7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 1/93 

CURS INIȚIERE 

ÎN UTILIZAREA 

CALCULATORULUI

PERSONAL

COMPATIBILIBM - PC

Lector:

Doru Chiorean

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 2/932

(c) 2003-2014 Doru Chiorean

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 3/933

Cuprins

1. INTRODUCERE ÎN UTILIZAREA CALCULATOARELOR PERSONALE  _____________ 6  

1.1. ARHITECTURA CALCULATORULUI COMPATIBIL IBM-PC ________________ 6 

1.2. UNITATEA DE INTRARE (U.I.) ___________________________________________ 7 

1.2.1. Tastatura („ Keyboard ”) __________________________________________________ 7 

1.2.2. Mouse – ul_____________________________________________________________ 8 1.2.3. Scanner  – ul____________________________________________________________ 9 

1.3. UNITATEA CENTRALĂ (U.C. –  „Central Unit ”) ______________________________ 9 

1.3.1. Microprocesorul central (CPU –  Central Processing Unit) ______________________ 9 

1.3.2. Memoria ____________________________________________________________ 11 

Memoria internă ____________________________________________________________ 11 

Memoria externă ____________________________________________________________ 12 

1.3.3. Unităţile de discuri flexibile _____________________________________________ 12 

1.3.4. Unitatea de stocare pe termen lung (discul fix sau harddisk-ul) __________________ 12 

1.3.5. Unitatea de CD-ROM __________________________________________________ 13 

1.3.6. Unitatea de CD-R/W ___________________________________________________ 13 

1.3.7. Unitatea de DVD (Digital Video Disc --- Digital Versatile Disk) ________________ 14 

1.3.8. Unitatea BD (Blu-ray Disk) _____________________________________________ 15 

1.3.9. Memorii flash ________________________________________________________ 15 

1.3.10. Interfeţele __________________________________________________________ 16 

1.4. UNITATEA DE IEŞIRE (U.E.)  ____________________________________________ 17 

1.4.1. Monitorul („ Display”) _________________________________________________ 17 

1.4.2. Imprimanta __________________________________________________________ 17 

1.4.3. Plotter-ul ____________________________________________________________ 18 

1.4.4. Conectarea a două sau mai multe calculatoare prin modem _____________________ 19 

1.4.5. Conectarea a două sau mai multe calculatoare în reţea  ________________________ 19 1.4.6. Conectarea a două rețele ________________________________________________ 19 

1.5. Componenta SOFTWARE ________________________________________________ 20 

1.5.1. Sistem de operare _____________________________________________________ 20 

1.5.2. Tipuri de aplicaţii _____________________________________________________ 20 

1.5.3. Câteva sisteme de operare importante  _____________________________________ 21 

1.5.4. Sistemul de operare MS-DOS ____________________________________________ 24 

1.5.5. Organizarea fişierelor şi a directorilor   _____________________________________ 25 

1.5.6. Structura de arbore a directorilor _________________________________________ 26 

1.5.7. Numele unităţilor de disc _______________________________________________ 26 

1.5.8. Directorul curent ______________________________________________________ 26 

1.5.9. Formatarea __________________________________________________________ 27 

2. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 7 ________________________________________ 28  

2.1. Ce este WINDOWS 7? ____________________________________________________ 28 

2.2. Logarea în Windows 7 ____________________________________________________ 29 

2.3. Descrierea desktop-ului WINDOWS 7 ______________________________________ 29 

2.4. Obținerea de ajutor în Windows 7 __________________________________________ 30 

2.4.1. Exemplu de obținere a unor informații ajutătoare  ____________________________ 30 

2.4.2. Folosirea mouse-ului ___________________________________________________ 31 

2.4.3. Ferestre (windows) ____________________________________________________ 31 

2.5. Butonul și meniul Start şi Bara de sarcini   ____________________________________ 32 

2.5.1. Meniul START _______________________________________________________ 32 

2.5.2. Bara de sarcini –  Taskbar _______________________________________________ 34 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 4/934

2.6. Fișiere, Dosare și Biblioteci (Files, Folders, Libraries) __________________________ 35 

2.6.1. Tipuri de fișiere _______________________________________________________ 35 

2.6.2. Dosarele sistem _______________________________________________________ 36 

2.7. Fereastra dosarului (Windows Explorer) ____________________________________ 36 

2.7.1. Selectarea obiectelor ___________________________________________________ 38 

2.7.2. Schimbarea şi aranjarea modului de vizualizare a fişierelor şi dosarelor  ___________ 38 

2.7.3. Operaţii cu fișiere și dosare ______________________________________________ 39 

2.7.4. Găsirea informației dorite (Windows Search)  _______________________________ 41 

2.7.5. Crearea fişierelor text __________________________________________________ 41 

2.8. Control Panel (personalizarea sistemului Windows 7)__________________________ 41 

2.8.1. Vizualizarea ferestrei Control Panel _______________________________________ 42 

2.8.2. Alte modalități de a deschide elemente ale panoului de control __________________ 43 

2.8.3. Controlul contului utilizator _____________________________________________ 43 

2.8.4. Modificarea elementelor vizuale __________________________________________ 44 

2.8.5. Stabilirea datei şi a orei _________________________________________________ 46 

2.9. Reţele de calculatoare ____________________________________________________ 46 

2.9.1. Generalităţi __________________________________________________________ 46 

2.9.2. Interconectarea TCP/IP _________________________________________________ 47 

2.9.3. Vizualizarea unei reţele _________________________________________________ 50 

2.9.4. Partajarea fișierelor în rețea  _____________________________________________ 52 

2.10. Internet _______________________________________________________________ 54 

2.10.1. Istoria Internetului ____________________________________________________ 54 

2.10.2. Reţeaua Internet  _____________________________________________________ 55 

2.10.3. Conectarea la Internet _________________________________________________ 56 

2.10.4. Servicii internet ______________________________________________________ 57 

2.10.5. Ce program folosim pentru navigare?_____________________________________ 57 

2.10.6. Cum navigăm în Internet? ______________________________________________ 58 

2.10.7. Adrese Internet ______________________________________________________ 58 

2.10.8. Tehnici de căutare în Internet ___________________________________________ 59 

2.10.9. Deschiderea unui cont email ____________________________________________ 61 

2.11. Securitatea și siguranța calculatorului ______________________________________ 62 

2.11.1. Internet governance. __________________________________________________ 62 

2.11.2. Internet security. _____________________________________________________ 62 

2.11.3. Viruşi (malware) şi antiviruşi.  __________________________________________ 63 

2.11.4. Prevenirea infestării  __________________________________________________ 63 

2.11.5. Eliminarea viruşilor din calculator. _______________________________________ 63 

2.11.6. Programe antivirus ___________________________________________________ 64 

2.11.7. Reguli pentru menținerea unui calculator „curat”  ___________________________ 64 

3. M ICROSOFT WORD 2010 ____________________________________________________ 66  

3.1. Lansarea programului Word ______________________________________________ 66 

3.2. Închiderea programului Word _____________________________________________ 67 

3.3. Ecranul Word ___________________________________________________________ 67 

3.3.1. Ribbon ______________________________________________________________ 67 

3.3.2. Quick Access Toolbar __________________________________________________ 67 

3.3.3. Rigle _______________________________________________________________ 68 

3.4. Deschiderea documentelor ________________________________________________ 68 

3.4.1. Deschiderea unui document nou __________________________________________ 68 

3.4.2. Deschiderea unui document existent ______________________________________ 68 

3.4.3. Deschiderea unui fişier utilizat recent ______________________________________ 68 

3.5. Salvarea documentelor ___________________________________________________ 68 

3.5.1. Salvarea fişierelor sub un alt nume ________________________________________ 69 

3.5.2. Salvarea fişierelor fără redenumire ________________________________________ 69 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 5/935

3.6. Editarea documentelor ___________________________________________________ 69 

3.6.1. Selectarea vederii adecvate muncii dumneavoastră ___________________________ 69 

3.6.2. Mărirea şi micşorarea scării de afişare _____________________________________ 70 

3.6.3. Deplasarea în document ________________________________________________ 70 

3.6.4. Utilizarea facilităţilor de căutare şi înlocuire ________________________________ 70 

3.6.5. Selectarea unui text ____________________________________________________ 71 

3.6.6. Anularea modificărilor  _________________________________________________ 71 

3.7. Mutarea, copierea şi legarea textului sau a graficii ____________________________ 72 

3.7.1. Introducerea obiectelor grafice ___________________________________________ 72 

3.7.2. Proprietăţile obiectelor grafice ___________________________________________ 73 

3.7.3. Mutarea textului şi a graficii _____________________________________________ 73 

3.7.4. Copierea textului şi a graficii ____________________________________________ 73 

3.8. Formatarea caracterelor __________________________________________________ 73 

3.8.1. Formatarea cu ajutorul tastelor pentru comenzi rapide_________________________ 74 

3.8.2. Comutarea între majuscule şi litere mici şi invers  ____________________________ 75 

3.8.3. Inserarea caracterelor speciale şi simbolurilor  _______________________________ 75 

3.9. Formatarea paragrafelor _________________________________________________ 75 

3.10. Formatarea aranjării în pagină, a alinierii şi a numerotării ____________________ 76 3.10.1. Marginile paginii _____________________________________________________ 76 

3.10.2. Crearea paginilor alăturate şi a marginilor de îndosariere  _____________________ 77 

3.10.3. Stabilirea dimensiunii hârtiei  ___________________________________________ 77 

3.10.4. Aliniere verticală _____________________________________________________ 77 

3.10.5. Crearea anteturilor şi subsolurilor  ________________________________________ 78 

3.10.6. Inserarea numerelor de pagină  __________________________________________ 78 

3.11. Crearea şi editarea tabelelor ______________________________________________ 78 

3.11.1. Crearea tabelelor _____________________________________________________ 78 

3.11.2. Adăugarea şi eliminarea celulelor, liniilor şi coloanelor   ______________________ 79 

3.12. Imprimarea documentelor _______________________________________________ 79 

4. MICROSOFT EXCEL 2010 ___________________________________________________ 81  

4.1. Lansarea programului Excel ______________________________________________ 81 

4.2. Operare şi utilizare  ______________________________________________________ 82 

4.2.1. Introducerea datelor, textelor şi formulelor   _________________________________ 82 

4.3. Date şi celule ____________________________________________________________ 82 

4.3.1. Date ________________________________________________________________ 82 

4.3.2. Celule ______________________________________________________________ 84 

4.5. Formule şi funcţii ________________________________________________________ 87 

BI BL IOGRAF IE ______________________________________________________________ 92  

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 6/936

1. INTRODUCERE ÎN UTILIZAREA CALCULATOARELOR PERSONALE 

Informatica desemnează știința procesării sistematice a informației, în special a procesării cuajutorul calculatoarelor. Termenul englezesc corespunzător este Computer Science (stiințacalculatoarelor). Termenul informatică provine din alăturarea cuvintelor informație și matematică. 

Istoric, informatica s-a dezvoltat ca știință din matematică, în timp ce dezvoltarea primelorcalulatoare își are originea în electrotehnică și telecomunicații. De aceea, calculatorul reprezintă doardispozitivul pe care sunt implementate conceptelor teoretice. Informaticianul olandez Edsger Dijkstra

afirma: "În informatică ai de-a face cu calculatorul, așa cum ai în astronomie cu telescopul". Informatica se divide în următoarele domenii fundamentale:   informatică teoretică;

  informatica teoretică  se ocupă cu studiul teoriei limbajelor formale, respectivautomatică, teoria computațională și complexității, teoria grafurilor, criptologie, logică ș.a. punând bazele

 pentru construirea compilatoarelor pentru limbajele de programare și pentru formalizarea problemelor dinmatematică. Ea este, prin urmare, coloana vertebrală a informaticii. 

  informatică practică;

  informatică tehnică;Pe lângă aceste trei domenii principale, mai există: 

  inteligență artificială, considerată drept interdisciplină, într -o anumită măsură de sinestătătoare; 

  informatică aplicată, utilizarea informaticii în diferite domenii ale vieții de zi cu zi, cade exemplu în economie, geografie,domeniul medical, etc.

Informatica teoretică poate fi considerată ca baza pentru alte domenii derivate. Aceasta asigurăcunoștințele fundamentale pentru decidabilitatea unei probleme, sistematizarea complexității și pentruformalizarea automatelor și a limbajelor formale. 

Pe aceste fundamente se constitue informatica practică și informatica tehnică. Acestea se ocupăcu problemele centrale ale prelucrării informației și oferă soluții pragmatice și adaptabile. În acest punctcele doua domenii de dezvoltare sunt strâns legate unul de altul, diferențiindu-se prin apropierea saudepărtarea de microelectronică. Din punctul de vedere al informaticii, electronica nu reprezintă decât un

instrument și nu un domeniu central de cercetare. În informatica practică, gasirea soluțiilor se face în așafel încât să se obțină o cât mai mică dependență de electronică. Rezultatele își găsesc în final utilizarea în informatica aplicată. Acestui domeniu îi revine

realizarea hardware și software, prin urmare și marea parte a pieței IT. În domeniile interdisciplinare sefac cercetări pentru găsirea posibilelor soluții  pe care tehnologia informației le-ar putea oferi. Astfel se

 poate menționa aici dezvoltarea de sisteme geoinformaționale  sau informatică economică ori bioinformatică. 

Totuși, pentru a se putea aplica sau dezvolta științele enumerate mai sus este nevoie însă și de unechipament fizic iar acesta nu este altul decât calculatorul. 

Un calculator este un sistem de prelucrare rapidă, precisă şi sigură a datelor, fiind realizat astfelîncât să poată prelua date de intrare, să le transforme conform unor reguli şi apoi să prezinte rezultatele

într -o formă dorită, întregul proces desfăşurându-se sub controlul unor instrucţiuni precise. O definiţie mult mai sintetică ar fi: calculatorul este un aparat electronic programabil .În continuare, acest manual conține informații necesare neinițiaților în studiul informaticii pentru

a putea deveni utilizatori la nivel de începător a calculatoarelor personale echipate cu sistem de operareMicrosoft Windows și cu programele Microsoft Office Word și Microsoft Office Excel:

1.1. ARHITECTURA CALCULATORULUI COMPATIBIL IBM-PC

IBM=International Business Machines

Un calculator personal (personal computer  –   PC) poate fi uncalculator de birou (sistem desktop sau PC clasic), un laptop (notebook

 –  calculator portabil), tablet PC sau un palmtop (pocket PC  –  handheldPC). Mai nou foarte multe telefoane mobile de generație nouă, așanumitele  smartphone  îndeplinesc majoritatea criteriilor pe baza căroraun aparat electronic este denumit calculator.

IBM 5150 din 1981

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 7/937

Părţile componente inseparabile ale unui calculator sunt:-  HARDWARE  –  aparatura propriu-zisă, care formează componenta fizică;-  SOFTWARE  –  programele de lucru, care formează componenta logică.

În general, părţile componente ale unui calculator personal (P.C.) sunt în număr de trei şi anume: 1.  Unitatea de intrare (U.I.);2.  Unitatea centrală (U.C.); 3.  Unitatea de ieşire (U.E.). 

Acestea sunt reprezentate sintetic prin schema de mai jos:

1.2. UNITATEA DE INTRARE (U.I.)

Este formată din mai multe dispozitive, care preiau datele de intrare şi le introduc în unitateacentrală. Dintre aceste dispozitive mai importante sunt: tastatura, unităţile de discuri,   unitatea de CD-ROM, mouse – ul, scanner  – ul.

1.2.1. Tastatura („Keyboard ”) 

Este destinată introducerii informaţiei în calculator. Amplasarealiterelor corespunde maşinilor clasice de scris. Cel mai răspândit tip detastatură este format din 5 grupe de taste: 

-  Grupa I –  tastele cu litere, cifre şi diferite simboluri; -  Grupa II –  tastele numerice;-  Grupa III –  tastele de editare şi poziţionare; -  Grupa IV –  tastele funcţionale; -  Grupa V –  tastele speciale ale P.C.

Grupa I este grupa în care predomină tastele cu litere. Ea este asemănătoare tastaturii maşinilorde scris şi se mai numeşte TASTATURA QWERTY  (aceasta denumire vine de la ordinea tastelor cu litere

din primul rând de taste cu litere). În mijlocul grupei se afla 3 rânduri de litere.Deasupra primului rând de litere se găsesc tastele cu cifrele de la 0 la 9, fiecare dinaceste taste având pe ele încă un simbol care se poate obţine apăsând simultan unadin cele 2 taste <Shift> aflate în stânga şi în dreapta ultimului rând de taste cu litere.

În grupa tastelor cu litere se găsesc în partea dreapta câteva taste cu simboluri, pe fiecare din aceste tasteexistând câte 2 simboluri. Simbolul de jos de pe fiecare din aceste taste se poate obţine apăsând direct petastă iar simbolul marcat în partea de sus a fiecăruia din aceste taste se obţine apăsând simultan tasta<Shift> şi tasta dorită. 

Grupa II se găseşte în partea dreaptă fiind asemănătoare cu tastatura unei maşini de contabilitate(sau calculator de buzunar). În această grupă se află tastele cu cifrele: 0, 1, 2,…, 9, pe care sunt suprapuse

şi alte simboluri. În această grupă apare şi tasta <Enter> care este cea mai

importantă tastă, ea având rolul de a valida prin apăsarea ei, orice comandă datăcalculatorului. Se găsesc în aceasta grupă, 4 taste cu simbolurile pentru cele 4operaţii aritmetice: +, -, *, /, tasta <Numlock > (Lock  –  blocare) care are rolul de a

 bloca tastele numerice. Această tastă este asociată cu un LED (beculeţ) situat în partea dreaptă a tastaturii.Ea funcţionează ca un comutator şi anume: atunci când este apăsată ledul corespunzător ( Numlock ) esteaprins tastele numerice din partea dreapta a tastaturii se vor putea scrie cifrele de la 0 la 9; la o a douaapăsare când ledul se stinge vor deveni active simbolurile din partea de jos a fiecărei taste.

Grupa III  reprezintă tastele de poziţionare şi editare (a edita  înseamnă a scrie cu ajutorultastaturii un document într -un program numit editor). Tastele de poziţionare sunt

cele 4 săgeţi cu care putem deplasa cursorul (acesta fiind de obicei o liniuţacare clipeşte) în cele 4 direcţii principale: sus, jos, stânga, dreapta. Deasupratastelor cu săgeţi în aceeaşi grupă sunt tastele:

 <Delete>   - are rolul de a şterge caracterul de pe poziţia sau din dreaptacursorului, sau de a şterge un grup de cuvinte; 

 <End>   - are rolul de a muta cursorul la sfârşitul rândului curent; 

Unitatea de intrare

(U.I.)Unitatea centrală (U.C.)  Unitatea de ieşire

(U.E.)

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 8/938

 <Page down>   - are rolul de a muta cursorul la sfârşitul paginii curente;  <Insert>   - se foloseşte atunci când dorim să înseram (să introducem) un

caracter într -un cuvânt;  <Home>   - are rolul de a duce cursorul la începutul rândului curent;  <Page up>   - are rolul de a face un salt la începutul paginii curente;  <Pr in t screen>   - memorează conţinutul ecranului într -o zonă de memorie (în SO MS-

DOS listează conţinutul ecranului la imprimantă);  <Scroll L ock>   - are rolul în anumite programe de a deplasa pe ecran un text ce se

întinde pe mai multe pagini. Această tastă fiind asociată cu un led carese aprinde sau se stinge în funcţie de modul de lucru (deplasareatextului şi îngheţarea lui pe ecran); 

 <Pause (Br eak)>   - ar e rolul de a bloca programul în anumite situaţii, ea folosindu -se încombinaţie cu tasta <Ctrl>. 

Grupa IV reprezintă grupa tastelor funcţionale. Aceasta conţinetastele notate cu litera „F”  începând de la <F1>   până la <F12> , care în anumite

 programe îndeplinesc anumite funcţii la apăsarea lor. 

Grupa V reprezintă grupa de taste speciale ale P.C. Acestea sunt următoarele: 

 <Tab>   - care se numeşte tasta de tabulare, are rolul de a deplasa cursorul cucate 5 spaţii (se utilizează la început de paragraf pentru aliniate); <Caps Lock>   - are rolul ca la apăsarea ei şi la aprinderea ei şi la aprinderea ledului

să se scrie cu majuscule, iar la a doua apăsare odată cu stingerealedului să se scrie cu litere mici; 

  <Shift>  - are rolul ca la apăsarea ei să se scrie simbolurile de deasupra tastelorcu două simboluri din grupa I sau de a scrie cu majuscule respectivminuscule (se apasă simultan tasta <Shift> şi o literă, rezultatul fiindlitera respectivă majusculă); 

  <Ctrl>   - este tasta de control;  <Alt>   - este tasta de alternare. Aceste două taste se utilizează de foarte multe

ori împreună. De ex. <Ctrl> + <Al t> + <Del>  are ca efect repornireacalculatorului;

  <Back Space>   - are rolul de a şterge caracterul din faţa (stânga) cursorului. Cursoruleste o liniuţă sau pătrăţel ce pâlpâie şi ne arată punctul de inserare alcaracterelor;

  <Esc>   - tasta de renunţare (la un program, la o casetă de dialog, etc.);   <Space>   - are rolul de introduce caracterul spaţiu;   <Enter > - are rolul de valida orice comandă adresată calculatorului.

1.2.2. Mouse – ul

Este un dispozitiv periferic al P.C. foarte comod de utilizat care dublează unele funcţii aletastaturii. Este dotat cu 2, 3 sau mai multe butoane (majoritatea acestor dispozitive au trei butoane: stânga,mijloc şi dreapta  –  cel mai utilizat fiind butonul din stânga, mai puţin folosit cel din dreapta şi aproapedeloc cel din mijloc).

Butoanele pot fi apăsate independent unul de altul, în timp ce mouse-uleste deplasat cu podul palmei pe o suprafaţă plană numită pad . La deplasareamouse –ului pe pad, pe ecran apare un indicator (cursor) înforma unei săgeţi care poziţionată într -o regiune pe ecranurmată de apăsarea pe unul din butoanele mouse-ului

duce la executarea unor anumite funcţii. 

Acest dispozitiv a fost inventat de către Douglas Engelbart la Institutul deCercetări Stanford –   USA în 1963 şi a fost denumit the bug   –   gândacul , dardatorită aspectului pe care l-a dobândit în timp a fost denumit mouse   –   şoarece.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 9/939

1.2.3. Scanner – ulEste un dispozitiv periferic destinat introducerii rapide a

informaţiilor grafice în calculator  prin preluareadirect de pe hârtia tipărită. Unele scanner-e suntcapabile să recunoască caracterele, ceea ce le facesă fie foarte utile pentru introducerea încalculator a unui volum mare de texte tipărite

(cărţi, dicţionare, enciclopedii, etc.). Perifericul foloseşte o razaluminoasă mobilă sau un laser ale cărui reflexii comută on sau off , înacord cu zonele luminoase sau întunecate ale obiectului scanat (sau utilizează o hartă de biți în cazul scanărilor color). 

1.3. UNITATEA CENTRALĂ (U.C. –  „Central Unit ”) Este alcătuită dintr -o placă de bază (MainBoard, Mother Board) pe care se află sau la care sunt

conectate: microprocesorul central, memoria, unităţile de stocare pe termen lung (floppy disk, harddisk,CD-ROM, CD-R/W, DVD, flash disk ), interfeţele.  Această placă cu circuite integrate (databus saumagistrala de date) conține elementele esențiale necesare funcționării PC-ului și deasemenea oferăconectori pentru celelalte periferice.

1.3.1. Microprocesorul central (CPU –  Central Processing Unit)Este  „creierul”   calculatorului fiind destinat controlului funcţionării acestuia şi efectuării

operaţiilor de calcul. Microprocesorul execută programele introduse în calculator, este echipamentul careadună şi înmulţeşte numerele (informaţia), efectuează operaţii logiceelementare și se ocupă de operațiile de intrare/ieșire ale sistemului.

Microprocesorul este un ansamblu de circuite integrate şi tranzistoarecare se găsesc pe un cip de siliciu  (microprocesoarele de tip nou pot fietanșate într -un cip ceramic sau din polimeri). Este pătrat, mai mare decâtmajoritatea celorlalte cipuri şi poartă inscripţionat numele producătorului şitipul procesorului.

Exemple de microprocesoare: 8080 (1972), 8086 (1978), 8088 (1979),80186 (1980), 80286 (1982), Intel 386 (1985  –   1990), Intel 486 (1989  –  

1994), The Pentium (1993), The Pentium Pro (1995  –  1999), Pentium MMX (1997), Pentium II (1997),Celeron (1998), Pentium III (1999), Celeron II (2000), Pentium 4 (2000 –  azi), Pentium 4 Prescott (2002

 –  azi), Intel IA-64 (2003-azi), Centrino (produse de firma Intel ), AM486DX Series (1994 - 1995), AMDAM5x86 (1995), AMD K5 (1996), AMD K6 (1997), AMD K6-2 & K6-3 (1998, 1999), AMD Athlon(1999  –  azi), Duron (2000  –  azi), AMD Athlon Palomino, Thoroughbred and Thoroughbred-B (), AMDAthlon Barton (2002  –   azi), AMD x86-64 (Hammer)  –   Opteron şi Athlon-64 (2003  –   azi), Sempron,Turion (produse de AMD –   Advanced Micro Devices), etc.

Procesoarele enumerate mai sus fac parte din categoria P de tip vechi fiind în general modele pe

8, 16 sau 32 biți. Tehnologiile moderne au făcut să se dezvolte noi tipuri, din ce în ce mai performante, îngeneral pe 64 biți dar și pe 32. Însă marele salt în evoluția acestor dispozitive a apărut odată cu P multi-

nucleu (multi-core). Cele mai des întâlnite P sunt de tipul dual-core sau quad-core (2 respectiv 4 nuclee

în interiorul aceluiaș P) dar există și de tip six, eight, ten, twelve sau sixteen-core (6, 8, 10, 12 sau 16)neutilizate însă pe scară largă în calculatoare personale sau servere. 

Un P conţine în interiorul său zone în care se pot memora date de lungimi foarte mici. Acestezone poartă numele de regiştrii (notaţi AX, BX, CX, etc.). Singurul registru cu rol special este registrul IP(Instruction Program).

Este caracterizat în mod principal de:   viteza de lucru;  capacitatea maximă de memorie pe care o poate adresa; 

  setul de instrucţiuni pe care le poate executa. Viteza de lucru a unui P este determinată de mai mulţi factori:   frecvenţa ceasului intern;   dimensiunea regiştrilor şi a magistralei de date;   tipul constructiv al P.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 10/9310

Să analizăm aceste caracteristici: Ceasul intern: este un oscilator care trimite în calculator pulsuri la intervale egale de timp, bine

determinate. Toate activităţile calculatorului sunt coordonate de aceste pulsuri periodice şi în specialfuncţionarea P. Aşadar ceasul intern nu are nimic de a face cu măsurarea orei exacte, el are rolul de aasigura în permanenţă pulsul pe baza căruia componentele unui calculator îşi coordonează activitatea.Frecvenţa cu care sunt generate aceste pulsuri se numeşte  frecvenţa ceasului intern. Unitatea de măsurăeste Hz-ul.

De exemplu o frecvenţă de 100 MHz înseamnă 100 milioane de pulsuri pe secundă. Valorile medii

standard ale acestei mărimi măsurate în MHz sunt de aproximativ 2500 MHz. Un alt fapt care determină viteza de lucru a unui calculator este dimensiunea regiştrilor şi amagistralei de date. Dimensiunea regiştrilor influenţează viteza de lucru deoarece capacitatea dememorare în interiorul P (în regiştrii) fiind mai mare numărul operaţiilor de transfer cu memoria internăeste mai mic, iar toate aceste transferur i consumă timp. 

De asemenea este foarte importantă dimensiunea magistralei de date, cu cât aceasta este mai marecu atât este mai mare "debitul" de date ce circulă pe magistrală. O magistrală "îngustă" poate gâtui uncalculator în care celelalte componente sunt mai rapide.

Tipul de P influenţează viteza de lucru deoarece unele tipuri de procesoare de dată mai recentă,execută mai multe instrucţiuni la o aceeaşi frecvenţă de ceas. Astfel, se lansează o operaţie şi nu seaşteaptă sfârşitul acesteia pentru a se lansa o alta.

În interior, microprocesorul are două componente majore: unitatea de comandă şi unitateaaritmetică şi logică. 

a)  Unitatea de comandă  (CU   –   Command Unit) dirijează operaţiile unităţii centrale de procesare (CPU). Instrucţiunile adresate calculatorului sunt stocate sub forma de programe. Unitatea decomandă ţine evidenţa şi interpretează instrucţiunile dintr -un program, fiind responsabilă cu transmitereade sarcini specifice diferitelor elemente ale calculatorului. CU controlează în principal funcţiile de

intrare/ieşire, de memorie şi stocare. b)  Unitatea aritmetică şi logică (ALU  –  Aritmetic and Logic

Unit) răspunde de efectuarea operaţiilor de calcul. La acest nivel seexecută două tipuri de operaţii:   operaţii aritmetice: +,*;   operaţii logice, care implică acţiuni dependente de compararea

a două valori. Cum ştie procesorul care operaţie să o execute? 

Răspunsul este simplu: microprocesorul aduce dateledin memorie care urmează să fie prelucrate. Aceste date se numescinstrucţiuni. Setul de instrucţiuni pe care un procesor poate să-lîndeplinească corespunde exact acţiunilor pe care hardware-ul poate săle execute.

Un microprocesor este alcătuit din sute de mii, chiarmilioane de tranzistori, legaţi intre ei de un circuit microscopic gravat

în suprafaţa chip-ului.Tranzistorii sunt bistabili, deoarece pot fi numai în douăstări: 

-  ON (TRUE);-  OFF (FALSE).

O tensiune apropiată de 0V este folosită pentru a reprezenta FALSE şi o tensiune înaltă, de obiceiîn jur de 5-15V, este folosită pentru a reprezenta TRUE. Microprocesorul stochează informaţia ca osecvenţă de comutări ON/OFF. Putem reprezenta o comutare ON 1 şi o comutare OFF 0, toateinformaţiile fiind codificate ca secvenţe de 0 şi 1 pentru a fi manipulate de sistemul de calcul. 

De exemplu, când tastaţi litera A la tastatură, ea este convertită în următoarea secvenţă de opt cifre0 şi 1: 01000001, litera B va fi convertită în secvenţa 01000010. 

Pentru a ajunge la CPU, un 1 va fi un puls de electricitate puternică transmis prin firul care leagătastatura de unitatea centrala şi un 0 va fi un puls slab de electricitate. Când ajunge la CPU, fiecare puls puternic va comuta tranzistorul ON, în timp ce un puls slab va comuta tranzistorul OFF. În acest mod,fiecare caracter tastat este convertit în secvenţe de comutări ON/OFF în microprocesor. 

Fiecare secvenţă de 0 şi 1 reprezintă un element de dată numerică. Cifrele 0 şi 1 care formează un

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 11/9311

număr binar sunt numite cifre binare (binary digits,  pe scurt bits  –   bitul fiind şi unitatea standard demăsurare a informaţiei). Inițial informaţia era manipulată în grupuri de opt cifre 0 şi 1. Un astfel de grupde opt biţi se numeşte byte (se citeşte bait). 

Byte-ul are următorii multiplii folosiţi în măsurarea informaţiei: -  KB sau Kbyte (prescurtare de la kilobyte), adică 210=1024 bytes (octeţi); -  MB sau Mbyte (prescurtare de la megabyte), adică 210=1024 Kbytes = 220 bytes;-  GB sau Gbyte (prescurtare de la gigabyte), adică 210=1024 Mbytes = 230 bytes;-  TB sau Tbyte (prescurtare de la terrabyte), adică 210=1024 Gbytes = 240 bytes;

-  PB sau Pbyte (prescurtare de la petabyte) = 210

 TB = 250

 bytes;-  EB sau Ebyte (prescurtare de la exabyte) = 210 PB = 260 bytes;-  ZB sau Zbyte (prescurtare de la zettabyte) = 210 EB = 270 bytes;-  YB sau Ybyte (prescurtare de la yottabyte) = 210 ZB = 280 bytes.

1.3.2. Memoria

Este zona de stocare a informaţiilor în interiorul calculatorului, locul unde programele şi datelesunt păstrate în vederea procesării de către unitatea centrală de prelucrare. Ea conţine componentelesistemului de operare necesare precum şi programele utilizatorului fiind de două tipuri: internă şi externă.Memoria internă este de două tipuri: RAM şi ROM, iar cea externă: R/W sau ROM. 

a) Memoria cu acces aleator  (RAM  –   R andom Acces Memory) este o zona de stocare

temporară unde sunt păstrate programele şi datele încărcate de pe disc sau introduse de la tastatura sau dela alt periferic de intrare. Termenul de „acces aleator” semnifică faptul că datele pot fi luate de memorieîn orice ordine. 

RAM constă dintr -o „plăcuţă”  de silicon realizat din mii de comutatori, fiecare putând fi ON sau OFF, reprezentând astfel o cifră binară (1 sau 0). Memoria de acest tip este volatilă,adică în momentul în care calculatorul este închis (decuplat de la sursa de alimentare), conţinutul ei se

 pierde.Fiecare element de dată este asociat unei adrese de memorie, adrese în forme de

cifre binare. Când unitatea centrală citeşte o dată din memorie, execută următoarele două operaţii: -  caută adresa datei în memorie; -  citeşte data, secvenţa de cifre 0 şi 1, care se află la acea adresă. 

 Numerele care identifică adresa de memorie traversează în forma electronică prinmagistralele de date („data bus” în limba engleză). 

 b) Memoria numai pentru citire  (ROM   –   R ead Only Memory) reprezintă o stocare permanentă, utilizată pentru păstrarea caracteristicilor funcţionale de fabricaţie ale calculatorului. În cazulacestei memorii, comutatorii tranzistorilor nu pot fi comutaţi în stările ON sau OFF, ci sunt codate

 permanent în momentul producerii programului respectiv. Acesta memorie este „numai pentru citire”deoarece nu este posibilă modificarea caracteristicilor de fabricaţie ale calculatorului de către utilizator. 

În cazul unui PC compatibil IBM,  ROM   este denumita  BIOS   („Basic Input Output System” =Sistemul de intrare/ieşire de bază). Acesta execută operaţii simple cu discul, acceptă intrările făcute prinintermediul tastaturii şi efectuează alte sarcini simple, însă esenţiale. 

Memoria ROM este non-volatilă, adică după întreruperea alimentării calculatorului, datelenu se pierd.

Memoria internă 

Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametrii:  dimensiunea;  timpul maxim de răspuns. 

Dimensiunea acestei memorii este în strânsă legătură cu microprocesorul f olosit. Valoareamemoriei de bază este de 1MB, iar cu cât există mai multă memorie internă (în concordanţă cu limiteleintroduse de P) cu atât performanţele calculatorului vor creşte. O valoare medie pentru această mărimeeste 1 –  3 GB.

Cealaltă caracteristică, timpul maxim de răspuns, se referă la intervalul de timp care este necesarmemoriei interne pentru a citi sau scrie date. Mai exact intervalul de timp ce se scurge din momentul încare primeşte de la P comanda de citire şi momentul în care depune pe magistrala de date valoarea citită(similar pentru scriere). Valoarea medie a acestui parametru este de ordinul nanosecundelor (1ns=10 -9s).Evident cu cât această valoare este mai mică cu atât va funcţiona mai repede calculatorul. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 12/9312

Memoria externă 

Este alcătuită din discurile ataşate calculatorului. Deşi aceste vor fi prezentate în cadrul unităţiicentrale discurile sunt dispozitive de intrare-ieşire. 

1.3.3. Unităţile de discuri flexibile 

Sunt acele dispozitive în care se introduc dischete sau discur i acestea fiind

suporturi magnetice de memorat informaţia. Unităţile de discuri suntde două tipuri:   unităţi pentru discuri mari de 5,25”  (1”  = 2,54 cm) cu

capacitate de 1,2 MB;  unităţi pentru discuri mici de 3,5” cu capacitate de 1,44 MB.

Unităţile de discuri ( floppy – disk ) au rolul atât de a citi informaţia de pe dischetecât şi de a scrie informaţie pe ele. Înainte de utilizare, un disc trebuie formatat(adică trebuie să fie configurat magnetic). Prin procesul de formatare semarchează sectoare şi piste pe suprafaţa discului, unde vor fi stocate datele. 

Înainte ca un disc să poată fi utilizat la stocarea datelor, el trebuieformatat. Prin formatare, discul este împărţit în piste concentrice. La rândul lor pistele sunt divizate în

sectoare. Numărul specific de piste şi sectoare depinde de tipul discului. În mod obişnuit, un sectorconţine 512 KB. 

Mai jos este prezentat tabelul cu caracteristicile celor mai răspândite formate utilizate. 

disc feţe  piste sectoare capacitate denumire format

5,25" 2 80 15 1,2MBdublă faţă-înaltă densitate 

(DS-HD)

3,5" 2 80 9 720MBdublă faţă-dubă densitate 

(DS-DD)

3,5" 2 80 18 1,44MBdublă faţă-înaltă densitate 

(DS-HD)

1.3.4. Unitatea de stocare pe termen lung (discul fix sau

harddisk-ul)

Se foloseşte pentru păstrarea permanentă a informaţiei utilizate încalculator şi după ce se opreşte alimentarea acestuia: programele sistemuluide operare (DOS, WINDOWS), editoare de texte (WORDSTAR,WORDPERFECT, WORD), etc.

1 –  buton pentru protejare/deprotejare la scriere

2 –  hub

3 –  dispozitiv metalic de protecţie 

4 –  carcasă din plastic 

5 –  inel de protecţie din hârtie 

6 –  disc magnetic flexibil

7 –  sector de disc pe o pistă

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 13/9313

Discurile fixe stochează datele într -o formădigitală. Dacă materialul magnetic este polarizat într -odirecţie, se stochează valoarea 1, iar dacă este polarizat îndirecţie opusă câmpul magnetic are valoarea 0.

Discurile fixe sunt medii de înregistraremagnetică. Ele utilizează tipare magnetice înregistrate pe unînveliş magnetic pentru a reprezenta biţi de date. Undisc fix este alcătuit din unul sau mai multe platane care se

rotesc. Un astfel de platan este alcătuit dintr -o suprafaţă de bază rigidă peste care este aplicată pe fiecare faţă osuprafaţă magnetică. 

Unitatea pentru discuri utilizează capete de citire/scriere pentru a magnetiza şi a citi particulele defier găsite pe platanele magnetice. Atunci când platourile se rotesc, capetelese apropie de ele la distanţe microscopice. Cu cât capetele se apropie maimult, cu atât datele pot fi stocate mai dens. Datorită acestor toleranţe strânse,capetele de citire/scriere şi suportul magnetic sunt conţinute într -o carcasăetanşă, împiedicând pătrunderea prafului. Fiecare platou are două capetecitire/scriere care se apropie la cca 3nm de suprafaţa discului, iar platourilese rotesc cu 7.200 –  10.000 rpm(rotaţii pe minut). 

Primul calculator care a introdus ca standard unitatea de disc fix afost IBM 350 Disk File în 1950. În 1973 IBM a introdus discul „Winchester3340”, care avea o capacitate de 30 MB şi 30 milisecunde timp de acces –  

numit astfel după puşca cu repetiţie Winchester 30-30, acesta fiind primul disc în carcasă etanşă (HDA –  sealed Head/Disk Assembly) iar în continuare termenul Winchester   a devenit un standard pentru harddiscuri până în anii 90. Până înainte de 1980 toate hard discurile aveau platanele de 8 sau 14 inch. În 1980

 prin ST-506, Seagate Technology a creat primul disc de 5,25” şi avea o capacitate de 5 MB.Capacitatea discurilor a crescut exponenţial în decursul timpului. Dacă la primele calculatoare

care foloseau HDD o capacitate de 20 MB era considerată foarte mare la mijlocul anilor 90 au devenitaccesibile discurile de 1 GB. În prezent capacitatea maximă a HDD-urilor se apropie de 500 GB şi seaşteaptă să crească. 

Harddisk-urile prezintă următoarele avantaje faţă de discurile flexibile: -  pot stoca mult mai multe date, harddisk-urile având capacităţi de ordinul sutelor de GB; -  pot accesa datele mult mai rapid decât este posibil în cazul dischetelor. Discurile fixe au în medie o capacitate de stocare între 100 –  300 GB. Viteza de lucru a acestora

variază destul de mult de la un tip la altul. În general ea creşte odată cu capacitatea discului şi numărulrpm putând ajunge până la 50 MB/s sau chiar mai mare.

Deşi în general un PC posedă un singur harddisk intern el poate suporta în general maximum patrudiscuri montate în interiorul unităţii centrale folosind controlerul IDE (prescurtare de la Integrated Drive

 Electronics folosit în calculatoarele personale de astăzi, foloseşte un singur cablu cu un conector cu 40 picioruşe (pini) care combină funcţiile unui cablu de date şi ale unuia de control care conectează  disculIDE direct la magistrala (bus-ul) de sistem), 2-

4 discuri utilizând controlerele SATA (prescurtare de

la serial ATA,   permite conectarea fiecărui disc pe propriul canal, cu un set propriu de porturiintrare/ieşire) şi teoretic un număr nelimitat de discuri conectate în exteriorul unităţii centrale conectate

 prin USB  (Universal Serial Bus) sau IEEE-1934  (Institute of Electrical and Electronics Engineers  –  numite şi i.Link sau Fire Wire).

1.3.5. Unitatea de CD-ROMEste un dispozitiv utilizat numai pentru citirea unor discuri,

numite CD –  uri (Compact Disc –  uri). CD-urile sunt discuri cu capacităţide stocare a informaţiei mult mai mari decât dischetele, ajungând până la

650 –  700 MB.

În 1985 Sony şi Philips au introdus primul standard de CD-ROM YELOW BOOK .

1.3.6. Unitatea de CD-R/WEste un dispozitiv utilizat numai pentru citirea (read) şi scrierea (write) discurilor

optice, numite CD –  uri (Compact Disc –  uri). CD-urile sunt discuri cu capacităţi de stocarea informaţiei mult mai mari decât dischetele, ajungând până la 650 –  700 MB.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 14/9314

Scrierea („arderea” –   burn) pe CD-uri se face cu programe şi unităţi speciale numite CD-

Recorders sau CD-Burners. Unităţile CD-ROM sunt clasificate după viteza de citire a muzicii (o vitezăde 1x –  oferă o rată de transfer de 150KB/s). Viteza maximă de citire/scriere a CD-urilor este de 52x, iarîn cazul CD-R/W viteza de scriere este de 12x iar cea de citire de 32x.

Există mai multe formate utilizate pentru CD-ROM formatul Rainbow Book  care include Red

Book (audio CD –  numele provine de la culoarea cărţii cu detaliile tehnice ale CD-urilor), Yeloow Book

(formatul standard al CD-ROM  –   creat de Sony şi Philips a fost iniţial o extensie a formatului Red

Book),Orange Book  (o serie de standarde create de Philips CD-MO, CD-R  –  CD Recordable,CD-RW –  CD ReWritable), White Book  (Video CD  –  VCD lansat în 1987 de Sony, Philips, Matsushita, şi JVC),Blue Book  (Enhanced CD –  combinaţie audio şi date, CD+G –  audio şi date grafice şi CD-Plus), Beige

Book  (Photo CD), Green Book  (CD-i –   format multimedia  –  creat de Philips şi Sony în 1991), Purple

Book   (DDCD  –   Double Density CD) şi Scarlet Book   (Super Audio CD). Standardul care defineşteRainbow Book a fost ISO 9660, înlocuit prin ISO 13490. Un alt format este UDF  (Universal DiskFormat) implementat de standardul ISO 13346  şi  este folosit pentru a defini medii de stocare care aucondiţii limitate de rescriere, cum ar fi: MAGNETO-OPTICAL (părintele CD-ului), CD-R, CD-RW şiDVD. Mai târziu a devenit foarte popular prin introducerea: Flash media, Iomega REV, CD-MRW şiDVD-RAM. El Torito este un alt standard care introduce CD-urile şi DVD-urile boot-abile.

1.3.7. Unitatea de DVD (Digital Video Disc --- Digital Versatile Disk) Numele de DVD a provenit iniţial din prescurtarea Digital Video Disk  datorită faptului că a fost

creat ca şi o evoluţie a casetelor VHS. După apariţia editoarelor de DVD-uri care pot inscripţiona şi altedate, nu doar informaţii video s-a crezut că denumirea de Digital Versatil Disk ar fi mai potrivită. Însă nus-a ajuns la nici un consens şi a rămas doar denumirea de DVD care oficial nu semnifică nimic. 

Deşi capacitatea de stocare a unui CD-ROM este semnificativă, multe programe şi jocuri încep săaibă dimensiuni din ce în ce mai mari; au apărut deja enciclopedii sau programe pe 4 -5 CD-ROM-uri.Problema aceasta este rezolvată prin apariţia DVD-ROM-ului, următorul pas după compact disc. 

DVD-ul va fi foarte important pentru utilizatorii computerelor pentru că va fi folosit pentru celemai mari şi mai interesante jocuri, pachete de programe şi filme. 

Tehnologia DVD va înlocui, probabil, casetele video care există la ora actuală pe piaţă. Un discDVD arată ca un CD obişnuit, dar punctele purtătoare de informaţie binară (0 şi 1) sunt mult mai mici şimai apropiate unele de altele. Aşa că în loc de 650 –  700 MB de inf ormaţie care pot fi stocaţi pe un CD,un DVD poate stoca acum pană la 4,7 GB. Spre deosebire de CD, un DVD poate avea două feţe pe caresă se înregistreze informaţie, aşa că întorcându-l se mai pot citi încă 4,7 GB de informaţie. Iar pe viitordiscul va avea mai multe straturi în interior astfel că va putea stoca peste 15 GB - suficient pentru cel maimare program imaginabil. Viteza de 1X reprezintă o rată de transfer de 1,35 MB/s (10,55 Mbit/s). 

Primele discuri DVD-ROM sunt instructive-deconectante şi discuri cu jocuri. Acestea folosesccapacitatea suplimentară pentru a adăuga mai multe segmente de informaţie video şi audio şi pentru aface ca toate fragmentele multimedia să arate şi să sune mai bine decât CD-ROM-urile standard.

Există două standarde pentru acest tip de discuri: DVD-R(W) creat de DVD Forum (Hitachi Ltd.,Matsushita Electric Industrial Co,  Mitsubishi Electric Corporation,  Pioneer Corporation,  Royal PhilipsElectronics N.V., Sony Corporation, Thomson, Time Warner Inc., Toshiba Corporation, Victor Companyof Japan (JVC)) şi DVD+R(W) creat de DVD+RW Alliance (Dell Computer Corp., HP (Hewlett-PackardCo.), Mitsubishi Chemical Corp., Royal Philips Electronics N.V., Ricoh Company Ltd., Sony Corp.,Thomson SA (RCA), Yamaha Corp.). Cele două standarde sunt similare din punct de vedere tehnic şi potfi redate de majoritatea unităţilor DVD (DVD player sau unităţi DVD pentru calculator). Compatibilitateareală în lume se situează la aproximativ 90% cu un plus pentru DVD-R.

Unităţi DVD-ROMPentru a rula un DVD, este nevoie de o unitate DVD-ROM - arată la fel ca unitatea de CD-ROM,

dar are două lasere: unul pentru citirea CD-urilor clasice, iar celălalt pentru discuri DVD. După ce am

instalat o unitate DVD-ROM în PC, el va putea să citească orice tip de CD - fie el vechi sau mai nou.

Filme pe discuri

Capacitatea uriaşă a discului DVD este ideală pentru a stoca poze şi sunet de înaltă calitate –  defapt, Hollywood-ul a avut încă de la început un rol important în lansarea DVD-ului. Aceasta deoarecefilmele încep să fie lansate atât pe casete video, cât şi pe DVD. Pentru a rula aceste Video-DVD-uri pe

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 15/9315

PC este nevoie de o placă decodoare Video-DVD, care funcţionează paralel cu placa video a PC-ului. Pemăsură ce apar PC-uri tot mai puternice, nu o să mai fie nevoie de o placă video suplimentară, deoareceîntreaga activitate de derulare video va fi realizată în interiorul procesorului central ultrarapid al PC-ului.

Înregistrarea unui DVD 

Ca şi la CD-uri, există DVD-uri pe care se poate scrie informaţie, dar şi DVD-uri pe care se poateinscripţiona informaţie,  se poate şterge şi apoi rescrie  alte informaţii. Acestea se pot folosi pentru adegreva hard discul de un număr uriaş de fişiere sau pentru a stoca imagini, video şi muzică. 

1.3.8. Unitatea BD (Blu-ray Disk)Discurile Blu-ray fac parte din noua generaţie de discuri optice de mare densitate

folosit pentru stocarea de date, în special înregistrări video de înaltă rezoluţie. Numelelor provine de la nou creata rază laser albastră (blue) a cărei lăţime de bandă este de 405nm (nanometru 1nm=10-9m), iar din acest motiv permit stocarea unui cantităţi mult maimare de date faţă de DVD-uri a căror rază laser roşie are o lăţime de bandă de 650 nm.Un disc BD cu un singur strat poate să conţină aproximativ 25GB. Viteza de 1Xreprezintă o rată de transfer de 4,5 MB/s (36 Mbit/s). 

1.3.9. Memorii flash

1.3.9.1. Generalități Memoria flash (uneori numită și „Flash RAM”) este un tip de memorie nevolatilă cu alimentare

constantă ale cărei blocuri de memorie pot fi șterse și programate. Este o variantă a memoriei EEPROM(Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory) care, spre deosebire de memoria flash, esteștearsă și programată la nivel de bit, ceea ce o face mai lentă. 

Memoria flash (atât de tip NOR cât și de tip NAND) a fost inventată de Dr. Fujio Masuoka în anul1980, în timp ce lucra la compania Toshiba. Conform Toshiba, numele de " flash " a fost sugerat decolegul lui Masuoka, anume Shoji Ariizumi, deoarece procesul de ștergere îi amintea de blițul unei aparatfoto (în engleză –  flash).

Spre deosebire de alte circuite de memorie, pentru utilizatorul tehnologiei FLASH există și ocomponentă software, a cărei prezență este obligatorie, mai ales în cazul circuitelor NAND FLASH.Există două nivele diferite pentru suportul software: un nivel de bază pentru operațiile de citire –  ștergere

 –   scriere și un nivel superior, pentru emularea unui hard-disk și gestionarea algoritmilor specificitehnologiei FLASH (mărirea duratei de viață, uniformizare uzură, optimizare performanțe, etc). Pentru aciti informație și eventual a executa cod dintr -o memorie NOR Flash nu este practic nevoie de nici unsuport software.

1.3.9.2. Limitări Deși ele la prima vedere par a înmagazina informația permanent, cu timpul informațiile se pot

 pierde după un anumit număr de rescrieri ale informației sau dacă dispozitivul nu este folosit un timp

îndelungat. Pentru memoriile flash,

durata de timp după care informația se poate pierde este de ordinulzecilor de ani. O limitare mai importantă o constituie faptul că memoria flash are un număr limitat decicluri citire-scriere, din cauza acumulării de electroni la poarta tranzistoarelor  MOS, ceea ce, după citiriși scrieri repetate, reduce tensiunea de prag logic astfel încât devine imposibil de detectat dacă respectivul

 bit este un „1” sau un „0”. Fenomenul poate apărea după un număr de ordinul zecilor de mii până laordinul milioanelor de operații de citire/scriere. 

1.3.9.3. Dispozitive de tip flash

Există două tipuri de dispozitive care utilizează memorii flash:

  unități USB flash  numite popular „flash pen” sau „flashstick” sunt memorii flash integrate cu o interfață USB realizate pentru a

înlocui discurile de tip anterior (discuri flexibile, discuri optice) datorită problemelor fie de capacitate fie de durata mare de timp necesară stocării informației.   flash card sau memory card este o unitate de stocare a informațiilor de tip flash utilizată

 pentru stocarea informațiilor în gadget-uri electronice. Mai jos este un tabel cu toate tipurile de carduri dememorie: 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 16/9316

Denumire card Acronim Dimensiuni

PC Card PCMCIA 85.6 × 54 × 3.3 mm 

CompactFlash I CF-I 43 × 36 × 3.3 mm 

CompactFlash II CF-II 43 × 36 × 5.5 mm 

SmartMedia SM / SMC 45 × 37 × 0.76 mm 

Memory Stick MS 50.0 × 21.5 × 2.8 mm 

Memory Stick Duo MSD 31.0 × 20.0 × 1.6 mm 

Memory Stick PRO Duo MSPD 31.0 × 20.0 × 1.6 mm Memory Stick PRO-HG Duo MSPDX 31.0 × 20.0 × 1.6 mm 

Memory Stick Micro M2 M2 15.0 × 12.5 × 1.2 mm 

Miniature Card 37 × 45 × 3.5 mm 

Multimedia Card MMC 32 × 24 × 1.5 mm 

Reduced Size Multimedia Card RS-MMC 16 × 24 × 1.5 mm 

MMCmicro Card MMCmicro 12 × 14 × 1.1 mm

Secure Digital card SD 32 × 24 × 2.1 mm 

SxS SxS

Universal Flash Storage UFS

miniSD card miniSD 21.5 × 20 × 1.4 mm microSD card microSD 15 × 11 × 0.7 mm 

xD-Picture Card xD 20 × 25 × 1.7 mm 

Intelligent Stick iStick 24 × 18 × 2.8 mm 

Serial Flash Module SFM 45 × 15 mm 

µ card  µcard  32 × 24 × 1 mm 

 NT Card NT NT+ 44 × 24 × 2.5 mm 

Capacitatea acestor dispozitive, în general, respectă legea Moore (numărul de tranzistori care potfi introduși într -un circuit integrat se dublează la fiecare doi ani) pentru că sunt fabricate cu multe dinaceleași echipamente și tehnici de circuite integrate. La fel ca și capacitățile altor tipuri de discuri și în

acest caz dimensiunea este exprimată în puteri ale lui 2 (512MB, 4GB, etc.). Capacitățile obișnuite pentruastfel de dispozitive se află între 2GB și 32GB. Toshiba produce în 2011 dispozitive de stocare cucapacități cuprinse între 2GB și 32GB utilizând viteze de transfer între 20 și 80 MB/s. În 2009 Kingston aanunțat unitatea flash de 256GB. 

1.3.10. InterfeţeleSunt dispozitive electronice care fac legătura între unitatea centrală şi dispozitivele de

intrare/ieşire. Ele transformă semnalele primite de la aceste dispozitive astfel încât să le înţeleagă unitateacentrală şi să răspundă în mod corespunzător. 

Denumirea de interfaţă este o denumire generică pentru orice dispozitiv de acest tip. Uneleinterfeţe au însă denumiri particulare : 

  adaptor video = interfaţa monitorului;   cuplor (driver) de disc = interfaţa de disc. 

O interfaţă este cuplată la UC într-un punct care se numeşte port (de I/O). Comunicarea dintreinterfaţă şi dispozitivul periferic se face în două moduri:  paralel  sau serial . Interfeţele paralele în generalsunt numite LPT1, LPT2, … (Line PrinTer) pentru imprimantă, iar cele seriale COM1, COM2, … pentrumouse, modem, fiind, etc.

Interfeţe seriale se folosesc şi pentru noile modalităţi de conectare USB (Universal Serial Bus).Magistrala USB reprezintă soluţia oferită comunicaţiilor seriale de noua generaţie de calculatoare PC.Este o interf aţă serială rapidă, bidirecţională, ieftină şi uşor de folosit. USB a fost creată ca un standardindustrial, o extensie a arhitecturii PC orientată spre armonizarea cu standardele de comunicaţie din

telefonie, ceea ce este numit CTI (Computer Telephony Integration). Acest aspect este consideratfundamental din punct de vedere al aplicaţiilor generaţiei următoare. USB este o magistrală pe cablu care permite schimb de date între un calculator gazdă şi o gamă largă de periferice accesibile simultan.Magistrala permite ca perifericul să fie ataşat, configurat, folosit şi deconectat în timp ce gazda şi celelalte

 periferice operează. USB a fost proiectată în primul rând pentru utilizatorii care nu doresc să intre îndetalii de instalare hardware, astfel sistemul complicat de cablare a fost înlocuit cu un control software.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 17/9317

Toate problemele presupuse de interconectarea mai multor dispozitive cu performanţe şi rate de transferdiferite sunt tratate prin software.

Tot în categoria de conectică modernă intră şi interfeţele seriale ce deservesc porturile IEEE 1394,numite şi FireWire (Apple) sau i.LINK (Sony). Aceste interfeţe sunt destinate comunicaţiilor cu vitezăridicată ce oferă transfer de date în timp real utilizate în special pentru dispozitive video digitale. 

1.4. UNITATEA DE IEŞIRE (U.E.)

Se poate compune din: monitor (singura componentă care nu poate lipsi), imprimanta, plotter -ul,modem-ul.

1.4.1. Monitorul („ Display” )Este destinat afişării pe ecran a informaţiei alfanumerice şi grafice.Monitoarele sunt de două tipuri: 

  color;  monocrom.

Ele pot funcţiona în două moduri:   alfanumeric;  grafic.

În regim alfanumeric (modul text), ecranul este împărţit în zone convenţionale numite zonecaracter. De obicei, aceste zone alcătuiesc 25 de linii şi 80 de coloane, deci maxim 2000 de caractere. Înfiecare zonă poate fi afişat un singur caracter dintr -un set de 256. Setul de caractere este constituit dinliterele mari şi mici ale alfabetului latin, cifrele 0,1,…,9, semnele de punctuaţie -, !, @ ~, #,$,%,^ &, *, (,), {, }, ], ’, ”, <, >, ?, /, _, =, |, \, ` şi unele caractere semigrafice, utilizate la afişarea pe ecran a tabelelor,diagramelor, chenarelor, etc.: ╙,╚,╛,╝,╞,╟,╠, ╡,╢,╣,┐,┌,└,┘,├,┤,╩,╨,╪,╫,╬,║,╕,╔, etc. 

Printre caracterele afişate pe ecran pot fi şi literele altor alfabete.Regimul grafic al monitorului este destinat afişării pe ecran a graficelor, desenelor, etc. Şi în acest

regim pot fi afişate şi diferite texte. În acest caz, se pot folosi diferite tipuri şi dimensiuni de caractere. În regim grafic, ecranul este alcătuit din puncte ( pixeli, denumirea provine din limba engleza, din

cuvintele „picture elements”, care s-ar traduce prin „elemente de desen”). Numărul de puncte peorizontală şi pe verticală determină rezoluţia monitorului. De exemplu, expresia „rezoluţia 640x480”înseamnă că monitorul are 640 de puncte pe orizontală şi 480 pe verticală.

Din punctul de vedere al rezoluţiei şi al graficii, există mai multe norme internaţionale pentru monitoarele calculatoarelor de tip IBM-PC. Aceste norme, şi ca urmare şi monitoarele respective,au diferite denumiri: CGA, Hercules, EGA, VGA, SVGA, etc. Normele respective reprezintă anumitecaracteristici recunoscute şi respectate de firmele producătoare. Monitoarele VGA (Video GraphicAdapter) şi mai nou SVGA (Super VGA), au căpătat o răspândire foarte largă şi au devenit un fel destandard pentru aplicaţiile care necesită mijloace grafice de prezentare a informaţiei. 

O altă caracteristică este dimensiunea monitorului (a diagonalei acestuia).

Desigur, cu cât această dimensiune este mai mare cu atât mai multă informaţie vafi afişată simultan pe ecran. Valoarea tipică pentru dimensiunea diagonalei este de17-19 inches (1inch = 2,54cm), dar se pot întâlni monitoare cu peste 32” pentrudiagonală. 

O altă caracteristică ca şi la televizoare se face după tipul de ieşire. Dinacest punct de vedere deosebim: monitoare CRT (Cathode Ray Tube –  monitor cutub catodic), monitoare LCD (Liquid Crystal Display  –   monitor cu ecran cu

cristale lichide) şi monitoare PDP (Plasma DisPlay).Ca şi o ultimă caracteristică putem aminti că pe lângă monitoarele tradiţionale ce afişează imagini

în două dimensiuni există monitoare „la preţuri adecvate” care pot reda imagini în trei dimensiuni(monitoare 3D) –  fie prin polarizarea luminii (folosirea unor ochelari speciali), fie holografic.

1.4.2. Imprimanta

Este unitatea periferică destinată tipăririi informaţiei. Toate imprimantele pot tipări informaţiaalfanumerică, iar unele imprimante tipăresc şi informaţia grafică (desene, grafice). Există imprimante caretipăresc şi imagini color. 

Dimensiunea maximă a hârtiei pe care poate tipări o imprimantă se referă la lăţimea hârtiei,

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 18/9318

deoarece lungimea ei este teoretic nelimitată. Există imprimante de tip A0 –   A5, adică pentru oimprimantă de tip A4 încape o hârtie de lăţimea maximă egală cu cea a unui format A4 (21 cm). 

Memoria de care dispune o imprimantă este importantă în cazul imprimantelor laser şi jet decerneală şi mai nou şi a imprimantelor matriceale (care până acum aveau o memorie –  buffer –  de 64KB).De obicei memoria imprimantei este de 512KB, dar poate ajunge în cazul imprimantelor mai noi la 128MB.

În funcţie de sistemul de tipărire deosebim:   imprimante matriciale;

  imprimante cu jet de cerneală;   imprimante cu laser;  imprimante termice.

a) Imprimantele matricialeSunt cele mai răspândite pentru calculatoarele de tip IBM-PC. Principiul

de lucru este următorul: capul de imprimare, care conţine o coloanaverticală de bare metalice subţiri numite ace , se mişcă de-a lungul liniei imprimate,iar la momentul potrivit acele lovesc prin banda tuşată în foaia de hârtie. Configuraţia „acelor” ce lovescîn fiecare moment determină caracterul format. Cu cât numărul „acelor” din capul de imprimare este maimare, cu atât calitatea imprimării este mai bună. Exista imprimante cu 9, 24, 36 ace. Calitatea imprimării

 poate fi îmbunătăţită prin tipărirea repetată (de 2-4 ori) a aceluiaşi caracter pe acelaşi loc. Viteza deimprimare la aceste imprimante este de 150-400 caractere/sec (100 –  300 dpi).

b) Imprimantele cu jet de cerneală 

Sunt dotate cu un mecanism special de imprimare care asigură formareacaracterului tipărit prin jeturi microscopice de cerneală. Ele asigură o calitate foarte

 bună tiparului şi sunt foarte comode pentru imprimarea color. Imprimantele cu jet decerneală sunt mai scumpe decât cele matriciale şi necesită o asistenţă tehnică deosebită.Viteza de imprimare este în medie de 10 –   15 ppm la o rezoluţie de 1200x1200 –  4800x1200 dpi.

c) Imprimantele cu laserAsigura calitatea cea mai bună a tiparului (aproape de calitatea tipografică). La baza acestor

imprimante stă principiul xerografiei: imaginea caracterului se imprimă de pe uncilindru , pe care a fost formată invers prin polarizare electrostatică cu praf de cărbune( „toner”). 

Deosebirea esenţială între imprimantele cu laser şi un aparat obişnuit dexerocopiat constă în faptul că cilindrul este electrizat de o raza laser la comandacalculatorului. Viteza de imprimare la aceste imprimante este de la 1 la 15 sec. pentruo pagină. 

d) Imprimantele termice

Acest tip de imprimante se bazează pe procedeul de fixare termică pe hârtie a vaporilor decerneală ( se mai numesc imprimante foto). Imprimările color de calitate deosebită se fac cu aceste tipuride imprimante.

Viteza cu care tipăreşte o imprimantă este o caracteristică ce decurge tot din modelul constructivfolosit. Pentru măsurarea ei se foloseşte numărul de caractere pe secundă (c.p.s. –  character per second )

 pentru imprimante matriceale şi numărul paginilor pe minut ( p.p.m.  –   page per minute) în cazulimprimantelor laser sau cu jet de cerneală. 

O imprimantă matriceală obişnuită tipăreşte cu aproximativ 150 c.p.s. (funcţie de rezoluţia cu carese tipăreşte), această viteză nefiind una prea mare, dar există unele imprimante matriceale ce pot tipări cuo viteză de 500 –  800 c.p.s.

O imprimantă laser sau cu jet de cerneală tipăreşte în medie cu o viteză de peste 10 ppm, dar şiaceastă viteză diferă în funcţie de rezoluţia folosită, precum şi de forma de imprimare folosită: alb-negrusau color.

1.4.3. Plotter-ulEste un dispozitiv destinat imprimării pe hârtie a

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 19/9319

Wireless

informaţiilor grafice. Se utilizează în special în proiectarea asistată de calculator pentru realizareadesenelor tehnice. Este un periferic mai ieftin decât imprimanta cu laser, dar cu o viteza de tipărire multmai mică. Plotter -ele sunt de diverse dimensiuni, de la formatul A4 până la A0. Constă dintr -o suprafaţă

 plană pe care este fixată o bucată de hârtie, un braţ mobil căruia îi este ataşat un dispozitiv deimpresionare a hârtiei. 

1.4.4. Conectarea a două sau mai multe calculatoare prin modem

Cuvântul modem  provine din prescurtarea cuvintelor modulator/demodulator, termen folosit

 pentru a descrie un periferic care permite transmiterea şi recepţionarea desemnale prin intermediul semnalelor analogice.Pentru a comunica cu un alt calculator prin intermediul liniilor

telefonice, trebuie să convertiţi semnalul digital al calculatorului într -unsemnal telefonic analog, respectiv să se convertească semnalul analog într -unsemnal digital, lucruri realizate cu ajutorul modem-ului. În generalmodemurile sunt clasificate după cantitatea de date capabil să o transmitărespectiv recepţioneze şi este măsurată în bps (bits per second –   biţi pesecundă). 

După metoda (sau suportul) de comunicare deosebim următoarele tipuri de modemuri:   cu conectare prin cablu:

  folosind linii telefonice obişnuite;   folosind linii DSL sau ASDL (Asymmetric Digital Subscriber Line);  folosind cablu tv;

  cu conectare prin fibră optică;   cu conectare prin unde radio:

  terestre;   prin satelit.

1.4.5. Conectarea a două sau mai multe calculatoare în reţea 

O reţea locală (Local Area Network –  LAN) este alcătuită din două sau mai multe calculatoareinterconectate care acoperă o suprafaţă redusă cum ar fi: o casă, o instituţie sau un grup mic de clădiri. Pelângă calculatoare într -o reţea locală mai pot exista, imprimante, scanere, etc. Marea majoritate a acestorreţele se bazează pe plăci de reţea interschimbabile (switched ethernet) sau pe tehnologie fără fir (wireless

 –  WLAN) şi funcţionează la 10, 100 sau 1.000 Mbit/s.Un alt tip de reţea este reţeaua ce ocupă o suprafaţă geografică mare (Wide Area Network –  

WAN). De obicei o astfel de reţea este alcătuită prin conectarea mai multor reţele locale. Deşi multe dinaceste reţele sunt construite pentruorganizaţii particulare şi sunt private, celmai bun exemplu pentru WAN esteinternetul.

Reţelele locale ce folosesc plăci de

reţea (standardizateIEEEs 802.3) pentruconectare sunt bazate peconexiuni folosindcabluri şi protocolul TCP/IP. Reţele wireless folosesc pentru conectareundele radio cu ajutorul plăcilor de reţea wireless (standardizate IEEE 802.11 a, b, g sau n). În general„coloana vertebrală” (backbone) a unei LAN foloseşte cablu şi există unul sau mai multe „ puncte de

acce s fără fir ” (wireless acces points) cu ajutorul cărora utilizatorii„ fără fir ” se conectează la reţeaua bazată pe cablu. 

1.4.6. Conectarea a două rețele 

Pentru a interconecta două rețele pe lângă sistemul deconectare fizic existent bazat pe tehnologie cu sau fără fir estenevoie de un dispozitiv special numit router. În marea majoritate acazurilor un router este conectat la două linii de date din două rețele

mode

 

modem

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 20/9320

diferite. Cele mai întâlnite tipuri de router -e sunt cele de uz personal sau pentru mici companii, acesteadoar transmit date (pagini web, e-mail, etc.) între calculatoarele rețelei gazdă și modemul ISPului princare se realizează conexiunea la Internet. Însă există și router -e sofisticate de la cele avansate careconectează afaceri mari sau rețele ale ISP până la cele cu nuclee puternice care trasmit date la vitezeridicate prin fibre optice în „coloana vertebrală” a Internetului. 

Pentru a se evita un număr mare de dispozitive interconectate necesare unei rețele de dimensiunimici producătorii au combinat mai multe dispozitive într -unul singur. De aceea uneori când se doreșteachiziționarea unui router se descoperă că de fapt a fost achiziționat un dispozitiv care combină un router

cu un switch sau cu un acces point sau cu un modem, uneori chiar toate acestea într -un singur aparat.

1.5. Componenta SOFTWAREPrimele calculatoare au fost construite pentru a executa sarcini simple, cum sunt socotitorile

electronice (minicalculatoarele de birou). Acele sarcini care se executau erau de cele mai multe ori programate hardware  –   instrucțiuni scrise în format binar   ( Limbaj mașină). Odată cu evoluțiacalculatoarelor timpul necesar programărilor în format binar era mult prea mare astfel încât s -a dezvoltatun sistem care permitea „traducerea” unor informații scrise în format text, în format binar  (primul sistemde acest fel s-a numit  Limbaj de asamblare). Introducerea unui program în limbaj de asamblare era maiconvenabilă, mai rapidă şi mai puţin predispusă la erori umane decât folosind limbajul maşină.

Odată cu trecerea timpului și creșterea puterii de procesare au apărut noi limbaje de programare

mult mai abstracte și mult mai detașate de componenta hardware și de limbajul mașină. Însă nu toatetipurile de calculatoare foloseau aceleași tipuri de limbaje mașină și deci comenzile scrise utilizând unlimbaj de programare trebuiau convertite diferit în funcție de „limbajul” calculatorului utilizat. Pentru afacilita conversia dintr-un limbaj de programare dar și pentru a facilita accesul la facilitățile oferite unuiutilizator obișnuit era nevoie de apariția/crearea unui „translator” între om și mașină. Acest translator afost numit sistem de operare.

Sistemul de operare, programele utilizate dar și informația stocată în calculator alcătuiesccomponenta software a acestuia.

1.5.1. Sistem de operarePentru a putea defini noţiunea de sistem de operare trebuie introduse următoarele noţiuni : 

  instrucţiune: reprezintă oricare din operaţiile de bază nedivizibile pe care le f oloseşte şicare îi asigură funcţionarea calculatorului, fiind elementul de bază al componentei software.

  rutină (subrutină): secvenţă de instrucţiuni ce efectuează o operaţie elementară;   program (aplicaţie): ansamblu complet de instrucţiuni şi rutine cu scop bine definit ce

rezolvă integral o problemă;   pachet de programe: mai multe programe care îşi coordonează activitatea pentru a

rezolva o problemă complexă. Ex. pachetul de programe MS Office. 

Un sistem de operare  (SO) este un pachet de programe care acţionează ca o interfaţă întreutilizator şi echipamentul hard al calculatorului. El asigură un acces convenabil pentru utilizator la

sistemul de calcul (SC) şi o utilizare eficientă a acestuia, asigurând de asemenea şi gestionarea resurselorsolicitate de programele utilizatorilor.Motivul principal care impune existenţa să constă în faptul că operaţiile elementare asupra

resurselor calculatorului, din punct de vedere al utilizatorului, reprezintă sute sau chiar mii de comenzi lanivel de unitate hardware.

Pentru ca un calculator să fie funcţionabil este necesar ca SO să se „ încarce” în memorie (cu altecuvinte el trebuie să fie în memorie), dar după cum se ştie în memorie nu există nici un program care săcunoască modul de încărcare a SO. Această problemă a fost rezolvată prin introducerea în memorianevolatilă a unui mic program numit pre-încărcător (loader) care încarcă în memorie la o adresă fixă

 primul sector al primului disc depistat, acest sector (sector de boot -are) conţinând programul de încărcare.Acest program ştie să încarce de pe disc SO şi să îi atribuie controlul asupra calculatorului. 

1.5.2. Tipuri de aplicaţii 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 21/9321

După încărcarea SO, utilizatorul poate lansa comenzi ce vor fi rezolvate, fie direct de SO, fieapelând la programele respective de pe disc (comenzi externe). Aplicaţiile(programele) se împart în: aplicaţii de tip linie de comandă, aplicaţii de tipmeniu şi aplicaţii de tip fereastră. 

 Aplicaţii de tip linie de comandă 

Utilizarea acestui tip de aplicaţii poate fi caracterizată astfel :   introducerea unei comenzi (eventual editarea-

corectarea ei);  tastare Enter ;  obţinerea rezultatului din partea calculatorului. 

 Aplicaţii de tip meniu 

O aplicaţie de tip meniu este mult mai uşor şi plăcut de folosit. Unmeniu este un dreptunghi afişat pe ecran, în el existând mai multe comenzi(opţiuni) posibile, dintre care la un moment dat doar una poate fi selectată.Folosind tastele săgeţi sau mouse-ul se poate efectua deplasarea în interiorul meniului pentru a selectacomanda dorită. Când aceasta este selectată tastarea lui  Enter  sau clic-ul de mouse determină lansarea eiîn execuţie (ex. Norton Commander). 

 Aplicaţii de tip fereastră 

Majoritatea aplicațiilor de azi sunt aplicaţii de tip fereastră, apărute odată cu sistemul Windows (din punctul de vedere al calculatoarelor compatibile IBM). În general, într -o fereastră rulează un

 program, iar la un moment dat pot fi mai multe programe active.

 Monotasking –  Multitasking

În limba engleză task   înseamnă sarcină de îndeplinit. În limba jul informaticii task   înseamnă: un program de executat, deci noţiunile din titlu se traduc astfel: 

 monotasking  –  (despre un sistem de operare) nu se poate executa decât un program la unmoment dat;

 multitasking  –  se pot executa mai multe programe simultan pe acelaşi calculator. Un SO multitasking  poate gestiona simultan mai multe programe, deşi calculatorul beneficiază de

un singur P, el este exploatat prin intermediul unui modul de planificări –  componentă soft a SO. Acestmodul gestionează de fapt, întregul sistem, programele (active) depun cereri de acces la resursele

sistemului (P, memorie, periferice, etc.), iar modulul de planificări rezolvă cererile pe baza unui sistemde priorităţi. Metoda descrisă mai sus se numeşte concurenţă.

Un SO multitasking oferă şi posibilităţi de comunicare între programe. Aplicaţiile care ruleazăsimultan pot conlucra pentru a rezolva împreună o problemă complexă. 

 Monouser –  Multiuser

Cele două noţiuni din titlul secţiunii sunt construite cu ajutorul particulei user , în traduceretehnică: utilizator. Aşadar cele două noţiuni înseamnă:  monouser (despre un SO) –  nu poate lucra decât un singur utilizator la un moment dat;  multiuser  –  mai mulţi utilizatori pot lucra simultan cu acelaşi calculator. 

Dacă noţiunea monouser   este uşor de înţeles, noţiunea de multiuser   implică explicaţiisuplimentare.

Un astfel de sistem implică în mod obligatoriu un modul de planificare pentru a gestionaconcurent programele lansate de diverşi utilizatori, posibilităţi de comunicare între utilizatori sau între

 programele lor şi un sistem de protecţie între utilizatori. Sistemul de protecţie este o componentă softesenţială pentru un sistem multiuser, el menţine o disciplină absolut necesară funcţionării programelor şi

 protejării intereselor fiecărui utilizator. Pe baza unui sistem de parole se acordă fiecărui utilizator anumite

drepturi de acces la resurse, priorităţi de execuţie a programelor, etc. 

1.5.3. Câteva sisteme de operare importante 

  RSX : produs de firma DEC (Digital Equipment Corporation) la sfârşitul anilor70. Una din variantele sale RSX-11M şi o alta care nu a fost lansată pe piaţă VMS (Virtual Memory

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 22/9322

System) au fost „părinţii” sistemului de operare Windows NT ;

  UNIX (UNICS) (UNI plexed information and Computing Service) : produs defirma Bell (AT&T Bell Laboratories). În 1960 Massachusetts Institute of Technology, AT&T Bell Labs,şi General Electric au început lucrul la un sistem de operare numit MULTICS care a fost lansat în 1969,iar în 1970 sistemul de operare împreună cu GE au fost achiziţionate de HONEYWELL. Ken Thompson(care a fost şi în echipa care a lucrat la dezvoltarea sistemului MULTICS) împreună cu Dennis Ritchie aucondus o echipă care au dezvoltat UNICS apărut în 1969. În 1973 s-a luat hotărârea ca acest sistem de

operare să fie rescris în limbajul de programare C. Acest SO este folosit în general pe calculatoareleMacIntosh, existând şi variante pentru cele compatibile IBM-PC; Evoluția sistemului de operare Unixdealungul timpului este prezentată schematic în figura de mai jos: 

  CP/M (Control Program for Microcomputers): produs de un fost angajat al firmeiIntel  –  Gary Kildall fondatorul companiei Digital Research, Inc. Combinaţia CP/M –   S-100bus a unuicalculator MITS Altair au fost primul „standard industrial” folosit pe scară largă în anii 70 până lamijlocul anilor 80;

  MS-DOS (MicroSoft –  Disk O perating System): a fost comandat în 1979 de cătreIBM firmei Microsoft (compusă din Bill Gates şi Paul Allen la acea dată având împreună 45 ani) realizat

în anul 1981 fiind lansat simultan cu primul calculator de tip IBM -PC. IBM i-a adus mici modificări şi la botezat PC-DOS. În timp au urmat alte variante ale acestui sistem de operare: 

  PC DOS 1.0 - August, 1981 - Initial release with the first IBM-PC  

  PC DOS 1.1 - May, 1982

  MS-DOS 1.25 - May, 1982 - First release for non-IBM hardware 

  MS-DOS 2.0 - March, 1983 -  Introduced features from Unix such as subdirectories, handle-based file operations, command input/output redirection, and pipes. Fearing

copyright infringement complaints from AT&T, Microsoft decided to use backslashes as pathname

 separators rather than normal forward-slashes. 

  PC DOS 2.1 - October, 1983

  MS-DOS 2.11 - March, 1984  MS-DOS 3.0 - August, 1984

  MS-DOS 3.1 - November, 1984

  MS-DOS 3.2 - January, 1986 - Supported 2 hard disk partitions of up to

32MB, one primary and one "logical drive" in an "extended partition"  

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 23/9323

  PC DOS 3.3 - April, 1987

  MS-DOS 3.3 - August, 1987 - Supported multiple logical drives 

  MS-DOS 4.0 - June, 1988 - actually derived from IBM's codebase rather thanthe reverse 

  PC DOS 4.0 - July, 1988 - added the DOS Shell, a graphical menu selector,

& support for hard disks of >32MB using the format from Compaq DOS 3.31. Also added many bugs and

offered less free conventional memory than before. Generally regarded as an unsuccessful release and to

be avoided  

  MS-DOS 4.01 - November, 1988 - bug-fix release   MS-DOS 5.0 - June, 1991 -  In response to DR-DOS 5.0, adds comparable

 features to that product: memory management, full-screen editor, QBasic programming language, online

help, and DOS Shell gains task switcher. See DR-DOS article for more information 

  MS-DOS 6.0 - March, 1993 - Response to DR-DOS 6.0. Added DoubleSpacedisk compression (copied from Stacker) and other features 

  MS-DOS 6.2 - November, 1993 - Bug fix release 

  MS-DOS 6.21 - February, 1994 -  Following Stac lawsuit, removed

 DoubleSpace disk compression 

  PC DOS 6.3 - April, 1994

  MS-DOS 6.22 - June, 1994 - Last stand-alone version. DoubleSpace replacedwith non-infringing but compatible DriveSpace tool  

  PC DOS 7.0 - April, 1995 - Bundles Stacker in place of DriveSpace 

  Windows 95/MS-DOS 7.0 - August, 1995 - First version not released stand-alone

  Windows 95 OSR2/MS-DOS 7.1 (AKA Windows 95B) - August, 1996 -Added support for FAT32 file system

  WINDOWS --- GUI (Graphical User Interface) cu variantele sale cele mairăspândite Windows 3.1, 3.11 for Workgroup; Windows 95, 96, 98, Me; Windows NT, Windows NT forWorkgroups, Windows NT Sever şi Windows 2000; şi nu în ultimul rând Windows XP, Windows Vista

și Windows 7. Microsoft a început dezvoltarea unei interfeţe grafice utilizator în 1983 ca şi o extensie a SO MS-

DOS, prima variantă a părut în 1985 şi anume  Microsoft Windows 1.0. Următoarea  variantă foarte puternică a fost grupa de sisteme Windows 3.0 cu cele mai cunoscute subsisteme 3.1 şi 3.11. 

Altă grupă de SO apărute sub egida Microsoft este alcătuită din sistemul NT (apărut în 1993)creată în special pentru lucrul în reţele de calculatoare. Subgrupa cea mai cunoscută a acestui sistem este

 NT 4.0 şi NT 4.0 SERVER. În anul 1995 Microsoft lansează o nouă variantă de SO pentru calculatoare personale numită

Windows 95, acesta fiind un SO mult mai uşor şi simplu de utilizat faţă de versiunile anterioare, datorităinterfeţei sale grafice mult îmbunătăţită, oferind pe lângă procesare pe 32 biţi (introdusă odată cu NT) şiun mult mai eficient multitasking, posibilitatea conectării comode într -o reţea cu sau fără server şi accesla internet. În 1996 a apărut Windows CE  (cunoscut sub numele de W 96) care nu a dat rezultatele dorite,însă la sfârşitul anului 1997 a apărut Windows 98, care este considerat de specialiştii IT ca şi cel mai bunSO pentru calculatoare personale compatibile IBM-PC (în special versiunea Second Edition), iar dinaceeaşi generaţie mai face parte şi Windows Me.

Windows 2000, apărut la finele anului 1999, combină tehnologia NT cu W98. Unul din cele mai importante SO este Windows XP , apărut la sfârşitul anului 2001, primul din

seria Windows care nu este bazat pe SO MS-DOS, fiind bazat   pe modelul kernel-ului (nucleul sistemuluide operare) şi al arhitecturii NT (" New Technology") a lui Windows NT. Windows XP este cunoscut

 pentru stabilitatea şi eficienţa sa, în contrast cu versiunile 9x de Microsoft Windows. Prezintă o interfaţăsemnificant modificată, prezentată de Microsoft drept mai prietenoasă pentru utilizator decât în celelalte

versiuni de Windows. Un nou management al software-ului reuşeşte să evite "iadul DLL-urilor" care amarcat celelalte versiuni de Windows. Este prima versiune de Windows care, pentru a combate pirateriainformatică, necesită o activare, o facilitate care nu a fost agreată de toţi utilizatorii. Windows XP a fostcriticat pentru vulnerabilităţile legate de securitatea prelucrării datelor, pentru integrarea prea strânsă aaplicaţiilor ca de ex.  Internet Explorer şi Windows Media Player, precum şi pentru aspecte legate deinterfaţa implicită a spaţiului de lucru. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 24/9324

Penultima versiune este Windows Vista, care a fost lansat în noiembrie 2006 pentru firme şi parteneri de afaceri iar în ianuarie 2007 a fost lansat pentru utilizatorii obişnuiţi. Windows Vista are sutede facilităţi noi, cum ar fi o interfaţă grafică modernă şi un stil vizual nou, Windows Aero, tehnologia decăutare îmbunătăţită, noi unelte multimedia, precum şi sub-sistemele complet remodelate de reţea, audio,imprimare şi afişare (display). 

Versiunea cea mai nouă de Windows pentru staţii de lucru existentă pe piaţă este Windows 7, cumai multe ediţii (subvariante), pusă în vânzare în octombrie 2009. 

Ultimul SO din familia WINDOWS NT este Windows 8. Dezvoltarea acestuia a început în 2009,înainte de lansarea predecesorului său W7. Anunțat la CES 2011  (Consumer Electronics Show, este un

târg internațional de elctronice și tehnologie ținut în fiecare luna ianuarie la Las Vegas Convention Centerîn Las Vegas, Nevada, SUA) a fost lansat pe piață la 1 august 2012 și a devenit disponibil publicului largla 26 octombrie 2012.

  Alte sisteme de operare mai vechi sunt încă utilizate pe piețe de nișă includ OS/2 de la IBM și Microsoft; Mac OS o variantă diferită de Unix precursoare a Apple’s Mac OS X; BeOS;XTS-300. Unele, cele mai notabile Haiku, RISC OS, MorphOS, AmigaOS 4  și  FreeMint  sunt încontinuare dezvoltate pe mici platforme ale unor comunități cu programe specializate. 

1.5.4. Sistemul de operare MS-DOS

Acest SO este important nu neapărat pentru comenzile pe care le poate executa (existând osumedenie de programe utilitare care execută aceleaşi comenzi precum şi multe altele mult mai comod),

el funcţionând în modul linie de comandă şi este greoi de utilizat ci pentru noţiunile (conceptele) pe carele introduce, fiind important pentru utilizator deoarece defineşte "suportul" comun de funcţionare a programelor.

1.5.4.1. Componentele de bază ale SO MS -DOS

Sistemul de operare MS-DOS este alcătuit din următoarele componente: a) Sistemul de bază de intrare/ieşire  (BIOS  –   Basic Input Output System) situat în

memoria ROM a calculatorului. Rolul BIOS-ului este:

  Executarea unora dintre cele mai simple operaţii de intrare/ieşire;   Testarea funcţionării memoriei operative şi a unităţilor periferice;   Predarea controlului încărcătorului sistemului. 

 b) Încărcătorul este un program foarte scurt, înscris pe primul sector al fiecărui disc ce conţinesistemul de operare. Funcţia acestui program este de a încărca în memorie celelalte două fişiere care fac

 parte din sistemul de operare MS-DOS: IO.SYS şi MSDOS.SYS. Fişierul IO.SYS reprezintă ocomponentă suplimentară a BIOS-ului şi execută operaţii de intrare/ieşire, iar MSDOS.SYS executăcelelalte funcţii ale sistemului de operare. 

c) Interpretorul de comenzi este un program numit COMMAND.COM care se află peacelaşi disc cu sistemul de operare şi este destinat prelucrării comenzilor introduse de către utilizator.Pentru executarea comenzilor externe, interpretorul de comenzi caută programul cu numele respectiv şidacă-l găseşte, îl încarcă în memorie şi îi predă controlul. După ce programul s-a executat, interpretorulde comenzi îl şterge din memorie şi afişează pe ecran prompterul sistemului, ceea ce înseamnă că este

gata de a primi următoarea comandă. d) Comenzi externe sunt programe instalate pe calculator odată cu sistemul de operare.Aceste programe efectuează unele operaţii utilitare, de exemplu formatarea dischetelor, testareadiscurilor, etc.

e) Drivere de intrare/ieşire  sunt programe speciale care completează sistemul deintrare/ieşire MS-DOS, deservesc unităţi neprevăzute în BIOS. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 25/9325

1.5.4.2. Încărcarea sistemului de operare 

Sistemul de operare MS-DOS se încarcă automat la conectarea calculatorului, la apăsarea butonului „Reset” de pe unitatea centrală, sau la apăsarea concomitentă a tastelor <Ctrl>, <Alt> şi <Del>  de la tastatură. Sistemul de operare se poate încărca de pe unitatea A: (discheta) sau unitatea C: (disculfix).

La începutul încărcării are loc testarea unităţilor şi a memoriei operative. Dacă sedescoperă o eroare, pe ecran se afişează codul erorii. În continuare, BIOS-ul încearcă să lanseze

încărcătorul de pe dischetă. Dacă în unitatea A nu este nici o dischetă, sistemul de operare se va încărcade pe discul fix. Dacă în unitatea A: este o dischetă ce nu conţine sistemul de operare, pe ecran se va afişamesajul:

Non-system disk or disk error

Replace and strike any key when ready

(Discul nu conţine sistemul sau este defect; schimbaţi discul şi apăsaţi o tastă.) 

Dacă se doreşte încărcarea sistemului de operare de pe discul fix, se scoate discheta dinunitatea A: şi se apasă o tastă. După ce BIOS-ul a lansat încărcătorul, se încarcă în memoria operativăfişierele IO.SYS şi MSDOS.SYS. Apoi se încarcă în memorie interpretorul de comenzi

COMMAND.COM care preia controlul. Interpretorul de comenzi configurează sistemul cu ajutorulfişierului CONFIG.SYS, apoi execută fişierul AUTOEXEC.BAT, dacă în directorul rădăcină a disculuisistem există un fişier cu acest nume. Cu aceasta, procesul de încărcare se încheie şi pe ecran se afişează

 prompterul sistemului de operare, MS-DOS fiind gata de a primi orice comandă. 

1.5.5. Organizarea fişierelor şi a directorilor a) Fişiere Informaţia pe discurile magnetice se păstrează în fişiere. Fişierul este o colecţie organizată

de date, care ocupă un spaţiu pe disc şi căruia  i se atribuie o denumire. Fişierele conţin programe sursă,documente, programe executabile, date, etc.

Exemplu:

COMMAND.COMAUTOEXEC.BAT

Specificarea fişierelor Un director sau un fişier se specifică printr-un nume şi o extensie: 

xxxxxxxx.eee,

xxxxxxxx specificând numele (format din maxim opt caractere pentru SO MS-DOS şi de maximum 255caractere pentru variantele recente de Windows), iar eee extensia (maxim trei caractere pentru MS-DOSsau mai mare pentru Windows). Caracterele permise pentru nu

me şi extensie sunt: literele, cifrele şiurmătoarele caractere : _, ^, @, ~, !, #, %, &, -, {, }, (, ), |, ', `, iar separatorul dintre nume şi extensie estecaracterul "." (punct).

În cazul în care extensia este vidă atunci nu mai este necesară prezenţa   punctului. Majoritateadirectorilor au extensia vidă, în schimb fişierele au în majoritatea cazurilor o extensie nevidă, aceastaspecificând familia de fişiere căreia îi aparţin: 

  fişiere executabile: EXE, COM şi BAT;   fişiere imagine: BMP, GIF, JPG, WMF, TIF, AWD, etc.  fişiere sunet: WAV, ASF, MID, MP3, WMA, etc.   fişiere video: AVI, MPG, etc. 

  fişiere text: TXT, RTF, DOC, etc.   fișiere bază de date: DBF, MBD, etc. 

Unele nume de fişiere sunt interzise, deoarece sistemul de operare le utilizează ca nume deunităţi periferice. Acestea sunt următoarele: AUX, COM1-COM3, LPT1-LPT3, CON, PRN, NUL.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 26/9326

 b) DirectoriFişierele se înscriu pe disc în directori. Directorul este un spaţiu de disc, unde se păstrează

numele fişierelor, informaţii despre dimensiunea fişierelor, data ultimei actualizări, atribute, etc. Dacănumele unui fişier se află într -un director, se spune că fişierul dat este conţinut în acest director. Pe oricedisc magnetic se pot afla mai mulţi directori. Fiecare director poate conţine o mulţime de fişiere, darfiecare fişier se înregistrează numai într -un singur director.

Toţi directorii (cu excepţia directorului rădăcina) sunt de fapt fişiere de tip special. Fiecaredirector are un nume şi poate fi înregistrat în alt director. Dacă directorul X este  înregistrat în directorul

Y, atunci se spune că X este subdirector al directorului Y. 

1.5.6. Structura de arbore a directorilor

După formatare, DOS creează un singur director. Acest director este denumit director rădăcină sau director principal. Directorul rădăcină poate să conţină fişiere şi subdirectori, care sunt directori denivel 1. Dir ectorii de nivel 1 pot conţine fişiere şi subdirectori, care sunt directori de nivel 2. ş.a.m.d. Prinurmare, aranjarea ierarhică a fişierelor şi directorilor MS-DOS pe disc reprezintă o structură arborescentă. 

Exemplu: Structura unei biblioteci. Rafturile --- directori, cărţile --- fişiere.

1.5.7. Numele unităţilor de disc 

Un calculator conţine de obicei, mai multe unităţi de discuri magnetice. MS -DOS denumeşteaceste unităţi prin litere urmate de caracterul „:”. De exemplu:   A: - reprezintă unitatea de disc de 3,5”;   B: - reprezintă unitatea de disc de 5,25” (acolo unde există);   C: - reprezintă unitatea de harddisk;   D: - unitatea CD-ROM;  E: - unitatea de CD-R/W, eventual DVD sau BD;  F: - unitate flash (card sau stick);  G: … Z: - unităţi din reţea. 

Obs. Numele unui disc este alcătuit din două caractere: o literă şi caracterul „:”!!! 

1.5.8. Directorul curent

Specificatori de fişiere şi directori   Specificatorul complet al unui fişier  înseamnă modalitatea de desemnare unică a unui 

fişier. El este format din numele discului pe care se află fişierul, urmat de numele în ordine al directorilor prin care trebuie trecut pentru a ajunge la fişier, precum şi numele şi extensia fişierului, toate aceste numefiind despărţite de caracterul "\".

  Specificatorul ambiguu de fişiere se foloseşte pentru a desemna cu ajutorul unui singurspecificator o grupă de fişiere. El are forma specificatorului complet de fişiere, dar în cadrul numelui sauextensiei permite caracterele "*" şi "?". 

  "*" –  semnificând orice şir de caractere;   "?" –  specificând un singur caracter.

Directorul în care operează utilizatorul la un moment dat se numeşte director curent. Dacăîntr -o comanda se indică numai numele fişierului, acesta va fi căutat sau creat în directorul curent.

Dir111 Dir112

Dir11 Dir12 Dir13

Dir1

Dir211

Dir21 Dir22

Dir2

Dir31 Dir32

Dir31

Dir3

Director 

radacina

nivel 1

nivel 2

nivel 3

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 27/9327

Pentru adresarea unui fişier ce nu aparţine directorului curent utilizatorul este obligat săindice „calea” spre acest fişier. 

1.5.9. FormatareaPentru a putea fi folosit orice disc (fie fix, fie flexibil, optic sau flash ) trebuie mai întâi formatat.

Un disc este alcătuit din piste (cilindrii: 80 pe o faţă pentru discul 3,5"), acestea la rândul lor sunt alcătuitedin sectoare (18 pe o pistă). Capacitatea unui sector se măsoară în octeţi (512 bytes per sector). Practicformatarea marchează pe disc etichetele de pistă şi de sector, etichete ce vor fi utilizate pentru a putea

referi aceste piste şi sectoare ale discului. 

 Atenţie !!!  prin operaţia de formatare întreg conţinutul discului se pierde.

Tip de formatare

Se referă la numărul de feţe, piste sectoare cu care vor fi formatate (în care va fi împărţit) un disc.

 Preformatare  –   operaţie necesară doar în cazul discurilor fixe, înaintea formatării. Aceasta mai poartă numele de formatare fizică, spre deosebire de cea descrisă anterior care se numeşte formatare

logică. Şi operaţia de preformatare distruge întreg conţinutul unui disc. 

Fiecare disc fix poate fi împărţit în mai multe discuri logice, fiecare dintre aceste discuri logice senumește partiţie. Fizic însă acest disc fix constituie un singur volum. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 28/9328

2. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS 7

Sistemele de operare Windows pun la dispoziţia utilizatorului o interfaţă grafică deosebit deatractivă şi din ce în ce mai performantă, spre deosebire de predecesorul său MS -DOS care este foartesărac în elemente grafice. De asemenea, dacă pentru MS-DOS mouse-ul nu este absolut necesar, înmediul WINDOWS el devine un instrument aproape indispensabil. La realizarea mediului WINDOWS s-a utilizat o concepţie cu totul nouă bazată pe ferestre (windows), de unde vine şi numele programului. 

Inițial, drept succesor pentru Windows XP și Windows Server 2003 a fost planificată o versiunede Windows numită intern "Blackcomb". Caracteristicile majore ale lui Blackcomb sunt căutarea șiinterogarea mai eficientă a datelor precum și un sistem avansat de stocare pe discul dur (sistem de fișiere)numit WinFS. Blackcom b a înaintat însă mai încet decât era prevăzut; de aceea pentru anul 2003 a fostanunțată suplimentar o versiune intermediară numită „Longhorn”, pusă pe piață mai târziu sub numeleWindows Vista. Până la mijlocul anului 2003 Longhorn a atins câteva dintre caracteristicile prevăzuteinițial doar pentru Blackcomb. După ce trei viruși majori au profitat de greșelile din sistemele de operareWindows într -o scurtă perioadă de timp, în anul 2003 Microsoft a schimbat prioritățile de dezvoltare,oprind dezvoltarea Longhorn-ului în favoarea dezvoltării de noi pachete service pack  pentru Windows XPși Windows Server 2003. Dezvoltarea Longhorn-ului (Vista) a fost repornită abia în septembrie 2004. 

La începutul anului 2006 numele de cod „Blackcomb" a fost schimbat în „Vienna”, și în 2007schimbat din nou în "Windows 7". În 2008 Microsoft a anunțat că Windows 7 va fi, de asemenea, șidenumirea oficială a noului sistem de operare. Primul release extern pentru partenerii la testări (nu pentruvânzare) a apărut în ianuarie 2008 și s-a numit Milestone 1 (build 6519).

Windows 7 e disponibil în 6 versiuni numite ediții. Denumirile date edițiilor sunt aceleași ca și înWindows Vista, cu o excepție pentru ediția Business care va deveni Windows 7 Professional .

Pentru magazinele cu amănuntul și pentru cei mai mulți producători OEM sunt prevăzute numaiedițiile Home Premium, Professional  și Ultimate. Home Basic va fi valabil doar pentru piețele emergente,

 Enterprise numai prin Volume Licensing , iar Starter  numai pentru anumiți producători OEM. Fiecare ediție va include toată funcționalitatea de la edițiile inferioare ei. Ca rezultat, trecerea în

sus de la o ediție la alta ("upgrade") va fi mai simplă și mult mai unitară. Edițiile pentru țările din UE

conțin și browserul Internet Explorer, totuși fiecare cumpărător poate decide independent de Microsoft, ce browser anume să folosească. Atenție, toate edițiile în afară de Starter  dispun de câte 2 subvariante: "32 bit" și "64 bit". Pentru

subvariantele "64 bit" e nevoie de procesoare speciale capabile de a executa comenzi pe 64 bit, precum șide driver -e speciale pe 64 bit pentru toate perifericele atașate. Subvariantele Windows 7 pe 64 bit suntcapabile să ruleze aproape toate aplicațiile scrise pentru 32 bit, dar dacă se dorește o productivitate (vitezăde lucru) maximă atunci sunt necesare și aplicații speciale pe 64 bit. 

Cerințele minime: 

Arhitectura 32 bit  64 bit 

Procesor Procesor pe 32 bit cu frecvența de 1 GHz Procesor pe 64 bit cu frecvența de 1 GHzMemorie de lucru 1 GB de memorie RAM 2 GB de memorie RAM

Accelerator grafic Procesor grafic compatibil cu DirectX 9 cu driver WDDM ver. 1.0 (suport Aero)

Spațiu disponibilpe un disc dur

16 GB 20 GB

Unități optice  Unitate optică DVD (Windows 7 se instalează doar de pe suport DVD/CD)

2.1. Ce este WINDOWS 7?Microsoft Windows 7 este un sistem de operare, un program de calculator care controlează

operaţiile de bază ale calculatorului dumneavoastră şi programele pe care le rulaţi. Un program, cunoscutşi sub numele de aplicaţie, este un produs software orientat pe acţiuni, pe care-1 folosiţi pentru a executao anumită operaţie, cum ar fi prelucrarea textelor, gestionarea fişierelor de pe calculator sau e fectuareacalculelor. Windows 7 afişează programele pe ecran în cadre dreptunghiulare, numite ferestre (windows).O fereastră poate afişa conţinutul unui fişier şi aplicaţia în care a fost creat acesta, pictograme(reprezentări grafice ale programelor sau ale fişierelor) sau alte date utilizabile. Acest mod de utilizar e a

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 29/9329

ferestrelor şi a pictogramelor se numeşte interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI –  Graphic User Interface),ceea ce înseamnă că dumneavoastră („utilizatorul”) interacţionaţi (printr -o „interfaţă”) cu calculatorul

 prin intermediul elementelor grafice: pictograme şi alte cuvinte, simboluri şi ferestre reprezentative. Windows 7 este lansat automat în execuţie atunci când porniţi calculatorul. La prima pornire a

sistemului de operare Windows XP, este afişat un ecran de întâmpinare (Welcome screen) sau o casetă dedialog pentru conectare (Log On), în funcţie de modul în care aţi făcut instalarea. Ecranul de întâmpinarevă identifică pe un calculator folosit în comun cu alţi utilizatori sau într -un grup de lucru, în timp cecaseta de dialog Log On vă identifică la intrarea într -o reţea bazată pe domenii. După ce introduceţi

numele de utilizator, parola şi, în unele cazuri, domeniul (pentru reţelele de dimensiuni mari), este afişatspaţiul de lucru Windows 7 (desktop).

2.2. Logarea în Windows 7Windows 7 este lansat automat în execuţie atunci când porniţi calculatorul. Procesul de pornire a

unei sesiuni de utilizare a calculatorului se numește logging on  (conectare  –   logare). După pornireacalculatorului și se trece prin procesele de pornire se afișează ecranul de întâmpinare (Welcome screen) allui Windows 7. Apariția acestui ecran și procesul exact de logare depinde de numărul de conturi utilizator  create și dacă acesta/acestea sunt protejate prin parolă (password). Se disting câteva situații: 

  Dacă există doar un singur cont utilizator care nu este protejat printr-o parolă Windows 7, înmod implicit, va trece peste ecranul de întâmpinare și va face logarea în mod automat. Dacă totuși se

afișează ecranul de întâmpinare cu numele de utilizator și imaginea asociată este suficient să se dea unclic pe acea imagine pentru conectare în Windows 7.

  Dacă există doar un singur cont utilizator care este protejat printr -o parolă se afișează ecranulde întâmpinare cu numele de utilizator, imaginea asociată și o casetă pentru parolă. Se introduce paroladupă care apasă butonul Go sau se apasă Enter pentru conectare în Windows 7. 

  Dacă există conturi utilizator multiple se afișează ecranul de întâmpinare cu numele deutilizatori și imaginile asociate pentru toate conturile active. Se dă clic pentru imaginea contului dorit iardacă este protejat prin parolă aceasta se introduce în caseta asociată după care apasă butonul Go sau seapasă Enter  pentru conectare în Windows 7. 

Tip : La asocierea unei parole unui cont utilizator se poate introduce și o sugestie  privind parola

(password hint). La introducerea eronată a  parolei Windows 7 va afișa această sugestie pentru a ajuta la

corectarea ei.

După conectare Windows 7 încarcă profilul utilizatorului și apoi va afișa mediul de lucru, denumitdesktop (spațiu de lucru). Acesta reflectă setările făcute pentru personalizarea Windows-ului. La primaconectare Windows 7 salvează o structură de fișiere specifice respectivului cont utilizator, din aceastăcauză prima conectare poate dura câteva secunde mai mult decât una obișnuită. 

2.3. Descrierea desktop-ului WINDOWS 7Fundalul ecranului pe care-l vedeți pentru prima

dată după conectarea în Windows 7 poate fi cel implicit,care prezintă logoul Windows stilizat pe un fond organic

albastru sau dacă calculatorul a fost achiziționat cuWindows 7 preinstalat/instalat, producătorulcalculatorului (Original Equipment Manufacturer sauOEM) poate introduce un fundal specific mărcii.  Înambele cazuri acest fundal poate fi schimbat cu ofotografie dorită, obiecte grafice conținute de Windows7, fundal într-o singură culoare sau cu diferite fișieregrafice ale utilizatorului.

Puteţi folosi spaţiul de lucru pentru accesul,stocarea, organizarea, modificarea, partajarea şiexplorarea informaţiilor (cum ar fi o scrisoare, o listă de

adrese sau ştiri). În funcție de setările Windows 7 și de programele instalate pot exista una sau mai multe pictograme pe desktop. Windows 7 atribuie imagini diferite și sugestive fiecărui tip de obiecte pentru aface ușoară identificarea fișierelor , dosarelor-directorilor, discurilor și programelor. Imaginea poatereprezenta un tip de fișier (cum ar fi un document, un fișier text sau o bază de date), o componentă destocare (dosar, HDD, disc optic sau flash disc) sau poate indica programul implicit pentru deschiderea

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 30/9330

fișierului. Când un obiect reprezintă un link sau o scurtătură către un fișier/dosar stocat într -o altă locațieîn partea stânga-jos a pictogramei va apărea o săgeată.

Sub fiecare pictogramă se află numele obiectului respectiv. Dacă numele respectiv este prea lung pentru a încăpea pe două linii el este trunchiat iar pentru a se afișa complet poate fi selectat obiectulrespectiv sau indicat (poziționarea cursorului mouse-lui pe obiect), în acest caz apare un SfatEcran careconține informații de identificare. Indicând o scurtătură se afișează, pe lângă numele obiectului, informațiidespre locație fișierului pe care-l referă. Indicând un fișier se afișează numele, tipul, dimensiunea și datamodificării. 

Bara din partea de jos a ecranului este numită bară de sarcini (taskbar); aceasta permite lansarea programelor în execuţie sau comutarea între ferestrele programelor aflate în rulare. În partea stângă a barei de sarcini se află butonul Start, care se folosește   pentru lansarea programelor, căutarea şideschiderea fişierelor, accesul la centrul de asistenţă şi suport Windows şi multe altele. În partea dreaptă a

 barei de sarcini se află zona de notificare (Notification area), în care sunt afişate ora, data şi pictogrameale unor programe rezidente.

2.4. Obținerea de ajutor î n Windows 7

În cazul unor nelămuriri referitoare la Windows 7 și nu despre acest suport de curs prima obțiuneeste modulul de ajutor al sistemului de operare: Help And Support. Acest modul este o combinație deinstrumente și fișiere stocate pe calculatorul pe care este instalat sistemul de operare  iar dacă calculatorul

este conectat la internet și informații disponibile pe site-urile Windows.Se pot obține informații ajutătoare în câteva moduri: 

  se poate obține un Sfat Ecran (ScreenTip) ce conține informații despre un anumit obiect prinindicarea acelui obiect (poziționarea cursorului mouse-ului pe acel obiect); însă nu toate obiectele

 prezintă SfatEcran;   se poate deschide modulul Help and Support prin alegerea opțiunii Help and Support din

meniul Start;

  modulul Help and Support poate fi accesat urmând link-uri (legături) spre acesta existente înnumeroase casete de dialog și ferestre din Control Panel. 

2.4.1. Exemplu de obținere a unor informații ajutătoare 

1. În meniul Start, alegeți opțiunea  Help and Support.Fereastra Windows Help And Support se va deschide.

2. În caseta Search Help din partea de sus a ferestrei introduceți libraries , apoi apăsați butonul Search Help sau tasta Enter; În fereastrăse vor afișa topic-uri/subiecte referitoare la tema căutată: libraries(biblioteci) –  vezi figura din dreapta.

Se poate da clic pe orice topic pentru a obține informațiile

corespunzătoare.3. Din bara de instrumente se apasă butonul Browse Help. Va

apare cuprinsul modulului de ajutor organizat pe categorii.4. Clic pe Files, folders, and libraries  (Fișiere, dosare –  

directori și biblioteci). Sunt afișate topicurile acestei categorii împreunăcu toate subcategoriile (figura din stânga).

5. Clic pe topicul Working with libraries (lucrul cu biblioteci).Windows Help And Support va afișa conținutul acestui topic (figura dindreapta). Dacă se dă clic pe un cuvânt sau o frază verde se va afișadefiniția acelei noțiuni. Un clic în afara casetei ce conține definiția duce

la închiderea acesteia. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 31/9331

6. Se citește topicul și se poate da clic pe orice link albastru ceinteresează pentru a vedea conținutul acelui topic. Apoi se apasă

 butonul Back  o dată sau de mai multeori pentru revenire la categoria Files,

folders, and libraries.7. Clic pe categoria Creating,

opening, and saving  (Crearea,deschiderea și salvarea), apoi clic pe

topicul Save a file. Titlul fiecăruisubtopic este afișat cu text îngroșat precedat de un simbol in forma desăgeată. 

8. Pentru a se afișa șiconținutul subtopicurilor se apasăShow All  (afișează tot). Se va afișaconținutul subtopicurilor iar butonul Show All se schimbă în Hide All (ascunde tot). Se poate afișa/ascunde un item prin clic pe el. Conținutultopicului afișat poate fi imprimat prin apăsarea butonului Print de pe

 bara de instrumente, dacă acel topic conține subtopicuri acestea vor fi imprimate doar dacă sunt afișate. 

9. În bara de instrumente se apasă butonul  Ask   (întreb). În fereastra Help And Support  seafișează alte modalități de a primii ajutor.

10. Pentru a închide fereastra modului Help And Support  se apasă butonul Close  din parteadreaptă-sus de pe bara de titlu.

2.4.2. Folosirea mouse-uluiApăsarea pe un buton al mouse-ului se numeşte „clic”  („click” în limba engleză) după

sunetul pe care îl produce butonul apăsat. În WINDOWS cu mouse -ul se pot f ace câteva operaţii maiimportante:

  indicarea  (poziționarea cursorului pe un anumit obiect): se vizualizează anumiteelemente sau facilități ale obiectului respectiv; 

  clic simplu  (apăsarea pe butonul principal, din stânga):  se utilizează pentru selectareaunui obiect grafic sau activarea unui buton;

  clic dreapta (apăsarea pe butonul din dreapta): în funcţie de zona unde se găseşte mouse-ul, pe ecran se va afişa un meniu cu opţiunile –  acţiunile cele mai des folosite asupra obiectului respectiv; 

  dublu clic  (apăsarea rapidă de două ori a butonului principal):  permite lansarea unui program în execuţie, schimbarea dosarului curent; 

  trage şi lasă („drag and drop” în limba engleză): se selectează un obiect grafic şi ţinândapăsat butonul stâng se trage şi se dă drumul (într -o altă fereastră, de exemplu). Operaţia se mai foloseşteşi pentru redimensionarea obiectelor, trăgând de marginile acestuia. 

2.4.3. Ferestre (windows)O caracteristică puternică a sistemului de operare Windows este faptul că se pot deschide simultanmai multe ferestre sau programe. Totuşi, aceasta înseamnă că spaţiul de lucru se poate aglomera cu omulţime de ferestre, deschise de diferitele programe care se folosesc. Pentru a organiza spaţiul de lucru,uneori trebuie să schimbaţi dimensiunea unei ferestre sau să o mutaţi în alt loc de pe ecran. Fiecarefereastră este înconjurată de un chenar, care poate fi folosit pentru redimensionarea sau mutarea ferestrei.În plus, fiecare fereastră are butoane de redimensionare în colţul din dreapta sus. 

O fereastră de tip Windows are următoarele elemente componente:   Title bar (bara de titlu). Localizată în partea de sus a ferestrei poate afișa scopul ferestrei,

numele programului ce rulează  în fereastră și/sau numele fișierului deschis în acel program.  În capătul

drept al acestei bare se află trei butoane (minimizare, maximizare/restaurare și închidere) .   Menu bar (linia de meniuri) și/sau toolbar (bara de instrumente). Linia de meniuri oferă

liste, numite meniuri, cu comenzi referitoare la fereastră sau la conținutul acesteia. O bară de instrumenteeste o colecție de butoane ce sunt reprezentări vizuale ale comenzilor. 

  Scroll bars (bare de defilare). Barele de defilare sunt localizate pe laturile dreaptă, respectiv

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 32/9332

de jos a ferestrei când aceasta nu este suficient de mare pentru afișarea completă a informației. Lucrul cuaceste bare se face după cum urmează: 

  cu clic pe săgeata de la oricare din capetele unei bare conținutul ferestrei se derulează cu o liniesau o coloană. 

 dând clic pe bara de defilare în afara cursorului conținutul ferestrei se derulează cu un ecran.   prin tragere de cursorul barei de defilare conținutul se derulează corespunzător cu poziția

cursorului pe bara de defilare.Poziția cursorului de defilare relativ la bara de defilare sugerează zona afișată din conținut.

Deasemenea dimensiunea cursorului sugerează dimensiunea conținutului față de zona de afișare. Cu câtcursorul este mai mare conținutul neafișat este mai mic.   Work area ( zona de lucru). De obicei este zona cea mai mare a unei ferestre și se utilizează

 pentru lucrul cu programul deschis în fereastră sau pentru afișarea diferitelor informații păstrate în fișiere.   Status bar (bara de stare). Este o bară afișată în partea de jos a ferestrei (în foarte multe

cazuri afișarea acestei  bare poate fi inhibată și deasemenea unele ferestre nu au o astfel de bară) șiafișează fie starea în care se află programul fie diferite informații referitoare la fereastră sau la obiecteleexistente în acea fereastră. 

 Formele unei ferestre

Pe bara titlu în partea din dreapta se afla trei butoane de forma: sau

În funcţie de care buton este activat, o fereastră poate avea trei forme: a)  forma normală  –  când fereastra este deschisă şi ocupă o porţiune de ecran. Forma butoanelor din

dreapta sus este: Când  se deschide o aplicaţie WINDOWS, aceasta poate avea o formănormală. Ea poate fi mutată şi dimensionată atât pe orizontală cât şi pe verticală. O fereastră se poatemuta pe suprafaţa de lucru prin tragere de bara de titlu, iar redimensionarea se poate face prin tragerea deuna din marginile sau colţurile ferestrei.

 b)  forma mărită  –   când fereastra ocupă tot ecranul. Se obţine din fereastra normală apăsând pe butonul maximizare: Pentru revenire se apăsa butonul restaurare: . Fereastra se mai poate mări petot ecranul executând dublu clic pe bara de titlu. 

c)  forma redusă  –   când fereastra se transformă într -un buton pe bara de sarcini. Pentru acesta se

apăsa butonul: . Pentru a redeschide fereastra de la forma redusă la forma avută înainte de minimizarese poziţionează mouse-ul pe chenarul din partea de jos a ecranului şi se apasă butonul stâng. 

2.5. Butonul și meniul Start şi Bara de sarcini

2.5.1. Meniul START

Cel mai bun punct de pornire pentru folosirea spaţiului de lucruWindows este însușirea  utilizării 

 butonului și meniului Start din bara desarcini. Dacă se dă clic pe butonul Start

(buton ce afișează logoul Windows),este afişat meniul Start, o listă decomenzi şi submeniuri care permitelansarea programelor, deschidereadocumentelor, modificarea opţiunilorde configurare din Windows, căutareafişier elor sau să afișarea  informaţiilorde ajutor și asistenţă. În partea de sus ameniului Start este afişat utilizatorulcurent al calculatorului.

Coloana din stânga a meniuluiStart oferă acces eficient la programeleinstalate în calculator.  În zona de suseste Lista fixă (Pinned Items Area)utilizată pentru acces rapid la programe,dosare sau fișiere utilizate des. Pentru

Listă fixă  Buton submeniu

User/Dosare

 personale

Biblioteci personale

Programeutilizate recent

Instrumente pentru

managementulPCului

Caseta decăutare a

meniului Start

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 33/9333

inserarea de obiecte în această listă e suficient să se tragă obiectul respectiv în listă sau din meniul All

Programs prin clic dreapta pe obiectul dorit și se alege Pin to Start Menu. Pentru scoaterea din listă sedă clic dreapta pe obiect și se alege Unpin from Start Menu. Imediat după instalarea Windows 7 listafixă nu este vizibilă până la fixarea primului element.

Sub Lista fixă se află lista programelor deschise recent (Recently Opened Programs List), aceastălistă afișează legături spre ultimele 10 programe deschise. La prima logare această listă afișează legăturispre câteva programe noi sau îmbunătățite cum ar fi Windows Media Center, Sticky Notes, SnippingTool, Calculator și Paint.

Meniul All Programs  oferă acces la majoritatea programelor instalate în calculator atât celeinstalate odată cu Windows 7, cele instalate de producătorul Pcului cât și cele instalate de  utilizator.Unele programe sunt disponibile direct din meniu, altele fiind grupate în dosare și afișate sub formă desubmeniuri. Dacă se dorește închiderea meniului fără lansarea vreunui program se poate indica sau clic pe

 butonul Back  pentru revenirea la meniul Start. Programele nou instalate sunt afișate evidențiat pentru aatrage atenția. Programele care nu sunt disponibile din rădăcina meniului All Programs, la o instalareimplicită a Windows 7, sunt grupate în aceste dosare: 

  Accessories. Acest dosar conține legături spre următoarele programe: Calculator, CommandPrompt, Connect to a Network Projector, Connect to a Projector, Getting Started, Math Input Panel,

 Notepad, Paint, Remote Desktop Connection, Run, Snipping Tool, Sound Recorder, Sticky Notes, SyncCenter, Windows Explorer și WordPad. Deasemenea sunt incluse subdirectorii Ease Of Access, System

Tools, Tablet PC și Windows PowerShell.  Games. Sunt incluse legături spre jocuri ce vin preinstalate cu Windows 7, dacă se alege

Games Explorer  din fereastra ce se va afișa alegând  din zona Game Providers, More Games from

Microsoft se pot descărca și alte jocuri de pe site-ul Microsoft.

  Maintenance. Conține legături spre următoarele instrumente de întreținere: Backup andRestore, Create a System Repair Disc, Help and Support și Windows Remote Assistance.

  Startup. Acest dosar conține legături spre programele ce vor pornii automat după încărcareaWindows 7.

Jump Lists  –  În versiunile anterioare de Windows săgețile din dreapta legăturilor sau elementelordin meniuri ne indică că sunt disponibile opțiuni suplimentare sau submeniuri ale acelui element. Această

funcționalitate a fost extinsă în Windows 7 creându-se o facil

itate foarte utilă, numită jump lists

. ÎnWindows 7 indicarea săgeții din dreapta unui program aflat în lista de programe utilizate recent  sau înlista fixă afișează o listă cu fișierele recent deschise cu programul respectiv , cu sarcini legate de

 programul respectiv sau acțiuni comune ce se pot efectua prin acel program. Astfel se poate „sării” la unanumit fișier sau sarcină prin alegerea ei din jump list. 

Start Menu Search Box. În partea din stânga- jos se găsește caseta de căutare a meniului Start.Introducerea de cuvinte cheie în această casetă duce la afișarea unei liste de programe, elemente dinControl Panel, fișiere, documente, fișiere audio sau video, mesaje e-mail care conțin acel șir de caractere,grupate pe categorii. Cu cât se introduc mai multe caractere, Windows 7 reactualizează lista cu rezultateaproape instantaneu. Orice element afișat în această listă poate fi deschis/lansat printr -un clic sau poate fideschis dosarul ce conține elementul respectiv  prin clic dreapta pe element și se alege opțiunea Open File

Location.Partea din dreapta a meniului Start este împărțită în trei secțiuni ale căror conținut poate să difereîn funcție de proprietățile alese pentru meniul Start. 

  Partea de sus oferă acces rapid la locațiile în care sunt stocate fișierele. Este afișat numeleutilizatorului conectat împreună cu imaginea asociată și legături/meniuri către bibliotecile Documents,Pictures și Music. Dacă se dă clic pe imaginea asociată contului se vor afișa setările contului. Alegândnumele de utilizator se vor afișa toate dosarele personale, cele asociate automat de Windows 7 cu un contutilizator. Acestea includ: Contacts, Desktop, Downloads, Favorites, Links, Saved Games și Searches,sunt afișate deasemenea și dosarele Documents, Music, Pictures și Videos.

  Secțiunea de mijloc oferă acces la jocurile instalate odată cu Windows 7  (Games) și lafereastra Computer, această fereastră afișează toate discurile conectate la calculator sau mapate din rețea. 

Tot aici pot fi afișate meniul Favorites și link spr e Network .  Zona de jos oferă acces la instrumentele de administrare și management ale calculatorului.

Afișează legături spre Control Panel (panoul de control), cu ajutorul căruia se pot accesa toate setărilesistemului, Devices And Printers, Default Programs și Help And Support.

În partea de jos a panoului drept butonul Power și meniul Shutdown Options oferă opțiuni

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 34/9334

referitoare la încheierea sesiunii de lucru.

2.5.1.1. Modificarea meniului Start

1. Clic-dreapta pe butonul Start și se alege opțiunea Properties. Se va afișa caseta de dialog Taskbar

And Start Menu Properties afișând eticheta Start Menu. Se poate modificaacțiunea de efectuat la apăsarea butonului Power și eliminarea listei de

 programe recente din meniul Start.2. Se dă clic pe butonul Customize. Se va afișa caseta de dialog

Customize Start Menu.3. Se dă clic pe butonul Use Default Settings în colțul stânga-jos  pentru afișarea setărilorimplicite, apoi se derulează lista pentru a vedeamodurile în care se poate personaliza meniul Start.  (majoritatea elementelor pot fi afișate fie ca legături

 –   implicit  –   fie ca meniuri sau se poate alegeneafișarea lor –  Display as a link; Display as a menu; Don’t display this item) 

4. În zona Start menu size, se poate schimba numărul programelor recente ce se afișează și deasemenea numărul elementelor recente ce se afișează înJump Lists.

 

2.5.2. Bara de sarcini –  Taskbar

Bara de sarcini este localizată iniţial pe latura de jos a spaţiului de lucru Windows şi, cel mai des,este folosită pentru comutarea între programe. De fiecare dată, când se deschide un program sau ofereastră, în bara de sarcini apare un buton reprezentând acea fereastră. Pentru a activa una dintre ferestreeste de ajuns ca să apăsam butonul stâng al mouse-ului pe fereastra respectivă din bara de sarcini şiaceasta se va deschide. Când se închide o fereastră (atenţie  minimizarea unei ferestre nu înseamnă căacea fereastră a fost închisă), butonul corespunzător din bara de sarcini dispare.   În Windows 7funcționalitățile barei de sarcini au fost semnificativ îmbunătățite. Dimensiunea implicită este dublă fațăde barele de sarcini din versiunile anterioare ceea ce duce la vizualizări mai clare ale conținutului său.Butonul Start se află, în continuare, în partea din stânga iar ora și data se află în partea din dreapta a bareide sarcini. Însă tot ce apare între cele două elemente a suferit o transformare vizibilă:

Pictograme mari, grupare îmbunătățită, previzualizarea în ferestre cu miniaturi ceea ce facealegerea mai ușoară a ferestrelor de utilizat, abilitatea de a muta butoanele,  toate acestea contribuie lacreșterea utilității acestui element. Butonul Show Desktop (afișează ecranul) se află în capătul din dreaptaal barei. Indicarea acestuia face ca toate ferestrele deschise să devină transparente astfel încât ecranul sădevină vizibil. Dând clic pe acest buton toate ferestrele se vor minimiza (nu vor ocupa spațiu pe ecran); o

nou clic reafișează ferestrele minimizate. 

În dreapta butonului Start, butoanele  pentru a lansa Internet Explorer, Windows Explorer șiWindows Media Player sunt fixate pe bara de sarcini. Aproape orice acțiune care duce la afișarea unei ferestre pe desktop va duce la adăugarea temporară (până la închiderea ferestrei respective) a unui buton

 pe bara de sarcini. Aceste butoane, care în Windows 7 au o dimensiune mai mare, se identifică  prin pictograma programului respectiv. Dacă sunt deschise mai multe fișiere sau ferestre de același tip acesteavor fi grupate (stacked –  stivuite) sub un singur buton. Numărul de butoane care poate fi afișat pe o linie a

 barei de sarcini depinde de rezoluția ecranului și dacă sunt afișate butoane mari sau mici. Când sunt maimulte butoane decât bara de sarcini poate afișa, o bara de defilare se va afișa iar cu ajutorul acesteia se potvizualiza butoanele ascunse.

Indicarea unui buton de pe bara de sarcini afișează miniaturi (thumbnail) ale fiecărei ferestre

deschise de acel tip. Schimbarea ferestrei se poate face printr-un clic pe miniatura ce o reprezintă.Indicarea unei miniaturi determină afișarea temporară a acelei ferestre. Indicarea unei miniaturi determinăși afișarea unui buton de închidere în colțul din dreapta-sus iar cu ajutorul acestuia o fereastră poate fiînchisă fără a o activa. Cu clic-dreapta pe un buton din bara de sarcini se afișează un meniu cu scurtăturispre fișierele utilizate și comenzi. Această listă diferă în funcție de elementul pe car e-l reprezintă butonulrespectiv. Butoanele pot fi rearanjate prin tragere.

Elemente fixateButonul Start Zona de notificare Butonul Show Desktop

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 35/9335

Zona de notificare (notification area) din partea dreaptă a barei de sarcini afișează informațiidespre starea programelor, incluzându-le pe cele care rulează în background (programe rezidente) precumși legături spre anumite comenzisistem. Unele din pictogramelede notificare sau pictogramesistem sunt implicit ascunse și se

 poate alege ascunderea și altorace nu se dorește a fi monitorizate. 

2.6. Fișiere, Dosare și Biblioteci (Files, Folders, Libraries)

Fișierele asociate programelor și instrumentelor, precum  și fișierele create de utilizator pentru păstrarea informațiilor sunt stocate într -o structură arborescentă de directori (dosare) pe discurile fixe darși pe orice alt dispozitiv de stocare (dischete, discuri optice sau memorii flash). 

Fiecare director rădăcină și implicit unitatea respectivă se identifică printr -o literă urmată decaracterul „:”. Unei unități de disc i se mai poate atribui la formatare sau oricând după o etichetă. Dacăeticheta este atribuită, ea se va afișa întotdeauna înainte de numele unității de disc.   De obicei primaunitate de disc (fie ea unitate fizică, fie unitate logică) va fi identificată prin „C:” și ea va fi și unitatea pecare este instalat sistemul de operare. „A:”, „B:” sunt rezervate unităților de disc flexibil, unități din  ce în

mai puțin prezente în cazul calculatoarelor de generație nouă. Dacă Pcul are și alte discuri fixe, acestora lise vor atribui secvențial următoarea literă, urmate apoi de unitățile optice și memoriile flash. Denumirilede directori rădăcină rămase neutilizate pot fi atribuite unor directori mapați din rețea. 

În Windows Explorer se poate afișa o colecție de fișiere și dosare din aceeași familie într -o bibliotecă. Bibliotecile sunt dosare virtuale care nu sunt prezente din punct de vedere fizic pe disc  daracestea afișează conținutul unor dosare multiple ca și cum fișierele au fost stocate împreună în aceeașilocație. Nivelul cel mai de sus al unei biblioteci afișează numit și rădăcină, afișează dosarele reprezentative ale dosarelor incluse în bibliotecă. Biblioteca de documente afișează toate dosarele incluseîn dosarul personal Documents și dosarul public Documents al utilizatorului conectat precum și fișiereleși dosarele stocate în rădăcina acestor dosare. 

Instalarea implicită de Windows 7 include patru biblioteci standard: Documents, Music, Pictures

și Videos. Fiecare dintre aceste biblioteci include directorul personal corespondent și deasemeneadirectorul public corespondent. În plus față de bibliotecile standard se pot crea biblioteci personale care poate conține și directori deja prezenți în alte biblioteci. 

2.6.1. Tipuri de fișierePe lângă împărțirea standard a fișierelor după tipul de informație pe care-l conțin, și anume fișiere

executabile, text, grafice, audio, video și baze de date, fișierele pot fi clasificate în două categorii de bază:    Fișiere utilizate sau create de programe. Acestea includ fișierele executabile și bibliotecile

dinamice (DLLs  –   dynamic-link libraries). Unele din aceste fișiere pot fi ascunse (neafișate învizualizarea standard a unui dosar) pentru a fi protejate fața de modificări sau ștergeri accidentale. 

   Fișiere create de utilizator . Acestea includ documente, foi de lucru, fișiere text, grafice, prezentări, clipuri audio sau video și alte tipuri ce pot fi deschise, vizualizate și/sau modificate prinutilizarea unuia sau mai multor programe.

Fișierele instalate odată cu instalarea unui program (pachet de programe) și cele ce și le creeazăacel program (fie permanente, fie temporare) pentru buna sa funcționare sunt organizate în forma în care

 programul respectiv așteaptă să le găsească, din acest motiv nu ar trebui să fie mutate sau șterse. Totuși

Butonul cu ferestre grupate

Miniaturi(thumbnails)

Afișarea pictogramelor ascunse Starea rețelei 

Starea difuzorului

Alertele Centrului de acțiuni 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 36/9336

utilizatorul are controlul complet al organizării fișierelor proprii iar cunoașterea modului de administrarea acestor fișiere este esențial pentru o utilizare eficientă a calculatorului. 

2.6.2. Dosarele sistemOdată cu instalarea sistemului de operare Windows 7 acesta creează trei dosare sistem: 

   Program Files. Majoritatea programelor (inclusiv programele și instrumentele ce vin cuWindows 7), în mod implicit,  își instalează fișierele de care au nevoie în subdirectori ai directoruluiProgram Files. Totuși majoritatea programelor oferă utilizatorului posibilitatea de a alege instalarea într -o

altă locație, dar foarte rar există un motiv întemeiat pe această schimbare.  După instalarea unui programeste indicat să nu se mute, redenumească sau șteargă fișierele respectiv dosarele acestuia, în caz contrar e posibil ca programul să nu mai funcționeze, să nu funcționeze corect sau să nu poată fi dezinstalat. 

   Dosarul utilizatorului. La prima conectare cu nou nume de utilizator, Windows 7 creează undosar cu același nume în dosarul Users (acest director aflându-se în rădăcina discului ce conține sistemulde operare). Dosarul utilizatorului conține 12 subdosare numite și dosare personale. 11 sunt vizibile:Contacts, Desktop, Documents, Downloads, Favorites, Links, Music, Pictures, Saved Games, Searches șiVideos iar celălalt: Appdata (director ce conține informații despre caracteristicile contului și ale unor

 programe folosite) este ascuns. Odată cu utilizarea calculatorului sau cu personalizarea Windows 7 sesalvează informații și setări specifice profilului de utilizator în aceste dosare. Pentru afișarea dosarelor

 personale se poate apăsa legătura cu numele utilizatorului din partea de sus a zonei din dreapta a meniuluiStart.

În plus față de dosarele cu numele tuturor conturilor de utilizatori activi (utilizatorul activ este unutilizator care s-a conectat cel puțin odată) pe calculatorul respectiv, dosarul Users conține deasemeneaun dosar Public al cărui conținut este accesibil oricărui utilizator conectat. Dosarul Public conține nouăsubdirectori. Șase dintre ei sunt vizibili: Documents, Downloads, Music, Pictures, Recorded TV șiVideos, ceilalți 3: Desktop, Favorites și Library sunt ascunși și conțin informații referitoare la setărilecomune ale tuturor conturilor utilizator ale Pcului. Fișierele ce se doresc a fi făcute disponibile tuturorcelor care se conectează în calculator pot fi stocate în aceste dosare. Pentru a fi clar diferențiate dosarele

 personale față de cele publice Windows 7 referă dosarele personale cu My Documents, My Music, MyPictures și My Videos iar cele publice cu Public Documents, Public Music, Public Pictures și PublicVideos. Bibliotecile implicite Documents, Music, Pictures, and Videos includ atât dosarele personale câtși cele publice. 

  Windows. Majoritatea fișierelor sistem critice sunt stocate în acest director și subdirectoriisăi de orice nivel. Acest director cât și subdirectorii săi pot fi vizualizați dar nu este indicat să se aducămodificări; în majoritatea cazurilor Windows 7 nu permite accesul sau modificări asupra acestor fișiere șidirectori. Utilizatorii obișnuiți nu vor avea, probabil, niciodată nevoie de a accesa vreun obiect dindirectorul Windows.

2.7. Fereastra dosarului (Windows Explorer)Gestionarea fişierelor constă în organizarea fişierelor şi a dosarelor şi urmărirea locului în care

sunt stocate acestea, astfel încât informaţiile să fie uşor de localizat şi de folosit. Un dosar (folder –  

director) este un container pentru stocarea programelor şi a fişierelor, asemănător cu un dosar real dintr-un birou. Ca şi în cazul dosarelor dintr -un birou, folosirea unor fişiere prost organizate seamănă cucăutarea proverbialului ac în carul de fân –  căutarea informaţiilor de care aveţi nevoie într -o mulţime defişiere irelevante, prost denumite sau învechite este o operaţie frustrantă şi consumatoare de timp.Windows vă permite să organizaţi dosarele şi fişierele într -o ierarhie de fişiere, la fel cum organizaţidocumentele pe hârtie. Aşa cum un fişet dintr -un birou conţine mai multe dosare, fiecare conţinânddocumente înrudite, cu pereţi despărţitori între diferitele categorii de dosare, ierarhia de fişiere dinWindows vă permite să organizaţi fişierele în dosare, apoi să plasaţi dosarele în alte dosare. Pe poziţia ceamai de sus a ierarhiei se află unitatea de disc sau dosarul principal (director rădăcină). Unitatea de discsau dosarul principal conţine câteva fişiere sau dosare, iar fiecare dosar conţine fişierele sau dosareleînrudite 

Folosind instrumentele de gestionare a fişierelor, salvaţi fişierele în dosare, cu nume care permitidentificarea facilă, creaţi rapid şi uşor noi dosare pentru reorganizarea informaţiilor, ştergeţi fişiere şidosare de care nu mai aveţi nevoie, căutaţi un fişier pe care nu mai ştiţi unde l -aţi salvat, creaţi scurtăturicătre fişiere şi dosare pentru accesul rapid şi uşor sau comprimaţi fişiere şi dosare, pentru a economisispaţiul de stocare. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 37/9337

În WindowsExplorer (programulutilizat pentru manage-mentul discurilor) fiecarefereastră afișează douăelemente importante:

 bara de titlu și bara deinstrumente; fiecare

dintre aceste elemente poate fi ascuns.Bara de titlu conține următoarele instrumente pentru parcurgerea structurii arborescente și pentrulocalizarea informației: 

   Butoane de navigare. Butoanele Back  (înapoi) și Forward (înainte) comută între conținutulvizualizat anterior. A nu se face confuzie cu butonul Up existent în versiunile vechi de Windows Explorercu ajutorul căruia se urca în structura arborescentă. Butonul Recent Pages (săgeată din dreapta butonuluiForward) afișează o listă a directorilor deja vizualizați; se poate trece la vizualizarea oricărui director dinlistă prin clic pe numele său.

   Address bar (bara de adrese). Începând din stânga cu iconul reprezentând tipul de obiect, bara de adrese afișează calea începând de la unul din grupurile principale de navigație (Computer, ControlPanel, Homegroup, Libraries, Network, Recycle Bin sau dosarul utilizatorului curent) până la dosarul a

cărui conținut este afișat în fereastră (directorul curent).   Dacă întreaga cale nu încape în bara de adrese, lângă iconul dosarului se afișează

simbolul „«”.   Clic pe săgeată sau pe simbolul „«” de lângă iconul directorului se afișează un meniu cu

cele mai comune dispozitive de stocare.  Clic pe pictograma dosarului se afișează specificatorul complet al directorului curent.  Clic pe săgeata ce apare după numele unui dosar se afișează o listă cu subdosarele și

anumite dosare de nivel ridicat. Se poate schimba directorul curent alegând altul din listă.   Search box (caseta de căutare). Cu ajutorul acestei casete se pot căuta caractere, cuvinte sau

fraze care apar în numele sau conținutul unui fișier din PC.Spre deosebire de bara de titlu, bara de instrumente poate fi diferită pe baza conținutului dosarului

afișat în fereastră. Butoanele de pe bara de instrumente reprezintă comenzi specifice contextului pentrulucrul cu dosarul și conținutul acestuia. Când mai multe butoane sunt disponibile decât se pot afișa în barade instrumente, caracterul „»” este afișat la capătul din dreapta al barei. Cu un clic pe butonul respectiv seva afișa o listă cu alte comenzi. 

În plus, față de bara de titlu și cea de instrumente, forma ferestrei poate afișa alte componentestandard și opționale.Următoarele componentesunt disponibile pentrufiecare fer eastră dosar: 

  Menu bar (linia

de meniuri). Dacă se preferăgestionarea afișării deconținut prin alegereacomenzilor din meniuri maimult decât utilizarea

 butoanelor de pe bara deinstrumente se poate afișalinia de meniuri tradiționalăîntre bara de titlu  și bara deinstrumente. Linia demeniuri nu este afișată în

mod implicit. Pentru a oafișa ascunde se apasă

 butonul Organize  apoi sealege opțiunea Layout și dinmeniul afișat se alege Menu

Butoane de navigare Bara de titlu Bara de adrese Bara de instrumente Caseta de

căutare 

linia demeniuri

 panoul de navigare  panoul de bibliotecă 

 panoul de detalii zona de lucru  panoul de previzualizare

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 38/9338

bar.

  Navigation pane (panoul de navigare). Acest panou vertical este afișat în mod implicit în partea stângă a ferestrei. Se afișează structura arborescentă de directori a calculatorului și deasemeneastructura oricărei rețele disponibile, organizată în cinci grupuri: Favorites, Libraries, Homegroup,Computer și Network. Se poate vizualiza conținutul oricărui director de pe discurile calculatorului sau dinrețea cu un clic, în acest panou, pe directorul respectiv. 

  Pentru a afișa în panou subdirectorii unui director se indică panoul și apoi se dă clic pesăgeata albă din fața acelui director. 

  Pentru a ascunde structura unui director se dă clic pe săgeata neagră din stânga acestuia.Se poate ascunde sau redimensiona panoul pentru a oferii spațiu de lucru suplimentar.  Content pane (zona de lucru). Aceasta zonă principală afișează conținutul dosarului selectat

în liste de diferite tipuri de pictograme. Această zonă nu poate fi ascunsă.   Details pane (Panoul detalii). Acest panou este afișat implicit în partea de jos a ferestrei.

Afișează informații despre fișierul sau dosarul selectat. Panoul poate fi redimensionat sau ascuns.

  Preview pane (panoul de previzualizare). Acest panou nu este afișat în mod implicit, laafișare va fi în partea dreaptă a ferestrei. În acest panou se va afișa în miniatură fișierul sau o secvență afișierului selectat din zona de lucru.

2.7.1. Selectarea obiectelor 

Selectarea obiectelor (în special fişierele şi directorii  –  și nu numai, se va observa că în majoritatea programelor selecția se face pe baza principiilor enumerate mai jos) pot fi selectate după cum urmează: 

  selectarea unui obiect  –  clic pe acel obiect;

  selectarea obiectelor adiacente  –  prin tragerea unui chenar imaginar deasupra lor;

  selectarea obiectelor consecutive  –  se selectează primul obiect din lista ce se doreşte a fiselectată se apasă şi se ţine apăsată tasta SHIFT   şi se dă clic pe ultimul obiect din listă după care seeliberează tasta SHIFT ;

  selectarea aleatorie  –   se selectează primul obiect din lista ce se doreşte a fi selectată seapasă şi se ţine apăsată tasta CTRL şi se dă clic pe rând pe celelalte obiecte ce se doreşte a fi selectate; 

  selectarea totală  –  se alege opţiunea Select All  din meniul Edit dacă există sau combinaţia

de taste Ctrl-A.

2.7.2. Schimbarea şi aranjarea modului de vizualizare a fişierelor şi dosarelor Puteţi afişa fişierele şi dosarele în diferite moduri, în funcţie de ceea ce vreţi să vedeţi şi să faceţi.

Atunci când afişaţi fişierele şi dosarele în vizualizarea detaliată (Details), apare o listă prestabilită cuinformaţii despre fişiere şi dosare, cuprinzând numele, dimensiunea, tipul şi data ultimei modificări. Dacălista prestabilită de detalii nu vă furnizează informaţiile de care aveţi nevoie, puteţi să adăugaţi sau săştergeţi diferite tipuri de informaţii în vizualizarea detaliată. Dacă vreţi să schimbaţi modul în careWindows Explorer sortează fişierele şi dosarele, puteţi folosi butoanele indicatoare ale coloanelor din

 panoul din dreapta vizualizării Details. Dacă executaţi clic pe butonul indicator al unei coloane, cum ar fi Name, Size, Type sau Date Modified, din vizualizarea detaliată, fişierele şi dosarele sunt sortate în funcţie

de informaţiile afişate în coloana respectivă. 

2.7.1. Schimbaţi detaliile afişate pentru fişiere 

1.  Deschideţi dosarul pentru care vreţi să faceţi modificările. 2.  Executaţi clic pe meniul View, apoi pe comanda Choose Details (se poate da și clic dreapta pe

antetul coloanelor).3.  Selectaţi casetele de validare pentru informaţiile pe care vreţi să le afişaţi şi ştergeţi-le pentru

cele pe care nu vreţi să le afişaţi. 4.  Executaţi clic pe butoanele Move Up şi Move Down pentru a schimba ordinea de afişare a

informaţiilor selectate. 5.  Executaţi clic pe butoanele Show şi Hide pentru afişarea sau ascunderea informaţiilor

selectate.6.  Specificaţi dimensiunea coloanelor (în pixeli) pentru informaţiile selectate.7.  Executaţi clic pe butonul OK. CÂŞTIGAŢI TIMP  Executaţi clic cu butonul din dreapta pe titlul unei coloane vizualizarea

detaliată, apoi executaţi clic pe detaliile pe care vreţi să le afişaţi sau să le ascundeţi.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 39/9339

 Dacă nu ştiaţi...  Afişarea a  trei puncte arată că informaţiile nu sunt afişate complet. Pentru aafişa informaţiile, trageţi de marginea butonului indicator al coloanei, pentru a redimensiona coloana.

2.7.2. Aranjarea fişierelor şi dosarelor  După ce selectaţi o vizualizare pentru afişarea fişierelor şi dosarelor, puteţi schimba modul în care

sunt sortate fişierele şi dosarele individuale folosind alte opţiuni Arrange Icons din meniul View. Puteţisorta fişierele după nume, dimensiune, tip de fişier sau dată. După ce le sortaţi, puteţi afişa lista sortată pegrupuri, în funcţie de vizualizare. De exemplu, atunci când sortaţi fişierele după nume şi le aranjaţi pe

grupuri, fişierele sunt grupate pe litere. Aranjarea articolelor dintr-o fereastră: 1.  Deschideţi dosarul sau discul în care vreţi să aranjaţi pictogramele. 2.  Executaţi clic pe meniul View şi indicaţi submeniul Arrange Icons By. 3.  Executaţi clic pe o opţiune de sortare a fişierelor: Name, Size, Type sau Modified. 4.  Se execută clic pe meniul View, indicaţi submeniul Arrange lcons By şi selectaţi o opţiune de

aranjare:

  Show In Groups (Afişează pe grupuri)   Auto Arrange (Aranjare automată)   Align To Grid (Aliniere la grilă) 

 Dacă nu ştiaţi... Nu toate opţiunile sunt disponibile pentru toate vizualizările. Submeniul Arrange I cons By se modifică în funcţie de vizualizarea curentă.

2.7.3. Operaţii cu fișiere și dosare a) Operaţia de copiere: 

-  se transformă în director (folder) curent directorul în care este fişierul de copiat (deschidereadirectorului sursă); 

-  se alege opţiunea: Edit Copy sau cu clic dreapta  pe selecție se alege opţiunea Copy sau sefoloseşte combinaţia de taste Ctrl-C ;

-  se transformă în director curent directorul în care se doreşte copierea (deschiderea directoruluidestinaţie); 

-  se alege opţiunea:  Edit  Paste sau cu clic dreapta se alege opţiunea  Paste sau se foloseştecombinaţia de taste Ctrl-V .

 b) Copierea rapidă a fişierelor :-  se deschide directorul sursă şi se selectează fişierul, fişierele de copiat; -  se alege opţiunea: File   Send To sau clic dreapta pe selecție şi se alege Send To şi apoi: 

-  Desktop  –   pentru a crea o scurtătură pe ecran; -  Mail Recipient –   pentru a ataşa fişierul unui mesaj e-mail; -  3½ Floppy (A:)  –   pentru a copia fişierul pe discul flexibil; -  DVD-RAM Drive –   pentru a copia fişierul pe un disc optic. 

c) Copierea, mutarea sau crearea unei scurtături rapid:-  se transformă în director curent directorul sursă; 

-  se afişează în zona din stânga directorul destinaţie; -  se trage fişierul respectiv directorul din zona din dreapta peste directorul destinaţie folosind butonul din dreapta, se va afişa un meniu cu următoarele opţiuni: 

-  Copy Here  –  se va efectua copierea;-  Move Here  –  se va efectua mutarea;-  Create Shortcuts Here  –  se va crea o scurtătură; -  Cancel   –  se renunţă operaţia începută. 

d) Operaţia de mutare:-  se transformă în director (folder) curent directorul în care este fişierul de mutat (deschiderea

directorului sursă); -  se alege opţiunea: Edit   Cut  (sau cu clic dreapta se alege opţiunea Cut );

-  se transformă în director curent directorul în care se doreşte mutarea (deschiderea directoruluidestinaţie); 

-  se alege opţiunea: Edit   Paste (sau cu clic dreapta se alege opţiunea Paste).e) Redenumirea:

-  se selectează fişierul sau directorul de redenumit; 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 40/9340

-  se alege opţiunea: File   Rename sau cu clic dreapta se alege opţiunea Rename sau se dau douăclicuri pe obiectul respectiv.

-  se introduce noul nume;-  se apasă tasta Enter  sau clic pe un alt obiect.

f) Operaţia de ştergere:-  se selectează fișierul, fișierele și/sau dosarele;-  se alege opţiunea: File   Delete (sau cu clic dreapta se alege opţiunea Delete).

Fişierele şterse se depun în directorul numit  Recycle Bin. De aici fişierele pot fi restaurate cu

comanda  Restore (restaurare) sau pot fi şterse definitiv cu comanda  Delete  sau  Empty Recycle Bin(Golirea coşului de reciclare)  (comenzile se găsesc în meniul File sau în meniul care se afişează laexecutarea unui clic dreapta pe un anumit fişier  atât timp este deschis directorul Recycle Bin).

g) Crearea unui nou director, dosar („ folder ”). Se tr ansformă în director curent directorul în carese dorește crearea unui nou director  şi se alege comanda:  File   New   Folder . Se introduce numelenoului dosar şi se apasă tasta <Enter> sau se dă clic pe un alt obiect.

h) Crearea unei scurtături pe desktop. Se marchează unitatea, directorul, subdirectorul sau fişierul pentru care se doreşte „scurtătura”. Se alege opţiunea:  File    Create Shortcut   sau se apasă butonuldreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Create Shortcut. Apoi se trage  scurtătura  din fereastra datădirect pe desktop.

i) Scrierea informației pe discurile optice: se face prin utilizarea unei aplicații special create pentru

acest lucru. Sistemul de operare W7 are o astfel de aplicație, dar sunt alte foarte multe disponibile atâtgratuit cât și contra cost.O listă de programe gratuite este următoarea:   ImgBurn  Ashampoo Burning Studio (version 6 only)  DeepBurner Free  DVD Decrypter  DVD Shrink  DVD Styler

Iar din cele contra cost:  Adobe Encore

  Alcohol 120%  Ashampoo Burning Studio  AVS Video Editor  Blindwrite  CDRWIN  CloneCD  CloneDVD  DeepBurner  DiscJuggler

  Easy CD Creator (now obsolete)

  Easy Media Creator (nowrenamed as Roxio Creator)

  MagicISO   Nero Burning ROM   Netblender  PowerISO  Ulead/Corel DVD MovieFactory  UltraISO  Winiso

Pentru a inscripționa fișiere pe un disc optic trebuie parcurse următoarele etape: 

1.  Introduceți un disc inscriptibil, cum ar fi un CD-R, CD-RW, DVD-R, DVD-RW sau DVD+RWîn CD-writerul, DVD-writerul sau writerul de discuri Blu-ray al computerului;

2.  În caseta de dialog Redare automată care apare, faceți clic pe Inscripționare fișiere pe discutilizând Windows Explorer.Dacă nu apare caseta de dialog Redare automată, faceți clic pe butonulStartImagine a butonului Start, faceți clic pe Computer, apoi faceți dublu clic pe CD-writer.

3.  În caseta de dialog Inscripționare disc, tastați un nume pentru acest disc în caseta Titlu disc,faceți clic pe Similar unei unități flash pentru USB, apoi faceți clic pe Următorul. 

Aceasta este opțiunea pentru inscripționarea unui disc care utilizează formatul de disc Live FileSystem. Poate dura câteva minute pentru ca discul să fie formatat. După finalizarea formatării discului, se

deschide un folder de disc gol;4.  Deschideți folderul care conține fișierele pe care doriți să le inscripționați, apoi glisați fișiereleîn folderul de disc gol.

Pentru a selecta mai multe elemente, apăsați și țineți apăsată tasta Ctrl, apoi faceți  clic pe fișierele pe care doriți să le inscripționați. Fișierele sunt copiate automat pe disc, pe măsură ce le glisați în folderulde disc.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 41/9341

În ilustrația alăturată se arată modalitatea de copiere a fișierelor pe folderul de disc prin glisarealor. Aveți posibilitatea să copiați fișiere (sau foldere întregi) în folderul dedisc prin glisarea acestora spre pictograma discului sau într -un folderdeschis pe disc;

5.  După copierea fișierelor și folderelor, poate fi necesar săînchideți sesiunea discului. Pentru mai multe informații, consultațiÎnchiderea sau finalizarea unui CD sau a unui DVD. 

Sfat: În loc să glisați și să fixați fișierele așa cum s-a descris în procedeul de mai sus, aveți posibilitatea să selectați fișierele pe care dorițisă le inscripționați în Windows Explorer, să faceți clic cu butonul dindreapta pe unul dintre fișierele selectate, să indicați spre Trimitere la, apoi

să faceți clic pe unitatea CD-writerului.

2.7.4. Găsirea informației dorite (Windows Search)Progresele recente alte tehnologiilor de căutare în online sau în calculator au făcut ca localizarea

aproape instantanee să fie o obișnuință spre deosebire de căutările ce se efectuau în trecut. TehnologiaWindows Search implementată în Windows 7 este deosebită. Dacă capabilitățile de căutare în WindowsVista erau considerate ca fiind unele din cele mai performante noutăți introduse, motorul de căutare din

Windows 7 este mult mai bun.Utilizând Windows Search se pot găsi programe, documente,

mesaje sau atașamente ale mesajelor aproape instantaneu. Nu trebuieștiut numele exact sau locația obiectului de căutat, introducerea unorcaractere, a unui cuvânt sau a unei fraze în caseta Search a meniuluiStart duce la afișarea unei liste de obiecte care se potrivesc, organizate

 pe categorii. Clic pe o numele categoriei pentru a se afișa o listă cutoate rezultatele în acea categorie. 

Cum reușește Windows search să găsească obiecte așa repede?Prin gestionarea unui index de cuvinte cheie din, sau asociate cufișierele stocate în calculator, numele programelor, sarcini obișnuite,numele fișierelor sau conținutul acestora (când este posibil –  deobicei încazul fișierelor ce conțin informație caracter), e –mailuri, pagini web șialte fișiere cu date. 

Dacă o simplă căutare utilizând caseta Search din meniul Start sau caseta Search din WindowsExplorer nu localizează elementul căutat, se poate efectua căutări avansate în dosarul Search Results.Criteriile de căutare pot include data creării, dimensiunea,   porțiuni ale numelui, autorul și orice eticheteintroduse ca propr ietăți ale fișierului. 

Se pot salva parametrii căutărilor astfel încât să se afișeze rezultate actualizate ale căutării în oricemoment. Căutările salvate sunt adăugate în grupul Favorites din Windows Explorer și sunt disponibile dindosarul personal Searches.

2.7.5. Crearea fişierelor text -  se transformă în director curent directorul în care se doreşte crearea unui fişier text; -  se alege opţiunea: File   New  Text Document  sau clic dreapta în zona de lucru şi se alege

 New   Text Document; -  se introduce numele şi eventual extensia fişierului; -  se apasă tasta Enter  sau clic pe un alt obiect.-  pentru introducerea conţinutului (textului) în fişier se execută dublu clic pe fişierul respectiv.

Se va deschide un program de gestionare a fişierelor text –  în mod implicit sistemele de operare Windowsoferă programul Notepad.

2.8. Control Panel (personalizarea sistemului Windows 7)

Control Panel (panoul de control) este locul de unde se pot administra toate aspectele sistemuluide operare Windows 7: cum arată, cum funcționează, cum comunică și așa mai departe. La deschiderea

 panoului de control se afișează o formă unică a programului Windows Explorer; butonul de pe bara de

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 42/9342

sarcini care reprezintă Control Panel și deasemenea diferitele ferestre de Control Panel care se afișează pe bara de sarcini se vor afișa independent de butonul ce reprezintă Windows Explorer. 

2.8.1. Vizualizarea ferestrei Control PanelÎn Windows Vista și Windows XP, Control Panel oferă două vizualizări: Category view

(vizualizarea pe categorii) și Classic view (vizualizarea clasică). Pentru a ajuta utilizatorul să găseascăelementul dorit din panoul de control, vizualizarea pe categorii descrie sarcinile ce s-ar dori să seefectueze. Vizualizarea clasică oferă acces direct la toate elementele panoului de control și afișează

imaginea introdusă de panoul de control al sistemului de operare Windows 2000 (în Classic view trebuieștiut sau să ghicit elementul de folosit). În Windows 7 se poate alege dintre cele trei

variante ale panoului de control: Category view(vizualizarea pe categorii), Large Icons view(vizualizarea cu iconuri mari) și Small Icons view(vizualizarea cu iconuri mici). Vizualizarea implicităeste cea pe categorii, în această vizualizareelementele panoului de control sunt împărțite în 8categorii după cum se vede în imaginea alăturată. Cele mai importante sarcini ale fiecărei categorii sunt

afișate sub numele categoriei respective astfel încât să se poată ajunge direct l a fereastra sau caseta dedialog de care este nevoie pentru efectuarea sarcinii dorite. Alternativ, se poate căuta într -o categoriefereastra, caseta de dialog și sarcinile legate de acea categorie. 

Cu un clic pe o subcategorie într -o categorie a panoului de control se va deschide fereastra acelui

element; cu un clic pe o sarcină se va afișa zona specifică acelei sarcini din cele disponibile pentruîntreaga subcategorie. Din panoul de control se pot accesa mai mult de 40 controale individuale (acest număr este

influențat și de instalarea unor dispozitive sau programe)  –   ferestre și casete de dialog –  cu care se pot administra aspecte specifice ale calculatorului șisistemului de operare. Alegând una din opțiunile Small Icons sau Large Icons din lista View By se vaafișa fereastra All Control Panel Items (toateelementele panoului de control) cu legături spre toateopțiunile disponibile. În ambele vizualizări sunt afișate următoarele opțiuni, acestea fiind comune tuturorvariantelor de Windows 7:

*Action Center *Network and Sharing Center*Administrative Tools *Notification Area Icons

*AutoPlay *Parental Controls

Categorii Subcategorii Sarcini

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 43/9343

*Backup and Restore *Performance Information and Tools*BitLocker Drive Encryption *Personalization

*Color Management *Phone and Modem*Credential Manager *Power Options

*Date and Time *Programs and Features*Default Programs *Recovery*Desktop Gadgets *Region and Language*Device Manager *RemoteApp and Desktop Connections

*Devices and Printers *Sound*Display *Speech Recognition

*Ease of Access Center *Sync Center*Folder Options *System

*Fonts *Taskbar and Start Menu*Getting Started *Troubleshooting

*HomeGroup *User Accounts*Indexing Options *Windows CardSpace*Internet Options *Windows Defender

*Keyboard *Windows Firewall*Location and Other Sensors *Windows Update

*MousePot fi disponibile și alte opțiuni, incluzând contoale cu care se gestionează componente hardware

sau programe software. Vizualizarea curentă a panoului de control își va păstra efectul până la  alegereaunei alte vizualizări, chiar și după deconectare sau repornirea sistemului. 

2.8.2. Alte modalități de a deschide elemente ale panoului de controlOdată cu dobândirea de experiență în utilizarea Windows 7, se vor cunoaște opțiunile necesare în

administrarea unor sarcini comune. Aceste opțiuni se pot accesa și în alte moduri decât navigarea printrecategoriile panoului de control, cum ar fi:

  când nu suntem siguri despre numele unui element din panoul de control se poate naviga prin lista cu toate elementele (All Control Panel Items) pentru localizarea celui dorit . Pentru a afișa 

individual toate elementele panoului de control se alege din partea dreapta sus a ferestrei Control panel,din lista View By, opțiunea Large Icons sau Small Icons. Pentru revenirea la vizualizarea pe categorii sealege opțiunea Category din lista View By.

  când se știe doar o parte din denumirea opțiuniidorite din Control Panel se poate localiza prin introducerea

cuvântului cheie în caseta Search  din partea dreaptă a barei detitlu a ferestrei Control Panel .Introducând o parte a numelui în casetaSearch  se afișează elementele care se

 potrivesc cu datele introduse astfel încât

se poate alege elementul dorit. 

  cea mai simpl ă metodă de a deschide un element din Control Panel este direct din meniul Start prin tipărirea unei părți a numelui elementuluiîn caseta Search   din meniul Start.  Odată cu introducerea caracterelor, meniulStart afișează o listă, pe categorii, cu elementele care se potrivesc, primacategorie afișată fiind cu opțiuni din Control Panel, dacă există elemente din

 panoul de control care se potrivesc cu cuvintele cheie căutate. 

2.8.3. Controlul contului utilizatorUser Account Control (UAC)  –   controlul contului utilizator  –   este un element de securitate

introdus pentru prima dată de sistemul Windows Vista. Intenția acestuia este de a permite utilizatorului

conectarea și operarea calculatorului cu standard al contului utilizator mult mai sigur. Când se doreșteef ectuarea unei operații ce poate avea un risc ridicat de securitate, UAC cere, pentru validare,introducerea unei parole a unui cont de administrator înainte de executarea operațiile dorite. Acest sistemoferă nivel de securitate mult crescut, mai ales în cazul calculatoarelor care nu sunt protejate ca și parte aunui domeniu de rețea. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 44/9344

Calculatorul (sistemul de operare) răspunde diferit comenzilor marcate cu iconul de securitate,depinzând de modul în care este conectat utilizatorul curent, cu un cont admin istrator sau un contutilizator standard și deasemenea depinde de nivelul de securitate curent alUAC.

Când UAC este pornit (așa cum este în mod implicit) alegând oopțiune pentru care este nevoie de aprobare de administrator se deschidecaseta de dialog UAC. Dacă utilizatorul conectat are drepturi deadministrator, Windows 7 cere doar luarea la cunoștință a riscului fără a fi

necesară introducerea parolei. Pentru a continua cu operația restricționată:   dacă este conectat un utilizator standard, se dă clic  pe uncont de administrator, se introduce parola asociată acelui cont și se apasă butonul Yes.

  dacă este conectat un administrator se apasă butonul Yes.

2.8.4. Modificarea elementelor vizuale

Apariția meniului Start, bara de sarcini, programe, ferestre, casete de dialog și alte elemente peecran (elemente ce compun interfața utilizator) este determinată prin tema curentă și elementele acesteia.Elementele temei implicite Windows 7 includ fundalul desktopului numit Harmony, o scemă de culorisky-blue, rame ale ferestrelor transparente și un set de sunete asociate cu evenimentele sau acțiunilecalculatorului. Se poate alege o altă temă, să se descarce o temă sau să se creeze una proprie. 

Elementele fiecărei teme sunt controlate printr -o varietate de setări care pot fi modificate pentru aurmării nevoile și preferințele. Deasemenea se pot modifica alte aspecte ale interfeței utilizator, cum ar fice se întâmplă dacă calculatorul nu este folosit pentru o perioadă de timp și mărimea spațiului ocupat deelementele afișate pe ecran. Deși asemenea modificări pot părea doar cosmetice, un managementcorespunzător a mediului de lucru desktop poate să contribuie foarte mult asupra eficienței. Merită puțintimp pentru a explora opțiunile pentru a personaliza fiecare element al aspectului calculatorului și alfuncționalității astfel încât eficiența utilizatorului să crească. 

2.8.4.1. Aplicarea unei teme standard

Se poate foarte ușor modifica aspectul interfeței Windows 7 prin aplicarea diferitelor teme.Fiecare temă poate include următoarele patru elemente: 

  un fundal al ecranului care poate fi o imagine sau o culoare.

  o schemă de culori ce influențează ramele ferestrei, meniul Start și bara de sarcini.   sunete ce sunt asociate cu acțiuni specifice.   un screen saver ce pornește după o perioadă de inactivitate. 

Windows 7 este dotat cu un set standard de teme Aero ce includurmătoarele: 

  Windows 7.

  teme ce includ fundaluri grafice cum ar fi Architecture,Characters, Landscapes, Nature și Scenes. 

  teme relevante diferitelor regiuni ale globului.

În plus Windows 7 include două teme de bază create pentrucalculatoare ce nu suportă graficele Aero și  patru teme de contrast ridicat pentru persoane ceau nevoie de ajutor pentru a vedea informațiilede pe ecran.

 Numărul de teme se poate  suplimenta prin descărcarea de teme sauelemente ale acestora din Internet. Producătorii de calculatoare cel maiadesea oferă teme suplimentare ce se referă la informații despre brand. La

achiziționarea unui calculator cu sistemul de operare oferit de producător tema implicită poate fi una proprie a producătorului. 

În versiunile anterioare de Windows, fiecare temă includea doar un singur fundal de ecran. ÎnWindows 7, o temă poate include mai multe fundaluri care sunt afișate secvențial. 

2.8.4.2. Aplicarea unui Screen Saver

Screen Saver-ele sunt ecrane negre sau imagini în mișcare ce sunt afișate pe monitor după oanumită perioada de inactivitate. Până acum ceva timp Screen Saver -ele erau utilizate pentru a preveni

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 45/9345

„imprimarea” permanentă a monitorului cu o imagine statică ce rămâne pe ecran pentru prea mult timp.Monitoarele moderne nu sunt afectate de acest gen de stricăciuni, dar totuși poate fi utilizat un screensaver pentru următoarele motive: 

  se ascund informațiile de pe ecran când utilizatorul nu este la calculator.   se personalizează zona de lucru. 

Implicit, temele ce vin cu Windows 7 nu includ screen saver-e. Totuși, se poate personaliza oricetemă prin adăugarea unuia dintre cele din Windows 7 sau descărcate   din Internet. Pentru toate screenserver-ele se poate previzualiza efectul, seta intervalul de inactivitate înainte de care va fi afișat și să se

specifice dacă parola trebuie introdusă pentru a debloca accesul la desktop. Pentru unele screen server -ese pot seta opțiuni cum ar fi dimensiunea, modelul mișcării sau stilul. Pentru modificări ale setărilor Screen Saver -ului se afișează fereastra Appearance And

Personalization din panoul de control și apoi se urmează următoarele etape: 1. În fereastra Appearance And Personalization sub Personalization

se dă clic pe Change screen saver, se va afișa caseta de dialog Screen

Saver Settings:2. Din lista Screen saver se alege saver-ul dorit, în zona examinare se

va afișa o exemplificare a acestuia sau se poate folosi butonul Preview  pentru a se previzualiza. Pentru revenire e suficient să se miște mouse-ul.

3. Unele Screen saver-e pot fi particularizate, de ex. daca se alege 3D

Text se poate apăsa butonul Settings. Se va afișa caseta de dialog 3D textSettings în care se poateintroduce un text propriu șidiferite alte setări ale afișăriiscreen saver-ului (Dacăechipamentul nu suportă tehnologia Aero, e posibil ca acestscreen saver să nu fie disponibil).

4. În caseta Custom Text  se poate introduce textul dorit pentru a fi afișa de screen saver, se pot face și alte setărireferitoare la setul de caractere folosit sau rotația textului, etc.,apoi se apasă butonul OK . Pentru previzualizare se apasă

 butonul Preview.5. Dacă se alege opțiunea Photos  din lista Screen saver se va afișa un slide show cu pozele din

directorul Pictures (în mod implicit) sau din orice alt director ce poate fi ales utilizând butonul Settings. 6. Dacă se bifează opțiunea On Resume, Display Logon Screen la revenirea din Screen saver se va

solicita parola utilizatorului curent.7. În caseta Wait  se poate introduce valoarea intervalului de inactivitate după care să se afișeze

screen saver-ul.

2.8.4.3. Rezoluția afișată 

La achiziționarea unui monitor unul dintre cele mai importante elemente luate în considerare este

dimensiunea (zona de afișare, care este măsurată pe diagonală și exprimată în inch). La fel de importantăca și dimensiunea fizică este și rezoluția ecranului  pe care monitorul o suportă, aceasta este măsurată în pixeli și este exprimată ca și numărul de puncte pe orizontală respectiv pe verticală. Fiecare pixel poateafișa o culoare; în funcție de rezoluția ecranului, imaginea afișată poate fi alcătuită din 500.000 până lacâteva milioane de puncte colorate. 

Când PC-urile au devenit accesibile, majoritatea monitoarelor erau capabile să afișeze 640 pixeli pe orizontală și 480 pixeli pe verticală (o rezoluție de640×480). Acum majoritatea monitoarelor aurezoluție de aproximativ 1024×768 iar cele mai

 performante pot ajunge la 2560×1600 sau poate chiarmai mari. De fapt, cu cât rezoluția crește,

dimensiunea fiecărui punct descrește, atunci maimultă informație poate fi afișată în aceeași zonă deafișare, însă aceasta se va afișa mai mică. 

Rezoluția maximă este fie rezoluția maximăsuportată de monitor, fie rezoluția maximă suportată

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 46/9346

de placa video instalată, oricare dintre acestea este mai mică. Majoritatea sistemelor oferă posibilitatea dea alege dintre cel puțin două rezoluții, dar în majoritatea cazurilor alegerea se poate face din mult maimulte posibilități.

Multe monitoare sau calculatoarele portabile au ecran lat și afișează informații la rezoluții de1280×720 cu intenția de a îmbunătății afișarea pe ecran a filmelor prin utilizarea raportului de aspectcorect.

Pentru a modifica rezoluția se parcur g următorii pași: 1. Se deschide Control Panel  și din categoria Appearance and Personalization  se alege Adjust

screen resolution. Se va deschide fereastra Screen Resolution (se mai poate deschide această fereastrădirect, alegând opțiunea Screen Resolution din meniul care se afișează dând clic-dreapta pe desktop).Dacă calculatorul are mai mult de un monitor instalat se selectează monitorul a cărui  setări se doresc a fimodificate înainte de a trece la pasul următor. Se poate determina despre care monitor este vorba prinapăsarea butonului Identify. Un număr de dimensiuni mari, corespunzător numărului afișat pe pictogramadin panoul de previzualizar e, clipește pe fiecare monitor. 

2. Se dă click pe săgeata Resolution pentru a se afișa derulatorul acesteia, trăgând de acesta se poatealege rezoluția dorită.

3. Pentru a se aplica modificările fără a închide fereastra se apasă butonul Apply.4. Se va af ișa caseta Display Settings, care oferă utilizatorului 15 secunde pentru a se hotărî dacă

 păstrează setările alese (Keep changes) sau renunță la ele (Revert). 

2.8.5. Stabilirea datei şi a orei Data şi ora specificate în Control Panel sunt afişate în colţul din

dreapta jos al barei de sarcini. Programele folosesc data şi ora pentru astabili când au fost create şi modificate fişierele. Se poate seta data și orasistemului manual sau dacă calculatorul are conexiune la Internet se poatesincroniza data și ora sistemului cu un server de timp. Pentru a facemodificări de dată sau timp se alege opțiunea Date and Time din Control

 panel, se va afișa caseta de dialog Date and time:1. Se alege opțiunea Change date and time, se va afișa caseta Date

and time Settings.

2. Se poate schimba data curentă selectândluna și anul prin folosirea săgeților stânga-dreapta din calendar și apoi ziua dorită prin clic pe numărul respectiv. Încaseta Time se poate introduce sau selecta ora dorită. 

3. În regiuni ale lumii se folosesc diferiteformate de dată și oră. Prin clic pe legăturaChange Calendar Settings se va afișa etichetaDate a casetei de dialog Customize Format de

unde se poate specifica formatul de data respectiv de timp dorit.4. Se dă clic pe OK pentru a închide caseta de dialog Date and Time

Settings.5. Din caseta Date and Time se alege eticheta Internet Time. Se va

afișa setarea curentă pentru sincronizare. 6. Pentru modificări privind sincronizarea se dă clic pe butonul Change settings. Se va afișa caseta

Internet Time Settings. Sincronizarea se poate face în orice moment alegând serverul de timp și clic pe butonul Update Now.

7. Clic OK pentru a se închide caseta de dialog Internet Time Settings.8. Utilizând eticheta Additional Clocks  se pot afișa unul sau două ceasuri adiționale în bara de

sarcini chiar din fuse orare diferite.

2.9. Reţele de calculatoare 

2.9.1. Generalităţi Imediat după crearea companiei Microsoft, Bill Gates prevedea un viitor cu „a computer on every

desk and in every home” (un calculator pe fiecare birou, în fiecare casă). Azi lumea aproape că nu poatefuncționa fără calculatoare, acestea dând posibilitatea multora să devină oameni de succes, să dezvolteafaceri mici dar cu o prezență largă pe piața sau pentru mărirea productivității chiar și prin munca de

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 47/9347

acasă sau din orice alt loc unde există un calculator. De aceea nu este neobișnuit ca într -o casă să existe 2-3 sau chiar mai multe calculatoare.

Două sau mai multe calculatoare pot să facă schimb de date între ele prin două modalităţi: o  Off line –  schimbul de date realizându-se prin intermediul diferitelor tipuri de discuri;o  On line  –  schimbul de date realizându-se prin intermediul unui cablu electric sau linii de

comunicaţie. O reţea se formează atunci când mai multe PC sunt interconectate astfel încât să poată comunica

între ele.

Dacă reţeaua este compusă din PCuri aflate în acelaşi loc este numită reţea locală (LAN –  LocalArea Network). Acestea sunt calculatoare care de obicei se afla în acelaşi departament, secţie de lucru sausediu de firmă. O reţea locală a unei firme mai poate fi denumită intranet, pentru a face distincţia deinternet. Accesul la intranet este în general limitat la angajaţii unei firme. Informaţiile existente în intranetsunt informaţii ale firmei, şi deci intră din punct de vedere juridic şi organizatoric sub incidenţa secretuluide serviciu.

În cazul în care calculatoarele sunt răspândite pe o arie mult mai mare, reţeaua este numită reţeade mari dimensiuni (WAN –  Wide Area Network). Aceste reţele pot fi alcătuite din calculatoare aflate înoraşe sau chiar ţări diferite. În majoritatea cazurilor reţele extinse sunt alcătuite din grupuri de reţelelocale.

Pentru a configura o reţea din mai multe calculatoare, trebuie să instalaţi câte un adaptor de reţea

(plăci cu interfaţă de reţea –   ethernet card sau NIC, introduse într -un slot sau într -un port USB  –  Universal Serial Bus) în fiecare calculator şi să conectaţi toate calculatoarele la un distribuitor de reţea(network HuB sau Switch în cazul reţelelor cu fir sau Acces Point pentru reţele sau porţiuni de reţea fărăfir) folosind cablu de reţea sau tehnologie fără fir.

Internet-ul este un conglomerat la scară mondială de reţele de calculatoare. Internetul nu este proprietatea nici unei firme şi nu este coordonat de nici o firmă şi reprezintă o reţea de reţele decalculatoare care pot comunica între ele.

Majoritatea reţelelor sunt formate din câte un server şi clienţii conectaţi la reţea.O reţea de calculatoare oferă o gamă largă de avantaje, printre care putem enumera: 

o  Comunicarea prin poșta electronică; o  Datele centralizate pot fi accesate de calculatoarele din reţea; o  Resursele pot fi partajate între calculatoare (de exemplu modemuri, imprimante, etc.);o  Posibilitatea de a crea copii de siguranţă în server sau pe mai multe calculatoare. 

Într -o reţea locală de componente similare (tip Peer-to-peer) toate staţiile  de lucru suntinterconectate şi partajează imprimantele, fişierele, dosarele şi alte resurse.  Toţi utilizatorii care folosescreţeaua îşi salvează fişierele în propriile calculatoare, sarcinile (cum ar fi căutarea de fişiere sau streamingaudio/video) sunt partajate între multiplele dispozitive interconectate, fiecare dintre acestea puntând ofericelorlalţi membrii ai reţelei acces la o parte dintre resursele lor (putere de procesare, stocare sau lăţime de

 bandă a reţelei) fără a fi nevoie de o coordonare centralizată.Într -o reţea client-server, informaţiile sunt stocate mult mai eficient, prin intermediul

calculatorului principal folosit ca server de fişiere, în care toţi utilizatorii reţelei îşi salvează propriile date.Serverul de fişiere este de regulă un calculator ce se află de obicei într -o cameră specială separată şi nueste folosit individual.

Reţeaua locală este configurată de persoane specializate şi este condusă de un administrator dereţea.

2.9.2. Interconectarea TCP/IP

În prezent, majoritatea reţelelor conectate la Internet, dar şi reţelele locale (intranet –  de obicei cuacces la internet) funcţionează sub interconectarea TCP/IP  (sistemul de operare Unix  a fost unul din

 primele sisteme de operare ce au inclus protocolul  TCP/IP) ce este constituită din protocoalele: 

  TCP (Transmission Control Protocol);

  IP (Internet Protocol);  UDP (User Datagram Protocol).

Observaţie. Există şi protocoale mai vechi, cum ar fi IPX (firma Novell) şi X25. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 48/9348

 Funcţiile de prelucrare şi comunicaţie ale mediului Internet se realizează prin intermediul unor procese cooperante. Această funcţie de cooperare este evidenţiată în modelul arhitectural   al  sistemelor

teleinformatice, la baza cărora se află conceptul de  stratificare  ce constă într -o ierarhie de niveluri

(straturi) funcţionale, fiecare nivel oferind utilizatorilor servicii furnizate de nivelul funcţional inferior.  Modul de funcţionare a mediului Internet este asemănător activităţilor poştale care se realizează

 prin oficii poştale  şi  suboficii poştale. Calculatoarele  router au rolul suboficiilor poştale ce iau deciziiasupra modului de dirijare a datelor ( pachetelor ) la fel cum serviciul poştal direcţionează scrisorile spredestinaţie. Un oficiu poştal nu are leg ătură directă  cu toate oficiile poştale dintr -o ţară, ci are legătură

directă cu unele oficii poştale vecine. Pentru ca un  pachet (împachetare de date) să ajungă la destinaţie, se utilizează o informaţie deadresă. Un calculator router  primeşte informaţia de adresă şi pe baza acesteia decide unde să fie trimis

 pachetul, stabilind doar „conducta” (pipe) cea mai optimă pentru ca pachetul să ajungă la destinaţiaindicată de adresa corespunzătoare pachetului. Regulile utilizate în mediului  Internet  pentru deciziile

 privind dirijarea pachetelor sunt constituite în protocoale de comunica ț ie.

Adrese IP şi structura DNS (Domain Name System) 

Fiecare calculator cuplat la mediului Internet este identificat printr-o adresă unică, cunoscută prinaşa-numita IP Address, aceasta fiind utilizată la nivelul programelor de  prelucrare în reţea. În schimb, lanivelul utilizatorilor  cu acces la mediului Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de

calculator host  gestionat de sistemul  DNS. Concepţia protocolului TCP/IP  este astfel implementată încât  schema de adresare  permite

utilizatorilor şi programelor din reţea să identifice în mod unic o reţea  sau un calculator host , atât prinintermediul unei adrese IP , cât şi prinintermediul unui nume de calculator host . 

Operaţiile de identificare  în mediului Internet se constituie în următoarele categorii:

  identificare la nivelul programelor

de comunicaț ie  –  adresa IP (IP Address);

  identificare la nivelul utiliz ării  –  nume de calculator host (DNS Configuration);

  identificare utilizator    –   nume deconectare (login name).

Adrese IP (IP Address) 

Definiţie. O adresă I P   este constituitădintr-un grup de patru numere zecimale separate de caracterul punct ( „.”), fiecare număr fiind cuprinsîntre 1şi 256=28 (fiecare număr poate fi reprezentat în binar pe un octet), şi anume: 

a.b.c.d unde a,b,c,d ϵ {0, 1, 2..., 255} 

Pornind de la această structură de numere zecimale, protocolul IP construieşte (reprezintă) un cod  (adresa) în binar pe un cuvânt de  32

biţi (4 octeţi) ce va fi constituit din:   clasa reţelei  –  clasa A,

 B sau C ;

  router-ul reţelei   –  identificator de reţea; 

  host-ul utilizatorului  –  identificator host.

Din punct de vedere arhitectural , după cum am precizat, în  sistemul  Internet sunt recunoscute trei tipuri de noduri:

  noduri de nivel înalt  –  noduri (clasa A) la nivel mondial  la care sunt conectate nodurile dela nivelul ţărilor :

  cod clasă utilizează doar bitul 0 care este 0;   cod router   reţea

utilizează 7 biţi;   cod host utilizator  utilizează 24 biţi; 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 49/9349

  a ϵ {1, 2..., 126}, şi prin urmare sunt disponibile 126 coduri de router, 224 =16.777.216 coduri de host;

  noduri continentale  –  noduri (clasa B) la nivelul unei ţări de care sunt conectate noduri

locale ale unor reţele:   cod clasă utilizează biţii 0 şi 1 care au valoarea 10;   cod router   reţea

utilizează 14 biţi; 

  cod host utilizator  utilizează 16 biţi;   , şi prin urmare sunt disponibile 214=16.384 coduri de router, 216 =

65.536 coduri de host. 

  noduri locale  –  noduri (clasa C ) la nivel local (regional) ce trebuie să fie recunoscute deun nod continental: 

  cod clasă utilizează biţii 0,1 şi 2 care au valoarea 110;   cod router   reţea

utilizează 22 biţi;   cod host utilizator  

utilizează 8 biţi;   , şi prin urmare sunt disponibile 222=2.097.152 coduri de router,

28= 256 coduri de host.

Exemple: 

1.  1.37.109.4  server de clasa A (nivel înalt) de la Tilburg University (The Netherlands);

2.  163.1.62.3  server de clasa B (nivel ţară) pentru conectarea la diverse biblioteci universitare dinîntreaga lume (login : HYTELNET); 141.85.128.1 server UPB;

3.  153.226.100.1  server de clasa B (nivel ţară) de la Facultatea de Chimie (Panduri);

4.  193.226.51.177  server de clasa C  (nivel local) ce reprezintă  gateway (gw-chimie) la Facultatea

de Chimie din cadrul Universităţii Bucureşti şi la care sunt conectate host -urile având adresele IP  de la

193.226.51.178 la 193.226.51.190; 

5.  192.129.3.33  server de clasa C   (nivel local) ce reprezintă  un router   (math) la  Facultatea de

 Matematică din Universitatea Bucureşti unde există mai multe reţele locale.  Adresa IP   este utilizată de  protocolul IP   pentru obţinerea în  binar   a unui  cuvânt   de memorie

(word ) de 32 biţi şi care va fi utilizat în operaţiile de dirijare a pachetelor (datelor). De exemplu, pentruadresa  reprezentată  în zecimal 131.15.3.19,cuvântul de memorie  ce reprezinta forma binaraeste (se concateneaza cei 4 octeți asociați pentru a,

 b, c si d): 

Structura DNS (Domain Name System) După cum am precizat, fiecare calculator cuplat la mediului  Internet  este identificat printr-oadresă unică, cunoscută prin aşa-numita IP Address, aceasta fiind utilizată la nivelul programelor de comunicaţii  în reţea. În schimb, la nivelul utilizatorilor   cu acces la mediului  Internet, identificareacalculatoarelor se face printr-un nume de calculator host  gestionat de structura DNS. Evident, protocolul  IP realizează o corespondenţa bijectivă între adresele IP şi numele gestionate de DNS.

Definiție: Un nume de calculator host (host name) este alcătuit din maxim 5 nume de do meniiseparate de caracterul „.” (punct), ce va reprezenta legătura cu nivelul superior, domeniul din stânga fiindde nivel inferior, iar domeniul cel mai din dreapta având nivelul cel mai înalt și are următoareareprezentare lexicală: 

nume5.nume4.nume3.nume2.nume1

Structura DNS realizează administrarea unor nume  prin care se acordă diferite responsabilităţi de grup, fiecare nivel reprezentând un domeniu. Domeniile  sunt gestionate prin intermediul unei  structuri

arborescente ce determină o structură ierarhică. În felul acesta, un nume de calculator host  va reprezentaun drum (cale) în arborele sau subarborele administrat de DNS. Domeniile determină metoda deorganizare a calculatoarelor în reţea. 

a  { , , }128 191

a  { , , }192 223

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 50/9350

În prezent, mediul  Internet consideră nume1 ca domeniu principal , iar celelalte ca  subdomenii,această structura de organizare fiind asemănătoare organizării fişierelor  în sistemul de operare Unix.

Structura ierarhică generată de domenii şi subdomenii este definită în funcţie de diferite unităţi deorganizare sau de diverse domenii de activitate.

Următoarele domenii sunt recunoscute astăzi ca domenii principale (nivelul cel mai înalt): -  Com  –   societăţi şi companii comerciale; -  Edu  –  organizaţii educaţionale(Universităţi,Colegii); -  Gov  –  organizaţii guvernamentale; 

-  Mil  –  organizaţii militare(armata, marina); -  Org  –  alte organizaţii -  Int  –  organizaţii internaţionale; 

-  Net  –  diverse resurse pentru reţeaua Internet  -  <ţara>  –  codul de ţară. 

Codul de ţară <ţara> reprezintă o secvenţă de două litere, de exemplu: au - Australia fr - Franta 

at - Austria hk  - Hong Kong 

bg - Bulgaria hu - Ungaria 

ca - Canada  jp - Japoniade - Germania no - Norvegia 

pl - Polonia pt - Portugalia ro –  România  es - Spania 

se - Suedia md - Moldova 

2.9.3. Vizualizarea unei reţele Indiferent de scopul sau scopurile pentru care este utilizat calculatorul acesta probabil este

conectat la Internet. Dar a devenit deasemenea foarte necesară conectarea cu alte calculatoare atât la biroucât și acasă. Soluţia pentru gestionarea fişierelor şi a dosarelor într -un mediu de reţea este înţelegereastructurii reţelei respective pentru că cea mai mare parte a reţelelor sunt formate din mai multe tipuri decalculatoare şi sisteme de operare. 

Când se realizează o conexiune a unui PC cu Windows 7 la o rețea cu fir sau fără fir se poateindica ca aceasta să fie de un anumit tip: Home, Work sau Public. Tipul de rețea indicat/ales guverneazămodul în care calculatorul interacționează cu alte calculatoare sau echipamente din rețea.  Dacă se alege

 Home, tipul de rețea, se poate opta pentru a deveni membrul unui homegroup, un grup a cărui securitateeste protejată prin parolă, ceea ce permite partajarea foarte ușoară și sigură de informații și dispozitive cuceilalți membrii ai grupului.

Important:  Dacă calculatorul este conectat la un domeniu, cum se întâmplă cel mai des în cazulfirmelor sau instituțiilor mari, tipul de rețea este setat de administratorul de rețea al domeniului și nu

 poate fi modificat.

2.9.3.1. Conectarea la o rețea 

O rețea este un grup de calculatoare care pot comunica între ele folosind conexiuni cu fir sau fărăfir (wireless –  conexiuni prin unde radio). Rețeaua poate fi foarte mică, alcătuită din două calculatoare saudin ce în ce mai mare, cum este Internetul.

Dacă calculatorul are un adaptor de rețeaactivat chiar dacă acesta este sau nu efectivconectat la o rețea, o pictogramă conexiune seafișează în bara de notificare (în partea din dreapta a barei de sarcini). Acea pictogramă indică dacăadaptorul este de tip Ethernet (placă de rețea) sau Wireless (în acest caz iconul afișat este de forma unor

 bare verticale care descriu puterea semnalului). Dacă calculatorul nu este conectat la o rețea un X roșueste afișat pe pictograma conexiune. Dacă o conexiune wireless este disponibilă, se afișează o steagalbenă pe iconul conexiune. 

Indicând sau apăsând pictograma conexiune se afișează informații despre starea conexiuniicurente. Când calculatorul nu este conectat la o rețea, indicând pictograma conexiune se afișeazăinformații despre/dacă o rețea este disponibilă.  Clic-dreapta pe pictogramă și se va afișa un meniu culegături spre Network and Sharing Center (centrul pentru rețea și partajare) și Troubleshoot problems(depanarea problemelor).

Dacă este vorba despre un calculator desktop, acesta va avea, probabil, o singură conexiune. Dar

o rețea Ethernet deconectată 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 51/9351

dacă este vorba de un calculator portabil (laptop, notebook, netbook, etc.) acesta poate fi conectat ladiferite rețele în diferite locații: la serviciu, acasă, la cunoștințe, la bibliotecă sau în alte locuri publice.Dacă se dorește o conexiune la Internet pentru început trebuie să se conecteze calculatorul la o rețea. Lafiecare conectare la o rețea, neutilizată anterior, Windows 7 creează un profil de rețea cu numele rețeleispecificat de routerul de rețea și așteaptă ca utilizatorul să specifice despre ce fel de rețea este vorba:home network, work network sau public network.

Când se conectează cablul de rețea în calculator , Windows 7 creează în mod automat o conexiunerețea. Pentru o conexiune la o rețea wireless pentru prima dată, aceasta trebuie să se facă manual. Pentru a

efectua o conexiune la o rețea wireless: 1. Clic pe pictograma conexiune wireless disponibilă în zona de notificarede pe bara de sarcini. Va apărea o listă cu conexiuni disponibile. Pictogramafiecărei conexiuni indică puterea semnalului emis de punctul de acces. 

2. În zona Wireless Network Connection  indicarea unei conexiuni duce laafișarea unui SfatEcran cu informații despre conexiune:

3. Se selectează conexiunea dorită, va apărea butonul Connect  iar pentru efectuarea conexiunii seapasă acest buton. Windows 7 va încerca realizarea conexiunii, dacă informații suplimentare suntnecesare, cum ar fi cheia WEP sau parola WPA, Windows 7 va afișa o casetă în care trebuie introduseinformațiile respective.

După selectarea tipului de conexiune Windows 7 creează un profil al rețelei pentru acea conexiuneși aplică setări specifice. Fiecare profil de rețea include următoarele setări: 

  Network discovery . Determină dacă calculatorul poate vedea sau poate fi văzut de altecalculatoare conectate în acea rețea. 

  F il e and pri nter shari ng . Determină dacă utilizatorii din rețea pot accesa fișierele șiimprimantele partajate.

  Public folder sharing . Determină dacă utilizatorii rețelei pot accesa fișierele dindirectorii publici.

  Media streaming . Determină dacă utilizatorii rețelei pot accesa fișierele media (audio,video și imagini) stocate în biblioteca media. 

  F il e shar ing connections . Determină cerinţele de securitate pentru dispozitivele care seconectează la conexiunile partajate.

  Password-protected shar ing . Determină dacă fișierele partajate sunt disponibile oricăruiutilizator din rețea sau doar celor cu cont utilizator în calculator. 

  HomeGroup connections . Determină dacă acreditările contului utilizator sunt necesare

 pentru conectare la calculatoarele din homegroup. Setare disponibilă doar profilelor de rețea asociate cutipurile Home Network și Work Network.

2.9.3.2. Informații despre rețea 

Depinzând de mediul de lucru în care se lucrează e posibil ca utilizatorul  să nu cunoască structurarețelei în acre se află conectat calculatorul său. Windows 7 oferă câteva instrumente de vizualizare ainformațiilor despre rețea și conexiunile la Internet. 

 Fereastra Network  afișează o reprezentare vizuală a calculatoarelor și dispozitivelor din rețea caresunt online și în conformitate cu profilul rețelei pentru conexiune, precum și dispozitive care susțininfrastructura rețelei, cum ar fi routerul. Fereastra Network va afișa doar acele dispozitive care sunt„văzute” de calculator bazate pe setările proprii de rețea. Elementele afișate în zona Computer a ferestrei

 Network sunt în majoritatea cazurilor efectiv calculatoare, dar din când în când și alte dispozitive se pot„furișa” aici.  Network and Sharing Center   (managementul rețelei și partajărilor) afișează informații  despre

conexiunea calculatorului la Internet și despre tipul conexiunii active precum și legături spre instrumenteutile pentru managementul conexiunilor de rețea. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 52/9352

 Network Map (harta rețelei) afișează o reprezentare vizuală a tuturor calculatoarelor din rețea. Pentru a afișa informații despre rețeaua la care este conectat calculatorul se parcurg etapele: 

1. În meniul Start, clic Computer. Se va deschide fereastra Computer în Windows Explorer. 2. În panoul de navigar e, clic pe grupul Network . Fereastra

 Network se va deschide și va afișa dispozitivele din rețea. Dacă o bară de informații se afișează în partea de sus a ferestrei pentru ainforma că partajarea fișierelor este oprită, se dă clic acea bară deinformații și apoi a alege opțiunea Turn On Network Discovery

And File Sharing.3. De pe bara de instrumente se apasă butonul Network and

Sharing Center. Networkand sharing Center mai poate fi deschis cu clic pe pictograma

 Network din zona de notificare a barei de sarcini și din meniulafișat se alege Network And Sharing Center   sau din afișarea pecategorii a panoului de control sub Network And Internet se alegeView Network Status And Tasks.

4. Pentru a se afișa Network Map (harta rețelei) se alege dindreapta sus linkul See full

map. În fereastră se vor

afișa conexiunile de lacalculatorul propriu și până la Internet. Pentru a „deschide” uncalculator sau un alt dispozitiv se dă un clic pe numele său. 

2.9.4. Partajarea fișierelor în rețea 

Dacă există mai mult de un calculator ar putea ficonvenabilă partajarea fișierelor sau locații de stocare a fișierelor între acele calculatoare și implicit întreutilizatorii acelor calculatoare. Sunt câteva modalități de a partaja fișiere , dar pentru a putea face acestlucru serviciile Network Discovery și File and Printer Sharing trebuie să fie pornite pentru ca P Cul șiresursele partajate să fie vizibile în rețea. Aceste servicii sunt implicit pornite pentru tipurile de conexiuniHome Network și Work Network.

Pentru a verifica dacă calculatorul este setat pentru a partaja resurse în rețea se parcurg etapele: 1. În panoul stâng al Network And Sharing Center, se dă clic  pe Change Advanced Sharing

Settings.2. În zona Home Or Work  a ferestrei Advanced Sharing Settings se verifică:

  în zona Network Discovery, se verif ică dacă este selectată opțiunea Turn On Network

Discovery.

  în zona File And Printer Sharing, se verif ică dacă este selectată opțiunea Turn On File

And Printer Sharing.3. Dacă s-au efectuat modif icări în partea de jos a ferestrei Advanced Sharing Settings window, se

alege Save Changes, altfel Cancel.

Când se partajează un director se pot specifica conturile utilizator sau grupurile de utilizatori cucare se partajează directorul și deasemenea ce poate face fiecare cu conținutul directorului.  Permisiunile

 pot fi:

  Read . Utilizatorul poate deschide un fișier din directorul partajat dar nu poate salvamodificările efectuate în directorul partajat. 

  Read/Write . Utilizatorul poate deschide și edita un fișier din directorul partajat și poatesalva modificările efectuate, în directorul partajat. 

 Nivelul permisiunii implicit este Read. Dacă se dorește atribuirea nivelului Read/Write  aceastatrebuie făcută explicit. 

2.9.4.1. Public FoldersFișierele stocate în dosarele publice (Public Documents, Public Downloads, Public Music, Public

Pictures și  Public Videos) sunt accesibile tuturor utilizatorilor logați în calculator. Partajarea dosarelor publice este activată implicit pentru tipurile de conexiuni Home Network, Work Network și Public Network connections. Adică conținutul directorilor publici sunt teoretic accesibili de către orice utilizator

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 53/9353

al rețelei utilizate. Această partajare poate fi anulată pentru anumite tipuri de conexiuni. Dacă se utilizează frecvent rețele publice se poate pune întrebarea dacă se dorește partajarea

informațiilor din directorii publici cu utilizatori necunoscuți. Dacă nu se dorește acest lucru se poate„închide” această opțiune pentru protejarea acelor informații parcurgând următoar ele etape:

1. În panoul stâng al ferestrei Network And Sharing Center se dă clic pe Change Advanced SharingSettings .

2. În zona Public folder sharing a ferestrei Advanced Sharing Settings se bifează opțiunea Turn OffPublic Folder Sharing. Apoi se salvează modificările. 

2.9.4.2. Fișiere, directori, biblioteci Se poate partaja un fișier, un director sau o bibliotecă cu ceilalți utilizatori ai rețelei dar poate fi și

controlat accesul la aceste elemente partajate prin specificarea unui nivel de acces utilizatorilor saugrupurilor de utilizatori ai rețelei. Anumite dosare create de Windows 7 cum sunt Program Files, Users și Windows sunt protejate de sistemul de operare și pot fi partajate doar utilizând setări avansate de

 partajare. Pentru a face o astfel de partajare se parcurg următorii pași: 1. Se afișează fișierul, dosarul sau biblioteca dorită în Windows Explorer.2. Pentru a stabili partajarea obiectului, acesta se

selectează și apoi se apasă butonul Share With de pe bara de instrumente sau se dă clic-dreapta pe obiectul

respectiv și se alege opțiunea Share With. 3. Din meniul Share With se poate alege dintre

 partajările pentru Homegroup sau opțiunea  Specific

People.4. În fereastra File Sharing, din lista derulantă se

alege utilizatorul sau unul din grupurile Everyone sau Homegroup cu care se dorește partajarea apoi seapasă butonul Add.

5. De pe coloana Permission Level, se pot alege permisiunile care vor fi date utilizatorului saugrupului.

6. Se apasă butonul Share.Când se selectează în Windows Explorer un obiect partajat  se va afișa câmpul State  în panoul

Details cu denumirea Shared și o pictogramă reprezentând două persoane. 

2.9.4.3. Discuri

Pot fi partajate discurile existente (director ii rădăcină) în calculator sau conectate la acesta. Pentrua face o astfel de partajare:

1. Din meniul Start se alege Computer. Se va deschide în WindowsExplorer directorul Computer , adică se vor afișa toți directorii rădăcină aidiscurilor existente sau conectate la calculator.

2. Se dă clic-dreapta pe discul dorit și se alege opțiune Share With șiapoi Advanced Sharing.

3. Din caseta de dialog Advanced Sharing

se bifează opțiunea  Share

This Folder. Se afișează caseta Share Name unde se poate introducenumele partajării.

4. Clic pe butonul Permissions. Apoi în caseta de dialog Permissions,clic pe butonul Add.

5. În caseta de dialog Select Users Or Groups  se introducenumele utilizatorului, grupului sau calculatorului cu care se

 partajează după care se apasă butonul Check Names. Windows 7indică un nume  valid subliniindu-l. Se pot introduce mai multedenumiri separate prin „;”. 

6. Clic OK  pentru întoarcere  la caseta de dialog Permissions.

numele specificat se va afișa în lista Group Or User Names.7. În lista Permissions For, se bifează permisiunile care se vor

atribui respectivului utilizator sau grup, apoi se apasă butonul Apply.8. Clic OK în caseta de dialog Permissions și în caseta de dialog Advanced Sharing.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 54/9354

2.10. Internet

2.10.1. Istoria Internetului

Totul a început prin anul 1962. Jack Kennedy se afla la Casa Alba, Beatles-ii tocmai îşiînregistraseră primul single My Bonnie şi primul mare single de succes Love Me Do, Papa Ioan al XXIIIlea l-a excomunicat pe Fidel Castro, iar Christa Speck, o nemţoaică superbă, fusese aleasa Playmate of theYear. Mulţi americani se bucurau de o perioadă de prosperitate. Totuşi, în alte părţi se extindea comunismul şi, odată cu el, teribile arme de distrugere în masa (Bomba Atomică, Bomba cu Hidrogen). 

Ca măsură de precauţie împotriva unui iminent război atomic, Forţele Aeriene ale Statelor Unite(USAF) au însărcinat un mic grup de cercetători cu o activitate deosebită: crearea unei reţele decomunicaţie care să supravieţuiască unui război atomic. Conceptul lor era revoluţionar: o reţea fărăcontrol centralizat. Dacă unul (sau zece, sau o sută) dintre noduri ar fi fost distrus, sistemul ar fi continuatsă funcţioneze. Pe scurt, aceasta (destinată exclusiv uzului militar) ar fi supravieţuit însăşi Apocalipsei(chiar dacă noi nu am fi supravieţuit).

Persoana cu cea mai mare responsabilitate pentru crearea Internetului este Paul Baran (născut în1926 în Polonia). În 1962, Baran lucra la RAND Corporation, „maşina de gândit” însărcinată cudezvoltarea acestui concept. În viziunea lui Baran, construcţia reţelei seamănă foarte mult cu o plasa de

 peşte. În de-acum faimosul său memorandum intitulat „ Despre comunicaţiile distribuite: introducere înreţeaua de comunicaţii distribuite”, Baran explică: ”Reţeaua centralizată este în mod cert vulnerabilă

din moment ce distrugerea singurului nod central va duce la întreruperea comunicaţiilor între staţiile finale. În practică, reţelele de comunicaţii conţin o combinaţie de componente stea şi plasă. O astfel dereţea este denumită reţea „descentralizată”, deoarece nu se bazează întotdeauna pe un singur nod”.

Modelul lui Baran era complex. Prezentarea sa acoperea fiecare aspect al reţelei propuse, inclusivconvenţiile de routare (dirijare). De exemplu, datele urmau să parcurgă reţeaua prin orice canaledisponibile la un moment dat. Pe scurt, datele îşi stabilesc în mod dinamic ruta de parcurs pentru fiecareetapă a drumului. Dacă datele ar fi întâlnit vreo problemă la una din „intersecţiile drumurilor” dinInternet, ar fi luat-o pur şi simplu pe un alt drum. Propunerea lui Baran lua în calcul toate posibilităţile.De exemplu, un nod de reţea ar fi acceptat un mesaj doar dacă ar fi avut spaţiu disponibil pentru stocareasă. În acelaşi fel, dacă un mesaj ar fi găsit toate nodurile indisponibile (scenariul „Toate liniile ocupate”),ar fi aşteptat în nodul curent până când una dintre căi ar fi devenit disponibilă. În acest mod, reţeaua ar fi

oferit un mod inteligent de transportare a datelor. Baran a mai detaliat şi alte aspecte ale reţelei, printrecare:

  Securitatea  Scheme de prioritate (pentru evitarea supraîncărcării reţelei)   Hardware  Costuri

În general, Baran a specificat în amănunţime toate detaliile care au dus la naşterea acestei reţele.Din nefericire, ideile lui erau prea avansate pentru acea vreme. Pentagonul avea prea puţină încredere înastfel de concepte radicale. Baran a oferit oficialilor apărării un raport în 11 vo lume care a fost destul derepede abandonat în rafturi. 

Idei similare au mai dezvoltat independent Donald Davies de la National Physical Laboratory şiLeonard Kleinrock de la MIT (Massachusetts Institute of Technology).Ochelarii de cal ai Pentagonului au întârziat naşterea Internetului, însă nu pentru mult timp. Prin

1965 au început din nou să se mişte lucrurile. S-au alocat fonduri pentru dezvoltarea unei reţele decalculatoare descentralizate, iar în 1969 reţeaua a devenit realitate. Sistemul a fost denu mit ARPANET(Advanced Research Projects Agency NETwork).

Pe măsură ce reţelele s-au dezvoltat, ARPANet s-a dovedit a fi una destul de simplistă, fărăasemănări importante cu Internetul de astăzi. Topologia sa constă din legături între maşinile din patruinstituţii academice (Institutul de Cercetări Stanford, Universitatea Utah, Universitatea California din LosAngeles şi Universitatea California din Santa Barbara). 

Una dintre aceste maşini era un DEC PDP-10. Acestea erau nişte „bestii” masive, acum mai sunt 

folosite ca mobilă decât ca dispozitive de calcul. Am amintit aici despre PDP-10 pentru a povesti o altalegendă din istoria calculatoarelor (una pe care mulţi dintre dvs. nu aţi auzit-o niciodată). Prin această paranteză sper să va pot oferi un cadru de referinţă pentru a va da seama cât de demult s-a întâmplat acestlucru în istoria calculatoarelor. 

S-a întâmplat cam în aceeaşi perioadă când în Seattle, Washington, o firmă a început să ofere timesharing (acces partajat) pe calculatoarele sale, Compania a angajat doi tineri străluciţi pentru a-i testa

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 55/9355

software-ul. Aceşti tineri excelau amândoi în ştiinţa calculatoarelor şi se spune că erau înzestraţi cu şi cuarta găsirii vulnerabilităţilor din sistemele de calcul. În schimbul testării software-ului firmei, tinerilor lis-a oferit acces gratuit prin dial-up la o maşină PDP-10 (aceasta ar fi în prezent echivalentul obţinerii unuiacces gratuit la sistemul TCP/IP privat al unei firme). Din nefericire pentru băieţi, firma a dat faliment înscurt timp, însă experienţa acumulată le-a schimbat total vieţile. În acea vreme, cei doi erau cam la vârstaliceului. Acum, sunt pe la 40 de ani. Puteţi să le ghiciţi identitatea? Cei doi băieţi erau Bill Gates şi PaulAllen (cei doi fondatori ai firmei MicroSoft).

Oricum, până în 1972 ARPAnet avea deja cam 40 de gazde (în termenii de astăzi, ceva mai puţin

decât o reţea locală –  LAN –  Local Area Network). În acel an, Ray Tomlinson (născut în 1941), membrual firmei Bolt, Beranek and Newman Inc., a schimbat fundamental modul de comunicare în reţea.Tomlinson a creat poşta electronică (e-mail) fiind totodată cel care a introdus şi utilizat caracterul „@” încadrul e-mail-ului.

Invenţia lui Tomlinson a reprezentat cel mai notabil eveniment al deceniului respectiv în domeniulcalculatoarelor. Poşta electronică permitea o comunicare simplă, eficientă şi ieftină între diferitele noduriale reţelei. În mod natural, acest lucru a condus la apariţia unor discuţii mult mai active şi al un schimbdeschis de idei. Deoarece un mesaj e-mail putea avea mai mulţi destinatari, aceste idei au fostimplementate mult mai rapid. Gândiţi-vă la diferenţa dintre e-mail şi telefon. Cu câţi oameni aţi puteavorbi simultan folosind un sistem modern de teleconferinţă? Comparaţi acest număr cu acela al oamenilorcu care puteţi comunica printr -un singur mesaj e-mail. Pentru grupurile de cercetători, e-mail-ul nu poate

fi egalat! Din acest punct de vedere Internet-ul se născuse. În 1974, Tomlinson a contribuit la un alt pas important. El (în paralel cu Vinston Cerf şi RobertKhan) a inventat protocolul TCP (Transmission Control Protocol). Acest protocol a însemnat o altămodalitate de a transfera datele prin reţea, bit cu bit, şi de a le reasambla apoi la celalalt capăt. 

În 1975, ARPANet era o reţea complet funcţională. Bazele fuseseră puse şi era timpul ca guvernulStatelor Unite să o revendice. În acel an, controlul ARPANet a fost încredinţat unei organizaţii denumită

 pe atunci United States Defense Communications Agency. (Agenţia Statelor Unite pentru comunicaţii înDomeniul Apărării). 

În 1986, Fundaţia Naţională de Ştiinţă (National Science Foundation) a creat reţeaua NSFNET(National Science Foundation NETwork), care a înlocuit reţeaua ARPANet. Aceasta a extins baza

 porţiunii americane a Internet-ului cu linii de date interurbane de mare viteză. În 1991, Congresul SUA aextins capacitatea şi viteza liniilor din Internet şi a permis utilizarea acestuia în scopuri comerciale. 

Până acum, Internetul este cea mai mare şi mai complexă structură proiectată vreodată de om.Azi, Internetul pe care îl ştim noi are numeroase întrebuinţări (IRC, Muzică, Cumpărături, Bursă

etc.). Macroscopic, Internetul începe să devină o lume bine definită în timp şi spaţiu a cărui activitatedirijează la rândul său o altă activitate. Încet, încet Internetul va înlocui viaţa noastră cotidiană devenindun alt mod de viaţă (gândindu-ne că putem să ne facem serviciul de acasă navigând pe Intenet). Să sperămcă toate aceste modificări, dezvoltări ştiinţifice vor fi în folosul omenirii astfel încât să prosperăm atâteconomic, financiar cât şi practic. 

2.10.2. Reţeaua Internet Termenul Internet

, sau şi internet

, are mai multe sensuri strâns înrudite, în funcţie de context: 

   Numele propriu Internet  (scris cu majusculă) se referă la  World Wide Web, reţeaua mondială unică de computere si alte dispozitive interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicareTransmission Control Protocol şi Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetuluidatează din 1965, când  Defence Advanced Research Projects Agency (en: DARPA) (Agenţia pentr uProiecte de Cercetare Înaintate  de Apărare  –   a Ministerului Apărării,  Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele  ARPAnet. Super-reţeauadin zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet. 

  Substantivul comun internet  (scris cu minusculă) desemnează in marea majoritate acazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare de mase, împreună cu informaţia şiserviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.

  Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea ce interconectează 2 sau mai multe reţeleautonome aflate la mare depărtare unele faţă de altele.

Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială şi parţială a două cuvinteenglezeşti: inter connected  = interconectat şi net work  = reţea. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 56/9356

Internetul  a apărut cu mai mult de 20 ani înurmă, ca rezultat al unui proiect specific alDepartamentului Apărării SUA care avea ca scopinterconectarea informaţională a tuturor organismelormilitare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Maimult ca atât –  această interconectare trebuia să rezisteoricărui atac inamic, deci în cazul ieşirii din funcţiune aunui server departamental, reţeaua dintre celelalte

calculatoare trebuia să rămână viabilă. Astfel a luatnaştere proiectul ARPAnet, care a şi dat naştere  uneireţele informaţionale globale, denumită şi Internet. 

În figura alăturată este reprezentată schematicreţeaua Internet –   observaţi structura unei pânze de

 păianjen (în engleză –  web, cuvânt folosit ca sinonim alcuvântului Internet). 

2.10.3. Conectarea la Internet

Accesul la Internet a devenit un lucru obișnuit la locul de muncă sau acasă indiferent de zona de pe glob. Multe companii sunt prezente în Internet (cu un site web) și folosesc servicii bazate pe Internet în

operațiunile curente. În trecut, mulți angajatori erau îngrijorați că datorită accesului la Internet de pecalculatoarele companiei se va înregistra o scădere a activității pentru că angajații puteau primi și trimitee-mail-uri, puteau divulga informații confidențiale, puteau naviga pe Internet în scopuri personale sau

 puteau descărca conținut nedorit. În schimb, în zilele noastre, din ce în ce mai mulți angajatori ajung laconcluzia că accesul la Internet chiar   poate crește productivitatea angajaților din unele locuri de muncă șiastfel multe companii asigură accesul la nivelul întregii organizații. În plus, accesul la Internet a devenitunul din principalele motive pentru achiziționarea unui calculator. 

Setarea unei conexiuni a calculatorului la Internet este mai simplă ca niciodată cu Windows 7.Partea cea mai complicată fiind procesul de alegere a tipului de conexiune și de a alege dintre serviciileoferite de diferiți Internet service providers (ISP –   furnizori de servicii Internet). Pentru a putea utilizaserviciile oferite în Internet, pentru început, calculatorul (sau rețeaua/rețelele companiei sau de acasă)trebuie conectat la ISP prin una dintre următoarele tipuri de conexiuni: 

  Wired connection   (conexiune cu fir). Dacă calculatorul are o placă de rețea calculatorulse poate conecta fizic la router sau un modem folosind un cablu de rețea. Conectarea se poate face directîn router, într -un port a unui switch conectat la router sau într -o priză de rețea ce este conectată la router.Routerul sau modemul gestionează conexiune cu ISPul. 

  Wireless connection   (conexiune fără fir). Dacă calculatorul are un adaptor wireless se poate realiza o conexiune prin unde radio cu un access point sau router wireless. Acesta poate fi conectatdirect sau prin cablu la un alt router ce gestionează conexiunea cu ISPul. 

  Dial-up . Dacă calculatorul are un modem pentru linia telefonică și ISPul oferă accesInternet prin dial-up conectarea se face cu un cablu între modem și linia telefonică. Modemul stabilește

conexiunea cu ISPul prin linia telefonică prin plasarea unui apel. După efectuarea conexiunii ea va fiactivă până la terminarea apelului. Orice tip de conexiune se folosește setările se fac din  Network And Sharing Center. Network And

Sharing Center poate fi deschis:

  din Control Panel se dă clic pe Network And Internet și apoi clic Network And SharingCenter.

  în meniul Start se introduce „network ” în caseta Search și apoi clic Network And SharingCenter în lista de rezultate.

Pentru a crea o conexiune la Internet printr-un ISP, pentru început e nevoie de a se crea un contdirect la ISP și se vor obține informații necesare procesului de conectare din Network And SharingCenter, cum ar fi:

  o adresă IP sau adresa serverului DHCP.  adrese DNS și numele de domeniu dacă e cazul   setările POP3 sau IMAP pentru recepționarea e-mail-urilor.

  setările SMTP pentru trimiterea e-mail-urilor.

Internet-ul reprezentat schematic.Observaţi structura „pânzei de păianjen”. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 57/9357

2.10.4. Servicii internetTermenii Internet şi World Wide Web sunt adesea folosiţi, în conversaţiile de zi cu zi, unul în

locul celuilalt. Foarte des întâlnim ziceri de tipul „ sunt pe Internet ” când folosim un browser web pentru avizualiza pagini web. Deci, Internetul este o reţea de calculatoare globală  ce contectează milioane dedispozitive de calcul, pe când Worl Wide Web este doar unul dintre multele servicii existente pe Internet.O multitudine de alte servicii sunt implementate în Internet, cum ar fi: e-mail, transfer de fişiere, controlulcalculatorului la distanţă, grupuri de ştiri, online chat şi jocuri online.

2.10.4.1. World Wide WebWWW este un set global de documente, imagini şi alte resurse legate între ele prin hyperlink-uri şireferite prin URI-uri (Uniform Resource Indentifiers). URI-urile identifică simbolic servicii, servere şialte baze de date şi deasemenea documentele şi resursele pe care le pot oferi. Hypertext Transfer Protocol(HTTP inclusiv cu varianta HTTPS  –   HTTP Secured) este principalul protocol utilizat în WWW.Serviciile web folosesc de asemenea protocolul HTTP pentru a permite sistemelor software să comunice

 pentru a partaja şi a schimba reguli şi date. Programele de tip browser WWW  permit utilizatorilor să navigheze de la o pagina la alta prin

intermediul hyperlink-urilor înglobate în documente. Aceste documente pot conţine şi combinaţii dediferite tipuri de date.

2.10.4.2. Comunicaţii Cel mai important serviciu de comunicaţii prin internet este e-mail-ul. Conceptul de transmitere

electronică a mesajelor text între părţi precede crearea Internetului. Însă, odată cu crearea şi dezvo ltareaacestui serviciu mesajele ce pot fi transmise între părţi au devenit din ce în ce mai complexe, imagini,documente şi alte fişiere pot fi ataşate acestora şi mai mult, acestea pot fi trimise simultan la mai multeadrese.

Internet telephony (telefon  prin internet) este un alt serviciu de comunicaţie din ce în ce maievoluat care există în Internet.VoIP (Voice over Internet Protocol) este protocolul care stă la baza tuturorcomunicaţiilor pe internet. Ideea de la care s-a pornit în dezvoltarea acestui serviciu a apărut la începutulanilor 1990 când s-a dorit crearea unui aplicaţii de tip walkie-talkie pentru comunicare de voce întrecalculatoare. În ultimii ani majoritatea sistemelor VoIP sunt la fel uşor de utilizat cum sunt serviciileobişnuite de telefonie, mai mult acestea sunt în mare măsură deja interconectate, fiind interconectate cudin ce mai multe sisteme de telefonie clasică. 

Online chat se referă la un sistem de comunicaţie pe Internet ce oferă  transmisia în timp real amesajelor text de la un expeditor la un destinatar. Mesajele sunt în general scurte   pentru a permiterăspunsuri rapide. Dezvoltarea acestui serviciu a făcut posibilă trecerea de la un serviciu point to point(cumunicare între doi adresanţi) la servicii de tip multicast (comunicare de la un expeditor la mai mulţidestinatari) şi până la servicii de tip web conferencing (conferinţă web –  mai mulţi utilizatori toţi putândfi simultan atât expeditori cât şi destinatari). 

2.10.4.3. Transfer de date

File sharing 

(transfer de fişiere)  este o modalitate de a transfera o cantitate mare de date prin

Internet. În practică acest serviciu este caracterizat de distribuirea sau oferirea accesului către date stocatedigital, cum ar fi programe, multimedia (informaţii grafice, audio sau video) şi documente sau cărţielectronice (e-books).

Media streaming  este un serviciu de distribuire în timp real de informaţii digitale pentruinformarea imediată sau pentru divertismentul utilizatorilor. Din ce în ce mai mulţi furnizori de servicii deradio şi televiziune oferă parţial sau în totalitate acces online către producţiile  lor. În special datorităacestui serviciu a crescut cererea pentru laţimi de bandă din ce în ce mai mari. De exemplu pentruinformaţii SD 480p e necesară o conexiune minimă de 1Mb/s, pentru HD 720p 2,5Mb/s iar pentru HD1080p lăţimea de bandă necesară trebuie să depăşească 4,5Mb/s. 

Online webcam  este o extensie ieftină în cadrul serviciilor referitoare la transferul de date.

Datorită lor putem vizualiza/observa în timp real de la interiorul sau exteriorul propriei locuinţe, până laactivităţile copiilor în grădiniţe sau şcoli sau chiar şi animale în habitatul lor natural. 

2.10.5. Ce program folosim pentru navigare?

Primul browser web VIOLA WWW înlocuit în popularitate de Mosaic , a fost lansat laUniversitatea Illinois în 1993. În prezent, cel mai răspândit program de navigare în Internet este Internet

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 58/9358

Explorer , produs de compania Microsoft. Al doilea după popularitate şi nicidecum ultimuldupă funcţionalitate este programul Netscape Communicator  produs de compania Netscape, acesta a

devenit în timp Mozilla, după câteva modificări Mozilla Firefox  şi Firefox 1.0 si 1.5  , alte web

 browser-e destul de folosite sunt: Chrome  –  produs de Google, Opera   –  produs de Opera Software,

Safari  produs de Apple Computer Inc.,  Lynx  unul dintre cele mai folosite browser-e în Unix –  administrat de Kansas University. Ambele browsere (pronunţat ca „brauzer ” –   program de navigare  –  eng.) sunt gratuite şi pot fi încărcate din Internet. 

Trebuie menţionat, că datorită nivelului de standardizare diferit unele site-uri pot fi reprezentate

diferit în Internet Explorer, Mozilla Firefox sau Google Chrome. De obicei în aceste situaţii mai bine sedescurcă programul Internet Explorer, pe care-l vom folosi în continuare. Programul Internet Explorereste instalat la majoritatea calculatoarelor care au acces la Internet. Pentru a porni programul executaţi undublu-clic asupra iconiţei respective de pe ecran. Programul va încărca site-ul setat implicit.

2.10.6. Cum navigăm în Internet? Afișarea informației web (popular numită și navigarea pe web) a devenit o formă de distracție,

 precum și un instrument de căutare simplu și puternic care aduce lumea informației la îndemâna tuturor.Studenți, profesori,  oameni de afaceri, vânzători, cumpărători, jucători și multe alte categorii pot săgăsească aproape orice informație dorită pe web. Cu o conexiune la Internet de mare viteză se pot urmăriiîn direct sau înregistrate emisiuni radio sau TV, filme  pe ecranul calculatorului în mult mai puțin timpdecât s-ar închiria de la un magazin de profil. 

Windows Internet Explorer 8 (dacă W7 este actualizat la zi veți avea instalată versiunea 11 deInternet Explorer), care este instalat odată cu majoritatea edițiilor de Windows 7, este un browser web cucare foarte ușor se pot găsi, vizualiza, căuta, imprima sau salva pagini web protejând calculatorul șioamenii ce-l utilizează de a fi expuși unui conținut malițios sau nedorit. Internet Explorer oferă

 posibilitatea de a vizualiza pagini web dar și un mecanism cu care se pot executa sarcini de bază. Când se dorește afișarea unui site web sau a unei pagini se poate lansa Internet Explorer ca și parte

a procesului de afișare sau să se lanseze prima dată browser -ul și apoi să se specifice site-ul sau pagina.Pentru afișarea paginii și pornirea Internet Explorer: 

  se introduce adresa paginii sau site-ului în caseta Search a meniului Start și se apasă Enter.

  clic pe un link activ în documente Office sau alte documente ce suportă hyperlink-uri.  utilizarea unei pictograme ce referă un site sau o pagină. Pentru afișarea unui site sau unei pagini în fila (tab-ul) curentă a ferestrei Internet Explorer :

  se introduce adresa site-ului în bara Address și apoi se apasă butonul Go sau tasta Enter.

  se introduce o parte a adresei iar din lista ce se afișează sub bara Address se alege adresadorită. 

  dacă adresa începe cu „www.” și  se termină cu „.com” se poate introduce doar numelesubdomeniului în bara de adrese și se apasă Ctrl+Enter.

Pentru a afișa o pagină într -o filă nouă în fereastra Internet Explorer:

  se apasă butonul New Tab și se introduce adresa în bara Address apoi se apasă butonul Gosau tasta Enter.

  se introduce adresa în bara Address apoi se folosește combinația de taste Alt-Enter.  se introduce adresa paginii sau site-ului în caseta Search a meniului Start și se apasă Enter

sau se alege din lista afișată.   în Internet Explorer, clic-dreapta pe un link și se alege Open In New Tab.

2.10.7. Adrese Internet

Adresele Internet pot fi de mai multe tipuri, noi însă vom prezenta numai două: adresa unui site şiadresa email:

Exemple de adrese a site-urilor:http://www.yahoo.com

http://www.kappa.rohttp://www.hotmail.comPrefixul Http:// (HyperText Transfer Protocol) sau uneori Https:// (Secure HTTP) nu este

obligatoriu şi semnifică protocolul (modul) de transmitere a informaţiei. Majoritatea adreselor site -urilorîn Internet încep cu „www”  (World Wide Web  –  sistem dezvoltat în Elveţia în 1991) care reprezintă oîncercare de standardizare a adreselor. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 59/9359

O adresa e-maileste compusă dintr -uncuvânt care va identifică,semnul „@” care este strictobligatoriu, plus numeleserverului unde aveţi cont.

Iată câteva exemple deadrese e-mail:

vital@softhome.net vchip@yahoo.com ijcnews@ijc.iatp.m

d info@yam.ro 

Important: Nici adresa vreunui site, şi nici adresa e-mail nu poate conţine niciun caracter spaţiu.Următoarele adrese sunt greşite:

http://www yahoo.com corect –  http://www.yahoo.com http://ijc iatp md/resurse corect –  http://ijc.iatp.md/resurse vchip @ yahoo.com corect –  vchip@yahoo.com 

2.10.8. Tehnici de căutare în Internet 

2.10.8.1. Cum pot căuta în Internet? 

Internet-ul reprezintă o enormă „bibliotecă”, care conţine milioane de pagini. Fără un sistemeficient de căutare utilizarea acestei „biblioteci” ar deveni incomodă şi ar  consuma foarte mult timp.

Căutarea în Internet se efectuează prin intermediul anumitor site-uri specifice. Unul din cele mai

 populare site-uri de căutare la moment este Google (www.google.com), pe care-l vom studia în acestcapitol.

În general, în Internet se caută cu ajutorul aşa-numitelor cuvinte-cheie (key words), care seintroduc în câmpul de căutare. Nu se recomandă folosirea multor cuvinte-cheie simultan, deoarece

 programul de căutare va încerca să găsească o pagină care să satisfacă unui număr cât mai mare decuvinte specificate de dvs., şi riscaţi să obţineţi un rezultat nul. Cuvintele-cheie se aleg cu precauţie şitrebuie să fie totodată cât mai specifice. Spre exemplu, pentru a găsi informaţie despre meciul amical defotbal Romania-Moldova, eu voi folosi următoarele cuvinte cheie: fotbal, Romania-Moldova.

Pentru a găsi informaţii despre cursuri pentru jurnalişti voi introduce una din următoarelecombinaţii:

  „cursuri pentru jurnalişti”   „cursuri, seminare, jurnalism”   „journalism, training” (în engleză) 

Primul cuvânt din fraza propusă de dvs. programului de căutare întotdeauna va avea prioritateacea mai înaltă. 

Google.com câştigă prin viteza rapidă de căutare şi calitatea informaţiei pe care o prezintă.

Extensie: poatefi “com”, “net”, “org” sauregională, în dependenţădeţară:

ro – Romaniamd – Moldovaru – Rusiadk

Uncuvânt,care reprezintăsite-ul.Aceastăparte poate fi compusa, spre exemplu din mai multcuvintedespărţiteprinsauprinpunctsauliniuţă.

Exemple: yahoo.com

economic trends.org

iatp.md

ijc.iatp.md

 Adresauneipaginidininteriorulsite-ului.Exemple:

http://software.canon-

europe.com/Printers/Bubble_Jet_Printers/PIXMA_iP150010092.asp

http://www.yahoo.com/new

 

 Adresa

Extensie: poatefi “com”, “net”, “org” sauregională, în dependenţădeţară:

ro – Romaniauk  –  Marea

Britaniemd

Un cuvânt, care reprezintă site-ul prinintermediul căruia v-aţi înregistrat şi accesaţi postadvs.electronica.Aceastăpartepoateficompusa,spreexempludinmaimultcuvintedespărţiteprinsauprinpunctsauliniuţa.

Exemple: yahoo.com

gmail.com

mail.ro

hotmail.com

Un cuvânt care vaidentifică, ales de dvs. în timpul

d chiorean ahoo.com 

 Adresae-

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 60/9360

2.10.8.2. Care sunt site-urile pentru căutare în Internet? 

Internaţionale Locale

România  Moldova  Google –  www.google.com   Yahoo! –  www.yahoo.com   AltaVista –  www.altavista.com   MSN –  www.msn.com 

  Excite –  www.excite.com   HotBot –  www.hotbot.com   Mamma –  www.mamma.com 

  www.cauta.ro   www.gaseste.com   www.bumerang.ro   www.h2.ro 

  www.kappa.ro   www.go.ro 

 www.ournet.md  www.moldova.cc  www.h2.ro  www.sos.md 

2.10.8.3. Cum caut informaţia specifică? 

Pentru a găsi o informaţie mai specifică trebuie să alegeţi corect cuvintele-cheie şi site-urile decăutare. Site-urile internaţionale prezentate mai sus sunt generale şi caută în orice limbă prin tot spaţiulcibernetic. Site-urile din Moldova, România şi Rusia caută prin resursele în limba respectivă. Menţionăm,că site-urile internaţionale de tip Google beneficiază de o tehnologie mult mai avansată şi în multe cazurifolosind Google corect puteţi obţine mult mai multă informaţie decât dacă aţi fi folosit vreun site local. 

Cum să alegeţi cuvintele-cheie? Iată ce ne recomandă realizatorii site-ului Google.com:

-  încercaţi cuvintele evidente în primul rând –  dacă doriţi să găsiţi informaţii despre Picassoatunci veţi obţine mult mai bune rezultate căutând după cuvântul „Picasso” şi nu după cuvântul „pictori” -  folosiţi cuvintele care cu siguranţă sunt pe site-ul care-l căutaţi –   folosiţi, spre exemplu

„hotel, vacanta, mediterana”  în loc de „un hotel în care pot să-mi petrec vacanţa pe malul MariiMediterane” 

-  folosiţi cuvinte-cheie cât mai specifice –  căutând după „efectele radiaţiei” veţi obţine mai bune rezultate decât dacă veţi căută folosind „Posibile efecte asupra sănătăţii în  cazul unui războiatomic” 

Majoritatea site-urilor de căutare vă oferă posibilitatea de a schimba modul de căutare, folosindopţiunea „advanced search” (căutare avansată), unde puteţi seta o căutare după o frază/propoziţiespecifică, puteţi căuta numai în site-uri într -o anumită limbă, sau numai în site-urile care se află în într -un

anumit domeniu, spre exemplu –  „md”.

2.10.8.4. Limbajul de căutare 

Pe lângă toate posibilităţile oferite de „motoarele” de căutare pe Internet mai există una –  limbajulde căutare, care se prezintă printr -o serie de operatori utilizaţi în îmbinările de cuvinte şi fraze. Vom

 prezenta operatorii cel mai des folosiţi: 

Operator Descriere Exemplu

+ 

Google şi alte motoare de căutare de obicei ignorăcuvintele gen „şi”, „cu”, „de” (engl –  at, for, with) ş.a.Pentru a indica motorului de căutare să caute

numaidecât împreuna cu cuvântul de legătură puneţi un„+” înainte de cuvânt 

Prăjituri +cu caramel Computer +for children

Star Wars Episode +I

-Căutări specifice cu excluder i. Folosind „Prăjituri – caramel” vom primi pagini care conţin cuvântul„prăjituri” dar nu conţin cuvântul „caramel” 

 bucate gustoase –grăsime ziare româneşti –  politic

ANDUnele motoare de căutare (nu şi în cazul Google) cerneapărat folosirea operatorului AND  (eng.  –   şi) dacăspecificaţi mai multe cuvinte-cheie.

 jurnalism AND trainingcursuri gratuite AND jurnalism

 publicaţii AND Moldova AND Romania 

NOTSimilar operatorului „-„ specific pentru anumitemotoare de căutare, spre exemplu Netscape.com 

 bucate gustoase NOT grăsime ziare româneşti NOT politic hotels new-york NOT manhattan

XOR

Caută după două cuvinte-cheie şi returnează paginilecare conţin primul şi paginile care conţin al doilea

cuvânt, dar nu returnează paginile care conţin ambelecuvinte

(depleted uranium) news XOR medicine

ORDin engl.  –   sau. Specificând spre exemplu „vacantaconstanta OR brasov” vom obţine informaţii despre

 posibilităţi de vacanta în Constanta şi Braşov. 

hotels london OR paris president france OR moldova

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 61/9361

Operator Descriere Exemplu

” ” Fraza exacta  –   dacă doriţi ca motorul de căutare săcaute după o frază exactă şi nu cuvinte cheie, includeţifraza în ghilimele. 

„Centrul Independent de Jurnalism” „Federatia Nationala de Fotbal” 

( ) În paranteze puteţi include combinări mai complexe.(Centrul Independent de Jurnalism) AND(seminare)(Fundatia Soros Moldova) AND (burse)

2.10.9. Deschiderea unui cont email

2.10.9.1. Ce este poşta electronică 

Serviciul de poştă electronică în scurt timp după apariţie a devenit unul din cele mai populareservicii oferite de reţeaua Internet. Odată cu dezvoltarea resurselor Internet poşta electronică a cunoscut şiea o dezvoltare bruscă. În prezent oricine poate beneficia de un cont e-mail (electronic mail (eng) –   poştăelectronică) condiţia este să aibă şi acces la Internet.

2.10.9.2. Cum lucrează sistemul de postă electronică? 

Dacă comparăm cu poşta obişnuită –  fiecare persoană îşi are adresa sa, unde îşi primeşte poşta. Înspaţiul cibernetic această adresă este o simpla îmbinare de caractere, unică în felul său (nu pot exista douăadrese e-mail identice), compusă din câteva elemente care ajută serviciile de poştă electronică să găsească

 boxa dvs. e-mail şi să vă furnizeze poşta. 

Fiecare server (calculator care deţine o anumită adresă înInternet de obicei este și responsabil de expedierea şi recepţionarea

 poştei electronice) îşi are lista să de utilizatori înregistraţi. Mai josvom da câteva exemple de adrese e-mail:  dchiorean@gmail.com 

utilizatorul „dchiorean” care aparţine serverului cu adresa „gmail.com”   cfpbn1@yahoo.com 

utilizatorul „cfpbn1” care aparţine serverului cu adresa „yahoo.com” 

Observaţi că în cazul adreselor e-mail nu se indică prefixul„www”, adică adresa cfpbn1@www.yahoo.com este considerată greşită şi mesajul va fi returnat în căsuţa 

 proprie de e-mail.

2.10.9.3. Cum îmi deschid un cont e-mail?

Pentru a beneficia de un cont gratuit e-mail este necesar să vă înregistraţi pe un site care oferăastfel de servicii. Unul dintre ele este www.yahoo.com. Toţi utilizatorii înregistraţi pe site-ul yahoo.comvor avea adresa e-mail de tip id@yahoo.com, unde cuvântul „id” îl alegeţi dvs. dar trebuie reţinut faptulca o adresă de e-mail trebuie să fie unică şi ca atare pe orice server e-mail „id”-ul trebuie să fie unic. Estefoarte important să memoraţi  ID-ul şi parola dvs., care vă vor servi în continuare pentru acces la căsuţa

dvs. email.

2.20.9.4. Cum folosesc un cont e-mail?Contrar presupunerilor folosirea unui cont e-mail este simplă dacă cunoşti puţină engleză. Odată

ajunşi pe site-ul care vă oferă serviciul de e-mail, într -o secţiune aparte introduceţi numele şi parola alesela înregistrare. După acest procedeu site-ul vă va afişa automat conţinutul căsuței dvs. e-mail. Partea dinstânga, de obicei, conţine următoarele dosare:

  Check mail/Inbox  –  este directorul unde vin toate mesajele primite  Create message  –  aici apăsaţi dacă doriţi să creaţi un mesaj şi apoi să-l expediaţi destinatarului   Sent   –  aici se conţin toate mesajele expediate de dvs.    Folders  –  aici puteţi crea diverşi directori pentru depozitarea poştei dvs.   Sign out   –  IMPORTANT –  aici apăsaţi când doriţi să părăsiţi căsuța de email. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 62/9362

 Ne vom axa pe Create message , deoarece acest procedeu este unul esenţial. Odată ce aţi apăsat pesecţiunea respectivă va apărea o pagină nouă unde veţi fi invitat să completaţi câteva câmpuri cuurmătoarele denumiri:

  To: - (din engleză –  destinatar) –  aici indicaţi adresa destinatarului (obligatoriu)   CC: - (carbon copy –  copie) –  aici indicaţi alte adrese despărţite prin virgulă dacă doriţi ca o copie

a mesajului expediat de dvs. să fie expediată şi altor persoane. (acest câmp nu este obligatoriu)   BCC: - (blind CC –  copie „oarbă”) –  se introduc destinatarii ce nu vor fi vizibili altor destinatari ai

e-mail-ului;  Subject: - (titlul mesajului) –  aici indicaţi titlul mesajului dvs.   Message: (mesaj) –  aici scrieţi mesajul.

După ce aţi scris mesajul apăsaţi butonul „Send” (trimitere) pentru a-l expedia.

2.10.9.4. Care sunt site-urile care oferă servicii gratuite de poştă electronică? 

În ultimii  ani numărul site-urile care oferă servicii gratuite de e-mail a crescut considerabildatorită avansării gradului de dezvoltare a Internet-ului. Printre acestea putem menţiona: 

  www.gmail.com (google)

  www.yahoo.com   www.excite.com   www.hotmail.com   www.go.com   www.lycos.com   www.mail.md 

  www.post.ro 

  www.141.ro   www.k.ro   www.email.ro   www.home.ro   www.go.ro 

2.11. Securitatea și siguranța calculatorului 

2.11.1. Internet governance.

Internet governance reprezintă  dezvoltarea și aplicarea de principii, norme, reguli, proceduri pentru luarea deciziilor și programe ce modelează evoluția și utilizarea Internetului. 

În 1979 s-a înființat de către DARPA Internet Configuration Control Board pentru a supervizadezvoltarea rețelelor. Redenumită în 1984 Internet Advisory Board, iar în 1986 Internet Activities Board ,împreună cu Internet Engineering Task Force (înființată de guvernul SUA în 1986 pentru dezvoltarea și

 promovarea de standarde în Internet), Internet Assigned Numbers Authority (IANA) și Internet Society (ISOC  –   înființată în 1992 cu scopul de a asigura o dezvoltare liberă, evoluția și utilizarea Internetuluituturor persoanelor de pe glob) asigură dezvoltarea și respectarea de norme, principii și standarde cetrebuie respectate în Internet. 

Printre alte atribuții  IANA asigura alocarea de adrese sau alte protocoale Internet ce includinclusiv managementul global al Sistemului de nume de domeniu (DNS). Alocarea de adrese IP a fost

delegată unor 5 centre regionale:   American Registry for Internet Numbers (ARIN) pentru America de Nord;  Réseaux IP Européens - Network Coordination Centre (RIPE NCC) pentru Europa, Asia

de Est și Asia Centrală;   Asia-Pacific Network Information Centre (APNIC) pentru Asia și regiunea Pacificului;  Latin American and Caribbean Internet Addresses Registry (LACNIC) pentru America

Latină și regiunea Caraibelor;  African Network Information Center (AfriNIC) a fost creată în 2004 pentru managementul

alocărilor în Africa. 

2.11.2. Internet security.Securitatea în Internet este o ramură a securității calculatoarelor ce implică cel mai des securitatea browser-elor dar și securitatea rețelei. Obiectivul este de a stabili reguli și măsuri ce vor fi folosite încazul atacurilor din Internet. Internetul re prezintă un canal nesigur pentru schimbul de informații ceea ce

 poate duce la un risc ridicat de intruziuni sau fraudă (cum ar fi phishing-ul). Astfel au fost dezvoltate

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 63/9363

diferite metode pentru protecția transferului de date, cum ar fi criptarea, Network layer security, InternetProtocol Security (IPsec), utilizarea token-urilor, Electronic mail security și firewall.

2.11.3. Viruşi (malware) şi antiviruşi.Malware (viruses, worms, trojan horses, rootkits and backdoors), un cuvânt creat  artificial din

cuvintele malicious (răuvoitor) şi software care se referă la un tip de software proiectat intenţionat pentrudeteriorarea unui computer sau infiltrarea în el, sau şi deteriorarea/infiltrarea în reţele întregi decomputere, fără consimţământul proprietarului respectiv. Termenul "malware" se utilizează generalizat de

către profesioniştii computerelor pentru a desemna orice formă ostilă, intruzivă sau supărătoare desoftware / cod de program. Termenul de virus din domeniul computerelor este uneori utilizat pentru adesemna toate formele de malware, inclusiv viruşii informatici. 

Un virus de calculator reprezintă un program incomplet care dacă este anexat (se ascunde) la alt program, poate prelua controlul în programul gazdă şi îşi poate îndeplini  propria misiune. Rularea unui program virusat va duce la lucruri neaşteptate de natură: 

-  benignă, cum ar fi afişarea unui mesaj pe ecranul calculatorului (în marea majoritate acazurilor, reclame);

-  distructivă, cum ar fi ştergerea de fişiere, reformatarea harddiscului sau chiar „arderea” unorcompenente.

O parte din programul virusului, asigură capacitatea acestuia de a se răspândi în alte programe,

infectând propriul calculator dar şi alte calculatoare care folosesc programe infectate, introduse princopierea lor de pe dischetele pe care s-au copiat aceste programe. De aceea trebuiesc luate măsuriextraordinare pentru a împiedica răspândirea viruşilor de calculator. 

În general există trei tipuri de viruşi: -  Viruşi ai sectorului de iniţializare (sector de boot). Aceştia infestează programul aflat în

sectorul de iniţializare al hard-discului sau dischetei. Aceşti viruşi sunt transmişi prin dischete şi viruseazăcalculatorul când acesta porneşte cu discheta virusată uitată în unitatea floppy. 

-  Viruşi în fişierele de program. Aceştia infestează fişierele executabile ale programelor, deexemplu: .exe şi .com, fişierele bibliotecă .dll. Calculatorul este infestat în momentul în care este rulat

 programul infestat şi apoi infestarea se extinde şi la alte programe. -  Viruşi macro. Aceştia infectează anumite fişiere de date, de exemplu: .doc, .dot. 

Când un virus intră într -un calculator al unei reţele el se răspândeşte rapid în toată reţeaua, provocând pagube uriaşe. 

2.11.4. Prevenirea infestării Întrucât devirusarea unui calculator, este o operaţie greoaie şi care de obicei duce la pierderea

înregistrărilor de pe harddisk , cea mai bună metodă este prevenirea contaminării propriului calculator, prin evitarea contactului cu calculatoare infestate şi prin controlarea canalelor de pătrundere a viruşilor.Pentru aceasta trebuiesc respectate următoarele reguli: 

-  Orice disc străin va fi verificat de un program modern de recunoaşterea viruşilor. Cei maimulţi viruşi pot pătrunde prin intermediul unor programe pirat ce conţin jocuri. Dacă în cazul unui disc,

 programul antivirus nu poate elimina virusul, acesta trebuie şters de urgentă sau distrus;-  Sistemul de operare va fi încărcat de pe discuri originale sau verificate anterior; -  Reţeaua de calculatoare va fi controlată zilnic cu programe antivirus de către administrator; -  Periodic (se recomandă zilnic), hard discurile vor fi verificate cu un program antivirus. Este

recomandabil ca programul antivirus să fie actualizat zilnic. Programele antivirus profesionale costă în jurde 50 $ (în multe cazuri chiar mai puţin), iar actualizarea lor costă puţin, dar ţinând cont că viruşii pot

 bloca complet un calculator şi distruge practic toate informaţiile din el, protecţia antivirus reprezintă oasigurare absolut necesară.

-  O atenţie deosebită trebuie acordată utilizării materialelor sosite pe e-mail şi a celor copiate de pe Internet deoarece multe dintre ele pot fi virusate.

-  Copiaţi zilnic materialele importante pe suporturi magnetice care se ţin în arhivă, pentru a

 putea recupera informaţiile în cazul în care calculatoarele sau unele calculatoare din reţea au fostinfestate.

2.11.5. Eliminarea viruşilor din calculator. În momentul în care au fost sesizate anomalii în funcţionarea calculatorului sau au apărut mesaje

 pirat pe monitor, trebuie oprit calculatorul pentru a elimina codul rezident al virusului din memoria

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 64/9364

internă şi repornit apoi folosind un program antivirus de pe o dischetă protejată la scriere. Dacă nu sereuşeşte eliminarea viruşilor, hard discul trebuie şters şi reformatat, urmând  ca după aceea să fie încărcatcu programele utilitare şi cu dosarele ce au fişierele de lucru. 

Programele profesionale antivirus conţin trei module pentru: -  Recunoaşterea virusului (scan);-  Selectarea şi curăţarea fişierelor contaminate (clean);-  Supravegher ea funcţionării calculatorului cu transmiterea mesajelor de avertizare.

2.11.6. Programe antivirusCele mai utilizate şi cunoscute programe antivirus nu neapărat în ordinea capacităţii lor de„curăţare” a calculatoarelor sau a preţului sunt următoarele: 

-  Bit Defender  –  al firmei Softwin, România; 

-  Norton Antivirus –  Symantec Corporation, SUA;

-  Panda Antivirus  –  Panda Software, Spania;

-  NOD 32  –  Eset, Slovacia;

-  AVG Antivirus  –  Grisoft, Cehia;

-  AVIRA AntiVir –  AVIRA GmbH, Germania;

-  PC Cillin  –  Trend Micro, Japonia;

-  Windows Live OneCare  –  Microsoft, SUA;

-  McAfee VirusScan  –  McAfee, SUA;

-  Kaspersky Anti-Virus  –  Kaspersky Lab, Rusia;

-  Cisco Security Agent (CSA) –  Cisco Systems, SUA;

2.11.7. Reguli pentru menținerea unui calculator „curat” 

2.11.7.1. Folosirea de programe cu licență Folosirea oricărui program, inclusiv a sistemelor de operare,  din alte surse decât cele ale

 producătorului este considerat un act ce este pedepsit de lege. Mai mult decât atât astfel de programe, lacare de cele mai multe ori s-au adus o serie de modificări, pot să nu funcționeze la fel cu cele originalesau să conțină coduri malware. 2.11.7.2. Partajarea unui minim de informații personale 

Hărțuirea și furtul de identitate de obicei încep prin oferirea chiar de către utilizator a unui numărrelevant de informații personale. E important de știut că informațiile postate online pot fi văzute de unnumăr mult mai mare de persoane față de cât credem. În general rețelele sociale sunt o cale foarte simplăde unde se pot obține o serie de informații personale despre cineva (adresă, nr. de telefon, data nașterii,etc.). Toate aceste informații pot fi puse cap la cap și să identifice un utilizator. 

Astfel la creearea de nume-utilizator, nume de site-uri sau adrese e-mail încercați să nu utilizați

date personale dacă este posibil. Parolele și PINurile (Personal Identification Number) nu trebuie partajateniciodată, nimănui. 2.11.7.3. Parole 

Parorele au f ost create pentru a păstra sigur accesul la informații sau proprietăți personale. Dacă o parolă a fost compromisă poate duce la consecințe cum ar fi furturi prin servicii online, de ex. Plați dincontul bancar. Una din cele mai utilizate metode de obținere  a unei parole este ghicirea repetată. Parolele slabe fac acest proces mai ușor, de aceea e important ca parola să fie una puternică. O parolă puternicătrebuie să conțină: 

  cel puțin 10 caractere;   și litere mici și litere mari;   numere;

  caractere speciale (dacă sunt permise);   să nu conțină cuvinte din dicționar;   să nu fie de genul: „password”, „123456”, „qwerty”, „abc123”, nume, date de naștere, etc.  

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 65/9365

2.11.7.4. PINuri Aceste numere, ca și parolele, au scopul de păstra informația sigură. Un PIN trebuie să conțină cel

 puțin 4 cifre. Date de naștere, ani de naștere, cifre consecutive sau repetitive, PINurile cardurilor bancarenu ar trebui să fie utilizate în cazul PINurilor de acces la internet. 2.11.7.5. Rețele sociale (Facebook, Twiter,Google+, etc.) 

Profilurile pe rețelele sociale pot fi văzute de către persoane pe care nu le cunoaștem. Site-urile prin care accesăm aceste rețele sociale au de cel mai multe ori setări de confidențialitate  ce pot fimodificate controlând astfel cine are sau nu acces la profil și la alte informații. Nu acceptați cereri de

 prietenie de la persoane pe care nu le cunoașteți. 2.11.7.6. Firewall  Un Firewall este un program ce controlează traficul din sau înspre Internet.   Majoritatea SO

(inclusiv W7) conțin un firewall. Pentru a păstra calculatorul și informațiile sigure este important cafirewall-ul să fie activ. Utilizatorul poate permite accesul unui program prin firewall la fel cum poateinterzice acest lucru.2.11.7.7. Actualizarea programelor  

Majoritatea programelor instalate în calculator, inclusiv sistemul de operare pot avea unele probleme. Virusii de cele mai multe ori profită de aceste erori de programare pentru a se infiltra încalculator. Când aceste vulnerabilități sunt descoperite va fi realizat un pachet de actualizări ce eliminăacele probleme. Acestea sunt motivele pentru care programele (în special SO și programul antivirus)

trebuie actualizate dacă nu zilnic, măcar periodic. 2.11.7.8. Atenție la înșelătorii 

La fel ca în viața reală și Internetul are o mulțime de persoane fără bune intenții de aceea evitațireclamele, ofertele sau e-mail-urile ciudate de la necunoscuți. De asemenea în cazul în care primițimesaje/e-mail-uri ciudate de la persoane pe care le cunoașteți e posibil ca cineva să fi obținut accesul lacontul respectivului.

Cea mai bună cale de a evita înșelătoriile este să vă informați (dacă se poate din mai multe surse)asupra oricărei oferte care pare prea frumoasă să fie adevarată. 2.11.7.9. Evitați activități ilegale 

Descărcarea de torente și partajarea fișierelor este o metodă de distribuire a codurilor malware și poate aduce astfel de coduri în calculatorul propriu. 2.11.7.10. Controlul parental  

Controlul parental permite părinților să plaseze filtre care să elimine informația ofensatoare sauobscenă pentru copiii care au acces la Internet. 2.11.7.4. Computere sau rețele publice 

Odată cu explozia tehnologică se găsesc din ce mai multe terminale sau acces la rețele publiceconectate la Internet. Este important să nu vă conectați în astfel de situații   la conturile personale de e-mail, bancă sau rețele sociale iar dacă totuși trebuie să o faceți asigurați-vă că după terminarea activitățiiv-ați deconectat complet. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 66/9366

3. MICROSOFT WORD 2010

Pachetul de programe Microsoft Word pentru Windows este cel mai bine vândut procesor de text

disponibil pentru Windows. Caracteristicile lui îl fac să fie pe de o parte un editor de texte uşor de folositşi în acelaşi timp, cel mai puternic şi mai adaptabil editor de texte. 

Face parte dintr-un pachet mult mai evoluat de programe şi anume Microsoft Office. Acest pacheta apărut pentru prima data la începutul anilor `90 şi a fost la început un nume de piaţă pentru un set deaplicaţii care anterior erau produse şi vândute separat. Principalul scop al acestei înglobări de aplicaţii afost de a se oferi un preţ mai mic în cazul achiziţionării la pachet, decât dacă s-ar fi achiziţionat fiecare

 produs separat. Prima versiune de Office a conţinut: Word, Excel şi PowerPoint, iar o versiune „PRO”conţinea în plus Access şi Schedule Plus.

Marea majoritate a ediţiilor Micosoft Office (mai puţin ediţiile Basic ce includ doar Word, Excelşi Outlook) includ:

  WORD  –   procesor de texte şi grafică;   EXCEL  –  program de calcule tabelare;  OUTLOOK   –  este un manager de informaţii personale şi comunicare e-mail, include un

client e-mail, calendar, organizator şi agendă;   POWERPOINT  –  program de prezentare folosit pentru crearea de succesiuni (slideshow)

de imagini (diapozitive –  slide-uri) în scopuri artistice sau informale;   PUBLISHER   –   program destinat realizării de publicaţii (fluturaşi, cărţi de vizită, cărţi

 poştale, vederi, etc.). Alte programe oferite în diferite ediţii Office (Small Business, Professional, Professional

Entreprise):  Microsoft Access  –  sistem de gestiune al bazelor de date; 

Microsoft InfoPath  –  aplicaţie pentru crearea de forme XML;  Microsoft FrontPage  –  software pentru crearea de pagini web;  Microsoft OneNote  –   este un program de calculator  pentru colectarea de informaţii  în

formă liberă şi de colaborare multiuser;  Microsoft Visio;  Microsoft Office Picture Manager  –  gestionarea fişierelor imagine;   Microsoft Photo Editor  –  editor fişiere imagine;   Microsoft Project;  Microsoft Office Communicator;  Microsoft Office InterConnect;  Developer Tools;

Pachetele Office există în diferite variante pentru calculatoare cu sisteme de operare: WINDOWS,Apple Computer's Mac OS şi Mac OS X. Pe data de 16 februarie 2006 a fost anunţată o nouă versiuneOFFICE 2007 lansată spre sfârşitul anului 2006.  Versiunea Microsoft Office 2010, este disponibilăîncepând cu data 15 iunie 2010. Versiunea curentă de Office pentru Windows este Office 2013 lansată în11 octombrie 2012.

Programul WORD a fost creat de Richard Brodie în mai 1983 pentru calculatoare IBM cu sistemde operare MS-DOS, dar nu a fost foarte bine primit fiind „eclipsat ” de rivalul său din acea vremeWordPerfect. El este derivat din programul Bravo primul editor de tip WYSIWYG (What You See Is

What You Get ) realizat de Xerox PARC. Prima versiune de Word pentru Windows şi anume 1.0 a apărutîn 1989. 

3.1. Lansarea programului Word

Modalităţile activării programului Word sunt: a)  Se execută clic pe butonul Start ;

Se alege opţiunea All Programs, se expandează dosarul Microsoft Office;

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 67/9367

Se execută clic pe opţiunea Microsoft Word 2010; b)  Se execută dublu clic pe iconiţa corespunzătoare programului Word sau pe un fişier de tip

Word de pe desktop;c)  Se execută dublu clic pe un fişier de tip Word din utilitar ul Windows Explorer ;d)  Se execută clic pe butonul Start; 

Se alege opţiunea Documents; Se execută clic pe documentul de tip Word la care s-a lucrat recent.

Se deschide o fereastră de tip WINDOWS de forma următoare: 

3.2. Închiderea programului Word 

Există mai multe posibilităţi: a)  se alege din tabul File opțiunea Exit; 

 b)  se alege butonul Close (închis) din coltul din dreapta sus;c)  se tastează <Alt/F4>. 

Dacă s-au efectuat modificări într -un document, programul Word afişează o casetă de avertizareîntrebând dacă se doreşte salvarea modificărilor. Se face clic pe butonul Save sau se apasă  Enter pentru

salvare, clic pe Don’ t Save pentru părăsirea programului fără salvare sau clic pe Cancel   pentru a renunţala salvare rămânând în editare. 

3.3. Ecranul Word

3.3.1. RibbonOdată cu apar iția pachetului Microsoft Office 2007 forma ferestrelor, care s-a  păstrat de la

ferestrele introduse de sistemul Windows 95, s-a schimbat destul de radical, cel puțin în partea de susunde zona ce conținea linia de meniuri și barele de instrumente a fost înlocuită cu o „panglică” (ribbon)ce conține câteva tab-uri în care se află comenzi (butoane, liste și casete) grupate pe diferite categorii.  Deexemplu, tab-ul Home conține comenzi  pentru formatarea textelor și paragrafelor, etc. Tab-urile afișate în 

mod implicit sunt: Home, Insert, Page Layout, References, Mailings, Review, View. Sunt și tab-uri careapar doar la nevoie, cum ar fi Picture Tools Format atunci când se lucrează cu o imagine. 

Grupurile ale căror opțiuni nu sunt afișate în totalitate prezintă în partea din dreapta jos un buton  care va afișa o casetă de dialog cu toate opțiunile grupului. 

Ribbon-ul este implicit maximizat dar poate fi minimizat, pentru a se vedea cât mai mult din zonade lucru, cu clic-dreapta pe ribbon și se alege opțiunea Minimize the Ribbon. După minimizare pentru afi reafișat în forma mărită se dă clic-dreapta și se debifează opțiunea Minimize the Ribbon. Aceeași

operație se poate face în ambele sensuri prin dublu-clic pe numele unui tab.

3.3.2. Quick Access ToolbarBara de titlu a programului Word permite în afară de butonul control și cele trei butoane din

dreapta și o bară de instrumente cu acces rapid (Quick Access Toolbar). În mod implicit bara are doar trei butoane: Save, Undo și Redo dar pot fi adăugate sau eliminate butoane apăsând butonul Customize Quick

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 68/9368

Access Toolbar, butonul din partea dreaptă a barei amintite.   Dinmeniul afișat se poate alege dintre opțiunile: New, Open, Save, E-mail,Quick Print, Print Preview and Print, Spelling & Grammar, Undo,Redo, Draw Table, Open Recent File (opțiunile marcate sunt dejaafișate pe bara de instrumente)  sau se pot adăuga și alte butoanealegând opțiunea More Commands... Ultima opțiune a meniului ShowBelow the Ribbon determină afișarea barei sub ribbon. 

3.3.3. RigleRigle  –    pentru a stabili tabulatorii şi indenturile pentru

 paragrafele selectate şi lăţimea coloanelor de tip ziar.Rigla orizontală este afişată deasupra zonei de lucru şi conţine

marcaje pentru indentarea textului faţă de marcajul pentru indentarea primei linii a paragrafului.Rigla verticală este afişată în partea stângă (afişată din tabul  File  Options   Advanced , apoi

din zona Display se bifează opțiunea Show Vertical Ruler in Print Layout view)Pentru a afişa/ascunde rigla se bifează/debifează opțiunea  Ruler  din grupul Show al tabului

View.

3.4. Deschiderea documentelor

3.4.1. Deschiderea unui document nou

Atunci când se lansează programul Word se deschide un document gol, în care se poate începeeditarea unui text. Acest document este denumit  Document1,  pentru a indica faptul că este primuldocument care se creează la lansarea programului. 

Pentru a deschide un alt document (nou) sefoloseşte opţiunea New din tabul File. Dacă nouldocument nu este primul care se editează, el va finumerotat în consecinţă: al doilea document va finumit Document2, al treilea va fi Document3… 

La alegerea opțiunii New se vor afișa douăgrupe de șabloane  Available Templates  șiOffice.com Templates  din care se poate alegemodelul de document dorit. Dacă se doreștedeschiderea unui document nou necompletat se vaalege opțiunea Blank document .

3.4.2. Deschiderea unui document existentEtape:a) Se alege:  File   Open  (Ctrl/O). Apare caseta de dialog Open  –   o variantă a utilitarului

Windows Explorer;

 b) Se caută fișierul dorit și se selectează, dacă în dosarul deschis sunt foarte multe fișiere se poateintroduce numele fișierului în caseta File name.c) Se apasă butonul Open.

3.4.3. Deschiderea unui fişier utilizat recent Programul Word ţine minte ultimele documente care au fost utilizate şi se afişează dacă se alege

din tabul File opțiunea Recent .

3.5. Salvarea documentelor

Salvarea unui document înseamnă stocarea lui într -un fişier pe disc (fişier cu extensia DOCX).

Până în momentul salvării, ceea ce s-a lucrat există numai în memoria calculatorului. Cu alte cuvinte,dacă se întrerupe curentul electric chiar şi pentru scurt timp, tot ceea ce se află în memoria calculat oruluise pierde. Salvarea frecventă reduce timpul necesar programului Word pentru salvarea pe disc a munciidumneavoastră. Paradoxal, salvând des, economisiţi timp  deoarece se vor salva doar modificărileefectuate de la ultima salvare. După ce s-a salvat un fişier, acesta se poate salva din nou sub acelaşi numesau se poate salva o copie a fişierului sub un alt nume şi/sau într -o altă locaţie. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 69/9369

 Numele fişierelor poate avea maxim 255 de caractere şi poate conţine spaţii. Numele lungi defişiere nu pot utiliza următoarele caractere: /, \, :, *, ?, „, <, >, |,.

Fiecare program din pachetul Office salvează într -un format implicit. Începând cu Office 2007formatul implicit și totodată extensia utilizată a fost schimbată din DOC în DOCX. Acest format numitOffice Open XML este bazat pe XML și utilizează containerul ZIP. Conform celor de la Microsoftfișierele de acest tip sunt cu până la 75% mai mici decât același document salvat în formatul anterior.Totuși pentru a exista compatibilitate bidirecțională cu versiunile anterioare se pot salva documentele și înformatele vechi și în plus, Microsoft oferă un add-on gratuit, care se poate instala în pachetele Office

2000, XP și 2003, astfel încât acestea să poată deschide, edita și salva documentele în format nou. Etapele salvării unui fişier (care nu a mai fost salvat): a)  Se alege  File  Save sau Save as, sau butonul Save de pe bara de acces rapid sau CTRL-S. Aparecaseta de dialog Save as;

 b)  Se tastează un nume de fişier în caseta File name. Word îi va atribui extensia .docx;c)  Se stabilește dosarul în care se dorește să se salveze fișierul;d)  Din caseta Save as Type se poate alege formatulfişierului, implicit este docx, dar se poate alege și Word 97-

2003 Document   adică doc dar și alte tipuri utilizate și dealte programe cum ar fi pdf , rtf , xps, htm; e)  Dacă se doresc şi alte opţiuni (copie de rezervă, parolă,

etc.) acestea se aleg din lista derulantă Tools.f)  Se acţionează butonul Save.

3.5.1. Salvarea fişierelor sub un alt nume 

a) Se alege File Save as; b) Se introduce un alt nume în caseta File name;c) Dacă se doreşte se schimbă dosarul; d) Se acţionează butonul Save.

3.5.2. Salvarea fişierelor fără redenumire Atunci când se salvează fără a redenumi, se vor salva doar modificările efectuate de la ultima

salvare.a) Se alege File Save (sau se apasă <Ctrl/S>); 

 b) Sau se apasă <Shift/F12>; c) Sau se execută clic pe butonul Save din bara de instrumente.

3.6. Editarea documentelor

Editarea documentelor presupune un cumul de operații în urma cărora se creează un document sauo parte a acestuia. Aceste operații cuprind: introducerea textului (caracter cu caracter de la tastatură sau

 prin copiere/mutare dintr-un alt document care poate să nu fie de același tip), introducerea diferitelor

obiecte permise în documentele Word, deplasarea în document, selectarea textului, găsirea textului,înlocuirea textului, etc. Există mai multe opţiuni pentru afişarea unui document: se poate lucra rapid în modul  Draft sau

 puţin încetinit pentru a fi privit mai atent pentru a se face lucrurile de detaliu, alegând vederea  Page

 Layout . Se poate deplasa prin document în numeroase feluri, folosind mouse-ul şi tastatura.

3.6.1. Selectarea vederii adecvate muncii dumneavoastră Pentru a schimba vederea utilizând comenzile din tab, se parcurg următoarele etape: 

a) Se alege View;  b) Se alege vederea dorită:  Print Layout, Full Screen Reading, Web Layout,

Outline sau Draft. Comutarea între cele cinci vizualizări poate fi facută utilizând

 butoanele corespunzătoare din partea dreaptă a barei de stare. 

Editarea în vedere normală (Draft )Se alege: View   Draft.

În această vedere, caracterele şi paragrafele sunt afişate aşa cum vor fi tipărite. Liniile şi salturilede pagină, tabulatorii şi alinierile sunt exacte. Zona exterioară corpului de text –   zona care conţine

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 70/9370

anteturile, subsolurile, notele de subsol, numer ele paginilor, lăţimea marginilor –  nu apar.

Editarea în vederea aspect pagină imprimată (Page Layout)  Se alege: View  Page Layout  În această vedere, fiecare pagină a documentului este afişată aşa cum va apărea la tipărire. Se

 poate derula în afara marginilor paginii pentru a vedea elemente cum sunt: anteturile, subsolurile, notelede subsol, numerele paginilor şi lăţimea marginilor. Rigla verticală din partea stângă a ecranului se poateutiliza pentru a modifica marginile superioară şi inferioară ale documentului.

Editarea în vederea Ecran complet (Ful l Screen Reading )Se alege: View Full Screen Reading. Această vedere se utilizează pentru maximizarea zonei de lucru. Bara de titlu, bara de meniuri,

 barele cu instrumente, barele de derulare şi bara  de stare sunt eliminate de pe ecran. În mod implicitdocumentul va fi afișat ca o carte  (două pagini) dar acest lucru poate fi modificat utilizând lista View

Options. Pentru revenire la vizualizarea anterioară se apasă butonul Close sau tasta Esc.

3.6.2. Mărirea şi micşorarea scării de afişarePentru a vedea o porţiune mai mare a documentului se parcurg următoarele etape: 

a) Se alege: View   Zoom; se deschide fereastra de dialog  Zoom; fereastra mai poate fi deschisă

apăsând butonul Zoom level  de pe bara de stare;  b) Se alege scara de afişare dorită; c) Se face clic pe OK ;

Cu cât scara de afişare este mai mare, cu atât se vede pe ecran mai puţin din document darcaracterele sunt mai mari. Diferite modalități de panoramare se găsesc în grupul Zoom sau se poate utilizacursor ul din partea dreaptă a barei de stare. 

3.6.3. Deplasarea în document Pentru a repoziţiona punctul de inserare cu ajutorul mouse-ului, se derulează astfel încât să se

vadă poziţia dorită şi apoi se face clic în dreptul caracterului unde se doreşte să fie punctul de inserare. 

3.6.3.1. Deplasarea cu ajutorul tastaturii  În jos cu un paragraf   - <Ctrl/săgeata jos>;   În sus cu un paragraf   - <Ctrl/săgeata sus>;   Cu o fereastră în jos  - <Page down>;  Cu o fereastră în sus  - <Page up>;  La sfârşitul documentului  - <Ctrl/End>;  La începutul documentului  - <Ctrl/Home>.

3.6.3.2. Deplasarea la pagina (secţiunea, linia, …) dorită 

Etape:a) 

Se apasă butonulSelect Browse Object  

de sub bara de defilare verticală sau combinația de tasteCtrl-Alt-Home; Se deschide o listă de butoane din care se alege Go To; Se va afișa caseta de dialog  Find

and Replace  cu eticheta Go To activă (pentru afișarea acesteicasete se poate folosi combinația de taste Ctrl-G); 

b) Din lista der ulantă Go to what: se alege Page; c) Se tastează un număr în caseta Enter page number ; d) Se execută clic pe Go To.

3.6.4. Utilizarea facilităţilor de căutare şi înlocuire 

A reuşi găsirea şi înlocuirea de text, formatări, stiluri şi caractere reprezintă o importantăeconomie de timp.

3.6.4.1. Găsirea textului Pentru a găsi text (conţinând maxim 255 de caractere), spaţii sau caractere speciale, se parcurg

etapele:a)

 Se apasă butonul Select Browse Object   de sub bara de defilare verticală sau combinația de tasteCtrl-Alt-Home; Se deschide o listă de butoane din care se alege  Find ; Se va afișa caseta de dialog  Find

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 71/9371

and Replace cu eticheta Find activă; b) În caseta Find what , se tastează textul sau caracterul special de căutat; c) Se selectează una sau mai multe dintre opţiunile din fereastră (eventual se apasă butonul More);d)

 Se execută clic pe butonul  Find Next  pentru a începe căutarea sau se execută clic pe eticheta Replace pentru înlocuirea textului căutat.

3.6.4.2. Înlocuirea textului

Pentru a înlocui un text, se parcurg etapele: 

a) Se apasă butonul Select Browse Object   de sub bara dedefilare verticală sau combinația de taste Ctrl-Alt-Home; Sedeschide o listă de butoane din care se alege  Find ; Se va afișacaseta de dialog Find and Replace cu eticheta Find activă apoise alege eticheta  Replace  (pentru afișarea acestei casete se

 poate folosi combinația de taste Ctrl-H );  b) În caseta de text  Find what , se tastează textul care se

doreşte să fie înlocuit; c)  În caseta de text Replace with, se tastează noul text; d) Se selectează, dacă este cazul, opţiuni din fereastră; e) Se execută clic pe butoanele Replace, Find Next sau Replace All. 

3.6.5. Selectarea unui text

Sunt disponibile numeroase comenzi rapide şi trucuri pentru selectarea rapidă a textului.Selectarea textului cu mouse-ul:

Text de

selectatAcţiunea mouse-ului

Un cuvânt  -  dublu clic pe cuvânt O propoziţie  -  <Ctrl/clic pe propoziţie> 

O șir de

caractere

-  tragere în document peste acel șir  

O linie -  clic în bara de selectare (marginea alba din stânga liniei de text) Linii multiple -  clic în bara de selectare şi se trage în sus sau în jos 

Un paragraf -  dublu clic în bara de selectare 

Document -  <Ctrl/clic în bara de selectare> 

Selectarea textului cu tastatura

Text de selectat Acţiunea 

Câte un caracter   - <Shift/săgeată stânga/dreapta> 

Câte un cuvânt  - <Shift/Ctrl/săgeatăstânga/dreapta> 

Până la începutul unei linii  - <Shift/Home>

Până la sfârşitul unei linii  - <Shift/End>

Câte o linie  - <Shift/săgeata sus sau jos> 

Câte un ecran  - <Shift/Page Up sau Page Down>

Până la începutuldocumentului

- <Shift/Ctrl/Home>

Până la sfârşituldocumentului

- <Shift/Ctrl/End>

Întreg documentul  - <Ctrl/A>

3.6.6. Anularea modificărilor Programul Word păstrează un document deschis sub forma unui lanț de modificări. Utilitatea

acestei păstrări este atât pentru realizarea salvărilor mult mai scurte dar poate mai important, pentru a

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 72/9372

 putea anula o anumită modificare efectuată în document fără  prea multe operații. Comanda Undo anulează cea mai recentă acţiune. Se pot anula majoritatea acţiunilor de editare,

cum ar fi comenzile de  inserare  (excepţie făcând numerele de pagină), comenzile de formatare, etc.Pentru a anula ultima acţiune se folosește combinația de taste Ctrl-Z. Se poate utiliza butonul cu acelaşinume din bara de instrumente  . Se pot anula (Undo)  pe rând toate sau o parte din modificărileefectuate în sesiunea de lucru a documentului activ (prin folosirea repetată a comenzii Undo) sau să serevină asupra anulării (Redo –  Ctrl/Y) oricăror modificări dintr-o serie de modificări anulate.

Pentru a anula sau a reveni asupra anulării modificărilor efectuate, se parcurg următoarele etape: 

a) Se apasă săgeata din dreapta butonului Undo sau Redo; b) Se trage peste numărul de acţiuni anterioare care trebuie anulate sau asupra anulării

necorespunzătoare; c) Se eliberează butonul mouse-ului. 

3.7. Mutarea, copierea şi legarea textului sau a graficii 

Programul Word posedă facilitatea de legare şi înglobare a obiectelor (OLE   –   O bjectLinking and Embedding). Aceasta permite legarea de documente şi date, cum ar fi diagrama Excel, într -un document Word. O porţiune de text sau imagine grafică supusă mutării sau copierii este păstrată într -ozona de memorie temporară cunoscută sub numele de „Clipboard ” de unde va fi dispobilă pentru lipire

 până la depunerea în această memorie a unui nou obiect. 

3.7.1. Introducerea obiectelor grafice

a) introducerea miniaturilor (ClipArt):

i.  Se alege Insert   Illustrations   Clip Art ;ii.  În partea dreaptă în  Panoul de activitate  Clip Art   se introduce un

cuvânt cheie în caseta Search for ;iii.  Din lista derulantă  Results should be  se alege tipul obiectelor grafice

căutate; iv.  Se apasă butonul Go;

v.  Daca există obiecte grafice (media) care respectă criteriile selectateacestea se vor afişa în centrul panoului de activitate, de unde se pot introduce îndocument printr-un clic pe un obiect sau clic dreapta pe obiect şi se alege opţiunea

 Inserare.

b) introducerea textului artistic (WordArt):

i.  Se alege  Insert    Text   

WordArt   se va afişa o listă cuGaleria de WordArt-uri din care sealege stilul textului artistic;ii. 

Se va afişa caseta de dialog Edit WordArt text   în care se alegefontul şi dimensiunea textului şi seintroduce textul dorit;iii.  Se apasă butonul Ok .

c) introducerea obiectelor grafice din fişier: i.  Se alege Insert   Illustrations   Picture; Se va afișa o fereastră Windows Explorer Insert Picture.

ii.  Se caută imaginea sau imaginile dorite;iii.  Dacă este necesar, se selectează un tip de fişier din lista All pictures;iv.  În caseta de text  File name, se tastează numele fişierului care se doreşte să se deschidă sau se

selectează din listă, fişierul dorit; v.  Se alege Insert . Drept comandă rapidă pentru etapele iv) şi v) se face dublu clic pe numele fişierului pentru a-l insera.

d) introducerea formelor automate:

i.  Se alege Insert   Illustrations   Shapes; Se va afișa o listă cu formele existente. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 73/9373

ii.  Se apasă butonul corespunzător formei automate dorite. În document se trage în funcţie dedimensiunea dorită pentru obiectul grafic. 

3.7.2. Proprietăţile obiectelor grafice Selectarea unui obiect grafic se face printr-un clic pe el. Mutarea respectiv redimensionarea

aproximativă a obiectului se face prin tragere de obiect respectiv de unul din cele opt cercuri (în cazulversiunilor Office anterioare este vorba de pătrate) care-l înconjoară. Pentru a se afişa caseta de dialog cu

 proprietăţile unui anumit obiect grafic se execută clic dreapta peobiectul respectiv şi se alege opţiunea  Format <tip obiect grafic> (tipobiect grafic poate fi: picture, clip art, wordart, shapes, etc.), se va afișacaseta de dialog Format <tip obiect grafic>:

a)  În pagina Colors and Lines se alege culoarea din zona Umplere,lista derulantă Color  şi transparenţa folosind bara de defilare sau casetade selectare Transparency. Din zona Line se alege culoarea, stilul, liniaîntreruptă şi grosimea marginii obiectului grafic. În cazul obiecteloralcătuite din linii se pot alege opţiuni din zona Arrows;

 b) În pagina Size în zonele Height (înălțime), Width (lățime), Rotate (rotație) și Scale (scară de afișare) se

introduc valorile pentru înălţimea,lăţimea, unghiul de rotaţie al obiectului. Din zona scară se alegevaloarea scării de afişare a obiectului res pectiv; 

c)  În pagina  Layout (aspect) din zona Wrapping style (stil deîncadrare) se alege modalitatea delegare (square, tight, behind text sauin front of text) sau înglobare (inline with text –  în acest caz obiectulgrafic este interpretat ca fiind uncaracter) a obiectului grafic cutextul respectiv cu celelalte obiecte,

iar din zona  Horizontal alignment (aliniere orizontală) se alegerealinierea obiectului pe orizontală. Pentru diferite alte setări avansate seapasă butonul  Advanced   iar în caseta care se afișează se facmodificările necesare. 

OBS. În funcţie de obiectul pentru care se încearcă modificarea proprietăţilor  este posibil ca unele casete sau opţiuni să nu fie accesibile. 

3.7.3. Mutarea textului şi a graficii Etape:

d)  Se selectează textul sau grafica dorită; e)  Se alege Home  Clipboard  Cut  (sau Ctrl-X

); Selecţia este eliminată din document şi păstrată în memoria temporară; f)  Se repoziţionează punctul de inserare în locul dorit; g)  Se alege  Home  Clipboard  Paste (sau Ctrl-V); Selecţia este lipită în

noua poziţie. 

3.7.4. Copierea textului şi a graficii Etape:

a)  Se selectează textul sau grafica dorită;  b)  Se alege alege Home Clipboard Copy (sau Ctrl-C);c)  Dacă se doreşte copierea într -un alt document acesta se deschide acum; dacă este deja

deschis se execută repoziţionarea punctului de inserare în locul dorit; d)  Se alege Home Clipboard Paste (sau Ctrl-V). 

3.8. Formatarea caracterelor

Prin formatarea caracterelor se înţelege alegerea tipului de caractere cu care se va scrie. Opţiunile

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 74/9374

de formatare a caracterelor vizează fonturile, dimensiunile, culorile, caracterele subliniate, spaţiereacaracterelor, etc.

Dacă se doreşte formatarea un text, se marchează cu mouse-ul sau cu tastatura şi apoi se executăcomanda: Home  Font (<Ctrl/D> sau clic dreapta pe selecție cu mouse-ul şi se alege opţiunea  Font ). Sedeschide fereastra de dialog Font  care conţine următoarele casete: 

Grup  Opţiune  Descriere 

 Font

Diferă în funcţie de

imprimantă 

Aspectul vizual al caracterelor. Cele

mai obişnuite: Arial, Calibri, Courier, Times

 New Roman, Verdana, etc.

  Font Style – Stilfont

Obişnuit –  Regular Fontul obişnuit; Cursiv –  Italic Text înclinat; Aldin –  Bold Text îngroşat; Aldin –  Bold Italic Combinaţie a stilurilor aldin şi italic. 

  Size –  Dimensiune 8,10,12Dimensiunea caracterelor în puncte. 

Valori posibile 1 –  1638

  Font color –  Culoare font

Auto, Red, etc. Schimbă culoarea textului pe ecran.

  Underline style –  

Stil subliniere

 Nici una –  None Text normal;

 Numai cuvinte –  Words

only

Sublinierea simplă numai a cuvintelor; 

… 

  Underline color –  culoarea sublinierii

Auto, Red, etc.Se stabilește culoarea liniei de

subliniere

  Effects - efecte

Tăiere text cu o linie –  Strikethrout

Text tăiat cu o linie; 

Tăiere text cu linie dublă  –  Double Strikethrout

Text tăiat cu două linii;

Exponent –  Superscript Text înălţat deasupra liniei de bază; Indice –  Subscript Text coborât sub linia de bază; Umbră –  Shadow Text cu umbre;

Schiţă –  Outline Caracterele sunt scrise pe contur;

În relief –  Emboss Text în relief; Gravat –  Engrave Caracterele sunt „gravate” în foaie; Majuscule –  Small Caps Majuscule reduse;

Doar majuscule –  All Caps Toate caracterele sunt majuscule;

Ascuns –  Hidden Caracterele sunt ascunse.

În partea de jos a casetei în zona Preview se poate vedea cum modifică textul setările alese. Dacăse dorește ca setările efectuate să fie implicite pentru orice document gol nou se apasă butonul Set As

 Default . După alegerea opţiunilor se da clic pe OK.

Aceste schimbări vor avea efect numai asupra textului selectat. Dacă nu este text selectat,modificările efectuate vor avea efect asupra textului care se va scrie în continuare de la poziţia cursorului

în cadrul documentului. Formatarea caracterelor se poate face şi folosind butoanelecorespunzătoare din tabul Home grupul Font.

3.8.1. Formatarea cu ajutorul tastelor pentru comenzi rapide

FormatTasta pentru comanda

rapida

Aldin –  Bold <Ctrl/B>Cursiv –  Italic <Ctrl/I>Subliniere –  Single Underline <Ctrl/U>

Exponent –  Superscript <Ctrl/Shift/=>Indice –  Subscript <Ctrl/=>Mărirea dimensiunii cu un

 punct<Ctrl/>

Micşorarea dimensiunii cu un <Ctrl/>

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 75/9375

 punct

3.8.2. Comutarea între majuscule şi litere mici şi invers  Etape:

a) Se selectează textul ce va modificat;  b) Se alege Home Font Change case. Apare meniul Change case: c) Se alege una din opţiunile următoare: 

Opţiune  Rezultat

Caz propoziţie – Sentencecase

Propoziţie obişnuită; 

minuscule –  lowercase Numai litere mici;MAJUSCULE  –  

UPPERCASE Numai majuscule;

Caz Titlu  –   Capitalize EachWord

Primul caracter al fiecărui cuvânt cu majuscula,restul cu litere mici;

cAZ cOMUTARE –  tOGGLEcASE

Transformă majusculele în litere mici şi literelemici în majuscule. 

d) Se alege OK. 

3.8.3. Inserarea caracterelor speciale şi simbolurilor Etape:

a) Se poziţionează cursorul în punctul de inserare al simbolului; b) Se alege din tabul  Insert  Symbol . Se afișează un meniu

cu cele mai des utilizate simboluri; Dacă se dorește un alt simbolse alege din meniu opțiunea  More Symbols; Apare caseta dedialog Symbol. 

c) Se alege un font cu simboluri din lista der ulantă  Font , șieventual un subset din lista derulantă Subset .

d) Se execută clic pe un simbol pentru a-l selecta şi/sau pentrua-l vedea mărit; 

e) Se execută clic pe butonul Insert; f)  Se execută clic pe butonul Close. 

3.9. Formatarea paragrafelor

Prin paragraf se înţelege fragmentul de text care se sfârşeşte atunci când apăsaţi tasta <Enter>. Un paragraf poate fi titlul unui articol, o linie goala între două paragrafe sau o serie de propoziţii grupate pentru a exprima o idee. Avem două tipuri de paragrafe: 

-   paragraf simplu

 –  

la care toate liniile sunt retrase faţă de marginea din stânga a textului; 

-  aliniat –  la care doar prima linie este retrasă, cu un tab (tabulatorul, tasta TAB). Formatarea paragrafelor include lucruri cum ar fi centrarea sau alinierea, umbrirea sau

introducerea unui chenar, etc.Pentru formatarea paragrafelor.

Etapele alinierii textului sunt:1.  Se selectează paragraful sau paragrafele de aliniat sau se

 poziţionează punctul de inserare în punctul în care se doreşte să înceapănoua aliniere;

2.  Se apasă butonul:  Home   Paragraph. Se deschide fereastra dedialog Paragraph; 

3.  Se selectează din lista derulantă  Alignment   a eticheteia  Indents and spacing  unul din cele patru tipuri de aliniere a textului în pagină: - La stânga –  Left   - aliniere la stânga; - Centrat –  Centered   - centrare;- La dreapta –  Right   - aliniere la

dreapta;

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 76/9376

- Stânga-dreapta Justified   - aliniere la stânga şi la dreapta. 4.  Se execută clic pe OK. 

Acelaşi lucru se poate realiza mai simplu selectând butonul corespunzător din cele patru butoanede aliniere din tabul Home, grupul Paragraph.

Paragrafele individuale sau grupurile de paragrafe pot fi indentate (adică pot fi la anumite distanţefaţă de margini). Un paragraf se poate indenta faţă de marginea stângă, faţă de cea dreaptă sau faţă   deambele margini.

Pentru a crea indentări se pot folosi diverse tehnici. Se poate utiliza caseta de dialog Paragraph şi

se introduce mărimea indentării pentru paragraful respectiv. Se poate f olosi rigla pentru a trage butoanelede indentare în poziția dorită.

Pentru a crea indentări exacte folosind caseta de dialog Paragraph, se parcurg următoarele etape: 1.  Se selectează paragraful sau paragrafele de aliniat sau se poziţionează punctul de inserare în punctul

în care se doreşte să înceapă noua aliniere; 2.  Se apasă butonul: Home Paragraph. Se deschide fereastra de dialog Paragraph;3.  Se lucrează în zona Indentation din eticheta Indents and spacing;

4.  Se tastează sau se selectează o valoare în casetele  Left sau Right  (se indentează paragraful selectatfaţă de marginea din stânga sau dreapta). În caseta Special  se alege First line (pentru o indentare numai a

 primei linii) sau Hanging (pentru o indentare în exteriorul indentării la stânga), sau se tastează o valoareîn caseta By.

5. 

Se execută clic pe OK.

Pentru a ajusta spaţierea paragrafelor, se parcurg următoarele etape: 1.  Se selectează paragraful sau paragrafele de aliniat sau se poziţionează punctul de inserare în punctul

în care se doreşte să înceapă noua aliniere; 2.  Se apasă butonul: Home Paragraph. Se deschide fereastra de dialog Paragraph;3.  Se lucrează în zona Spacing  din eticheta Indents and spacing ;4.  Pentru a adăuga o spaţiere verticală înaintea paragrafului sau paragrafelor selectate, se tastează un

număr în caseta de text  Before  sau se execută clic pe săgeţile din partea dreapta pentru a mări sau amicşora spaţierea în trepte de câte 6 pct;

5.  Pentru a adăuga o spaţiere verticală după paragraful sau paragrafele selectate, se tastează un numărîn caseta de text  After   sau se execută clic pe săgeţile din partea dreapta pentru a mări sau a micşoraspaţierea în trepte de câte 6 pct;

6.  Se execută clic pe OK. Pentru a ajusta spaţierea liniilor, se alege una din opţiunile casetei Spaţiere: 

- Single - La un rând   - Spaţiere la o singură linie (implicit); - 1,5 lines - La 1,5 rânduri  - Spaţiere de o linie şi jumătate; - Double - La două rânduri  - Spaţiere dublă; - At least  - Cel puţin  - Cel puţin spaţierea specificată în caseta At ;- Exactly - Exact - Exact spaţierea care este specificată în caseta At ;- Multiple - Multiplă  - Spaţiere triplă (3) sau cvadruplă (4). 

3.10. Formatarea aranjării în pagină, a alinierii şi a numerotării 

Opţiunile de aranjare în pagină includ stabilirea marginilor, a alinierii verticale în pagina, anumerelor de pagină, a anteturilor şi subsolurilor, a dimensiunii şi orientării hârtiei şi a sursei dealimentare cu hârtie. 

3.10.1. Marginile paginii

Marginile sunt bordurile de pe toate cele patru laturi ale unei paginiîn interiorul cărora se află textul documentului. Marginile nu trebuie însasă fie neapărat albe; ele pot conţine anteturi, subsoluri, numere de pagină,

note de subsol sau chiar text şi grafică. Pentru a stabili valoarea exactă a marginilor se utilizează din tabul Page Layout  butonul Margins care va deschide o listă cu valori predefinite sau se parcurg următoarele etape: 

1. 

Se apasă  butonul:  Page Layout  Page Setup. În caseta de dialog Page Setup se selectează eticheta Margins;

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 77/9377

2.  Se introduc sau se selectează valori în casetele: - Sus –  Top - Marginea de sus;- Jos –  Bottom  - Marginea de jos;- Stânga –  Left   - Marginea din stânga; - Dreapta –  Right   - Marginea din dreapta;- Pt. îndoire –  Gutter   - Marginea de legare controlează spaţiul suplimentar necesar pentru

legarea paginilor;- Poz. îndoirii –  Gutter position  - Poziția îndoirii poate fi Left (stânga) sau Top (sus).

3.  În zona Orientation  se alege  Portrait   pentru o pagină verticală sau  Landcape  pentru o paginăorizontală. 4.  Din lista Apply to, se selectează secţiunea căreia se doresc valorile noilor margini; 5.  Se apasă butonul Set As Default pentru ca modificările efectuate să se aplice oricărui document nou

(această operaţie se efectuează pentru toate modificările efectuate în casete de dialog ce conţin butonu lSet As Default –  Implicit );

6.  Se alege OK.

3.10.2. Crearea paginilor alăturate şi a marginilor de îndosariere 

Paginile alăturate reprezintă paginile dreapta şi stânga ale unui document tipărit pe ambele feţe alehârtiei. Paginile alăturate se stabilesc prin selectarea opţiunii  Mirror Margins  –   Margini în oglindă  din

lista derulantă  Multiple pages  –  Pagini multiple din caseta de dialog  Page Setup  –   Iniţializare pagină. Atunci când se selectează aceasta casetă, nu mai sunt margini dreapta şi stânga; în schimb sunt marginiinterioare şi exterioare. Paginile alăturate sunt ideale atunci când se tipăreşte documentul pe ambele feţeale hârtiei şi se doresc margini interioare mai late decât cele exterioare. 

3.10.3. Stabilirea dimensiunii hârtiei Se poate schimba dimensiunea hârtiei pentru întregul document sau numai pentru anumite porţiuni

ale acestuia.Pentru aceasta se utilizează butonul Size din grupul  Page Setup al

tabului Page Layout sau se parcurg următoarele etape: 1.  Se apasă  butonul:  Page Layout  Page Setup. În caseta de dialog

 Page Setup se selectează eticheta Paper ; 2.  Din lista Paper size  –   Dimensiune hârtie se selectează o dimensiune

 predefinită a hârtiei; În casetele Width  –   Lăţime  şi  Height  –   Înălţime  seselectează sau se introduce lăţimea şi înălţimea hârtiei cu dimensiune

 personalizată; 3.  În zona  Paper source  –   Sursă hârtie  se pot alege în funcţie de

imprimanta instalată din ce sertar al acesteia să se preia hârtia pentru primarespectiv celelalte pagini ale documentului;

4.  Din lista  Apply to  –  Se aplică pentru se selectează secţiunea pentrucare se aplica noile dimensiuni;

5.  Se alege OK. 

3.10.4. Aliniere verticală Pentru aceasta se parcurg următoarele etape: 

1.  Se apasă  butonul:  Page Layout  Page Setup. În caseta de dialog Page Setup se selectează eticheta Layout ; 

2.  Din zona Headers and footers se bifează Diferent odd and even dacăse dorește ca antetul respectiv subsolul să fie diferite pe paginile pare fațăde cele impare; se bifează Different first page  pentru diferențe între prima

 pagină și restul paginilor documentului; în casetele  Header   respectiv Footer  de la From edge sa intruc valorile pentru distanțele de la margine la

antet respectiv subsol;3.  În lista Vertical alignment   sunt valorile pentru alinierea verticală:Top, Center , Justified  și Bottom;

4.  Din lista  Apply to  –  Se aplică pentru se selectează secţiunea pentrucare se aplica noile dimensiuni;

5.  Se alege OK  

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 78/9378

3.10.5. Crearea anteturilor şi subsolurilor Anteturile şi subsolurile conţin informaţii repetitive plasate în partea superioară sau la baza

 paginilor documentului.Pentru a adăuga un antet sau un subsol documentului, se parcurg următoarele etape: 

1.  Se alege:  Insert   Header sau  Footer ; Se afișează un meniu din care se poate alege un antetrespectiv un subsol predefinit sau se poate alege  Edit ...  pentru crearea unui antet/subsol propriu sau

 pentru a modifica unul existent; Antetul/subsolul se va afișa într -un chenar editabil iar în ribbon se va

afișa tabul Header&Footer Tools Design care conține butoane pentru diferite utilități; 2.  Se execută clic pe butonul Go To Header/Footer   pentru a afişa antetul/subsolul, după care setastează textul; 

3.  Se alege Close Header&Footer  sau se execută dublu clic pe document pentru a închide panoul deeditare a antetului sau subsolului şi a reveni în document (pentru accesul sau închidereaantetului/subsolului se poate folosi dublu clic pe antet/subsol respectiv în afara antetului/subsolului –  pecorpul de text). 

3.10.6. Inserarea numerelor de pagină 

 Numerele de pagină apar în partea superioară sau la baza paginii şi pot fi aliniate la dreapta, lastânga sau centrate. 

Pentru a se insera numere de pagină, se alege: Insert  Page Number; Apare unmeniu din care se pot obține forme predefinite ale numerelor de pagină în partea de sus(Top of Page) sau partea de jos a paginii ( Bottom of Page) sau se poate alege opțiunea

 Format Page Numbers  care va afișa caseta de dialog  Format page numbers  de unde se poate alege formatul și numărul de start al numerotării; 

3.11. Crearea şi editarea tabelelor 

Un tabel   este pur şi simplu o reţea de coloane şi de linii. Intersecţia unei coloane cu o linieformează o casetă dreptunghiulară sau pătrată numită celulă. Fiecare celulă este independentă şi poate firedimensionată şi formatată. 

Într -o celulă se poate insera text, numere, imagini sau formule. Un tabel se poate insera oriundeîntr -un document. Un tabel se poate întinde pe mai multe pagini. 

3.11.1. Crearea tabelelorPentru a insera un tabel în document, se parcurg următoarele etape: 

1.  Se poziţionează punctul de inserare în locul în care se doreşte colţul din stângasus al tabelului;

2.  Se alege comanda: Insert   Table   Insert table... Apare caseta de dialog Insert

table.3.  Se selectează sau se tastează numărul de coloane în caseta de text  Number of

columns –   Număr de coloane;4.  Se selectează sau se tastează numărul de rânduri în caseta de text  Number of rows  –   Număr de

rânduri;5.  Se introduce lăţimea coloanelor în caseta de text  Fixed column width  –   Lăţime fixă a coloanei 

(opţiunea Auto –  Automat  este pentru ajustarea tabelului pe toată lăţimea zonei de text); 6.  Se execută clic pe OK. 

Pentru a edita conţinutul unei celule se folosesc aceleaşi tehnici care s-au utilizat pentru a editatext într -un document. În momentul când se lucrează într -un tabel în ribbon se afișează grupat sub Table

Tools  două taburi  Design  și  Aspect . Aceste două taburi conțin toate elementele necesare formatăriitabelelor.

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 79/9379

Pentru a modifica lăţimea unei coloane (înălţimea unei linii) cu mouse-ul, se poziţioneazăindicatorul pe latura dreaptă a coloanei (liniei). Dacă este poziţionat corect, indicatorul se transformă într -o bară dublă verticală. Se trage de acest marcaj până când coloana (linia) ajunge la lăţimea (înălţimea)dorită şi se eliberează butonul mouse-ului. Dacă se selectează întreaga coloană (linie) sau nu se selecteazănici o porţiune a ei, coloana (linia) respectivă va avea o nouă lăţime (înălţime). Dacă s-au selectat câteva

celule din coloana respectivă, numai celulele selectate vor avea noua lăţime. Pentru a modifica lăţimilecoloanelor (liniilor) se pot utiliza şi marcajele de pe riglă. 

3.11.2. Adăugarea şi eliminarea celulelor, liniilor şi coloanelor 

Se poate modifica structura unui tabel prin adăugarea şi eliminarea de celule, linii şi coloane. Pentru a adăuga sau a elimina celule dintr-un tabel existent, se parcurg următoarele etape: 

1.  Se selectează coloanele/rândurile/celulele care se doreşte a fi adăugate sau eliminate; 2.  Se dă clic dreapta și se alege: Insert   Insert Columns…, Rows..., Cells sau  Delete Columns…,

 Delete Rows..., Delete Cells;3.  Se alege opţiunea dorită în funcţie de situaţie.4.  Se alege OK. 

3.12. Imprimarea documentelor

Pentru a imprima un document sau o parte a acestuia, se parcurg următoarele etape: 1.  Se alege:  File  Print . Tabul special  File va afișa opțiunile de imprimare și o previzualizare a

documentului.2.  Din lista  Printer  se poate selecta imprimanta pe care se doreşte listarea (dacă la calculator sunt

conectate mai multe imprimante), iar dacă se apasă legătura  Printer Properties  se va afişa o casetă dedialog cu proprietăţile specifice imprimantei alese;

3.  Din grupul Settings se selectează:    Print all pages  –  pentru a alege diverse forme de imprimare: tot documentul, anumite pagini,

 pagina curentă sau o selecție;   Print One Side –  pentru a imprima pe o parte sau pe ambele feței ale hârtie (dacă imprimantanu posedă un dispozitiv duplex imprimarea pe ambele fețe se poate face doar manual);

  Collated –  Dacă sunt alese pentru imprimare mai multe copii ale documentului imprimarease va face document după document;

   Portrait Orientation  –  Se poate schimba orientarea paginilor documentului;4.  În caseta de selectare Copies se introduc numărul de copii ale documentului care se imprimă.5.  În partea de jos este legătura Page Setup;6.  Se apasă butonul Print. 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 80/9380

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 81/9381

4. MICROSOFT EXCEL 2010

 Mediul  Microsoft Excel este un program performant de calcul tabelar  (spreadsheet program) cese poate utiliza pentru  stocarea şi prelucrarea eficientă a listelor de date în vederea realizării de calculenumerice în scopul obţinerii de rapoarte şi analize. De asemenea, pe baza datelor înregistrate programulExcel  poate crea foarte uşor diagrame  şi poate face schimb de informaţii cu alte programe, cum ar fiMicrosoft Word, Microsoft PowerPoint, Microsoft Access, astfel încât datele să poată fi prezentate

 practic, în aproape orice formă. 

4.1. Lansarea programului Excel

Modalităţile activării programului Excel sunt: a)  Se execută clic pe butonul Start ;

i.  Se alege opţiunea All Programs;ii.  Se deschide directorul Microsoft Office;

iii.  Se execută clic pe opţiunea Microsoft Excel 2010; b)  Se execută dublu clic pe iconiţa corespunzătoare programului Excel sau pe un fişier de tip

Excel de pe desktop;c)  Se execută dublu clic pe iconiţa corespunzătoare unui fişier de tip Excel de pe desktop;d)  Se execută dublu clic pe un fişier de tip Excel din utilitar ul Windows Explorer ;

Se deschide o fereastră de tip WINDOWS de forma următoare: 

Suprafaţa de lucru se prezintă sub forma unui tabel în care coloanele sunt denumite cu literelealfabetului englezesc (A, B, C, D, E, …) iar liniile cu cifrele arabe (1, 2, 3, 4, …). La intersecţia unei liniicu o coloană se afla o rubrică. În Excel, aceasta poartă numele de „celulă”. Fiecare celulă are o locaţie

 bine determinată, scrisă în partea din stânga sus, sub instrumentele de lucru. De exemplu:- A3: - reprezintă celula care se află la intersecţia coloanei A cu linia 3;- C5 - reprezintă celula care se află la intersecţia coloanei C cu linia 5.Fişierele din Excel se numesc registre de lucru (workbook). Acestea conţin la rândul lor mai

multe foi de calcul (sheet). Programul Excel se deschide iniţial cu trei foi de calcul (sheet1, sheet2,sheet3), dar se pot adăuga mai multe, în funcţie de dorinţele utilizatorului. 

Deschiderea, salvarea, previzualizarea, listarea documentelor din Microsoft Excel sunt identice

sau foarte asemănătoare cu procedurile similare din Microsoft Word. Deasemenea forma inițială aribbonului este foarte asemănătoare cu cel de la Microsoft Word, evident lipsesc comenzile specificeWord și există comenzi specifice programului Excel.  Un element pe care nu-l are Microsoft Word darcare este foarte important pentru programul Excel este bara de formule. Aceasta se află sub ribbon șideasupra zonei de lucru și este alcătuite din două liste Name box, Formula bar și butonul Insert

function, după cum se vede și în figura de mai jos: 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 82/9382

4.2. Operare şi utilizare 

În Excel, fişierele se numesc registre de lucru. Acestea pot conţine mai multe foi de calcul şi foide diagrame. Programul Excel recunoaşte implicit următoarele tipuri de fişiere: 

  tipul .xls, fişiere ce reprezintă un registru de lucru (workbook) ce poate conţinemai multe foi de calcul (Sheet);

  tipul .xlt, fişiere ce conţin modele (templates) de factură, deviz de plată, comandăde cumpărare, oferite de Excel;

  tipul .xlm, fişiere ce conţin macro-uri (macros).Foaia de calcul seamănă cu registrul unui contabil, având numerele, textul şi formulele dispuse pe

linii şi coloane notate. Prin intermediul foilor de calcul se pot executa calcule matematice, economice,financiare, etc. O foaie de calcul constă din coloane şi linii. Coloanele sunt dispuse pe verticală şi suntidentificate prin litere (A, B, C, …), numite anteturi de coloană, plasate de-a lungul părţii superioare a foiide calcul. Liniile sunt dispuse pe orizontală şi sunt identificate prin numere (1, 2, 3, …), numite antet-uri

de linie, plasate de-a lungul marginii din stânga a foii de calcul. Intersecţia unei linii cu o coloana senumeşte celulă.Fiecare foaie de calcul are 256 de coloane şi 65.536 de linii (rânduri), prin urmare se pot crea foi

de calcul complexe. Pentru a se accesa linia cu numărul 65.536 se vor apasă simultan tastele <Ctrl> -<↓>, iar pentru a se accesa ultima coloana se vor apăsa simultan tastele <Ctrl> -<→>. Revenirea se vaface asemănător schimbându-se doar direcţia tastelor săgeţi. Coloanele sunt notate folosind literele mariA, B, …, Z, apoi AA, AB, …, AZ, BA,BB, … , ultima coloana fiind notata cu IV.

Celulele sunt identificate în funcţie de poziţia lor pe linii şi coloane. Adresa celulei esteconcatenarea dintre litera coloanei şi numărul liniei corespunzătoare unei celule. O celulă devine  activă atunci când se execută clic pe ea pentru a o selecta. Celula activă este selectată de un chenar îngroşat (indicatorul celulei). Adresa celulei active apare în caseta  Name, situată în partea stângă a  barei de

formule.

4.2.1. Introducerea datelor, textelor şi formulelor În orice celulă a unei foi de calcul se poate introduce text, se pot introduce numere sau formule de

calcul. Atunci când se introduc date (text, numere, formule), programul Microsoft Excel le organizeazăsub forma unui text, a unei date calendaristice, a unui număr ce poate fi calculat sau a unei formule. Totceea ce s-a introdus poate fi prelucrat prin editare, eliminare, etc. Tot ceea ce se scrie apare atât în celulaactivă, cât şi în bara de formule, şi poate fi editat în ambele locaţii. 

Introducerea datelor este o operaţie simplă. Atunci când s-a cerut crearea unei foi de calcul, setrece la introducerea datelor prin completarea celulelor . Se selectează (de regulă, în ordine) mai înaintecelula în care trebuie să apară informaţia, se scrie informaţia (text, număr, formulă) după care se apasă pe<Enter> sau <Tab>.

Programul Microsoft Excel a fost creat special pentru efectuarea de calcule numerice pe bazaunor formule cerute de utilizator. Pentru a indica modul de calcul pentru un set de valori, utilizatorultrebuie să indice o formulă de calcul. Un avantaj important al programului este acela că formula de calcul

 poate fi scrisă (înserată) într -o celulă, formulă care să efectueze calcule (de exemplu, suma unor valori) cuvalori aflate în alte celule.

4.3. Date şi celule 

4.3.1. Date

Diversitatea problemelor reclamă utilizarea mai multor categorii de informaţii (tipuri de date) ce

trebuie procesate în vederea obţinerii de rezultate în conformitate cu aplicaţia ce se elaborează.Programul Excel  prelucrează următoarele tipuri de date:

  tipul numeric  –   caracterizat de valori numerice raţionale  ce se construiesc numai cucifrele  0-9, punctul („.”), virgula  („,”), procentul  („%”), simbolurile E şi  e. Simbolurile E  şi e  sefolosesc pentru notaţia ştiinţifică a unui număr, de exemplu notaţia 1,2E-5 reprezintă numărul 1,2 x 10-5;

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 83/9383

conform notaţiei din aritmetica englezească, virgula se foloseşte pentru separarea ordinelor de mărime, iar punctul pentru separarea părţii întregi de partea zecimală; rolul lor se poate inversa prin opţiunea Control

Panel Regional and Language  în funcție de opțiunile locale a zonei alese; asupra datelor de tipnumeric se pot aplica operatorii aritmetici „  +, -, * (înmulţire), / (împărţire), ^  (ridicare la putere) ce

 produc valori tot de tip numeric; prioritatea acestor operatori este cea obişnuită (mai înainte puteri, apoiînmulţiri, împărţiri, adunări şi scăderi); folosind parantezele rotunde „( )” aceste  priorităţi se pot schimba;în cazul în care o celulă nu este suficient dimensionată, când este introdusă o valoare, se afişează un şir dediezi („#####”) sau notaţia ştiinţifică; în acest caz trebuie mărită celula respectivă;

  tipul text  –   caracterizat de şiruri de caractere  (litere, cifre, semne speciale - caractereASCII); dacă un text depăşeşte marginile unei celule, afişarea să se face şi în spaţiul celulelor adiacentede pe aceeaşi linie, chiar dacă textul este memorat într -o singură celula; această situaţie se întâlneşte încazul textelor de titlu care se întind pe mai multe celule, în acest caz se poate realiza unificarea celulelorîn cauză (Home Merge&Center); convertirea unei valori numerice în text se poate face dacă valoareava fi precedată de semnul apostrof (’); de exemplu ’67 reprezintă şirul de caractere 67 şi nu valoareanumerică 67; textele pot fi ordonate alfabetic şi nu există operatori care să se aplice asupra textelor;

  tipul dată  calendaristică şi timp  –   caracterizat de formate predef inite pentru afişareadatelor calendaristice şi datelor de tip timp; pentru data calendaristică există formatele ll/zz/aa  (ll=luna,zz=ziua, aa=anul, de exemplu 01/16/99) şi zz-luna-aa (zz=ziua, aa=anul, de exemplu 16-Jan-99); pentrudata de tip timp există formatele hh:mm AM/PM şi hh:mm:ss, unde hh=ora, mm=minute, ss=secunde;

modul de reprezentare a acestor date face posibilă aplicarea operatorilor de adunare şi scădere (+, -);  tipul logic  –   caracterizat de valori logice reprezentate intern în memoria internă a

calculatorului prin valori binare obţinute ca urmare a operaţiei de comparare a două date folosindoperatorii relaţionali „=, >, <, >=, <=, <>”;

Introducerea datelor se face de la tastatură în celulele foii de calcul conform structurii definite înfuncţie de obiectivele acesteia. Deplasarea în celule se poate face folosind tastele săgeţi sau după ce s-atastat valoarea datei, se apasă <Tab> pentru a trece la celula vecină din dreapta (pe linie), ori se apasă <ENTER > pentru a trece la celula vecină de jos (pe coloană). Celula activă este celula selectată (încadrată cu chenar îngroşat-indicatorul de celulă) şi este evidenţiată de un indicator de celulă.Executarea unui clic simplu pe orice celulă înseamnă selectarea celulei respective. Pentru a introduce dateîntr -o celulă, aceasta trebuie să fie selectată, după care se tastează  conţinutul datei sau mai înainte seexecută dublu clic  pe celulă.

În practica elaborării aplicaţiilor  se întâlnesc frecvent cazuri în care în mai multe celule trebuieintroduse valori incrementate. În acest sens,  programul Excel oferă facilitatea seriilor de date care suntde 4 tipuri:

Seria de

date

Se introduce:  Rezultă seria: 

 Liniară (Linear)

1, 250, 491, 6

3, 4, 5, 6, …. 48, 47, 46, … 11, 16, 21, … 

Crescătoare

(Growth)

10, 30 90, 270, 810, … 

 Dată (Date) Feb1991, 1992

Mar, Apr, May, … 1993, 1994, … 

Umplere

automată(AutoFill) 

text1, textA1-Jan, 1-Mar

text2, textA, text3,textA, … 

1-May, 1-Jul, 1-Sep,… 

În vederea introducerii de informaţii în celulele unei foi de calcul, informaţii ce reprezintă valori preluate dintr-o serie, se va proceda în felul următor: 

  se introduce într -o celulă valoarea iniţială şi se apasă <ENTER >;  se selectează celula (se execută clic  pe ea) în care s-a introdus valoarea iniţială şi apoi se

selectează şi celulele în care se va extinde seria;  se selectează Home Fill Series...  care deschide caseta de

dialog Serie;  se validează opţiunea Rows  sau Columns  în funcţie de selectar ea

liniei sau coloanei pe care se va extinde seria;

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 84/9384

  se alege tipul de serie dorit şi opţional se indică în caseta Step value  valoarea deincrementare şi în caseta Stop value ultima valoare care va fi introdusă.

4.3.2. CeluleFiecare foaie de lucru este formată din linii şi coloane ce constituie sistemul de grilă  care

generează o matrice de celule. Liniile sunt identificate prin valorile naturale 1, 2, 3, …, iar coloanele suntidentificate prin simbolurile A, B, C, …  . O celulă  reprezintă intersecţia  dintre o linie (un rând) şi ocoloana şi are o adresă unică  (identificator ) alcătuită din concatenarea identificatorilor de coloană şi linia

 pe care se află celula. De exemplu, C7 este identificatorul celulei aflată la intersecţia coloanei C cu linia7.

Selectarea unei celule înseamnă evidenţierea ei prin indicatorul de celula (celula este încadrată printr-un dreptunghi îngroşat) şi apariţia identificatorului de celulă în caseta Name Box. La un momentdat este selectată doar o singură celulă. Operaţia de selectare a unei celule se poate realiza prin diversemoduri:

  folosind tastele săgeţi  –  se va selecta celula vecină din direcţia corespunzătoare tastei;   folosind mouse-ul prin executare unui clic pe celula dorită; 

Deplasarea indicatorului de celulă (selectarea unei alte celule) se poate realiza şi prin următoareleoperaţii: 

  tasta <Page Up> –  deplasare cu un ecran în sus;

  tasta <Page Down> –  deplasare cu un ecran în jos;  tasta <Home> –  deplasare spre coloana A din rândul curent;   combinaţia <Ctrl>-<Home> –  deplasare la celula A1 (colţul stânga-sus).

Dacă se doreşte vizualizarea altor regiuni din document (foaia de calcul), se vor folosi barele dederulare/navigare (verticală sau orizontală). Pentru deplasarea cu o fereastră, în sus, în jos, la stânga, ladreapta, se efectuează clic în spaţiul liber  corespunzător din caseta de derulare a barei de derulare. 

În Excel, întotdeauna este selectată o singură celulă  care reprezintă celula activă. Un grup decelule se numeşte domeniu (un dreptunghi obţinut prin selectarea unor celule adiacente). Pentru a selectaun domeniu, se procedează asemănător cu selectarea unei zone dintr -un document Word, adică seselectează celula dintr-un colţ al domeniului (se verifică dacă indicatorul de mouse are forma de cruce

îngroşată, ce înseamnă regimul de selectare), se menţine apăsat butonul şi se trage spre celula din colţulopus (deplasare spre dreapta sau stânga, şi apoi în sus sau în jos), după care se eliberează butonul  demouse. Domeniul selectat va fi încadrat de un dreptunghi îngroşat, iar celule ce compun domeniu vor ficolorate, excepţie celula cu care s-a început selectarea.

Pentru a selecta toate celulele dintr-un rând  sau dintr-o coloană, se selectează antetul rândului,respectiv coloanei. Pentru a selecta mai multe coloane sau rânduri, se selectează un antet, după care setrage pentru a le selecta şi pe celelalte. 

Pentru a selecta întreaga foaie de calcul  activă  (toate celule ce formează foaia de calcul), seefectuează clic pe butonul Selectare totală, butonul din stânga-sus al foii de calcul, deasupra capetelor(antetelor) de linii.

Definiţie: Referința  (adresa) unei celule reprezintă recunoașterea  celulei prin identificatorulcelulei şi determină accesul la conţinutul celulei pentru a fi prelucrat în cadrul unei f ormule.După modul în care sunt grupate, celulele pot fi referite prin:

  lista de celule  –  celule nu sunt grupate;

  bloc de celule (domeniu) –  celulele sunt grupate.Referirea la un grup de celule dintr-o foaie de calcul se poate face în mai multe moduri: 

Grupul

de celule Metoda 

Exemplu 

 La ce se refera ?   Referirea 

O celulă Adresa

celulei Prima celulă  A1 

 Mai multe

celule

negrupate 

Enumerareadrese celule

 Prima celulă din rândul 2, adoua şi a patra celulă din rândul 3 

A2,B3,D3 sau A1;B3;D3 

Un bloc

de celule Adresa

 primei şi ultimei Celulele unui dreptunghi A1:C2 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 85/9385

Grupul

de celule Metoda 

Exemplu 

 La ce se refera ?   Referirea 

celule

Un bloc

de celule de pe o

linie 

Adresa primei şi ultimeicelule

Trei celule din linia 2 careformează un bloc 

B2:D2 

Un bloc

de celule de pe o

coloană 

Adresa primei şi ultimeicelule

Trei celule din coloana A care

formează un bloc 

A2:A4 

Toate

celulele de pe o

linie 

Identificatorul liniei

Toate celulele de pe a treia linie 3:3 

Toate

celulele de pe o

coloană 

Identificatorul coloanei

Toate celulele de pe a treiacoloană 

C:C 

Celulele

dintr-o altă foaiede calcul  

Identificatorul foii de calcul

Celule A1,D2 din foaia decalcul Tabel7

Tabel7!A1;

D2 

Într -o foaie de calcul activă se face referire la celulele din foaia de calcul respectivă, dar se potface şi referiri externe, şi anume la celule aflate în alte foi de calcul. În acest caz, referirea este precedatăde numele foii de calcul urmat de simbolul ”!”. Deasemenea  pot fi referite celule și din alte registre delucru prin trecerea ca prefix pentru referințele deja studiate a numelui registrului (eventual aspecificatorului complet al fișierului) între paranteze drepte. 

Reuniunile şi intersecţiile de domenii  reprezintă două categorii speciale de domenii. O reuniune(Union) reprezintă totalitatea celulelor din două domenii separate. De exemplu, dacă se doreşte adăugareagrupului de celule de la C2 la C8, la grupul de celule C20:C28, se va face referirea (C2:C8,C20:C28).Prin utilizarea virgulei pentru separarea celor două domenii, se realizează reuniunea celor două domenii.

O intersecţie  (Intersection) reprezintă totalitatea celulelor comune a două domenii. Dacă pentru

reuniune s-a utilizat simbolul virgulă, pentru intersecţie se utilizează un spaţiu  (blank). De exemplu,intersecţia (C2:C10 A10:J10) se referă la singura celulă C10.În mod prestabilit, coloanele dintr-o foaie de calcul au lăţimea de 64 pixeli (8,43), iar rândurile au

înălţimea de 20 pixeli (15), aceste elemente reprezintă dimensiunea unei celule. Diversitatea informaţiilorce trebuie să fie conţinute în celulele unei foi de calcul, determină ajustarea lăţimii coloanelor şi aînălţimii rândurilor, astfel încât informaţiile (date, text) să poată fi vizualizate şi formatate (să poată săincludă informaţiile introduse) conform opţiunilor utilizatorului.

Lăţimea coloanelor  poate fi ajustată manual sau se poate folosi comanda Home grupul Cells

opțiunea Format AutoFit column width  pentru a încadra datele într -o lăţime corespunzătoare decoloană. Trebuie specificat faptul că automat se ajustează lăţimea tuturor celulelor de pe coloanacorespunzătoare. De asemenea, la ajustarea înălţimii unui rând, automat se ajustează înălţimea tuturor

celulelor de pe rândul corespunzător .Pentru a ajusta manual lăţimea unei coloane, se indică cu mouse-ul marginea din dreapta a

antetului coloanei. Cursorul se va transforma sub forma unui instrument de reglare şi anume sub formaunei săgeţi cu două capete opuse. Se ţine apăsat butonul mouse-ului şi se trage de marginea antetuluicoloanei în direcţia (stânga ori dreapta) dorită pentru a ajunge la lăţimea dorită, după care se eliberează

 butonul de mouse. Dacă se efectuează dublu click  pe marginea antetului coloanei, în loc de a trage demargine, programul Excel va aplica coloanei facilitatea Potrivire automată la selecţie, prin care coloanava deveni modificată în funcţie de cea mai mare informaţie din coloană.

Definiţie.  Formatarea textului conţinut în celule reprezintă opţiuni de aliniere a textului(orizontal, vertical) în interiorul unei celule, controlul textului (Încadrare text,  Potrivire prin

reducere, Îmbinare celule), orientarea textului (Orientare) prin rotire, aplicarea de margini (Bordură),

colorarea celulei, utilizarea de fonturi colorate.În mod prestabilit, programul Excel aliniază textul la stânga, iar numerele și datele calendaristice

la dreapta. Prin utilizarea butoanelor din tabul Home grupul Aligment, se pot ignora aceste configuraţii prestabilite şi se pot realiza alinieri ale textului şi numerelor în interiorul celulelor, la stânga, la dreapta şicentrat pe orizontală și alinieri sus, la centru sau jos (jos este alinierea implicită) pe verticală. Programul

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 86/9386

Excel oferă şi un al patrulea mod de aliniere, numit Merge and Center (îmbinare şi centrare), prin carecelulele selectate sunt fuzionate (unificate) şi se centrează conţinutul primei celule din stânga selectate de-a lungul noii celule obţinute prin fuzionare. În practică, titlurile foilor de calcul sunt centrate prin acest

 procedeu.Există mai multe opţiuni de aliniere care nu sunt accesibile din instrumente de pe ribbon, dar sunt

configurate în pagina Alignment a casetei de dialog Format Cells. După selectarea celulei sau celulelorce se doreşte a fi formatate, se dă clic dreapta pe selecție și se alege Format Cells care deschide caseta dedialog Format Cells ce oferă etichetele (paginile): Number, Alignment, Font, Border, Fill, Protection.

Alinierea orizontală  (Text alignment- Horizontal) oferăşapte tipuri de alinieri:

  General  –   tipul prestabilit (textul la stânga şinumerele la dreapta);

  Left (indent) - La stânga (Indentare)  –  aliniazăconţinutul celulei la marginea din stânga și se poate opta pentru uninterval de decalaj în caseta Indent;

  Center - La centru  –  conţinutul se centrează faţăde marginile stânga şi dreapta ale celulei; 

  Right (indent) - La dreapta (Indentare)   –  conţinutul se aliniază la dreapta în interiorul celulei; 

  Fill - Umplere  –  completează celulele cu conţinutul curent prin repetarea conţinutului pelăţimea celulei; dacă, de exemplu, „-”  este conţinutul celulei şi se selectează  Umplere ca opţiune dealiniere, în celulă va apărea „------”;

  Justify - Aliniere stânga-dreapta  –   aliniază textul de-a lungul celulei şi ajusteazăspaţierea în cadrul fiecărei linii, astfel că toate liniile să aibă o lăţime egală cu a celulei, asigurând astfel omargine dreaptă, similară textului dintr -o coloană de ziar; 

  Center Across Selection - Centrare peste selecţie  –  se aplică unui domeniu de celule;conţinutul primei celule din stânga este centrat pe suprafaţa totală a tuturor celulelor. 

Alinierea pe verticală  următoarele patru opţiuni: Bottom  - Jos  –   prestabilită, Top - Sus  –  

alinierea pe partea de sus a celulei, Center - La centru  –   centrat faţă de marginea de sus şi de jos acelulei, Justify - Stânga-dreapta  –  adaugă spaţii între linii pentru a completa înălţimea celulei în moduniform.

Orientarea textului  se poate realiza, fie prin orientarea verticală  (fără a se întoarce caracterele) dacă se efectuează clic pe caseta în care scrie cuvântul „T e x t” , fie prin modificarea orientării textului folosind caseta de selectare Degrees sau se trage de indicatorul Text în cadrul zonei Orientation. Rotireatextului permite crearea unui cap de rând sau de coloana care să iasă în evidenţă. Pentru etichetarea unuigrup de etichete de rând, se va folosi orientarea verticală şi fuzionarea textului. 

Controlul textului oferă următoarele opţiuni:  Wrap text - Încadrare text  –   expediază conţinutul unei celule pe linia a doua şi pe

următoarele, dacă acesta depăşeşte marginile stânga şi dreapta ale celulei; lăţimea celulei nu estemodificată, doar înălţimea ei;  Shrink to fit - Potrivire prin reducere  –   reduce dimensiunea tipului de literă din

interiorul celulelor selectate pentru a încadra conţinutul în interiorul acestora; lăţ imea celulei nu estemodificată;

  Merge cells - Îmbinare celule –  fuzionarea celulelor selectate;Definiţie. Formatarea numerelor conţinute în celule

reprezintă opţiuni de prezentare a numerelor într -o varietate deformate: General, Number, Curency, Accounting, Date, Time,

Percentage, Fraction, Scientific, Text, Special, Custom.Programul Excel oferă  prezentarea numerelor sub diverse

formate pentru a identifica diferite numere ca valori monetare sau procente, sau pentru a simplifica modul de citire a numerelor prinalinierea tuturor punctelor zecimale într -o coloană. Celuleleselectate pot fi formatate alegând Format Cells  –   Formatare

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 87/9387

Celule din meniul rapid (se execută clic-dreapta) sau se poate utiliza butonul Format din grupul Cells atabului Home.

Observaţie. Prin formatarea unui număr, ceea ce se schimbă este modul de afişare şi nu valoareanumerică a acestuia (valoarea înscrisă într -o celulă). Formatul general al numerelor, în speţă General, nuafişează zerourile care nu influenţează valoarea efectivă a numărului. De exemplu, dacă se introduce„10,50”, care are aceeaşi valoare cu „10,5”, Excel  va ignora ultimul zero, denumit şi zero de final(trailing zero).

La formatarea unui număr se poate opta pentru reducerea/creşterea numărului de cifre, adică se

 pot elimina/adăuga  cifre diferite de zero. În cazul reducerii numărului  de cifre, numărul afişat va firotunjit. De exemplu, dacă numărul 9,45 este afişat cu o cifră după virgulă, atunci acesta va fi rotunjit la9,5. Dacă numărul 9,75 este afişat fără cifre după virgulă, atunci va fi rotunjit la 10. 

4.5. Formule şi funcţii 

Formulele şi funcţiile  sunt oferite de programul Excel  pentru efectuarea de calcule folosindconţinutul unor celule dintr -o foaie de calcul sau din mai multe foi de calcul în conformitate cu

 proiectarea şi cerinţele aplicaţiei.Formulele sunt expresii formate din operanzi  (constante şi/sau referiri de celule), operatori

matematici  (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii; formula este precedată de semnul „=”;  funcţia este o

formulă complexă predefinită identificată printr -un nume şi conţine între paranteze o listă de argumentece reprezintă o expresie. Cea mai simplă formulă este cea care conţine o valoare (constantă numerică sau text). Formulele

mai complexe sunt construite cu ajutorul expresiilor matematice, dar care sunt precedate de semnul „=”.În cazul în care formula nu este precedata de semnul „=”, expresia matematică  este interpretata ca o dată (numerică sau de tip text).

Orice formulă trebuie scrisă într -o celulă a foii de calcul şi va apărea scrisă în  bara formulei.Formula se termină prin tasta <CR >, şi ca efect în celulă nu va fi afişată formula , ci rezultatul calculelorîn conformitate cu expresia corespunzătoare formulei. 

În practică, există două moduri diferite de a crea (scrie) o formulă:1.  tehnica tradiţională  –   se selectează celula în care trebuie să fie creată formula şi se

introduce formula scriind adresele de celulă ale tuturor celulelor care urmează a fi introduse în formulă ;nu se recomandă pentru formulele complexe, deoarece pot apărea erori prin tastare;

2.  tehnica de tip indicare  –   se selectează celula unde trebuie să apară rezultatul şi setastează semnul „=”; introducerea formulei se face prin repetarea următoarei acţiuni: se efectuează clic pecelula ce este operand în formulă şi se tastează semnul pentru operatorul corespunzător, până laterminarea întregii formule; se încheie formula prin apăsarea tastei <Enter>;

Completarea formulelor este operaţia prin care trebuie să se utilizeze facilităţile Excel  pentrucopierea conţinutului unei celule ce reprezintă formule de calcul, şi în alte celule vecine, dar calculele sereferă la celule corespunzătoare unor rânduri sau coloane. Operaţia de completare este similară operaţieide copiere. Această operaţie se utilizează şi când celula conţine numere sau text.

Indicatorul de mouse (cursorul) va lua mai multe forme

în timpul deplasării într -o foaie de calcul,

şi anume :

  cruce mare  –  în această formă se poate utiliza pentru activarea sau selecţia celulelor;

  săgeată  –   această formă se va obţine când se deplasează spre marginea unei celuleactive; când indicatorul are această formă, se poate utiliza mouse-ul pentru deplasarea celulei (mutareaconţinutului celulei în altă celulă-mutarea celulei) ;

  cruce mică neagră  –  se va obţine această formă când mouse-ul se află pe indicatorul decelula (colţul jos-dreapta = pătrat mic negru; instrument de umplere), forma ce se utilizează pentru acomunica utilizatorului că este permisă operaţia de completare.

În timpul lucrului în Excel, utilizatorul trebuie să urmărească frecvent forma indicatorului. Odeplasare de mouse egală cu a 32-a parte dintr-un inch (aproximativ 0.8 mm) reprezintă diferenţa între

operaţiile de selectare, deplasare şi copiere.Pentru completarea unei formule (este o operaţie de copiere), se selectează celula  care conţine

formula ce se doreşte a fi copiată. Se deplasează indicatorul de mouse  în direcţia instrumentului deumplere  până când indicatorul capătă forma indicatorului de umplere (cruce mică neagră). Se apasă

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 88/9388

 butonul de mouse şi se trage de indicatorul de completare  pentru a selecta celulele unde se doreştecopierea formulei. Se eliberează  butonul de mouse şi astfel formula va fi copiată şi în celulele selectate.

Însumarea pe rânduri şi pe coloane  este o metodă de creare a totalurilor   pe rânduri şi pecoloane, dintr-un singur pas folosind butonul AutoSum  –   Însumare automată  (Σ) de pe bara deinstrumente Standard. Acesta apelează funcţia SUM. 

Modificarea formulelor (revizuire/actualizare) poate interveni în diverse situaţii :  s-a introdus o formulă incorectă;   au fost adăugate date noi şi este necesară modificarea formulei pentru reflectarea datelor

noi introduse.Utilizarea funcţiilor Excel  este o facilitate puternică şi performantă a  programului Excel. O

funcţie este o formulă predefinită, prin care utilizatorul economiseşte timp pentru efectuarea unor calculecomplexe. De asemenea, pentru a economisi timp, se recomandă utilizarea referinţelor   la alte celule, înloc de a include toate calculele care determină rezultatele în aceste celule.

Funcţiile sunt formule, deci dacă se apelează o singură funcţie, aceasta trebuie să fie precedată desemnul « = ». După semnul egal urmează numele funcţiei, urmat de unul sau mai multe argumente (suntanumite funcții care nu au argumente) separate prin virgule sau « ; » şi incluse între paranteze:

=Nume_funcţie (<lista-argumente>) De regulă, funcţiile pot fi operanzi în expresiile care constituie formula.Programul Excel  oferă utilizatorului sute de funcţii  (235) care se pot apela pentru a calcula

rezultate folosite în finanţe, contabilitate, statistică, matematică, inginerie sau în alte domenii ştiinţifice,economice, sociale. Funcţiile sunt proceduri (programe structurate) care calculează un anumit rezultat cuo precizie foarte mare ţinând seama de performanţele actualelor microprocesoare cu care sunt înzestratesisteme de calcul.

Categorie  Exemple 

Financial - Financiare Calculează rata dobânzii, rata lunară de rambursare a

împrumutului, valoarea uzurii, etc.

Date&Time - Dată&Oră  Determină ora curentă, ziua din săptămână sau din an,

ora sau data 

Math&Trig - Mat&Trig 

(matematică şi trigonometrie) 

Calculează valoarea absolută, rădăcina pătratică, suma,

 funcţia exponenţială, funcţia logaritmică, funcţii trigonometrice,etc.

Statistical - Statistice Calculează medii, maxime şi minime, abateri medii

 pătratice, cuantile, etc. LookUp&Reference -

Căutare&Referinţă Caută şi returnează valori dintr -un d omeniu, creează

hiperconexiuni în reţele sau documente din INTERNET  Database - Bază de date   Prelucrează valori dintr -o bază de date (tabel) din Excel 

Text Converteşte text în majuscule sau minuscule, elimină

caractere din dreapta sau stânga, concatenează şiruri decaractere, etc. 

Logical - Logice 

 Evaluează o expresie logică şi returnează o valoare

TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), folosită pentru diverseacţiuni sau pentru formatare (condiţionată) 

Information –  Informaţii  Returnează informaţii din programul Excel sau

Windows , referitoare la starea unei celule, a unui obiect sau

mediu în ansamblu 

Engineering - Inginerie  Diverse funcții inginerice 

Cube - Cube

Termenul industrial „cube” definește o metodă deanaliză a conținutului dintr -o bază de date în scopul de a învăţamai multe despre o afacere. Datele de tip cub sunt seturi de date

multidimensionale derivate din informațiile primare stocate înbaze de date standard.

Compatibility

 Funcții di sponibile pentru compatibilitate cu versiunile

anterioare de Excel (2003 sau mai vechi); Toate aceste funcții au fost înlocuite cu funcții noi care pot oferi precizie îmbunătățită șiale căror nume reflectă mai bine utilizarea lor. Deși aceste

 funcții sunt  în continuare disponibile pentru compatibilitate

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 89/9389

Categorie  Exemple 

retroactivă, se recomandă să luați în considerare utilizarea funcțiilor noi de acum înainte, deoarece aceste funcții pot să numai fie disponibile în versiunile viitoare de Excel. 

Observaţie. Evident, nu este necesară memorarea tuturor funcţiilor dintr -o categorie, darutilizatorul trebuie să se informeze despre existenţa acestor funcţii şi să cunoască funcţiile de bază şi săaibă suficiente informaţii despre alte funcţii pentru a le putea apela atunci când este nevoie. Este posibilă

accesarea tuturor funcţiilor prin utilizarea paletei de formule. Lista categoriilor de funcţii include categoria funcţiilor cel mai recent utilizate  Most Recently

Used - Cele mai recent utilizate  şi categoria tuturor funcţiilor  All  -Toate. 

Înainte de a apela o funcţie, utilizatorul trebuie să cunoascărezultatul întors de funcţie (cel ce va fi afișat în interiorul celulei), ceargumente trebuie să aibă funcţia (tipul şi semnificaţia lor) şi modul deapelare al funcţiei. Prin regimul de asistenţă  (Help  - Ajutor)

 programul Excel  oferă toate aceste aspecte pentru fiecare funcţie,utilizatorul urmând să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşteoportunitatea accesării unor funcţii în cadrul aplicaţiei la care lucrează. 

Tabelul funcţiilor Excel utilizate mai frecvent în aplicaţii  FUNCŢIA  REZULTAT –  DESCRIERE 

AVERAGE ( x1 ,

 x2,… , xn) Media aritmetică a numerelor m = (x1+ x2 + … +  xn ) / n 

SUM( x1 , x2,… , xn) Suma aritmetică a numerelor s = x1+ x2 + … +  xn 

PRODUCT( x1 ,

 x2,… , xn) Produsul aritmetic al numerelor p = x1 x2 … xn 

MIN ( x1 , x2,… , xn)  Minimul  dintre numerele x1 , x2,… , xn 

MAX ( x1 , x2,… , xn)  Maximul dintre numerele x1 , x2,… , xn 

COUNT (val 1 ,val 2 , … , val n)  Numărul elementelor  ce conţin valori numerice 

COUNTA (val 1 ,

val 2 , … , val n) Numărul elementelor  nevide

ABS ( x) Valoarea absolută (modulul) numărului xINT( x)  Partea întreagă inferioară a numărului x 

FLOOR (x,n)  Partea întreagă inferioară sau superioară a numărului x 

SQRT( x)  Rădăcina pătratică a numărului x 

ROUND( x,n)  Rotunjeşte valoarea numărului x la n zecimale

PI() Valoarea numărului    = 3,14159265358979

RAND()  Număr aleator  uniform în intervalul (0,1)

 

VAR( x1 , x2,… , xn) Dispersia estimată a valorilor x1 , x2,… , xn 

D= ( xi  –  m)2/(n-1), unde m este media aritmetică a valorilor  STDEV( x1 , x2,… ,

 xn) Deviaţia standard estimată a valorilor x1 , x2,… , xn (rădăcina pătrată a

dispersiei estimate)

VARP( x1 , x2,… , xn) Dispersia calculată a valorilor x1 , x2,… , xn 

D= ( xi  –  m)2 /n, unde m este media aritmetică a valorilor  STDEVP( x1 , x2,… ,

 xn) Deviaţia standard calculată a valorilor x1 , x2,… , xn (rădăcina pătrată a

dispersiei calculate)

POWER(b,e)  Puterea be 

MOD(a,b) Modulo –  restul împărţirii numerelor  întregi a : b 

AND(exp1 , exp2 , … , expn) 

Conjuncţia expresiilor logice exp1 , exp2 , … , expn .Valoarea returnată este TRUE dacă fiecare expresie este TRUE,

altfel este FALSE

OR(exp1 , exp2 , … ,expn)

 Disjuncţia expresiilor logice exp1 , exp2 , … , expn .Valoarea returnată este TRUE dacă cel puţin o expresie este TRUE,

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 90/9390

FUNCŢIA  REZULTAT –  DESCRIERE 

altfel este FALSE

 NOT(exp) Negaţia expresiei exp. Valoarea returnată este TRUE dacă expresia

este FALSE, altfel este FALSE

TRUE() Valoarea returnată este constanta logică TRUE 

FALSE() Valoarea returnată este FALSE ; întotdeauna 

IF(exp, exp1 , exp2)Se evaluează valoarea expresiei logice exp. Dacă valoarea expresiei

exp este TRUE, atunci funcţia IF returnează valoarea specificată prin exp1,

altfel returnează valoarea specificată prin exp2 CHOOSE(i, x1 ,

 x2,… , xn)Instrucţiune de ramificaţie multiplă. Selectarea unei valori dintr-o

listă de valori, pe baza valorii unui indice i.

TODAY()  Data calendaristică curentă 

 NOW()  Data şi ora calendaristică curentă 

VLOOKUP(val,

reg, k )

Căutare verticală. Se caută o valoare în prima coloană a unei regiunide date. Datele din această coloană sunt aşezate în ordine crescătoare. Selocalizează primul element al coloanei care este mai mare sau egal cuelementul căutat. Dacă elementul localizat este în linia i, valoarea returnatăde funcţie este conţinutul celulei din linia i şi coloana k  a regiunii de date.

Prima coloană are numărul de ordine 1. 

HLOOKUP(val,

reg, k )

Căutare orizontală. Se caută o valoare în prima linie a unei regiunide date. Datele din această linie sunt aşezate în ordine crescătoare. Selocalizează primul element al liniei care este mai mare sau egal cu elementulcăutat. Dacă elementul localizat este în coloana i, valoarea returnată defuncţie este conţinutul celulei din coloana i şi linia k  a regiunii de date.Prima linie are numărul de ordine 1. 

OFSET(baza, lin,

col, i, l )

Obţinerea unei referinţe la o celulă sau la o regiune de celule dedimensiune specificată (i=înălţime, l =lăţime). Argumentul baza reprezintă oreferinţă la o celulă faţă de care se determină noua referinţă. Celula pentrucare se generează noua referinţă este deplasată faţă de celula de bază cu lin 

linii şi col coloaneFuncţii pentru  date de tip TEXT 

CODE(s)Codul  ASCII al primului caracter din şirul de caractere s (şirul de

caractere s va fi delimitat de ghilimele)

CHAR(n) Caracterul al cărui cod  ASCII este numărul întreg n 

VALUE( s) Valoarea numerică a şirului de caractere s 

LEN( s)  Numărul de caractere din şirul de caractere s 

LEFT( s ,n)  Primele n caractere din şirul de caractere s 

RIGHT( s,n) Ultimele n caractere din şirul de caractere s 

MID( s,n1 ,n2) Returnează n2 caractere din şirul de caractere s începând cu poziţia n1 

REPT ( s,n) Un şir de caractere obţinut prin repetarea de n ori a şirului decaractere s 

TRIM(s)Un şir de caractere obţinut prin eliminarea tuturor spaţiilor, cu

excepţia spaţiului care desparte cuvintele 

LOWER( s) Transformă toate literele mari din şirul s în litere mici UPPER( s) Transformă toate literele mici din şirul s în litere mari 

PROPER( s)Un şir de caractere în care prima literă a fiecărui cuvânt este

transformată în literă mareCONCATENATE(

 s1 ,s2 ,…,sn)Un şir de caractere obţinut prin concatenarea şirurilor s1 ,s2 , …, sn 

REPLACE( s1 ,n1 ,s2 ,

n2)

Şirul de caractere obţinut prin înlocuirea în şirul s1 a n2 caractere

începând din poziţia n1 cu şirul de caractere s2 Funcţii financiare  în Excel 

FV(rate, nper, pmt,

 pv, type)

Valoarea viitoare ( Future value) a unui împrumut într -un moment detimp viitor, după efectuarea tuturor plăţilor, unde rate = rata dobânzii, nper

= numărul de perioade, pmt = suma plătită ca rată la împrumut, pv =

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 91/9391

FUNCŢIA  REZULTAT –  DESCRIERE 

valoarea actuală a împrumutului, type = 1 sau 0 după cum plata se face laînceputul perioadei sau la sfârşitul perioadei 

 NPER(rate, pmt,

 pv, fv, type) Number of periods - Numărul de luni, ani, zile sau alte unităţi de

timp necesare pentru un împrumut PMT(rate, nper,

 pv, fv, type) Payment - Suma plătită periodic ca rată la împrumut 

PV(rate, nper, pmt,

 fv, type)  Present value  –  Valoarea actuală a unui împrumut RATE(nper, pmt,

 pv, fv,type, quess) Rate –  Rata dobânzii la un împrumut 

Funcţii pentru procesarea bazelor de date

DAVERAGE(db,c

ol,crit )

Returnează media aritmetică a valorilor din coloana col  a bazei dedate db care verifică criteriul crit , unde db = referinţă la o regiune (domeniu)de celule care conţine baza de date, col = referinţă la un nume de câmp al

 bazei de date ( o celulă din prima linie a bazei de date) prin care seaccesează coloana utilizată de funcţie, crit  = referinţă la o regiune de celulecare specifică criteriul utilizat (tabelul de condiţii) 

DCOUNT(db,col,c

rit )Returnează

numărul celulelor cu valori numerice din coloana col  a bazei de date db care verifică criteriul crit . Argumentul col  este opţional.Dacă acest argument este omis, funcţia va determina numărul tuturorcelulelor bazei de date care verifică criteriul 

DCOUNTA(db,col 

 ,crit )Returnează numărul celulelor nevide din coloana col  a bazei de date

db care verifică criteriul crit  

DGET(db,col,crit )

Returnează conţinutul unei singure celule din baza de date db. Celulaeste situată în coloana col şi verifică criteriul crit . Dacă nici un articol nuverifică criteriul, se va returna valoarea de eroare #VALUE !, iar dacă maimulte articole verifică criteriul, se va returna #NUM !

DMAX(db,col,crit )Returnează valoarea maximă a numerelor din coloana col  a bazei de

date db care verifică criteriul crit  

DMIN(db,col,crit )Returnează valoarea minimă a numerelor din coloana col  a bazei de

date db care verifică criteriul crit  

DPRODUCT(db,c

ol,crit )Returnează produsul  valorilor din coloana col  a bazei de date db care

verifică criteriul crit  

DVAR(db,col,crit )

Returnează dispersia estimată a valorilor din coloana col  a bazei dedate db care verifică criteriul crit . Dacă x1 , x2,… , xn sunt aceste valori,dispersia estimată a valorilor x1 , x2,… , xn este

D= Σ( xi  –  m)2/(n-1), unde m este media aritmetică a valorilor  

DVARP(db,col,crit 

)

Returnează dispersia calculată a valorilor din coloana col  a bazei dedate db care verifică criteriul crit . Dacă x1 , x2,… , xn sunt aceste valori,dispersia calculata a valorilor x1 , x2,… , xn este

D= Σ( xi  –  m)2/n, unde m este media aritmetică a valorilor  

DSTDEV(db,col,cr 

it )

Returnează deviaţia standard  estimată (rădăcina pătrată a dispersieiestimate) a valorilor din coloana col  a bazei de date db care verifică criteriulcrit  

DSTDEVP(db,col,

crit )

Returnează deviaţia standard  calculata (rădăcina pătrată a dispersieicalculate) a valorilor din coloana col  a bazei de date db care verifica criteriulcrit  

DSUM(db,col,crit )Returnează suma valorilor  din coloana col  a bazei de date db care

verifică criteriul crit  

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 92/9392

BIBLIOGRAFIE

1.  *** –  Help –  Microsoft –  FoxPro 2.6.

2.  *** –  Help –  Microsoft –  MS-DOS

3.  *** –  Help –  Symantec –  Norton Commander

4.  *** –  Help –  Microsoft –  Windows 95

5.  *** –  Help –  Microsoft –  Windows XP

6.  *** – 

 Help – 

 Microsoft – 

 Windows 7

7.  *** –  Help –  Microsoft –  Word 97

8.  *** –  Help –  Microsoft –  Excel 97

9.  *** –  Help –  Microsoft Office 2010

10.  *** –  Microsoft –  Encarta Encyclopedia Deluxe 2003

11.  *** –  Microsoft –  Getting results with Microsoft Office 97

12.  Bunzel, Tom –  Easy Microsoft® Office 2010

13.  Microsoft –  Step by Step –  Windows 7

14.  Marinescu, Dan; Trandafirescu, Mihai –  PC Manualul începătorului 

15.  McFredies, Paul –  Microsoft Windows 7 Unleashed

16.  Person, Ron –  Utilizare EXCEL pentru Windows 95

17.  Shoup, Kate –  Teach Yourself Visually™ Microsoft® Office 2010 

18.  Ţâmbulea, Leon –  Microsoft FoxPro pentru programatori

19.  Johnson, Steve –  Microsoft Windows XP, traducere Florin Moraru şi Cristian Mocanu 

20.  www.amd.com 

21.  www.avg.com 

22.  www.bitdefender.com/world 

23.  www.intel.com 

24.  www.lexar.com 

7/17/2019 Suport Curs It W7 2014_07

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-it-w7-201407 93/93

25.  www.microsoft.com (cu toate site-urile corespunzătoare sistemelor de operare sau

aplicațiilor) 

26.  www.pcmech.com/show/processors/35/ - a CPU history

27.  www.toshiba.com 

28.  www.unibuc.ro/eBooks/informatica/Birotica/index.htm   –  Birotică şi tehnici multimedia 

29.  www.unibuc.ro/eBooks/informatica/info/CUPRINS.htm 

30.  www.wikipedia.org  –  The Free Encyclopedia