Valoarea de diagnostic a examenului citologic al lichidului cefalorahidian la câini cu afecţiuni neurologice

PAVEL Geta, MUSTEAŢĂ M., DRAGU Corina, NECULAE Irina FMV Iaşi

Abstract

Afecţiunile intracraniene şi spinale la câine au cauze extrem de variate fiind încadrate în neuroinfecţii bacteriene sau virale, rareori parazitare sau micotice, neoplazii primare sau metastatice şi tulburări ischemice sau degenerative.

Pentru detectarea acestor tulburări se recurge la examenul citologic al lichidului cefalorahidian. Prezenţa unor celule atipice precum şi a altor forme afectate vizibile microscopic pentru zona studiată poate fi un indicator al acestei afecţiuni.

Rezultatele au condus la orientarea către tipul lezional al afecţiunii neurologice (hemoragie, ischemie, inflamaţie, neoplazie), precum şi la stabilirea stadiului de evoluţie al procesului patologic.

Cuvinte cheie: citologie, fluid cerebrospinal, câine, condiții neurologice

Variația cantitativă şi calitativă a componentei celulare a lichidului cefalorahidian (LCR) prezintă importanță pentru stabilirea diagnosticului tulburărilor neurologice. Neuropatologia veterinară a carnivorelor de companie prevede modificări citologice ale LCR în variate maladii inflamatorii şi noninflamatorii la câine.

Materiale și metode

S-au investigat 21 de probe de lichid cefalorahidian, provenite de la câini diagnosticați clinic cu afecțiuni neurologice. Lichidul cefalorahidian s-a recoltat în tuburi cu EDTA, prin puncție occipito-atloidiană, din cisterna cerebelo-medulară (cisterna magna). Examenul citologic cantitativ şi calitativ s-a efectuat în cadrul Laboratorului clinic al Facultății de Medicină Veterinară din Iaşi, imediat după recoltare.

Pentru determinarea numărului total de celule nucleate (NTCN/μl LCR) s-a utilizat metoda hemocitometrică (camera de numărat Bürker-Türk şi lichidul Türk în diluția 1:1). Examenul citologic calitativ s-a efectuat dintr-un citoconcentrat obținut prin sedimentare în cameră (camera de tip Zayk) şi colorat prin metoda May-Grünwald-Giemsa (3).

Din analiza rezultatelor obținute, se constată că la trei dintre cazuri (14,3 %) NTCN/μl LCR se încadrează în limite normale (sub 5 cel.nucleate/μl LCR), încadrarea citologică fiind de oligocitoză patologică, datorită modificării formulei celulare a LCR. La restul cazurilor (86,7 %), NTCN/μl LCR a depăşit limita superioară considerată fiziologică, probele fiind încadrate în diferite grade de pleiocitoză: redusă la 42,8 % din cazuri, medie la 33,3 % şi pronunțată la 9,5 % din cazuri.

Pleiocitoza (creşterea numărului de celule nucleate din LCR) la cazurile luate în studiu s-a caracterizat prin prevalența în formula celulară a limfocitelor – pleiocitoză limfocitară (7 cazuri), a monocitelor – pleiocitoză monocitară (1 caz), în egală măsură a limfocitelor şi monocitelor – pleiocitoză mononucleară (3 cazuri), a neutrofilelor (1 caz) – pleiocitoză neutrofilică şi a neutrofilelor alături de moncite şi macrofage – pleiocitoză mixtă

Pleiocitoza limfocitară, caracterizată în studiul nostru printr-un raport Lf/Mo variabil de 2,2-6/1 s-a întâlnit la 4 dintre cazurile suspicionate de maladia lui Carré, la un caz cu manifestări epileptiforme şi la 2 cazuri de sindrom vestibular.

Pleiocitoza monocitară, evidențiată la un caz de suspiciune a maladiei Carré printr-un raport Lf/Mo de 1/3 şi a unor aglomerări de monocite activate, în absența neutrofilelor, indică stadiul final al unui proces inflamator nesupurativ.

Pleiocitoza monocitară, evidențiată la un caz de suspiciune a maladiei Carré printr-un raport Lf/Mo de 1/3 şi a unor aglomerări de monocite activate (fig.10), în absența neutrofilelor, indică stadiul final al unui proces inflamator nesupurativ.

Pleiocitoza neutrofilică, încadrată astfel datorită unui procent crescut de neutrofile în formula celulară a LCR, raportul PMN/MN fiind de 3,3/1 (Nf 76,6 %; Mo-Mfg 14,3 %; Lf 9,1 %), s-a întâlnit la un singur caz cu diagnostic clinic şi radiologic de luxație T13-L1.

Pleiocitoza mixtă, caracterizată printr-un raport PMN/MN variabil 1-2/1-3, cu o populație celulară mixtă, reprezentată preponderent de polimorfonucleare şi monocite, s-a întâlnit la cazuri cu patologie diversă (suspiciune jigodie, compresiune medulară atraumatică, sindrom filum terminale, sindrom vestibular, meningită cervicală, paralizie de nerv facial).

CONCLUZII

1. Examenul citologic cantitativ şi calitativ al LCR la câinii cu manifestări clinice neurologice ne-a condus la încadrarea probelor examinate într-unul din sindroamele citologice cunoscute: oligocitoză patologică (14,3 %) sau pleiocitoză redusă (42,8 %), medie (33,3 %),

pronunțată (9,5 %), cu stabilirea concomitentă a tipului celular prevalent (limfocite, monocite, neutrofile sau populație celulară mixtă) şi orientarea diagnosticului etiopatogenetic.

2. Oligocitoza patologică monocitară şi prezența în LCR a celulelor atipice a orientat diagnosticul către neoplazie, în timp ce tipul mixt de oligocitoză, evidențiat la un caz de anomalie congenitală în regiunea medulară L12, a relevat un proces inflamator sero-hemoragic în stadiul final, asociat ischemiei de compresiune.

3. Pleiocitoza limfocitară de grad redus, mediu şi pronunțat, evidențiată la 4 cazuri de suspiciune a maladiei Carré, la unul din cazurile cu manifestări epileptiforme şi la 2 cazuri de sindrom vestibular, a orientat diagnosticul etiopatogenetic către o inflamație nesupurativă, subacută-cronică a SNC. Evoluția către faza reparatorie finală a procesului inflamator a fost relevată de prezența la unul din aceste cazuri a pleiocitozei monocitare.

4. Pleiocitoza neutrofilică, pronunțată (NTCN 200/μl) urmată la interval de 2 zile de pleiocitoză mixtă, la un caz de compresiune medulară posttraumatică, a permis orientarea diagnosticului către inflamație supurativă acută, cu evoluție rapidă către stadiul reparator monocitar.

5. Pleiocitoza mixtă (Nf, Mo, Mfg), întâlnită la 6 cazuri cu manifestări neurologice variate, a orientat diagnosticul fie către encefalomalacie, asociată bolii Carré, fie către stadiul final al unei inflamații supurative, fie către un proces inflamator asociat unei leziuni primare de tip ischemic sau neoplazic.

BIBLIOGRAFIE

1. Adam, P. et. al., Cerebrospinal fluid cytology, Rev.Med.Lab.-JLM, 3 (2): 46-51, 2002.

2. Amude, A.M. et. al., Cerebrospinal fluid from a 7-month-old dog with seizure-like episodes, Vet.Clin.Pathol., 35 (1): 119-122, 2006.

3. Arseni, C., D. Chimion, Lichidul cefalo-rahidian, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.

4. Bell, J.E., Update on central nervous system cytopathology. I. Cerebrospinal fluid, J.Clin.Pathol, 47: 573-573, 1994.

5. Cowell, R.L., R.D. Tyler, J.H. Meinkoth, Ghide pratique de cytologie et hématologie du chien et du chat, Elservier Ink, New York, Edition Med‟Com, Paris, 2006.

6. Lamb, C.R., P.J. Croson, R. Cappello, Magnetic resonance imaging findings in 25 dogs with inflammatory cerebrospinal fluid, Vet.Radiology-Ultrasound, 46 (1): 17-22, 2005.

7. Tipold, A., Diagnosis of inflammatory and infectious diseases of the central nervous system in dogs: a retrospective study, J.Vet. Intern Med., 9: 304-314, 1995.

8. Wamsley H. and A.R. Alleman, Clinical pathology in Canine and Feline Neurology, pg.35-52, BSVA, 2004.

MODIFICARI MACRO ŞI MICROSCOPICE ALE ORGANELOR LA ŞOARECII EXPUŞI LA ÎNTUNERIC PRELUNGIT

SPĂTARU Mihaela, COŢOFAN Otilia, SPĂTARU C-tin, VULPE V. FMV Iaşi

Şoarecii sunt fiinţe cu activitiate special nocturna. Expunerea prelungită a şoarecilor la intuneric timp de 120 de zile au avut drept efect modificări fiziologice la nivelul organismului printre care: reducerea greutăţii corporale acestora, scăderea nivelului de secreţie lacrimală la nivelul ochiului, subţierea grosimii retinei, incetinirea metabolismului, scăderea consumului alimentar, ochi infundaţi in orbite, etc.

Key words:mice, darkness, eye boll, liver, spleen

Alterarea perioadelor de lumină şi intuneric au avut un impact seemnificativ asupra starii generala a rozatoarelor dar si modificari la nivelul organelor interne.

MATERIAL ŞI METODA DE LUCRU

Pentru efectuarea acestui experiment s-au utilizat două loturi a câte 4 şoareci, femele şi masculi: lotul martor şi al doilea lot care a fost menținut timp de 120 de zile în condiții de întuneric total într-o cameră special amenajată. Cele două loturi de şoareci au beneficiat de hrană şi apă la discreție. S-au măsurat nişte parametrii a acestora, cum ar fi: greutatea corporală, comportamentul respectiv starea fiecărui individ. După douăzeci de zile s-au prelevat probe de sânge si prelevari de organe.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Studiul efectuat arată că la şoarecii menținuți în condiții de întuneric total timp de 120 zile se instalează unele procese degenerative atât la nivelul aparatului vizual cât şi al altor aparate şi sisteme organice. Modificările fiziologice la nivelul ficatului, splinei, aparatului ocular sunt semnificative, culoarea respectiv textura acestora modicându-se in comparaţie cu culoarea normala. Desi li s-au administrat hrana si fluide pe tot parcursul experimentului, s-a constatat o scădere de aproximativ 10% din greutatea corporală ca urmare a lipsei de activitate.

Aceste schimbări au avut loc ca urmare a încercaării organismului de a se adapta factorilor de stres.

Concluzii

1. La şoarecii din lotul supus experimentului se înregistrează reducerea cu aproximativ 10-15% a greutății corporale prin reducerea consumului alimentar şi hidric, urmare a încetinirii metabolismului.

2. Ficatul şoarecilor supuşi experimentului este uşor mărit în volum, examenul microscopic relevând vasodilatație centrolobulară, anizocitoză, anizocarie şi anizocromie accentuate şi alterări ale hepatocitelor care evoluează spre necrobioză la care se adaugă mici proliferări limfoide intralobulare.

3. La şoarecii din lotul supus experimentului s-a constatat splenomegalia prin hiperplazia numerică a foliculilor limfoizi şi congestie cu hemosideroză pe fondul de megacariocitoză caracteristică speciei.

4. La nivel renal examenul histologic pune în evidență glomerulita proliferativă mezangială şi modificări degenerative şi necrobiotice în special în tubii contorți proximali.

5. La lotul experimental, atât macroscopic cât şi la examenul microscopic se observă atrofia cu reducerea cu până la 70% a glandei lacrimale, atrofia musculaturii pleoapelor şi reducerea în grosime a retinei.

BIBLIOGRAFIE:

1. Wu, M.L. / Chiao, C.C. – Light deprivation delays morphological differentiation of bipolar cells in the rabbit retina - , Brain Research, 1170, p.13-19, Sep 2007

2. González, Mónica M C / Aston-Jones, Gary , Circadian regulation of arousal: role of the noradrenergic locus coeruleus system and light exposure. Sleep, 29 (10), p.1327-1336, Oct 2006

3. Ucar, T / Ozkaya, G / Demir, N / Gurer, I / Akyuz, M / Onal, M Z, The effects of environmental light-dark changes on experimental mild traumatic brain injury, Acta neurologica Scandinavica, 112 (3), p.163-172, Sep 2005

4. Tinghuai Wu, James T. Handa, and John D. Gottsch, Light-Induced Oxidative Stress in Choroidal Endothelial Cells in Mice Investigative Ophthalmology and Visual Science. 2005;46:1117-1123.

5. Cotea C- Histologie specială, 2003, Ed.Tehnopress, ISBN 973-8377-10-2, p. 94-112.

STUDIU EPIDEMIOLOGIC PRIN ELISA ASUPRA PARAZITISMULUI CU CRIPTOSPORIDII ŞI ALŢI ENTEROPATOGENI, LA VIŢEI ÎN JUDEŢUL CARAŞ-

SEVERIN

IMRE K., DĂRĂBUŞ Gh., OPRESCU I., MORARIU S., MEDERLE Narcisa, ILIE M.S., PALCA M. FMV Timişoara kalman_imre27@yahoo.com

Aceasta lucrare relevă rezultatele provenite din monitorizarea a patru ferme de vitei din judetul Caras-Severin, privitoare la cauzele apariţiei diareei in primele trei luni de viaţă. Pentru cazurile studiate s-sau folosit kit-ul commercial ELISA. S-au depistat infectii provocate de cryptosporidial in 46,5 % din cazuri. Rata virusilor a fost de 16,6% din cazuri. In toate cele patru ferme nu a fost detectată prezenţa virusului E. coli F5 enterotoxigen si a coronavirusilor.

Key words: Cryptosporidium, rotavirusuri, coronavirusuri, E. coli. F5, ELISA

Importanța infecțiilor asociate pentru zoo-economie a crescut treptat, pe măsura creşterii şeptelului şi mai ales pe măsura extinderii sistemelor de creştere intensivă şi semiintensivă a bovinelor.

Problemele digestive apărute sub vârsta de 30 de zile se datorează, în mare parte, infecției cu diferite specii de criptosporidii şi/sau al unor varietăți de virusuri si bacterii cum ar fi: rotavirusuri, coronavirusuri sau E. coli F5 [6, 11, 18, 20]. Criptosporidiile sunt protozoari intestinali cu o largă specificitate de gazdă fiind puse în evidență la numeroase specii de vertebrate, inclusiv la om [3, 4, 10, 13, 16]. Investigații care au avut ca scop determinarea prevalenței acestor agenți enteropatogeni au fost realizate în întreaga lume. În țara noastră multe studii au fost concentrate doar pe un singur agent patogen iar investigațiile efectuate asupra infecțiilor mixte sunt raportate acum 10–20 de ani şi nu reflectă o situație epidemiologică curentă [4]. Obiectivul principal al acestui studiu a fost de a determina evoluția infecției cu criptosporidii în asociere cu alți enteropatogeni la tineretul bovin în fermele luate în studiu în județul Caraş-Severin.

MATERIALE ŞI METODE

Studiul a fost realizat în luna martie anul curent pe un număr de 48 de viței cu vârste cuprinse între două şi 90 de zile, proveniți din patru ferme cu creştere de tip industrial din diferite zone ale județului Caraş-Severin. Vițeii au fost crescuți în sistem intensiv, în stabulație liberă împreună cu mamele sau în cuşti individuale încă din prima zi de viață. Trebuie menționat faptul că, în două din patru ferme s-a făcut vaccinare împotriva coronavirozei şi rotavirozei bovine. Materiile fecale diareice au fost recoltate individual direct din rect, depozitate în coprocultoare sterile la o temperatură de 4ºC şi prelucrate în decurs de 24 de ore. Probele biologice au fost examinate prin tehnica ELISA utilizând kit-ul BIO-X EASY-DIGEST (BIO K 151) (Bio-X Diagnostics, Belgia) care este un kit de diagnostic antigenic „in vitro” din fecale de bovine şi respectă principiile tehnicii ELISA dublu – sandwich.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Infecții cu criptosporidii ca unici agenți patogeni au fost semnalate în toate cele patru unități de creştere în procente diferite de la 14,2 % până la 50%. Rotavirusurile ca unici agenți patogeni au fost diagnosticate tocmai în fermele în care nu se practică vaccinarea preventivă cu

vaccin inactivat [tabel 1]. Coronavirusul enteric bovin şi E. coli F5 (K99) nu au fost identificate în niciuna din fermele investigate. În cazul infecțiilor mixte, s-au găsit asocieri între criptosporidii şi rotavirusuri, acestea fiind prezente în două din patru ferme investigate. Per ansamblu, studiul materiilor fecale prin tehnica ELISA cu privire la ponderea agenților enteropatogeni implicați în producerea diareilor la viței arată că:

- Cryptosporidium spp. a fost identificat la un număr de 20 probe din 48 analizate (17 de cazuri ca agent patogen unic şi 3 cazuri asociat);

- rotavirusurile au fost semnalate în 8 probe din 48 analizate (5 cazuri ca agent patogen unic şi 3 cazuri asociat);

Unii autori [17, 18] în urma cercetărilor efectuate, au ajuns la concluzia că rotavirusul ar fi cel mai prevalent agent al diareei la viței. Procentul de infecție cu rotavirus găsit de noi (16,65%) este mult mai mic decât cel găsit de Solana şi col. [19] (43,6%) în Spania, de Fagan şi col. *8+ (38,9%) în Irlanda, de Brenner şi col. *3+ (41,4%) în Israel respectiv de de la Fuente şi col. *7+ 42,7% în Spania. Valori mai apropiate de ale noastre au fost semnalate de Abraham şi col. *1+ în Ethiopia (16,7 %), García şi col. *9+ în Spania (20,4%) respectiv de Pérez şi col. *15+ (7%) la vițeii cu diaree în cantonul Tilarán (Costa Rica).

Infecții cu E. coli F5 (K99) nu au fost semnalate în fecalele diareice ale vițeilor sub vârsta de 90 de zile. Într-o lucrare, de la Fuente şi col. (1998b) semnalează sensibilitatea redusă a kitului ELISA (Tetravalent) (28,6%) în identificarea tulpinii E. coli F5 față de cultura bacteriană (97,4%). Acest fapt ar explica în parte neidentificarea tulpinii E. coli F5 în prezentul studiu.

Infecții mixte au fost semnalate între Cryptosporidium spp. şi rotavirusuri (6,2 %). Acest lucru coincide cu rezultatele publicate în majoritatea studiilor din întreaga lume care susțin că, cea mai comună infecție mixtă ar fi între Cryptosporidium spp. şi rotavirusuri.

Pe baza acestui studiu se poate spune că, de departe, criptosporidiile, în cele patru ferme din județul Caraş -Severin, sunt cei mai frecvenți enteropatogeni ce produc diareile la viței. Sistemul de creştere respectiv alimentația exclusiv lactată ar putea reprezenta un factor determinant în evoluția criptosporidiozei. Rotavirusurile, în fermele în care nu se prectică vaccinarea, contribuie deasemenea la morbiditate, singure sau în infecții asociate.

CONCLUZII

1. La vițeii în primele două luni şi jumătate de viață, în patru ferme de bovine din județul Caraş-Severin cauza majoră a diareilor a fost infecția cu Cryptosporidium spp.

2. În fermele în care se practică vaccinarea împotriva corona şi rotavirusurilor s-a demonstrat eficacitatea vaccinului şi protecția oferită de acesta în primele două luni de viață

3. Pe lângă infecția cu Cryptosporidium spp., rotavirusurile contribuie de asemenea la morbiditate, singure sau în infecții asociate.

4. Nu au fost identificate infecții cu E. coli F5 şi coronavirusuri.

MULŢUMIRI

Lucrarea a fost realizată pe baza unui grant (nr. 7/102 ) obținut de către drd. Imre Kálmán din partea CNCSIS.

BIBLIOGRAFIE

1. Abraham, G., Roeder, P.L., Roman Zewdu, 1992. Agents associated with neonatal diarrhoea in Ethiopian dairy calves. J. Tropical Animal Health and Production, 24, 1573-1589.

2. Bellinzoni, R.C., Blackhall, J., Terzolo, H.R., Moreira, A.R., Auza, N., Mattion, N., Michedo, G.L., la Torre, J.L., Scodeller, E.A., 1990. Microbiology of diarrhoea in young beef and dairy calves in Argentina. Rev. Argent. Microbiol. 22, 130-137

3. Brenner, J., Elad, D., Markovics, A., Grinberg, A., Trainin, Z., 1993. Epidemiological study of neonatal calf diarrhoea in Israel-a one-year survey of faecal samples. Isr. J. Vet. Med. 48, 113-116

4. Dărăbuş, Gh., 1996. Criptosporidioza: cercetări privind etiologia, epidemiologia, patogenia, diagnosticul şi tratamentul în infecţiile naturale şi experimentale., Teză de doctorat, Facultatea de Medicină Veterinară –Timişoara

5. de Graaf, C.D., Vanopdenbosch, E., Ortega-Mora, L.M., Abbassi, H., Peeters, J.E., 1999. A review of the importance of cryptosporidiosis in farm animals. Int. J. Parasitol., 29, 1269-1287.

6. de la Fuente, R., Luzón, M., Ruiz-Santa-Quiteria, J.A., García, A., Cid, D., Orden, J.A., García, S., Sanz, R., Gómez-Bautista, M., 1998. Cryptosporidium and concurrent infections with other major enteropathogens in 1 to 30-days-old diarrheic dairy calves in central Spain. Vet Parasitol. 80, 179-185.

7. de la Fuente, R., García, A., Ruiz-Santa-Quiteria, J.A., Luzon, M,, Cid, D., Garcia, S., Orden, J.A., Gomez-Bautista, M., 1998. Proportional morbidity rates of enteropathogens among diarrheic dairy calves in central Spain. Preventive Veterinary Medicine 36, 145-152.

8. Fagan, J.G., Dwyer, P.J., Quinlan, J.G., 1995. Factors that may affect the occurence of enteropathogens in the faeces of diarrhoeic calves in Ireland. Irish Vet. J. 48, 17-21.

9. Garcia, A., Ruiz-Santa-Quiteria, J.A., Orden, J.A., Cid, D., Sanz, R., Gómez-Bautista, M., de la Fuente, R., 2000. Rotavirus and concurrent infections with other enteropathogens in neonatal diarrheic dairy calves in Spain. Comp. Immun. Microbiology & Inf. Diseases. 23, 175-183.

10. Martín, S., Ortega, L.M., Pilar, M., Rojo, F.A., Pereira, J., 1995. Prevalencia de la infección por Cryptosporidium parvum en terneros en la provincía de León. IV Congreso Ibérico Parasitología, Santiago de Compostella, Spain, pp. 118-119.

11. Mc Donough, S.P., Stull, C.L., Osburn, B.I., 1994. Enteric pathogens in intensively reared veal calves. Am. J. Vet. Res. 55, 1516-1520

12. Moga, M.R., 2001. Boli produse de E. coli. In Moga M.R. (ed): Boli infecţioase ale animalelor – Bacterioze, Ed. Brumar, Timişoara, pp. 1-25.

13. Moore, D.A., Zeman, D.H., 1991. Cryptosporidiosis in neonatal calves: 277 cases (1986-1987). J. Am. Vet. Med. Assoc., 198, 1969-1971.

14. Otto, V.P., Elschner, M., Günthner, H., Schulze, F., 1995. Vergleichende Untersuchungen yum nachweis von Rotaviren, Coronaviren, Kryptosporidien und enterotoxigen E. coli im Kot durchfallkranker Kälber. Tierärztl Umschau 50, 80-86

15. Pérez, E., Kummeling, A., Janssen, M.M.H., Jiménez, C., Alvarado, R., Caballero, M., Donado, P., Dwinger, R.H., 1997. Infectious agents associated with diarrhoea of calves in the canton of Tilárán, Costa Rica. Preventive Veterinary Medicine 33 195-205

16. Quilez, J., Sánchez-Acebo, C., del Cacho, E., Clavel, A., Causapé, A.C., 1996. Prevalence of Cryptosporidium and Giardia infections in cattle in Aragón (northeastern Spain). Vet Parasitol. 66, 139-146

17. Reynolds, D.J., Morgan, J.H., Chanter, N., Jones, P.W., Bridger, J.C., Debney, T.G., Bunch, K.J., 1986. Microbiology of calf diarrhoea in southern Britain. Vet. Rec. 119, 34-39.

18. Snodgrass, D.R., Terzolo, H.R., Sherwood, D., Campbell, I., Menzies, J.D., and Synge, B.A., 1986. Aetiology of diarrhoea in young calves. The Veterinary Record 119, 31-34 .

19. Solana, A., Gómez-Tejedor, C., Marcotegui, M.A,, Castro, J.M., 1985. Diarrea de los terneros. Estudio preliminar de la incidencia de rotavirus en Espaňa. Med. Vet. 2, 299-304

20. Ţogoe, I., 2005. Infecţii produse de virusurile din familia

EVALUAREA GRADULUI DE POLUARE PARAZITARĂ A ZONELOR DE AGREMENT DIN MUNICIPIUL IAŞI

ACATRINEI D., MIRON L. FMV IAŞI

Zoonozele parazitare sunt boli ale ale câinilor şi pisicilor greu de controlat la câinii vagabonzi. Am început investigaţiile acum 2 ani, pentru a evalua poluarea parazitară din diferite zone recreţionale din oraş (parcuri, Grădina Botanică, zone

de picnic). Rezultatele au arătat ca cele mai poluate zone publice sunt parcurile publice şi cele mai puţin poluate sunt terenurile de joacă.

MATERIALE ŞI METODE

Studiul a fost efectuat în perioada 2006-2007 şi a cuprins un număr de 6 parcuri şi baze de agrement: baza de agrement Ciric, parcurile publice Podu Roş şi Gradina Copou, Grădina Botanică şi două spații de joacă situate în cartierele Tătăraşi şi Alexandru cel Bun. De pe teritoriul acestora au fost recoltate trimestrial câte 5 probe de materii fecale de câine ce au fost investigate prin metode coproscopice de îmbogățire prin flotație (Willis), sedimentare (Teleman-Rivas) şi prin metoda larvoscopică Baermann. Evaluarea coproparazitologică din punct de vedere cantitativ a fost efectuată prin metoda McMaster (2,4).

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Principalele grupe de paraziți identificați în mod constant prin metodele amintite au fost cestodele (Taenia sp. şi Dipylidium caninum) şi nematodele (Toxocara canis, Toxascaris leonina, Trichuris vulpis, și cele două Ancylostomidae, Uncinaria stenocephala și Ancylostoma caninum). Mai rar, au fost identificate protozoare din familia Eimeriidae sau chişti de Giardia sp., motiv pentru care nu vom insista asupra lor. În linii generale, portajul parazitar a fost similar cu cel găsit în 2005 la necropsierea câinilor comunitari eutanasiați de serviciul de ecarisaj al municipalității (1). Dintre paraziții identificați, cel mai mare risc zoonotic îl prezintă cestodele cărora omul le poate sluji drept gazdă intermediară, adăpostind în organe şi/sau sistemul nervos stadii larvare ca

hidatide, cisticerci, cenuri, etc. Dintre nematode, Toxocara canis este la originea sindromului larva migrans visceralis iar ancilostomidele produc larva migrans cutanată (3,5). Gradul de poluare a zonelor de agrement din Municipiul Iași luate în studiu a fost diferit de la o zonă la alta dar constant pentru fiecare zonă în parte pe parcursul celor doi ani. Astfel, din baza de agrement de la Ciric au fost recoltate probe infestate cu nematodele amintite anterior pe toată durata studiului (tabelele 1 şi 2) iar cestodele au fost identificate în jumătate din probe. Poluarea cu elementele infestante specifice cestodelor (proglote ovigere şi ouă) a fost atribuită în urma examenelor coproparazitologice parcurilor publice din Podu Roş şi Copou şi Grădinii Botanice.

Locurile de joacă pentru copii amenajate în vecinătatea blocurilor de locuințe au un potențial parazitar scăzut, probe infestate fiind recoltate rar şi chiar şi atunci cu infestații slabe cu ascarizi sau tricocefali. În ceea ce priveşte poluarea cu materii fecale a zonelor de agrement din Municipiul Iaşi, cele mai puțin poluate sunt Gradina Botanică, Grădina Copou, parcul Podu Roş, cu o poluare apreciată ca medie împrejurimile bazei de agrement Ciric şi foarte poluate spațiile de joacă pentru copii din cartierele Tătăraşi şi Alexandru cel Bun. Se observă un paradox: zonele cu cele mai multe probe pozitive recoltate au o poluare cu fecale redusă iar cele în care probele sunt frecvent negative sunt extrem de poluate cu materii fecale. Explicația e că în bazele de agrement şi parcurile publice fauna este reprezentată de câini comunitari a căror status parazitar nu poate fi controlat iar spațiile dintre blocuri sunt poluate cu materii fecale provenite de la câinii de apartament sau ale celor adoptați şi îngrijiți de locatari. În plus, câinii adoptați, prin comportamentul teritorial controlează accesul altor câini în arealul lor. Poluarea slabă cu materii fecale a Grădinii Botanice şi a Grădinii Copou se datorează probabil, pe de o parte suprafeței mult mai mari a acestor zone de agrement iar pe de altă parte împrejmuirilor care limitează accesul poluatorilor. Baza de agrement de la Ciric atrage câinii fără stăpân prin resturile de alimente rămase după petrecerile la iarbă verde.

CONCLUZII

1. Zonele verzi de utilitate publică sunt poluate parazitar şi constituie un factor de risc pentru sănătatea publică.

2. Poluarea parazitară a zonelor vezi de utilitate publică se realizează diferit şi din păcate cele mai frecventate sunt şi cele mai intens poluate.

3. Diminuarea riscului parazitar se poate realiza, în lipsa mijloacelor eficiente de control a parazitofaunei câinilor comunitari, doar prin diminuarea numărului de poluatori.

BIBLIOGRAFIE

1. Acatrinei, D., Miron, L., Mitrea, L., 2005 – Helmintofauna câinilor comunitari din municipiul Iaşi şi impactul acesteia asupra sănătăţii publice. Lucr. Şt. USAMV Iaşi, 48 (7) : 450-454. ISSN 1454-7406

2. Ash, L.R., Orihel T.C., 1987 – Parasites: A Guide to Laboratory Procedures and Identification. ASCP Press.

3. Boussieras, J., Chermette, R., 1991 – Parasitologie Veterinaire, Editee par Service de Parasitologie, Ecole Nationale Veterinaire d‟Alfort.

4. Cosoroabă, I., Dărăbuş, Gh., Oprescu, I., Morariu, S., 2002 – Diagnostic paraclinic şi tehnici experimentale în parazitologie. Ed. Mirton, Timişoara.

5. Euzeby, J. , 1961 – Maladies vermineuses des animaux et leurs incidence sur la pathologie humaine. Ed. Vigot Freres.