start in cariera: vasile baiculescu, avocatul plecat dintr
TRANSCRIPT
www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2014-11-17 09:30:19
Start in cariera: Vasile Baiculescu, avocatul plecat dintr-o comunitate defavorizata:
‘Nu conteaza unde ai crescut, ce parinti si situatie materiala ai. Pentru a reusi in
viata trebuie sa-ti doresti asta’
Vasile Baiculescu este unul dintre tinerii pe care generatiile in formare il pot alege ca model. Nu este un star
de cinema sau o vedeta a muzicii. Si-a ales un alt drum in viata: este avocat. Modul in care a luptat pentru a
ajunge sa profeseze intr-o bransa in care rezista doar cei mai buni il califica pentru titlul de model. Este un
tanar care, prin puterea exemplului, ne ofera o lectie de viata tuturor, dovedind ca prin munca poti ajunge
acolo unde ti-ai propus. . .
Un proces in care au fost implicati parintii sai l-a facut sa-si doreasca sa profeseze in avocatura. Era doar un copil
atunci cand singur a luat decizia ca va urma o facultate de drept. “Cand eram in clasa a VI- a la Scoala Generala
din Toflea – comuna Brahasesti, judetul Galati am fost impresionat de procesul in care erau implicati parintii mei
si de atunci mi-am propus sa urmez o cariera in drept. Incepand cu acel moment nu am luat in considerare alte
variante, iar pentru ca in familia mea nimeni nu a mai practicat dreptul am fost nevoit sa testez pe propria
raspundere fiecare pas. Nu am facut pregatiri speciale in acest sens”, povesteste avocatul.
Trecerea de la sat la oras
Soarta, dar mai ales ambitia l-au ajutat sa-si realizeze acest vis. La sfarsitul clasei a VII-a a fost mutat de la scoala
sateasca din Toflea la o alta institutie de invatamant din Sighetu-Marmatiei. Atunci a fost primul moment cand a
simtit pe umeri povara copilului venit de la tara. A muncit si a scapat repede de aceasta apasare. “Am copilarit la
tara in satul Toflea pana in clasa a VII-a, localitate in care revin ori de cate ori am ocazia pentru a lua legatura
cu prietenii din copilarie si cu bunicii mei. Am simtit ‘povara copilului venit de la tara’ de doua ori. In clasa a
VIII-a, momentul de trecere de la satul Toflea la orasul Sighetu-Marmatiei si in primul an de facultate. In primul
caz, aceasta povara s-a manifestat prin necorespunderea pregatirii mele scolare fata de cerintele unei scoli de la
oras. Aveam un dezavantaj fata de ceilalti colegi de clasa, insa lucrurile nu au ramas asa mult timp. Acest lucru
m-a ambitionat si determinat sa ma implic in diverse proiecte scolare si sa studiez mai mult decat o faceam in
trecut. Acest sentiment a revenit atunci cand am ajuns la facultate in Bucuresti. Pentru ca nu aveam un loc de
cazare, am fost nevoit sa locuiesc o perioada la diverse rude. Imi aduc aminte si acum ce am facut pentru a putea
beneficia de un loc intr-un camin studentesc: am fost nevoit sa il rog direct pe rectorul universitatii intrucat toata
lumea refuza motivand ca nu mai au locuri disponibile”, sustine Vasile.
Destinul sau se aseamana in anumite linii cu cel al eroului din Morometii. Dragostea de carte a fost cea care l-a
ajutat sa-si depaseasca nivelul si sa ajunga sa practice o profesie la care nimeni din familia sa nu a visat vreodata.
Parintii l-au ajutat in masura posibilitatilor si au fost tot timpul alaturi de el. Dar, pentru a izbuti, Vasile a dus greul
page 1 / 4
www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2014-11-17 09:30:19
in toate bataliile vietii.
Singur intr-un loc cu totul strain
Dupa absolvirea Colegiului National Dragos Voda, din Sighetu-Marmatiei, judetul Maramures, a trecut peste
vointa parintilor si a decis sa-si construiasca un drum in Bucuresti. Hotararea nu a fost una usoara, mai ales ca era
constient ca va trebui sa se intretina singur intr-un oras care il putea “inghiti” in orice moment.
“Parintii mei nu au fost de acord sa urmez o facultate in Bucuresti, sustinand ideea ca pot studia si la o
universitate locala. Am luat decizia de a veni in Bucuresti in pofida opunerii lor, pentru ca am considerat ca
universitatile de aici ofera studii superioare de o calitate mai buna si poate pentru ca mi-am dorit sa capat mai
multa independenta. Insa am facut-o pe propria raspundere pentru ca, neavand sustinerea familiei in acest sens,
am fost nevoit sa ma intretin in mare parte singur”, arata avocatul.
Vorbind despre perioada sa de inceput in Capitala, Vasile isi aminteste ca initial a fost fascinat de lumea in care
venise, lume care era cu totul si cu totul diferita de ceea ce vazuse pana atunci. “Mi-a luat un an de zile pentru a
ma acomoda la noul mod de trai (de la foarte lejer, cum este in Ardeal, la unul dinamic/alert astfel cum este in
Bucuresti )”, mai spune tanarul.
Mirajul Bucurestiului a fost atat de mare, incat putin a lipsit sa nu se piarda si sa uite scopul pentru care venise
intr-un oras atat de mare. ”Nu pot sa ma laud ca am fost un student model in primii doi ani de facultate, deci mi-a
trebuit mai mult timp sa ma acomodez cu ideea de a studia un volum atat de mare de material didactic, insa m-am
acomodat foarte bine la petrecerile studentesti la care am luat parte ori de cate ori aveam ocazia. In anul trei de
facultate mi-am dat seama ca am inceput sa deviez de la scopul pe care mi l-am propus si am schimbat radical
aceasta situatie. Am inceput sa particip la concursurile organizate de catre Universitate, am inceput sa studiez
cate 5-8 ore pe zi in functie de programul scolar si celelalte activitati, am devenit mult mai responsabil”, explica
Vasile. De remarcat ca, incepand cu anul III de facultate a fost sprijinit de Fundatia Toflea, ai carei principali
piloni de intervenție sunt educația și comunitatea.
Din experientele traite pleaca si sfatul pe care il are pentru cei care sunt astazi studenti: “In primul rand sa invete
in timpul facultatii pentru a le creste sansele de a promova examenele de admitere in profesie si nu in ultimul rand
sa beneficieze de fiecare oportunitate aparuta in calea lor, chiar daca uneori aceasta pare nesemnificativa”.
Primul salariu s-a dus pe chirie
Iar de aici lucrurile s-au legat foarte frumos. Munca nu-i era straina, mai ales ca era obisnuit inca din liceu sa-si
castige singur banii. ”Am invatat sa lucrez si sa imi castig banii inca din liceu. Vindeam diverse piese industriale
fabricilor din imprejurimi. Pentru a ma intretine in primii ani de facultate am continuat sa fac acelasi lucru si in
Bucuresti. In anul III am inceput sa fac practica neplatita la o societate de avocatura pentru a acumula mai multa
experienta insa dupa un an a trebuit sa renunt pentru a ma pregati pentru admiterea in profesie. Ulterior, cand
am devenit avocat stagiar aceeasi societate de avocatura, fiind multumita de modul meu de lucru din trecut, mi-a
facut o propunere de colaborare. Primul salariu primit a fost in cuantum de 1.600 de lei. Primul salariu l-am
folosit pentru plata chiriei”, mentioneaza Vasile.
Tanarul avocat este un exemplu de ambitie.In timpul studiilor s-a raportat doar la cei mai buni, alegandu-si
modele adevarate. ”Dintre profesorii care m-au motivat in timpul facultatii a fost in primul rand Constantin
Mircea Sinescu pentru ca, desi tanar si proaspat absolvent al aceleiasi universitati, incepuse sa aiba deja o
cariera infloritoare. Totodata, datorita exigentei acestuia din timpul seminariilor, am fost motivat sa studiez mai
mult si sa-mi placa Dreptul Penal. O influenta pozitiva asupra traseului meu profesional au avut-o si profesorii
Gabriel Boroi, Ion Neagu, Bogdan Micu, Vasile Dobrinoiu si desi nu mi-a fost profesor in facultate, domnul
Constantin Duvac mi-a oferit o pregatire suplimentara care a fost decisiva pentru admiterea in Barou”, mai spune
page 2 / 4
www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2014-11-17 09:30:19
Vasile.
Printre primii zece la examen
Ambitia deprinsa inca de mic l-a ajutat si atunci cand si-a dat examenul de admitere in profesie. Copilul din Toflea
a reusit sa intre in Barou printre primii 10 din tara, iar aceasta reusita reprezinta o carte de vizita stralucitoare
pentru cineva care isi cladeste o cariera in avocatura. ”Intrarea mea in Barou a insemnat inceputul carierei mele.
Am avut o satisfactie morala cand am aflat ca am intrat printre primii 10 din tara. In sfarsit tot timpul pe care
l-am petrecut invatand capatase sens. Doar ca acel capitol nu se incheiase odata cu promovarea examenului,
pentru ca am trecut la urmatorul capitol, care necesita multa munca si un studiu si mai aprofundat, doar ca de
data aceasta scopul fiind dezvoltarea mea profesionala si intelectuala. Initial, dupa admiterea in Barou, am
inceput o colaborare cu societatea de avocatura la care facusem practica in facultate, insa pentru ca simteam ca
ma plafonez am luat decizia de a pleca dupa trei luni si nu regret acest lucru. Dupa aceea, sub indrumarea
maestrului Balan Alina Ioana, care mi-a dat dreptul la clientela proprie, am inceput sa fac oficii, iar de aici
mi-am largit aria. Pentru ca de cele mai multe ori clientii carora le-am reprezentat interesele au fost multumiti,
m-au recomandat mai departe si altor persoane.Astfel portofoliul meu de clienti in calitate de avocat ales a fost
intr-o continua ascensiune. Pe parcursul unui an, timp in care am facut oficii, am luat parte la peste 300 de cauze,
in urma carora am acumulat suficienta experienta pentru a trece la pasul urmator. In prezent imi desfasor
activitatea in parteneriat cu unul dintre acei profesori care mi-au marcat traseul profesional”, povesteste
avocatul.
La ora 8.00 este in sala de judecata
Pentru Vasile Baiculescu toate proiectele pe care le are de solutionat sunt importante. Din fiecare speta invata
ceva.” Pentru mine, fiecare dosar in care sunt implicat este la fel de important ca toate celelalte. Intr-adevar
volumul de munca difera, insa in functie de complexitatea cauzei”, subliniaza tanarul.
Desi este la inceput de drum, Vasile Baiculescu are ambitii mari. Peste cinci ani isi doreste sa fie “partener
fondator al unei societati de avocatura de top din Romania”. Nu exclude nici posibilitatea de a studia in
strainatate. Pana atunci insa avocatul munceste.
L-am rugat sa ne descrie o zi din viata sa profesionala, iar din randurile de mai jos va puteti da seama ce efort
trebuie sa depuna o persoana care vrea cu adevarat sa evolueze in meseria pe care si-a ales-o. ”Ma trezesc la 6.15.
Stabilesc agenda pentru ziua respectiva si citesc e-mailurile primite. Daca in ziua respectiva am termen la
instanta atunci la ora 8:00 sunt in sala de judecata. Daca nu am un termen de judecata, merg la birou unde, in
prima parte a zilei, realizez activitatile care necesita creatie intelectuala. In a doua parte a zilei de regula sunt
stabilite audierile la parchete sau la sectiile de Politie, iar in masura in care nu am stabilite audieri, fixez intalniri
cu clientii existenti sau cu potentiali clienti. Ziua de lucru la birou se termina de regula in jurul orei 21.00”.
Desi munceste cu mult mai mult in comparatie cu alti tineri de varsta lui, Vasile nu si-ar dori un alt drum.
Uitandu-se in spate, spune ca nu ar schimba nimic din trecut.”Chiar daca am facut greseli, inseamna ca au fost
necesare, pentru ca am invatat pe seama lor si stiu ca nu am sa le mai repet”.
Un sfat pentru toti cei care vor sa reuseasca
“Nu conteaza unde ai crescut, ce parinti si situatie materiala ai, atata timp cat exista vointa din partea ta. Pentru a reusi in
viata trebuie sa-ti doresti, iar apoi sa-ti stabilesti pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a-ti atinge obiectivele. Atunci cand
cauti motive pentru a nu reusi, intotdeauna le vei gasi, indiferent de mediul social din care provii. Este valabil si viceversa”.
page 3 / 4
www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2014-11-17 09:30:19
Trei oameni pe care ii admira
Vasile Baiculescu ne-a oferit numele a trei personalitati pe care le admira. Putem spune ca sunt modelele sale in profesie.
I-a nominalizat pe profesorul Constantin Duvac, despre care spune ca “este unul dintre cei mai buni profesori de Drept
Penal din tara fiind si avocat in acelasi timp”, pe Viorel Ros, “unul dintre cei mai buni oratori pe care eu i-am vazut
pledand in fata instantei” si pe Petrut Ciobanu, coordonator la Institutul de Pregatire Profesionala a Avocatilor, pe care il
apreciaza “ pentru rigurozitatea cu care abordeaza fiecare dosar in parte”.
page 4 / 4