TERMINOLOGIE:

Comportament Comunicare Medic dentist Pacient Act medical

Medicina comportamentală este domeniul interdisciplinar interesat de dezvoltarea cunoștiințelor și tehnicilor comportamentale care au relevanță pentru înțelegerea sănătății și bolii, precum și de aplicarea acestor cunoștințe și tehnici pentru prevenție, tratament și reabilitare.

Importanța:

Includerea proceselor comportamentale ca și corelate etiologice ale bolilor moderne constituie o viziune realistă, iar colaborarea medicului cu specialiștii științelor comportamentale poate avea o importanță practică deosebită în reducerea morbidității și creșterea calității vieții individuale.

Scopul:

Însușirea și trăirea de către medic a conceptului de practicare a medicinei, în sensul de:

o Prevenire a bolilor și promovare a sănătățiio Identificare a factorilor

psihocomportamentali și tratamentul boliloro Creștere a calității vieții și îmbunătățirea

îngrijirilor medicale

În concluzie:

Științele comportamentului pretind în medicină fenomenul de autocunoaștere și cunoaștere a relațiilor cu bolnavii și societatea, de unde asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni de psihologie medicală cu aplicabilitate practică din anul I de Medicină și pe tot parcursul vieții de medic.

Comportament = modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații, ansamblul de manifestări obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică.

COMUNICARE = înștiințare, știre, veste, raport, relație; a face cunoscut, a se pune în legătură, a împărtăși.

Medic dentist = persoană care profesează medicina pe baza unor studii superioare de specialitate (stomatologie)

PACIENT = persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, victimă.

Act medical = locul de convergență a 3 factori: bolnavul, medicul și societatea

Comportamentul unește pacientul cu medicul, aceștia având comportamente diferite , fiind în situații diferite și reacționând în moduri diferite în funcție de mai multe criterii (boală, statut, vărstă, obiceiuri, temperament, etc.).

De exemplu se observă relația strânsă între comportament și sănătate:

- Există comportamente care cauzează boli- Boala însăși atrage un anumit

comportament- Comportamentul persoanei in momentul în

care aceasta adoptă măsuri preventive, curative

Relația dintre medic-pacient poate fi interpretată ca o relație între roluri. Este o relație asimetrică întrucât medicul are o poziție de superioritate: el poate găsi soluția la problemele pacientului. El este elementul activ, bolnavul este elementul pasiv

Relația dintre medic poate să fie de înțelegere reciprocă, sau potențial conflictuală.

Esența dialogului constă în înlăturarea incertitudinii pacientului și medicului cu privire la natura bolii.

Pacientul trebuie să caute îngrijire și să coopereze cu medicul, iar medicul trebuie să-și aplice cunoștințele în beneficiul pacientului.

“Medicul trebuie

să știe, să știe să facă și să știe să fie medic”

Studiile arată că comunicarea defectuoasă medic-pacient și erorile de diagnostic-tratament sunt strâns corelate.

Principalele bariere ale comunicării sunt reprezentate de jargonul medical și comunicarea non-verbală.

Comunicarea este procesul cheie în medicină, fie că e vorba de comunicarea dintre medic și pacient, fie dintre acești profesioniști și public în general. Cea mai importantă este comunicarea între medic și pacient întrucât ea furnizează, în bună parte, datele necesare stabilirii diagnosticului.

Datorită prevelanței bolilor cronice, comunicarea efectivă între medic și pacient capătă o importanță tot mai mare, medicul intervenind nu doar în tratarea bolii, ci și în ajutorarea bolnavului la rezolvarea problemelor create de boală. Pentru multe boli cronice comunicarea este, virtual, unica formă de tratament, sfatul, suportul, informația fiind esențiale în a ajuta bolnavii să se adapteze la un stil de viață mai limitat impus de boală.

Medicii cu un control mai bun asupra expresiei emoționale, din tonul vocii sunt mai plăcuți de pacient.

Deci...pentru un cabinet plin...ZÂMBIȚI!

Bibliografie Nicolae Miu, “Științele comportamentului” , editura

Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca, 2004 Astarastoae, V., Stoica, O., Probleme de etică în

terapeutica medicală, in G. Ungureanu, M. Covic (eds), Terapeutică Medicală, Iași, Ed. Polirom, 2000

Vulpoi, C., Ungureanu, G., Stoica, O., Educația terapeutică a pacientului – metoda de optimizare a tratamentului bolilor cornice, Revista Medico-Chirurgicală a Societății de Medici si Naturaliști Iași

www.wikipedia.com www.google.ro

Realizat de:Raluca Blideran,

An I, Medicina Dentară, Gr.I