DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN1. Distincţia dintre finanţele publice şi finanţele private

Finanţele publice: au ca element constant asocierea cu statul, cu unităţile administrativ teritoriale sau cu alte instituţii de

drept public, în legătură cu resursele, cheltuielile, împrumuturile şi datoria acestora; se caracterizează cel mai adesea ca relaţii referitoare la formarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti

care se acumulează în bugetele publice şi se utilizează pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii

întodeauna sunt folosite în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii gestiunea finanţelor publice e supusă normelor juridice de drept public

Finanţele private: sunt, de regulă, asociate cu unităţile economice, băncile şi societăţile de asigurare private, în legatură

cu veniturile şi cheltuielile acestora, cu împrumuturile primite sau acordate, cu creanţele de încasat si obligaţiile de plată, cu asigurările şi reasigurările de bunuri, de persoane sau de răspundere civilă, etc

de regulă sunt folosite în scopul realizării de venituri sau profituri de către întreprinzătorii particulari(persoane fizice sau juridice)gestiunea urmează regulile dreptului privat, ale dreptului comercial

gestiunea finanţelor private urmează regulile dreptului privat, mai exact, ale dreptului comercial2. Etapa finanţelor publice clasice( sfârşitul sec. XIX-început sec.XX)-statul liberal, dezinteresat

Concepţii politico-economice: Liberalismul politic domina dezvoltarea economico-socială a ţărilor europene Statul liberal era puţin preocupat de activităţile private Atenţia statului era concentrată şi intervenţia limitată lafuncţiile tradiţionale: apararea naţională,

ordinea publică, justiţia şi diplomaţiaCondiţii :

Evitarea oricăror intervenţii ale autorităţilor publice ce ar fi putut perturba iniţiativa particulară Libera concurenţă Acţiunea legilor obiective ale pieţei Activitatea economică era preocuparea exclusivă a întreprinzătorilor particulari Orice intervenţie(intrusiune)a statului în viaţa economică fiind considerată contraindicată, dăunătoare

Rolul finanţelor publice: Asigurarea resurselor financiare necesare funcţionării instituţiilor publice Taxele, impozitele, împrumuturile şi celelalte modalităţi de preocupare a resurselor financiare trebuiau

concepute şi reglementate în aşa fel încât să aibă un caracter neutru, să nu afecteze relaţiile social-economice existente

Mijloc simplist de asigurare a acoperirii cheltuielilor statului3. Etapa finanţelor publice private/moderne(după primul război mondial)-statul intervenţionist,

interesatConcepţii politico-economice:

Statul intervenţionist ce şi-a manifestat intenţia şi preocuparea în domeniile economic şi social, determinat de necesitatea procurării unor fonduri băneşti consistente, pentru acoperirea cheltuielilor publice care sunt mai mari de la un an la altul

Condiţii : Creşte rolul autorităţilor publice în influenţarea proceselor economice:

cercetarea evoluţiei ciclice a producţiei, prevenirea crizelor/luarea de măsuri de înlăturare a efectelor negative a acestora dacă se

produceau înfiinţarea unor întreprinderi publice şi SC cu capital mixt acordarea de subvenţii şi facilităţi unităţilor economice private măsuri pentru combaterea şomajului şi redresarea economiei stagnante

Rolul finanţelor publice: mijloc de intervenţie pe plan social şi economic, continuând să acopere şi sarcinile administrative,

respectiv finanţarea cheltuielilor statului

1

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN sistemul de venituri publice(taxe şi impozite)permite:

acoperirea cheltuielilor publice o anumită egalizare a condiţiilor sociale(impozitarea veniturilor mari, facilităţi pt categoriile

defavorizate stimularea dezvoltării economice(a activităţilor rentabile)

printr-o politică fiscală corectă, bugetul de venituri şi cheltuieli publice poate deveni un mijloc eficient de preluare(prin taxe şi impozite) a unei părţi din venitul naţional şi redistribuirea acestuia(cheltuieli) pentru obiective economice şi sociale de importanţă majoră pentru societate

4. Structura finanţelor publice Definitia dreptului finanţelor publice. Poate fi definit ca ansamblu de norme şi reguli care reglementează – în mod complex şi unitar-relaţiile sau raporturile care se stabilesc pentru(sau în legătură cu) constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului şi ale colectivităţilor publice locale, în vederea satisfacerii trebuinţelor generale, cu caracter preponderent social-economice, ale societăţii.Structura finanţelor publice(toate componentele au o existenţă de sine stătătoare, dar sunt strâns legate):

Venituri publice Cheltuieli publice

Bugetul statului-procedeu şi act de corelare a veniturilor cu cheltuielile publiceFinanţele locale şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale-pt asig anumitei autonomi a acestoraÎmprumuturile de stat/creditul public-modalitate excepţională de completare a veniturilor publice necesare satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţiiFinanţele organizaţiilor internaţionale-contribuţii băneşti ale statelor membre, utilizate/destinate acoperirii cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a acestor organizaţii internaţionale, în beneficiul tuturor ţărilor lumii

5. Trăsaturi caracteristice ale finanţelor publice Sunt relaţii/raporturi cu un preponderent caracter economic(apar în procesul formării, repartizării şi

utilizării produsului social Se prezintă în formă bănească(producţia, circulaţia mărfurilor, repartiţia produsului social, relaţiile de

schimb, retribuirea muncii, relaţiile dintre ag ec se exprimă prin intermediul banilor) Sunt relaţii fară echivalent(nu presupun o contraprestaţie directă din partea subiectului beneficiar al

mijloacelor băneşti) Mijloacelor băneşti sub care se prezintă relaţiile financiare nu se rambursează(nu atrag în sarcina

beneficiarului obligativitatea restituirii sumelor, întrucţt acestea urmează, de regulă, regimul juridic al crediterlor/alocaţiilor bugetare, neavând caracterul unor împrumuturi)

6. Izvoarele finanţelor publice(forma de exprimare a normelor juridice/a actelor normative)Izvoare ale dreptului finanţelor publice-totalitatea actelelor normative ce reglementează raporturile juridice incidente în domeniul finanţelor publice(numeroase şi într-o continuă modificare). Acestea pot fi grupate în 2 categorii:

Izvoare comune-actele normative a căror obiect excede(depăşeşte) problematica strictă a finanţelor publice(cuprinde şi alte ramuri de drept):

Constituţia României (art. 135-art. 141)-legea fundamentală ce cuprinde o serie de reglementări de direcţionare a activităţilor din domeniul finanţelor publice(elaborarea, aprobarea, executarea bugetului de stat şi a contului general de execuţie bugetară, controlul execuţiei bugetare, politica fiscală a statului, etc.

Legi, ordonanţe, hotărâri guvernamentale prin care sunt reglementate arii problematice mai vaste, dar care cuprind şi dispoziţii referitoare la finanţele publice:

o Legea 215/2001 privind administraţia publică locală(administraţia locală gestionează bugetele unităţilor administrativ teritoriale)

o Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a Românieio O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit, etc.

Izvoare speciale-actele normative prin care se aduc reglementării exclusiv domeniului finanţelor publice:

Legea 500/2002 a finanţelor publice (stabileţte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile

2

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENinstituţiilor publice implicate în procesul bugetar). Este circumscrisă şi definită sfera de cuprindere a finanţelor publice în România. Concepută ca un act normativ general, în care se regăseşte cadrul general de reglementare în materie. Stă la baza altor legi cu un conţinut mai concret

Acte normative prin care sunt reglementate sectorial diferite activităţi din domeniul finanţelor pubice:

o Legea 273/2006 privind finanţele publice localeo Legea 30/1991 pt organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiareo O.G.119/1999 privind controlul intern şi financiar preventivo Legea 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României o O.G. 64/2007 privind datoria publicăo Legea 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscaleo Codul fiscal adoptat prin Legea 571/2003o Codul de procedură fiscală adoptat prin O.G. 92/2003o Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbruo O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar

Acte normative de rang inferior: o Norme juridice cuprinse în ordine ministerialeo Norme metodologice/instrucţiuni

7. Definiţia dreptului finanţelor publice(format din dreptul financiar şi dreptul fiscal)Dreptul finanţelor publice poate fi definit ca ansamblu de norme şi reguli care reglementează – în mod complet şi unitar-relaţiile sau raporturile care se stabilesc pentru(sau în legătură cu) constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului şi ale colectivităţilor publice locale, în vederea satisfacerii trebuinţelor generale, cu caracter preponderent social-economice, ale societăţii.Prin intermediul finanţelor publice se asigură constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului şi ale colectivităţilor publice locale, pentru sporirea producţiei de mărfuri, dezvoltarea forţelor de producţie, promovarea cercetării ştiinţifice, dezvoltarea învăţământului, culturii şi ocrotirea sănătăţii

8. Raportul de drept financiar. Particularităţi Raporturile juridice financiare sunt formate de relaţiile sociale care iau naştere, se modifică şi se sting în procesul constiturii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele juridice financiare.

Particularităţi întotdeauna unul dintre subiecte este statul, poziţie de subordonare a tuturor celorlalte subiecte participante manifestarea unilaterală de voinţă a statului reglementate de norme juridice adoptate de puterea legislativă raporturi a căror executare e asigurată prin aplicarea legii de către autoritatea statală raporturile se nasc numai în cadrul activităţilor financiare înfăptuite de organele de stat raporturi ce se disting prin elemente lor specifice, constitutive şi definitorii: subiecte, conţinut,

obiect9. Aparatul financiar al statului

Aparatul financiar al statului desfăşoara activitatea financiară a statului. Este format din– organe de stat şi instituţii publice, dispuse în sistem piramidal, cu atribuţii în constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului:

Organe ale statului cu competenţă generală-au atribuţii în multe domenii, inclusiv finanţe publice- Parlamentul şi Guvernul României, Consiliile locale, ministerele şi alte organe de stat

Organe ale statului cu competenţă specială-au atribuţii exclusiv în domeniul finanţelor publice. Pot fi:o Organe centrale de specialitate : Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor Publice, Trezoreria

publică, Garda Financiră şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscalăo Organe locale de specialitate- reprezentate de subunităţile organelor centrale de specialitate:

Camerele de Conturi Judeţene, Direcţiile Generale Judeţene ale Finanţelor Publice, Secţiile teritoriale ale Garzii Financiare

3

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Rolul aparatului financiar al statului:

o Administrează finanţele publice o Realizează echilibrul financiar, monetar şi valutar al ţării o Asigură eficienţa economiei naţionale

Ministerul Finanţelor Publice=organ de specialitate al administraţiei publice centrale ce contribuie la elaborarea şi implementarea Programului de guvernare în domeniul finanţelor publice;are ca principală funcţie administrarea generala a finanţelor publice, colaborând cu celelalte ministere şi organe de specialitate. Are în subordine:

o Agentia Naţională de Administrare Fiscală-instituţie publică ce are ca principale atribuţii colectarea veniturilor publice, aplicarea unitară a legislaţiei fiscale, informarea şi asistarea contribuabililor privind aplicarea legislaţiei fiscale)cuprinde Autoritatea Naţională Vamală, Garda Financiară,şi direcţiile judeţene ale finanţelor publice

o Trezoreria Statului-instituţia prin care se derulează toate operaţiunile de încasări şi plăţi privind fondurile publice

10. Definiţia bugetului public naţional. Bugetul public naţional reprezintă planul financiar al statului prin care sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile publice pentru o perioadă determinată de timp(1 an). E un act de corelare a veniturilor cu cheltuielile. Se prezintă sub forma unei balanţe, care poate fi:

Buget public deficitar=veniturile mai mici decât cheltuielile, pt echilibrare sunt necesare credite bugetare Buget public echilibrat = veniturile sensibil egale cu cheltuielile, Buget public excedentar = veniturile mai mari decât cheltuielile, situaţia ideală11. Bugetul public national. Cuprins

Bugetul public naţional cuprinde totalitatea bubetelor existente în sistemul bugetar central şi local(mii de bugete)1) Bugetul statului2) Bugetul asigurărilor sociale de stat şi ale bugetului asigurărilor pentru şomaj3) Bugetele fondurilor speciale4) Bugetul trezoreriei statului5) Bugetele instituţiilor publice autonome6) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral/parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de

stat şi bugetele fondurilor speciale7) Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii8) Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate/garantate de stat şi ale căror rambursare,

dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri speciale9) Bugetul fondurilor externe nerambursabile10) Bugetele locale ale administraţiei locale, care au personalitate juridică12. Dreptul bugetar. Definire.

Dreptul bugetar-parte componentă a dreptului financiar- este acel ansamblu de norme juridice în care sunt cuprinse dispoziţiile referitoare la cuprinsul bugetului de stat, cât şi la procedura elaborării, aprobării, executării şi încheierii fiecărui buget anual. Dreptul bugetar nu se suprapune reglementărilor referitoare la cuprinsul bugetului de stat(venituri bugetare)şi nici a împrumuturilor de stat, dar sunt în strânsă legătură cu acestea(executarea bugetului anual presupune perceperea impozitelor şi taxelor şi, uneori, împrumuturi de stat pentru completarea veniturilor realizate din taxe şi impozite

În aplicarea dreptului bugetar treuie avute în vedere unele principii ce jalonează desfăşurarea unitară şi corectă a activităţilor ce această procedură le presupune: anualitate, unitate, universalitate, echilibrarea, specializarea, unitatea monetară şi publicitatea bugetului de stat

13. Prezentarea fiecarui principiu al dreptului bugetar1)Principiul anualităţii bugetului-impune realizarea unui buget în care să se regăsească înscrise cifrele de venituri şi cheltuieli corespunzătoare unei perioade de timp de un an(prevederi care să se şi înfăptuiască în respectivul interval de timp). Aceasta înseamnă necesitatea elaborării fiecărui buget pentru o perioadă de timp limitată la un an. Perioada de un an este apreciată ca fiind cea mai corespunzătoare atât din punct de vedere tehnico-financiar, cât şi din acela al autorizării (aprobării) bugetului de către puterea legislativă:

4

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN D.p.v. tehnico-financiar, un an răspunde posibilităţilor reale de prevedere/stabilire prealabilă a

cuantumului veniturilor şi cheltuielilor bugetare D.p.v. al autorizării(aprobării) bugetului de puterea legislativă asigură un control eficient în

timp(exercitat de puterea legislativă) asupra puterii executive Principiul anualităţii bugetului e expres înscris în dispoziţiile Legii finanţelor(veniturile şi cheltuielile

sunt aprobate pe un an=exerciţiu bugetar) Reglementările plurianuale sunt excepţii stric reglementate(angajarea funcţionarilor publici pe

perioadă nedeterminată, datoria publică pe termen mediu/lung- produc efecte juridice bugetare şi după ce legea bugetară prin care au fost aprobate nu se mai află în vigoare)

2)Principiul unităţii bugetului-elaborarea unui buget unic, în fiecare an, în care să fie înscrise toate veniturile şi cheltuielile publice ale statului. Se raportează la fiecare dintre bugetele ce formează sistemul bugetar(bugetul public naţional)

D.p.v. financiar bugetul reflectă starea reală a situaţiei financiare a ţării D.p.v.politic, prin controlul pe care-l exercită asupra bugetului, parlamentul are o vedere mai clară şi de

ansamblu asupra cheltuielilor publice a statului În unele state s-a introdus pluralitatea bugetară: pe lângă bugetul ordinar, general şi bugete anexe,

speciale, autonome, extraordinare-ca urmare a necesităţii impuse de viaţa social-economică Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pt utilizarea eficientă şi

monitorizarea fondurilor publice Prin Legea finanţelor publice şi Legea privind sistemul asigurărilor pt şomaj şi stimularea ocupării

forţei de muncă s-a stabilit ca bugetele asigurărilor pt şomaj, fondurilor speciale să se aprobe de Parlament

S-a statuat dreptul unităţilor administrativ-teritoriale şi regiilor autonome de-a avea bugete autonome3)Principiul universalităţii bugetului e acela care impune elaborarea în fiecare an a unui buget unic, în buget să se cuprindă-în extenso-toate veniturile şi toate cheltuielile statului din fiecare exerciţiu financiar

Avantaje politice prezentarea detailată, spre aprobare Parlamentului, oferă cunoaşterea exactă a evoluţiei şi orientării politicii financiare a guvernului pentru fiecare an, ceea ce permite un controltemeinic asupra practicii bugetare

Dezavantaje-bugetul brut are proporţii prea mari ce îngreunează evidenţa contabilă bugetară(bugetul net permite camuflarea cuantumurilor băneţti reale)

În practică s-a recurs la bugetul mixt/pluralitatea bugetară-datorită unor necesităţi impuse de viaţa social-economică a diferitelor ţări. Astfel, declarându-se bugetul statului ca buget ordinar, general sau central, s-a admis ca alături de acesta să se elaboreze şi alte bugete: anexe, speciale, autonome, extraordinare etc., care sunt – de regulă – mai mici şi de o importanţă mai puţin generală decât bugetul ordinar sau central. : în bugetul anual, pentru unele sectoare se înscriu toate veniturile şi cheltuielile, iar pentru alte sectoare de activitate numai soldurile nete

Reguli în vederea aplicării principiului universalităţii bugetului: Necompensarea cheltuielilor proprii cu veniturile proprii Neafectarea unor venituri pentru cheltuielile necesare întreţinerii instituţiilor

publice/pentru desfăşurarea unor activităţi care se finanţează de la bugetul de stat Principiului universalităţii bugetului stă la baza legislaţiei finanţelor publice române: veniturile şi

cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte

Aplicarea principiului unităţii bugetare trebuie văzută şi înţeleasă ca o necesitate raportată la fiecare dintre bugetele care formează sistemul bugetar (care intră în cuprinsul bugetului public naţional), regula pe care o impune respectivul principiu neputând viza ansamblul bugetar de la nivelul societăţii.

4)Principiul echilibrării bugetului de stat impune realizarea unei echivalenţe cantitative/a unei apropieri sensibile a cifrelor veniturilor şi cheltuielilor, cu preconizarea unui excedent simbolic al veniturilor faţă de cheltuieli.

Echilibrul bugetar=echilibrul economiei naţionale(corecta orientare a activităţii financiare a statului, în acord dezvoltarea economică generală) bugetul elaborat şi executat în raport direct cu posibilităţile şi necesităţile reale ale statului.

5

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENo Veniturile sunt prevăzute în buget în limita lor minimă care este obligatorie de îndeplinit, dar ea

poate fi depăşităo Cheltuielile –al căror volum e stabilit în funcţie de obiectivele şi acţiunile preconizatea se

realiza, precum şi de volumul veniturilor planificate-sunt prevăzute în buget în limita lor maximă Pprincipiului echilibrării bugetare este o necesitate şi un deziderat legiferat

5)Principiul realităţii bugetare se are în vedere-cu ocazia întocmirii proiectului de buget-variantele cele mai apropiate de realitate(venituri ce se pot realiza efectiv, respectiv a unor cheltuieli ce pot fi acoperite)Realitatea bugetară e strâns legată de echilibrul bugetar: bugetul elaborat şi executat în raport direct cu posibilităţile şi necesităţile reale ale statului.

Veniturile sunt prevăzute în buget în limita lor minimă care este obligatorie de îndeplinit, dar ea poate fi depăşită

Cheltuielile –al căror volum e stabilit în funcţie de obiectivele şi acţiunile preconizatea se realiza, precum şi de volumul veniturilor planificate-sunt prevăzute în buget în limita lor maximă

6)Principiul specializării bugetului-pt România: „veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare”7)Principiul unităţii monetare a bugetului: „toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională. Până la adoptarea noii Legi a finanţelor publice acest principiul avea aplicabilitate în temeiul unor reglementări bancare, care prevedeau – de o manieră indirectă – obligativitatea exprimării operaţiunilor bugetare exclusiv în moneda naţională. 8)Principiul publicităţii bugetului: informarea promptă-atât internă(pt proprii cetăţeni), cât şi internaţională despre situaţia financiară a ţării. „sistemul bugetar este deschis şi transparent, acstea realizăndu-se prin:

Dezbaterea publică a proiectului de buget, cu prilejul aprobării Dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării Publicarea in MO al României, Partea I a actelor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor de

execuţie a acestora Mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului,

exceptând informaţiile şi documentele nepublicate, prevăzute de lege.”14. Conţinutul bugetului public naţional e format din venituri şi cheltuieli publice:

Venituri publice-se realizează diferenţiat- în raport cu necesitatea repartizării venitului naţional, de structura economiei naţionale, de gradul de dezvoltare teritorială a ţării şi de nivelul de dezvoltare al forţelor de producţie. Sunt alcătuite din:

Venituri publice curente(ordinare, încasate cu regularitat )reprezentate prin:o Venituri fiscale formate din taxe şi impozite(se încasează cu regularitate la buget=sursă

permanentă a acestuia) Impozite directe stabilite pe criterii exterioare; au ca obiect al impunerii terenuri, cladiri,

activităţi economice şi mişcarea capitalului bănesc; încasate direct şi nemijlocit de la contribuabili

Impozite indirecte realizate sub forma impozitelor de consum prin vânzare mărfuri/servicii; percepute procentual în raport de valoare(TVA)/în sumă fixă pe unitatea de măsură; suportate în momentul consumului; încasate indirect de la un contribuabil nedeterminat

o Venituri nefiscale obţinute de stat de la întreprinderile şi/ de pe domeniile sale(se încasează în etapa repartiţiei primare a venitului naţional;sunt realizate de stat în calitatea sa de proprietar şi organizator al activităţii şi domeniilor sale)

Venituri publice extraordinare la acestea se apelează numai în situaţii excepţionale, când veniturile curente nu pot acoperii integral cheltuielile bugetare. Fac parte:

o Împrumuturile de stat(generează datoria publică).se acordă pe baza unor capitaluri băneşti acumulate anterior şi care sunt disponibile temporar pantru cei care le deţin

o Suplimentarea masei monetare aflată în circulaţie(stimulează inflaţia)o Înstrăinarea unor bunuri din proprietatea privată/chiar a unei părţi din rezervele de aur ale

statului

6

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENCheltuieli publice sunt modalităţi de repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti bugetare, în vederea satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii. Sunt repartizate de la bugetul de stat în funcţie de importanţa şi urgenţa lor , pentru acoperirea nevoilor militare, întreţinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenţii sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale, ştiinţifice,etc. Se manifestă o dinamică ascedentă a cheltuielilor publice. Repartizarea cheltuielilor publice bugetare pe aceste domenii se face, în fiecare stat, în mod diferit, ţinându-se seama de nivelul de dezvoltare economică şi socială

Factorii ce determină creşterea cheltuielilor bugetare: Sporul demografic, creşterea pretenţiilor populaţiei, Sporirea cheltuielilor militare Creşterea numerică a aparatului de stat, înzestrarea cu mijloace moderne de acţiune

15. Cheltuielile publice. ClasificareGruparea cheltuielilor bugetare pe criterii:

Criteriul economic/clasificarea economică-raportate la venitul naţional:a. Cheltuieli publice productive-reprezintă o avansare de venit naţional(cheltuieli pt construcţii,

dezvoltare, modernizare unităţi economice/cele destinate constituirii rezervelor de stat)b. Cheltuieli publice neproductive-reprezentând un consum de venit naţional(au ca finalitate

asigurarea funcţionării organelor de stat, pt învăţământ, cultură, sănătate, protecţie socială, mediu)

a. cheltuieli reprezentând o avansare de venit naţional b. cheltuieli reprezentând un consum de venit naţional a. Cheltuieli publice curente:cheltuieli de personal, materiale şi de servicii, subvenţiile,

transferurile şi plata dobânzilorb. Cheltuieli publice de capital: cheltuieli de investiţii separat de cele pentru rezerva naţională

Criteriul destinaţiei specifice/clasificarea funcţionalăa. Cheltuieli publice pentru învăţământ, cultură, sănătate, protecţie socialăb. Cheltuieli publice pentru economia naţionalăc. Cheltuieli publice pentru întreţinerea organelor de stat

Clasificarea funcţională a cheltuielilor în Româniad. Partea I-cheltuieli social-culturalee. Partea II-asigurările sociale şi protecţie socială(ch asig soc, ch pensie suplimentară,ch şomaj)f. Partea III-gospodărie comunală şi locativăg. Partea IV-apărare naţionalăh. Partea V-ordine publicăi. Partea VI-putere şi administraţie de statj. Partea VII-acţiuni economice k. Partea VIII-alte acţiunil. Partea IX- transferuri din bugetul de stat catre bugetele localem. Partea X-datorie publicăn. Partea XI-fondul de rezervă bugetară

16. Cuprinsul bugetului. Pentru a-l identifica şi delimita corect se face diferenţiere între statele de tip federal şi cele de tip unitar

Statele de tip federal(formate dintr-o federaţieo Caracteristicile statului federal

- Exista o ordine constituţionala comuna statelor federate, ceea ce înseamnă ca există o constituţie la nivelul federaţiei. Şi statele federate au o constituţie proprie dar aceasta este subordonată celei centrale - Populaţia federaţiei are 2 cetăţenii , una a statului federal şi cealaltă a statului federat - Atât la nivelul federaţiei cat şi la nivel federat exista organe legiuitoare, executive şi judecătoreşti , doar ca cele de la nivel federat sunt subordonate celor centrale.- Statele federale au parlamente bicamerale , intr-una dintre camere este reprezentata in întregime populaţia federaţiei, iar in cealaltă camera sunt reprezentate interesele particulare ale statelor federate.- In raporturile de drept internaţional statul federal este subiect distinct de drept internaţional dar in anumite limite şi statele federate pot participa ca actori juridici in astfel de raporturi.

7

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN-În statele federale bugetul public general cuprinde:

o Bugetul federal(al federaţiei)o Bugetele componentelor federaţiei(al statelor federate)o Bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale

Statele de tip unitar. Spunem despre un stat ca este unitar atunci când asupra tuturor indivizilor care populează teritoriul, acţionează un singur rând de autorităţi publice înzestrate cu suveranitate deplina internă şi externă.

o Caracteristicile statului unitar: - statul unitar se constituie dintr-o singură formaţiune teritorială.- statul unitar presupune o singură ordine constituţională , statul unitar are o singură constituţie - la nivel central statul unitar are un singur rând de autorităţi publice, adică un singur legislativ, un singur executiv şi un singur rând de organe judecătoreşti- populaţia are de regula o singura cetăţenie, - deşi statul unitar presupune o putere centrala, sau o putere centralizată, acesta nu este incompatibilă cu descentralizarea şi desconcentrarea (sunt sisteme administrative care presupun un transfer de atribuţii (prerogative) de la nivelul puterii centrale la nivel local)- in raporturile de drept internaţional statul unitar, el şi numai el, poate fi subiect al acestor raporturi - unităţile administrativ teritoriale sunt subordonate celor centrale.(judete, orase, comune)-În statele unitare, inclusiv România, bugetul public general cuprinde:

o Bugetul central-ordinar al statului(venituri şi cheltuieli publice la nivel central): Bugetul statului-ansamblu coerent de bugete ce alcătuiesc bugetul public naţional.

Potrivit Legii finanţelor publice, acesta cuprinde: Bugetul celor 2 camere ale Parlamentului Bugetul Preşedenţiei României Bugetul Guvernului Bugetele altor instituţii publice care nu au organe ierarhic superioare Bugete anexe-precis reglementate şi autorizate de lege-sunt fonduri speciale

aprobate de Parlament odată cu aprobarea bugetului general Bugetul asigurărilor sociale de stat-ca buget anexă al bugetului statului, dar care se

realizează distinct de bugetul statului, în bugetul naţionalo Bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridică(comună, oraş,

municipiu şi judeţ cu bugete proprii, în condiţii de autonomie funcţională financiară). o Bugetele anexe, ca bugete distincte de cel general.sunt aprobate de Parlament odată cu cel

general.o Bugetele autonome-întocmite de entităţi publice cu largă autonomie financiară; sunt elaborate şi

executate fară a fi necesară aprobarea parlamentuluio Bugetele extraordinare-întocmite în momente de dificultate financiară(împrumuturi de

stat/emisiuni monetare)17. Ordonatorii de credite. Definitie

Procedura bugetară reprezintă totalitatea acţiunilor pt elaborarea, aprobarea, executarea, încheierea execuţiei bugetare şi controlul execuţiei bugetare. Se întinde pe trei ani. Ordonatorii de credite sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune-în condiţiile legii-asupra creditelor bugetare, în virtutea funcţiei pe care o deţin în conducerea unei instituţii publice sau a unui organ de stat. Aceştia au obligaţia să:

Elaboreze şi aprobe bugetul instituţiei pe care o conduc(fază premergătoare) Încheierea şi controlul execuţiei bugetare sunt ulterioare(Urmăreasc folosirea cu eficienţă a sumelor de

bani primite din bugetul statului; ţin evidenţa contabilă; prezintă dări de seamă contabile asupra execuţiei bugetare)

Potrivit legii, ordonatorii de credite răspund pentru: Realizarea veniturilor proprii Modul în care utilizează creditele bugetare

8

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN18. Ordonatorii de credite(conducătorii instituţiilor publice). Clasificare

Clasificare în funcţie de locul instituţiilor publice şi a organelor de stat finanţate din bugetul statului în cadrul administraţiei de stat:

1) Ordonatori principali-conducătorii ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat, ce au dreptul: o să ceară MFP deschiderea creditelor bugetare ce se cuvin instituţiilor pe care le reprezintă,

precum şi celor din subordinea loro să repartizeze creditele bugetare ce se cuvin instituţiilor pe care le reprezintă, precum şi celor

din subordinea loro să aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetul ministerului/organului central de stato sunt îndreptăţiţi să delege aceste prerogative înlocuitorilor lor

2) Ordonatori secundari se găsesc în ramuri administrative în care există 2 categorii de instituţii publice cu personalitate juridică şi buget propriu, aflate în raport de subordonare. Conducătorii instituţiilor de rang superior sunt ordonatori secundari

3) Ordonatori terţiari se găsesc în ramuri administrative în care există 2 categorii de instituţii publice cu personalitate juridică şi buget propriu, aflate în raport de subordonare. Conducătorii instituţiilor de rang inferior sunt ordonatori terţiari, au dreptul numai de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc de la ordonatorii principali/secundari

D.p.v. al răspunderii juridice care le este antrenată pt nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la utilizarea creditelor bugetare toţi ordonatorii de credite au o situaţie juridică egală

19. M.F.P.(Ministerul Finanţelor Publice). Atribuţii principale1) Coordonarea acţiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar:

o Pregătirea proiectelor legilor bugetare anualeo Pregătirea proiectelor legilor de rectificareo Pregătirea proiectelor legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie bugetară

2) Întreprinderea măsurilor necesare pt aplicarea politicii fiscal-bugetare3) Elaborarea şi emiterea normelor metodologice, a precizărilor şi instrucţiunilor prin care se stabilesc

practicile şi procedurile pt încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor

20. Guvernul . Atribuţii principale1) Realizarea politicii fiscal-bugetare, luând în considerare perspectivele economice şi priorităţile politice

cuprinse în Programul de guvernare acceptat de Parlament2) Elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pt anul bugetar respectiv şi proiecţia acestuia în

următorii 3 ani3) Elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale(inclusiv de rectificare)4) Transmiterea proiectelor legilor bugetare anuale spre adoptare Parlamentului5) Exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice21. Parlamentul. Atribuţii principale1) Adoptă legile bugetare anuale2) Adoptă legile de rectificare bugetară3) Adoptă legile contului general anual de execuţie, elaborate de Guvern4) În timpul dezbaterilor din Parlament nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care

determină majorarea nivelului deficitului bugetar22. Elaborarea proiectului de buget. Prezentarea pe scurt a acestei etape a procedurii bugetare

Elaborarea proiectului de buget intră în sarcina Guvernului. În cadrul acestuia MFP răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat(pe baza unor estimări şi date cuprinse în documentele ce alcătuiesc Programul de guvernare acceptat de parlament. BNR colaborează cu MFP în vederea stabilirii indicatorilor macroeconomici ce stau la baza proiectului anual de buget), iar M Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale coordonează activitatea de întocmire a proiectului bugetului asigurărilor sociale

Elaborarea proiectelor de bugete şi a proiectelor legilor bugetare anuale de către Guvern cuprinde activitatea de determinare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetului public naţional. (prin Ministerul Finanţelor Public) se bazează pe o serie de estimări şi date cuprinse în documentele care alcătuiesc Programul de guvernare acceptat de Parlament. Banca Nationala a Romaniei colaboreaza cu Ministerul

9

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENFinantelor Publice în vederea stabilirii indicatorilor macroeconomici în baza carora se va elabora proiectul anual de buget.

23. Indrumari metodologice in cadrul elaborarii proiectului de buget. Îndrumarea metodologică în cadrul elaborarii proiectului de buget . Până la data de 01. Iunie .an curs MFP-în calitatea sa de organ administrativ de specialitate financiară, e abilitat să elaboreze norme metodologice obligatorii pt toţi agenţii economici, instituţiile publice şi organele de stat ce-şi întocmesc bugete proprii. Normele metodologice-dau îndrumările necesare pentru asigurarea unei maniere unitare de abordare a aspectelor comune pe care le pretind activităţile reclamate de procesul bugetar

24. Evaluarea veniturilorMetode de evaluare a veniturilor bugetare:

Metoda evaluării directe:o Oferă perspectiva estimării reale a veniturilor cu condiţia ca aceasta să se facă cu sinceritate şi

temeinicieo Aplicată cu preferinţă în Germania şi SUA, în ultimii ani şi-n Franţa

Metoda reportării, cu anumite majorări, a veniturilor din anul precedento Mai simplă şi mai operativăo Utilitatea ei constă în stabilirea cât mai judicioasă a proporţiei cu care se majorează cuantumul

veniturilor reportate, deci tot pe baza unei estimări reale a evoluţiei probabile a veniturilor şi consumrilor supuse impozitelor directe şi indirecte

o Se aplică parţial în Franţa, Belgia, SpaniaMetode de evaluare a veniturilor bugetare în ţara noastră- metode combinate, mixte. Aceste presupun compararea cifrelor de venituri şi cheltuieli care se propun cu cele din anul şi exerciţiul bugetar precedent. Cifrele de venituri şi cheltuieli rezultate din evaluarea directă se prevăd comparativ cu exerciţiul bugetar precedent. Conform Legii finanţelor publice înscrierea în proiectul anual al bugetului de stat a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se grupează, pe baza clasificaţiei stabilite de MFP, în :

o Venituri ordinare: curente şi de capital, fiscale, nefiscale şi diverseo Venituri extraordinare25. Evaluarea cheltuielilor

Metode de evaluare a cheltuielilor bugetare. Cel mai frecvent se utilizează metoda cvasi-automatică, care constă în reportarea-în mod automată cuantumului cheltuielilor din anul precedent, cu excepţia cheltuielilor pt care se cer modificări temeinic justificate.Metode de evaluare a cheltuielilor bugetare în ţara noastră- metode combinate, mixte. Aceste presupun compararea cifrelor de venituri şi cheltuieli care se propun cu cele din anul şi exerciţiul bugetar precedent. Cifrele de venituri şi cheltuieli rezultate din evaluarea directă se prevăd comparativ cu exerciţiul bugetar precedent. Conform Legii finanţelor publice înscrierea în proiectul anual al bugetului de stat a veniturilor şi cheltuielilor bugetare se grupează, pe baza clasificaţiei stabilite de MFP, în :

o Cheltuieli curente: Cheltuieli curente de personal(salarii, impozite pe salarii, contribuţii asigurări sociale de stat,

constituire fondului de şomaj, deplasări, detaşări şi transferuri) Cheltuieli curente materiale pentru servicii(întreţinere, gospodărire, obiecte de inventar de mică

valoare, cărţi, publicaţii)o Cheltuieli de capital

Cheltuieli de capital pentru investiţii Cheltuieli de capital pentru rezerva de stat

26. Întocmirea proiectului de buget în sistem piramidal(venituri şi cheltuieli)La baza propunerilor bugetare formulate de ordonatorii principali de credite stau datele şi estimările(pregătite şi cuantificate de către unităţile din subordine şi înaintate pe cale ierarhică) care se concentrează într-un sistem piramidal la nivelul conducătorilor ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat/instituţii publice centrale. Locul cel mai important în elaborarea proiectului de buget de stat îl ocupă elaborarea proiectului de bugete ale ministerelor şi celorlale organe centrale de stat

10

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN

Propunerile de bugete se transmit de ordonatorii de credite principali la MFP, întocmite pe formulare care sunt indicate prin îndrumările metodologice

Propunerile de cheltuieli se calculează pe baza detelor de fundamentare comunicate de MFP şi pe baza fundamentărilor proprii ale ordonatorilor principali de credite, fundamentări ce însoţesc proiectul de buget

Propunerile de cheltuielile având natura de investiţii ale ministerelor şi altor organe centrale de stat şi a celor subordonate acestora, este necesară o documentaţie tehnico-economică, pentru care e prevăzută o procedură specială de aprobare:

Investiţiile ce se finanţează din bugetul statului. Este reglementată întocmirea unei liste de lucrări, utilaje, mobilier şi alte obiecte de investiţii, în cuprinsul lor fiind specificată categoria lor, sumele de bani ce reprezintă costul lor(pe baza devizelor de calcul al costului). Aceste liste de investiţii sunt însoţite de proiecte, devize de cost, rapoarte de necesitate, centralizate pe fiecare minister/organ central de stat, se anexează la bugetele lor anuale şi se aprobă după o procedură specială

27. Însuşirea proiectului de buget de către Guvern. După depunerea proiectului de buget de stat şi a proiectului legii bugetare anuale la Guvern, acesta procedează la „însuşirea” lui

Însuşirea proiectului de buget de către Guvern comportă: O ultimă verificare a cifrelor bugetare de venituri şi cheltuieli Aprobarea acestuia cu/fără modificări cu acordul unanim al membrilor săi

Însuşirea proiectului de buget de către Guvern înseamnă: Asumarea răspunderii de către executiv pentru continutul documentului

Însuşirea proiectului de buget de către Guvern se face numai dacă şi în măsura în care: Proiectul şi raportul însoţitor exprimă politica fiscal-bugetară a Executivului(din Programul de

guvernare)28. Trimiterea la Parlament a proiectului de buget Se face de Guvern pentru aprobare şi adoptare, până la 15 octombrie a fiecărui an Proiectului de buget trimis parlamentului trebuie însoţit de documente anexe:

Raportul privind situaţia macroeconomică a ţării pentru anul următor şi proiecţia în următorii 3 ani

Proiectul legii bugetare anuale Forul legislativ suprem e investit cu dreptul de-a aproba bugetul:

Verificarea pe ansamblu a bugetului, în funcţie de conjunctura social-economică ce se prefigurează pt anul următor şi măsura în care acoperă corespunzător nevoile societăţii

Analizarea şi dezvoltarea acestuia de o manieră detaliată

11

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Adoptarea bugetului de stat, printr-o lege special consacrată acestuia

29. Dezbaterea şi aprobarea bugetului statului Dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget se face în şedinţă comună a celor două camere

parlamentare Legile finanţelor publice stabilesc că bugetul statului se aprobă de Parlament până cu 3 zile înainte de

expirarea exerciţiului financiar(pe ansamblu, articole, aliniate, ordonatori principali, credite de angajament pentru acţiuni multinaţionale):

Parlamentul trebuie să aprobe bugetul până în antepenultima zi a exerciţiului bugetar anterior Bugetul anual al statului trebuie aprobat:

global, pe ansamblu(venituri şi cheltuieli anuale), pe capitole de venituri şi cheltuieli pe ministere şi alte organe centrale de stat pentru fiecare articol în parte al legii bugetare anuale

30. Soluţii aplicabile în cazul în care bugetul nu poate fi adoptat în termenul legal(finele exerciţiului financiar în curs). Soluţii:

Aprobarea unor douăsprezecimi bugetare provizorii Încredinţarea Guvernului de a îndruma execuţia bugetară(activităţile economico-sociale) ghidându-se

după cifrele de venituri şi cheltuieli din exerciţiul financiar care tocmai a expirat, până la data adoptării bugetului.

31. Douăsprăzecimile bugetare-soluţie aplicabile în cazul în care bugetul nu poate fi adoptat în termenul legal

Aprobarea unor douăsprezecimi bugetare provizorii sunt bugete ale căror cuantum de venituri şi cheltuieli reprezintă a douăsrezecea parte din cifrele prevăzute şi propuse în legea de adoptare a bugetului de stat(care nu s-a putut adopta până în antepenultima zi a exerciţiului financiar-termen legal). Aceste douăsprezecimi bugetare(forma unor mini-bugete)sunt:

examinate de consiliile de specialitate ale celor două camere, discutate şi aprobate de plenul(camere unite)forului legislativ suprem odată aprobate se pun în executare de către guvern, pentru a asigura continuitatea firească a

întergii activităţi la nivelul societăţii32. Soluţia care se aplică în România în cazul neadoptării bugetului la termen

Încredinţarea Guvernului de a îndruma execuţia bugetară(activităţile economico-sociale) ghidându-se după cifrele de venituri şi cheltuieli din exerciţiul financiar care tocmai a expirat, până la data adoptării bugetului. Adoptat şi de legislaţia noastră post revoluţionară. Este preferat şi mai des utilizat.

Constă în aplicarea, în continuare, a prevederilor bugetului anual precedent, dacă bugetul nu a fost adoptat până la data expirării exerciţiului bugetar(din 1989-2001 România nu s-a încadrat în termenele legale cu adoptarea bugetului)

După 2001 Parlamentul şi Guvernul României au reuşit să urmeze procedurile de elaborare şi adoptare a bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat în termenul prevăzut de Constituţie(1 ianuarie)

Ca o măsură de prevedere, legiuitorul a prevăzut-în mod expres-ca-n cazul în care legile bugetare anuale nu sunt adoptate înaintea încheierii exerciţiului bugetar, Guvernul v-a îndeplini sarcini echivalente cu cele prevăzute în bugetul precedent, cu precizarea că limitele lunare de cheltuieli nu vor putea depăşi 1/12 parte din prevederile bugetului anterior sau 1/12 parte din bugetul anual propus(dacă acestea nu sunt mai mici decât anul anterior)

33. Prezentarea etapei executării bugetuluiExecutarea bugetului reprezintă realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare. În vederea execuţiei bugetare sunt îndeplinite acte, fapte şi operaţiuni cu privire la încasarea, păstrarea şi echilibrarea fondurilor băneşti în şi din bugetul public naţional, pentru îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor statuluiExecutarea bugetului cuprinde ansamblul actelor şi operaţiunilor destinate a conduce la realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor prevăzute în legea bugetară anuală. Succesiunea actelor şi operaţiunilor e asigurată de procedura execuţiei bugetare.

12

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENProcedura execuţiei bugetare:

Implică atţt funcţionari cu atribuţii de conducere(ordonatori credite), cât şi funcţionari cu atribuţii executive(contabili)

Fazele execuţiei bugetare:1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare aprobate 2. Executarea de casă a bugetului(operaţiuni de trezorerie3. Realizarea veniturilor bugetare. Execuţia părţii de venituri4. Efectuarea cheltuielilor bugetare e supusă unor reguli înscrise în Legea finanţelor publice

Efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate prin legea bugetară, pt îndeplinirea acţiunilor şi obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte si operaţiuni care cuprinde:

1) Solicitarea şi punerea la dispoziţia ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare alocate2) Repartizarea fondurilor bugetare instituţiilor publice, regiilor autonome, SC cu capital

majoritar/integral de stat3) Transferuri pentru unităţile administrativ teritoriale, daca acestea nu-şi pot acoperii

cheltuielile din venituri proprii, stabilite legal4) Utilizarea efectivă a fondurilor de către beneficiari

Baza legală a cheltuielilor bugetare e cuprinderea ei în Legea bugetară anuală şi presupune:1) Prevederea cheltuielilor în bugetul instituţiilor publice, a ministerului/organului central

de stat, în folosul căreia urmează a se efectua2) Deschiderea/repartizarea creditului bugetar necesar acoperirii respectivei cheltuieli

34. Repartizarea pe trimestre-fază a executiei bugetareRepartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare aprobate prin bugetul de stat, al asigurărilor sociale, bugetele fondurilor speciale, ale creditelor externe contractate/garantate de stat, ale fondurilor externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor publice autonome, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor, termenele de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de perioada care e necesară pentru efectuarea cheltuielilorRepartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor se aprobă de:

1) MFP- pe capitole de cheltuieli, în cadrul acestora pe titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite pe capitole şi subcapitole la venituri pe capitole(în cadrul acestora pe titluri) pt bugetul asigurărilor de stat şi ale fondurilor speciale, la

propunerea ordonatorilor principali de credite sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi transerurile din buget stat în bugete locale, la

propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcţiile generale ale finanţelor publice din MFP

2) Ordonatorii principali de credite pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, pt bugetele de venituri şi cheltuieli proprii, bugetele ordonatorilor secundari/terţiari

3) Ordonatorii secundari de credite pentru bugetele de venituri şi cheltuieli proprii şi bugetele ordonatorilor terţiari de credite

Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor are ca scop:1) Stabilirea unui echilibru trimestrial între veniturile şi cheltuielile bugetare2) Evitarea/atenuarea eventualelor diferenţe între volumul veniturilor şi cel al cheltuielilor. Dacă apar

diferenţe mai uşor sesizabile şi în cuantumuri ce permit acoperirea din fonduri speciale35. Execuţia părţii de venituri-fază a executiei bugetare. Reguli

Realizarea veniturilor bugetare(fază a procedurii execuţiei bugetare). Execuţia părţii de venituri Realizarea veniturilor programate constituie premisa elementară şi necesară a efectuării cheltuielilor

prevăzute prin legea bugetară anuală Principii de realizare a veniturilor bugetare. Reguli:

1) Legalitatea. Nici un impozit, taxă/alte obligaţii de natura acestora nu pot fi încasate dacă nu au fost stabilite de lege

13

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN2) Aprobarea listei de venituri şi a cotelor acestora prin legea bugetară anuală. Lista tuturor

impozitelor şi taxelor , precum şi a cotelor acestora trebuie să fie aprobată prin legea bugetară anuală

3) Ilegalitatea perceperii, sub orice titlu/denumire, a altor contribuţii- directe / indirecte - decât cele stabilite de puterea legislativă

Realizarea părţii de venituri din impozite directe presupune: întocmirea actelor şi operaţiunilor de constatare a veniturilor şi bunurilor impozabile întocmirea şi emiterea titlurilor de creanţă ale statului plata integrală şi la termen a impozitelor individualizate şi debitate în rolurile fiscale urmărirea silită a debitorilor pt recuperarea restanţelor

Realizarea părţii de venituri din impozite indirecte şi cele ce se obţin prin reţinere şi plată de către debitorii de venituri impozabile presupune:

Includerea acestor impozite în preţuri şi tarife Calcularea şi reţinerea impozitelor pe salarii şi alte drepturi băneşti impozabile Urmărirea şi recuperarea impozitelor neachitate, în termenele prestabilite

Realizarea veniturilor programate a se obţine din taxe de timbru/alte venituri diverse: Exactitatea calculului sumei de bani cuvenite bugetului statului şi achitarea acestora

integral Contabilul ce încasează veniturile e îndreptăţit să verifice legalitatea realizării veniturilor

bugetare36. Efectuarea cheltuielilor- fază a executiei bugetare. Reguli1) Cheltuielile trebuie săa aibă o destinaţie precisă şi limitată, în acord cu autorizările conţinute în legile

speciale şi în legile bugetare anuale2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată, dacă nu există o bază legală

pentru respectiva cheltuială3) Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu e aprobată

potrivit legii şi nu are prevederi bugetare37. Credite bugetare. Definire. Creditele bugetare/alocaţiile bugetare sunt sume de bani puse la dispoziţia

unor beneficiari şi în limita cărora se poate decide efectuarea de cheltuieli pe seama resurselor provenite de la bugetul statului

38. Credite bugetare. Trăsături caracteristice. Finanţarea de la bugetul statului prin intermediul creditelor bugetare prezintă următoarele trăsături:

1) Beneficiarii de credite/alocaţii bugetare pot fi numai instituţii publice, organe de stat şi unele unităţi economice

2) Scopul prin care sunt alocate fondurile bugetare trebuie să fie bine precizat prin lege3) Fondurile bugetare se acordă beneficiarilor cu titlu gratuit(fără echivalent)4) Creditele acordate de la bugetul de stat nu se ramburseazăCreditele bugetare se primesc de beneficiari în cadrul unei proceduri speciale ce implică deschiderea, repartizarea şi utilizarea acestora pe baza actelor făcute de ordonatorii de credite bugetare

39. Etapele procedurii creditelor bugetare1) Deschiderea creditelor bugetare 2) Angajarea creditelor bugetare3) Constatarea lichidităţii creditelor bugetare4) Ordonanţarea creditelor bugetare5) Utilizarea(plata) creditelor bugetare

40. Deschiderea creditelor bugetare-de competenţa MFP MFP, la începutul exerciţiului bugetar şi al fiecărui trimestru, dispune trimiterea-prin unităţile de

trezorerie-a sumelor de bani corespunzătoare creditelor bugetare cuvenite ordonatorilor principali de credite. În temeiul acestor dispoziţii, sumele reprezentând creditele bugetare sunt trecute din conturile bugetului de stat în conturile ordonatorilor principali de credite

14

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Din creditele bugetare, astfel obţinute, ordonatorii principali repartizează şi transmit-prin dispoziţii

bugetare-creditele bugetare cuvenite ordonatorilor secundari/terţiari. În temeiul acestor dispoziţii, sumele sunt trecute din conturile ordonatorilor principali de credite în conturile bancare ale celor secundari, respectiv terţiari.

Deschiderea creditelor bugetare)conform procedurii prezentate)oferă posibilitatea ordonatorilor principali de credite de-a folosi sumele alocate prin aceste credite,se poate trece la efectuarea cheltuielilor pt care au fost alocate

Ordonatorii principali de credite pot dispune până la 25 a fiecărei luni retragerea creditelor bugetare deschise şi neutilzate din conturile proprii/subordonate, dar numai temeinic justificat şi cu acordul MFP

41. Angajarea creditelor bugetare se face în conformitate cu dispoziţiile Legii finanţelor publice, numai în limita creditelor bugetare aprobate. Toate cheltuielile scadente vor putea fi efectuate numai în limita creditelor bugetare puse la dispoziţia ordonatorilor ce angajează aceste cheltuieli

42. Constatarea lichidităţii creditelor bugetare este operaţiunea constând în verificarea cuantumurilor băneşti ale fiecărei cheltuieli bugetare, pt stabilirea, cu certitudine, dacă acestea sunt reale, certe, exigibile, deoarece numai întrunind aceste condiţii sumele de bani pot trece în folosul subiectelor de drept cărora le sunt destinate

43. Ordonanţarea creditelor bugetare reprezintă actul administrativ-financiar prin care se dispune plata sumelor de bani către beneficiarul fiecărei cheltuieli. Legea finanţelor publice stabileşte unele rigori:

Efectuarea cheltuielilor de la buget se poate face numai prin acte justificative, legal întocmite Ordonatorii de credite bugetare pot aproba efectuarea cheltuielilor numai dacă au fost avizate

prealabil de conducătorul compartimentului financiar-contabil/persoane încredinţate cu exercitarea controlului finaciar preventiv

Încălcarea acestor prevederi-dacă nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni-se califică infracţiune la disciplina bugetară şi se sancţionează cu amendă

44. Utilizarea(plata) creditelor bugetare constă în remiterea sumelor de bani în folosul beneficiarului legal al alocaţiei bugetare şi în

folosirea efectivă a acestuia; plata constituie modalitatea de stingere a obligaţiei statului în raport cu subiectul de drept titular

al creditului bugetar în cazul neplăţii sumelor de bani datorate de stat beneficiarilor legali, în cadrul procedurii

utilizării creditelor bugetare este posibilă iniţierea unor acţiuni repercutorii din partea titularilor creditelor îndreptăţiţi să primească respectivele sume de bani

utilizarea creditelor bugetare este subordonată, potrivit Legii finanţelor publice, Principiul afecţiunii speciale a creditelor bugetare

45. Principiul afecţiunii speciale utilizarea creditelor bugetare este subordonată, potrivit Legii finanţelor publice, Principiul afecţiunii speciale a creditelor bugetare. CREDITELE BUGETARE AU O DESTINATIE PRECISA/LEGALA CARE NU POATE FI MODIFICATA. Aplicarea conformă acestui principiu impune respectarea unor reguli:

1) Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal nu pot fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui ordonator

2) Cheltuielile aprobate pt acoperirea unui capitol nu pot fi utilizate pentru acoperirea altui capitol de cheltuieli

3) Cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală pentru cheltuielile unui exerciţiu bugetar nu pot fi utilizate pt finanţarea altui exerciţiu financiar

De la aceste reguli sunt admise excepţii, determinate de unele situaţii ce nu au putut fi prevăzute în perioada întocmirii şi aprobării proiectului bugetului de stat, dar care impun reconsiderarea şi reaşezarea cifrelor de cheltuieli stabilite.

În practica execuţiei bugetare se utilizează mijloace excepţionale de modificare a destinaţiei iniţiale a creditelor(excepţii de la Principiul afecţiunii speciale a creditelor bugetare):

1) Virările de credite bugetare2) Transferarea creditelor bugetare3) Suplimentarea creditelor bugetare

15

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN4) Blocarea creditelor bugetare5) Anularea creditelor bugetare

46. Execuţia de casă(operaţiunile de trezorerie)a bugetului- fază a executiei bugetare. Se realizează prin trezoreria statului, pe baza normelor emise de MFP BNR ţine în evidenţele sale Controlul curent general al trezoreriei statului. Controlul curent general al

trezoreriei statului e deschis pe seama serviciilor publice descentralizate ale MFP şi trezoreriei generale din MFP

Funcţionarea contului curent general al trezoreriei statului şi înregistrarea în acest cont se stabilesc prin convenţie încheiată între MFP şi BNR. În contul curent general al trezoreriei statului BNR înregistrează încasările de venituri şi efectuează plăţile în limita disponibilităţilor existente în acest cont

47. Evidenţa execuţiei bugetare Execuţia bugetului anual de stat e controlată şi îndrumată cu ajutorul evidenţei contabile bugetare(se aplică bugetului de stat, a ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat, instituţiilor publice, unităţilor administrativ teritoriale şi bugetul asigurărilor de stat)Evidenţa contabilă bugetară constă în înregistrarea şi sintetizarea datelor contabile privind veniturile şi cheltuielile bugetare ale tuturor organelor şi instituţiilor publice finanţate de la bugetul statului, precum şi operaţiunile de caserie ale execuţiei acestui bugetMFP- sintetizând datele contabile privind veniturile şi cheltuielile bugetare formulează concluzii periodice privind execuţia bugetului de statcare sunt prezentate GuvernuluiGuvernul-în funcţie de situaţia execuţiei bugetare-dispune întreprinderea acţiunilor ce se impun.În cazul în care concluzia MFP este :

Existenţa unor goluri temporare de casă. Guvernul dispune: Utilizarea unei părţi din resursele aflate în contul trezoreriei statului(împrumut de stat intern)/ Emiterea unor bonuri de tezar(împrumut de stat intern)

Existenţa unui excedent bugetar(realizarea unor venituri peste cele prevăzute de buget). Guvernul dispune:

Alocarea acestor fonduri pt finanţarea unor acţiuni din domeniile: apărarea ordinii publice, sănătate, învăţământ, agricultură, cercetare ştiinţifică, etc

48. Încheierea axerciţiului bugetarÎncheierea exerciţiului bugetar anual constă, în esenţă, în elaborarea şi aprobarea contului general anual de execuţie bugetară.

Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi al bugetelor fondurilor speciale este elaborat de către Ministerul Finanţelor Publice, pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite bugetare, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului statului, precum şi în urma verificărilor şi analizelor pe care acest minister este dator a le efectua.

Astfel întocmit, contul general de execuţie a bugetului de stat este prezentat Guvernului, Guvernul – după ce-l analizează – îl prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iulie a

anului următor. Conturile generale anuale de execuţie ale bugetului statului, bugetului asigurărilor sociale de stat,

bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de credite trebuie să cuprindă, fiecare în parte – în momentul în care este înaintat Parlamentului:

o la venituri: prevederile bugetare iniţiale, prevederile bugetare definitive şi încasările realizate, iar

o la cheltuieli: creditele bugetare iniţiale, creditele bugetare definitive şi plăţile efectuate. În cazul în care, în cursul exerciţiului bugetar supus aprobării Parlamentului, s-a recurs la împrumuturi

de stat interne sau externe, potrivit dispoziţiilor Legii Finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice este obligat ca – la sfârşitul exerciţiului financiar – să întocmească şi să prezinte Parlamentului un cont general de execuţie al datoriei publice (ca anexă la contul general de execuţie al bugetului de stat) în care să se cuprindă şi situaţia garanţiilor guvernamentale constituite pentru toate împrumuturile de stat existente la acea dată.

16

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Cu privire la bugetele locale, organele de decizie ale unităţilor administrativ-teritoriale (primăriile)

întocmesc şi prezintă conturile anuale ale bugetelor locale spre aprobare consiliilor locale, până la data de 1 iunie a anului următor.

49. Controlul execuţiei bugetare Execuţia bugetului public naţional se realizează sub controlul unor organe de stat, cărora le revin – prin lege – răspunderi specifice în legătură cu activitatea bugetară. Aceste organe cu atribuţii de control a execuţiei bugetare sunt:

Ministerul Finanţelor Publice, care exercită un control administrativ specializat, control ce se realizează – în fapt – prin intermediul organelor sale: aparatul de inspecţie al ministerului, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organele de inspecţie judeţene şi Garda Financiară. Prin acest control de specialitate (care se întinde – practic – pe întreaga perioadă a procesului bugetar) se urmăreşte modul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor bugetare, limitarea cheltuielilor de funcţionare, eliminarea cheltuielilor inoportune şi neeconomicoase, utilizarea fondurilor bugetare potrivit destinaţiilor pe care acestea le au.

Curtea de Conturi, care exercită un control de specialitate – financiar, denumit control ulterior extern, asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Curtea de Conturi în uema controlului financiar ulterior întocmeşte un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, pe care trebuie să îl prezinte anual Parlamentului.

Parlamentul, care exercită un control politic, constând în urmărirea evoluţiei bugetare, cu privire la realizarea veniturilor şi la efectuarea cheltuielilor bugetare. Controlul Parlamentului asupra bugetului se realizează în două momente:

prima fază atunci când se aprobă bugetul şi se adoptă legea bugetară anuală (ocazie cu care se verifică corectitudinea, oportunitatea şi necesitatea prevederilor estimative cuprinse în proiectul de buget) şi

faza a doua atunci când se aprobă contul general anual de execuţie (prilej cu care se analizează modul în care au fost puse în aplicare prevederile legii bugetare anuale). Aprobarea – de către Parlament – a contului general anual privind execuţia bugetară are semnificaţia “descărcării de gestiune” pentru Guvern (care, până la acea dată, purta răspunderea pentru modul în care a fost executat bugetul).

50. Finanţele publice locale. DefinitieFinanţele publice locale - fonduri băneşti de interes public local limitate teritorial la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, care –ca şi cele centrale-se formează şi se întrebuinţează prin intermediul unor procedee şi mijloace specifice, financiare

51. Autonomia locală. ConceptAutonomia locală - dreptul şi capacitatea autorităţilor locale de a soluţiona şi gestiona în nume propriu şi în interesul populaţiei locale principalele probleme publice. Pt a avea autonomie locelă, unităţile administrativ teritoriale beneficiază de autonomia financiară care e parte integrantă a acestui principiu alături de autonomia administrativă şi fără de care nu ar putea exista.

52. Bugetele locale. Noţiune Bugetele locale, componenta principală a finanţelor publice locale, principala pârghie de realizare a autonomiei locale a unităţilor administrativ teritoriale- modalitatea prin care se obţin veniturile necesare acoperirii cheltuielilor publice locale. Bugetele locale sunt -conform legii finanţelor publice (Legea 500/2002) locale -documente prin care sut prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale; dispoziţiile prezentei legi aplicându-se bugetelor comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor şi municipiului Bucureşti.

53. Principiul solidarităţii-principiu al bugetelor locale, conform Legii 273/2006Presupune că din fondul de rezervă bugetară constituit la nivelul bugetelor locale se poate realiza ajutorarea unităţilor administrativ teritoriale aflate în situaţie de extremă dificultate prin alocarea de sume, la cererea primarilor sau din proprie iniţiativă

17

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN54. Principiul autonomiei financiare-principiu al bugetelor locale, conform Legii 273/2006

Se referă la dreptul unităţilor administrativ teritoriale de a avea resurse financiare suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele prevăzute de lege, având totodată competenţa stabilirii nivelului impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii

dreptul unităţilor administrativ teritoriale de a avea resurse financiare suficiente resursele financiare le pot utiliza(autorităţile administraţiei publice locale) în exercitarea atribuţiilor

lor, pe baza şi în limitele prevăzute de lege autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelului impozitelor şi taxelor locale,

în condiţiile legii55. Principiul proporţionalităţii-principiu al bugetelor locale, conform Legii 273/2006

Impune ca resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale

56. Principiul consultării-principiu al bugetelor locale, conform Legii 273/2006Prevede că autorităţile administraţiei publice locale vor fi consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale

57. Aprobarea bugetului local. Procesul bugetar localÎntr-un termen de 5 zile de la publicarea în MO a legii bugetului de stat, MFP transmite direcţiilor generale

ale finanţelor publice judeţene cotele defalcate din veniturile bugetului de stat şi transferurile consolidabile aprobate prin legea bugetară, în vederea definitivării proiectelor de bugete locale.

Pe baza scrisorii-cadru a MFP şi a informaţiilor provenite de la ordonatorii de credite care au obligaţia de a efectua transferuri către bugetele locale în anul următor (informaţii cu privire la cuantumul acestor transfe-ruri), ordonatorii principali de credite întocmesc proiectele bugetelor locale, pe care le transmit direcţiilor generale ale finanţelor publice (şi mai departe, MFP). Proiectele bugetelor locale trebuiesc definitivate în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetului de stat în MO, ţinând cont de veniturile şi transferurile consolidabile provenite din bugetul de stat.

Bugetele locale astfel întocmite vor fi aduse la cunoştinţa locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială în cauză, prin publicare în presa locală sau prin afişare la sediul consiliului local. Locuitorii au la dispoziţie un termen de 15zile pentru a formula contestaţii privind proiectul de buget.

Proiectul bugetului local şi eventualele contestaţii se supun dezbaterii consiliului local, consiliului judeţean sau Consiliului General al municipiului Bucureşti, după caz, în termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor.

Pentru aprobarea proiectului de buget este necesară întrunirea unei majorităţi absolute a consilierilor, conform Legii nr. 215/2001.

Anterior aprobării proiectului de buget se realizează aprobarea nivelului taxelor şi impozitelor locale pentru anul următor, adică a celor mai importante venituri ale bugetelor locale. În principiu, potrivit prevederilor Codului fiscal, pentru anul 2009 nivelul impozitelor şi taxelor locale trebuie stabilit în termen de 45 de zile de la data publicării în MO a hotărârii Guvernului privind actualizarea nivelului taxelor şi impozitelor locale în funcţie de rata inflaţiei. Momentul în care sunt stabilite taxele şi impozitele locale prezintă importanţă, întrucât el influenţează în mod evident momentul dezbaterii şi adoptării bugetului local, ale cărui venituri estimate se bazează tocmai pe sumele provenite din aceste surse, iar neadoptarea bugetului local în termen de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat dă dreptul direcţiilor generale ale finanţelor publice să sisteze alimentarea bugetelor locale cu cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi cu transferuri consolidabile, până la adoptarea bugetelor locale.

În fine, ordonatorii principali de credite au obligaţia să transmită în termen de 5 zile de la aprobare direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene bugetele aprobate, iar acestea din urmă la rândul lor au obligaţia să întocmească şi să transmită Ministerului Finanţelor Publice bugetele pe ansamblul judeţului respectiv municipiul Bucureşti în termen de 10 zile de la primirea bugetelor locale.

Soluţionarea eventualelor contestaţii formulate de locuitori trebuie să fie şi ea făcută înainte de adoptarea bugetului, individual, prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, pentru fiecare contestaţie în parte. Potrivit art.51 din Constituţia României, dreptul de petiţionare este un drept fundamental, iar în cazul în care acest drept este exercitat, autorităţile publice au obligaţia de a răspunde petiţiilor astfel formulate. Prin urmare, nu s-ar putea susţine că adoptarea bugetului în sine reprezintă un mod de soluţionare a contestaţiei, contestatarul

18

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENurmând să aprecieze prin lecturarea dispoziţiilor bugetare dacă cererea sa a fost soluţionată şi mai ales în ce mod.

Prin bugetele locale se cuprind şi se aprobă veniturile şi cheltuielile (creditele bugetare) în structura clasificaţiei bugetare, acestea fiind autorizate pe durata exerciţiului financiar

58. Exemple de venituri locale(3 exemple) Impozite şi taxe locale - Reglementate de Codul Fiscal român: impozite pe clădiri, terenuri, taxa

asupra mijloacelor de transport, taxa pt eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, etc Cotele defalcate din impozitul pe venit - în 5 zile de la încheierea lunii în care s-a plătit impozitul pe

venit, (SE INTORC LA BUGETELE LOCALE DE UNDE SE INCASEAZA – DIN IMPOZITE DIRECTE PE VENIT)se alocă bugetelor locale:

47% la bugetele locale, ale localităţii pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea 23% la bugetul propriu al judeţului 22% într-un cont deschis pt echilibrarea bugetelor locale ale localităţilor din judeţ

Transferuri consolidabile – provenite de la bugetul de stat pentru: proiecte comune ale Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale, finanţate din

împrumuturi externe programe de dezvoltare de interes naţional, judeţean/local programe sociale de interes naţional, judeţean/local

Administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale: concesionarea, închirierea, vânzarea unor astfel de bunuri

59. Categorii de cheltuieli ale bugetelor locale(3 exemple) Cheltuieli pentru investiţii publice locale – pot fi angajate în baza unui program de investiţii publice

locale, cuprins în o anexă la bugetul local Cheltuieli pentru învăţământ Cheltuieli pentru finanţarea unor instituţii şi acţiuni sanitare Cheltuieli pentru finanţarea bibliotecilor publice judeţene Cheltuieli aresate asistenţei sociale(centre de îngrijire, cantine de ajutor social) Cheltuieli pt servicii publice Cheltuieli pentru susţinerea programelor de dezvoltare regională Cheltuieli pentru agricultură şi silvicultură

60. Distincţia dintre asigurări sociale şi asistenţă socială Asigurările sociale - mijloc de realizare a protecţiei cetăţenilor împotriva unor riscuri sociale, prin

constituirea unor fonduri băneşti din contribuţii ale subiectelor de drept interesate şi repartizarea acestor fonduri asiguraţilor în momentul intervenirii riscului.

Asistenţa socială – ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi cu probleme sociale, aflate temporar în dificultate, în criză, şi deci vulnerabile

Deosebiri: ASIGURĂRILE SOCIALE ASISTENŢA SOCIALĂFuncţionează pe principiul punerii în comun a riscurilor-fiecare asigurat varsă o contribuţie şi are dreptul la o indemnizaţie

Funcţionează şi e finanţată pe principiul solidarităţii naţionale-din fondurile publice se dau ajutoare pentru cei aflaţi în nevoie: orfani, invalizi, văduve de război

Acoperă o categorie determinată de riscuri sociale Are o arie de cuprindere vastă - cei ce au nevoieDe ele beneficiază numai persoanele asigurate Are vocaţie de universalitate – din momentul în care

starea de nevoie e dovedită(Legea 46/2006), beneficiează toţi cei defavorizaţi

61. Principalele contribuţii sociale obligatorii-orice contribuţii care trebuie plătite, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru protecţia şomerilor, asigurări de sănătate/asigurări sociale – IN PREZENT SUNT REGLEMENTATE DE Codul Fiscal

Denumirea contribuţiei Contribuţia angajatului (% din baza de calcul)

Contribuţia angajatorului(% din baza de calcul)

19

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENAsigurări sociale de statLegea 571/2003, HG 44/2004Actualizată OG 15/2012, Legea 19/2000 actualizată

10,5Din acesta 2,5%e virat în fondul privat de pensii(2009)

20,8%-cond. normale muncă25,8%-cond. deosebite muncă30,8%-cond. speciale muncă

Asigurări accidente de muncă şi boli profesionale. Legea 346/2002

Nu se datorează 0,15-0,85

Asigurări sociale de şomajLegea 76/2002

0,5 0,75 – include şi fondul pt garantareacreanţelor salariale(0,5%+0,25%)

Asigurări sociale de sănătate.L95/07 5,5 5,2Concedii şi indemnizaţii de asig. sociale de de sănătate OUG158/05

Nu se datorează 0,85

62. Contribuţia de asigurări sociale de stat Este o contribuţie socială obligatorie E compusă din contribuţia individuală a persoanei fizice angajate(CIM, funcţionari publici, persoane

ce-şi desfăşoară activitatea în funcţii elective/numite în executiv, legislativ, justiţie, membrii cooperatori din organizaţiile meşteşugăreşti-a căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu ale salariaţilor) şi contribuţia persoanelor fizice/juridice angajatoare/cele asimilate angajatorilor(autorităţi executive, legislative, judecătoreşti şi cooperative meşteşugăreşti)

Determinarea contribuţiei se face prin efectul legii1. Contribuţia pt asigurări sociale - individuală a persoanei fizice angajate-potrivit legii 19/2000

se stabileşte prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de calcul constituite din salariul individual lunar brut(baza de calcul nu e limitată. Cod Fiscal, ART. 296^4)Nivelul contribuţie individuale a persoanei fizice angajate pt asigurările sociale este stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În 2012, cota contribuţiei individuale e de 10,5%, din care 2,5 e virat în fondul privat de pensii

1. Contribuţia pt asigurări sociale – a angajatorilor. Baza de calcul pentru determinarea contribuţiei angajatorilor o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de salariaţii lor. Asupra acestei baze se aplică o cotă procentuală determinată ca diferenţă dintre cotele diferenţiate stabilite în funcţie de condiţiile de muncă şi cota individuală de contribuţie de 10,5%( Cod Fiscal, ART. 296^5)

Cotele stabilite în funcţie de condiţiile de muncă Contribuţia la asigurările sociale a angajatorului

31,3% cond. normale muncă 20,8%-cond. normale muncă

36,3% cond. deosebite muncă 25,8%-cond. deosebite muncă41,3% cond. speciale muncă 30,8%-cond. speciale muncă

Reguli speciale pentru alte categorii de persoane care au calitatea de asigurat în sistemul de asigurări sociale de stat:

1. Pentru şomeri –contribuţia pt asigurări sociale se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, la nivelul cotei stabilite pt condiţii normale de muncă. Calitatea de contribuabil o are Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă

2. Pentru persoane fizice ce nu au calitatea de angajat(membri unei asociaţii familiale, persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente, asociatul unei SC), dar sunt asiguraţi obligatoriu, contribuţia la asigurările sociale de stat e suportată integral de aceştia

3. Persoanele care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale şi încheie un contract de asigurare, indiferent dacă are/nu venituri

Destinaţiile cheltuielilor ce se efectuează din bugetul asigurărilor sociale de stat:1. Indemnizaţii pt plata concediilor pt îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani2. Indemnizaţii pt concediul de maternitate3. Plata diferitelor categorii de pensii de asigurări sociale(pensii pt limită de vârstă, anticipate,

de urmaş, de invaliditate)4. Indemnizaţii pt incapacitate temporară de muncă din cauză de boală obişnuită/accident în

afara muncii

20

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN5. Ajutoare acordate asiguraţilor pentru decese6. Acordarea de bilete de tratament, odihnă, etc

63. Asigurări de pensii private obligatoriiPrin Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost reglementată

componenţa obligatorie a asigurărilor de stat, prin care statul oferă un nivel minim de protecţie. Reforma sistemului de pensii trebuie să conducă la crearea, alături de componenta publică obligatorie a două noi componente: componenta privată obligatorie şi componenta privată opţională

Componenta privată obligatorie se bazează pe contribuţiile obligatorii ale membrilor asiguraţi, Contribuţiile urmează să fie investite şi capitalizate de fondurile de pensii administrate privat Contribuţiile şi rezultatele fructificării acestora sunt contabilizate în regim individual pe numele celor

care au contribuit la fond Fondurile de pensii sunt administrate de instituţii private special autorizate şi supravegheate de o

autoritate publică Această componentă a fost reglementată prin Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate

privat, care a intrat în vigoare în iulie 2006, şi numai din septembrie 2007 a început perioada de aderare la unul din fondurile de pensii administrate privat autorizate

Orice persoană devine participant la un fond de pensii privat prin semnarea unui act de aderare individual/în urma repartizării sale de către instituţia de evidenţă

După aderare/repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot retrage pe toată durata în care datorează contribuţia de asigurări sociale de stat în sistem public de pensii, până la deschiderea dreptului de pensie privată. Participanţii se pot transfera, după o perioadă, la alt fond de pensii

Componenta privată obligatorie a sistemului naţional de pensii nu presupune contribuţii financiare suplimentare, ci face parte din contribuţia individuală de asigurări sociale de stat de 10,5 %. Cota ce se transferă e de 2,5 % în 2009, urmând să crească cu 0,5 % pe an, până la 8 %

Virarea contribuţiilor la fondurile de pensii se realizează de instituţia de colectare, în 3 zile lucrătoare de la primirea lor, pe baza informaţiilor primite de la instituţia de evidenţă

64. Contribuţia de asigurări sociale pentru somajÎn România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-si alege liber profesia şi locul de muncă, precum

şi dreptul la asigurări pentru şomajLegea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă-

reglementează măsurile pt realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pt riscul de şomaj, asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii

Asigurările pentru şomaj se regăsesc în cadrul asigurărilor sociale de stat. Sunt reglementate de lege Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze

de indemnizaţie pentru şomaj, conform legii 76/2002 Veniturile necesare funcţionării sistemului public de asigurări pt şomaj şi cheltuielile care trebuiesc

susţinute în acest domeniu sunt prevăzute în bugetul asigurărilor pentru şomaj. Bugetul asigurărilor pt şomaj e cuprins în bugetul asigurărilor sociale de stat şi se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat

Veniturile (contribuţiile) bugetului asigurărilor pt şomaj. Constituire: Contribuţiile angajatorilor/a persoanelor juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguratii-

asimilate angajatorilor. Pentru 2012 contribuţia angajatorilor e de 0,5% din fondul total de salarii brute lunare realizate de persoanele asigurate obligatoriu

Contribuţiile individuale ale persoanelor încadrate în muncă în baza unui CIM sau asimilate salariaţilor. Pentru 2012 contribuţia individuală e stabilită la nivelul de 0,5% din salarul de bază brut lunar pentru anumite categorii de salariaţi

Contribuţiile individuale ale altor categorii de persoane care nu sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii, dar încheie contracte de asigurare pt şomaj. Pentru 2009 contribuţia individuală pt persoane care nu sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii, dar încheie contracte de asigurare pt şomaj e stabilită în cuantum de 1,5% din venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.

21

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă. Din 2006 s-a constitui fondul de garantare

pt plata creanţelor salariale(asigură plata creanţelor salariale pt cei cu CIM, CCM). Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la fondul de garantare pt plata creanţelor salariale în cotă de 0,25% din fondul total de salarii brute lunare realizate de persoanele asigurate obligatoriu

Destinaţia cheltuielilor din bugetul asigurărilor pt şomaj: plata indemnizaţiilor pt şomaj, plata indemnizaţiilor pt şomaj pt absolvenţi/şomeri, plăţi pt stimularea angajatorilor care încadrează absolvenţi, plăţi compensatorii, pt stimularea mobilităţii forţei de muncă, etc.

65. Contribuţia pentru sănătate Sistemul asigurărilor sociale de sănătate se află în strânsă legătură cu bugetul asigurărilor de stat, dar

nu face parte din bugetul asigurărilor de stat.Importanţă în respectarea dreptului la viaţă a cetăţeanilor Legea 95/2007- privind reforma în domeniul sănătăţii, contribuţiile sociale de sănătate datorate

Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate- reglementează sistemul public de asigurări de sănătate

Componenţa fondului naţional unic de asigurări de sănătate. Venituri: Contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice; Subvenţii de la bugetul de stat; Dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri, în condiţiile legii; Sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii

Contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice: Contribuţii ale persoanelor fizice asigurate. Începând cu 2009 persoanelor fizice asigurate

datorează o contribuţie lunară în cotă de 5,5% ce se aplică asupra:1. Veniturilor din salarii/asimilate acestora care se supun impozitului pe venit2. Veniturile impozabile realizate de persoane ce desfăşoară activităţi independente ce se supun

impozitului pe venit(venitul nu poate fi <ca un salariu minim de bază brut, lunar3. Veniturilor din agricultură, silvicultură supuse impozitului pe venit, pt persoanele ce nu au

calitatea de angajator şi nu se incadrează la 2.;4. Indemnizaţiilor de şomaj5. Veniturilor din pensiile ce depăşesc limita supusă impozitului pe venit6. Veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, drepturi de

proprietate intelectuală şi altor venituri ce se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu sunt menţionate mai sus

Contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice ce au calitatea de angajator. Începând cu 2009 persoanelor fizice şi juridice ce au calitatea de angajator datorează o contribuţie lunară la bugetul asigurărilor de sănătate, în cuantum de 5,2% din fondul total de salarii brute lunare realizate de persoanele asigurate obligatoriu. Colectarea contribuţiilor persoanelor juridice şi fizice ce au calitatea de angajator se face de MFP, prin ANFM, în contul unic deschis la CNAS

Contribuţii pt concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate(se achită de angajator la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate), destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata acestor drepturi este de 0,85% aplicată la:

fondul total de salarii brute lunare realizate de persoanele asigurate obligatoriu sau la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj-pt şomeri sau asupra veniturilor supuse impozitului- persoane ce desfăşoară activităţi independente

Cheltuielile din bugetul de asigurări de sănătate se fac pt plata medicamentelor, a serviciilor medicale, a materialelor sanitare, a dispozitivelor medicale, inclusiv a celor date în baza documentelor internaţionale cu privire la domeniul sănătăţii, la care România e parte, pt plata indemnizaţiilor de asigurări de sănătate

66. Prezentaţi toate sensurile cuvântului „credit” pe care le cunoaşteţi Credit bugetar-suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi

efectua plăţi în cursul anului bugetar pt angajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/din exerciţii anterioare pt acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanţa şi efectua plăţi din buget pt celelalte acţiuni (ALOCATIE BUGETARA)

22

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Credit de angajament-limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, în

limitele aprobate Credit public- Împrumuturile contractate de stat/alte colectivităţi publice(unităţi administrativ-

teritoriale) pentru acoperirea unor deficite bugetare, la el apelându-se – de regulă – pentru acoperirea unor cheltuieli publice extraordinare.

Credit public intern - este acel împrumut de stat contractat de la cetăţenii autohtoni/capitaliştii autohtoni/de la alţi deţinători interni de disponibilităţi băneşti; reprezintă modalitatea cea mai la îndemâna statului pentru acoperirea unor deficite bugetare, la el apelându-se – de regulă – pentru acoperirea unor cheltuieli publice extraordinare

Credit public extern(internaţional) - este acel împrumut de stat contractat de la alte state, de la organizaţii financiar-bancare internaţionale, precum şi de la grupuri de bănci şi de la capitalişti din alte state; este creditul acordat de către state, instituţii financiare internaţionale, bănci (sau consorţii bancare) ori de către alte persoane juridice şi/sau fizice unor ţări, bănci sau alte persoane juridice ori fizice străine

Credit fiscal extern –operatiunea de diminuare a impozitului ce se stabileste in Romania prin scaderea impozitului platit in starinatatein situatia in care o persoana realizeaza venituri atat in romania cat si in strainatate

67. Explicaţi noţiunea de credit publicCredit public- Împrumuturile contractate de stat/alte colectivităţi publice(unităţi administrativ-teritoriale) pentru acoperirea unor deficite bugetare, la el apelându-se – de regulă – pentru acoperirea unor cheltuieli publice extraordinare.

În funcţie de locul/sediul în care se află creditorul poate fi împrumut public intern(reprezintă modalitatea cea mai la îndemâna statului pentru acoperirea unor deficite bugetare, la el apelându-se – de regulă – pentru acoperirea unor cheltuieli publice extraordinare) sau împrumut public extern (internaţional-este creditul acordat de către state, instituţii financiare internaţionale, bănci (sau consorţii bancare) ori de către alte persoane juridice şi/sau fizice unor ţări, bănci sau alte persoane juridice ori fizice străine )

Trbuie aprobat de puterea legiuitoare Parlament, executivului(Guvern)îi revine iniţiativa 68. Împrumutul public intern. Definiţie

Credit public intern - este acel împrumut de stat contractat de la cetăţenii autohtoni/capitaliştii autohtoni/de la alţi deţinători interni de disponibilităţi băneşti; reprezintă modalitatea cea mai la îndemâna statului pentru acoperirea unor deficite bugetare, la el apelându-se – de regulă – pentru acoperirea unor cheltuieli publice extraordinare. Generează datoria publică

69. Formele împrumutului public intern. EnumerareFormele sau procedeele prin care se realizează împrumutul de stat intern sunt:

1. emiterea şi vânzarea unor titluri de stat în monedă naţională (denumite şi bonuri de tezaur),2. împrumuturile de la banca centrală a statului ori de la băncile comerciale, 3. preluarea pentru trezorerie a unor disponibilităţi băneşti ale diferitelor instituţii publice (acestea

reprezentând forme ale împrumuturilor de stat interne pe termen scurt), precum şi 4. emiterea şi vânzarea de obligaţiuni sau alte titluri valorice de împrumut (ca forme distincte ale

împrumutului de stat pe termen lung). 70. Titlurile de stat- procedeu prin care se realizează împrumutul de stat intern

Titlurile de stat: se emit de către Ministerul Finanţelor Publice la valori nominale stabilite în raport de necesităţile băneşti

de echilibrare a executării bugetului pe anul respectiv. se pot prezenta fie:

în formă materializată (ca înscrisuri imprimate, cuprinzând menţiuni referitoare la emitent, valoarea nominală, rata dobânzii, scadenţa etc.), fie

în formă dematerializată (ca titluri pentru care emisiunea, probaţiunea şi transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înscrierea în sistemul de înregistrare în cont).

Titlurile de stat exprimate în monedă naţională pot fi emise:

23

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN pe termen scurt (bonurile de tezaur, certificatele de trezorerie etc., purtătoare de dobândă sau cu

discont) ori pe termen mediu sau lung (obligaţiunile de stat, purtătoare de dobândă sau cu discont şi cu scadenţă de

peste un an de la emisiune). Titlurile de stat sunt instrumente negociabile, regimul lor juridic find stabilit prin regulamante elaborate de către Ministerul Finanţelor Publice. Valoarea titlurilor de stat se rambursează la scadenţă, termenul de răscumpărare trebuind să fie precizat în “condiţiile de emisiune”. Odată rambursată valoarea titlurilor de stat, obligaţiile statului se sting. Obligaţiunile pe termen lung emise şi vândute de stat reprezintă modalitatea curentă a împrumutului public pe termen lung care se poate realiza în mai multe forme:

vânzarea obligaţiunilor către diferiţi bancheri sau consorţii bancare, vânzarea obligaţiunilor prin subscripţie publică sau vânzarea respectivelor titluri de valoare prin intermediul bursei de valori. 71. Creditul public extern. Definire

Credit public extern(internaţional) - este acel împrumut de stat contractat de la alte state, de la organizaţii financiar-bancare internaţionale, precum şi de la grupuri de bănci şi de la capitalişti din alte state; este creditul acordat de către state, instituţii financiare internaţionale, bănci (sau consorţii bancare) ori de către alte persoane juridice şi/sau fizice unor ţări, bănci sau alte persoane juridice ori fizice străine. Generează datoria publică

72. FMI. Prezentarea instituţieiDin categoria – largă – a instituţiilor care compun sistemul financiar-bancar internaţional reţinem, pentru a

scurtă prezentare, pe cele care au cea mai mare importanţă şi pondere în creditul extern, adică: instituţiile financiar-bancare din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite: Fondul Monetar Internaţional şi Grupul Băncii Mondiale, precum şi alte instituţii financiar-bancare cu arie de cuprindere regională sau cu specializări direcţionate pe anumite domenii.

FMI este cea mai importantă instituţie specializată din sistemul ONU care datează din 1945 şi are sediul la Washington. În prezent FMI are 180 de membri.

Obiectivele FMI:1. Supravegherea sistemului monetar internaţional2. Promovarea cooperării monetare internaţionale 3. Promovarea stabilităţii valutare şi evitarea deprecierii competitive a cursului valutar4. Scurtarea duratei şi reducerea gradului de dezechilibru al balanţei de plăţi externe5. Eliminarea restricţiilor valutare ce stânjenesc creşterea comerţului mondial6. Facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional7. Propagarea încrederii în rândul membrilor săi(garanţii adecvate)

Ţările membre FMI deţin câte o cotă din capitalul social al acestei instituţii financiar-bancare internaţionale, cotă constând într-un vărsământ de 25% în aur şi respectiv 75% în monedă naţională

În limita cotei de capital deţinute, fiecare stat dispune de drepturi speciale de tragere(nu sunt menite a remedia/înlătura deficienţele balanţei de plăţi a statului membru respectiv, ci doar de a-i acorda posibilitatea acestuia să-şi creeze noi rezerve utilizabile pt acordurile internaţionale de plată ale ţării respective) care îi conferă posibilitatea de a obţine devize la alegerea în schimbul monedei naţionale

Acordarea creditelor de către FMI este condiţionată de îndeplinirea unor cerinţe: obligaţia unei ţări de a pune în aplicare un program de politică economică menit să redreseze balanţa sa de plăţi într-o perioadă corespunzătoare(înţelegeri încheiate cu FMI prin care se stabilesc înlăturarea cauzelor ce produc dezechilibrele balanţelor de plăţi: creditul intern, rata dobânzilor, sistemul preţurilor, cursul valutar, finanţarea sectorului public, niveluri minime ale rezervelor nete în devize)

73. Enumeraţi 3 instituţii de credit internaţionale1. Instituţiile financiar-bancare din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite: Fondul Monetar Internaţional şi

Grupul Băncii Mondiale,2. Instituţiile financiar-bancare internaţionale cu caracter regional: Banca Europeană pt Reconstrucţie şi

Dezvoltare(BERD), Banca Inter-Americană de Dezvoltare(BID)

24

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN3. Instituţiile financiar-bancare internaţionale cu caracter subregional: B anca Americii Centrale pentru

Integrare Economică(BCIE), Banca Nordică de Investiţii(BNI)74. Datoria publică. Definiţie Împrumutul public intern şi/extern generează datorie publică(indice sintetic de apreciere a situaţiei

financiare a statelor din acest punct de vedere) Datoria publică reprezintă totalul obligaţiilot juridice băneşti care revin statului la un moment dat în

virtutea datoriilor făcute până în acel moment de la orice alt subiect de drept Serviciul datoriei publice are înţelesul de comensurare a costului bănesc al datoriei publice, distinct pt

creditele interne, respectiv externe75. Datoria publică. Clasificare

În funcţie de tipul debitorului: intern sau extern1. Datorie publică internă-parte din datoria publică ce reprezintă obligaţiile statului - necondiţionate şi

irevocabile de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente, provenite din împrumuturi contractate direct şi garantate de stat de pe piaţa internă

2. Datorie publică externă-parte din datoria publică ce reprezintă obligaţiile statului - necondiţionate şi irevocabile de rambursare a împrumuturilor contractate în valută, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente, provenite din împrumuturi contractate direct şi garantate de stat de pe piaţa externă

În funcţie de termenele pe care se contractează împrumuturile3. Datoria publică flotantă - creată de împrumutul public pe termen scurt-trebuie rambursată, de regulă,

în acelaşi an/exerciţiu bugetar, putând fi amânată cel mult de la un exerciţiu bugetar la altul4. Datoria publică consolidată - creată de împrumutul public pe termen lung. Aceasta poate fi:

a. Datoria publică rambursabilă – poate fi restituită la termen fără a fi necesară contractarea altor împrumuturi

b. Datoria publică perpetuă - poate fi restituită, dar e necesar să se apeleze la noi împrumuturi publice76. Control financiar. Definire Termenul „control” poate fi explicat ca o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei

situaţii pentru a urmării mersul acesteia şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire Controlul financiar - acţiunea de verificare, periodică sau permanentă, prealabilă, concomitentă sau

posterioară, desfăşurată – de către organe special abilitate – asupra unor activităţi, în scopul stabilirii legalităţii sau oportunităţii operaţiunilor material-tehnice sau a actelor emise de autorităţile administrative în domeniul financiar. Controlul urmăreşte descoperirea faptelor, dar şi a cauzelor care au condus la încălcarea prevederilor legale.

Controlul financiar –instrument (preventiv,de restabilire a situaţiei) de cunoaştere a realităţii modului în care sunt cheltuiţi banii publici

77. Control financiar. ClasificareDupă sfera de acţiune şi după organul care-l efectuează:

1. Controlul intern 2. Controlul extern

După termenul în care se efectuează:3. Controlul financiar permanent4. Controlul financiar periodic

După volumul lucrărilor controlate:5. Controlul financiar complet6. Controlul financiar parţial

După felul activităţii controlate:7. Controlul financiar de casă8. Controlul financiar de magazie9. Controlul financiar de gestiune10. Controlul financiar de execuţie

După termenul în care se efectuează:11. Controlul financiar preventiv. 12. Controlul financiar operativ/ concomitent/ curent

25

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN13. Controlul financiar ulterior/ posterior/ postoperativ

După întinderea controlului:14. Control financiar general15. Control financiar specializat

Auditul public intern - o activitate independentă şi obiectivă, în vederea consilierii conducerii unei entităţi publice pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice.

78. Funcţia preventivă a controlului financiarFuncţia preventivă

Constă în luarea, de către organele de control, a măsurilor necesare pt evitarea unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea şi înlăturarea cauzelor care le-ar putea genera/favoriza.

De aceea, acţiunea preventivă se manifestă înaintea emiterii actelor/efectuării operaţiunilor, astfel încât să se poată preîntâmpina eventualele prejudicii.

În fine, funcţia preventivă a controlului financiar permite stabilirea oportunităţii, necesităţii şi economicităţii actelor şi operaţiunilor ce urmează a se efectua

79. Enumeraţi funcţiile controlului financiarDatorită modului său de organizare şi exercitare şi datorită obiectivelor pe care le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte următoarele funcţii:

1. Funcţia de evaluare-estimarea situaţiei de fapt în raport cu starea de drept(realizări-scopuri)2. Funcţia preventivă-măsuri pt evitarea fraudelor3. Funcţia de documentare-cunoaşterea proceselor, rezultatelor, fraudelor din activitatea economică4. Funcţia recuperatorie-descoperirea şi recuperarea pagubelor şi stabilirea răspunderii juridice5. Funcţia educativă-acţiuni educative pt persoanele ce au drepturi şi obligaţii80. Definiţi controlul financiar intern

Controlul intern - exercitat la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilit de conducere în concordanţă cu obiectivele acestuia şi cu reglementările legale, în scopul asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace. Acest control include de asemenea şi structurile organizatorice, metodele şi procedurile

81. Controlul financiar preventiv propriuControlul financiar preventiv –activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice/a patrimoniului public înainte de aprobarea acestoraControlul financiar preventiv se prezintă sub 2 forme:

Controlul financiar preventiv propriu Controlul financiar preventiv delegat

Controlul financiar preventiv propriu/intern. Se exercită de conducătorii entităţilor publice Obiectul. Conducătorii entităţilor publice au obligaţia de a organiza:

Controlul financiar preventiv propriu(să stabilească proiectele de operaţiuni, documentele justificative, circuitul acestora cu respectarea dispoziţiilor legale) şi

Evidenţa angajamentelor în cadrul în cadrul compartimentului contabil(se actualizează şi raportează)

Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu

Plata cheltuielilor din fonduri publice se face de contabil Controlul financiar preventiv include şi elaborarea normelor metodologice Organizarea controlului revine MFP care va proceda în consecinţă şi pt

bugetul trezoreriei statului operaţiunile privind datoria publică alte operaţiuni specifice

Organizarea controlului financiar preventiv intern Se face în cadrul compartimentelor financiar contabile, putând fi extins şi la alte compartimente

26

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Se exercită prin viză, de persoane desemnate în acest sens(act de numire), de către conducătorul

entităţilor publice, care va stabili şi limitele de competenţă Se exercită, obligatoriu, de alte persoane decât cele care aprobă şi efectuează operaţiuni supuse

vizei Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate şi aplicarea

sigiliul funcţionarului însărcinat cu această activitate Toate documentele prezentate la viză se înscriu în Registrul privind operaţiunile prezentate la

viza de control preventiv Refuzul de viză.

Dacă în urma verificării se constată că operaţiunile nu întrunesc condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/de angajament, viza poate fi refuzată

Viza se refuză motivat, în scris, fapt ce se va consemna în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control preventiv

Refuzul de viză se aduce la cunoştinţa conducătorului entităţii publice Conducătorul entităţilor publice poate dispune efectuarea operaţiunilor refuzate la viză, dar pe

propria sa răspundere. Excepţie de la aceasta fac cazurile în care refuzul la viză e datorat depăşirii creditelor bugetare şi /de angajament

Operaţiile efectuate pe răspunderea conducătorilor entităţilor publice trebuie aduse la cunoştinţa Curţii de Conturi, MFP şi, după caz, organului ierarhic superior al entităţii publice

Persoanele care exercită controlul financiar preventiv propriu, răspund în raport de culpa lor, în mod solidar, alături de conducătorii compartimentelor de specialitate, pt realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor şi a încadrării în limitele creditelor bugetare/creditelor de angajament aprobate, după caz, pt care au acordat viza de control financiar preventiv propriu

82. Controlul financiar preventiv delegat Se exercită de MFP, prin controlori delegaţi(funcţionar din MFP), la unele entităţi publice(la agenţiile

de implementare şi la Fondul Naţional de Preaderare) asupra unor operaţiuni ce pot afecta execuţia în condiţii de echilibru a bugetelor/care sunt asociate unor categorii de riscurideterminate prin metodologia specificăanalizei riscurilor

Obiectul acestui tip de control: Ordonatorii principali de credite ai bugetelor Operaţiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului Operaţiunile privind datoria publică Alte operaţiuni specifice MFP Operaţiunile finanţate/cofinanţate din fonduri publiceale unor ordonatori secundari/terţiari de

credite sau alte persoane de drept privat dacă prin acestea se derulează un volum mare de credite bugetare, iar operaţiunile presupun un grad mare de risc – aceasta e excepţia

Scopul este asigurarea legalităţii, economicităţii şi eficienţei în privinţa fondurilor acordate de UE Atribuţiile controlorului delegat:

Formularea de avize consultative cu privire la confirmarea, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea unor operaţiuni/proiecte de acte normative referitoare la fondurile publice

Analiza legalităţii pt includerea în programul de investiţii, anexă la proiectul de buget Supravegherea execuţiei bugetare: deschiderile de credite, repartizări, retrageri de credite,

modificarea repartizării de credite bugetare pe trimestre Supravegherea organizării, ţinerii, actualizării şi raportării evidenţei angajamentelor; îndrumarea

metodologică a controlului financiar preventiv intern Exercitarea controlului financiar preventiv intern d.p.v.al legalităţii, regularităţii şi al încadrării în

limitele şi destinaţia creditelor bugetare Controlului financiar preventiv delegat se exercită:

numai în limita fixată pe ordinul de numire a controlorului delegat numai după ce s-a efectuat controlului financiar preventiv intern, dar operaţiunile refuzate la viza

de controlului financiar preventiv intern nu sunt supuse controlului financiar preventiv delegat

27

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Dacă operaţiunile supuse controlului financiar preventiv delegat nu întrunesc condiţiile

legalităţii, regularităţii şi al încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare, controlorul delegat va comunica în scris ordonatorului de credite motivele pt care operaţiunea nu poate efectuată. Acest lucru se consemnează în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control preventiv

Operaţiune retrasă de la viză. Dacă ordonatorul de credite nu mai solicită acordarea vizei, operaţiunea se consideră retrasă de la viză

Refuzul de viză. Dacă controlorul delegat consideră imposibilă acordarea vizei Controlorii delegaţi întocmesc rapoarte lunare care le transmit controlorului financiar şef83. Controlul financiar concomitent/simultan/curent

Controlul concomitent – se exercită inopinat, cel puţin o dată pe lună, prin verificări faptice, pe bază de documente, de regulă prin sondaj. (control efectuat de membrii consiliului de administraţie, cenzorii, inspectorii sau alte persoane având atribuţii similare Controlul concomitent– se exercită în timpul desfăşurării proceselor economice şi financiare, în acelaşi timp/paralel cu efectuarea actelor şi operaţiunilor pe care le presupun aceste activităţi, în scopul de a se putea interveni pt corectarea/eliminarea deficienţelor ori a inegalităţilorControlul concomitent – se efectuează de membrii consiliului de administraţie, cenzorii, inspectorii/alte persoane cu atribuţii similare

84. Controlul financiar posteriorControlul financiar posterior

se exercită asupra actelor şi operaţiunilor economico-financiare, după ce acestea au fost executate e controlul cel mai eficient-se realizează temeinic, amănănţit, fără a fi stânjenite activităţile curente ale

unităţilor controlate, asupra actelor şi operaţiunilor deja încheiate. Are şi un rol preventiv-el permite tragerea unor concluzii care pot fi utile pt activităţile viitoare85. Explicaţi noţiunea de audit public intern

Auditul public intern - o activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii unei entităţi publice pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile acestuia; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evoluează şi îmbogăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare Auditul public intern – se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate într-o entitate publică/asupra entităţilor subordonate ierarhicAuditul public intern – presupune că funcţionarii angrenaţi în această activitate să nu fie implicaţi în elaborarea procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse auditului public internAuditul public intern – este organizat-potrivit legii-în organisme de evaluare şi stabilire a strategiei, cu un rol consultativ, Comitetul pt Audit Intern şi Unitatea Centrală de Armonizare pt Auditul Public Intern precum şi organisme responsabile cu desfăşurarea activităşilor de audit-la nivelul fiecărei entităţi publice

86. Enumeraţi organele de control financiar1.Ministerul Finanţelor Publice - este îndrituit a exercita controlul financiar pe întreaga economie, având la dispoziţie în acest scop un aparat specializat:

Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar şi control(cuprinde Corpul controlorilor delegaţi)

Direcţia Generală de Inspecţie Financiar-Fiscală din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cuprinde în structura ei

Direcţia de control financiar, iar prin Direcţia de audit public intern -exercită controlul fiscal pe întreg teritoriul naţional

Autoritatea Naţională a Vămilor (are personalitate juridică) din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-controlul legislaţiei vamale, pe întreg teritoriul ţării-prin direcţiile regional vamale şi birouri vamale

Garda Financiară –corp de control financiar (are personalitate juridică) din subordinea MFP 2.Curtea de Conturi - controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public - prin proceduri de audit public extern

28

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Autoritatea de audit – auditul extern ce revine României în calitate de stat membru al UE pt fondurile

nerambursabile de preaderare acordate României de UE; organism independent d.p.v. operaţional de Curtea de Conturi

87. Controlul exercitat de M.F.P.Ministerul Finanţelor Publice, potrivit Legii 500/2000 privind finanţele publice, are rolul principal în domeniul finanţelor publice, emiţând şi normele metodologice în domeniul controlului financiar; îi revine rolul de a aplica strategia şi programul de guvernare în domeniul finanţelor publiceMinisterul Finanţelor Publice –manager financiar al economiei-este îndrituit a exercita controlul financiar pe întreaga economie, având la dispoziţie în acest scop un aparat specializat.Controlul financiar al statului se exercită de MFP prin

Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de management financiar şi control. Se organizează şi funcţionează la nivel de direcţie generală. Cuprinde Corpul controlorilor delegaţi. Exercită controlul intern şi controlul financiar preventiv

Direcţia Generală de Inspecţie Financiar-Fiscală din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cuprinde în structura ei

Direcţia de control financiar, iar prin Direcţia de audit public intern

exercită controlul fiscal pe întreg teritoriul naţional, privind respectarea legislaţiei în domeniul impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a celorlalte venituri bugetare

exercită controlul operativ inopinat(aplicarea şi respectarea legislaţiei fiscale) exercită controlul financiar preventiv propriu(constituirea şi utilizarea legală şi eficientă a

fondurilor publice) exercită funcţia de audit public intern

Autoritatea Naţională a Vămilor- organ de specialitate a administraţiei publice centrale; are personalitate juridică;e subordonată MFP - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Unul dintre vicepreşedinţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va conduce Autoritatea Naţională a Vămilor

Exercită un control de specialitate- urmărirea şi supravegherea, pe întreg teritoriul ţării, a respectării legislaţiei vamale prin direcţiile regional vamale şi birouri vamale

Garda Financiară –e organizată ca instituţie publică de control, cu personalitate juridică, constituind un corp de control financiar din subordinea MFP, finanţată de la bugetul de stat

Se organizează şi funcţionează pe întreg teritoriul ţării prin Comisariatul General, comisariatele regionale(cu personalitate juridică), secţii judeţene arondate(fără personalitate juridică) şi Comisariatul Municipiului Bucureşti

Efectuează operaţiuni de control curent-operativ şi inopinant-pe baza legitimaţiei de control, a insignei de împuternicire şi a ordinului de serviciu

Efectuează operaţiuni de control tematic-se exercită de comisarii(funcţionari publici cu statut special) Gărzii Financiare în baza ordinelor date de conducerea MFP

Persoana care dispune controlul tematic stabileşte obiectivele de verificat, entităţile supuse controlului, perioada asupra căreia se efectuează verificarea şi durata controlului

Participă minim 2 comisari, iar la acţiunile cu grad sporit de periculozitate vor fi însoţiţi de membri subunităţilor specializate de intervenţie rapidă ale poliţiei

Nu poate efectua acţiuni de control privind stabilirea, urmărirea şi încasarea veniturilor vugetare Exercită controlul cu privire la:

Respectarea actelor normative pt prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte interzise de lege

Respectarea actelor de comerţ pt prevenirea, descoperirea şi combaterea operaţiunilor ilicite

Modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea agenţilor economici

Participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune fiscală şi fraudă fiscală

29

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Actele administrative de control operativ şi inopinat(întocmite de comisarii Gărzii Financiare) se

comunică direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al agentului economic controlat, pt luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz

88. Controlul exercitat de Curtea de ConturiCurtea de Conturi – instituţie supremă de audit exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public - prin proceduri de audit public extern

Funcţia de control a Curţii de Conturi se realizează prin proceduri de audit public extern, prevăzute în standardele proprii de audit, în conformitate cu standardele internaţionale general acceptate

Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea autonom, în conformitate cu Legea 94/1992(republicată în 2009)

privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi controalele se iniţiază din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament pt depăşirea

competenţelor stabilite prin lege Guvernul poate cere prin hotărâri efectuarea unor controale cu privire la modul de gestionare a

resurselor publice Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale

bugetului general consolidat din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate(se publică în MO)

Ori de câte ori consideră necesar, Curtea de Conturi înaintează Parlamentului rapoarte în domeniile în care e competentă

Autoritatea de audit – auditul extern ce revine României în calitate de stat membru al UE pt fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de UE; organism independent d.p.v. operaţional de Curtea de Conturi

Curtea de Conturi exercită: Funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor

financiare ale statului şi ale sectorului public - prin proceduri de audit public extern, furnizând Parlamentului şi unităţilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea şi administrarea acestora, în conformitate cu principiile: legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii

Auditul performanţei (cu respectarea normelor proprii, adoptate pe baza standardelor de audit internaţional general acceptate) asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum şi a oricăror fonduri publice. Urmăreşte diminuarea costurilor, sporirea eficienţei utilizării resurselor şi îndeplinirea obiectivelor propuse

Prin verificarea conturilor Curtea de Conturi constată: Dacă conturile supuse verificării sunt conforme cu realitatea Dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută în condiţiile stabilite de lege Dacă veniturile statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, asigurărilor sociale au fost legal

stabilite şi încasate, la termenele stabilite de lege Dacă cheltuielile au fost angajate, ordonanţate, plătite şi înregistrate conform reglementărilor

legale şi în concordanţă cu prevederile legii bugetare De asemenea Curtea de conturi analizează:

Analizează legalitatea concesionării/închierii de bunuri proprietate publică Analizează calitatea gestiunii financiare Utilizarea fondurilor provenite din asistenţa dată de UE şi alte surse de finanţare internaţională

Dacă în urma controlului se constată fapte cauzatoare de prejudicii se încheie un PV de constatare, ce se trimite procurorului financiar, în măsură să se pronunţe dacă sesizează instanţa de contencios administrativ, organele de urmărire penală/clasează actul

89. Conţinutul bugetului general al U.E.Descrierea şi analizarea bugetului general al UE presupune abordarea lui din cel puţin 2 perspective: bugetul trebuie văzut „de sus”-prin prisma instituţiilor comunitare şi „de jos”-de la nivelul statelor membre. Din orice

30

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMENperspectivă ar fi văzut cuprinde veniturile şi cheltuielile bugetare, înscrise în buget în conformitate cu forma prescrisă prin reglementările financiareSub aspectul structurii sale, bugetul multianual al UE este alcătuit din două volume:

volumul I cuprinzând descrierea detaliată a veniturilor bugetare unionale, precum şi veniturile şi cheltuielile

fiecărei instituţii (cu excepţia Comisiei Europene) acoperă Parlamentul (secţiunea I), Consiliul (secţiunea a II-a), Curtea de Justiţie (secţiunea a IV),

Curtea de conturi (secţiunea a V-a), Comitetul Economic şi Social (secţiunea a VI-a), Comitetul Regiunilor (secţiunea a VII-a), Mediatorul european şi Controlorul european pentru protecţia datelor (secţiunea a VIII-a);

trebuie făcută precizarea că toate creditele încrise în secţiunile sus-menţionate sunt de natură administrativă.

volumul II – cuprinzând, în fapt, bugetul operaţional – acoperă toate veniturile şi cheltuielile Comisiei Europene (secţiunea a III-a), destinate îndeplinirii politicilor Uniunii Europene (care cuprind circa 30 de domenii, descrise fiecare în câte un titlu distinct împărţit – după caz – pe capitole, paragrafe şi articole).

Cheltuielile destinate funcţionării corespunzătoare a UE acestea sunt supuse unor regului comune -în cea mai mare parte, dar există anumite cheltuieli supuse unor reguli speciale, complementare celor ce stabilesc regimul general al cheltuielilor comunitare

Cheltuielile bugetului general al UE Fac obiectul unor previziuni multianuale Sunt destinate a asigura exercitarea unor competenţe ce sunt limitate de principii fundamentale:

Principiul atribuirii-Comunităţile Europene acţionează în limitele competenţelor trasate Principiul subsidiarităţii-UE îşi exercită competenţele cu care a fost investită Principiul proporţionalităţii-acţiunile UE trebuie să nu exceadă ce e strict necesar

Bugetul general al UE se constituie într-un buget de sedimentare, de coeziune şi/de solidaritate, răspunzând întro măsură corespunzătoare misiunii sale: aceea de a asigura cheltuirea a mai mult de o treime din venituri pentru estomparea şi înlăturarea inegalităţilor regionale

Estimarea volumului cheltuielilor bugetare depinde de perspectivele financiare(stabilesc o dublă plafonare: la nivelul cheltuielilor aprobate şi în mod global)

Categorii de cheltuieli din bugetul general: Cheltuieli de garanţie agricolă(nevoia primordială a statelor membre; în 2006-49%)-

subvenţii date agricultorilor/crescătorilor de animale Cheltuieli structurale(dezvoltarea regiunilor, şomaj, reconversie profesională;1999-

35%); Fondul Social European-restructurare proprietăţi agricole, Fond de coeziune-pt Probus Naţional Brut sub nivelul statelor comunitare

Cheltuieli interne(programe destinate tinerilor, cercetare-dezvoltare tehnologică-10%) Cheltuieli destinate acţiunilor externe(colaborarea cu statele extracomunitare) Cheltuieli administrative(absorbite de Comisia Europeană-6%)

Cheltuielile UE urmează un regim juridic clar conturat, delimitat prin statut: Cheltuieli obligatorii-se înscriu exact în buget pt a respecta obligaţiile interne şi externe-

luate de Consiliu Cheltuieli facultativese înscriu în condiţii elastice-stabilite de Parlament

Veniturile. E remarcabil că bugetul general al UE este finanţat din patru surse proprii, create special pt a-l alimenta cu ritmicitate, precum şi din alte venituri diverse(curente/ocazionale):

Resurse proprii ale bugetului general al UE: Prelevările agricole-prelevate din realizările cu obiect agricol-2,4% Produsul tarifului vamal comun-la limitele exterioare ale Europei, integral pt UE-10%) Prelevarea unei părţi din TVA naţionale-0,5% /tară comunitară, în 2004 Cota parte din PNB(Produs Naţional Brut)-se adună toate cheltuielile bugetului general,

se deduc sumele din primele trei surse proprii şi cele posibil de recuperat din venituri diverse. Soldul se repartizează ca sarcină fiscală statelor membre, în funcţie de PNB

31

DREPT FINANCIAR SUBIECTE EXAMEN Veniturile diverse(35-49%) sunt plasate sub sarcina exclusivă a Comisiei. Sunt formate din:

excedente bugetare reportate contravaloarea unor servicii prestate de organisme europene amenzile pt sancţionarea statelor membre pt încălcarea normelor de drept comunitar impozitul comunitar pe venit(funcţionarii administraţiei europene) expiedentele necomunitare-unele state membre au acoperit aceste venituri alte mijloace financiare

România urmează a primi (pe perioada celor şapte ani avuţi în vedere de bugetul Uniunii Europene) 29,2 miliarde € care vor fi repartizaţi astfel: 17,3 miliarde € pentru aplicarea politicii regional şi de coeziune, 11 miliarde € pentru politica agricolă comună şi dezvoltare rurală, iar restul va acoperi cheltuielile privind securizarea frontierelor şi unele finanţări directe la bugetul de stat (ca ajutor financiar acordat în primii ani după aderare).

90. Ce reprezintă frauda la U.E.Bugetul UE e voluminos, dar - respectându-se cu stricteţe principiul echilibrului bugetar – el e conceput şi se execută în strictă conformitate cu prevederile sale. Aceasta înseamnă că orice nerealizare la veniturile prognozate afectează partea de acoperire a cheltuielilor prevăzute a se efectua în fiecare an. O problemă dificilă, folosită de unele state membre e frauda:

Frauda la venituri-se înregistrează la primele două categorii de venituri proprii(excedente bugetare reportate şi contravaloarea unor servicii prestate de organisme europene)Tehnicile fraudei:

Violarea acordurilor preferenţiale-introducerea unor mărfuri clandestin/pe căi ocolite pt a se evita plata drepturilor normale

Clasificarea intenţionat eronată a mărfurilor ca fiind în tranzit(mărfuri extracomunitare pe care nu se plăteşte taxa de import)

Frauda la cheltuieli-primirea şi acceptarea de către unele state membre a unor ajutoare la care nu erau îndreptăţite

Aşa fiind, se impune organizarea unui control riguros, sistematic de către instituţiile UE prin care să se domolească acest fenomen.

32