stiluri cognitive si stiluri de invatare intuitive
DESCRIPTION
STILURI COGNITIVE SI STILURI DE INVATARE INTUITIVETRANSCRIPT
Universitatea Valahia din TargovisteFacultatea de Ingineria Mediului si BiotehnologiiSpecializare: Tehnologia Prelucraii Produselor Agricole
STILURI COGNITIVE SI STILURI DE INVATARE INTUITIVE
Studenti:Iancuescu Nicoleta MarianaStan Mihaela
AN UNIVERSITAR 2010-2011
Stiluri de invatare
Identificarea si dezvoltarea stilurilor de invatare au beneficii
atat pentru copii cat si pentru parinti si invatatori. Elevii preferă
să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să
acţioneze în grup, altora-să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe
alţii . Alţii preferă să facă doar câte puţin din fiecare. Mulţi oameni
învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă
socială,educaţie, vârstă, naţionalitate, rasă, cultură, religie.
Ce sunt stilurile de invatare?
Stilurile de învatare sunt o forma particulara a stilurilor
cognitive. Stilurile cognitive reprezinta preferinta manifestata de o
persoana în ceea ce priveste mecanismul procesarii informatiei si
descrie modul particular al acesteia de a gândi, a memora si a
rezolva probleme. De asemenea, reprezinta o dimensiune a
personalitatii care influenteaza atitudinile, valorile si interactiunea
sociala si se refera la o anumita maniera de abordare a
evenimentelor, care poate fi globala sau analitica.
Stilurile de învatare se refera la modul particular în care o
persoana, pe de o parte percepe informatia, iar, pe de alta parte,
prelucreaza informatia. Astfel, au aparut anumite clasificari ale
stilurilor de învatare în functie de palierul pe care se plaseaza.
La nivelul palierului perceptiv, stilurile de învatare se
clasifica în functie de analizatorul utilizat cu preponderenta.
Fleming si Mills (1992) identifica patru stiluri de învatare: vizual,
auditiv, citit-scris si kinestezic.
Pe palierul procesarii informatiei, clasificarile sunt mai
diverse. David Kolb (1984) identifica patru moduri de învatare: prin
experienta concreta, prin observare reflexiva, prin conceptualizare
abstracta si prin experimentare activa. Honey si Mumford (1992)
prelucreaza modelul lui Kolb si identifica patru categorii de
persoane care învata: activistii, reflexivii, teoreticienii si
pragmaticii.
Bernice McCarthy (1987) contureaza modelul 4MAT, care
cuprinde stiluri de învatare: inovativ, analitic, pragmatic si dinamic.
Utilizând modelul lui Howard Gardner (1993), cele sapte tipuri de
inteligenta pot fi întelese si ca moduri de învatare. începuturile
modelului elaborat de Dunn si Dunn se plaseaza în 1967, când Rita
Dunn a început sa cerceteze problema stilurilor cognitive si a
influentelor emisferei cerebrale în peste 90 de institutii de
învatamânt superior, identificând mai multe componente de care
depinde procesul de învatare. Richard Felder si Linda Silverman
(1988) compun un index al stilurilor de învatare prin combinarea a
opt caracteristici, obtinându-se, astfel, patru preferinte care
caracterizeaza simultan o persoana: activ sau reflexiv, concret sau
intuitiv, vizual sau verbal si secvential sau global.
Stilul de învăţare este considerat unic, specific fiecărei
persoane. Copii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor
pentru a achiziţiona şi procesa cât mai eficient o nouă informaţie,
ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa, cum abordează un
examen, cum rezolvă probleme, cum oameni diferiţi învaţă în
moduri diferite, cum pot aplica o strategie. Elevii preferă să înveţe
în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acţioneze
în grup, altora-să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii . Alţii
preferă să facă doar câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în
moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială,educaţie,
vârstă, naţionalitate, rasă, cultură, religie.
Cercetătorii atribuie caracteristica ,,needucat” pentru
acea ,,persoană care nu ştie cum să păstreze, să stocheze ceea ce a
învăţat, nu are un stil de învăţare adecvat”.Prin urmare, elevii care
nu ştiu cum să înveţe, nu vor fi capabili sa devină responsabili,
autonomi, cu abilităţi şi atitudini folositoare pe tot parcursul vieţii,
necesare pentru reuşita şcolară şi socială. De aceea trebuie
subliniat rolul deosebit pe care îl au cadrele didactice, contribuţia
acestora ,,în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe” adaptată
nevoilor, intereselor, calităţilor personale, aspiraţiilor, stilului de
învăţare identificat.
Ce stiluri de învăţare cunoaştem?
După modalitatea senzorială implicată sunt trei stiluri de
învăţare de bază: vizual, auditiv, tactil-kinestezic.
Atunci când învăţăm, depindem de modalităţile senzoriale
implicate în procesarea informaţiilor. Cercetările au demonstrat că
65% din populaţie sunt vizuali, 30%-auditivi şi numai 5%-tactil-
kinestezici. Pentru stilul de învăţare auditiv, inputul este valoros,
pe când pentru celelalte două. combinaţia tuturor. Fiecare
persoană are un mod primar de a învăţa. Se ştie că cei care au un
stil de învăţare vizual îşi amintesc 75% din ceea ce citesc şi văd.
Puncte tari pentru :
a) stilul de învăţare vizual :
- îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc;
- le plac prezentările şi proiectele vizuale;
- îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi
hărţi;
- înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd.
b) stilul de învăţare auditiv :
- îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune ;
- le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici ;
- îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/
orale;
- înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud.
c) stilul de învăţare tactil-kinestezic :
- îşi amintesc cee ce fac şi experienţele personale la care au
participat cu mîinile şi întrg corpul ( mişcări şi atingeri);
- le place folosirea instrumentelor sau preferălecţiile în care
sunt implicaţi activ la activităţi practice;
- îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată,
le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică);
- au o bună coordonare motorie.
Identificarea şi recunoaşterea stilurilor de
învăţare
Stilul de învăţare ne însoţeşte de când ne naştem. Nu este
un ,,dat ‘’ pe viaţă. Este o ,,structură flexibilă ‘’. Nu există stil de
învăţare bun sau rău. Succesul vine cu varietatea stilurilor de
învăţare. Aceasta este o abordare corecta a învăţării. Cel mai
important lucru este să conştietizăm natura stilului de învăţare.
Pentru a înţelege stilul de învăţare este nevoie sa se analizeze
modul în care se preferă să se înveţe sau să se proceseze
informaţiile.
O modalitate de identificare a trăsăturilor principale ale
modului cum învaţă fiecare copil pote fi un test grilă de
autocunoaştere. Exemplu:
1. Când înveţi ceva nou, preferi...
a) să foloseşti diagrame, postere, demonstraţii;
b) să primeşti instrucţiuni verbale;
c) să acţionezi pur şi simplu,să încerci găsirea soluţiilor.
2. Când citeşti ceva, îţi place...
a) să vizualizezi în mintea ta pasajele descriptive;
b) să te bucuri de dialogul personajelor;
c) uneori sa te bucuri de cărţi de aventuri, acţiune, dar ai
prefera să nu citeşti.
3. Cînd scrii ceva, încerci...
a) să ,, vezi’’ cuvintele;
b) să auzi cuvintele înainte de a le scrie;
c) să scrii cuvintele pe o ciornă pentru a vedea dacă este
corect
4. Când te concentrezi asupra unei sarcini, te simţi...
a) distras(ă) de mişcarea şi forfota din jurul tău;
b) distras(ă) de zgomote acolo unde înveţi;
c) în dificultate dacă stai o perioadă lungă de timp pe
scaun.
5. Când rezolvi o problemă, alegi...
a) să notezi datele problemei şi să desenezi soluţiile pentru a
le vizualiza;
b) să vorbeşti cu cineva (sau cu tine însuţi;
c) să foloseşti obiecte concrete pentru a găsi soluţii.
6. Dacă lucrezi într-o echipă, tu preferi...
a) să urmăreşti instrucţiunile şi să te ghidezi după imagini;
b) să auzi explcaţiile pentru ceea ce ai de făcut prin mijloace
audio-video;
c) să ignori sarcinile şi să acţionezi direct.
7. Când îţi aminteşti numele persoanelor, îţi aminteşti...
a) feţele persoanelor, nu şi numele lor;
b) numele persoanelor, nu şi cum arată
c) situaţia clară/contextul în care te-ai întâlnit cu acesta.
8. Când indici direcţia pentru cineva, tu...
a) vizualizezi traseul sau desenezi o hartă;
b) dai informaţii clare şi precise;
c) îţi mişti corpul, poziţia, gesticulezi pentru a o îndruma.
9. Când ai nevoie de ajutorul cuiva(teme, fişe) tu ai dori...
a) să-ţi arate imagini, diagrame, desene în explicarea
soluţiilor;
b) să-ţi explice cum se rezolvă;
c) sa te încurajeze în acţiunile tale concrete până vei reuşi.
10. Îţi poţi aminti cel mai bine o listă cu itemi dacă tu...
a) ai notat-o;
b) ai repetat-o;
c) ai folosit degetele.
Identificarea şi recunoaştera stilurilor de învăţare se poate
realiza şi prin: observarea şi analiza propriilor experienţe de
învăţare; caracterizarea stilului pe baza explicaţiilor, descrierilor,
exerciţiilor prezentate în diferite situaţii; discuţii cu specialişti de la
cabinetele de asistenţă psihopedagogică din reţeaua de consiliere;
participarea activă la activităţile practice cu această temă la
diferite ore , cu precădere cele de consiliere şi orientare, diverse
opţionale; implicarea în programe educaţionale cu această temă
(ex. optimizarea stilului de învăţare, tehnici de învăţare eficientă);
etc.
Este vital pentru un cadru didactic să folosească o varietate
de metode pentru a dezvolta stilurile de învăţare identificate.
Beneficiile identificării şi dezvoltării stilurilor de învăţare
Pentru copii:
- dezvoltarea autocunoaşterii;
- relevarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale
învăţării;
- eliminarea obstacolelor învăţării;
- îmbunătăţirea stimei de sine;
- prevenirea neînţelegerilor dintre copii-profesori-
părinţi;
- evidenţierea abilităţilor de învăţăre;
- optimizarea învăţării prin adoptarea unui mod
personal;
- obţinerea de note mai bune la şcoală;
- dezvoltarea unor relaţii pozitive cu cei din jur;
- scăderea problemelor de comportament.
Pentru părinţi:
- înţelegerea nevoilor de învăţăre ale copiilor;
- identificarea motivelor care generau eşecul
şcolar;
- reconsiderarea barierelor în învăţare şi
abordarea optimistă a întregului potenţial al copilului.
Pentru profesori:
- se constată mai puţin stres- zi de zi, în situaţiile
din clasă şi din afara ei;
- se obţin rezultate mai bune şi există satisfacţie
profesională;
- se îmbunătăţeşte managementul timpului;
- se formează o imagine clară asupra diversităţii
din clasă;
- creşte spiritul de echipă;
- se dezvoltă releţia interpersonală dintre
profesor-elev şi comunicarea profesorilor cu şi părinţii;
- se clarifică nevoile de învăţare individuale ale
elevilor;
- are succes învăţarea prin cooperare, lucrul pe
grupe;
- se evidenţiază în mod real nevoile elevilor
etichetaţi ,,slabi’’ şi ale elevilor ,,talentaţi’’ ;
- se conştientizează cauzele eşecului în învăţare;
- se stabilesc strategii de optimizare a învăţării.
Concluzii
Toţi elevii pot învăţa, dacă profesorii, părinţii, cei care le
oferă suport sunt pregatiţi cum să-i înveţe, să le propună programe
pentru dezvoltarea stilului de învăţare şi a practicării abilităţilor
transferabile: de comunicare, de a lucra în echipă, de învăţare, de a
căuta informaţii, de organizare a timpului, de a rezolva probleme,
de a negocia,de ascultare, de creativitate, de a lucra cu computerul
etc.
Cei care participă la astfel de programe obţin note mai bune,
au mai multă încredere în sine , se pot ajuta singuri în multele şi
diferitele situaţii de învăţare cu care se întâlnesc zilnic, devin
autonomi, scade riscul de abandon şcolar, creşte gradul de
participare la activităţile şcolare şi extraşcolare.