subcultura

5/11/2018 Subcultura - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/subcultura-55a230fd86c9c 1/3

Subcultura- scurtă radiografie a conceptului

Pornind de la o defini ie simplă, regăsită în DEX '98, subcultura presupune pe de o parte oț

înclina ie spre dezvoltarea unui comportament subiacent fa ă de cel încetă enit în cadrulț ț ț

culturii de bază, iar pe de altă parte se poate contura drept o cultură a diferitelor grupuri sau

subgrupuri dintr-o comunitate etnică. Cercetările în domeniu implică în fapt

multidisciplinaritate, definirea subculturii nefiind doar misiunea socio-antropologilor ci i aș

reprezentan ilor celorlalte tiin e umaniste care activează, mai mult sau mai pu in direct înț ș ț ț

domeniul cultural.

De i văzute ca păr i subordonate ale unor entită i culturale deja bine conturate, subculturile auș ț ț o existen ă de sine stătătoare cu valori diferite. De-a lungul timpului s-a urmărit modul în careț

subculturile au dezvoltat stiluri diferite de via ă fie ca o formă de protest fa ă de cultura deț ț

bază, fie ca formă de apărare în fa a cenzurii aplicate de aceasta.ț

Eamonn Carrabine (2006, 178-181) prezintă pe scurt principalele etape în evolu iaț

conceptului de subcultură. Traseul propus de cercetător urmăre te legătura dintre delincven ăș ț

- de cele mai multe ori cea juvenilă- i încadrarea, în cele din urmă, a subculturii în contextulș

transformărilor sociale cu impact asupra segmentării culturale dintr-o comunitate.

Ca i origine, conceptul î i găse te rădăcinile în sociologia americană dezvoltată în cadrulș ș ș

colii de la Chicago la începutul secolului XX.Ș Cercetările din acea perioadă au pus termenul

în strânsă legătură cu urbanismul i delincven a, iar rezultatele au venit să atace teoriileș ț

privind patologia criminalită ii i legătura acesteia strict cu trăsăturile psihologice aleț ș

invidului.

Astfel teoria privind existen a unor spa ii urbane mai înclinate înspre un gr ț ț ad ridicat decriminalitate, în special în rândul tinerilor a fost adoptată mai târziu, în anii '50 de sociologii

care au cercetat formarea gă tilor. În acest caz, subcultura a fost mai degrabă rezultanta dintreș

problemele sociale i inegalită ile de clasă. Modificarea stării de fapt avea loc, la nivelulș ț

gă tii, prin adoptarea unor comportamente deviante sau prin conversiunea valorilor claseiș

sociale dominante, conversiune care se manifesta de multe ori prin lipsa de respect fa ă deț

acele valori.



Mai apoi Carrabine face referire la anii '60-'70 care aduc o abordare mult mai ancorată în

spa iul cultural. Cercetători britanici au observat legătura dintre modul de petrecere aț

timpului liber i educa ia primită la coală. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, mai ales înș ț ș

cazul claselor sociale de jos, timpul liber reprezenta o alternativă la programul colar.ș

Studiile ulterioare vin să completeze aceste formule într-o formă mai complexă i propunș

spre dezbatere problema schimbărilor politice care presupun, în baza unor modificări

ideologice, mi cări urbane i chiar rupturi în cadrul unei culturi, de cele mai multe oriș ș

avându-i drept reprezentan i pe tineri. Un astfel de exemplu îl constituie grupurileț

„skinheads” apărute în Estul Londrei în urma erodării clasei muncitoare. Criticile apărute

ulterior fac referire la modul în care industriile culturale modelează, în fapt, aceste

comunită i. (Carrabine, 2006, 181)ț

Pozi ionarea problemei subculturii în zilele noastre adț uce în discu ie conceptulț

„postmodernism”, în jurul căruia gravitează elementele definitorii ale subculturii cotidiene.

Dincolo de efectele globalizării, de consumerism i de digitalizarea societă ii, trăsăturileș ț

acestor grupuri sociale se reinventează constant i se „conformează” unui sistem de normeș

care, de i au la bază aproximativ acelea i principii ca în cazul formării gă tilor, tind să fieș ș ș

mai rafinate, i de multe ori mult mai dornice să modifice realitatea.ș

Ample referiri la „sindromul” subculturii postmoderne, regăsim la Hebdige (2002) iș

Muggleton (2002). Ce se remarcă la ace ti doi cercetători este tendin a de suprapunere,ș ț

aproape perfectă a subculturii cu stilul. În subcapitolul „The function of subculture”

(Hebdige, 2002) autorul accentuează mai degrabă rolul unor studii relevante pentru

coagularea unei viziuni asupra dihotomiei valori - sub-valori.

Discu iaț propusă de Hebdige, pe marginea contribu iei lui Albert Cohen, care pune mult maiț

profund problema claselor sociale în construirea subculturii, aduce de asemenea în prim-plan

un soi de asemănare a clivajelor dintre culturi cu ruptura de valori regăsită la nivelul

diferitelor genera ii. Conflictele dintre părin i i copii, sunt deseori cauza formării deț ț ș

subculturi, timpul liber devenind, după cum am văzut anterior i în lucrarea lui Carrabine, oș

modalitate de regăsire a tânărului în cadrul unui grup care împărtă e te o serie de valori înș ș

baza cărora strada, clubul, etc. capătă nuan a de „acasă”.ț

Revenind la lucrarea lui Muggleton (2002) care încearcă o radiografiere a subculturilor din

perspectiva stilului ca formă estetică de comunicare interumană dar i ca modalitate deș



afiliere la un anumit grup, se observă acea orientarea a definirii termenului de subcultură

înspre domeniul cultural. Astfel, în spatele vechilor în elesuri legate de delincven ă,ț ț

comportament deviant, opozi ie, se regăse te, în lucrarea lui Muggleton, nevoia decodificăriiț ș

stilului. Apelând la o serie de teorii filosofice, precum cele ale lui Weber sau Kant,

Muggleton problematizează stilul atât ca formă de integrare în subcultură, de manifestare sau

chiar de construire a modei precum i ca formă de expresie culturală în raport cu provocărileș

societă ii pluraliste. Se pune de asemenea problema existen ei unei legături mult mai ampleț ț

între subcultură i formele de exprimare artistică.ș

Dezbaterile pe marginea subiectului ar putea să se întindă cu siguran ă pe numeroase pagini,ț

iar autorii men iona i tratează problema doar în anumite aspecte ale acesteia. Dacăț ț ar fi să ne

gândim la nevoile socită ii contemporane am observa probabil că subculturile nu se maiț remarcă doar la nivelul „străzii”, iar o dată cu treptata omogenizare a claselor sociale i cuș

diseminarea mesajelor democratice, ele nu mai presupun neaparat „lupta” cu o cultură de

bază ci mai degrabă apar ca noi forme de exprimare a unor deziderate care însumează

deopotrivă elemente estetice, ideologice i culturale.ș

Bibliografie

Carrabine, Eamonn (2006) Subculture în „Sociology: The Key Concepts”,ed. John Scott,

London, Routledge.

Hebdige, Dick (2002) Subculture: The Meaning of Style, London, Routledge.

Muggleton, David (2002) DRESS, BODY, CULTURE. Inside Subculture. The Postmodern

Meaning of Style, Oxford, Berg.

subcultura

Documents