FAYE MORGAN

Avocatul public

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

LUCIAN IRIMIA

ALCRISRomance

Capitolul 1

Linda Redfield adun` gr`mada de dosare de pe mas` [i learunc` dezgustat` \n serviet`. Tocmai pierduse al patrulea cazla rând \n fa]a aceluia[i adversar. |nchise geanta [i privi pefereastra s`lii de judecat`, \ntrebându-se unde s` ia prânzul,preocupat` de ultima \nfrângere.

Linda era avocat de doi ani, de când absolvise Dreptul.Clien]ii ei erau s`raci, cei dezavantaja]i, cei f`r` speran]`.Dep`[irea acestor dezavantaje era destul de grea [i f`r` s`lupte cu firma Blackfoot Enterprises [i cu reprezentantul ei,Jefferson T. Langford.

Linda privi trist` cum \[i aranja p`rul ro[cat [i \[i potriveacravata. Spuse ceva ajutorului s`u [i acesta râse. Punând unstilou scump \n buzunarul de la piept, Langford r`sfoi uncarnet cu coper]i de piele neagr`, apoi amândoi se \ndreptar`spre ie[ire, urm`ri]i de Linda.

– |l studiezi pe prin]ul mo[tenitor? se auzi vocea lui Maggie\n spatele ei [i Linda tres`ri.

– Du[manul meu, r`spunse Linda sec, \ntorcându-se sprecolega ei, care o privea cu un zâmbet cochet.

– Nu-mi spune cum s-a terminat. Las`-m` s` ghicesc, spuseMaggie.

Linda \[i lu` servieta.– Sigur. Ai v`zut sumarul. {tii c` nu aveam un caz solid. A[

vrea s` m` lupt o dat` cu el, având un caz substan]ial.Maggie merse al`turi de ea spre lifturi.– Nu cred c` ar conta. Cum ai putea s` lup]i cu elegan]a [i

gra]ia lui, cu doicile, cu [coala particular` [i cu Dreptul laHarvard?

Are maniere bune [i jura]ilor le place. Scoase un plic.Trebuie s` \nregistrez asta la Curtea Suprem` pân` la prânz.Ne \ntâlnim jos [i mergem s` lu`m prânzul \ntr-un loc pl`cut,s` te mai \nvesele[ti.

Linda d`du din cap afirmativ [i zâmbi, dând col]ul peculoar. Majoritatea oamenilor din sala de judecat` coborâser`deja [i era singur`. Tocmai când u[ile se \nchideau, JeffersonLangford se strecur` \n lift.

– Domnule Langford, spuse Linda, exasperat` de apari]ialui.

– Ai f`cut treab` bun` de[i ai \ncercat imposibilul azi,domni[oar` Redfield, spuse el blând. Complimentele mele.

Din partea altcuiva, Linda ar fi acceptat laudele cu polite]e.Dar nu vroia s` fie luat` de sus [i r`spunse:

– Dar am pierdut... ca de obicei.El ridic` din umeri.

6 FAYE MORGAN

– Nu putem câ[tiga mereu.– Cu excep]ia dumitale, domnule Langford, spuse ea.

Câ[tigi mereu.El se \ncrunt` pu]in, \ncurcat.– {i eu am pierdut cazuri.Linda scutur` din cap când ajunser` la parter.– Nu \mpotriva mea.|ntârziar` pe hol.– N-ai avut un caz puternic, spuse Langford. Ai folosit

singurul argument posibil, evacuare constructiv`, dar [tii c`Blackfoot men]ine acele apartamente \n stare bun`. Ai nevoiede un client care \[i pl`te[te chiria [i nu dispare, plin dedatorii, la miezul nop]ii.

El se sprijini de coloana de marmur` de la baza sc`rii largi.– |n plus, judec`torul Casey a auzit prea multe cazuri

proprietar-chiria[ cu avoca]ii ap`r`rii fluturându-i statutul subnas [i ]ipând evacuare constructiv`. |[i desf`cu bra]eleelocvent. M-ai putea \nvinge \ntr-o lupt` cinstit`.

De[i [tia c` avea dreptate, tocmai argumentele lui o f`cur`[i mai \nc`p`]ânat`.

– Nu, nu pot. N-am dot`rile necesare.Ochii lui verzi \i cânt`rir` trupul [i se \ntoarser` la fa]a ei.– Nu pari s` duci lips` de dot`ri, spuse el blând.Linda ro[i pân` la r`d`cina p`rului. Ar fi vrut s`-i \nchid`

gura pentru remarca lui misogin`, dar [tia c` afirma]ia eiimprudent` \i d`duse aceast` ocazie.

– Vroiam s` spun accentul stilat, hainele f`cute pecomand`... Zâmbi \ndulcind \n]ep`tura.

AVOCATUL PUBLIC 7

El zâmbi [i Linda \[i cobor\ privirea. Era atras` de el, de[ise \mpotrivea. La dracu', era atr`g`tor! se gândi ea.

– Doamn`, m` acuzi c` sunt snob ca s` impresionezoamenii?

Linda ridic` mâna ca [i cum n-ar fi vrut ceart`.– Cam a[a st` treaba...El \nc` zâmbea.– E o afirma]ie remarcabil` venind de la dumneata. De

câte ori te-am v`zut ar`tându-]i picioarele adorabile saufolosindu-]i ochii alba[tri ca s` ob]ii avantaj \ntr-o disput`?Haide, to]i ne folosim uneltele cu care ne-a dotat natura.

– Dar pentru majoritatea dintre noi, natura n-a fost atât dedarnic`. Nu-i pl`cea abilitatea lui de a-i fura puncte, cum f`ceacu martorii la procese, [i remarca ei era astfel mai aspr` decâtinten]ionase.

Zâmbetul lui pieri când \[i d`du seama c` nu reu[ise s`trateze problema cu lejeritate. O privi fix.

– |mi pare r`u c` te-am jignit, domni[oar` Redfield, spuseel blând [i se \ndep`rt`.

Linda r`mase \nlemnit`, sim]indu-se pu]in stânjenit`. Elfusese politicos, chiar prietenos, [i ea se purtase f`r` maniere.Sim]ea c` iar o surclasase. Apoi o c`ut` pe Maggie \n mul]ime.O g`si pe o banc` [i se \ndreptar` \mpreun` spre ie[ire, f`cândcu mâna paznicului care examina con]inutul bagajelor lapunctul de control. El d`du din cap, le cuno[tea [i nu le opreaniciodat`. Ie[ir` prin u[ile turnante \n soarele str`lucitor deoctombrie.

***

8 FAYE MORGAN

Era o toamn` timpurie \n New England [i frunzele se\ng`lbeneau, iar aerul era rece. Linda mergea lâng` Maggie.

– Hai s` mergem la Oak Room s` ne d`m mari, spuseMaggie. O s` bem vin [i o s` ne \mb`t`m. Ce zici?

Linda aprecie eforturile lui Maggie [i merse cu ea pe StateStreet pân` la Main. Când ajunser` la restaurant, acesta eraplin [i abia g`sir` loc.

Când \[i ridic` privirea din meniu, Linda \l v`zu peJefferson Langford vreo trei mese mai \ncolo, \mpreun` cu oblond` fermec`toare. El o salut` [i ea \[i \ntoarse privirile lameniu.

– Maiestatea sa te-a remarcat. Nimic nu-i sc`pa lui Maggie.– Trebuia s` fac o plec`ciune? \ntreb` Linda.Maggie chicoti, apoi deveni serioas`.– {tii, nu suntem drepte. Am auzit de la cunosc`tori c` nu

e doar un avocat de succes, dar [i un om simpatic.Linda era sigur` de prima afirma]ie, [i o b`nuia pe a doua

din scurta conversa]ie cu el.– Cu cine e?Maggie \[i d`du ochii peste cap.– E Diana Augusta Northrup, domiciliat` \n Philadelphia,

Boston [i Bar Harbor. }i-ai boteza fiica Diana Augusta?Trebuie trei genera]ii cu sânge albastru ca s` ai curajul `sta.Maggie b`u pu]in suc. Se zvone[te c` sunt \mpreun`.

Linda \i studie coafura, rochia de m`tase de culoareapiersicii.

– E manechinul lui din vitrin`? Nici o tornad` nu i-ar clintiun fir de p`r.

Maggie râse.

AVOCATUL PUBLIC 9

– Se potrivesc, nu-i a[a?Linda sim]i un resentiment.– Ca o pereche de cocher spanieli cu pedigriu.|[i \ntâlnir` privirile [i izbucnir` \n râs amândou`. Cu

coada ochiului, Linda observ` c` Langford \ntorceacapul.

– Nu-i a[a c` suntem groaznice? spuse Maggie. Cred c` egelozie. Atâta frumuse]e [i privilegii \ntr-un singur ambalaj.Pare cam nedrept.

Chelnerul le lu` comanda [i Linda \[i \ntoarse pu]inscaunul ca s` nu mai vad` cuplul fermec`tor. Se s`turase deJefferson Langford pentru ziua aceea.

***

Trecuse o s`pt`mân`, Linda fusese ocupat` cu cazurileei, lucrând pân` seara târziu. |l uitase pe Langford, c`cinu-l mai \ntâlnise \n sala de judecat`, iar firma lui era \ncel`lalt cap`t al State Street, lâng` tribunal [i biblioteca dedrept. Biroul unde lucra ea era \ntr-un fost magazin \ncentru [i ea nu se \nvârtea \n acelea[i cercuri cu Rolf,Langford [i Pinney...

A[a c` fu surprins` atunci când un domn distins cu p`rulalb, \ntr-un costum de trei piese o opri \n holul s`lii deProcese Domestice, unde se dusese s` \nregistreze actele dedivor] pentru un client. Linda era mirat` c` o \ntreb` dac` areo clip` liber`.

– A[ vrea s` v` vorbesc despre un subiect care neintereseaz` pe amândoi, doamn` Redfield, spuse el.

10 FAYE MORGAN

Linda era flatat` c` \i [tia numele. |l cuno[tea: GordonRolf, partener la firma tat`lui lui Langford, pre[edinte alBaroului Districtual, patron al artelor, avocat pledant. Nu-[iimagina care era subiectul de interes comun.

– Lu`m loc? suger` el, ar`tând spre o banc` liber`.Linda \l urm` [i se a[ez`, intrigat`.

– Am auzit multe lucruri bune despre dumneata, doamn`Redfield, de la fiul partenerului meu, Jeff Langford. Mi-a spusc` e[ti un avocat bun.

Linda era prea [ocat` ca s` r`spund`.Dup` comportarea ei \n timpul ultimei conversa]ii cu

Langford, se a[teptase s` [i-o [tearg` din minte. C` o l`udasec`tre acest avocat celebru, nu-i venea s` cread`.

Rolf continu`.– {i astfel, când a avut nevoie de cineva care s`-l ajute la

cazul `sta, te-a propus pe dumneata. Nu doar pentru acestproces, vei avea o slujb` permanent`.

Lindei nu-i venea s` cread` ce auzea. |i oferea oslujb`?

Rolf \n]elese gre[it ezitarea ei.– |mi dau seama c` e cam neobi[nuit s` te abordez astfel,

doamn` Redfield. Vroiam s` telefonez [i s` stabilim un prânzcu dumneata, tân`rul Langford [i cu mine, dar când te-amv`zut, m-am gândit...

– O, nu, spuse Linda, e \n regul`. Oare glumea? |i ofereao [ans` extraordinar` [i nu avea s` obiecteze despre modullui de a o aborda.

AVOCATUL PUBLIC 11

– Cât timp \]i trebuie s` te gânde[ti? \ntreb` el.– Pot s` v` anun] \n vreo dou` zile? \ntreb` Linda. Ar fi

acceptat pe loc, dar se gândi c` acest avocat renumit ar ficonsiderat acceptarea ei subit` de prost gust.

– Bine, bine, spuse Rolf, mul]umit de rezultatulinterviului. Va trebui s` anun]i la locul de munc`, darconsider c` te vom avea \n curând printre noi dac` tehot`r`[ti s` lucrezi accep]i. Crezi c` un preaviz de dou`s`pt`mâni e suficient?

Totul se petrecea atât de repede \ncât Linda ame]i. Acum oor` credea c` va fi avocat din oficiu pentru o perioad`nedefinit`, f`r` vreo speran]` de schimbare [i acum [efuluneia dintre cele mai vechi [i prestigioase firme de avocatur`din ora[ \i oferea o slujb`.

– Dou` s`pt`mâni vor fi suficiente, sunt sigur`, spuse ea,f`r` s` [tie dac` era a[a.

Dar [tia c` nimic nu va putea s-o \mpiedice s` capeteaceast` slujb`. Avoca]ii din oficiu nu câ[tigau bine. Va fi\nlocuit` [i uitat` imediat.

– Bine. |i voi spune lui Jeff c` am vorbit cu tine, [i abiaa[tept`m r`spunsul dumitale.

Linda r`mase pe banc` [i-l privi pe Rolf \ndep`rtându-se pecoridor, oprindu-se s` discute cu alt avocat mai \n vârst`.Linda abia a[tepta s`-i spun` lui Maggie.

***

Maggie fu [ocat` de nout`]ile Lindei.– E[ti sigur` c` asta a spus? \ntreb` ea.

12 FAYE MORGAN

– Sunt sigur`. Vrea s`-l anun] \n vreo dou` zile ce decizieam luat.

– N-a discutat despre salariu?– Nu. Probabil e considerat necivilizat. Va fi mai mult

decât aici, oricum. Pe de alt` parte, nu-mi pas`. Ceocazie! {i totul datorit` lui Jefferson T. Langford III,b`iatul minune.

Maggie \[i mu[c` buza de jos, gânditoare.– Nu ]i se pare cam ciudat c` Langford te-a propus? Vreau

s` spun, cunoa[te zeci de avoca]i capabili de la facult`]i maibune [i cu mai mult` experien]`. De ce tocmai tu?

Linda \[i pusese aceea[i \ntrebare.– Nu [tiu. Dar nu-mi pierd timpul cu asta. E o ocazie, [i o

voi prinde cu ambele mâini.Maggie zâmbi.– Abia a[tept s` v`d reac]ia celor de aici când le vei spune

c` pleci la Rolf, Langford [i Pinney. Perkins va r`mânemasc`.

Perkins era [eful lor, care-[i f`cuse cariera ca avocat dinoficiu, cu mentalitatea limitat` obi[nuit` adesea la astfel deindivizi.

– Probabil va crede c` [antajez pe cineva.– Sau c` e[ti fiica nelegitim` a lui Pinney, crescut`

la orfelinat, care s-a \ntors s`-[i cear` locul al`turi detat`l ei.

Râser` amândou`, dând tot felul de explica]ii ciudate,fiecare mai tr`snit` decât celelalte. Dar Linda nu putea sc`pade o b`nuial` care nu-i d`dea pace, c` se implica \n mai multdecât o nou` slujb`.

AVOCATUL PUBLIC 13

14 FAYE MORGAN

***

Linda d`du preaviz la Biroul Avoca]ilor din Oficiu [i-l sun`pe Rolf s`-i spun` c` accept` propunerea lui. Urm`toareledou` s`pt`mâni le petrecu dominat` de emo]ii contradictorii.Dac` nu se va descurca \n noul post? F`cea un salt uria[ [i nuera sigur` c` era preg`tit` pentru asta. De fapt, nu era a[a desigur` pe ea cum se ar`tase \n fa]a lui Maggie. {i cum va lucraoare \mpreun` cu Jefferson Langford zi de zi? De[i \[i spuneac` nu-i pl`cea, era ceva \n leg`tur` cu el care o deranja, o f`ceas` se simt` nesigur` [i necoapt`. Dar trebuia s` \ncerce, s` fac`tot posibilul s` fie bine.

|[i lu` câteva haine noi, sim]indu-se bogat` cu viitorulsalariu, care era cu [ase mii de dolari mai mult pe an decât cecâ[tigase pân` acum. Rolf men]ionase cifra ca din \ntâmplarela telefon, precizând c` acesta este salariul lor pentru avoca]ii\ncep`tori. P`rea o avere pentru Linda, care lucra deja de doiani. Se a[tepta s`-i merite.

Capitolul 2

Pentru prima ei zi la noua slujb` Linda \mbr`c` un costumpe comand` care o costase o mic` avere. |ndulcise efectuljachetei sobre [i al bluzei strâmte cu o bluz` crem [i pantoficu toc. |[i periase p`rul negru [i lung pân` la umeri pân`deveni str`lucitor. Când fu gata, se privi \n oglinda mare. V`zuochii alba[tri, pielea alb` [i tr`s`turile fe]ei. Ar`ta bine. Dar nuca Diana Northrup [i asta o \ntrista. |[i lu` servieta goal` [imerse la ma[in`.

La Rolf, Langford [i Pinney, o secretar` \i spuse c` domnulRolf dorise s`-i arate el \nsu[i firma, dar fusese re]inut. I seindic` un birou pe coridor. Podeaua era acoperit` cu plu[ gri,iar atmosfera lini[tit` [i eficient` amintea de afaceri mari \nspatele u[ilor \nchise. Recep]ionera r`spundea la telefon cuun ton pl`cut care mirosea a bani. Langford o privi cândintr`.

|i f`cu semn s` ia loc, sco]ându-[i ochelarii de baga [ifrecându-se pe nas. Citise de ceva timp. Linda observ` c`

ochelarii nu-l f`ceau mai urât; \i d`deau mai degrab`aerul unui tân`r profesor de filozofie de liceu.

Langford o privi peste biroul de lemn.– Ne \ntâlnim din nou, doamn` Redfield. Presupun c`

Gordon ]i-a spus c` eu te-am propus.– Da.– {i ai fost surprins`.– Da.El sorbi pu]in` cafea dintr-o can`. |[i scoase jacheta [i

cravata [i avea câ]iva nasturi de la c`ma[` descheia]i. Linda \iv`zu p`rul de culoarea bronzului de pe piept, [i un p`r mai\nchis la culoare pe antebra]ele libere de mânecile suflecateale c`m`[ii. Probabil c` ar`ta bine bronzat, se gândi ea, apoi\[i reveni din reverie.

– Am hot`rât c` era ceva adev`rat \n ceea ce ai spus laultima noastr` \ntâlnire. Nu mult, dar era. Bunicul meu afondat aceast` firm`, de asta m` aflu aici. E[ti o bun`avocat`, [tiu asta din procesele \mpotriva dumitale. Nu aveai[ansa s` lucrezi pentru o firm` ca asta pentru c` nu aveairela]ii, a[a c` ]i-am pus o pil`. |n plus, avem nevoie de opersoan` pentru cazul acesta cu contracte [i [tiu c` n-ai f`cutaltceva timp de doi ani de zile decât s`-]i sco]i clien]ii basmacurat` din contracte proste[ti cu proprietarii, c`m`tari [imagazine. A[a e?

– Da.Lu` un creion [i-l \nvârti \ntre degete.– |n cei nou` ani de experien]`, n-am g`sit o cale mai bun`

de a studia contractele decât construirea unei pledoarii deap`rare.

16 FAYE MORGAN

Afirma]ia lui nu necesita r`spuns, deci Linda a[tept`,calculând rapid c` el avea treizeci [i patru de ani.

– Ce ai \n mân`? \ntreb` el.– Un curriculum vitae. Domnul Rolf mi-a spus s`-l aduc.– Pot s`-l v`d?|ntinse mâna [i Linda i-l pas` ca o infirmier` care-i d`dea

chirurgului bisturiul. El \l citi.– Mmm. Premiul American Jurisprudence. Prima dintr-o

grup` de câ]i?– {aizeci [i doi.Ochii lui se m`rir`.– Cred c` am avut dreptate \n privin]a dumitale.Nu ai mereu dreptate? vru Linda s` spun`, dar \[i ]inu gura.

Era uimitor cum se \nsinua. Era recunosc`toare pentru [ansape care i-o oferise [i deci se preg`tise s`-i plac` de el, dardup` cinci minute \n prezen]a lui se sim]ea iritat`. Nu c` ar fif`cut ceva. Pur [i simplu nu-[i putea explica.

Jefferson continua s` citeasc`.– Boston College, spuse el, numind facultatea ei. Foarte bine.– Nu chiar la fel de bun` ca Harvard, spuse Linda, uitând

s` fie agreabil`.El o privi [i l`s` pagina dactilografiat`. Se sprijini \n

scaunul rotativ [i o examin`.– Nu prea-]i place de mine, nu-i a[a?Era \ntrebat` f`r` r`utate, dar sperând la un r`spuns cinstit.– De ce s`-mi displaci? Nu prea te cunosc.– Exact. Nu prea m` cuno[ti, dar e clar c` ]i-ai format o

p`rere negativ` despre mine.Ea vru s` spun` ceva, dar el ridic` mâna.

AVOCATUL PUBLIC 17

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, ai evitat-o, dar [i eu amf`cut Dreptul, [i [tiu ce \nseamn`.

|[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i o privi cu ochii lui verzi.– S`-]i spun ce gânde[ti? P`rin]ii t`i au murit când aveai

doisprezece ani [i ai locuit la o m`tu[`. A trebuit s` terminianii de facultate \ntre]inându-te cu slujbe temporare [i \ntimpul vacan]elor. Pe de alt` parte, eu am avut de toate. Crezic` am reu[it datorit` banilor mo[teni]i, rela]iilor de familie [ifarmecului superficial. A[a e?

Linda \i admira acurate]ea percep]iei. Era oare atât detransparent`, sau el era atât de inteligent? Oricum, nu avea degând s` nege.

– Nota zece cu felicit`ri, recunoscu ea.– {i acum, continu` el, deoarece vrei s` profi]i de aceast`

ocazie [i e[ti preg`tit` s` m` tolerezi ca parte a afacerii, tederanjeaz` c` te-am propus pentru aceast` slujb`.

Linda nu-l contrazise, ci \l privi \n ochi.El oft`.– Nu e o pil` doamn` Redfield. Am f`cut-o pentru c`

meri]i.Linda clipi. P`rea sincer.– Ei bine, s-ar putea s` nu-]i plac` de mine, dar vom lucra

\mpreun`, cel pu]in pe durata acestui proiect. Dar dac` nuvrei, po]i s`-i ceri lui Gordon s` ]i se dea alt` treab`. Firma seextinde. Sunt sigur c` te-ar prelua cu recomandarea mea,chiar dac` nu vrei s` lucrezi la acest caz cu mine. Voi g`si oscuz` plauzibil`.

Linda se \ncrunt`. De ce ar face asta pentru ea? |n]elegeac` o cere ca asistent` ca s`-l ajute, dar de ce ar sugera

18 FAYE MORGAN

aceast` alternativ`, care nu-i oferea nici un beneficiu?Oricum, nu vroia s`-[i \nceap` slujba dezechilibrândsitua]ia.

– Nu, r`mân cu dumneata.– Nu vrei s` mu[ti mâna care te hr`ne[te, nu-i a[a?Iar \i citise gândurile cu o u[urin]` revolt`toare. |ncerc` s`

nu se supere, dar probabil se d`duse de gol, c`ci el se ridic`[i ocoli biroul. Se a[ez` pe marginea lui, cu fa]a la ea. Era atâtde aproape \ncât \i vedea pistruii de pe nas.

– Uite ce e, spuse el blând, acesta e un caz important,pentru un client important. Vom colabora câteva luni [i vreaus` te sim]i bine. |]i ofer aceast` [ans` deoarece cred c` e[tibun` [i c` m` po]i ajuta. Dar n-am de gând s`-mi cânt`rescfiecare cuvânt de team` s` nu-]i r`nesc sensibilitatea. Vreaucuvântul t`u c` vei l`sa de o parte sentimentele personale [ite vei dedica acestui proiect, ca [i mine, sau \l sun pe GordonRolf chiar acum [i-i cer s`-]i dea alt caz.

Linda [tia c` vorbea serios.– Ai cuvântul meu, spuse ea ferm.– Bine. Hai s` batem palma.Strângerea lui era puternic` [i mâna cald`. Jefferson \[i

aranj` o [uvi]` de p`r [i murmur`.– Probabil mi-am pierdut min]ile.Ea [tia ce gândea. Erau cu siguran]` zeci de absolven]i de

la Drept care s-ar fi bucurat s` aib` [ansa ei [i i-ar fi mul]umitdou`zeci [i patru de ore pe zi, cu recuno[tin]`. El \[i varegreta generozitatea impulsiv` dac` se opunea. Mai bine arcoopera.

El strângea hârtii \ntr-un dosar mare.

AVOCATUL PUBLIC 19

– Acum, la treab`. |n afar` de Blackfot, firma noastr` maireprezint` câteva companii mari. Una dintre ele, PuritanPetroleum, furnizeaz` combustibil multor firme [i locuin]edin zon`, de fapt tot vestul lui New England. Problema a\nceput când Puritan a semnat un contract acum un an s`furnizeze petrol lui Springfield Tool la un anumit pre]. Cum[tii, pre]ul petrolului a crescut [i Puritan nu poate respectapre]ul stabilit. A intrat \n vigoare o clauz` a contractului. {iSpringfield [i-a c`utat alt furnizor de combustibil deoarecespuneau c` Puritan nu [i-a respectat contractul, ridicândnecinstit pre]ul. Cazul e simplu, clasic. Problema e c` acestcontract are multe clauze. Cel care l-a redactat a fost dat afar`[i acum trebuie s`-l descifr`m ca [i cum a fost scris \nsanscrita.

Linda \[i strânse buzele, amuzat`.– Am petrecut dou` ore citindu-l \nainte s` vii. Nu sunt mai

clarificat, dar am nevoie de instinctul dumitale. Acest contracta fost \nc`lcat mai des decât tratatele cu amerindienii.

Linda \[i st`pâni zâmbetul.– De c`tre ambele p`r]i?– Da, r`spunse el.Linda nu râse, dar zâmbetul ei era diabolic. Langford o

surprinse.– Doamn` Redfield, acesta e primul zâmbet adev`rat pe

care l-am v`zut la dumneata. O s` scriu \n jurnalul meu.|nchise mapa [i i-o \ntinse. Nu ]i se va mai p`rea atât deamuzant \n câteva zile. Spune-mi dac`-]i vine vreo idee. S-aeliberat un birou pentru dumneata. Restul zilei familiarizeaz`-te

20 FAYE MORGAN

cu dosarul. Ne \ntâlnim mâine, aici, la nou`. Vom discuta. |[iprivi ceasul. Trebuie s` fiu la tribunal \n dou`zeci de minute.

– Bine, domnule Langford.El se opri \n prag.– Dac` vom lucra \mpreun`, putem renun]a la „domnul

Langford“ [i „domni[oar` Redfield“. Parc` am fi \ntr-unvodevil. Eu sunt Jeff.

– Eu Linda. Jeff?– Da?– De unde ai [tiut de moartea p`rin]ilor mei [i c` am lucrat

când am fost student`? Asta nu era \n curriculum vitae.El o privi [i soarele \i lumin` p`rul.– Ai fost adversara mea de mai multe ori. Mereu \ncerc s`

aflu câte ceva despre persoana cu care m` confrunt \n sala dejudecat`.

Ie[ir` pe hol [i Langford \[i puse mâna pe bra]ul ei.– Linda, \nc` ceva. Nu face presupuneri care nu sunt

verificate despre trecutul meu. |[i \mbr`c` haina [i se\ndep`rt`, l`sând-o la u[a biroului ei.

***

Linda afl` c` noii clien]i erau de cei care apelau la avoca]iidin oficiu. Bine \mbr`ca]i, cu vorba dulce, st`pâni pe ei, se\mbr`cau \n fibre naturale [i foloseau parfumuri scumpe,ar`tând bun` cre[tere [i educa]ie. Fo[ii ei clien]i erau ]âfno[i,s`raci, nedrept`]i]i [i câteodat` abuzivi, dar erau sinceri. Noiiei clien]i rasa]i erau lipsi]i de sinceritate. Erau rafina]i,autoritari, dar prea buni ca s` fie adev`ra]i.

AVOCATUL PUBLIC 21

Slujba ei diferea de cea veche [i \n alte privin]e. Prezen]aconstant` [i plin` de solicitudine a lui Mary, secretara, osatisf`cea, dar [i o enerva. Nu era obi[nuit` s` fie ajutat`. Laavoca]ii din oficiu, exista o secretar` aglomerat` care n-aveatimp s` fie dr`gu]`. Când Linda \ntrebase unde e aparatul defotocopiat [i Langford i-a r`spuns s` pun` materialul \nco[ule]ul pe care scria „Xerox“, fu surprins`. Dar \[i d`duseama \n curând c` acesta era doar unul din micile serviciicare i se f`ceau. Se servea cafea, se transcriau scrisori, se d`deautelefoane, se primeau mesaje. Pe scurt, se f`ceau toate efor-turile s` poat` lucra liber cu Jeff, cea mai mare problem` a ei.

Linda era cinstit` \n aprecierea situa]iei: era atras` foartemult de el. Cine n-ar fi fost? Ar`ta bine, avea farmec [i erainteligent. Era greu s`-i rezi[ti. Dar [tia c` [i alte femeireac]ionau la fel \n fa]a lui [i nu vroia s`-[i pun` \n pericolsitua]ia profesional`. A[a c` se controla [i el era \ncurcat. Nuputea \n]elege, era obi[nuit ca femeile s` alerge dup` el. Nu [iaceasta.

Lucrau \mpreun`, comparând observa]iile, \mp`rt`[indconstat`rile, studiind alte cazuri asem`n`toare. Descoperi c`el se pricepea [i avea sim]ul umorului. Cu cât \l cuno[tea maibine pe Langford, cu atât i se p`rea mai atr`g`tor. Nu-[i maiputea p`stra nici impresia ini]ial` despre el, nici deta[areastudiat`.

|ntr-o zi, cam la o lun` dup` ce \ncepuse s` lucreze lafirm`, Jeff trecu pe la biroul ei pe la prânz. Era cevaneobi[nuit, c`ci de obicei disp`rea la prânz cu Diana, ap`rândpeste o or`. Linda se \ntreba c`rui fapt datoreaz` onoareavizitei. Probabil c` Diana era la coafor.

22 FAYE MORGAN

Langford se a[ez` gra]ios \ntr-un scaun [i o privi intens.De[i rela]ia lor era pur profesional`, Linda avea câteodat`sentimentul inexplicabil c` asta \l deranja. A[a era [i acum.

El purta pantaloni de lân` g`lbui, o c`ma[` crem de in [i ojachet` de tweed. Linda oft`. Era atr`g`tor [i \n largul lui.

– M` \ntrebam cum o mai duci cu munca \ncepu el.– Doar m` supraveghezi, nu-i a[a?– Nu \n mod necesar, spuse el. E[ti tratat` bine? E[ti fericit`?Ce vroia oare? se \ntreb` Linda.– Bine\n]eles.– Te sim]i confortabil cu mine?Confortabil nu era chiar ce sim]ea, dar spuse:– E[ti onest.– Onest? Râse. A, doamn` Redfield, mi-e team` c` nu vei fi

niciodat` pre[edinta fan-clubului meu.– Nu-]i face probleme, domnule Langford, sunt sigur` c`

sunt destule candidate pentru postul `sta. Una mai pu]in nuconteaz`, r`spunse ea.

El clipi [i se ridic` \n picioare.– Drag` doamn`, m` dezam`ge[ti. Credeam c` te-am

cucerit, spuse el sarcastic. |[i \ndrept` cravata [i privi ceasul.M` duc s` iau prânzul. Ne \ntâlnim la unu [i jum`tate s`trecem \n revist` cazurile din Pennsylvania.

|ncurcat`, Linda \l privi cum ie[ea.Fusese o conversa]ie stranie. De ce i-ar fi p`sat dac` o

cucerise? Trase concluzia c` supozi]ia ei fusese corect`; eraatât de obi[nuit cu admira]ia \ncât excep]ia aceasta \l deranja.|nchise caietul de pe birou cu resemnare. Ghicitoarea cuJefferson T. Langford nu va fi rezolvat` ast`zi.

AVOCATUL PUBLIC 23

Capitolul 3

Linda se \ngrijorase ca atitudinea lui Jeff fa]` de ea s` nu seschimbe dup` ultima \ntrevedere. Dar când \l re\ntâlni, sepurt` cu aceea[i amabilitate cu care \i trata pe to]i. P`rea s` fiuitat incidentul, de[i ea nu se purta altfel. Dar ea nu uitase. |ir`m`sese \n minte expresia fe]ei lui când \i spusese c` e„onest“. Se sim]ea vinovat`.

Firma reprezenta Asocia]ia Bibliotecilor Publice dinLongmeadow [i Lindei i se repartizase un caz care cerea s`discute cu directorul bibliotecii. Nu reu[iser` s` stabileasc` o\ntâlnire \n timpul s`pt`mânii, a[a c` sâmb`t` diminea]` seduse s`-l \ntâlneasc` la biroul lui. Biblioteca era \ntr-o cl`direveche care fusese donat` ora[ului când ultimul mo[tenitormurise. Biroul domnului Fairbairn era \n anexa din spatelecl`dirii principale [i Linda abia a[tepta s` vad` structurap`strat` de pe la 1700, care era vestit`.

Ziua de toamn` era perfect`.. Longmeadow era\ntotdeauna frumos, dar cel mai bine ar`ta toamna, când

frunzele colorate c`deau. La intrare erau montate stele ro[ii,ceea ce spunea c` Societatea de Istorie le marcase pentrufinan]are. Fiecare avea o plachet` cu numele primuluiproprietar [i anul când fusese construit`. „Ezekiel Hobson,1679“ citi Linda cu voce tare, trecând pe lâng` o cl`dire alb`cu obloane verzi. Casa purtând pl`cu]a pe care scria:“Jeremiah Southwark, 1712“ era o cl`dire cu dou` etaje cuo teras` larg`. Ce ciudat [i ce trist s` te gânde[ti c` propri-etarii acestor case erau ]`rân` de secole, \n timp ce opera lorsupravie]uise.

Aerul proasp`t al dimine]ii era rece [i Linda deschisegeamul de la ma[in`. |n timp ce trecea pe lâng` o cas` mic`stil Cape Cod, u[a se deschise [i Jeff ie[i pe verand`.

Linda era atât de surprins` \ncât frân`. {tia c` el locuia \nLongmeadow, dar b`nuise c` st`tea \ntr-un apartament luxosdin partea mai nou` a cartierului.

Nu putea confunda silueta lui supl` [i dreapt` sau p`rulro[cat. Ea se opri la un stop [i-l privi \n oglinda retrovizoare.Purta pantaloni bleumarin [i bluzon cu glug`. Câteva clipe,dans` deasupra treptelor, ca un boxer preg`tindu-se s` intre\n ring. {oferul din spatele Lindei claxon` [i ea porni \n timpce Jeff trop`ia pe sc`ri [i o lu` la fug` pe strad`.

Reac]ia Lindei la vederea lui nea[teptat` fu violent`. |[iscutur` capul. Parc` \n fa]a bibliotecii. pe cealalt` parte astr`zii [i scoase cartea de vizit` a directorului din portofel.|ntâlnirea era la nou` [i jum`tate, nu la nou`. Venise cupatruzeci de minute mai devreme. Cum era sâmb`t`,biblioteca era \nc` \nchis`, deci nu-[i putea omor\ timpulcitind. La naiba! Prost dispus`, b`tea cu degetele \n volan.

AVOCATUL PUBLIC 25

Era [i alt motiv pentru care se sim]ea prost. V`zându-l peJeff alergând, \[i amintise de Jim. De[i reu[ise s` [i-l scoat` dinminte \n circumstan]e normale, acum [i-l amintise fulger`tor[i o durea.

|l \ntâlnise pe Jim când era \l ultimul an de facultate [i sec`s`torise cu el ca urmare a unei atrac]iii fizice care se risipise\n cruda lumin` a realit`]ii. El lucrase \n firma de construc]ii atat`lui s`u. Mare [i ar`tos, era un mascul feroce [i Linda nustudiase consecin]ele atitudinii lui pân` când fusese obligat`.Dup` ce se c`s`toriser`, spusese ca ea s` renun]e la facultate.Cum el avea s-o \ntre]in`, nu mai era nevoie s`-[i terminestudiile. Aceasta a fost prima ceart` dintre multe altele. Lindamergea la cursuri la seral, spunându-i c` erau cursuri de g`tit[i cro[etat, pe care le accepta. Când i-a descoperit minciuna,s-au \nstr`inat. Pl`tise cursurile cu bani economisi]i [i asta \ijignea orgoliul. Când \[i luase diploma, el dorise s` stea acas`[i s` fac` copii, dar Linda dorea s`-[i fac` o carier`. Cândabsolvise, c`s`toria lor era pe butuci.

|n prim`vara aceea se duse \n secret la interviuri pentruposturi, rugându-se s` reu[easc` s`-l fac` s` accepte situa]ia, odat` ce c`p`ta o slujb`. Temerile ei se dovedir` ne\ntemeiate.Jim muri \n mai, \ntr-un accident de munc` pe [antier.

Fuseser` c`s`tori]i mai pu]in de un an, dar vinov`]ia obântuia. Linda [tia c` nu-l f`cuse fericit [i r`ceala familiei lui,mai ales a mamei o r`nise adânc. Doamna Redfield nu putuse\n]elege aceast` fat` cu idei ciudate despre facultate [i carier`.De ce nu-l l`sase pe Jim s` preia controlul, a[a cum f`cuse eacu tat`l lui? Erau mii de fete care i-ar fi mul]umit luiDumnezeu dac` fiul ei le-ar fi rezolvat problemele. |i spunea

26 FAYE MORGAN

asta mereu Lindei, cu fiecare ocazie. Când Jim muri, se sp`lar`pe mâini de ea. Nu prea fuseser` politico[i cu Linda la\nmormântare, venind acas` la ea \n aceea[i zi s` ia lucrurilelui Jim. Casa era pe numele amândurora, a[a c` Linda o vându[i folosii banii pentru a-[i cump`ra casa din Springfield, undelocuia acum. |[i donase mobila Armatei Salv`rii, nedorind s`p`streze amintiri nepl`cute.

Acum, dup` atâ]ia ani, Linda era sigur` c` nu gre[ise.Dorise ceea ce doresc multe femei din ziua de azi. Dup`moartea lui Jim, \ntâlnise mul]i b`rba]i ale c`ror so]ii aveaucariere de succes [i so]ii lor nu se sim]eau amenin]a]i. Aleseseb`rbatul nepotrivit. A[a c` f`cu pace cu trecutul. Dar vederealui Jeff \n pantaloni bleumarin [i bluzon gri \i atinsese ocoard` sensibil`. Lui Jim \i pl`cea s` alerge. Obi[nuia s` sescoale diminea]a devreme \nainte de a merge la munc` [ialerga, \mbr`cat aproape la fel ca Jeff.

Amintindu-[i de Jeff, gândurile \i revenir` \n prezent. Când\i spusese istoria vie]ii ei \n prima zi la firm`, nu men]ionasescurta ei c`s`torie. {tia despre asta? se \ntreb` ea.

|[i privi ceasul. Ar`ta nou` f`r` [apte minute. Se sim]earidicol`, stând \n ma[in` [i amintindu-[i trecutul. Apoi \i venio idee. Sim]indu-se ca un detectiv merse cu ma[ina pe strad`pân` \l v`zu pe Jeff alergând. P`strând pu]in` distan]`, \lurm`ri spre Springfield. El se opri brusc la magazinul din col][i ea parc` lâng` o agen]ie imobiliar`.

Pu]in mai târziu, el ie[i cu o cutie cu suc. Se a[ez` pe obanc` [i-[i puse cutia rece pe frunte. O deschise [i o b`u.D`du capul pe spate [i-[i puse bra]ele pe sp`tarul b`ncii,odihnindu-se.

AVOCATUL PUBLIC 27

Ma[inile treceau [i Linda a[tepta, fascinat`. |n cele dinurm` se ridic` [i \[i scoase bluzonul folosindu-l dreptprosoap ca s`-[i [terg` transpira]ia. Pe dedesubt purta untricou imprimat cu motto-ul Harvardului „Veritas“.Terminându-[i sucul, puse cutia \ntr-un co[ de gunoi de lâng`banc`. |[i puse pe rând picioarele pe banc` [i \[i mas` pulpele.

Linda era con[tient` ce mult o intriga. Când \ncepu iar s`alerge, ea \l urm`. |l urm`ri pân` la bibliotec` [i se preg`tea s`opreasc`, dar Jeff se opri brusc.

Linda \[i uit` hot`rârea de a r`mâne ascuns`. Opri lâng`trotuar, unde Jeff st`tea aplecat, cu genunchii la piept, cu ogrimas` pe fa]`. Când o v`zu, ochii i se m`rir` de uimire.

– Linda, ce faci aici? \ntreb` el, \ncercând s` stea drept, darnereu[ind. Mu[chii pulpei stângi \i tres`reau. Fruntea \i eratranspirat` [i \nchise ochii de durere.

– Am o \ntâlnire \n ora[ [i s-a nimerit s` trec cu ma[ina pe aici,spuse ea, min]ind pe jum`tate. Te-am v`zut oprindu-te. S` te ajut.

|l ajut` s` stea drept [i el \[i puse bra]ul pe umerii ei. {chiop`t`pân` la ma[in` [i se pr`bu[i pe scaun, frecându-[i piciorul.

– Unde locuie[ti? \ntreb` Linda, f`cându-se c` nu [tie. Elar`t` cu mâna [i ea opri. |l ajut` s` ias`, sprijinindu-l pe sc`ri.|i sim]ea corpul cald, mirosul masculin de transpira]ie. Elindic` un [ezlong de pe verand` [i \l l`s` pe el. Se aplec` s`-[ifrece din nou piciorul, dar Linda \i d`du mâinile la o parte.

– Las`-m` pe mine, spuse ea, \ngenunchind. Am jucatbaschet \n liceu. {tiu despre ce e vorba.

O privi o clip`, dar nu protest`. |[i l`s` capul pe spate \ntimp ce ea \i masa pulpa contractat`. El respira mai rar [i serelax` o dat` cu mu[chii.

28 FAYE MORGAN

– Acum e mai bine, spuse el.– A fost un cârcel.– Un cârcel? Cum spui tu, Florence Nightingale.– {tii de ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Linda, continuând s`-l

maseze.– Deficien]` de calciu, spuse el printre din]i \n timp ce

mu[chii i se \ncordau din nou. Am luat pastile, am b`ut lapte,dar cred c` n-a fost de-ajuns. Am mai avut spasme mai mici,dar asta a fost prea de tot.

– Ce ]i-a spus doctorul? \ntreb` ea.Jeff clipi [i prinse bra]ele [ezlongului când ea ap`s` din

nou.– A spus s` nu mai alerg.– Atunci, de ce n-o faci?– Dac` nu mai alerg, m` \ngra[.Linda râse.– E absurd.Jeff ridic` din umeri.– Nu m` a[tept s` te conving. |i privi degetele care \l

masau. M` bucur c` ai ap`rut. Altfel a[ fi [i acum pe trotuar,[chiop`tând ca un cer[etor.

– Te-ar fi ajutat cineva, r`spunse Linda. Probabil alt`femeie.

Ochii lui se mijir` \n timp ce criza trecea.– Cred c` [i coapsa mi-e contractat`, spuse el cu un aer

nevinovat.Linda \i l`s` piciorul.– Cred c` acum e[ti bine.Linda se ridic` [i v`zu un ceas \n`untru.

AVOCATUL PUBLIC 29

– O, am \ntârziat la \ntâlnire. Mai bine a[ telefona. Pot s`folosesc telefonul t`u?

– E \n hol, spuse el, examinându-[i piciorul, de team` s`nu-l apuce iar. Linda g`si telefonul pe o m`su]` [i-i telefon`domnului Fairbairn, scuzându-se c` avusese probleme cuma[ina. El spuse c` o putea \ntâlni la unsprezece, a[a c` aveao or` liber`.

– E totul \n regul`? \ntreb` Jeff când \l g`si \n buc`t`rief`când cafea.

– L-am reprogramat la unsprezece.– Bine. Atunci po]i s` bei o cea[c` de cafea cu mine, s`

s`rb`torim \ns`n`to[irea mea.Scoase o sticl` de doi litri de lapte din frigider [i turn` un

pahar.– Sper s`-mi fac` bine. Ea st`tea \n prag. Ce-ar fi s`-]i ar`t

casa?Ea d`du din cap afirmativ.– Vino dup` mine, spuse el. Se opri \n prag [i ar`t` camera.

Aceasta e buc`t`ria. Era buc`t`rie [i \n 1772, când JasonTurnleull a construit casa, [i a fost remodelat` de câteva sutede ori. Am p`strat vechiul cuptor [i soba.

Linda privi gresia modern` de pe jos [i dulapurile galbene,fereastra mare care se deschidea \n curte [i l`sa soarele s`intre. Vechiul [i noul se \mpleteau \n mod fericit.

– E dr`gu]`.Jeff \i zâmbi.– M` bucur s` spui asta. |l urm` pe holul \ngust pân` \n

living, care era decorat cu antichit`]i valoroase. Am aduscâteva lucruri de acas`, spuse el.

30 FAYE MORGAN

Transformase unul din dormitoarele de la etaj \n birou,\ndesat cu c`r]i de drept, dosare [i hârtii.

– Aceasta e viziunea mea, spuse el. Pre[edintele o va declarazon` calamitat`. A[tept fondurile federale ca s-o pun la punct.

Cel`lalt dormitor avea un televizor [i o combin` stereo peni[te rafturi \n perete. – – Dormitorul principal [i cel pentruoaspe]i sunt mai sus, spuse el. Te-a[ duce acolo, dar nu vreaus` te [ochez. Femeia de serviciu vine dup`-amiaz` [i e marenevoie de ea.

– Nu fi a[a de sigur c` dezordinea m` va [oca, r`spunseLinda. La facultate, u[a mea avea scris pe ea: „L`sa]i oricesperan]`, voi care intra]i!“

Jeff râse [i Linda se bucur` c` gluma \i fusese apreciat`.Cafeaua era gata când se \ntoarser` \n buc`t`rie [i el o turn`\n c`ni de lut.

Linda era fascinat` de aceast` incursiune \n via]a luiprivat`. Chiar având bani, prefera s` tr`iasc` \n casa asta mic`,decât \ntr-un apartament elegant.

– De ce ai cump`rat casa asta? \ntreb` Linda curioas`. N-aifost tentat de un decor modern?

El o privi, cu câte o can` \n fiecare mân`.– Crezi c` trebuia? \ntreb` el ca [i cum ar fi fost dezam`git.– Sigur c` nu, spuse ea, evitând un r`spuns direct.Ea st`tea de cealalt` parte a mesei.– Am cump`rat-o pentru c` mi-a pl`cut, spuse el simplu.

Era cât de mare aveam nevoie, bine plasat` [i aceast` parte aora[ului e minunat`. |mi plac casele vechi. |]i po]i imaginagenera]iile care au tr`it aici, f`când dragoste, crescând copii.Familii fericite, ad`ug` el. |i surprinse privirea. {tii...

AVOCATUL PUBLIC 31

– Da, [tiu ce vrei s` spui.– Când agentul imobiliar m-a adus aici, casa parc` \mi

vorbea. Locuiesc aici de cinci ani.Linda \l privi. |n [ort [i tricou, cu p`rul ro[cat ciufulit de

efort, ar`ta ca un b`ie]el care \[i l`uda trenule]ul. Linda sim]iun elan de afec]iune [i c`ldur` atât de puternic \ncât erasigur` c` se vedea pe fa]a ei. Ca s`-l mascheze, se ridic` [i \[inetezi fusta.

– Trebuie s` plec, Jeff. Nu vreau s` \ntârzii din nou.El o conduse pân` la intrare [i-i ]inu u[a deschis`.– Mul]umesc c` m-ai salvat, de[i trebuia s` fie invers. Ar

trebui ca eu s` salvez domni]a \n necaz.– Ai gre[it secolul, domnule avocat. Ajutoarele vin din

ambele p`r]i \n zilele noastre.|n timp ce cobora sc`rile, vocea lui o opri.– Unde ai \ntâlnirea?– La bibliotec`, cu domnul Fairbairn.– E chiar vizavi. De ce nu te-ai \ntoarce când vei termina,

s` studiem ni[te cazuri? Am adus materialul acas`. Am puteacolabora.

P`rea rezonabil. Planificase acela[i lucru \n weekend. Seputea folosi de experien]a [i indica]iile lui. Dar ideea o deranja.S` lucreze cu el acas` nu era acela[i lucru ca la serviciu.

Dar Linda nu vroia s` afle c` o deranja oferta lui. Jeff \ncercadoar s` fie dr`gu] [i s`-[i fac` treaba \n acela[i timp. Ar ficonsiderat-o scor]oas` dac` ar fi reac]ionat negativ la osugestie inocent`. Nu avea nici o obiec]ie rezonabil`. |ispusese ieri c` va fi ocupat` cu aceste cazuri. Dac` inventavreo scuz` c` avea altceva de f`cut, ar fi \n]eles c` min]ea.

32 FAYE MORGAN

– Bine, Jeff. Nu [tiu cât voi sta cu domnul Fairbairn, dar m`\ntorc aici când termin.

– Bine. Pe curând. Jeff intr` \n cas`, l`sând-o pe Linda s` segândeasc` \n ce fel se va descotorosi de domnul Fairbairn mairepede.

***

Biroul domnului Fairbairn era a[a cum se a[teptase, darLinda nu avea dispozi]ia s`-l aprecieze. Problema lui era omic` discrepan]` a taxelor. Avea impresia c` firma \l ajutapentru c` ginerele s`u era primar. F`cu tot ce putu [i se\ntoarse la u[a lui Jeff la ora dou`. Interviul durase mai multdecât se a[teptase, c`ci luase prânzul cu domnul Fairbairn [icu câ]iva membri din comitetul lui. Fusese un oaspete distrat;de dou` ori se a[teptaser` ca ea s` r`spund` la ni[tecomentarii pe care nu le auzise. Când plec`, aproape c` fugi.

Cioc`ni la u[a lui Jeff [i-l auzi \ntrebând:– Tu e[ti, Linda?– Da.– Intr`, e deschis.|l g`si stând cu picioarele \ncruci[ate pe podeaua

buc`t`riei, purtând un tricou [i ni[te pantaloni de trening. Unaparat de pr`jit pâine demontat era \n poala lui, cu piese\mpr`[tiate \n jur.

– Bun`, spuse el. Cum a fost?– A, bine. Biblioteca are ni[te probleme cu scutirea de taxe.

Nu e cine [tie ce.

AVOCATUL PUBLIC 33

– Bine. Dac` ai nevoie de ajutor, caut`-l pe Craig Jensen lafirm`. El se ocup` cu taxele. O s` i te prezint.

– Mul]umesc. Ce faci aici?– |ncerc s` repar acest aparat modern. Scoate scântei de

câte ori \l pun \n priz`. S` nu fac vreun scurt circuit.– Care-i buba?– Asta vreau s` aflu [i nu reu[esc. Atâ]ia ani de facultate [i

nu pot repara un pr`jitor de pâine. Ce \nseamn` asta?– |nseamn` c` e[ti avocat, nu electrician.}inea manualul de utilizare \n mân`.– Trebuie s` citesc instruc]iunile.Se mai chinui pu]in, apoi puse totul \ntr-o cutie de carton

[i o \mpinse sub chiuvet`.– Poate voi visa cum s`-l repar.Linda zâmbi.– Cred c` nu te pricepi la astfel de repara]ii.– E[ti blând`. Mi-am cump`rat ma[ina deoarece „Consumer

Reports“ spunea c` are nevoie de pu]ine repara]ii. Sper s` fiea[a, fiindc` dac` se stric` voi merge pe jos. |ncerc s` am grij`de ea, dar sunt convins c` se va strica.

Linda râse, \ntrebându-se ce se \ntâmplase cu avocatul grav[i serios din sala de judecat`. Acas` era complet diferit, ca uncameleon care \[i p`r`sise culoarea protectoare.

Se auzir` o serie de bufnituri de sus [i Jeff \nchiseochii.

– E doamna Costik, face ordine \n dormitor. Acum vacobor\ [i va ]ipa la mine.

Imediat, o femeie gras` cu p`rul c`runt, cam de vreo[aizeci de ani cobor\ sc`rile. |i ar`t` o leg`tur` de rufe.

34 FAYE MORGAN

– Domnule Langford, ce e asta?– Un prosop.– Ce c`uta sub patul dumneavoastr`?El o privi cu ochii mari.– Nu [tiu... |[i \ncruci[` bra]ele pe piept. Iar ai g`sit

prosoape sub patul meu, doamn` Costik?– Face]i pe nevinovatul. Ea cine e?– E o coleg` de la birou, doamna Linda Redfield.– O avocat`?– Da. {i mai bine n-o \ntreba de ce nu st` acas` [i

tricoteaz`, sau se va transforma \n Susan B. Anthony.– Cine e Susan B.Anthony? \ntreb` doamna Costik.Jeff se pref`cu \ngrozit.– Blasfemie! S-o \ntrebi pe doamna Redfield asta e ca [i

cum ai \ntreba un hindus cine e Krishna.Doamna Costik \l ignor` [i o \ntreb` pe Linda:– {ti]i despre ce vorbe[te? Niciodat` nu [tiu despre ce

vorbe[te. A]i luat prânzul?– Da.– Pe dumneata nu te \ntreb, \i spuse ea lui Jeff. Nu [tiu

cum te mai ]ii pe picioare. Cât de \nalt sunte]i, domnuleLangford?

– Un metru optzeci [i cinci, doamna Costik.– {i cât cânt`ri]i?– Optzeci [i cinci de kilograme.– Billy al meu are aceea[i \n`l]ime [i are cu dou`zeci [i

cinci de kilograme mai mult.– Billy taie lemne \n Oregon, explic` Jeff, luând pozi]ia

unei gorile \n spatele doamnei Costik.

AVOCATUL PUBLIC 35

– Nu te mai strâmba, \i spuse ea lui Jeff, f`r` s` se \ntoarc`.M`car Billy m`nânc` bine din când \n când. Deschise deperete u[a unei c`m`ri. Cu asta tr`ie[te, \i spuse ea Lindei,ar`tând rafturile, care con]ineau câteva cutii de mic dejuninstant.

– Sunt echilibrate, \i spuse Jeff Lindei. Cite[te eticheta.– Uite [i aici, continu` doamna Costik, deschizând

frigiderul [i ar`tându-i con]inutul.Linda v`zu o jum`tate de l`mâie, un borcan cu mur`turi [i

doisprezece litri de lapte. E pentru mic dejunul instant [ideficien]a de calciu, se gândi ea zâmbind.

– Acum, v` \ntreb, continu` doamna Costik, a[a m`nânc`un adult?

– Las-o \n pace, doamn` Costik. Abia ai cunoscut-o [i oracolezi \n cruciada ta de a-mi reforma obiceiurile alimentare.|]i promit c` nu voi muri de malnutri]ie.

Schimbul de replici fu \ntrerupt de ni[te zgârieturi la u[acare d`dea \n curte. Jeff o deschise [i un câine mare \i s`ri pepicioare bucuros. Jeff \ngenuche [i-l l`s` s`-l ling` pe fa]`.

– Nathan, exclam` el, \nfigându-[i mâna \n p`rul des depe ceafa câinelui, [arpe cu clopo]ei ce e[ti. Nu te-am v`zutde câteva zile. Mi-era team` c` ai migrat spre sud \n timpuliernii.

– |nc` ceva, spuse doamna Costik, câinele `la e o belea.Dac` e câine. Mie mi se pare lup.

– Dumitale [i un chihuahua ]i se pare lup, spuse Jeff.Se \ntoarse spre Linda.– Am adus acas` un c`]elu[ [i când a crescut s-a transformat

\n Ogarul din Baskerville.

36 FAYE MORGAN

– Spune-i fetei adev`rul, spuse doamna Costik. Se \ntoarsespre Linda. |ntr-o noapte rece de ianuarie anul `sta, a g`sitc`]elul abandonat la groapa de gunoi [i a ajuns aici. Zgâriemobila [i târ`[te oase murdare prin cas`. Nu m` \ntreba cec`uta domnul {tie-Tot la groapa de gunoi , nu \ntrebasemenea lucruri.

Linda \ncepea s` se simt` ca un arbitru.– Normal c` l-am luat acas`. Ce puteam face? El m-a

adoptat, se ap`r` Jeff. Eram la groapa de gunoi ca s` verificadâncimea umplerii pentru un caz. Dac` o ascul]i, s-ar puteacrede c` scormoneam \n gunoi.

Linda râse.– |l cheam` Nathan. De fapt, Justice Benjamin Nathan

Cordozo. Nate pentru prieteni. Vroiam s`-i spun Benjy, dar uncâine actor [i-a revendicat acest nume.

Linda mângâie capul mare, multicolor al câinelui.– Ce mai faci, Justice Cordozo?Câinele intr` \n buc`t`rie [i privi fix un dulap. Apoi \[i d`du

capul pe spate [i url`.Doamna Costik \[i desf`cu bra]ele.– V-am spus c` e lup.– |i e foame, nu-i a[a b`iete? spuse Jeff. Deschise un dulap

\n care erau vreo cincisprezece cutii de mâncare pentru câini.Vrei friptur` de vac` [i ficat? Deschise o conserv` [i i-o puse pefarfurie.

– Sigur, spuse doamna Costik. Mâncare pentru el, nu.Mâncare pentru câine, da. Plec`, spunând c` va sp`la rufele \nbeci.

Jef \[i [terse fruntea.

AVOCATUL PUBLIC 37

– Uf! Am sc`pat u[or azi. S`pt`mâna trecut` a g`sit unsandvi[ cu ton \nceput \n co[ul de gunoi. Am crezut c` vrea s`m` bat`.

Linda g`si ata[amentul lui pentru menajer` [i pentru câine\n contrast cu ideea pe care o acea despre el. Chiar era atâtde... cald?

Jeff o lu` \nainte spre vizuina lui, unde amenajase un loc s`lucreze \n mijlocul haosului. Nate \l urm`, s`rind pe o p`tur`care era evident a lui, pe un fotoliu de piele. Strângându-seghem, adormi repede.

Jeff fotocopiase [i capsase paginile fiec`rui caz, subliniindcu ro[u p`r]ile importante. Linda se amuz` s` observe c`r`m`sese cu obiceiul studentului de la drept: având atât demult de citit, era aproape imposibil s` re]ii f`r` sublinieripentru identificare u[oar` mai târziu. Altfel era greu de g`sitesen]ialul. C`r]ile [i noti]ele Lindei erau colorate la fel. Acestdetaliu o \ncânt`. La urma urmei, era uman.

Lu` fiecare câte o gr`mad` de pagini [i \ncepur` s` lucreze,sco]ând \n eviden]` punctele esen]iale ale fiec`rui caz pecartoane index. Timpul trecea [i lucrau \n t`cere. Prezen]a lui\n camer` o f`cea s` aib` dificult`]i de concentrare.

El st`tea cu picioarele sprijinite pe o perni]`, cu hârtiile pecare le citea \n poal`, stiloul [i filele de noti]e pe o m`su]`.Când d`dea peste ceva interesant, f`cea un semn pe margine[i scria câteva rânduri pe o fil`. Soarele dup`-amiezii târzii \iaprinse p`rul [i-i arunca umbre pe fa]`. Linda sim]i tenta]ia dea-i mângâia obrazul. Se for]` s` se \ntoarc` la citit.

El termin` primul de citit cazurile [i o a[tept`, recitindu-[inotele. Când ea \l privi, spuse:

38 FAYE MORGAN

– Bine. Ce ai g`sit?|[i comparar` eforturile [i selectar` dou` cazuri care

p`reau mai promi]`toare.– A[adar, Dexter contra D'Amico Fuel Suppliers [i

Abernathy contra Shamrock Petroleum. De acord?– De acord.– Bine. Vom consulta arhivele luni [i vom afla care e

povestea, \ncepând de la instan]ele inferioare.– Jeff se ridic` \n picioare, arcuindu-se pe spate, pentru c`

\n]epenise.– Pauz`, spuse el. |]i pot oferi mic dejun instant, mâncare

de câini sau cafea. Ce dore[ti?– Vreau cafea.– {tiam eu, spuse el zâmbind. Oricum, cu prevederea

pentru care sunt cunoscut \n tot New England, am telefonat lamagazin când am [tiut c` treci pe la mine. Probabil au l`sat unpachet surpriz` pe verand`, cu o chitan]` [i maisurprinz`toare. Cum str`nut, cum se m`resc pre]urile.

– Nu trebuia s` te deranjezi.– Nate [i cu mine ne bucur`m s` fim gazde. De obicei

suntem singuri \n weekenduri, a[a c` e un eveniment. Dedou` ori \n aceea[i zi. A[teapt` pân` ce doamna Costik vavedea mâncarea hr`nitoare pe care am comandat-o. Vaplânge.

Plec` s` aduc` gustarea, urmat de Nate [i Linda se duse s`examineze cel`lalt dormitor \n absen]a lui. C`r]ile erau de laromane la [tiin]` [i biografie, iar casetele audio de laBeethoven la Beatels. Linda studia un album când doamnaCostik d`du peste ea \n drumul spre ie[ire.

AVOCATUL PUBLIC 39

– Plec, domni[oar`. I-am spus domnului Langford c` rufelesunt uscate [i \mp`turite la subsol, dar uit`, a[a c` vre]i s`-iaminti]i? M` va suna mâine, \ntrebând unde-i e [ortul. Oft`,apoi o privi pe Linda. E \n buc`t`rie acum, depozitândmuntele de mâncare pe care l-a comandat. Mi-ar pl`cea s`veni]i \n fiecare zi, domni[oar`, dac` asta \l determin` s`m`nânce mai bine. |i f`cu semn cu mâna [i plec`.

Când Jeff intr` peste câteva minute, ducând o tav`, Lindaera con[tient` c` sunt singuri \n cas`.

– Cred c`-i place de tine, spuse Linda, ar`tând câinele, dela picioarele lui.

Jeff zâmbi.– |mi aminte[te de poezia „Am o mic` umbr` care intr` [i

iese cu mine“.– „{i la ce folose[te e mai mult decât pot vedea“, termin`

Linda strofa.– Partea asta nu e valabil`, spuse Jeff turnând cafeaua. Am

biscui]i. Am \ntrebat vânz`torul cu ce a[ putea servi o tân`r`dr`gu]` la ceai [i mi-a sugerat `[tia. Probabil c` a[a cevamestec` babele \n timp ce discut` e[ecurile rudelor lor, darasta e tot ce am reu[it s` g`sesc.

Linda lu` un biscuit, ne[tiind ce s` spun`. Erau buni, nuprea dulci, o marc` englezeasc`.

– Doamna Costik a crezut c` are vedenii când m-a v`zutdepozitând legumele, spuse el. I-am spus c` e datorit`influen]ei tale bune [i cred c` ]i-ai f`cut o prieten` pe via]`.

– |]i e foarte devotat`, spuse Linda. Ca o a doua mam`.– Ca prima, spuse Jeff, pe un ton care o f`cu pe Linda s`

ezite s`-l \ntrebe ce vroia s` spun`. El schimb` subiectul. Aispus mai devreme c` ai jucat baschet, spuse el.

40 FAYE MORGAN

– Cu ani \n urm`, \n liceu, confirm` ea.– Ei bine, o dat` pe an organiz`m o zi cu beneficii pentru

copiii de la Jonhson Memorial. E peste câteva s`pt`mâni. Unmeci \ntre o echip` a firmei [i o echip` a clinicii pediatrice.Asocia]ia baroului [i spitalul o organizeaz`. Juc`m la YMCA, \ncentru, ad`ug` el. Familiile [i prietenii vin s` ne vad` cum neprostim [i de obicei strângem mul]i bani pentru echipament[i cercetare. Seara e un foc [i o petrecere cu costume deHalloween. Vrei s` faci parte din echip`?

– Jeff, n-am mai jucat de opt ani. Voi face stop cardiac,spuse ea, surprins` de cererea lui.

– M` \ndoiesc. Pari \n form`. Haide, ce zici? Mereu ne egreu s` g`sim juc`toare. Spitalul ne \ntrece \n fiecare an, cutoate infirmierele lui.

Linda nu putea spune nu, de[i perspectiva de a juca \npublic o \ngrozea.

– Bine, fu ea de acord. Dar nu te a[tepta la prea multe.– Nu te \ngrijora spuse el. Nu vei juca prea mult. De

obicei, echipa are cincisprezece juc`tori [i facem multeschimb`ri.

Erau treizeci [i doi de avoca]i la firm`, f`r` a socotipersonalul auxiliar. Linda spera c` erau mul]i juc`tori debaschet talenta]i care s` joace, deoarece vroia s` joace câtmai pu]in.

Se \ntoarser` la treab` [i telefonul sun` pe la [ase [ijum`tate. Linda se mir` cum trecuse timpul; se sim]ea ca [icum abia ar fi sosit.

Jeff se duse s` r`spund`, iar Linda continu` s` citeasc`pân` când auzi un nume familiar.

AVOCATUL PUBLIC 41

– {tii c` am spus la opt, Diana.Bine\n]eles, era sâmb`t` seara [i avea \ntâlnire. Linda

cobor\ cu picioarele pe p`mânt. Oricât de bine colaborau, nuse punea problema care era interesul real al lui Jeff. |ntr-unfel, era bine c` Linda auzise. Realitatea \i tempera fanteziile.

Linda \ncepu s`-[i strâng` lucrurile \nainte ca Jeff s` se\ntoarc`. Nu vroia s`-l pun` \n situa]ia de a g`si o scuz` ca s`scape de ea [i s` mearg` la \ntâlnire.

– Jeff, spuse ea când el se \ntoarse, nu mi-am dat seama cetârziu s-a f`cut. Ies \n ora[ disear` [i trebuie s` m` gr`besc.

El p`rea dezam`git. I se p`rea ei? Nu-l auzise spunând c`avea \ntâlnire la opt? Ei bine, nu conta, era teritoriul Dianei [iacea dup`-amiaz` \mpreun` fusese un scurt interludiuprietenesc.

|n graba de a pleca, Linda se \mpiedic` de cablul uneil`mpi. Era gata s` cad`, dar Jeff s`ri [i o prinse.

O ]inea \n bra]e. Efectul apropierii era \nfrico[`tor, sesim]ea n`ucit`. Jeff mirosea a s`pun [i amidon. |i sim]ea omo-pla]ii sub degete, mu[chii puternici [i coapsele lui o ap`sau.

O ]inu la piept câteva secunde, apoi o \ndep`rt`, privind-o.– E[ti bine? \ntreb` el.Linda nu putea r`spunde, c`ci inima \i b`tea cu putere.

Doar \l privea. Se privir` \n ochi, ca \ntr-o vraj`, fascina]i.|i v`zu buzele \ntredeschizându-se, fa]a lui apropiindu-se.

Gurile lor se \ntâlnir`.Linda [tia c` ar fi trebuit s` se opun`, dar nu putea. El o

strânse mai tare la piept [i ea \[i \ncol`ci bra]ele dup` gâtul lui.Pielea lui era cald` [i satinat`. P`rul de pe ceafa lui era moale[i m`t`sos. Se abandon` cu pl`cere \mbr`]i[`rii.

42 FAYE MORGAN

AVOCATUL PUBLIC 43

Jeff o s`rut` pe gât, apoi pe ureche. Ea se arcuia. P`rul lui,mirosind a [ampon, \i mângâie n`rile. Ea gemu involuntar depl`cere. O duse \n bra]e pân` la canapea.

– R`mâi, spuse el, tr`gând-o pe genunchi. R`mâi cu mine.Linda \[i reveni. Se ridic` \n capul oaselor.– Nu pot, [opti ea, aranjându-[i hainele.– De ce nu? murmur` Jeff, \ntinzându-se dup` ea, pasionat.

O ven` \i pulsa pe frunte. Probabil c` [i eu ar`t la fel, se gândi ea.– {tii de ce, spuse ea. Erau multe motive [i cel mai m`runt

era \ntâlnirea la care el trebuia s` se duc`.Linda se ridic` \n picioare, ferindu-se de mâinile lui. Jeff o privi cum se preg`tea s` fug`. Respira greu [i ea

vedea cum pieptul i se ridica [i cobora. Linda vroia s` vin`\napoi la el, dar se for]` s` mearg` la u[`.

– La revedere, Jeff, spuse ea disperat`, \ncercând s` scape\nainte ca el s-o conduc`.

Când porni ma[ina, \l v`zu prin u[a cu geam, urm`rind-ocu privirea.

Capitolul 4

Dup` acea sâmb`t` petrecut` la Jeff, Linda era mainedumerit` ca niciodat` \n privin]a lui. Nu credea c` naivulcare nu [tia s` se servesc` la o pauz` de cafea era acela[i cuavocatul versat de la tribunal, cu omul de lume educat carecomanda \n fran]uze[te la cel mai scump restaurant dinora[. Care era cel adev`rat? P`rea imposibil s` combinilaturi atât de diferite \ntr-un singur caracter, dar se p`rea c`a[a era.

Jeff o prezent` pe Linda lui Craig Jensen luni [i acesta osf`tui excelent \n problema taxelor bibliotecii. Era cu un ansau doi mai mare ca Linda, avea ochelari, p`rul cre] [i \[ic`p`tase deja o reputa]ie pentru c` g`sea solu]ii creative pen-tru problemele de taxe ale clien]ilor firmei. Lindei \i pl`cu dinprima clip` [i accept` invita]ia lui de a merge s` bea ceva dup`serviciu, vineri.

Craig alese un local apropiat. Acesta era plin de fum [iaglomerat, plin cu angaja]i obosi]i dup` munc`, doritori s` se

relaxeze la sfâr[itul unei s`pt`mâni lungi. G`sir` o mic` mas`\n spate [i Linda comand` o b`utur`, de[i nu o dorea. Abiavedea prin fumul de ]igar`.

Craig era la firm` de un an [i spunea anecdote despreexperien]a lui, pe care Linda le g`si amuzante, pân` când el \izâmbi [i o \ntreb`:

– Spune-mi, cum te sim]i lucrând cu b`rbatul de aur?– Cu cine? \ntreb` ea.– Cu mo[tenitorul. Cu Jefferson Langford.– Pân` acum a mers bine, cred, spuse Linda.– Nu e[ti fermecat`? Ca toate femeile de la firm`, de la

ultima stenograf`, la so]ia lui Pinney? Se amuza. Rar g`se[ti ofemeie ca tine, doamn` Redfield.

– A[a ziceam [i eu.– De asemenea, e[ti inteligent`, capabil` [i mai ales

modest`. Fata visurilor mele. Te m`ri]i cu mine?Linda zâmbi.– Nu crezi c` ar trebui mai \ntâi s` schimb`m numerele de

telefon?El lu` o cutie de chibrituri de pe mas` [i-[i scrise num`rul

de telefon pe ea.– Uite-l pe-al meu. Asta \nseamn` c` suntem logodi]i?Linda râse. Apoi el spuse:– Vorbe[ti de lup. Iat`-l cu Lady Di.Linda privi [i-i v`zu pe Jeff [i Diana f`cându-[i loc prin

mul]ime. Jeff o privea.– S-a dus planul meu de a fi singur cu tine ca s` te seduc,

murmur` Craig. Vin \ncoace.

AVOCATUL PUBLIC 45

Linda sim]i cum \i cre[tea pulsul \n timp ce Jeff [i Diana seapropiau. Jeff era \nc` \n hainele pe care le purtase la birou, un cos-tum negru cu o c`ma[` alb` [i cravat` c`r`mizie. Diana aveapantaloni verzi [i purta o curea aurie. Probabil \l \ntâlnise dup`orele de lucru [i-l luase s` ia cina [i se opriser` s` bea ceva mai \ntâi.

Linda se sim]i lipsit` de gust \n fusta bleumarin cu verde [ipuloverul bleumarin pe care le purtase toat` ziua. Elegan]aDianei o f`cea s` se simt` ca [i cum tocmai ie[ise dintr-unvârtej. |[i aranj` p`rul [i fusta.

Craig se ridic` \n timp ce Jeff i-o prezenta Lindei pe Diana.Diana zâmbi, ar`tându-[i din]ii regula]i.

– |mi pare bine s` te cunosc, Linda, spuse Diana. Jeff mi-aspus c` faci treab` bun`. Se felicit` singur c` te-a angajat.

Linda \i c`ut` pe fa]` semne de nesinceritate, dar nu g`si.Diana era politicoas` cu una dintre colegele lui Jeff.

Jeff [i Craig discutar` despre un caz despre care Linda nu[tia nimic. Era for]at` s` admit` c` judecata ei, bazat` pe\nf`]i[area Dianei, fusese pripit`. Trebuia s` se maturizeze [is` a[tepte s` cunoasc` oamenii \nainte s`-i judece.

Craig se duse la bar dup` \nc` un pahar [i Diana discuta cuo cuno[tin]` de la alt` mas`. |n \nv`lm`[eala glasurilor, Jeff [iLinda se trezir` \ntr-o oaz` de lini[te.

|n cele din urm`, Jeff vorbi.– Te \ntâlne[ti cu Craig?– M-a invitat la un pahar dup` serviciu, spuse Linda.Se \ntreba ce gânde[te Jeff. De ce-l interesa via]a social` a

Lindei, mai ales când o avea pe Diana?Craig reveni [i momentul jenant trecu. Diana se \ntoarse [i

spuse c` ea [i cu Jeff mai bine ar pleca, deoarece aveau o

46 FAYE MORGAN

rezervare. Pentru o clip`, Lindei \i fu team` s` nu-i invite [i peei. Dar \[i luar` la revedere [i plecar`, iar Linda \i urm`ri pân`disp`rur` \n mul]ime.

– {tii, spuse Craig, aztecii obi[nuiau s` aleag` cel maifrumos cuplu din clan \n fiecare an [i s`-i sacrifice pentru cas` plou` destul [i s` aib` recolte bogate. Cred c` `[tia doi n-arfi tr`it mult, ce zici?

Linda râse, fiind de acord.Craig \ncerc` s-o conving` pe Linda s` cineze cu el, dar ea

spuse c` era obosit` [i dup` ce ie[ir` din bar se desp`r]ir`.Somnul Lindei \n noaptea aceea fu bântuit de vise stranii, dardiminea]a nu [i le mai aminti.

***

Urm`toarea dup`-amiaz`, Linda o g`si pe Maggie dândpodeaua de la buc`t`rie cu cear` \n timp ce asculta unreporter intervievând o celebritate.

– Mi s-a spus c` dac` studiez dreptul, nu va mai trebui s`fac asta, spuse Maggie aruncând buretele \ntr-o g`leat` [ipr`bu[indu-se \ntr-un scaun. Cum merge slujba?

– Cred c` bine. Nu am primit plângeri pân` acum,r`spunse Linda.

– Te \n]elegi cu George cel Frumos? \ntreb` Maggie.Linda chicoti.– Parc` ai fi Craig Jensen. Mereu \i d` astfel de porecle lui Jeff.– Jeff atrage aceste compara]ii. Cine e Craig Jensen?Linda \l descrie pe cel`lalt avocat [i \ntâlnirea lor cu Jeff [i

Diana de seara trecut`.

AVOCATUL PUBLIC 47

– Cum e ea? \ntreb` Maggie interesat`.– De fapt, e dr`gu]`, nu cum m-am a[teptat. Nu e o

savant`, dar va fi o so]ie corect`, acceptabil` din punct devedere social, care va purta hainele potrivite [i va spune ceeace trebuie. A fost educat` s` fie o gazd` minunat`. |mpreun`,vor cre[te copii blonzi [i frumo[i.

– Pare o afirma]ie amar`, o provoc` Maggie. Crezi c` el arputea spune c` Diana e doar un ornament vorbitor?

– Cam a[a.Maggie pufni dezgust` [i \[i scoase benti]a care \i ]inuse

p`rul cât f`cuse curat.– Dragostea e oarb`, n-ai auzit? {i dac` m` \ntrebi pe mine,

[i el e cam ornamental.Maggie nu era prea generoas` la subiectul dragostei, zilele

acestea. Divorta]` de trei ani, \ncheiase de curând o rela]iecare p`rea c` va deveni permanent`. Cu fiecare dezam`gire,Maggie p`rea s` devin` mai acr` [i mai cinic`. Linda \i\n]elegea sentimentele, dar \[i dorea ca prietena ei s` aib`noroc cu o rela]ie care s-o fac` s` nu mai critice atât b`rba]ii.

Golir` ma[ina de sp`lat vase a lui Maggie [i f`cur` ordine\n buc`t`rie \n timp ce bârfeau cuno[tin]e comune de laBiroul Avoca]ilor din Oficiu. Maggie pocni din degete.

– Ghici pe cine am v`zut ieri?Linda f`cu câteva \ncerc`ri [i Maggie spuse \n cele din urm`:– Cu Warren Vanders! {i era interesat ce ai de gând.– Sper c` i-ai spus c` m-am mutat \n Brazilia.Maggie râse r`ut`cios.– I-am spus c` ai \ntrebat de el recent [i c` ai aprecia s` te

sune.

48 FAYE MORGAN

– Sper c` glume[ti.Maggie zâmbi [i ridic` bra]ele, predându-se.– A[a e.Linda oft` u[urat`. Warren Vanders era cea mai mare belea

din emisfera vestic` [i f`cuse o pasiune pentru Linda acum unan. Ea \ncercase aproape orice s` scape de el. |n cele din urm`\i spusese c` dac` o mai caut`, anun]` poli]ia. O l`sase \n pace,dar era greu de evitat, c`ci biroul lui de contabilitate era \naceea[i cl`dire cu Biroul Avoca]ilor din Oficiu. Un avantaj alschimb`rii locului de munc` pentru Linda era c` nu trebuia s`se mai team` c` d` nas \n nas cu el pe culoar.

– De fapt \mi pare r`u de el, spuse Maggie.– Nu ]i-ar mai p`rea r`u de el, dac` te-ar suna la ora trei

diminea]a s` se asigure c` e[ti \n pat, spuse Linda. Dac` a[avea nevoie de un bodyguard, a[ angaja unul.

Maggie \[i \nfoie p`rul scurt cu degetele.– Ce-ai zice s` mergem la cump`r`turi la Hartford week-

endul urm`tor? |mi trebuie ni[te haine [i simt nevoia s` iesdin Springfield câteva ore.

– Nu pot, spuse Linda. M-am angajat \ntr-un joc debaschet de binefacere cu personalul sec]iei de pediatrie. Ampromis c` joc.

– Cui i-ai promis? A, \n]eleg. V`d mâna fin` a lui Jeffersonal treilea \n asta, o tachin` ea.

– M-a invitat, ce puteam s` spun? Au nevoie de femei \nechip` [i e pentru o cauz` bun`, de[i nu pot s` spun c` a[teptcu ner`bdare.

– Ei bine, eu da, spuse Maggie. Nu l-a[ pierde pentru nimic\n lume. La ce or` \ncepe, [i unde? Galeria ta va fi \n form`.

AVOCATUL PUBLIC 49

– La ora dou` la YMCA, \n centru. Au o petrecere cucostume [i un foc de tab`r` noaptea. Banii pe bilete merg lacercetare [i echipamente. De ce nu vii cu Larry?

Larry era chimist la o companie de mase plastice pe careMaggie \l cunoscuse acuzând compania \ntr-un caz dev`t`mare corporal`. Linda \l g`sea cam plicticos, dar p`rea a ficeea ce Maggie avea nevoie. So]ul ei fusese un petrec`re] carenu rezista s`-[i \mpart` bucuria de via]` cu toate femeilelibere din Massachusetts. Pe de alt` parte, Larry, dezlegacuvinte \ncruci[ate [i juca [ah.

– Nu sunt sigur` care e ideea lui Larry despre distrac]ie,r`spunse Maggie. |l voi \ntreba.

Linda se bucura c` Maggie va veni. Sim]ea c` avea nevoiede galerie.

***

Ziua jocului era \nnorat` [i rece, anun]ând iarna. Linda se\mbr`c` \n [ort [i tricou, luând un pulover [i pantaloni detrening pe deasupra. |[i purta pantofii de sport „Adidas“ [i[osetele \ntr-un s`cule], sim]indu-se pu]in ridicol, ca o casnic`având o rachet` de tenis dar ne[tiind s` joace.

Majoritatea celor care participau erau deja acolo, \nc`lzindu-se,când Linda ajunse [i-[i scoase din haine. |l v`zu pe Jeff f`cândexerci]ii. Purta un tricou pe care scria: „Dac` gânde[ti c` untort e un desert italian...“ pe fa]` [i „... ai nevoie de un avocat“pe spate.

Susan Daley, o avocat`, [i alt` juc`toare din echipa firmei,venir` lâng` Linda.

50 FAYE MORGAN

– Ne al`tur`m sau a[tept`m s` fim invitate? \ntreb` ea.P`rea ridicol, a[a c` Linda r`spunse:– Hai s` mergem.F`ceau pase \ntr-un col] al terenului.– Nu crezi c` trebuia s` ne antren`m? o \ntreb` Linda

\ngrijorat` pe Susan. Nu cred c` voi juca prea bine.Susan zâmbi.– Ui]i scopul acestui spectacol. N-au venit s` ne vad`

jucând bine, ci s`-i distr`m.Siguran]a Lindei \i mai reveni dup` ce se juc` pu]in cu

mingea. Memoria ei teribil` r`spundea mingii de plastic. Chiarmirosul de cauciuc \i era familiar, amintindu-i de camaraderie[i du[urile fierbin]i dup` un antrenament obositor.

Se oprir` o clip` s` priveasc` ni[te b`rba]i driblând [iaruncând la co[.

– Sunt buni, spuse Linda.– Aminte[te-]i unde e[ti, r`spunse Susan. Aici e Springfield.

Naismith a inventat acest joc aici, Sala Celebrit`]ilorBaschetului e aici. To]i joac` baschet \n Springfield.

– {i to]i sunt suporteri, ad`ug` Linda.O v`zu pe Diana luând loc \n al doilea rând, \mbr`cat` \n

blugi de firm` [i un pulover galben de merinos. {efii veniser`cu so]iile [i copiii. Linda nu [tiuse c` e un eveniment a[a deimportant, [i b`nuia c` Jeff nu-i spusese, ca s-o atrag`. Acumse implicase, deci trebuia s` joace cât mai bine.

Arbitrii erau antrenori de liceu [i fluierar` ca s` se fac` ordine.Jeff se apropie de Linda [i Susan, dându-le ni[te [or]ule]e.– Noi suntem cei cu c`ma[`, ei cei cu pielea goal`, spuse

el, zâmbindu-i Lindei. Ea nu-i \ntoarse zâmbetul.

AVOCATUL PUBLIC 51

– Hei, relaxeaz`-te, e doar un joc, spuse el.– Spune asta genunchilor mei care tremur`, r`spunse Linda.Susan se duse s` discute cu o prieten` [i Jeff lu` b`rbia

Lindei \n mân`.– Va fi bine, spuse el, ridicându-i fa]a ca s`-l priveasc` [i ea

[tiu c` a[a va fi.Mul]imea se a[eza. Jeff lu` [or]ule]ul Lindei [i i-l trecu

peste cap, legându-i-l la talie. Apoi o b`tu pe spate.– M`nânc`-i, spuse el blând [i se \ndrept` spre centru.Arbitrii adunar` echipele [i le explicar` c` vor juca dup`

regulile de la liceu, cu dou` reprize de [aisprezece minute,\mp`r]ite \n dou` fiecare. Dac` va fi egalitate la sfâr[it, vor fitrei minute de prelungiri. Va fi o pauz` de zece minute \ntrereprize.

Linda st`tea lâng` Susan pe banc`, studiindu-l pe Jeff lacentru, a[teptând \nceperea partidei.

El era plin de energie. Aproape c`-i vedeai adrenalinacurgându-i prin vene.

Arbitrul arunc` mingea \n aer [i Jeff [i oponentul s`u, uninternist pe nume Goldlelum, s`rir` ca ni[te rachete. Jeffarunc` mingea unui coechipier [i meciul \ncepu.

Se v`zu curând c` Jeff era \n elementul lui. Prea suplupentru fotbalul american, ner`bd`tor la derularea \nceat` abaseballului, era ideal pentru baschet: \nalt, suplu [i rapid. El[i Goldlelum dominau jocul de la \nceput, dar ochii Lindeinu-l p`r`seau pe Jeff.

Echipele aveau for]e egale [i jocul era rapid. Atât Linda, cât[i Susan intrar` \n teren \n prima repriz`, pentru a-i \nlocui pe

52 FAYE MORGAN

cei obosi]i. Linda marc` de departe. Cel care o marca osubestimase; v`zu dup` expresia lui când mingea intr` \n co[c` nu va repeta gre[eala.

Mul]imea se distra. Zgomoto[i [i entuzia[ti, ]ipau [i s`reau\n picioare de fiecare dat` când se marca. Când fluierul se auzipentru sfâr[itul primei reprize, echipele p`r`sir` terenulamestecându-se cu spectatorii. Linda o v`zu pe Diana stând \npicioare cu o mân` autoritar` pe bra]ul lui Jeff [i \ntoarsecapul \n alt` parte.

– Vreau un autograf, spuse Maggie, care venise cu Larry, [ivoi redacta un contract când ajung acas` ca s` fiu agentul t`uexclusiv când Celtics \]i vor cere serviciile.

Linda râse, observându-i pe Jeff [i Diana tr`gând prin preajm`cu coada ochiului. Maggie ridic` degetul cel mare spre el.

– E ceva ce nu poate face? \ntreb` ea, referindu-se la jocul lui Jeff.– Nu cred c` a urcat \nc` pe Everest, spuse Linda.– Probabil c` o va face la prim`var`, spuse Maggie acru.– |l priveam când ai marcat, zise Larry. Dup` expresia fe]ei,

ai fi crezut c` cineva \i d`duse cheile de la Fort Knox.– Are deja un rând, spuse Maggie. I le-au dat la na[tere,

\mpreun` cu o lingur` de argint.– Hai, Maggie, mai las`-l \n pace, spuse Linda. |ncepuser`

s-o oboseasc` \mpuns`turile prietenei ei.|ncepu repriza a doua.Scorul fusese 54-46 la sfâr[itul primei reprize [i r`mase

strâns pe parcursul jocului. Jeff p`rea c` era peste tot,aruncând la co[, pasând, triblând. Dar el [i echipa lui nureu[eau s` se distan]eze [i meciul se termin` la egalitate,ajungând la prelungiri.

AVOCATUL PUBLIC 53

Linda \i f`cu semn lui Craig s-o schimbe. Nu vroia s` joace\n ultimele clipe. Dar el f`cu semn din cap c` nu. Nu mai aveajuc`tori odihni]i.

Cronometrul porni [i Linda d`du peste un juc`tor adverscând el schimb` brusc direc]ia. Ridic` mâna s`-[i asumeresponsabilitatea pentru fault, [i apoi \[i d`du seama c`nimeni nu ]inea cont de faulturi. |l v`zu pe Jeff zâmbind [iridic` din umeri. Vechile obiceiuri erau greu de uitat.

Secundele treceau [i timpul era pe sfâr[ite, când Jeff \i pas`mingea [i ea pivot` ca s` arunce. Goldlelum o lovi peste bra][i mingea se lovi de inel. Lindei i se acordar` dou` loviturilibere.

Doamne, se gândi ea. Scor egal [i dou` secunde r`mase [iloviturile mele libere vor decide rezultatul meciului. Nu vroias` fie \ntr-o astfel de situa]ie.

Juc`torii se aliniar` pe marginile liniei de pedeaps` \n timpce Linda \[i ocupa locul. Arbitrul \i \nmân` mingea [i ea o b`tude câteva ori.

Privi inelul co[ului, care p`rea la ani lumin` dep`rtare.Apoi \l v`zu pe Jeff stând sub el, privind-o. Po]i s-o faci, p`reas` spun` privirea lui, [tiu c` po]i.

Linda trase aer \n piept, concentrându-se. Nu mai v`zumul]imea [i anii disp`rur`. Avea iar [aptesprezece ani, jucând\mpotriva echipei St. Cecilia \n Englewood, New Jersey.Reu[ise atunci, va reu[i [i acum. Jeff avea dreptate.

Ridic` mingea la nivelul ochilor, \n]epenindu-[i picioarele.Apoi o arunc`, urm`rind-o cum trecea prin plas`.

Mul]imea se agita, dar nu erupse. Mai avea o aruncare. Privimingea [i o b`tu de de câteva ori \ncercând s` se concentreze.

54 FAYE MORGAN

Când o arunc`, spectatorii strigau deja \nainte ca mingea s`intre \n co[. Jeff arunc` mingea [i o ]inu \n timp ce trecur` celedou` secunde. Meciul se terminase [i cei cu c`m`[i câ[tigaser`.

Jeff l`s` mingea [i se repezi la Linda, luând-o \n bra]e [iridicând-o cu u[urin]`. Amândoi erau \nfierbânta]i [iemo]iona]i. Impactul atingerii trupurilor lor fu puternic,momentul succesului f`cându-i vulnerabili.

Jeff o ]inea cu bra]e de o]el. Fa]a ei era la pieptul lui [i-iauzea b`t`ile inimii. Ea \[i puse bra]ele dup` gâtul lui [i-l auzioftând \n ciuda vacarmului general. Când \[i ridic` fa]a ca s`-lpriveasc` \n ochi, v`zu \n ei reflec]ia propriei dorin]e.Incidentul de acas` de la el nu fusese \ntâmpl`tor. |ntreaga lorrela]ie se schimb` \n frac]iunea de secund` când privirile li se\ntâlnir` [i [tiau c` nu mai era cale de \ntoarcere.

Jeff o puse pe Linda cu picioarele pe p`mânt, [i trupul eialunec` [i \[i rec`p`t` echilibrul. Ochii lui se \nchiseser` [imâinile \i d`dur` drumul la talie, strângându-se \n pumni. {iel e tulburat, se gândi Linda [i se sperie. Ce se va \ntâmpla? Numai sim]ise acest fel de nevoie, nici m`car cu Jim [i o f`cea s`se simt` lipsit` de putere, f`r` control. Ar fi putut face orice.

Mul]imea \i \nconjur` [i ea fugi, l`sându-l pe Jeff \npicioare, \n mijlocul terenului.

***

YMCA avea doar un vestiar [i b`rba]ii a[teptau \n timp cefemeile f`ceau du[. Linda se gr`bi, dorindu-[i s` nu-i fi spuslui Craig c` va participa la focul de tab`r` [i la petrecere. Plec`având \nc` p`rul ud [i merse acas` s` se schimbe.

AVOCATUL PUBLIC 55

Ziua se r`cise pe m`sur` ce dup`-amiaza trecea [i Lindac`ut` \n garderob` ceva care s`-i ]in` de cald [i s` fie comod.Se opri la ni[te pantaloni de lân` [i la un pulover gros.|mpachet` costumul pe care-l f`cuse cu Maggie \ntr-o plas`[i-l a[tept` pe Craig s` vin` s-o ia.

El se \mbr`ca \n Coco[atul de la Notre Dame, [i ea va fiEsmeralda. Craig g`sise o masc` grotesc` [i vroia s`-[i pun` opern` sub c`ma[` pentru cocoa[`. Restul costumului constadin haine jerpelite din care avea multe \n c`mar`.

Linda fusese de acord cu sugestia lui deoarece costumul eiera u[or de f`cut. Un costum de ]iganc` fu asamblat din totfelul de nimicuri pe care le avea. Porni de la o bluz`]`r`neasc` brodat` [i o fust` \nflorat` [i ad`ug` bijuterii,cercei mari [i o e[arf` colorat`. |n timp ce asculta zgomotulma[inii lui Craig pe alee, spera c` nu-l \ncuraja prea multmergând cu el, dar se temea c` Diana va fi iar cu Jeff. Se sim]eastânjenit` s`-l foloseasc` pe Craig [i con[tiin]a o mustra.

***

Focul de tab`r` avea loc pe terenul de sport al liceului [i seadunaser` câteva ma[ini \n parcare când sosir` Linda [i Craig.Câteva gr`tare cu c`rbuni fuseser` puse \n curtea de cimentdin spatele s`lii de sport [i mirosul cârna]ilor [i alhamburgerilor umplea aerul. Linda \[i d`du seama c` \i erafoame. Jocul [i vremea rece \i stârniser` apetitul. Se duse cuCraig s` ia ceva de mâncare [i Linda privi b`rba]ii \ngr`m`dindlemnele \n amurgul de octombrie. Su auzir` urale când \laprinser`.

56 FAYE MORGAN

Mânca un crenvu[t când \i v`zu pe Jeff [i Diana la margineamul]imii. Jeff purta pantaloni raia]i bej, o flanel` [i o vest` verde\nchis. Diana era \n blugii pe care-i purtase dup`-amiaz`, darad`ugase un hanorac ro[u pentru a face fa]` frigului. Amândoiaveau cizme din piele de c`prioar`. Erau tineri [i s`n`to[i. Lindaprivi restul de crenvu[t din mân` [i-l arunc` la gunoi.

Focul se f`cu o p`l`laie care trosnea [i lâng` el erau p`turi\ntinse pe jos. Craig lu` un pled din portbagaj [i se a[ezar`lâng` doctorul Goldlelum [i frumoasa lui so]ie, care avea ovoce frumoas` [i p`trunz`toare [i conducea cântecelefamiliare. Linda se sim]ea ca [i cum era cu cerceta[ele \ntr-otab`r` [i se gândi la amintiri din copil`rie, la vremurile fericitepetrecute \n p`durile din North Jersey cu Laurie [i Karen [itoate prietenele ei, dintre care pe unele nu le mai v`zuse deani de zile. Vis`toare, nu obiect` când Craig \[i puse bra]uldup` umerii ei [i o trase mai aproape.

Privea fl`c`rile pân` când fu con[tient` c` cineva o privea.|ntâlni privirea lui Jeff. St`tea turce[te pe p`mânt, ca atuncicând \l g`sise \n buc`t`rie, reparând pr`jitorul de pâine.Bra]ele i se sprijineau pe genunchi [i fa]a lui era serioas`,gânditoare. Diana nu era acolo.

Linda se ridic`, eliberându-se din strânsoarea lui Craig [i-[i\ntinse mâinile spre foc. Dup` o clip`, \i spuse lui Craig c` seduce dup` cafea. El se oferi s` i-o aduc`, dar \i spuse c` vroias` se plimbe pu]in. El ridic` din umeri [i se \ntinse pe pled, cub`rbia \n mâini.

Linda se opri la o mas` unde so]iile celor de la pediatrieserveau cafeaua. Se a[ez` pe ni[te trepte, sorbindu-[i cafeaua.Lumina \ndep`rtat` a focului dansa pe ziduri. Se sprijini \n cot[i privi stelele.

AVOCATUL PUBLIC 57

Trosnetul unei crengu]e din spatele ei o f`cu s` tresar`.– Bau, spuse Jeff. Ai noroc c` nu sunt un uciga[ \n serie. Ce

faci aici singur`?– M` gândesc, r`spunse ea, \ntrebându-se dac` o c`utase.– Bine, atunci. Gânde[te-te!– Unii ar spune c` gândesc prea mult, spuse ea, amintindu-[i

de Jim.– Unii gre[esc. Cel mai simpatic lucru la tine este c` e[ti

inteligent`.Linda nu [tia cum s` r`spund` la acest compliment [i alese

un subiect sigur.– Ce mai face Nate?– Nate e \ndr`gostit, r`spunse Jeff solemn. I s-au aprins

c`lcâile dup` pudelul francez de pe strad`. E \ncântat de deli-cate]ea ei [i de educa]ia bun`, iar ea e tulburat` de farmecullui. M` simt \n plus pe lâng` „Doamna [i vagabondul“.

Râser` amândoi. Linda nu uitase momentul de la finaluljocului [i putea paria c` nici el. Ceva plutea \ntre ei.

– Când \ncepe petrecerea?– Când termin` de decorat. Diana e acolo, atârnând dovleci.

Fac treab` bun`. Anul trecut nu puteai recunoa[te sala de sport.Men]ionarea numelui Dianei \i aminti Lindei c` mai bine se

\ntorcea la Craig [i termina aceast` conversa]ie periculoas`.{tia c` va da de necaz dac` mai r`mânea.

– Nu cred c` te-am felicitat pentru performan]a de ast`zi,spuse Jeff ca [i cum i-ar fi citit gândurile [i c`uta un subiects-o re]in`.

Ba da, ai f`cut-o, se gândi Linda, dar cuvintele nu eraunecesare.

58 FAYE MORGAN

– }i-am spus c` te vei descurca, spuse el. |ncep s` cred c`po]i s` te descurci cu orice.

|n afar` de tine, Jefferson T. Langford. Strivi paharul deplastic [i se ridic` \n picioare.

– Mul]umesc, Jeff. E[ti dr`gu]. M` duc s`-l caut pe Craig.Ne mai vedem.

Craig o c`uta când se \ntoarse.– Unde ai disp`rut? \ntreb` el curios.– Am fost s` m` plimb, cum ]i-am spus, r`spunse Linda,

nedorind s` discute unde fusese ultimul sfert de or`, \n caz c`se observase [i absen]a lui Jeff.

– Mai bine ne-am schimba, spuse Craig. Vor stinge focul [ivor intra \n`untru curând.

– Nu [tiu, focuri de tab`r` [i baluri mascate, pare camjuvenil, nu crezi?

– S-ar putea, spuse Craig, dar \]i spun ceva, dup` câte am\ndurat ca s` cap`t slujba asta, dac` domnul Pinney ar consi-dera c` e o idee bun` s` scuip \mpotriva vântului când m`trezesc diminea]a, a[a a[ face. Ei sponsorizeaz` aceast` sear`[i se a[teapt` s` vad` multe fe]e zâmbitoare. Pe a mea o vorvedea.

Linda d`du din cap. Politic`. Era la fel peste tot.|[i strânser` lucrurile [i se al`turar` celorlal]i intrând prin

u[ile mari \n sala de sport.

***

Linda se ruj` din nou [i examin` efectul \n oglinda dedeasupra chiuvetei din vestiar. Ar`ta exotic` [i sexy, a[a cum

AVOCATUL PUBLIC 59

vroia s` fie Esmeralda, ]iganca aceea care furase inimas`rmanului coco[at. |[i aranj` bluza mai jos [i cl`tin` capul cas` zorn`ie cerceii. Bine.

– Cred c` p`rul t`u va trebui aranjat, spuse Susan Daley,care era \mbr`cat` \n Micu]a Bo Peep.

– Ce vrei s` spui?– Ar trebui s` arate mai s`lbatic.Susan veni lâng` ea [i-i lu` pieptenele din mân`.– Las`-m` s`-l aranjez pu]in.|i piept`n` pe spate p`rul negru [i apoi \l netezi, astfel

c`-i st`tea ca un nimb \n jurul capului.– Mul]umesc. Ar`t de parc` a[ face trotuarul.– Exact. Esmeralda nu era o femeie virtuoas`.Linda \ncheie nasturii de la spatele costumului lui Susan.– De ce n-a fost meciul tot aici?Susan \[i \ntinse gâtul ca s` testeze cât de strâns e gulerul.– Copiii au avut un meci aici \n dup`-amiaza asta. Pinney

are mult` influen]` la Inspectoratul {colar, dar nu destul` cas` anuleze un meci programat ca angaja]ii lui s` se distreze. E\n Consiliul Director al YMCA [i astfel am ajuns aici.

Se studiar` una pe alta [i fur` satisf`cute.– Hai s` mergem, spuse Susan.Craig era un coco[at conving`tor. Masca era oribil` [i

[chiop`ta.– Quosimodo! exclam` Linda când \l v`zu. Ce mai e nou \n

clopotni]`?– E cald, spuse el. Masca de cauciuc m` sufoc`.– Scoate-o, spuse Susan. Nimeni nu va observa diferen]a.– E[ti pus` pe [otii, spuse Craig. B`nuiesc c` te crezi

frumoas` \n costumul `la.

60 FAYE MORGAN

– Oilor mele le place, spuse Susan [i se duse s`-[i cautepuloverul.

Linda [i Craig intrar` \ntr-o sal` cu schelete [i felinare dinbostan. Linda era fascinat` de diversele costume. Craig oconduse la masa cu gust`ri, unde servir` un pahar de punci.

– {i acum ce va fi? \ntreb` Linda.– Vei vedea. Sunt concursuri [i jocuri. {i cred c` au [i o

forma]ie rock – nepotul lui Rolf sau cam a[a ceva. Petrecerease va \nc`lzi când va \ncepe s` cânte muzica.

A[a a fost. Pe la ora nou` sala de sport era plin` [i muzicaasurzitoare \mpiedica orice \ncercare de conversa]ie, a[a c`to]i dansau. Vibra]iile instrumentelor electrice f`ceau pere]iis` tremure. Linda se s`turase dup` vreo jum`tate de or` [i serug` s-o lase la toalet` ca s`-i revin` auzul.

Tocmai c`uta oja \n geant` ca s` repare o unghie, cândDiana Northrup intr`. Era \ncânt`toare, cu o rochie pân`la podea [i o tiar` cu nestemate. Zâmbi când o v`zu peLinda.

– Bun`. Cine e[ti \n seara asta?– Esmeralda din Coco[atul din Notre Dame.– Foarte inteligent. Jeff [i cu mine ne-am \mbr`cat \n

„Prin]ul Broscoi“. El e prin]ul [i eu sunt prin]esa.Sigur c` e[ti, se gândi Linda. Rochia Dianei era violet

deschis, cu un corsaj strâmt. Avea un guler p`trat [i un colierde ametiste care reflecta culoarea costumului. P`rul ei erastrâns \n coc sus pe cap. Cu ea al`turi, Jeff nu se va uita la tine,se gândi Linda.

– Ar`]i bine, spuse Linda sincer`.|[i vopsi unghia [i plec` zâmbindu-i Dianei.

AVOCATUL PUBLIC 61

Când se \ntoarse \n sala de sport, prima persoan` pe careo v`zu fu Jeff. Purta labe de broscoi la mâini [i la picioare [imasca de broscoi era dat` pe spate. Un costum verde, o mic`pelerin` pe umeri [i o coroan` aurie pe cap. Imaginea eraclar`: jum`tate broscoi, jum`tate prin]. Chiar [i \n costumulridicol, era atr`g`tor.

Linda \l g`si apoi pe Craig participând la un concurs delimbo. R`m`seser` patru candida]i [i bara era a[a de joas` c`Linda nu-[i putea imagina cum putea trece cineva pe sub ea.Privi contorsiunile participan]ilor, aplaudând succesele [istrigând când un participant d`du bara jos. Câ[tig`torul fu unrezident de la spital care lu` premiul, o statuet` pe care scria„Cel mai bun dansator din lume“.

Muzica se opri [i Linda, recunosc`toare, se a[ez` cu Craigpe ni[te scaune pliante puse pe margine. Craig \[i [tersefruntea cu o batist` [i spuse:

– |mi aduci ceva de b`ut, te rog? M-a[ duce eu, dar nu suntsigur c` pot merge.

Linda merse \n spate [i fu servit` de o femeie care-i p`rucunoscut`, de vreo patruzeci de ani. Ea \i zâmbi Lindei [ispuse:

– Sunte]i doamna Redfield, nu-i a[a?– Da.– Sunt Phyllis Beresford, so]ia lui Roger.Roger Beresford era un avocat cunoscut la firm`. Avea

mult` influen]` pe plan local; unchiul s`u f`cuse parte dinconsiliu [i bunicul lui fusese loc]iitorul guvernatoruluistatului. Nu era partener la firm`, dar avea o pozi]ie bun`.De[i Linda nu lucrase cu el, \l cuno[tea.

62 FAYE MORGAN

– Ce mai face]i doamn` Beresford?– Te rog, spune-mi Phyllis. Nu-mi place ceremonia. Sper

c` tân`rul Jensen \]i arat` locul, f`cându-te s` te sim]i bine.Te-am v`zut sosind cu el. De fapt, am fost surprins`. So]ulmeu mi-a spus c` fiul lui Jeff Langford a fost responsabil deangajarea ta [i am crezut c` va veni cu tine.

– El m-a propus, a[a e, dar nu ne \ntâlnim \n timpul liber.Este cu Diana Northrup.

– |n]eleg, spuse doamna Beresford pe un ton care sugerac` nu \n]elege deloc.

– Mul]umesc pentru b`utur`, spuse Linda [i se\ndep`rt`. Probabil c` doamna Beresford se plictisea dac`recurgea la interogarea colegilor so]ului ei pentru subiecteinteresante.

Craig \nghi]i b`utura dintr-o dat` [i o trase pe Linda peringul de dans când forma]ia \ncepu din nou s` cânte.Dansar` vreo trei dansuri, apoi, \ntorcându-se la scaunul ei,aproape c` d`du peste Jeff.

– Bun`, spuse el. Ia o l`bu]`. |i \nmân` o \not`toare, careera de fapt o m`nu[` cu degete prelungite [i se sc`rpin` penas.

– Iat`-l, spuse Craig al`turându-li-se [i m`surându-l pe Jeffdin cap pân`-n picioare.

Jeff râse.– Dac` ar`t pe jum`tate atât de scandalos pe cât m` simt,

sunt \ntr-o mare belea.Linda se uit` dup` Diana, dar n-o v`zu.– Cel mai r`u lucru \n leg`tur` cu costumul `sta e c` m`

gâdil`. Nu-mi amintesc dac` broscoii se scarpin`.

AVOCATUL PUBLIC 63

– Or`c`ie, spuse Craig. Asta fac.– Voi or`c`i [i eu dac` aceast` petrecere mai ]ine mult.

Costumele de broscoi nu sunt pe lista mea de preferin]e.Craig \[i puse un bra] dup` umerii Lindei [i fa]a lui Jeff se

\nnegur`. Linda nu vroia s` se fereasc`, dar ar fi dorit s` n-ofi f`cut.

– Cum te trateaz` Craig? \ntreb` Jeff.– Nu-]i face griji, Jeff, r`spunse Craig \n locul ei. Dac` are

ceva de reclamat, \]i va spune [i tat`l t`u m` poate concedia.Chicoti, apoi v`zu c` Linda [i Jeff nu râdeau.– Hei, voi doi, era o glum`, ad`ug` el.– Nu cred c` Linda a g`sit-o amuzant`, spuse Jeff.Craig privi de la unul la altul, apoi \[i lu` bra]ul de pe

umerii Lindei.– Am senza]ia c` n-am observat ceva. Cum par s` fiu \n

plus, m` voi retrage. Se amestec` \n mul]ime.– Te deranjeaz`, nu-i a[a? \ntreb` Jeff. Pozi]ia mea elevat`?Nu vroia s` discute asta.– Las-o balt`, Jeff. A fost doar o remarc` negândit`. Craig

n-a inten]ionat s` spun` ceva r`u.|n jur, oamenii dansau.– Hai s` ie[im de aici, spuse Jeff, luând-o de mân`.Nu putea s` i se \mpotriveasc`, a[a c` se l`s` târât`. O duse

pe coridor, unde erau dulapuri de tabl` [i vitrine cu trofee.Se privir`.– |mi place costumul t`u, spuse ea. Mi-a pl`cut

\ntotdeauna povestea asta. Imagineaz`-]i, s` ai un broscoi [is` se transforme \n prin]. Problema mea e c` am câte un prin][i se transform` \n broscoi.

64 FAYE MORGAN

AVOCATUL PUBLIC 65

– Poate nu procedezi cum trebuie, spuse Jeff. Se face cu uns`rut. Las`-m` s`-]i ar`t.

|nainte ca ea s` poat` reac]iona, o tr`sese spre el [i-iacoperise gura cu a lui. La \nceput presiunea era u[oar`, apoimai intens`, pân` când \ncepu s` tremure \n bra]ele lui, careo ]ineau strâns. Gura lui se plimb` pe gâtul ei, pe urechi, pegropi]a de la baza gâtului. |ntreaga lume se redusese lasenza]ia arzând` a buzelor lui pe pielea ei. El \i descheie bluzaei [i o s`rut` pe sâni, mângâind-o pe piele.

Linda auzi un zgomot venind din sal` [i \[i reveni ca subun du[ cu ap` rece. Se eliber`, cu ochii mari, ro[ind.

|l privi pe Jeff \n lumina artificial` de pe coridor. Buzele [idin]ii lui erau p`ta]i de rujul ei [i ar`ta ca un vampir. Lindascoase o batist` din buzunarul fustei [i-l [terse. El st`tealini[tit, privind-o.

– Jeff, nu trebuie s` mai facem asta, spuse Linda cu o vocenesigur`. A fost o gre[eal`.

El p`rea s`-[i ]in` r`suflarea. Apoi se aplec` de la mijloc\ntr-o plec`ciune.

– Voi face totul s` v` ascult, doamn`.Când Linda se duse la toalet` s`-[i revin`, v`zu \n oglind`

c` avea ruj pe gât [i pe un sân. Gura lui Jeff purtase rujul. Nuse sim]ea \n largul ei, ca [i cum ar fi fost \nsemnat`, marcat`cu semnul lui.

Se cur`]` \nainte s` plece.

Capitolul 5

|ntr-o dup`-amiaz` frumoas`, la opt s`pt`mâni de când erala firm`, Linda \ncerca s` \n]eleag` un caz din secolul aloptsprezecelea când Jeff cioc`ni la u[`.

Purta un pulover bleumarin [i pantaloni kaki, o c`ma[`bleu [i o cravat` \nchis` la culoare. Ar`ta exact cum era, untân`r care credea \n el. Linda \i invidia convingerea \nn`scut`c` putea \nvinge lumea.

Jeff \[i trase mâneca, uitându-se la ceas.– Merg \n centru. Ai treab` la \nchisoare?Se oferea s`-i fac` un comision. Generozitatea era un

aspect al personalit`]ii lui care o z`p`cea pe Linda. Eraaproape ru[inat` c` avea b`nuieli. De asemenea, Jeff \i acceptacomplet rolul \n proiectul Puritan. |i lua \n considerare ideile,\i \mbun`t`]ea sugestiile, \i cânt`rea opiniile, pe scurt, o trataca pe un partener egal. De[i era un lucru normal, Linda sea[tepta la altceva. |[i d`du seama treptat c` poate nu sepref`cea c` era bun, ci chiar era.

Linda privi gr`mada de dosare pe care le primise de laceilal]i avoca]i când \ncepuse s` lucreze la firm`. Fiecare \id`duse câteva cazuri \n plus fa]` de cel la care lucra cu Jeff.Linda trase un dosar de la fund [i-[i privi notele capsate \ninteriorul coper]ii.

– Exist` un Stanley Wellington arestat pentru atac. Artrebui s` vorbesc cu el azi.

Jeff zâmbi.– L-ai mo[tenit pe Stanley? \ntreb` el. Dac` vrei s` vii,

tr`sura mea te a[teapt`. Trebuie s` m` opresc la sediul poli]ieila \ntoarcere.

Linda \[i lu` geanta [i dosarul lui Wellington. |l urm` peJeff \n sala de primire, a[teptând \n timp ce el \i spunea luiMary unde plecase.

– Stanley e o tradi]ie pe aici, \i explic` Jeff \n timp ce urcau\n lift. Provine dintr-o veche familie a[ezat` [i de aceea eclientul nostru, dar a fost dezmo[tenit. Tr`ie[te la o pensiune\n centru [i se ia la b`taie cam la [ase s`pt`mâni. Familia luirefuz` s`-i mai pl`teasc` vreo cau]iune. De fiecare dat` când earestat, cau]iunea se m`re[te [i st` pu]in la r`coare. |]i vaspune f`r` \ndoial` care din prietenii lui dubio[i i-o va pl`ti.Jeff \[i ridic` gulerul, c`ci b`tea vântul. Ar fi o poveste trist`,dar Stanley e fericit [i n-ar dori s` fie altfel. Avoca]ii de la firm`\l dau de la unul la altul. Fiind \ncep`toare ]i l-au dat ]ie.

Linda abia a[tepta s`-l vad` pe acest personaj. Jeff continuas` vorbeasc` \n timp ce \[i c`uta cheile de la ma[in` \nbuzunar.

– Cum ai observat, firma ia pu]ine cazuri penale, de obiceiacelea \n care sunt implica]i familiile sau prietenii partenerilor

AVOCATUL PUBLIC 67

de afaceri. Am avut [i eu azi unul, fiul unui prieten al tat`luimeu, la care s-au g`sit destule droguri ca s` deschid` ofarmacie. El va mo[teni cinci milioane de dolari la dou`zeci [iunu de ani [i la nou`sprezece c`l`tore[te cu trei kilograme deha[i[, 120 de grame de cocain` [i destul praf de \ngeri ca s`transforme o \ntreag` m`n`stire de maici \n berete verzi.Mai r`u, are antecedente. De asemenea, se drogheaz`. E uncaz trist.

|n timp ce intrar` \n ma[in`, Jeff ap`s` un buton s` coboaregeamurile [i briza de toamn` \nfoie p`rul Lindei.

– Abia l-au adus [i-l ]in \n arest preventiv pân` \l v`d. |l vorduce la Whalpole. O privi pe Linda [i ochii lui erau plini dedurere. |[i \ntoarse privirea spre strad`.

– Mi-l amintesc pu[ti când eram la [coal`. Construiaaeromodele.

Linda t`cea. Ce putea spune? Amândoi [tiau c` legilefederale \l vor ]ine \nchis mul]i ani, mai ales c` era recidivist.Triste]ea din ochii lui Jeff r`mase \n mintea ei. Nu era doar oslujb`. |[i amintea de un b`ie]el de care \i pl`cuse [i nu-l puteaajuta pe adult. Linda privi gânditoare pe fereastr`.

|nchisoarea era o cl`dire de piatr` care mirosea aumezeal`. Linda se legitim` la recep]ie [i fu invitat` \n sala devizite, cu u[a de sticl` [i masa veche [i uzat` din lemn. Jeffvorbi cu ofi]erul de serviciu.

Dup` câteva minute, u[a se deschise [i un gardian privi\n`untru. |i zâmbi Lindei.

– E[ti avocatul?Linda d`du din cap c` da.Spuse peste um`r:

68 FAYE MORGAN

– Hai, Stanley, necazurile tale s-au terminat. A venitavocatul s` te salveze. |n timp ce de]inutul intr`, gardianul sepost` la u[`.

Stanley Wellington era de vârst` mijlocie. Purta o jachet`maro, care fusese de bun` calitate, dar acum era jerpelit`.Avea o barb` de trei zile [i ochi vicleni. O [apc` de baseball erapus` invers pe cap [i avea o insign` cu „Despica]i lemne, nuatomi“. O privi suspicios pe Linda.

– Unde e Joe? spuse el.– Joe?– Joe Axelrod, avocatul meu. Cine e[ti?– Domnule Wellington, e[ti reprezentat de firma Rolf

Langford [i Pinney. Deci orice avocat din firm` \]i poate preluacazul. Mi-a fost dat mie.

Wellington d`du din cap.– Deci vor s` scape de mine?Linda nu spuse nimic.– Ei bine, nu conteaz`. Domni[oar`, po]i s`-l suni pe omul

`sta? Aici e numele [i num`rul lui, va pl`ti cau]iunea. Po]i s`faci asta?

– Cred c` pot, domnule Wellington, spuse Linda sec, luândbuc`]ica de hârtie.

Wellington se ridic` s` plece.– Nu crezi c` ar trebui s` discut`m cazul dumitale? strig` ea

dup` el.– Nu, e ca de obicei. Scoate-m` afar`, e tot ce-]i cer. Merse

spre u[`, apoi se \ntoarse. Bravo ]ie. E minunat, voi fetele v`face]i doctori [i avoca]i. Sunt un sus]in`tor al eliber`rii

AVOCATUL PUBLIC 69

femeilor. F`cu cu ochiul [i ie[i. Linda v`zu o carte cu„Locuitorii din Dublin“ de James Joyce ie[ind din buzunarullui de la spate.

Linda \nc` mai chicotea când \l \ntâlni pe Jeff la recep]ie.– Ce zici de Stanley? o \ntreb` el zâmbind.– E cel mai original personaj pe care l-am \ntâlnit.– A[a e, fu Jeff de acord. Prima dat` când l-am \ntâlnit,

mi-a f`cut harta astrologic` [i mi-a spus c` data trecut` m-am\ncarnat ca un sclav medic grec \n Roma antic`.

Linda râse.– Inventezi.El ridic` mâna ca [i când ar fi jurat.– Jur pe Dumnezeu. Spunea c` eram un botanist pe nume

Anoxamander care era medicul personal al nepotului\mp`ratului Tiberius.

– Bine, te cred.Jeff ridic` din umeri.– |ntreab`-l pe Stanley data viitoare când v` \ntâlni]i. Sunt

sigur c` v` ve]i mai \ntâlni.– Mul]umesc.D`dur` col]ul la Departamentul de poli]ie, Linda

potrivindu-[i pasul dup` pasul lung al lui Jeff.– Vrei s` vii cu mine? \ntreb` Jeff. Te voi prezenta

prietenului meu Claude Delancey. E [eful agen]ilor.Linda era interesat` s`-l cunoasc`.– Bine.Intrar` prin u[ile duble \n sediu, unde lui Jeff i se spuse c`

\n momentul acela clientul lui era supus lu`rii amprentelor. |lvor putea vedea.

70 FAYE MORGAN

Linda \l urm` pe Jeff pe un hol vopsit \n gri, apoi \ntr-o\nc`pere. Un b`rbat cu haine obi[nuite st`tea la un birouluând o declara]ie de la un tân`r.

B`iatul era \mbr`cat \n blugi decolora]i, o geac` de blugi [ibocanci. P`rul lui blond \i c`dea pe frunte [i avea barb`, Unlan] gros de argint atârna \ntre curea [i buzunarul din spate.

|l privi pe Jeff f`r` s`-l recunoasc`.– Bun`, Bobby, spuse Jeff.Ochii b`iatului se mutar` de la Jeff la poli]ist [i la Linda.

|nainte ca cineva s`-l poat` opri, luase un cu]it de desf`cutcoresponden]a de pe mas`, o \n[f`case pe Linda [i-i pusesecu]itul \n gât.

– Jeff, spune-le porcilor `stora s`-mi dea drumul sau oomor pe prietena ta. Cu]itul `sta e cam tocit, dar am s`-l \nfigcu putere. Nu cred c` vrei s` vezi asta. |n timp ce Jeff t`cea,Bobby o strânse pe Linda de gât. Ea gemu [i Jeff f`cu un passpre ea. E moart` dac` \ncerci ceva, Jeff, \l avertiz` b`iatul [iJeff se opri. Ochii lui n-o p`r`seau pe Linda.

Linda nu mai fusese atât de \ngrozit` \n via]a ei. Se rug`.Rug`ciunile din copil`rie reveneau \n mintea ei\nsp`imântat`.

Cel care o ]inea mirosea teribil. Transpira [i Linda aproapec`-i sim]ea inima b`tând. Chiar a[a [ocat`, \[i d`du seama c`era nebun s` \ncerce a[a ceva \n mijlocul unei sec]ii de poli]ieplin` cu poli]i[ti. To]i martorii \nlemniser`.

Jeff \[i g`si vocea.– Boby, d`-i drumul. Promit c` vei c`p`ta minimum de

pedeaps`. E[ti drogat [i nu [tii ce faci. Nu vei sc`pa. Dac` or`ne[ti, e[ti terminat [i chiar dac` nu-i faci nimic [i \ncerci s`

AVOCATUL PUBLIC 71

evadezi, vei fi prins \nainte s` faci un pas. Bobby, te rog. Nute pot ajuta dac` faci asta. Gânde[te-te omule, gânde[te-te.

Linda \[i imagin` ra]iunea celui care o re]inea \ncercând s`\nving` panica lui provocat` de drog. |ncet, \ncet strânsoarealui sl`bi. Jeff v`zu [i spuse:

– Las` cu]itul, Bob. Ea fu \mbrâncit` \n fa]` \n timp ceauzea obiectul de metal lovind podeaua.

F`r` s` se gândeasc`, alerg` \n bra]ele lui Jeff. El o prinse[i o ]inu la piept, mângâind-o.

– E \n regul` acum, e[ti \n siguran]`. S-a terminat, \imurmur` vocea lui \n ureche. Sim]ea vag zgomotul din jur \ntimp ce Bobby era \n[f`cat [i dus de acolo.

|nf`]i[area supl` a lui Jeff era \n[el`toare, descoperi Linda\n bra]ele lui. Era musculos [i slab. Treptat, \[i d`du seamac`-l ]inea ca [i cum ar fi fost eroina delicat` a unei melodramevictoriene. Nu vroia s` se dea \n spectacol. Se eliber` blând [ise d`du \napoi, dându-[i la o parte p`rul de pe fa]`.

– |mi pare r`u, spuse ea. M-am purtat copil`re[te.Jeff o privea pu]in \ncruntat.– De ce-]i ceri scuze? Amândoi am fost speria]i. N-ai de ce

s`-]i ceri scuze.Linda nu [tia ce s` spun`. |[i \mpreun` mâinile ca s` nu-i

mai tremure. Jeff o lu` de bra].– De ce nu intri \n biroul lui Claude s` stai jos pu]in. |]i

aduc un pahar cu ap`.Linda \l l`s` s-o conduc` \n biroul gol, unde se a[ez` pe o

canapea de piele. |n timp ce ie[ea, Jeff \ntâlni un b`rbatro[cat, solid, care vroia s` intre. Linda \i auzi vorbind.

72 FAYE MORGAN

– Claude, ce naiba se \ntâmpl` aici? se auzi vocea furioas`a lui Jeff. Nu-l mai auzise folosind tonul acesta pân` acum. Dece nu i-a]i pus c`tu[e? continu` Jeff. Oricine \[i putea da seamac` punea ceva la cale. Vreau s` primeasc` \ngrijiri medicale [is` i se fac` o expertiz` psihiatric` \nainte de audierilepreliminare, \n]elegi?

Nu auzi r`spunsul lui Delancey, c`ci se \ndep`rtau, dar \lv`zu b`tându-l pe Jeff pe um`r. Ochii Lindei se \nchiser` [i-[il`s` capul pe spate pe canapea.

Câteva minute mai târziu Jeff se \ntoarse cu un pahar deplastic plin cu ap` [i o pilul`.

– E un tranchilizant, spuse el. Infirmiera de jos mi l-adat.

Linda b`u pu]in` ap`, dar refuz` pastila.– Nu, mul]umesc.– A[a te vreau, spuse el [i o arunc` la co[. Se a[ez` lâng`

ea [i-[i \ntinse picioarele lungi \n fa]`, contemplându-[ipantofii.

– Ce mai e nou?Se privir` [i izbucnir` \n râs. Linda nu se mai putea opri,

\ncât \i d`dur` lacrimile.– Cred c` sunt isteric`, spuse ea.– E[ti perfect justificat`, r`spunse Jeff. |[i vâr\ mâinile \n

buzunare [i-[i \ncruci[` picioarele. Dac` tot nu vrei o pastil`,ce zici de ceva de b`ut? E patru [i jum`tate, ziua a trecut. Aiintrat \n \ncurc`tura asta fiindc` ai venit cu mine.

Linda ezit`. Nu prea vroia s` mearg` cu el. Sem`na cu o\ntâlnire. Dar nevoia de a fi cu el \i \nvinse obiec]iile.

AVOCATUL PUBLIC 73

– Bine.Nu \ntreb` unde mergeau, dar manierele lui rafinate nu-l

l`sau s` aleag` singur.– Unde ai vrea s` mergem?Linda se a[ez` confortabil pe scaunul de piele.– Alege tu, sunt prea obosit` s` gândesc. Surprinde-m`.El zâmbi.– Vine o surpriz`!Curând, ajunser` la periferie.– Odihne[te-te, spuse Jeff. Ai avut o zi grea.Mergeau cu ma[ina pe o [osea cu dou` benzi, printre

rânduri de copaci colora]i. Frunzele c`zute formau un covorpe marginea drumului, ruginii, maro [i galbene. Linda fu maiatent` când el o lu` pe un drum de ]ar`.

– |mi cer scuze, spuse el. Drumul e cam accidentat, darmerit`. Cel pu]in a[a sper.

Câteva minute mai târziu oprir` \n fa]a unei cl`diricoloniale restaurate, din secolul optsprezece. Jeff parc` pepavaj [i merser` la veranda mare. |n`untru, o tân`r` cucostum de epoc` \i salut`.

Interiorul o uimi pe Linda. Lemn`ria original` str`lucea [i\ntr-un [emineu mare ardea un copac \ntreg. La recep]ie era omas` de cire[ [i o roat` de tors st`tea lâng` un sc`unel demuls vacile. Pe jos erau pleduri. Linda era fermecat`.

Fata \i conduse la sala de mese unde alt [emineu aruncalumini vesele. Sala era plin` de mese rotunde acoperite cufe]e de mas` albe; [erve]ele ro[ii brodate erau \mp`turite pemargine. Pe fiecare mas` era o lamp` [i o vaz` cu flori. Dup`ce se a[ezar`, Linda \l privi pe Jeff.

74 FAYE MORGAN

– E dr`gu], spuse ea. De unde [tii de locul `sta?– De fapt a apar]inut unui str`mo[ de-al meu, r`spunse el.

A construit-o pentru mireasa pe care a adus-o din Anglia. E oafacere mic`, dar sigur`. Pu]ini [tiu de ea.

– |n felul `sta vin doar clien]i ale[i, nu-i a[a?Jeff ridic` mâna ap`rându-se.– F`r` discursuri \n seara asta, vrei?– Bine.Ap`ru un chelner [i Jeff comand` o sticl` de vin alb. Linda

bea rar, a[a c` nu recunoscu numele. F`r` \ndoial`, era cevapentru clasa de sus, care se bea la festivit`]i. Chelnerul plec`[i Jeff \i \nmân` Lindei meniul.

– Hai s` cin`m, spuse el. N-am mâncat de la unsprezece [ijum`tate [i dac` beau vinul pe stomacul gol, mi-e fric` s` num` \mb`t.

Linda ezit`. El \i ghici \ndoielile [i spuse:– F`r` obliga]ii.Asta o f`cu s` se simt` aiurea, a[a c` privi meniul [i alese

fructe de mare [i cambul`. Jeff comand` pate [i homari. De[i[tia c` avea de unde, Linda se minun` de u[urin]a cu carecheltuia banii.

La [apte [i jum`tate, dou` chelneri]e deschiser` ni[te u[iduble de la un cap`t al s`lii [i ap`ru o forma]ie pe o platform`[i un ring de dans. Muzica umplu aerul [i câteva cupluridansau.

Linda \ncepu stânjenit` s` m`nânce când sosi mâncarea.Când Jeff o invitase s` bea ceva, ea nu se gândise la atmosferaasta romantic` [i la o cin`. Vorbir` pu]in \n timpul mesei [i Jeff

AVOCATUL PUBLIC 75

p`rea rezervat. Când farfuriile fur` luate [i refuzar` desertul,el scoase o ]igar` dintr-o cutie de filde[ [i o aprinse cu obrichet` de aur.

– Nu [tiam c` fumezi, spuse Linda.– De obicei nu fumez, r`spunse Jeff. Doar când sunt

tensionat sau... Se opri, dându-[i seama ce recunoscuse. Jeffro[i [i Linda era captivat`. Nu era a[a de sigur pe el cum p`rea.El \[i reveni [i zâmbi. Dar mi le scot din sânge alergând \nfiecare zi.

Jeff comand` cafea [i coniac [i ascultar` muzica. |[i stinse]igara \n scrumier` [i veni lâng` scaunul ei, \ntinzând mâna.

– Dansezi cu mine, sau trebuie s` invit chelneri]a?{tiind c` gre[ea, dar neputându-se opri, Linda se ridic` [i-l

urm` pe ringul de dans. O lu` \n bra]e cu u[urin]`. Ea \[iamintea cât o tulburase \n dup`-amiaza când o luase \n bra]e.Muzica [i vinul o ame]iser` [i curând dansa cu capul peum`rul lui [i cu bra]ele dup` gâtul lui Jeff. E[ti nebun`, e[tinebun`, spunea o voce din mintea ei. Dar asculta de trupulei, care vroia s` r`mân` lâng` acest b`rbat. Mâna lui \i mângâiaspatele, ajungâng pân` la ceaf`. Sim]ea cum el se \nfierbânt`[i vibreaz`. Ochii ei se \nchiser` [i se abandon` la pieptul lui,\n bra]ele lui puternice. Doamne ajut`-m`, se gândi ea, nu-ll`sa s` vad` ce simt.

Brusc, muzica se opri. Linda nu [tia dac` s` plâng` sau s`spun` o rug`ciune de mul]umire. Cei din forma]ie plecar` s`ia o pauz` [i Jeff \i d`du drumul cu regret. St`teau \n mijloculringului [i Linda \i evita privirea. Se \ntoarse repede la mas`.El o urm` mai \ncet.

76 FAYE MORGAN

|[i b`ur` cafeaua \ntr-o lini[te \ncordat`. Linda observ` c`el sorbise din coniac, pe când al ei era neatins. Vroise s`-ipropun` s` pl`teasc` nem]e[te, dar Jeff semn` cecul. Linda \[ilu` geanta [i murmur` c` merge la toalet`.

Ochii ei erau ciudat de str`lucitori \n oglind`, de[i fa]a erapalid`. Mâinile \i erau reci. Trebuie s` \ndrept aceast` rela]ie peun f`ga[ profesional, se gândi ea. El nu trebuia s` b`nuiasc` fap-tul c` o tulburase, altfel nu mai putea lucra cu el. Dar, chiar \ntimp ce aceste gânduri \i treceau prin minte, Linda sim]eaamprenta trupului lui pe al ei. Se piept`n` [i se ruj`, ceea ce of`cu s` arate ca o stafie. {i-l [terse [i \[i ciupi obrajii. Era mai bine.

Jeff o a[tepta \n hol cu puloverul ei pe bra]. O ajut` s` [i-lpun` [i ie[ir`. Linda tremura violent, fie de emo]ie, fie defrig, nu putea spune. Dar Jeff observ` [i \[i scoase haina,punându-i-o pe umeri. Când ea protest`, el spuse:

– Ia-o. Nu fi prostu]`. Tonul lui nu suporta contraziceri,a[a c` ced`.

Drumul spre cas` se f`cu \n t`cere. Jeff puse o caset` cuCeaikovski \n casetofon ca s` nu mai fie nevoie s` vorbeasc`.Ma[ina Lindei era \ncuiat` [i asigurat` [i ea era obosit`. Putealua un taxi diminea]a, a[a c`-i spuse lui Jeff s-o duc` acas`.

Când ajunser` acas` la ea, Jeff vru s` coboare s-o conduc`,dar ea \l opri. Scoase haina lui [i o l`s` pe scaun.

– Linda. Ea se \ntoarse [i-i puse un deget pe buze. Jeff \id`du drumul [i spuse:

– Bine, nu vom vorbi despre asta. Noapte bun`.Linda urc` treptele verandei, descuind u[a \n mod

mecanic. Jeff a[tept` pân` când intr` [i apoi plec`. Linda\nchise u[a [i se sprijini de ea.

AVOCATUL PUBLIC 77

Câteva zile mai târziu Jeff g`si solu]ia la cazul Puritan. Erasfâr[itul dup`-amiezii [i Linda [tia c` ceilal]i plecau. Zgomotulma[inilor de scris [i al u[ilor de la dulapuri \ncet`, \nlocuit de„La revedere“ [i „ne vedem mâine“. Dar Linda continua s`lucreze, uitându-se prin zeci de cazuri, c`utând idei. Era [asef`r` un sfert când Jeff ap`ru \n prag. Linda \l privi surprins`.Credea c` plecase acas`.

– Evrika, spuse el. Am g`sit!Era entuziasmat. Ochelarii \i ridicase \n p`r ca o vizier`,

n-avea cravat` [i mânecile c`m`[ii erau suflecate pân` la cot.|n mân` avea un volum vechi „King's Bench, 1812“.

– O mie opt sute doisprezece? Uit`-l, e dep`[it spuse Linda.Jeff d`du din cap c` nu.– Nu e. A fost citat \n Pensylvannia \n 1973. Ascult`. Se

sprijini de u[` [i citi cu voce tare o situa]ie asem`n`toare cucazul lor. Era aproape la fel, oricât de greu i-ar fi venit s`cread` [i ochii Lindei se m`rir` \n timp ce asculta. Se ridic` dela birou [i lu` cartea \n mân` s` citeasc`. Judec`torul hot`râse\ntr-un fel favorabil din punctul de vedere al lui Puritan.

|l privi uimit`. Râse tare [i arunc` \n aer cartea.Jeff s`ri, zâmbind, o lu` de mâini [i o \nvârti. Linda \l s`rut`

pe obraz.– E[ti un geniu, spuse ea. El o prinse [i o trase spre el.– Pupicul `sta nu e o r`splat` suficient` pentru ce am

reu[it, spuse el. M` gândesc la ceva mai substan]ial. |nainte s`se poat` feri, gura lui cobor\ pe a ei, sigur`, irezistibil`. Lindasim]i c`-[i pierdea controlul. |l dorise atât de mult [i acum eraaici: gura lui, mâinile lui, trupul lui. Buzele ei se\ntredeschiser`.

78 FAYE MORGAN

Biroul disp`ru [i ei doi erau \n alt univers. Linda nucrezuse c` poate sim]i atât de intens. Era ame]it` \n bra]ele lui.Jeff mirosea frumos, a s`pun [i parfum, cu o urm` de tutun.Ea \[i retrase gura [i-l s`rut` pe gât. El gemu [i o prinse detalie, tr`gând-o spre el. Tr`gând-o de p`r, \i aduse buzele peale lui din nou.

Telefonul de pe biroul ei sun` [i se \ndep`rtar`, ca doicopii vinova]i prin[i c` se joac` de-a doctorul. Linda \[i pusemâinile pe obrajii arzând [i se \ndrept` spre birou. Cu coadaochiului, \l v`zu pe Jeff punându-[i palmele pe perete, cucapul aplecat, ca un sportiv care \[i tr`gea r`suflarea.

– Linda Redfield, spuse ea \n telefon.– Bun` Linda, sunt Maggie.– O, Maggie, spuse Linda u[urat`. La ce se a[teptase, la

vocea lui Dumnezeu?– E[ti bine?– Da. Care e problema?– Te-am c`utat acas` [i n-a r`spuns nimeni, a[a c` am sunat

la birou. Trebuie s` te iau la [ase pentru conferin]a aia de laFacultatea de Drept.

Linda oft`. Uitase complet.– Ne \ntâlnim acolo, bine? Plec direct de aici. Dac` plec

acum, ajung la timp.– Ne vedem acolo. E[ti sigur` c` totul e \n regul`? Vocea ta

e... ciudat`.– Totul e \n regul`. }ine-mi un loc.Linda \nchise [i \ncepu s` arunce lucruri \n serviet`, \n

timp ce Jeff o privea enigmatic. Dup` câteva clipe spuse:

AVOCATUL PUBLIC 79

– Nu e nevoie s` fugi. Nu te voi viola.Mâinile Lindei se oprir`. Se decise s` \nfrunte subiectul

Pentru prima oar` de când sunase telefonul \l privi pe Jeff.– Nu ar fi viol, Jeff, [tii asta. Tocmai asta e problema.El inspir` adânc [i-[i ]inu r`suflarea ca [i cum s-ar fi a[teptat

la ceva.Linda ocoli biroul [i se opri \n fa]a lui, observându-i

tr`s`turile regulate [i privirea limpede. |nghi]i [i spuse:– Uite ce e, Jeff, nu trebuie s` mai continu`m a[a. Ne va

distruge rela]ia profesional` [i slujba asta e important` pentrumine. Ar fi altfel dac` am avea vreo [ans`, dar...

El st`tea nemi[cat, privind-o intens.– Dar?Linda ridic` din umeri.– E[ti cu altcineva [i eu am... propriile mele interese. Nu

vreau o aventur` ieftin` care s`-mi pun` la \ndoial` aceast`[ans` pe care m-am str`duit s-o ob]in.

– Aventur` ieftin`. Mul]umesc mult.Linda se \nfrân`.– Nu m` face s` m` ap`r. {tiu s-o fac [i pe asta. {tii ce vreau

s` spun.El \[i desp`turi mânecile [i Linda \[i d`du seama c` era

mânios. Curioas`, \ntreb`:– Nu ar`]i când e[ti mânios, nu-i a[a?El \nclin` capul, ca [i cum i s-ar fi f`cut un compliment.– Am fost educat s` cred c` exteriorizarea emo]iilor e de

prost gust. |[i puse ochelarii \n buzunar [i \[i netezi p`rul.Dar \n mod evident, tu g`se[ti la mine câteva lucruri deprost gust, inclusiv presupusa mea \nclinare pentru

80 FAYE MORGAN

aventuri u[oare. O privi [i fu [ocat` s` vad` c` era r`nit. Totuit c`, de[i suntem atra[i unul de altul, nu prea m` apreciezi.

O l`s` pe Linda singur` \n biroul mic, privind dup` el pehol.

Linda fu neatent` \n timpul \ntregii conferin]e. A[ezat`lâng` ea, Maggie lua noti]e \n timp ce vorbitorul \ncântagrupul de studen]i la drept [i avoca]i cu complica]iiledivor]ului f`r` culp`. Linda privea f`r` s` vad` un avizier careanun]a o petrecere pentru studen]ii din primul an la drept laCentrul Studen]esc St. Germain vineri seara [i vedea fa]a luiJeff pe anun]. Abia dac` \[i d`du seama de terminarea con-ferin]ei, pân` ce oamenii din jur \ncepur` s` ias`, câ]ivaoprindu-se s` discute cu oaspetele de onoare. Maggie o b`tupe um`r.

– Bine, pu[toaico, ce se petrece? Toat` seara ai fost picat`din lun`. {tiu c` divor]ul f`r` culp` nu e captivant, dar amimpresia c` orice s-ar fi spus, ai fi fost la fel de distrat`.

– Sunt doar obosit`.Maggie \[i puse caietul de noti]e sub bra] [i \[i lu` geanta.– E mai mult decât atât. Hai s` bem o cafea [i s`-mi spui

p`sul t`u.Se oprir` la un snak-bar chiar lâng` campus. Linda

comand` un sandvi[ cu brânz` de care abia se atinse. |n celedin urm`, Maggie spuse:

– Am dreptate presupunând c` starea asta are ceva de-aface cu Lord Langford, copilul meu?

Linda d`du din cap c` da.– E[ti \ndr`gostit` de el?Linda \[i ridic` privirea.

AVOCATUL PUBLIC 81

– Se vede?Maggie puse pe mas` cea[ca de cafea.– Doar eu v`d. Oricum, e irezistibil. Are o manier`

profesional`. {i ]ie \]i plac oamenii inteligen]i. Ca s` numai men]ion`m profilul grecesc [i minunatul p`r ro[u. Aiv`zut ce culoare are? Dac` ar fi femeie, a[ crede c` s-avopsit.

Linda zâmbi. Maggie o aducea mereu cu picioarele pep`mânt. |ncurcat` de reac]ia ei, Maggie continu`.

– |mi place cum se joac` cu juriul. |n costumele lui la treipiese [i cu ochelari, arat` ca \n reclama pentru whisky.

– Ultima carte pe care a citit-o e „Cum s` ag`]i fetele“,ad`ug` Linda.

– Nu, el a scris-o, spuse Maggie.Râser` [i Linda sim]i c` se relaxa.– Nu e amuzant, Maggie. Mi-a f`cut avansuri [i-l doresc. M`

lupt \n fiecare zi s`-l ]in la distan]`.Maggie ridic` din umeri.– Atunci, de ce te lup]i? Cedeaz`.– {i s` fiu apoi p`r`sit`? Nu, mul]umesc. Va sfâr[i prin a se

c`s`tori cu p`pu[a aia Barby cu sânge albastru, iar eu voir`mâne singur`. N-a[ putea s`-l uit, chiar dac` a[ fi departe.Dac` a[ avea o aventur` cu el, [tiu ce s-ar \ntâmpla. E timpuls` m` p`zesc.

– Deoarece sub poleiala lui, crezi c` e un [obolan?Linda urm`ri cu degetul urma l`sat` de cea[c` pe mas`.– Asta e problema. Dup` ce am lucrat cu el, nu mai

cred asta. Ar fi fost mai u[or dac` mi-a[ fi p`strat ideeaproast` despre el, dar de fapt e de treab`, admise Linda.

82 FAYE MORGAN

{tiu c` va pleca \n cele din urm` cu domni[oara Dolar saucu cineva ca ea. {i refuz s` fiu doar o experien]` pentru el.

Maggie f`cu un semn chelneri]ei s` le mai aduc` ni[tecafea.

– De unde [tii c` nu-i pas` de tine? Ceva te-a f`cut s` ter`zgânde[ti, nu-i a[a? {i de ce crezi c` te urm`re[te? Suntsigur` c` poate g`si o femeie mai agreabil` decât ai fost tu cuel. De ce s` se chinuie s` cucereasc` o femeie b`nuitoare?

– Poate fiindc` m` vede \n fiecare zi. Poate tocmai pentruc`-l resping. Sau poate...

Maggie \[i ridic` sprâncenele.– Da?– Probabil c` sun` ridicol, dar am impresia c` vrea s`-mi

schimbe p`rerea despre el. {tie c` nu-l pl`ceam la \nceput [icrede c` \nc` mai simt asta. Se pare c` e important pentru el.

– Probabil nu crede c` exist` cineva care s` nu fie captivat`imediat de el [i vrea s`-[i p`streze reputa]ia.

– {tii, a[a am crezut [i eu, dar nu mai sunt sigur`. Nu pare\ncrezut. De exemplu, ast`zi m` s`ruta când ai sunat...

Maggie r`mase cu gura c`scat`.– Cred c` am auzit o respira]ie grea.Linda ignor` remarca [i continu`.– Vroiam s` plec imediat [i el a crezut c` m` tem de el. Era

sup`rat. |i descrise scena lui Maggie. S` vezi ce expresie aveape fa]`, ca [i cum i-a[ fi r`nit sentimentele.

– E o posibilitate pe care n-o iei \n calcul.– Care anume?– Poate [i el e la fel de \ndr`gostit de tine.Linda râse.

AVOCATUL PUBLIC 83

84 FAYE MORGAN

– }i se pare, Maggie. Nu sunt genul lui.– De ce crezi asta? E[ti f`r` \ndoial` atr`g`toare.– Prietena lui Jeff nu e chiar Meduza. {i gânde[te-te la

milioanele ei.Maggie nu mai avea r`bdare.– Dar nu ]i-a trecut prin cap c` poate prefer` o femeie

inteligent`, capabil`, care s-a descurcat singur`, unei parazitecu pedigriu?

– Nu, pentru c` sunt sigur` c` n-o consider` a[a. {i elprovine din acela[i mediu.

Maggie \[i goli cea[ca [i se \ncrunt`.– Cred c` ar trebui s`-]i reexaminezi p`rerile, doamn`

avocat. E[ti prea ambigu`. Pe de o parte spui c` e un tip detreab`, pe de alta c` e un snob [i c` te vede doar ca pe odistrac]ie. Hai, hot`r`[te-te. Poate c` el conteaz` mai multpentru tine decât admi]i. Nu fi a[a de sigur` c` n-are dreptatecând spune c` nu-l apreciezi.

Cuvintele lui Maggie o obsedar` tot restul serii, pân`\nainte s` adoarm`.

Capitolul 6

Linda [i Jeff studiau un caz \n biroul ei când Mary b`tu\ncet la u[`, apoi o deschise câ]iva centimetri.

– {tiu c` mi-ai spus s` nu te deranjez dac` te sun` cineva[i s` preiau mesajele, dar e un b`rbat pe nume Jesus la telefon[i insist` s` discute cu tine.

– E un mesaj divin, spuse Jeff. Rug`ciunile ]i-au fostascultate.

– Nu cred. Nu vezi câteodat` câte un \nger? r`spunse Linda\n ton cu el.

– Nu, r`spunse el. Ioana D'Arc auzea voci.– R`spunzi sau nu? \ntreb` Mary ner`bd`toare.– F`-mi leg`tura.Linda credea c` [tie cine era.

Jesus Ortiz fusese un client de-al ei când era avocat dinoficiu. |l reprezentase când cump`rase mobil` [i aparateelectrocasnice cu o \n]elegere care renegocia contractul cufiecare nou` cump`rare, pl`tind o rat` la toate obiectele, astfel

\ncât nu putea pl`ti un singur obiect. Cum toate lucruriletrebuia \napoiate dac` nu pl`tea o rat`, le-a pierdut pe toate.Linda \l ajutase cu pledarea necinstei [i el o ]inuse minte [i og`sise la noua slujb`.

De data asta, problema lui era mai grea. Suna de la camerade gard` a spitalului, unde fusese adus de poli]ie cu o plag`\njunghiat` c`p`tat` \ntr-o \nc`ierare \ntr-un bar. Avea câtevaacuza]ii serioase. Avea nevoie de un avocat.

Linda \nchise telefonul [i-i explic` rapid lui Jeffcircumstan]ele.

– Ce zici? \l \ntreb` ea. E vreo obiec]ie s` iau cazul `sta?Jeff ridic` din umeri.– Nu poate pl`ti onorariile noastre, ar fi doar ca s` faci o

fapt` bun`. Dac` vrei \ntr-adev`r s` iei cazul `sta, te voi ajuta\n [edin]a de comitet.

– Mul]umesc. Merit` s` fie reprezentat pe gratis, te asigur.Te superi dac` l`s`m ce avem de f`cut pu]in? Ar`t` biroul\nc`rcat cu dosare. Trebuie s` merg acolo s` v`d despre ce evorba.

Jeff se ridic`, luându-[i jacheta de pe sp`tarul scaunului.– Vin cu tine. Oricum am liber \n dup`-amiaza asta ca s`

lucr`m la Puritan. Mary \mi va prelua mesajele.Linda ezit`. Vroia s` fie \mpreun` cu el doar la birou [i

acesta era un eveniment care putea dura mult.– Nu e necesar.– Ba cred c` e, spuse Jeff ferm. Spitalul `la e \ntr-o zon` r`u

famat`. Nu te las s` te duci singur`.Linda g`si grija lui amuzant`.

86 FAYE MORGAN

– Jeff, \nainte s` m` mut aici, am petrecut mai mult timp \nzona aia decât \n sufrageria mea.

El nu era prea convins.– Fiindc` ai fost neprev`z`toare \nainte nu \nseamn` c`

trebuie s` fii [i acum.Aceast` reac]ie protectoare era cam nea[teptat`, dar Lindei

\i pl`cu. Era a[a de obi[nuit` s`-[i poarte singur` de grij` \ncâtera pl`cut s` lase pe altcineva s` aib` grij` de ea. |i amintea decomportamentul ei când Bobby o \n[f`case la \nchisoare [i Jeffo protejase.

B`tea un vânt \nghe]at \n timp ce o luar` spre cartierul deest, unde era spitalul. Jeff conducea \n timp ce Linda \i vorbeadespre via]a lui Ortiz. Era o poveste care nu diferea mult de amultor tineri portoricani care veniser` \n Statele Unite cufamiliile [i speran]ele lor. P`rin]ii lui Jesus nu [tiau engleza,tat`l avea slujbe ciudate [i mama se str`duia din greu s`creasc` patru copii. Jesus era cel mai mare [i se descurca maibine pentru c` putea comunica [i era sudor, meserie pe careo \nv`]ase la cursurile de var` pentru tineri. Lindei \i pl`cea deel deoarece spre deosebire de al]i b`rba]i hispanici, carecredeau c` femeile trebuie s` fie supuse [i se revoltau laperspectiva unui avocat femeie, Jesus o tratase mereu curespect [i admira]ie.

Camera de gard` era un haos, cu accidente, copii cu febr`[i supradoze de drog. |l g`sir` pe Jesus \ntr-un cabinet, p`zitde doi poli]i[ti \n uniform`. Un intern \i cosea bra]ul, care erat`iat de la cot pân` aproape de \ncheietura mâinii. O privi peLinda [i ochii lui negri [i mari se luminar`.

AVOCATUL PUBLIC 87

– Doamn` Redfield, mul]umesc mult c` a]i venit, spuse el,privindu-l prev`z`tor pe Jeff. Accentul lui era slab, cu excep]iamomentelor tensionate, când era mai pronun]at. Cu cinesunte]i?

– Jesus, dânsul e colegul meu, Jeff Langford. Lucreaz` cumine la noul serviciu. Po]i vorbi de fa]` cu el.

Cei doi poli]i[ti \i supravegheau \n timp ce Linda afladetaliile incidentului de la Jesus. Fusese confundat cu altb`rbat. Adversarul lui Jesus era [i el t`iat, dar mai u[or [ifusese deja tratat [i dus \n centru. Linda lua noti]e [i \i spuselui Jesus c` va vorbi cu barmanul [i cu patronii, care v`zuser`incidentul imediat ce va putea. F`cu o list` cu acuza]iile dup`ce vorbi cu ofi]erul care f`cuse arestarea [i-l asigur` pe Jesusc` va face tot posibilul s`-l ajute. El se relax` [i deveni maioptimist. Dup` ce plecar`, Jeff \ntreb` zâmbind:

– To]i clien]ii t`i arat` ca el?– Da, r`spunse Linda. {i to]i clien]ii t`i arat` precum Gary

Grant, nu-i a[a?– Nu asta vroiam s` spun, r`spunse Jeff. E chipe[ [i are

influen]` asupra ta.– Are \ncredere \n capacitatea mea de a-l scoate din

\ncurc`tur`, spuse Linda. Asta-i tot.– Nu cred, spuse Jeff. Te dezbr`ca aproape cu privirea.

Sunt surprins c` n-ai sim]it un fior.Linda c`zu pe gânduri, con[tient` c` dac` Jeff observase

interesul lui Jesus, trebuia s` \nsemne ceva.Se oprir` la barul unde avusese loc \nc`ierarea [i vorbir` cu

proprietarul [i cu barmanul. Linda lu` numele altor clien]icare fuseser` martori, apoi plec`.

88 FAYE MORGAN

– Au p`rut uimi]i când le-ai spus c`-l reprezin]i pe Jesus,coment` Jeff când ie[ir` afar`.

– Oamenii ca noi nu sunt de obicei prea interesa]i deproblemele unora ca Jesus, spuse Linda. Ar`]i a agent FBI [ieu la fel. |i po]i acuza c` par surprin[i?

Merser` pe jos pe Center Street spre parcarea de la spital,unde Jeff \[i l`sase ma[ina.

– Chiar ar`t ca un agent FBI? \ntreb` el \ngrijorat.– Ai pardesiu [i restul. Linda râse.– Tu nu ar`]i, spuse Jeff. |mi vin \n minte alte compara]ii,

dar nu asta.Linda nu r`spunse, \ntrebându-se ce vroise s` spun`. Apoi

observ` c` treceau pe lâng` unul din locurile preferate laprânz când era avocat din oficiu.

– Uite Tony's Pizza, spuse ea. Pe aici h`l`duiam nu de mult[i pot spune cu convingere c` Tony are cea mai bun` pizza dinSpringfield.

– Ai spus destul, r`spunse Jeff, luându-i bra]ul [iconducând-o spre u[`. |mi place pizza.

– Da? \ntreb` Linda surprins`.– Sigur.Linda \l urm` \n`untru. De ce l`sa percep]ia diferen]elor

dintre ei s` ias` la iveal`? Oricât de mult \ncerca s`-l considerela acela[i nivel cu ea [i cu al]ii, nu mergea. Era o pr`pastie\ntre ei, chiar dac` exista doar \n mintea ei.

O dat` a[eza]i, Jeff comand` o pl`cint` [i bere.– N-o s` pot mânca tot, protest` Linda.– Eu, da, spuse Jeff. Stai s` vezi, te voi uimi.Linda vroia s` spun` ceva, când u[a se deschise [i intr`

Warren Vanders. Nu vroia s-o umileasc` \n fa]a lui Jeff. Nu

AVOCATUL PUBLIC 89

vroia s`-i jigneasc` sentimentele lui Warren, dar era atât deinsistent [i de enervant \ncât scotea ce era mai r`u din ea.

Se \ntoarse cu fa]a la perete, sperând s` n-o observe. Darnu avu norocul `sta. |l auzi strigând-o pe nume [i-l privi peJeff.

– Cine e? \ntreb` Jeff, privindu-l pe Warren cu ochii\ngusta]i.

– Ciuma bubonic`, r`spunse Linda. Sau epidemia de grip`din 1917, ce vrei.

– Cred c` sufer` de dragoste ne\mp`rt`[it`.– Nu vreau s` fiu rea, dar nu pot s` dau ochii cu el dup`

ziua asta.– Poate-mi vine vreo idee, spuse Jeff.– Cred c` e prea târziu s`-i spun c` am murit, spuse Linda,

\n timp ce Warren trecea printre ultimele mese care-idesp`r]eau.

– Bun`! spuse Warren. Te-am c`utat. Apoi prietena taMaggie mi-a spus c` ai o slujb` nou`.

– A[a e, spuse Linda zâmbind politicos. P`rul lui Warrenera ciufulit, avea gulerul ridicat [i cravata p`tat`. S` spui c`Warren era ne\ngrijit era ca [i cum ai fi spus c` Mississippi eraun pârâu de munte.

Avea o personalitate pe m`sur`. Linda acceptase din mil`s` se \ntâlneasc` o dat` cu el [i pân` la sfâr[itul serii \i venises`-i dea cu o piatr` \n cap. {i, mai r`u, acea sear` l-a \ncurajatatât \ncât nu mai putea sc`pa de el. Oamenii normali sufereaude nesiguran]` [i \ndoieli despre felul cum ar`tau, nu [iWarren. Linda trebuise s` fie grosolan` cu el ca s-o lase \n pace[i acum d`dea iar peste el.

90 FAYE MORGAN

– Unde lucrezi acum? \ntreb` Warren. Linda [i-l \nchipuivenind la Rolf, Langford [i Pinney [i-i pieri cheful de pizza.

– Cu mine, spuse Jeff, zâmbindu-i lui Warren. Dac` n-aiv`zut-o pe Linda, cred c` n-ai auzit. A fost aleas`vicepre[edinte na]ional al Asocia]iei Avoca]ilor Homosexuali.Nu e minunat?

Linda se \nec` [i gura lui Warren r`mase c`scat` [i ochii ise m`rir`. R`mas f`r` grai, o privea pe Linda, care nu aveamulte de zis.

– Suntem mândri de ea, continu` Jeff. E o onoare.– P`i... da... o fi, se bâlbâi Warren. Apoi, revenindu-[i,

continu`. Felicit`ri, Linda. Trebuie s` plec acum. M-am opritdoar s` te salut.

Plec` la fel cum venise, dar mai repede. Jeff \l priveasatisf`cut.

– Nu cred c` te va mai deranja, spuse el.– Jeff, cum ai putut s`-i spui o minciun` atât de sfruntat`?– Am sc`pat de el, nu-i a[a? }i-am spus c` o s`-mi vin` vreo

idee.– Minunat, spuse Linda. Acum va spune tuturor.– M` \ndoiesc, r`spunse Jeff. Va p`rea prost c` te-a urm`rit.Dup` [ocul ini]ial, umorul situa]iei o f`cu s` râd`.– Ai v`zut ce fa]` avea? \ntreb` ea chicotind.– |mi venea s`-i trag câteva.– Maggie \i spune Bartlely C`m`tarul, \l inform` Linda.Pizza sosi [i Jeff \ncepu s` m`nânce. Ar`t` fereastra din

spatele Lindei.– A \nceput s` ning`.Mestecar` \n lini[te o vreme, apoi Jeff spuse:

AVOCATUL PUBLIC 91

– |n]eleg c` ai fost m`ritat`.Linda lu` o gur` de bere.– A[a e. So]ul meu a murit \ntr-un accident.– A]i fost ferici]i? \ntreb` Jeff.Linda se gândi s` dea un r`spuns conven]ional, dar când \i

privi ochii verzi sinceri, spuse:– Nu, n-am fost.– De ce nu? \ntreb` Jeff, apoi ad`ug`: dac` te deranjeaz` s`

vorbe[ti despre asta, \n]eleg.– Nu m` mai deranjeaz`, r`spunse Linda, dându-[i seama

c` era adev`rat. Mi-a trecut.Jeff a[tept`.– Nu ne potriveam, ne-am c`s`torit prea tineri, presupun,

spuse Linda oftând. Jim vroia alt gen de femeie. I-ar fi pl`cuto fat` de mod` veche, care s` fac` pr`jituri [i s` coas` rufe [im-a \ntâlnit pe mine. Vroiam s`-mi termin studiile [i s` am ocarier`. El vroia copii. M` \n`bu[eam [i el se sim]ea p`c`lit.Dac` n-ar fi murit, nu cred c` mariajul nostru ar mai fi duratmult.

– E greu de imaginat c` un b`rbat ar fi nemul]umit de tine,spuse Jeff.

Mâna Lindei \nghe]` \n timp ce lua un [erve]el. Cum s`r`spund` la asta?

– E[ti dr`gu] c` spui asta, dar Jim avea propria luiversiune a pove[tii, r`spunse Linda rapid, ca s`-[i ascund`reac]ia emo]ional` la comentariul lui. Cum \mi spuneamereu mama lui, lumea era plin` de tinere dornice s` fiegenul de so]ie pe care-l dorea Jim. Nu era vina lui c` nu nepotriveam.

92 FAYE MORGAN

– Se pare c` n-a]i discutat \nainte, remarc` Jeff.– A[a e. De unde ai [tiut c` am fost m`ritat`?– Mi-a spus Phyllis Beresford.– Phyllis Beresford! Femeia asta trebuie c` e o reporter` \n

travesti. Cred c` [tiu de unde-[i ia informa]iile. M-a anchetat lapetrecerea de Halloween, dar am reu[it s` scap. {i-a gre[itvoca]ia. Ar fi fost o anchetatoare minunat`.

– E un pe[te de prad`, a[a e, spuse Jeff. Sunt convins c` areo re]ea de spioni care-i ofer` subiecte de bârf`. M` enerveaz`,cred mereu c` va scoate un reportofon [i m` va \ntreba„Domnule Langford, câ]i copii nelegitimi spunea]i c` ave]i?“

Linda râse. Jeff o imitase bine pe doamna Beresford.Jeff chema chelneri]a [i achit` nota de plat`. Când ie[ir`,

ningea zdrav`n [i drumul pân` la parcare promitea s` fie rece[i umed.

– Ce-ar fi s` a[tep]i aici [i aduc eu ma[ina? suger` Jeff.N-are sens s` \nghe]`m amândoi.

Linda r`mase \n u[a restaurantului [i-l privi cum alerga pestrad`. Dup` pu]in timp, ap`ru ma[ina lui, luminând fulgii dez`pad` cu farurile.

– Str`zile sunt alunecoase, o avertiz` Jeff \n timp ce urca \nma[in`. Trebuie s` mergem \ncet.

Jeff o lu` spre birou, unde era parcat` ma[ina Lindei [icurând se v`zu c` nu exagerase cu starea drumurilor. BMW-ultrecea dintr-o parte a drumului \n alta, parc` era pe patine.Oricât de \ncet mergeau, p`rea imposibil s` p`streze controlul.Linda v`zu câteva ma[ini abandonate pe marginea drumului,p`rându-se c` proprietarii lor se hot`râser` c` mersul pe jos eramai sigur. Jeff era un [ofer bun, dar era clar c` era \ngrijorat.

AVOCATUL PUBLIC 93

Aproape ajunser` \napoi pe State Street când o ma[in`ap`ru din senin, mergând prea repede. Jeff \njur` [i \ncerc`s-o evite, dar aceasta se apropia alunecând spre ei. Era evidentc` Jeff nu se putea feri. L`s` volanul, o trase pe Linda pe locullui [i se arunc` peste ea, ap`rând-o cu trupul lui. Acesta fuultimul lucru pe care Linda [i-l aminti.

***

Linda se trezi \n acela[i spital pe care-l vizitase \n dup`-amiazaaceea ca s`-l vad` pe Jesus Ortiz. De[i era noapte, v`zu gheretainfirmierei \n lumina slab` de pe coridor [i recunoscu mirosulde medicamente. Avea un bandaj gros pe cap [i când \[i mi[c`gâtul, sim]i un junghi \n cap. Sim]ea c` plutea [i [tiu c` e dela medicamente. Se uit` dup` sonerie [i v`zu o siluet`\ntunecat` lâng` ea. Jeff st`tea pe un scaun lâng` patul ei.Dormea, cu capul era pe marginea saltelei.

Linda \[i aminti accidentul, impactul teribil, dar cam atât.|[i amintea cu tandre]e cum Jeff o protejase. Ce f`cea el aici?Probabil c` era miezul nop]ii, dup` lini[tea din jur. Linda \[imi[c` degetele [i-i atinse p`rul. Jeff se trezi.

Se ridic` [i-i duse mâna la buze.– Draga mea, te-ai trezit. Te sim]i bine? Doamne, am crezut

c` te-am omorât. Doctorii nu-mi spuneau nimic. Am fost\ngrijorat, \nnebunisem. Erai atât de nemi[cat`, am crezut c`ai murit. Cum te sim]i? S` chem infirmiera?

Linda zâmbi, atingându-i fa]a nelini[tit`.– M` simt bine, spuse ea cu greu, sim]indu-[i limba umflat`

[i moale. M` doare pu]in capul [i cred c` plutesc, dar \n restm` simt bine.

94 FAYE MORGAN

Jeff râse u[urat, s`rutându-i \n palma. Apoi se aplec` pestepat, cu mâinile pe marginile pernei [i o s`rut` pe gur`.

– Credeam c` te-am pierdut, murmur` el. }i-au f`cutradiografii craniene. |]i imaginezi ce speriat am fost. Lindamea scump`, spuse el [i o s`rut` din nou.

E un vis, gândi se Linda. Sunt plin` de medicamente [i amhalucina]ii. Asta mi-a[ dori s` se \ntâmple [i cred c` e adev`rat.

|nchise ochii [i Jeff se ridic` [optind:– Acum mai bine ai dormi, ai nevoie de odihn`. Voi sta

lâng` tine. Se a[ez` iar pe scaun, tr`gându-l mai aproape decapul patului.

– }ine-m` de mân`, spuse Linda celui din imagina]ia ei [idegete calde le luar` pe ale ei. Ce zici de asta? Un spectruascult`tor.

– Jeff? murmur` ea.– Da, scumpo?– Mai lu`m o pizza mâine?Se auzir` râsete.– Trei, Cu an[oa, ardei iute [i restul. Acum culc`-te.Diminea]`, Jeff disp`ruse. Fusese oare aici? Linda nu era

sigur`. Amintirea trezirii din noaptea trecut` era ca un vis [iputea crede u[or c` doar \[i imaginase.

Intr` o infirmier` care \i f`cu o injec]ie [i-i examin`pupilele.

– B`rbatul `la nebun a plecat acas`.– Cine?– B`rbatul nebun de care am auzit de la schimbul de

noapte. Tipul care era \n ma[in` cu tine. N-a vrut s` plece nicicând doctorul l-a asigurat c` e[ti bine. A insistat s` stea cu tine.

AVOCATUL PUBLIC 95

Am auzit c` au vrut s`-l aresteze, pân` au aflat c` era fiul luiJefferson Langford. B`trânul Langford e un binef`c`tor peaici, n-au vrut s`-l supere.

A[adar, Jeff fusese aici.Dup` câteva ore ap`ru un medic [i o supuse pe Linda unor

teste, spunând \n cele din urm`:– Ave]i noroc. Lovitura de la cap ar fi putut fi mai grav`, dar

prietenul dumneavoastr` a stat \n calea impactului. I-a ruptcâteva coaste [i dou` degete de la mâna stâng`.

Ochii Lindei se umplur` de lacrimi. Atunci, de ce st`tusetoat` noaptea cu ea?

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, medicul ridic` din umeri [ispuse:

– Ne-a l`sat s`-i bandaj`m coastele [i s`-i punem degetele\n ghips, dar nu a r`mas sub observa]ie. Era con[tient [i puteamerge, a[a c` n-am avut ce face. Nu puteam s`-l ]inem dac` nuvroia. Vroia doar s` v` vad`. Ar mai fi r`mas, dar l-am convinss` plece acas`. I-am spus c` v-ar sup`ra s`-l vede]i nedormit [iepuizat. A[ vrea s` fie cineva la fel de preocupat de mine.

Maggie ap`ru dup`-amiaz`, aducând o plant` \n ghiveci [io cutie cu bomboane de ciocolat`.

– Ce e asta? \ntreb` ea, privind-o pe Linda. Ai face orice s`atragi aten]ia asupra ta.

– Arat` mai r`u decât e, r`spunse Linda. |mi vor da drumulacas` mâine.

– V`d c` eroul t`u a plecat, spuse Maggie. Am auzit despredevotamentul lui. Cred c` a \nnebunit când a aflat c` ai fostr`nit` grav.

Linda nu spuse nimic. Era trist`.

96 FAYE MORGAN

– |nvesele[te-te, pentru Dumnezeu, \nseamn` c` am avutdreptate [i-i pas` de tine.

– Asta nu schimb` situa]ia.– Nu \ncepe iar. O s` m` faci s` m` doar` capul la fel ca pe

tine. Niciodat` nu e[ti mul]umit`, [tii? |ntâi erai sup`rat`pentru c` Jim Redfield era un b`d`ran. Acum e[ti sup`rat`pentru c` Jeff Langford nu e. Problema cu capul t`u nu efizic`, e mental`.

– Nu-i adev`rat, protest` Linda.– Ba da, i-o t`ie Maggie. Ai g`sit pe cineva care te apreciaz`

pentru ceea ce e[ti [i ridici alte obiec]ii \n calea rela]iei.Linda nu r`spunse.– Bine, spuse Maggie r`bd`toare, hai s-o lu`m pas cu pas.

|i place c` e[ti inteligent` [i-]i folose[ti mintea, corect?Linda d`du din cap c` da.– Zilele astea mi-a spus „Cel mai simpatic lucru la tine e c`

e[ti inteligent`“. }i l-ai fi putut imagina pe Jim spunând asta?– Sincer, nu mi-l pot imagina pe Jim spunând altceva decât

„Unde mi-e cina?“ sau „De ce nu mi-ai c`lcat c`ma[a“?Linda zâmbi trist.– Dar dup` p`rerea ta nu v` ve]i \n]elege deoarece e din

„lumea bun`“. Nu vezi c` e[ti ridicol`? Suntem \n America.Avem democra]ie. To]i oamenii sunt egali. Constitu]ia,Declara]ia de Independen]`, ]i le aminte[ti? N-ai terminatdreptul?

– Nu mai fi sarcastic`, Maggie, spuse Linda. Nu \n]elegi.– |n]eleg c` te por]i de parc` ai fi de neatins, iar el e

Maharajahul de Ranchipur. Nu e Dumnezeu, Linda. De cenu-]i acorzi [anse? Se poate s` fie [i el nebun dup` tine.

AVOCATUL PUBLIC 97

– Nu e adev`rat, spuse Linda, \nc`p`]ânat`.Maggie ridic` mâinile, \nvins`.– Renun]. Trebuie s` m` \ntorc la munc`. Ud` palmierul

când po]i. Ignor` z`pada de afar` [i convinge-te singur` c` e[tila Miami Beach.

– Voi \ncerca, spuse Linda [i Maggie plec`.M`tu[a Marie sun` din New Jersey. Se calm` dup` ce Linda

o asigur` c` avea doar r`ni u[oare. |i spuse c` Laurie, prietenaLindei din [coala elementar`, se mutase \n Vermont \mpreun`cu so]ul ei [i a[tepta al doilea copil. Linda [i-a amintit deLaurie cea energic`, fost` [ef` de majorete [i \ncerc` s` [i-oimagineze cu doi copii. Nu reu[i.

Un tân`r intr` cu un co[ de ferigi \n camera Lindei. Pecartea de vizit` scria „M` \ntorc disear`, Jeff“.

La scurt timp sosi Diana Northrup, \ntr-o jachet` albastr`de vulpe [i pantaloni strâm]i, cu ghete [i m`nu[i de ied. |[iscoase blana [i r`mase \ntr-o tunic` alb` de angora, care-isublinia propor]iile. Linda ar fi vrut ca Maggie s` fi r`mas.N-ar fi considerat-o pe Linda a[a prostu]` dac` ar fi v`zut cucine concura.

– Jeff mi-a spus despre accident, spuse ea cu o voce dulce.{tiu c` ar dori s` trec s` te v`d.

Dar cum r`mâne cu ce vreau eu? se gândi Linda. Nu aveanevoie de o vizit` a \n`l]imii sale care s`-i provoace o depresie.

Minunea era c` Diana \i vroia binele. Nu putea [ti c` areefect negativ asupra pacientei pe care venise s-o \nveseleasc`.

Vorbir` lucruri m`runte, apoi, când plec`, Diana spuse:– Chiar sunt fericit` c` ar`]i bine. Jeff era \ngrijorat pentru

tine. Se sim]ea responsabil fiindc` el conducea.

98 FAYE MORGAN

– N-a fost vina lui, r`spunse Linda. Mi s-a spus c` cel`lalt[ofer era beat.

– Chiar a[a, spuse Diana. Jeff e... sensibil. Pune la suflet.Te rog, nu-mi ]ine o cuvântare despre calit`]ile lui, sau voi

urla, se gândi Linda. Cu voce tare, spuse:– Mul]umesc c` ai venit.Diana plec`, l`sând \n urm` o dâr` de parfum, o amintire

a prezen]ei ei.|n acea sear`, medicul scoase bandajele de pe capul Lindei

[i anun]` c`-i va da drumul acas` a doua zi, de[i va trebui s`se \ntoarc` pentru a-i scoate firele.

Dup` vizita doctorului, Linda f`cu du[. Purta o casc` denailon ca s`-[i protejeze rana [i ar fi vrut s`-[i spele p`rul.Maggie \i adusese un halat nou de baie [i-l \mbr`c` peste pija-maua de spital. Se perie pe p`r [i st`tu pe scaunul pe caredormise Jeff \n noaptea accidentului.

Jeff sosi la [apte, când \ncepeau orele de vizit`. Era\mbr`cat \n blugi negri, care-l f`ceau [i mai suplu [i unpulover gri. |[i l`s` jacheta de piele pe pat [i se a[ez` lâng` ea,studiind fa]a Lindei.

– Ar`]i obosit`, spuse el. Dormi destul?– Jeff, dac` dormeam mai mult, ei ar fi crezut c` sunt \n

com`. Doar asta am f`cut de când sunt aici. M-am s`turat depatul `sta [i când voi ie[i nu voi mai dormi o s`pt`mân`.

– O vreme nu vei veni la serviciu, insist` el. Trebuie s` terefaci.

– M` \ntorc la munc` luni. Am \ntrebat medicii [i nu [tiude ce a[ sta acas`, când n-am nimic. |mi voi scoate firele pestevreo dou` zile [i apoi voi fi ca nou`.

AVOCATUL PUBLIC 99

– Spui prostii.– Spune-i asta doctorului Ginotti.Jeff schimb` subiectul.– Jesus Ortiz a ie[it pe cau]iune. Am rezolvat ast`zi.– Mul]umesc, Jeff.– Cred c` m` consider` un \nlocuitor slab pentru tine,

ad`ug` Jeff. Zâmbi, dar p`rea timid. Regreta oare scenatandr` din camera asta, de noaptea trecut`? Probabil.Acum c` era sigur c` nu e nici un pericol, \i p`rea r`u c`se manifestase.

– E[ti sigur` c` te sim]i bine? insist` el. Am vrut s` ai oinfirmier` numai pentru tine, dar doctorul nu mi-a permis.Spunea c` nu e necesar.

– Slav` Cerului, spuse Linda. Dac` a[ fi v`zut a[a ceva, a[ fifost sigur` c` voi ajunge \n cer.

– A[a credeam [i eu, r`spunse Jeff. Erai alb` ca varul \nambulan]`.

– Ai fost \n ambulan]` cu mine?El ro[i pu]in.– P`i... erai incon[tient`. Ce era s` fac?– Se pare c` ai avut grij` de mine.– Nu la asta sunt buni prietenii.Prieteni. Nu se mai a[tepta la nimic. Tocmai auzise.– A[a e, r`spunse ea.El \i \ntâlni privirea [i p`rea nevinovat ca un copil.– Sunem prieteni, nu-i a[a?– Bine\n]eles, spuse Linda celui care \i spusese „drag`“ [i

„scumpo“ \n aceea[i camer`.

100 FAYE MORGAN

AVOCATUL PUBLIC 101

– Cred c`, oricum, e ceva, murmur` el.Sosi Susana Daley [i vorbir` despre probleme de birou.

Când sosi infirmiera la opt, vizitatorii ei plecar`. Linda ascult`anun]ul c` se terminase ora de vizit`, [tiind c` [i alte lucrurise terminaser` pentru ea.

Când plec` a doua zi diminea]`, se duse la recep]ie s`prezinte asigurarea de s`n`tate pentru a pl`ti [i femeia o privi\ncruntat`.

– Chitan]a dumneavoastr` a fost pl`tit` deja, doamn`Redfield. De tân`rul acela, J. Langford, 1227 Williams Street,Longmeadow, Massachusetts.

Linda r`mase o clip` cu portofelul \n mân`. Jeff. De cef`cea lucruri din astea, când ea \ncerca din greu s`-i reziste?Nu coopera deloc.

Capitolul 7

Când Linda se \ntoarse la birou, fu \n centrul aten]ieicâteva ore, c`ci to]i vroiau s` vad` victima accidentului.

|[i scosese firele [i nu-i mai r`m`sese decât o dung` ro[ie.Cu timpul va deveni roz, apoi alb`. Linda sim]ea c` ar fitrebuit s` vin` \n baston, pentru efect dramatic, c`ci ar`tanormal.

Craig o invit` s` ia prânzul, plângându-se c` a pierdutaventura. Fusese plecat \n c`l`torie de afaceri laWashington, când Linda [i Jeff avuseser` accidentul. Se\ntorsese cu o noapte \nainte [i nu aflase despre asta pân`nu venise la serviciu.

– Dar \n]eleg c` to]i s-au ]inut de treab` \n absen]a ta.– Nici nu m` a[teptam ca treaba s` se opreasc`, r`spunse

Linda zâmbind. Niciodat` nu m-am crezut foarte important`.– Ce se mai aude cu Puritan Petroleum? \ntreb` Craig.– Jeff s-a ocupat de asta, r`spunse Linda, de[i r`mâne

complicat. Am vise c` se \ntinde \n toat` lumea.

– Nu poate fi a[a de r`u.– Depinde cu ce-l compari. Pe lâng` cazurile de patent

cred c` e o nimica toat`, dar pentru cineva care s-a ocupat cucontracte de leasing [i rate \n toat` cariera, pare piatra de laRosetta.

Craig rupse o baghet` de pâine \n dou`.– Nu-]i face probleme. Jeffie te va scoate din \ncurc`tur`.

Se pricepe.– Nu vreau ca „Jeffie“ s` m` scoat` din \ncurc`tur`,

r`spunse Linda. Dac` a[ fi fost tipul de femeie care s` a[tepteca un b`rbat s` m` scoat` din situa]ii grele, n-a[ mai fi cu tineaici.

– |mi cer scuze. Nu \ncepe cu propaganda feminist`.– |mi pare r`u, Craig. Cred c` sunt cu capsa pus` azi.

Biroul meu nu se mai vede de dosare. M-am uitat la ele [imi-a venit s` m` \ntorc acas` \n pat. E ciudat, cât am fostplecat` abia a[teptam s` m` \ntorc [i când m-am \ntors, \mivenea s`-mi iau câmpii. Nu \n]eleg.

– A[a e via]a, pu[toaico.Comandar` [i când veni salata, Craig \ntreb`:– Ca s` te mai scot din rutin`, vii cu mine la o mic` petre-

cere sâmb`t` seara? Un fost partener a cump`rat o cas` nou`[i o ud`. Mi-au spus c` pot s` vin cu cineva. Ce zici?

– Nu cred, Craig. Am atâta de recuperat c` va trebui s`lucrez de vineri seara pân` luni diminea]a. Am treburipresante. Alt` dat` cu drag` inim`, dar nu acum.

Craig d`du din cap gânditor, str`pungând o ro[ie cufurculi]a.

AVOCATUL PUBLIC 103

– E[ti o femeie dr`gu]`. Dar ai vrut s` spui c` n-am nici o [ans`.– Craig, eu...– Nu-i nici o problem`, o \ntrerupse el. Nu m` voi

sinucide. Dar \mi dau seama cum bate vântul. Bate \n direc]iaFiului Num`rul Unu, nu-i a[a?

– Nu [tiu ce vrei s` spui.– Ba cred c` da. Nu-mi place s`-]i spun asta, dar n-ai nici o

[ans`. E legat cu panglic` roz [i pe el scrie Lady Diana.Linda nu spuse nimic.– O, te dore[te, orice prost poate vedea asta, dar când va fi

s` se \nsoare va opta pentru ac]iuni bleu [i propriet`]i \nPennsylvania. E fermec`tor [i galant, dar \nainte de toate ede[tept. {tie unde-i e norocul. Nu te l`sa p`c`lit` demanierele lui elegante [i aerul inocent. E unul din cei maicalcula]i b`rba]i.

Linda nu [tia ce s` spun`. Craig spunea ceea ce gândea [iea despre Jeff [i totu[i se gândi c` spunea asta pentru c`fusese respins.

– Craig, spuse Linda dup` o pauz` jenant`, nu vreau s` nesup`r`m.

– Nu m-am sup`rat, spuse el prietenos. |nc` \mi place detine [i, oricât de ciudat ar p`rea dup` tot ce am spus, \mi placeJeff. Tuturor le place de Jeff. E firesc: câinilor le plac oasele,copiilor juc`riile, oamenilor le place de Jeff. Vreau doar s`\n]elegi de unde vine. Boga]ii sunt diferi]i, Linda. Nu se potab]ine. {i se amestec` tot cu boga]i.

– {tiu ce se \ntâmpl`, Craig. {i eu am gândit asta.– |mi pare bine. Crede-m`, nu vreau s`-mi discreditez

rivalul. Nu a[a te voi cuceri, l-ar face s` arate mai bine [i eu s`

104 FAYE MORGAN

ar`t mai r`u. Sunt de mai mult timp aici [i am v`zut [i altefemei care i-au dat ce aveau mai bun. El nu vrea con[tient s`\n[ele, e doar ca un copil \ntr-un magazin de dulciuri care [tiec` poate avea ce bomboane vrea. |n]elegi ce spun? Are preamulte [i nu se poate ab]ine. {tiu c` gânde[ti c` sunt gelos, [is` fiu sincer sunt, dar e mai mult decât atât. Nu vreau s`suferi.

Era sincer.– Bine, Craig. Mul]umesc pentru sfat. Voi avea grij`.

***

Jeff fusese la tribunal toat` diminea]a, dar o a[tept` când se\ntoarse la birou.

– Cum te sim]i? \ntreb` el \ngrijorat. Te-a durut capul, aiavut ame]eli, vezi neclar?

– Nici un simptom.– Asta a spus doctorul Ginotti s` urm`rim, spuse el \n

defensiv`.– Nu-mi place s`-]i spun, dar am sim]it o refacere

complet`. M` bucur c` e[ti aici, fiindc` vreau s` vorbesc cevacu tine. Chitan]a de la spital a fost pl`tit` \nainte s` ies. Se parec` un domn Langford a avut grij`. Am ceva de spus \n leg`tur`cu asta.

– Nu e nimic de spus. Chitan]a e pl`tit`.– Jeff, nu e bine!O privi uimit [i apoi \ncepu s` râd`.– Nu e bine! Linda, nu e[ti la pensionul de domni[oare.– Totu[i, cred c` n-ai f`cut bine.

AVOCATUL PUBLIC 105

– Uite ce e, Linda, firma \]i pl`te[te asigur`rile de s`n`tate,corect? Ei bine, tat`l meu e proprietarul [i eu voi fi cândva,par]ial m`car. Ia-o ca pe o plat` \n avans. Astfel, to]i vor fiferici]i.

– To]i \n afar` de mine.– Doamne, e[ti \nc`p`]ânat`. Nu cumva e[ti irlandez`?– Galez`.Jeff zâmbi.– Acela[i lucru.– Nu pentru un galez.– Care e numele t`u de fat`?– Rees. Nici Linda nu e prenumele meu. Ci Llhande.

P`rin]ii mei l-au anglicizat \n Linda când au venit aici, pentruc` nimeni nu-l putea pronun]a. |nseamn` ceva \n celt`, darnu-mi amintesc ce.

– Llhande Rees, spuse el, \ncercându-l.– Suna ca numele unei stripteuze, nu-i a[a? remarc` ea,

apoi oripilat` de ce spusese, \nchise gura.Jeff râse [i spuse:– Asta nu trebuie s` spun` o doamn` ca tine. |i puse

mâinile pe umeri. Galezo, e[ti minunat`. O \mbr`]i[`, apoiplec` \n biroul lui, chicotind.

Dup` prânzul acela, Craig n-o mai invit` pe Linda la mas`.Era totu[i cordial, dar era evident c` renun]ase s` mai \ncerces`-i captiveze aten]ia.

La sfâr[itul s`pt`mânii, Susan Daley o opri pe Linda pe hol.– Linda, te superi dac` \]i pun o \ntrebare personal`?Linda nu [tia niciodat` ce s` r`spund` când era \ntrebat`

asta. Ce ce \ntâmpla dac` r`spundeai „Da, m` sup`r“?

106 FAYE MORGAN

– Ce vrei s` [tii? o \ntreb` ea pe Susan.– Te mai vezi cu Craig Jensen? M-a invitat undeva \n

weekendul `sta [i nu vreau s`-]i \ncalc teritoriul.Linda o mângâie pe bra].– Nu te mai gândi, Sue. Craig [i cu mine nu ne potriveam.

Du-te cu el [i distreaz`-te.Fa]a lui Susan se lumin` [i plec` fredonând. Fusese atent`

c` \ntrebase, se gândi Linda. Majoritatea ar fi profitat de ocazief`r` s` le pese de sentimentele altora. Susan avea clas`. Lindazâmbi, gândindu-se la Craig c` se descurca. Bravo lui. Nu eraunul care plângea dup` ceea ce nu putea avea. Ar trebui s` iao lec]ie de la el.

Maggie sosi acas` la Linda \n noaptea aceea ca s-o conving`s` mearg` la o \ntâlnire surpriz` cu prietenul ei, Larry [i cu unprieten de-al lui de la serviciu. Perspectiva de a conversa cu unstr`in n-o atrase pe Linda.

– Maggie, ultima \ntâlnire surpriz` la care am mers a fost laliceu. Tipul erau un geniu la matematic`, admis devreme lafacultate. Toat` seara mi-a povestit teoriile lui ezoterice. Nucred c` am adormit, dar am c`scat mult. Nu a fost cea maipl`cut` experien]` pentru mine.

– {i ce vei face, vei sta acas` a[teptându-l pe Jeff Langfords` vin` c`lare pe arm`sarul lui alb? Nu [tiu dac` se va\ntâmpla, având \n vedere c` din cele ce mi-ai spus nu i-ai datnici un indiciu despre cât ]ii la el. E telepat sau ce?

– Maggie, am discutat asta. Credeam c` ai uitat.– Nici gând. E[ti nebun` dup` el, dar el nu [tie. Nu vrei s`

[tie, pentru c` nu e din aceea[i categorie social` [i are deja

AVOCATUL PUBLIC 107

ceea ce tu consideri o partener` potrivit`. |ntre timp, refuzi s`te gânde[ti m`car s` te \ntâlne[ti cu altcineva, fiindc` nimeninu se poate compara cu domnul Miere.

– {tiu.Vocea Lindei era atât de pierdut` \ncât Maggie se alarm`.

St`tea pe un scaun [i studia fa]a Lindei. O [tia de mult timp [in-o mai v`zuse a[a \nfrânt`. Linda era o persoan` cu resurse.Era greu de crezut c` aceast` situa]ie o \nvinsese.

– M` \ntreb ce s-ar \ntâmpla dac` l-a[ suna pe Jeff [i a[ aveao mic` discu]ie cu el, spuse Maggie gânditoare.

– Maggie, te iubesc, dar dac` faci asta, te omor, r`spunseLinda.

– {i atunci, ce va fi? \ntreb` Maggie. Vei deveni retras` [i veitricota? Vei scrie poezii secrete, pasionate [i le vei \ndesa prinsertare, ca Emily Dickinson? Sau vei \nnebuni, ca surorileBronte? Ce va fi? Vreau s` fiu preg`tit`.

– Maggie, nu fi dramatic`. {tiu c` nu sunt prima femeiecare se afl` \n situa]ia asta. Linda oft`. Altele au supravie]uit [ia[a voi face [i eu.

– Nu sunt atât de sigur`. E[ti foarte ciudat` [i nu-mi place.– Nici eu nu sunt prea mul]umit` de asta.Maggie se \ndrept` [i \[i \mpreun` mâinile \n poal`.– Uite ce e, Linda, [tiu c` doare. {i eu am trecut prin asta.

Dar nu-]i anula [ansele de a g`si pe altcineva. Dac` a[ ar`ta catine [i a[ avea mintea ta, n-a[ mai pierde timpul cu Larry. L-airefuzat pe Craig Jensen, care e inteligent [i simpatic [i acumalearg` dup` Susan, care nu va face gre[eala pe care ai f`cut-otu. Te-ai gândit c` vrei doar ceea ce nu po]i avea?

Linda oft`.

108 FAYE MORGAN

– Mul]umesc, doctor Hilton. Unde ai f`cut facultatea depsihologie?

– |ncerc s` fiu logic`, spuse Maggie ]âfnoas`.– Logic`! Dac` a[ putea aplica logica sentimentelor mele

pentru Jeff, n-a[ fi \n \ncurc`tura asta. A[ vrea s` pot fira]ional`, dar \n fiecare diminea]` când m` scol m` gândesc lael, am durerea aceea care-mi spune: „\l vrei, dar nu-l po]i avea“.

– A[ vrea s` te pot ajuta.– {i eu, r`spunse Linda.Iarna cuprinse vestul New Englandului. Vremea era s`lbatic`;

temperaturi sub zero grade [i vânturi \nghe]ate \i ]ineau peoameni acas`. Cerul era \nc`rcat [i amenin]`tor tot timpul, darningea pu]in. La [tiri se spunea c` unii oameni au murit de frig\n case ne\nc`lzite. Linda nu mai asculta. {tirile eraudeprimante, sau starea ei?

Se \ngrop` \n munc` [i d`du deoparte gândurile la Jeff.Când \l vedea la birou, vorbea pu]in [i la obiect cu el. Maggie\nc` o b`tea la cap s` ias` [i s`-[i uite problemele, dar Lindei ise p`rea f`r` sens. Nu era o adept` a evad`rii, nu \nv`]ase artade a uita problemele mergând la petreceri. |[i amintea mereuceea ce o deranja.

Jeff o c`ut` pe interfon câteva s`pt`mâni dup` accident cas`-i spun` c` [oferul ma[inii care-i lovise era judecat pentruconducere \n stare de ebrietate, conducere periculoas` [i alteacuza]ii. El p`rea s` cread` c` Linda va fi mul]umit` la aflareave[tii, dar nu prea conta pentru ea. Necazurile altuia nu le[tergeau pe ale sale.

Când ie[i \n seara aceea de la birou, \l v`zu pe Jeff suindu-se\n Audi 5000 al Dianei. Ma[ina lui era \nc` la repara]ie, c`ci

AVOCATUL PUBLIC 109

piesele str`ine erau greu de ob]inut. Linda \i privi\ndep`rtându-se [i se gândi ce ciudat` era via]a, c` ace[ti doioameni pe care nu-i cunoscuse pân` de curând \i captivauaten]ia. Oricât \ncerca s` nu se gândeasc` la ei, reap`reau, atât\n vise noaptea, cât [i ziua. Avusese chiar un co[mar. Jeff [iDiana erau pe mal [i o priveau cum se \neca. Râdeau [irefuzau s`-i arunce un colac de salvare.

|ntr-o vineri dup`-amiaz`, Linda r`m`sese ultima laserviciu, sau cel pu]in a[a credea pân` ap`ru Jeff s`-i cear`s`-l duc` acas` cu ma[ina.

– Nu te ia Diana? \ntreb` Linda.– S-a dus la Boston pentru weekend, explic` Jeff. Nu

vroiam s` \nchiriez o ma[in` doar pentru o zi.– Cheam` un taxi, spuse Linda necru]`toare. Vroia s` fie

cât mai pu]in \n compania lui.El crezu c` glume[te.– Vrei s` plec acas` \ntr-un taxi? Un om r`nit ca mine?– Coastele tale s-au vindecat [i bandajele de la degete sunt

nimica toat`, r`spunse Linda.El o privi mirat [i Linda \[i d`du seama ce grosolan` era.– Bine, ced` ea, stai s`-mi iau lucrurile [i plec`m.Era deja \ntuneric când plecar` [i str`zile erau

aglomerate. Linda \ncerc` s` se gândeasc` la un subiect deconversa]ie, dar \i era team` s` nu-[i tr`deze sentimentele [ise rezum` la banalit`]i [i r`spunsuri monosilabice la\ntreb`rile lui.

Când ajunser` la casa lui Jeff, Linda nu opri motorul,inten]ionând s`-l lase s` plece. El opri motorul [i-i lu` cheile.Linda aproape c` ]ip` de sup`rare. Acum, ce va urma?

110 FAYE MORGAN

– Vino pu]in la mine, spuse Jeff. Am ceva pentru tine.– Jeff, nu po]i s` aduci lucrul `la la birou, luni? N-am

timp [i...– Nu poate a[tepta pân` luni. Dureaz` doar un minut.|l urm` pe verand` [i \n hol. El aprinse lumina [i o lu`

\nainte spre living.– Uite, spuse el, ar`tând o mic` mas` lâng` canapea. Pe ea

era un tort de ciocolat` pe care scria cu fri[c` „La Mul]i Ani,Llhande“.

– L-am scris bine?– Da, [opti Linda. De unde ai [tiut?– Data de na[tere era \n C.V.ul t`u, r`spunse el. Mi-am

notat-o.A[tept` ca ea s` mai spun` ceva [i cum ea t`cea, el

interpret` gre[it.– O idee proast`, nu? Am vrut s`-]i iau un cadou, dar [tiam

c` nu vei accepta nimic de la mine. A[a c`... ei bine, \mi cerscuze dac` am gre[it.

Ea d`du din cap c` nu, prea uimit` ca s` vorbeasc`. O lu`de umeri [i o \ntoarse cu fa]a la el, plin de \ngrijorare.

– Linda, ce e? N-am vrut s` te sup`r.Ea \[i duse mâna la gur`, atât de nec`jit` \ncât o lu` \n

bra]e.– Scumpo, nu, murmur` el, nu sta a[a. Am vrut doar s`-]i

fac o bucurie.Hot`rârile ei se risipir` \ndat` ce fu \n bra]ele lui, unde

dorise de multe ori s` fie. El \i mângâie p`rul [i o leg`n`,luându-i apoi mâinile [i a[ezându-se pe canapea cu ea pegenunchi.

AVOCATUL PUBLIC 111

– Spune-mi, spuse el. Spune-mi ce-am f`cut?Ea \i duse mâna la buze ca s` tac` [i el spuse:– Hai s` fac` [i buzele ce fac mâinile, [i o s`rut`.Rezisten]a slab` pe care [i-o preg`tise disp`ru, l`sând \n loc

o pasiune devastatoare care-i alung` orice urm` de ra]iune. Os`rut` pân` o durur` buzele, mâinile lui mângâind-o peste tot.

– Vreau s` te ating, spuse el. Scoate-]i hainele.Ea \l l`s` s-o dezbrace, oftând când gura lui \i atinse sânii.

O mângâia pe picioare [i Linda nu-l putea opri. Când o l`s` oclip` ca s`-[i scoat` hainele, \l privi ame]it`, abia a[teptându-ls` se \ntoarc`. Apoi, privirea ei c`zu pe o fotografie \nr`mat`a Dianei. N-o v`zuse când fusese aici data trecut`.

Gemând, se ridic`, ]inându-[i bluza peste sânii goi. Nu-lputu privi.

Jeff auzi [i c`zu \n genunchi lâng` ea.– Care e problema? \ntreb` el, \ncercând s-o ia din nou

\n bra]e. Ea nu ced`, paralizat` de umilin]`. El \i d`dudrumul brusc, ridicându-se \n picioare [i aranjându-[i p`rul.Linda, nu-mi face asta, te doresc atât de mult [i am a[teptatdestul.

Ea nu r`spunse, dar \[i strânse bra]ele la piept [i se aplec`\nainte. El o privi [i-i v`zu durerea.

– Bine, spuse el. |mbrac`-te. Se \ntoarse cu spatele \n timpce ea se \mbr`ca.

Linda era [ocat` c` degetele n-o ascultau. L`s` bluzane\ncheiat` [i jacheta la fel.

El se \ntoarse când o auzi mi[cându-se spre u[` [i o opri.– Nu po]i s` pleci a[a, spuse el, vei \nghe]a.Ea \[i \ncheie to]i nasturii. Jeff spuse:

112 FAYE MORGAN

AVOCATUL PUBLIC 113

– Vreau s` [tii c` n-aveam asta \n minte când ]i-am cerut s`m` iei cu ma[ina. Vroiam doar s`-]i fac o surpriz` cu tortul,apoi lucrurile au sc`pat de sub control.

Linda \l lu` de bra], cu ochii mari.– Promite-mi, spuse ea.– Ce s`-]i promit? C` nu voi mai dori s` fac dragoste cu

tine? Cum pot s`-]i promit asta?– Promite-mi c` nu vei mai \ncerca, r`spunse Linda. Altfel

va trebui s`-mi dau demisia. Nu mai pot suporta.– |mi propui o treab` grea, spuse el amar. S` te am pe

lâng` mine, dar s` nu te pot atinge, sau s` nu te mai am lâng`mine deloc.

– Te rog, [opti ea. Trebuie s` lucr`m \mpreun` [i nu voiputea dac` voi crede c` a[a ceva s-ar putea repeta.

– A fost a[a de r`u? \ntreb` el. |]i provoc repulsie?– O, Jeff, [tii c` nu. Nu e[ti resping`tor. Asta e problema.

Putem fi iar ca \nainte, colegi, sau trebuie s` p`r`sesc firma?– Ce te a[tep]i s` spun? Probabil c`-mi faci o favoare. M-ai

torturat destul. Stai lini[tit`, nu te voi mai sup`ra.{i a[a f`cu. Luni, Linda a[tepta nervoas` s` dea vreun

semn despre ce se \ntâmplase vineri seara. Dar el \[irec`p`tase calmul [i ea se relax`. Era ca [i cum nu s-ar fi\ntâmplat. Era recunosc`toare, pentru c` avea alt` problem`presant`.

Capitolul 8

Lindei nu-i venea s` cread` c` audierea preliminar` \ncazul Puritan era programat` \n diminea]a urm`toare. P`rea c`lucrau la el dintotdeauna, gândindu-se la el când dormeau saumâncau [i tot nu era complet gata. Ea [i Jeff lucrau mult dup`ce plecau ceilal]i, ca s` termine. F`cur` o pauz` de o gustarela zece [i era evident c` vor trece ore pân` vor putea mergeacas`.

Jeff se \ntoarse cu o pung` de hamburgeri [i dou` cafele.|n timp ce scotea ambalajele, coment`:

– Nutri]ioni[tii spun c` mâncarea asta nu e bun`, dar sevând multe.

Linda lu` o \nghi]itur` mare [i spuse:– Cu asta am crescut. M`tu[a mea spunea c` dac` m`

\mboln`vesc, va trebui s`-i lichefieze [i s` m` hr`neasc`intravenos. |[i [terse gura cu un [erve]el. B`nuiesc c` erai maiobi[nuit cu mu[chi file când erai mic.

El se opri din mestecat.

– Când eram mic, eram obi[nuit s` m`nânc cu servitorii \nbuc`t`rie.

Evident, considera subiectul \nchis. Continua s` se uitepe noti]e \n timp ce mânca. Linda \l privi cum se ridic` \npicioare [i se \ntinse, c`ma[a lui subliniind l`rgimea umerilor[i \ngustimea taliei. Arunc` cocolo[ul de hârtie \n co[ul delâng` u[`.

– Dou` puncte, spuse el.Scoase capacul de plastic al paharului, sprijinindu-se de

birou. Blugii decolora]i veneau pe el ca a doua piele,sco]ându-i \n eviden]` mu[chii coapsei. Linda privi \n alt`parte, dorindu-[i s` nu se fi schimbat pentru meciul de tenisde dup`-amiaz`. Era mai u[or s`-i reziste \n costum, nu c` arfi fost mai pu]in atr`g`tor, dar p`rea mai distant.

Gândurile ei fur` \ntrerupte de vocea lui.– Capul sus. Un obiect argintiu zbura prin aer spre ea [i-l

prinse instinctiv. Era o bomboan` \n poleial`. Dulciuri pentruo fat` dulce, spuse el, sco]ând \nc` una din buzunar.

– Mul]umesc, Hamlet.– Cu pl`cere, Ofelia.– Unde le-ai g`sit?– |n automatul de jos, spuse el cu gura plin`. Energie

instantanee.– {i eu am nevoie.Jeff \[i puse cafeaua pe mas`.– Haide, avem treab`.– |napoi la ocn`.Mai lucrar` câteva ore. Când Linda \[i privi ceasul, era dou`

[i jum`tate diminea]a.

AVOCATUL PUBLIC 115

– Jeff, nu mai pot. Literele \mi joac` \n fa]a ochilor. Dac`nu ne oprim acum, o s` mor aici [i femeia de serviciu \mi vag`si cadavrul diminea]`.

Jeff \[i frec` ochii.– E diminea]`. Bine, [i eu sunt obosit. S` l`s`m totul cum

e [i vom relua de unde ne-am \ntrerupt. Audierea e launsprezece, a[a c` vom mai avea câteva ore.

Ie[i din camer` [i se \ntoarse cu haina lui [i cu a ei. |iscoase basca de lân` dintr-o mânec` [i i-o puse pe cap,apoi scoase m`nu[ile din cealalt` mânec` [i i le puse \nmâini.

– Nu e[ti \n stare s` te \mbraci singur`.Linda era prea obosit` ca s` r`spund`. Se sprijini de perete

\n timp ce el \nchidea fermoare [i capse.– Jacheta ta ar trebui s` aib` cifru, spuse ea.– Amuzant, r`spunse el. M`car \mi ]ine de cald.Lifturile erau oprite, a[a c` o luar` pe sc`ri cinci etaje. Afar`

era frig.– Doamne ce ger. S` fugim, spuse Jeff, luând-o la trap [i

tr`gând-o pe Linda dup` el.Ma[inile lor erau singurele \n parcare. El alerg` pe loc

lâng` ma[ina ei \n timp ce ea puse cheia \n contact. Se auzir`doar ni[te clicuri. Bateria era consumat`.

Linda \[i puse mâinile pe volan [i-l privi resemnat`.– Trebuia s` [tiu c` a[a se va \ntâmpla, spuse ea. A pornit

greu toat` s`pt`mâna [i cred c` frigul i-a venit de hac. Deobicei st` \n garaj noaptea.

– Las-o, spuse el sco]ând aburi. O remorc`m mâinediminea]`. Te duc acas`.

116 FAYE MORGAN

Intrar` \n BMW-ul lui Jeff care se \nc`lzi repede. CasaLindei era aproape, dar [tia c` Jeff va trebui s-o ia peautostrad` ca s` ajung` la Longmeadow. Ar`ta extenuat [i,când oprir` la u[`, ea spuse:

– Intr` pu]in. |]i voi prepara un nes ca s` r`mâi treaz pân`ajungi acas`.

El ezit` [i Lindei i se p`rea c` vrea s`-i citeasc` fa]a. Apoiopri motorul.

– Mul]umesc. O urm` pe verand` [i b`tu din picioare \ntimp ce ea descuia u[a.

Când intr`, el se duse direct la canapeaua din living.– M` voi \ntinde pu]in pân` aduci cafeaua, spuse el.|n buc`t`rie, Linda puse ibricul pe foc. Scoase cafeaua

solubil`, o can`, lapte [i zah`r [i le puse pe o tav`. |n timp cea[tepta ca apa s` fiarb`, puse un [erve]el [i o linguri]` lâng`can`. Amestec` apa fierbinte cu cafeaua solubil`, apoi dusetava \n living.

Jeff adormise pe canapea, \mbr`cat [i \nc`l]at. Ar`ta ca uncopil, cu capul pe un bra] [i o prinse tandre]ea.

Nu vroia s`-l trezeasc`. {i ea era obosit`. Puse tava jos pe om`su]` [i lu` o p`tur` dintr-un cuf`r de cedru. O puse pesteel [i stinse lumina.

|n dormitor se dezbr`c` repede pe \ntuneric [i \mbr`c` unhalat. |n timp ce se \ntindea \n pat, se gândi c` Jeff dormea \ncamera de al`turi [i fericirea o cuprinse ca un vis frumos.

Linda fu trezit` de o siluet` \ntunecat` \n holul de lâng`dormitor. Pe moment se sperie [i abia dup` câteva secunde \[iaminti ce se \ntâmplase.

– |mi pare r`u c` te-am trezit, [opti Jeff. Vroiam s`-]i las unbilet când plecam.

AVOCATUL PUBLIC 117

– Cât e ora? \ntreb` Linda c`scând.– Nou`. Cred c` po[ta[ul m-a trezit umblând la cutie.– Nou` diminea]a? exclam` Linda, ridicându-se.|ntârziaser`.– Calmeaz`-te, spuse Jeff din u[`. Am sunat deja la birou [i

i-am spus lui Mary c` m` \ntâlnesc cu un client \n diminea]aasta [i s`-mi reprogrameze \ntâlnirile. I-am mai spus c` te-amtrimis \n alt` localitate pentru informare. M` voi duce maitârziu, a[a c` nu li se va p`rea suspect c` am lipsit amândoi.A[a c` stai acas` azi. Odihne[te-te.

– Mul]umesc.– |l voi suna pe judec`torul Keady azi [i voi ob]ine o

amânare. Nu vom termina treaba la timp, de[i am \ncercat. Deobicei sunt punctual, a[a c` sigur va \n]elege.

– Bine.– Fac un du[ [i plec, dac` se poate.– Sigur. Sunt ni[te prosoape curate \n dulapul din baie. E

s`pun [i o periu]` de din]i nou`.– Nu m` conduce. Culc`-te la loc, spuse el [i \nchise u[a.Linda st`tea \n pat, imaginându-[i-l dub du[. Nu putea dormi.

Asculta apa care curgea [i se gândea c` Jefferson Langford eradezbr`cat la [apte metri de ea, dup` perete. Se hot`r\ s`-i fac` ocafea [i s` vad` dac` vroia s` m`nânce ceva \nainte s` plece.

Coborând din pat, trase draperiile [i v`zu c` burni]a, cerulera cenu[iu [i traficul greu. Vecinii f`r` garaje cur`]au stratulde ghea]` de pe parbrize. New England! se gândi Linda,strâmbându-se. |ntr-o zi ca asta, ar fi dat-o \napoi indienilor.Se bucura c` nu trebuia s` conduc` pe o asemenea vreme.

Auzi apa oprindu-se \n baie. U[a b`ii se deschise chiar cândtrecea pe lâng` ea.

118 FAYE MORGAN

Jeff se opri [i se privir`. El purta doar un prosop \nf`[uratpe talie [i-[i d`dea p`rul ud pe spate. Când o v`zu la câ]ivacentimetri de el, \nchise ochii.

– Parc` ]i-am spus s` te culci, spuse el.– {tiu, dar m-am hot`rât s` fac ni[te cafea [i...Propozi]ia ei r`mase \n aer \n timp ce el deschidea ochii [i

se privir`. Ea \[i l`s` privirea \n jos [i se trezi privindu-i trupul.Hainele \l f`ceau s` arate mai slab decât era. {tia din

experien]` c` era puternic, dar acum v`zu abdomenul plat [imusculos, bra]ele [i umerii puternici, torsul de statuie. Aveapic`turi de ap` pe piele [i umezeala \i f`cea p`rul auriu deculoarea bronzului. Doamne, ce frumos era!

Ochii lui o m`surar`, cum st`tea \n halat, observând rotun-jimea ferm` a sânilor [i a [oldurilor, pielea alb` de la gât.Dorin]a cre[tea \ntre ei. Linda o sim]ea \n]epând-o prin vene,pulsând \n sânge [i stârnindu-i nevoia de a-l atinge. Pe fa]a luiv`zu acela[i lucru.

El o prinse, f`r` cuvinte [i ajunse \n bra]ele lui. Fa]a ei erala pieptul lui. Mâinile lui o strânser` cu putere [i sim]i, trupulputernic lipit de al ei.

– E[ti atât de dulce, murmur` el. Ea \i mângâie mu[chiitari ai spatelui, care se contractau la atingerea ei. Jeff o trase [imai aproape [i ea \[i oferi buzele.

S`rutul lui fu blând [i explorator la \nceput, dar devenirepede pasionat. Se topir` unul \n bra]ele celuilalt pân` cândLinda crezu c` va le[ina de pl`cere. Capul Lindei se r`sturn`pe spate; gura lui o s`ruta pe gât [i el [opti:

– Vino \n pat.La cuvintele lui, \ncerc` s` se \ndep`rteze, dar el o strânse

mai tare.

AVOCATUL PUBLIC 119

– Te rog.O ridic` \n bra]e [i o duse \n dormitor. Cu o singur`

mi[care, \i scoase halatul [i o a[ez` \n pat. |ngenuche lâng` ea[i-[i puse fa]a pe sânii ei.

– Linda scump`, spuse el r`gu[it. Ea \[i strecur` mâna \np`rul lui \n timp ce o acoperea cu s`rut`ri. |l trase spre ea,dorindu-l cu toat` fiin]a ei. |n timp ce o \mbr`]i[a, o \ntreb`cu buzele lâng` buzele ei:

– M` iube[ti?Ea r`spunse simplu:– Da.

***

Linda se trezi singur` \n pat. Venise seara [i lumina din holarunca o pat` galben` pe covor. Zâmbi [i se \ntinse, amintindu-[ievenimentele de peste zi. Coborând din pat, \[i lu ̀halatul [i-l \mbr`c`.

C`scând, merse \n buc`t`rie [i puse ibricul pe foc, amintindu-[itot ce se \ntâmplase. Ceasul ar`ta cinci [i zece. Nu [tia când ple-case Jeff, dar spera c` reu[ise s` ajung` la birou, cum pl`nuise.

Deschise u[a de la intrare ca s` ia ziarul. A[ezându-se lamas`, g`si un trandafir ro[u [i un bilet \mp`turit, \n care scria:„Mul]umesc, Jeff“.

Linda st`tea cu floarea \n mâini, mi[cat` de gestul lui. Undeg`sise oare floarea, când afar` era iarn`? Era un gentleman,f`r` \ndoial`. |l puse deoparte [i deschise ziarul.

O fotografie \i re]inu aten]ia. Jeff zâmbea la aparat, ar`tândca Tom Sawyer gata s-o p`c`leasc` pe M`tu[a Polly. Fericit`,Diana Northrup \l ]inea de bra]. Titlul spunea „Mo[tenitoareaNorthrup se m`rit`“.

|nghe]at`, continu` s` citeasc`.

120 FAYE MORGAN

„Domnul [i doamna Carter Northrup din Gladwyne,Pennsylvania anun]` logodna fiicei lor Diana Augusta, cudomnul Jefferson Tillman Langford III, fiul lui JeffersonLangford II, din Boston. Viitorul mire e partener la firmafondat` de bunicul s`u, Rolf, Langford [i Pinney. DomnulLangford a fost Asistentul Procurorului Districtural \n Boston [i...

Ochii Lindei parcurser` rapid articolul, care relata studiilecuplului [i istoria familiei. |l citi de atâtea ori c` aproape \lmemor`, ultima propozi]ie r`mându-i \n minte „Nunta eplanificat` de Cr`ciun“. Strânse ziarul cu grij` [i se ridic`mecanic s` sting` gazul de sub ibric.

Bine\n]eles, proasto, la ce te a[teptai? \[i spuse ea. Chiar aicrezut c` ziua de azi a \nsemnat ceva pentru el? Se a[ez` dinnou [i r`mase nemi[cat`, dus` pe gânduri. Apoi se ridic` [iarunc` ziarul [i trandafirul la gunoi.

|n diminea]a urm`toare, Linda se gândi ce s` fac` \n timpce se \mbr`ca. Nu-[i imaginase niciodat` c` va avea o rela]iestabil` cu Jeff, dar ieri, fericit` c` f`cuser` dragoste, \ndr`znises` spere c` va fi ceva. Acum c`-i [tia planurile, nu va avea oaventur` cu un b`rbat care se \nsura \ntr-o lun`. |l va convingec` ziua de ieri nu \nsemnase nimic [i va reu[i s` termine lucrulcu el cât de elegant posibil.

Linda nu era o femeie care se sim]ea singur` [i nu avea se\nceap` acum. |l iubea, dar orgoliul \i dicta s-o considere lafel de liber` ca el. |n timp ce-[i sp`la din]ii, \l auzi \ntrebând-o„M` iube[ti“? [i r`spunsul ei [optit „Da“. Apoi se z`ri \noglind` [i-[i spuse „Proasto“! |n astfel de situa]ii intime,oamenii spuneau lucruri pe care nu le credeau.

Conducând spre birou \[i ordon` toat` logica de care eracapabil`. St`tea \n sala de recep]ie, vorbind cu Mary, când sosi

AVOCATUL PUBLIC 121

Jeff. V`zându-l, aproape c` le[in`, dar se ]inu tare. R`zbiseprin facultatea de drept, examenul pentru barou, martoriostili [i judec`tori mânio[i. Va r`zbi [i prin asta.

Mary zâmbi.– Domnule Langford, felicit`ri! Am v`zut anun]ul logodnei

\n ziar.Alarmat, Jeff se \ntoarse spre Linda.– Da, spuse ea calm`, [i eu am v`zut ziarul. Felicit`ri.|i arunc` o privire lui Mary, luând-o pe Linda de bra] [i

conducând-o \n biroul ei.– Nu r`spund la telefon. Sunt \n [edin]` cu doamna

Redfield. |nchise u[a dup` ei.Imediat ce fur` singuri spuse:– Linda, vreau s`-]i explic ce e cu anun]ul... Nu sunt logodit.Linda \l privi.– Ce vrei s` spui, c` nu e[ti logodit? Mary [i cu mine [i to]i

care au citit ziarul, am avut halucina]ii?Vroia s-o fac` s` \n]eleag`.– A fost o gre[eal`. Diana [i cu mine discutasem s` ne

logodim de Ziua Recuno[tin]ei [i mama ei a [tiut asta. Credc` a dat anun]ul presei, f`r` s` ne \ntrebe. O privi pe Linda.M-am r`zgândit. Nu mai vreau s` m` \nsor cu Diana.

{i ce vrei s` fac eu? se gândi Linda. S` m` arunc lapicioarele tale?

– Poate c` faci o gre[eal`, spuse Linda. Diana e o fat`frumoas`, cultivat`, care te va face fericit.

Jeff o privi, neputând s` cread` c` spunea a[a ceva. Se\ntreba ce se \ntâmplase cu femeia care \i cedase cu pasiune,strigându-i numele \n culmea extazului, cuib`rit` \n bra]ele luidup` aceea, cu fa]a ud` de lacrimi.

122 FAYE MORGAN

Disp`rut` pentru totdeauna, datorit` jocului t`u, domnule,se gândi Linda. |n locul ei a r`mas o femeie distant`. Eu.

– Am crezut c` dup` cele ce s-au \ntâmplat ieri... \ncepu elnesigur.

– Ce e cu ieri? Uite ce e, Jeff, suntem adul]i. Ne-a pl`cut laamândoi. }ie nu?

El privi \n alt` parte, neputând s` fac` fa]` expresiei eicontrolate, ra]ionale. Privi diplomele ei de pe perete.

– {tii c` mi-a pl`cut, spuse el.– M` bucur. Atunci, nu e nici o problem`, putem continua

ca pân` acum.Jeff o privea cu o expresie ciudat` pe fa]`.

De ce m` prive[te a[a? se gândi Linda, \ncurcat` deuimirea [i durerea pe care le vedea pe fa]a lui. Crede c`-i voipermite s` penduleze \ntre mine [i Diana, fie c` sunt logodi]i,fie c` nu? Faptul c` fuseser` aproape de un asemeneaangajament o alunga pe Linda. Nu putea fi serios \n rela]ia cuLinda dac` o ]inea pe Diana \n perspectiv`. Era a[a cumcrezuse Linda, era o aventur` de o noapte, dar tot cu Diana seva \nsura.

– Crezi c` putem s` ne comport`m ca pân` acum? \ntreb`Jeff privind-o ca [i cum l-ar fi \njunghiat.

– Eu a[a voi face, spuse Linda. Ca s` schimbe subiectul,ad`ug`: Ziarul spunea c` te vei c`s`tori de Cr`ciun. De ce tegr`be[ti?

El o privi atent. Linda \[i d`du seama c` fusese prea direct`[i-[i \mblânzi tonul.

– Dar cred c` n-ai motiv s` a[tep]i, a[a e? O dat` ce te-aihot`rât, ac]ioneaz`, [i eu a[ face la fel.

|i \ntâlni privirea [i fa]a lui era f`r` expresie.

AVOCATUL PUBLIC 123

– Sunt sigur, spuse el. Dar nu va fi nici o nunt`. Te voichema mai târziu s` vorbim despre Puritan.

– Bine.Dup` plecarea lui, observând c`-i tremurau mâinile, se

a[ez` [i le strânse pe birou.

***

Petrecerea de Cr`ciun pentru Asocia]ia Districtual` aBaroului era \n weekendul acesta. Pe Linda o plictisea teribil,dar [tia c` trebuia s` apar` m`car de form`, pentru cariera ei.Alese o rochie albastr` de cocteil, care \i scotea \n eviden]`ochii [i tenul deschis la culoare. |[i f`cu p`rul coc, \l prinse cuo agraf` [i adaug` cercei potrivi]i. Geanta [i pantofii argintii \icompletau vestimenta]ia. Examinându-se \n oglind` \nainte s`plece, fu satisf`cut` c` nu arat` ca [i cum ar fi candidat lapostul de cel mai tân`r partener al firmei Rolf, Langford [iPinney. Era bine c` invita]ii nu puteau citi gândurile.

Evenimentul avea loc \n sala principal` a lui HampdenCountry Club. Era decorat pentru Cr`ciun, de[i era doar\nceputul lui decembrie. Vase cu ilice st`teau pe fiecare mas`de banchet. Crengi de brad, decorate cu clopo]ei [i pangliciro[ii [i aurii, atârnau pe pere]i. Un brad imens st`tea pe oestrad` \ntr-un col] ajungând la tavan [i parfumând aerul.Lumân`ri electrice str`luceau pe ramurile \nc`rcate cudecora]iuni.

Linda st`tea la masa firmei [i mânca, ascultând forma]ia dinpatru persoane, care cânta. Dans` cu [efii, convers` cu so]iilelor [i discut` cu colegii. To]i deveneau mai veseli pe m`sur`ce timpul trecea, dar ea [i-ar fi dorit s` fie altundeva.

124 FAYE MORGAN

Atmosfera festiv` contribui doar la depresia pe care o avea [icare \ncepuse când \i v`zuse pe Jeff [i Diana la cel`lalt cap`t almesei. Diana era fermec`toare \ntr-o rochie de m`tase ro[ie cacirea[a, care \i intensifica blondul de por]elan. Jeff era\mbr`cat cu un smoching \nchis la culoare. Lumea \i admira cape ni[te celebrit`]i.

Linda calcula la ce or` ar fi putut pleca elegant, când o v`zupe Diana dansând cu Howard Pinney. O clip` mai târziu,ap`ru Jeff [i o invit` la dans.

M-a invitat doar ca s` fie politicos, \[i spuse Linda, deoareceDiana danseaz` cu altcineva. Dar mâna lui pe spatele ei gol,[ira spin`rii lui sub degete, \i aminteau de imagini pe caredorea s` le uite. El nu spuse nimic, dar o dirij` spre u[iledeschise de la cap`tul s`lii de banchet. Acolo era un hol. Otrase acolo.

– Prive[te, spuse el. O ramur` de vâsc atârna de tavan. Ease opuse, dar el o ]inea strâns. A[a e obiceiul, spuse el,privind-o misterios. Cu inima b`tându-i cu putere, Linda nu semai feri.

Jeff \[i aplec` fa]a spre ea [i o s`rut`. Buzele lui erauproaspete [i aveau gust de vin. El \i privi fa]a, ]inând-o demâini. |n spate, forma]ia cânta „Voi fi acas` de Cr`ciun“.

Linda se mir` cât era de calm`. Se hot`râse s` nu-[i maitr`deze emo]iile \n prezen]a lui.

El \i cercet` fa]a, p`rând s` se a[tepte la vreo reac]ie, dar \lprivi f`r` expresie.

– Mai bine te-ai \ntoarce, spuse Linda. Probabil Diana te caut`.Remarca ei avu efectul scontat. Jeff \i d`du drumul mâinilor

[i plec`, dar \n loc s` se \ntoarc` \n sala de banchet, trecu pelâng` garderobier` [i ie[i \n noaptea \nghe]at` de decembrie.

AVOCATUL PUBLIC 125

126 FAYE MORGAN

Curioas`, \l urm` [i se opri la fereastra de la intrare. Jeff seopri lâng` un felinar decorativ de la intrare [i aprinse o ]igar`.Linda se gândi c`-i e frig f`r` palton, dar lui p`rea s` nu-i pese[i f`cea rotocoale de fum. Era sup`rat, \ngrijorat, sau Lindac`uta dovada a ceva ce nu exista?

Jeff aprinse a doua ]igar` de la chi[tocul primeia, pe careo arunc` dup` aceea. St`tea pe piatra rece, cu coatele pegenunchi. Apoi \[i l`s` capul \n mâini, ]igara arzându-ineobservat` \ntre degete. Postura lui indica nefericire, poatechiar disperare [i Linda trebui s` reziste impulsului de aalerga la el. De ce era sup`rat? Ce sim]ea? {tia c` nu s-arcomporta a[a dac` ar fi [tiut c` cineva \l observ`. Nu mai eraimaginea unui b`rbat de succes. |n timp ce Linda admisec`-i face pl`cere s` vad` asta, \l iubea destul ca s`-i doreasc`binele. Vroia s` fie fericit, chiar dac` nu-i va \mp`rt`[i [i eafericirea.

Jeff era pierdut \n gânduri, c`ci tres`ri când scrumul \i c`zupe pantaloni. Oft` din greu [i mai trase o dat` din ]igar`, apoistinse chi[tocul cu talpa. Se ridic` [i-[i vâr\ mâinile \nbuzunare, apoi se porni \ncet spre club. Linda plec` de lafereastr` [i se amestec` \n mul]ime.

Capitolul 9

La câteva zile dup` petrecerea Asocia]iei Baroului, Marysun` la biroul Lindei cam pe la ora trei. Linda recapituladosarul unui client pe care trebuia s`-l vad` \n câteva minute[i era distrat` [i nu asculta cu aten]ie.

– Da?– Doamn` Redfield, domnul Langford mi-a cerut s` v`

informez c` domnul Gentry de la Puritan Petroleum vrea s`-ifi]i oaspe]i \n weekendul acesta. Cum trebuie s` lua]idepozi]iile acelea, a spus c`-i pute]i vedea pe administratorulcontractelor [i pe reprezentantul de marketing vineri, apoi s`lua]i cina cu el vineri seara. Va trimite avionul la Wilbraham s`v` ia [i v` va duce la Logan. V` rezerv` camer` pentru vineri [isâmb`t` seara la Dempsey House, pe cheltuiala companiei.Avionul va a[tepta pe aeroport la zece diminea]a, vineri. Dac`aceste aranjamente v` convin, domnul Langford le vaconfirma. Dac` e vreo problem`, v` rog spune]i-i imediat.

Uimit`, Linda r`mase cu degetul pe comutatorul interfonului.{tiuse c` mergeau la Boston vineri pentru depozi]ii, dar cre-dea c` vor merge cu ma[ina [i se vor \napoia \n aceea[i zi, nuc` vor cina acolo, vor merge cu avionul [i vor sta la hotel. Asta\i n`ruia planurile de a-l evita pe Jeff pe cât posibil.

Dar ce putea face? Puritan erau unii dintre cei mai impor-tan]i clien]i ai firmei. Nu putea risca s`-l jigneasc` pe Gentryrefuzându-i generozitatea. Trebuia s` mearg`, cuno[tea cazulmai bine ca oricine [i Jeff va avea nevoie de ea s`-l ajute.

– Mary, te rog spune-i domnului Langford c` aranjamentulacesta \mi convine, spuse ea. Se sim]ea la[` s`-i cear` lui Marys`-i comunice lui Jeff, dar chiar [i vocea lui \i r`v`[ea emo]iile.

Linda petrecu restul s`pt`mânii f`când treab`, ca s` nu segândeasc` la ce va veni. Joi dup`-amiaz`, Jeff o opri pe hol.

– E totul gata pentru mâine? \ntreb` el.– Am preg`tit interogatoriile [i depozi]iile care se vor

semna. Presupun c` te ocupi tu de restul.El \ncuviin]` cu un semn din cap, privind-o atent. Fuseser`

foarte aten]i unul cu altul dup` evenimentele de s`pt`mânatrecut`, venindu-le greu amândurora s` revin` la normalitatearela]iei lor dinainte de cele \ntâmplate.

– Linda, vreau s` [tii c` nu voi profita de aceste... ``...aranjamente ca s` exercit presiuni asupra ta s` faci ceea ce nuvrei. Mi-ai spus ce sim]i pentru mine, sau mai bine zis ce nusim]i, a[a c` relaxeaz`-te. S` \ncerc`m s` trecem peste asta cuelegan]`. Vreau s` evit o situa]ie jenant` cu Gentry, a[a c` ar fimai bine s` ne purt`m normal [i s` ne facem treaba.

– Bine\n]eles, spuse Linda, \ntrebându-se cum sepresupunea s` se poarte normal \n circumstan]ele date.

128 FAYE MORGAN

Joi seara \[i f`cu bagajele, punând [i o rochie de m`tasepentru cina de vineri pe lâng` fustele [i jachetele obi[nuitepentru \ntâlnirile de afaceri. Mai puse [i o pereche de blugi.|nchise geamantanul cu senza]ia c`-[i sigila soarta \n ea o dat`cu hainele.

Vineri diminea]a era soare [i rece. Lu` un taxi \mpreun` cuJeff spre aeroportul privat din Wilbraham, unde avionul luiGentry \i a[tepta. Ajunser` \n Boston \n patruzeci [i cinci deminute.

La elegantul hotel Dempsey House, Linda se \ngrijor` s`afle c` aveau camere al`turate, 412 [i 414. Semnar` \n registru[i urmar` hamalul \n lift.

Camera Lindei era frumoas`, decorat` \n auriu [i alb, cucovoare groase crem [i cuvertur` albastr` cu margini aurii. Eraun buchet imens de trandafiri galbeni pe o m`su]` lâng` u[`.Pe cartea de vizit` scria „Walter Gentry“. Era primit` cucovorul ro[u, se gândi ea. Florile \i aminteau de dup`-amiazafurtunoas` de acas` de la ea cu Jeff, [i asta vroia s` uite.

|[i l`s` geamantanul nedesf`cut pe podea; trebuia s` fie laPuritan \n câteva minute, nu avea timp de pierdut. |l g`si peJeff la u[a ei.

Tres`ri [i el \nchise ochii.– Vrei s` nu mai faci asta, Linda?– Ce?– S` nu mai tresari de fiecare dat` când m` vezi sau \]i vorbesc.

To]i vor crede, dup` felul cum te por]i, c` te-am brutalizat.– Dar a[a ai f`cut, ]ip` \n sinea ei.|i brutalizase sentimentele, f`când-o s` se \ndr`gosteasc`

f`r` speran]` de el \n timp ce umbla cu alta. Nu-[i d`du seama

AVOCATUL PUBLIC 129

ce \nsemna s`-l vad` \n fiecare zi, s` [i-l imagineze cu ea [ilungile nop]i solitare f`r` el? Ar fi fost mai u[or dac` n-ar fi[tiut cum e s` fie cu el; s-ar fi \ntrebat mereu, dar n-ar fi fostsigur`. Acum era. Sigur` c` nu va mai fi atât de fericit` cunimeni altcineva.

Aceste gânduri \i alergau prin minte \n timp ce-l privea,reu[ind s` spun` calm:

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, Jeff. |[i lu` geanta [i trecu pelâng` el afar` [i el.

Se opri \n hol, spunându-i c` vroia s` se aranjeze la toalet`.Se privi \n oglinda cu ornamente, unde câteva matroane

bogate se machiau [i-[i aranjau p`rul. Linda \[i examin`jacheta verde [i fusta maro, puloverul alb pe gât [i vesta marode lân`. Era \mbr`cat` ca o femeie competent` profesional,ceea ce se [i considera... pân` \l \ntâlnise pe JeffersonLangford. Acum se sim]ea ca un copil care s-a \mbr`cat cuhainele mamei sale. Cine ar crede c` cineva care p`rea atât deinteligent` era de fapt atât de proast`? Linda credea. Plec`,l`sându-le pe doamnele bogate s` t`if`suiasc`.

Jeff st`tea \ntr-un fotoliu \n hol, a[teptând-o. |[i descheiasepaltonul bleumarin de ca[mir [i i se vedea puloverul bej, cra-vata verde [i c`ma[a la fel. Nu e minunat? se gândi Linda,hainele noastre sunt \n armonie. P`cat c` vie]ile noastre nusunt.

Jeff \i \nmân` paltonul ei \n t`cere. Ea [i-l \ncheie [i-l urm`afar`, unde \i a[tepta un taxi. Se sim]ea prea aproape de el pelocul din spate [i se mut` mai spre u[`. El privi pe fereastr`.

Taxiul mergea spre sud-est spre cartierul de afaceri, undestr`zile erau \nguste [i [erpuite. Sediul lui Puritan Petroleum

130 FAYE MORGAN

era pe Tremont Street. Jeff pl`ti [oferul [i intrar` iar \n lumeabanilor [i a influen]ei pe care o p`r`siser` la Rolf, Langford [iPinney.

Puritan Petroleum [i angaja]ii s`i emanau acela[i aer debog`]ie de la firma bunicului lui Jeff. Linda se gândi \nc` odat` c` nu ar fi cunoscut aceast` fa]et` a vie]ii dac` nu erab`rbatul care mergea lâng` ea. |l privi. Expresia lui era \nchis`,gânditoare. Nimic nou.

Walter Gentry \i primi cu acea ospitalitate cultivat` cu care\n clasele superioare erai obi[nuit de la na[tere, \n carepersoana primit` simte o onoare [i un privilegiu s` fie inclus`\n cercul celei care prime[te. Cafeaua fu servit` de o ro[cat`frumoas`, care \i f`cu ochi dulci lui Jeff \n timp ce \mp`r]eace[tile de por]elan. Servirea era f`r` cusur, fri[ca proasp`t` [idelicioas`. Se p`rea c` nu se precupe]ise nici o cheltuial` laPuritan Petroleum.

– A[adar, dânsa e dr`gu]a doamn` Redfield de care amauzit. E \ncânt`tor s` cuno[ti o tân`r` care e la fel deinteligent` pe cât e de frumoas`, spuse Gentry.

Acest comentariu nu-i conveni ro[catei. Era prea antrenat`ca s` reac]ioneze vizibil, dar Linda crezu c` sesizeaz`\ncordarea ei. Ca r`zbunare, \l privea pe Jeff [i zâmbeaame]itor. Lindei \i venea s`-i trag` una.

Gentry a[tept` pân` ce polite]urile se terminar` [i fataplec`, \nainte de a spune:

– |ncepem? Doamna Gathrid [i John Haleson v` a[teapt`.|n]eleg c` ve]i lua depozi]ii de la amândoi ast`zi.

Jeff d`du din cap.

AVOCATUL PUBLIC 131

– Vom lua depozi]iile cu martori [i le vom duce la notariatmai târziu. Vrem s` fim siguri c` informa]iile sunt exacte. Nune putem permite s` nu fim bine preg`ti]i.

Gentry d`du din cap, mul]umit.– Sunt de acord. V-am pus s`lile de conferin]` la dispozi]ie.

Dac` dori]i ceva, chema]i-o pe Stacey. Când dori]i prânzul,spune]i-i. Va trimite dup` orice dori]i sau v` poate face orezervare acum, dac` dori]i. Puritan pl`te[te. Avem cont latoate restaurantele mari.

Sunt sigur` c` ave]i, se gândi Linda. |l auzi pe Jeff spunândc` prefer` s` r`mân` aici [i s` nu fie deranja]i. Vorbe[te \nnumele t`u, vroia ea s` strige.

Gentry \i privi.– Bine, bine. Abia a[tept s` v` \ntâlnesc disear`. Ma[ina

mea v` va lua de la Dempsey la opt.Linda \l urm` pe Jeff pe un coridor \ngust, lambrisat spre o

serie de s`li de conferin]` al`turate. Erau de culoarea piersicii,cu covoare [i draperii de m`tase, cu candelabre de cristal [imobil` de stejar. Fiecare avea o mas` oval` mare \n centru,\nconjurat` de dou`sprezece scaune. Linda se \ndrept` spreuna cu John Hobson, administratorul contractelor, \n timp ceJeff se duse la alta cu doamna Gothrid, reprezentantul demarketing, care era de vârst` mijlocie.

Linda era epuizat` când munca din acea zi fu gata. Eragreu: \ntreb`rile [i r`spunsurile trebuia formulate cu grij`, cas` nu dea prilej de interpret`ri opozi]iei. John Hobsoncoopera; avea o memorie exact` a detaliilor, care \i ajuta. Eracam de vârsta lui Jeff, un fost fotbalist \ndesat, cu p`rul

132 FAYE MORGAN

negru, care f`cuse facultatea la burs`. Era de nivelul Lindei.Când o invit` la cin` \n seara aceea, [i-ar fi dorit s` poat`merge.

Plec` \mpreun` cu Jeff la ora [ase [i John \i conduse lalift.

– Hai s` lu`m mâine cina, spuse el.Jeff o privi \n timp ce coborau \n strad`.– Despre ce era vorba?– M-a invitat la cin` disear` [i i-am spus c` nu pot.Gura lui Jeff se strânse.– Nu pierzi timpul, nu-i a[a? |ntâi Craig, acum John

Hobson. E divor]at, unul din cei mai notorii crai.– Mai cunosc eu unul, spuse Linda, [i fa]a lui ar`ta

impactul \n]ep`turii. Doamne, se gândi Linda, m` port ca uncopil. Curând \i voi spune c` mama lui poart` cizme dearmat`.

El era vexat. Asta o \nt`rât` pe Linda.– Am observat c` \nc` \]i acompaniezi nelogodnica peste

tot. Mai bine i-ai spune c` nu te \nsori cu ea.– I-am spus.– Dar tot umbl` cu tine, sperând c` te vei r`zgândi. E

flatant. Probabil te consider` un premiu pre]ios.Jeff nu r`spunse.– {i bine\n]eles, devotamentul ei te face s` nu te sim]i prea

singur.– Ce vrei s` fac, s` m` duc la m`n`stire? Nu prea ai mai

vorbit cu mine de când a ap`rut anun]ul `la blestemat. }i-amexplicat c` a fost o gre[eal`, Linda. Ce s` mai spun?

AVOCATUL PUBLIC 133

– {i o dat` ce am auzit explica]ia, te a[teptai s` alerg dup`tine. N-ai sim]it niciodat` nimic pentru mine. Te-ai distratdoar, cum te distrezi acum cu Diana. |]i hr`nim egoismul, \nfeluri diferite.

El o privi, p`rând uimit.– Dac` a[a gânde[ti, n-am ce face. Crezi c` am putut face

dragoste f`r` s` avem sentimente?– Ce sentimente? \ntreb` Linda cu cruzime. O t`v`leal` \n

fân. Nu e ceva nou pentru tine, Casanova.– Deci, renun]i, spuse el. Un avocat bun [tie când s` lupte.

Care e problema? – Lupt doar când e ceva pentru care merit` s` lupt, spuse

ea. Niciodat` nu m` \ncurc cu un b`rbat logodit.– N-am... fost... niciodat`... logodit, spuse el printre din]i,

ca [i cum ar fi tras gloan]e \n ea.– Nu ai cum dovedi preten]ia asta, r`spunse Linda. Decizia

a fost \nmânat` [i cazul e \nchis. Nu po]i s` faci apel.– Bine, onorat` instan]`, spuse el. Cer indulgen]a cur]ii.

Nu sunt de acord cu verdictul, dar voi \ncerca s`-l accept.– {i s` reu[e[ti.Jeff chem` un taxi [i c`l`torir` \n t`cere \napoi la hotel.Când ajunser` la Dempsey, Linda se duse direct \n camera

ei s` se spele [i s` se schimbe. Jeff o p`r`si \n hol [i se duse labar, unde \l v`zu comandând o b`utur` [i aprinzând o ]igar`.E \ncordat, se gândi ea. {i Linda [tia c` ea era cauza. Nu seputea ab]ine s` nu se poarte ca o vr`jitoare. El se temea de ceavea s` urmeze, \ntrebându-se dac` nu va face o scen` \n fa]acelui mai important client al firmei. |i p`rea r`u pentru el [i-iera ru[ine.

134 FAYE MORGAN

Se \mbr`c` \ncet, alegându-[i cu grij` hainele. Vroia s` fac`impresie bun`, de dragul lui Jeff. Se hot`r\ s`-i cear` scuze [is` fie dr`gu]` \n seara aceea. Nu-i va face r`u s` fie politicioas`o sear`, oricât de r`u s-ar fi sim]it.

Rochia de m`tase era un amestec de nuan]e str`lucitoarede albastru [i verde. Efectul era \ncânt`tor, f`când-o s` aratesexy. Purta sandale negre cu toc. Mergeau bine cu ciorapii denailon gri. Linda se privi \n oglinda din spatele u[ii [i fumul]umit`.

Nu era hot`rât` cum s`-[i poarte p`rul. La birou \l l`saliber, sau \l lega. Jeff nu-l v`zuse niciodat` aranjat altfel. Nu[tia ce s` fac`. |n cele din urm` \l strânse \ntr-un coc, l`sând[uvi]e pe margini. |[i puse cerceii cu diamante [i colierul cuopale la gât. Se machie mai intens decât de obicei [i folosi unparfum pe care-l ]inea pentru ocazii speciale. Era gata.

Jeff cioc`ni la u[` la opt f`r` cinci. Când \i deschise, ostudie din cap pân`-n picioare. Nu spunea nimic.

|l examin` [i ea. Purta o jachet` alb` [i pantaloni negri.C`ma[a lui era albastr` [i avea o cravat` neagr`.

– Nu spui nimic? \l \ntreb` ea.– E[ti mai frumoas` decât mi-a[ fi imaginat, r`spunse el

sco]ând bra]ul de la spate [i dându-i o cutie cu flori. Subcelofanul galben era o singur` orhidee.

Linda o lu`, mu[cându-[i buza ca s`-[i controleze emo]iile.Dup` comportamentul ei insuportabil din dup`-amiaza asta, \icump`rase o floare. Merita o b`taie, nu un dar. Nu [tia ce s` fac`.

Merse la oglind` [i [i-o puse \n p`r, prinzând-o cu o clam`.|n timpul acesta se gândi ce se spun`.

Se \ntoarse spre el.

AVOCATUL PUBLIC 135

– Jeff, \mi cer scuze pentru felul cum m-am purtat azi. Aidreptate, trebuie s` fim maturi [i s` ne comport`m bine. Credc` ne putem sim]i bine disear`, dac` \ncerc`m, nu crezi?

Jeff zâmbi.– Ba da. N-a[ putea s` m` simt prost cu o \nso]itoare atât

de frumoas`.{tia \ntotdeauna ce s` spun`. Era unul din lucrurile pentru

carell aprecia. {i dac` nu [tia ce s` spun`, t`cea, o virtute deapreciat.

Jeff \i \ntinse bra]ul [i ea \l lu`, zâmbindu-i.Nu e a[a groaznic aici, \[i spuse ea, repetând cuvintele

primirii Persefonei \n infern. Era \n propriul ei infern, undechinul era lipsa celui pe care \l iubea. Dar \n seara asta el eracu ea [i trebuia s` fie recunosc`toare.

***

Casa lui Walter Gentry era pe Beacon Hill, o vil` de pe la1800, restaurat`, din c`r`mid` [i marmur`. Fusese proiectat`de Charles Bulfinch [i din ea se vedea domul aurit alMassachusetts State House. Un Mercedes 450 SL [i un RollsSilver Cloud erau la intrare. Garajele fuseser` evidentconstruite mai târziu.

Un majordom \n uniform` \i primi la u[`, conducându-i\ntr-un salon, unde focul ardea \n c`min. Portrete alestr`mo[ilor Gentry acopereau pere]ii.

Li se servir` b`uturi [i gust`ri de c`tre o servitoare tân`r`,\n timp ce doamna Gentry, o femeie frumoas` \mbr`cat`conservator, de vreo cincizeci de ani, f`cea conversa]ie u[oar`.Gazda lor ap`ru dup` câteva minute, cerându-[i scuze.

136 FAYE MORGAN

– |mi pare r`u b`iete, \i spuse lui Jeff, dar afacerile m-aure]inut. Le voi preda fiului meu cât de curând. {i frumoasaLinda, pot s`-]i spun a[a, nu? Asta \nseamn`, \n spaniol`,frumoas`. Dac` n-a[ [ti c` tân`rul Langford e preocupat numaide afaceri, a[ b`nui c`-i placi.

Comentariul fu \ntâmpinat de o t`cere ap`s`toare.Revenindu-[i primul, Jeff spuse:

– Tat`l meu \]i trimite salut`ri, Walter. Mi-a spus s`-]icomunic c` te va invita la o partid` de golf zilele astea. Nu te-amai v`zut de mult timp.

– O, diavolul `la b`trân. N-am mai v`zut pe nimeni s`tri[eze a[a. |mi amintesc... {i urmar` multe pove[ti vechi pân`la cin`.

Sufrageria se afla lâng` holul central. Era mobilat` cu pieseChippendale. Covorul chinezesc era \n tapiserie stil Ming cudragoni [i la ferestre se aflau draperii de brocart. Cristalelearuncau sclipiri de foc. Linda \ncerc` s` nu-[i arate uimirea,dar nu mai v`zuse ceva atât de frumos \n via]a ei. Poate c` Jeffera obi[nuit, dar pentru ea era un efort s` se poarte firesc.

Candelabrul de alam` \l seconda pe cel din centrul mesei.{erve]elele [i fa]a de mas` erau din cel mai fin damasc [i Lindaaproape c` ezit` s` le foloseasc`, atât erau de frumoase. Cina\ncepu cu sup`, urmat` de gâsc` \n sos de portocale. Eradelicios. Crema de la desert era atât de dulce \ncât se s`tur`repede.

|n timpul mesei, Linda vorbi mai mult cu doamna Gentry,\n timp ce Jeff discuta despre vechi prieteni de familie cu so]ulei. Copiii doamnei Gentry erau mari [i ea \[i dedicamajoritatea timpului faptelor caritabile. Dup` o or` de

AVOCATUL PUBLIC 137

discu]ie, Linda nu mai era a[a de plin` de iluzii despre ceiboga]i [i lene[i. Femeia se p`rea c` era devotat` f`r` odihn`binelui celor mai pu]in noroco[i decât ea, [i Lindei \i pl`cude ea.

Se relaxar` \ntr-o mic` ser` plin` cu plante, servind cafeaua[i lichiorurile. Lindei i se ar`tar` plantele rare ale doamneiGentry. Jeff [i domnul Gentry râdeau de o glum`. Când o v`zupe Linda, domnul Gentry spuse:

– |mi face bine s`-l v`d pe tân`rul `sta. |l [tiu de când erapu[tan.

– Aveam un metru cincizeci pân` la [aisprezece ani. Cândjucam baschet, pasam mingea printre picioarele celorlal]i.

– Nu cred, spuse doamna Gentry.– Eram scund, Clara.– Acum nu mai e[ti, coment` Linda.– Toate vin la cel care a[teapt`, r`spunse Jeff, zâmbind.Linda \l privi, cu inima plin` de dragoste. Nu-[i d`dea

seama c` se tr`deaz`, pân` n-o v`zu pe doamna Gentrystudiind-o atent`.

– Ai grij`, Linda, \[i spuse ea. Te dai de gol.Plecar` de la familia Gentry la unsprezece [i jum`tate [i se

\ntoarser` la Dempsey la miezul nop]ii. Jeff o conduse peLinda la etajul patru, a[teptând stingherit \n hol \n timp ce eadescuia u[a.

– |]i vizitezi familia cât e[ti aici? \ntreb` Linda.– Nu. Tat`l meu este \n Europa [i cele dou` surori sunt

m`ritate. Nu m` a[teapt` nimeni aici.– Dar mama ta?– Nici ea nu e aici, r`spunse el.

138 FAYE MORGAN

– Ce facem mâine?– Cred c` putem termina la Puritan diminea]a [i vom avea

dup`-amiaza liber`. Poate vrei s` faci cump`r`turi. Voi mergeacas` la Diana \n Brooklyne. Po]i s` vii [i tu.

Linda sim]i c`-i \nghe]a zâmbetul pe buze. Vorbea serios?A[a p`rea.

– Nu cred, Jeff. Mul]umesc oricum.– Sunt prea agitat s` dorm. Vrei s` mergem jos pu]in? Am

nevoie s` m` obosesc.{i eu am nevoie s ̀scap de tine pân ̀nu m ̀fac de râs, se gândi ea.– Nu, sunt obosit`. Ne vedem mâine diminea]`.El \i ridic` b`rbia [i o privi \n ochi.– M` bucur c` am f`cut armisti]iu. Nu-mi pl`cea s` fii

sup`rat` pe mine.Apoi \i d`du drumul [i plec`.O f`cuse. Probabil fusese ultima [ans` s` fie singur` cu el

[i spusese nu. Era sup`rat` pe ea \ns`[i c` refuzase invita]uas` mearg` cu el.

Iritat`, Linda \[i despachet` lucrurile aruncându-lefurioas` pe pat. Sim]indu-se mai lini[tit`, \[i d`du seama c`-ieste sete. Sun` la recep]ie, cerând sifon cu ghea]`. Dup`câteva minute, se auzi un cioc`nit la u[`. Crezând c` erab`iatul de serviciu cu comanda ei, deschise u[a.

Era Jeff.Oft`, resemnat`.– Jeff, abia ai plecat. Ce faci aici?– Sunt somnanbul. Vii cu mine?Nu mai putea suporta. De ce nu pleca [i s-o lase singur`?

|ncordarea provocat` de compania lui, de nevoia de a se p`zimereu o \nnebunea.

AVOCATUL PUBLIC 139

– E aproape ora unu. Avem treab` mâine. Vreau s` dorm[i-]i sugerez s` faci la fel.

– Cum se spune, „voi dormi dup` ce voi muri“. Dup` ce m-ammai gândit, m-am hot`rât s` te invit din nou s` ne distr`m.

– Jeff, nu sunt \mbr`cat`, spuse ea. {tia c` vroia s` fie cu elmai mult decât orice. Ap`rarea ei se pr`bu[ea.

– E ridicol, spuse el, intrând \n camer`. Uite, asta efrumoas`. Pune-o pe tine.

Linda \nchise ochii.– Jeff, e un furou.– O, spuse el, l`sându-l pe pat, a[a e. Atunci, altceva. Orice.

Privi dezordinea din pat. Dac` vei g`si. E o dezordine aici!– Da, este rezultatul unei crize de sup`rare.Jeff se sprijini de m`su]a de toalet`.– Ceva te sup`r`, nu-i a[a Linda?N-am de gând s`-]i spun se gândi ea. Sunt \ndr`gostit` f`r`

speran]` de tine, \ncerc s` rezist, s` nu fiu ad`ugat` la colec]iata de trofee [i sunt prins` \n aceast` capcan` care m` oblig` s`stau cu tine.

– Sunt doar obosit`. S`pt`mân` grea, weekend dificil,explic` ea cu voce tare.

Jeff se ridic`, desf`cându-[i mâinile.– Ai nevoie de relaxare. Dac` nu e[ti jos \n hol \ntr-un sfert

de or`, vin dup` tine.Zâmbi mali]ios, tr`gându-se de o musta]` imaginar` [i

plec` fluierând.Linda st`tea pe marginea patului. Jeff nu accepta un refuz

[i ea vroia s` mearg`. Doar c`-i era team` de ce se putea\ntâmpla. Nu dorea alt` aventur`, ca s` vad` ce-i va lipsi mereu.

140 FAYE MORGAN

Se ridic` [i \[i scoase halatul. Va tr`i periculos. |n noapteaasta, \[i va urma sentimentele. Deoarece putea fi ultima dat`când o f`cea.

C`ut` \n gr`mada de haine [i g`si blugii pe care-i pusese \nbagaj \n ultima clip` [i o bluz`. |[i perie p`rul [i-l leg` la spate.Uitându-se \n oglind`, zâmbi. Ar`ta ca o pu[toaic` ducându-sela cinematograf.

Jeff era \mbr`cat \n kaki, cu o c`ma[` verde. Se sprijinea debiroul de la recep]ie, fumând.

– Vino cu mine, spuse el când o v`zu. Vreau s`-]i ar`t ceva.La primul etaj, \n spatele restaurantului, era o sal` de

jocuri. Zgomotul jocurilor video putea fi auzit.– Pariez c` nu [tiai c` sunt bun la hochei mecanic, spuse el

\nclinându-[i capul ca [i cum i-ar fi spus un mare secret.– Nu [tiam.Jeff f`cu cu ochiul, punându-[i un deget pe buze.– E cel mai bine p`strat secret din Springfield. Nu face bine

imaginii firmei. Puse monezi \ntr-un aparat [i \[i b`g` mâinileca un \not`tor \nainte de start. Apoi \ncepu s` joace.

Curând, se strânser` spectatori. P`rea una cu ma[inamanevrând butoanele cu mare vitez`. Linda \l privea uimit`. Else agita ]ipând pe lâng` aparat, ca un cow-boy c`l`rind un caln`r`va[.

Privindu-l cum juca, pe Linda o cople[i tandre]ea. Nu-l maiv`zuse distrându-se a[a. P`rea de dou` ori mai tân`r, unadolescent agil cu reflexe bune. Când se opri, grupul din jurullui aplaud`.

Se apropie de Linda triumf`tor, rotindu-[i \ncet mânaridicat` \n aer.

AVOCATUL PUBLIC 141

– Vezi ce \ncheietur` am? \ntreb` el râzând.– Unde ai \nv`]at s` joci?– Când eram student la drept, st`team mai mult \n pizzerii

decât \n bibliotec`. E un reflex, precum condusul bicicletei.– Pot s` \ncerc [i eu? \ntreb` Linda.El era \ncântat.– Sigur. Ai v`zut cum se joac`.|i lu` locul \n fa]a aparatului [i spre \ngrijorarea ei,Jeff se

a[ez` \n spate, cu mâinile peste ale ei pe butoane. |i sim]eatrupul ap`sând-o u[or pe spate.

– Obiectul acestui joc, spuse el solemn, e s` ]ii bilele \n joc,lovindu-le cu manetele. Nu le po]i l`sa s` intre printremanete. |i ar`t` cum s` fac`.

Linda era prea tulburat` de apropierea lui ca s` seconcentreze, dar \ncerc` [i el \i r`spl`ti eforturile cu un s`rutpe ceaf`. Cu inima b`tându-i cu putere, ea se eliber`.

– |mi pare r`u, spuse el imediat, [tiu c` \ncalc termeniiarmisti]iului. Am promis s` fim prieteni. Hai s` bem ceva s`-miar`]i c` m-ai iertat.

{tiind c` f`cea o gre[eal`, Linda merse cu el \n micul bar deal`turi, unde cânta o forma]ie din trei membri. Câteva cupluridansau.

– B`nuiesc c` nu vrei s` dansezi cu mine, spuse el.– B`nuial` corect`, r`spunse ea.Se a[ezar` la o mas`, Linda fiind fr`mântat` de dorin]a de

a se ridica [i a pleca, pe de o parte, [i de cea de a sta cu el, pede alt` parte. Ritmul muzicii se \nte]i [i un grup mai tân`rocup` ringul de dans. Linda \i privi \nvârtindu-se.

O fat` frumoas` o [aten` de vreo optsprezece ani, purtândpantaloni mula]i, veni la masa lor.

142 FAYE MORGAN

– Vrei s` dansezi? \l \ntreb` ea pe Jeff, zâmbind.– Po]i s` dansezi a[a? \ntreb` Linda ar`tând ringul de dans.– Dac` pot? O s`-]i ar`t, spuse el luând-o pe fat` de mân`

[i mergând pe ring.|ntr-adev`r, putea. Pocnea din degete, se contorsiona [i se

lipea de partenera lui provocându-i mai multe emo]ii \n câtevaminute decât avusese \n ultimii ani cu \ndr`gosti]ii de liceu.Linda \l privi pân` nu mai suport`. Ar`ta atât de sexy \ncâtrenun]` la b`utur`, nemaiputând suporta. {tiind c` se purtaurât, dar nep`sându-i, ie[i din bar. El nu p`ru s` observe c`plecase.

|ntoars` \n camer`, se trânti \n pat [i privi tavanul, preaextenuat` ca s` plâng`. E[ti o idioat` cu studii, Linda Redfield,\[i spuse ea. {tiai c` a[a se va \ntâmpla!

Curând, \l auzi pe Jeff b`tându-i \n u[`.– Linda, deschide-mi.– Pleac`, ]ip` ea.– Deschide , sau jur c`-i spun recep]ionerei o minciun` [i

o fac s-o deschid` ea.Descuie [i-l v`zu stând pe hol, respirând din greu [i transpirat.– De ce ai plecat? \ntreb` el. Credeam c` m` a[tep]i [i când

m-am \ntors la mas` disp`ruse[i.– M` mir c` mi-ai sim]it lipsa, te distrai de minune, spuse

ea amar. Ce s-a \ntâmplat cu domni[oara adolescent`american`. Ai extenuat-o?

Jeff era uimit.– Ce vrei s` spui? Dansam doar.– Doar dansa]i! El era exasperat.

AVOCATUL PUBLIC 143

– Linda, ce ai?– N-am nimic! r`spunse ea aproape ]ipând. E[ti atât de

amabil, ar`]i atât de... de... M` faci s` te doresc [i nu te potavea, ad`ug` ea neajutorat`, admi]ând ceea ce jurase s` nu-ispun`.

Jeff se schimb` la fa]` [i se repezi spre ea.– Draga mea, sunt aici, m` po]i avea. Oricând.– Nu, spuse ea cu disperare, nu.– Ba da, la naiba, ba da, insist` el prinzând-o de mâini. |]i

aminte[ti? Linda nu se poate s` fi uitat. |mpotriva voin]ei ei, mâinile i se strecuraser` sub c`ma[a

lui, \mbr`]i[ându-l cu putere. Gemând, \l s`rut` pe gât.El atâta a[tepta. O ridic` \n bra]e, o duse \n pat [i \ncepu s-o

dezbrace, s`rutând-o cu frenezie. Se dedicar` apoi cu pasiuneritualului dragostei, uitând de to]i [i de toate.

***

Linda se trezi la r`s`ritul soarelui, cu Jeff dormind cumâna pe sânul ei. Cu grij` s` nu-l trezeasc`, se strecur` dinpat luându-[i halatul de pe podea. Privi de la fereastr` cumcre[tea ziua peste Boston.

F`cuser` dragoste de multe ori noaptea trecut`. Cât deu[or fusese s` uite realitatea, s` pretind` c` iubitul ei tandru[i \nfocat va fi al ei pentru totdeauna. Dar diminea]a venise,aducând cu ea adev`rul crud, o dat` cu lumina soarelui. |[i lu`privirile de la orizont [i se \ntoarse \n camer`, \mpiedicându-sede hainele lui Jeff.

144 FAYE MORGAN

|i ridic` pantalonii [i o bucat` de hârtie c`zu din buzunar.Era un mesaj de la recep]ioner pentru Jeff, dat noaptea trecut`când fuseser` la Gentry. {tia c` n-ar trebui s`-l citeasc`, dar nuse putu ab]ine.

„Domni[oara Northrup v` va \ntâlni la agen]ia de turism laora unu, sâmb`t`. A planificat prânzul cu p`rin]ii ei, dup` ceve]i termina treaba acolo“.

A[adar, se ducea la agen]ia de turism cu Diana ast`zi. S`planifice o vacan]` romantic`, f`r` \ndoial`. {i avea tupeul s-oinvite pe Linda s` ia prânzul \mpreun`, dup` ce va examinacuiburi ale dragostei din Caraibe.

Linda mototoli bucata de hârtie [i o arunc` la co[. M-aip`c`lit o dat`, ru[ine ]ie, m-ai p`c`lit de dou` ori, ru[ine mie.A[a st`tea problema. Fusese p`c`lit` de dou` ori. Dar eraultima dat`!

Plin` de hot`râre, f`cu repede du[ [i se \mbr`c` \n lini[te,asigurându-se c` nu-l treze[te. |[i arunc` lucrurile \n valiz` [iera gata de plecare. Ie[i pe u[`.

Lu` micul dejun devreme \n restaurantul hotelului, apoipred` cheia. Nu mai avea nevoie de ea.

Linda aranjase s`-l \ntâlneasc` pe John Hobson la birourilelui Puritan la ora nou`, [i-l a[tept`. Cum nu era zi de lucru,erau pu]ini oameni. El descuie o sal` de conferin]e.

– John, te superi dac` mergem \n alt` parte? Ar fi maipl`cut s` ne relax`m departe de sediul firmei, nu crezi?

El mu[c` momeala. Jeff trebuia s-o \ntâlneasc` pedoamna Gathrid \n scurt timp [i nu vroia s` mai fie acolocând venea el.

AVOCATUL PUBLIC 145

Linda l`s` un bilet pentru Jeff pe biroul doamnei Gathrid.„Voi termina cu John \n diminea]a asta [i voi lua o curs`comercial` spre Springfield dup`-amiaz`. Nu voi mai vedeafamilia Gentry disear`. |mi voi cere scuze personal doamneiGentry. Simte-te bine la familia Northrup ast`zi. Ne vedem labirou“ Linda.

Las`-l s` cread` ce vrea, \[i spuse ea.Linda termin` repede cu John, care era dezam`git c` nu

r`mâne la cin`. Vroia s-o duc` la Anthony's Pier, un restaurantpesc`resc faimos, dar Linda \l refuz`.

Niciodat` nu fusese mai disperat` [i mai singur`. Ie[ind dela biblioteca Asocia]iei Baroului, unde fuseser` s` fac`depozi]iile, asculta sporov`iala lui John \n timp ce imagini denoaptea trecut` o bântuiau. Tot vedea fa]a lui Jeff deasupra ei,genele lui lungi, gura senzual`. |[i scutur` capul. Destul!

Telefonase de la biblioteca Baroului [i \[i rezervase loc laun zbor la ora dou`, programat s` ajung` la aeroportulBradley la trei f`r` un sfert. Nu merse cu John s` ia prânzul,dar \l l`s` s-o duc` la familia Gentry, unde vroia s` se scuzepentru seara aceea. {tia c` ar fi trebuit s` telefoneze mai \ntâi,dar se temea ca doamna Gentry s` n-o conving` s` r`mân`.

Când cobor\ din ma[in`, John \ncerc` s-o fac` s` promit`c` se va \ntâlni cu el weekendul urm`tor, dar ea evit`,spunându-i s-o sune miercuri. Nu vroia s` ias` cu el, dar nuavea curajul s`-l refuze din nou, când se purtase atât dedr`gu].

Majordomul o invit` \n birou [i \n timp ce-o a[tepta pedoamna Gentry, Linda se \ntreb` dac` Jeff pl`nuia s-o aduc`pe Diana la cina la care trebuia s` ia parte \n seara aceea. |[i

146 FAYE MORGAN

dori ca domnul Gentry s` nu-i fi invitat când plecaser`noaptea trecut`. Acum trebuia s` treac` pe aici [i vroia s`plece cât mai curând din Boston.

Doamna Gentry intr`, \ntruchiparea gra]iei.– Draga mea, ce bine c` te v`d mai devreme decât m`

a[teptam. So]ul meu [i cu mine abia a[tept`m s` veni]i disear`.– De fapt, doamn` Gentry, de asta sunt aici. Nu voi putea

veni disear` [i am vrut s` m` scuz personal. Dumneavoastr` [iso]ul dumneavoastr` a]i fost atât de amabili [i am sim]it c`trebuie s` trec s` v` spun.

– Deci nu vei zbura \napoi cu Jefferson?Numai numele lui \i produse o reac]ie nedorit` [i doamna

Gentry observ`.– Nu. Plec \n dup`-amiaza asta, singur`.– E nevoie de tine \n Springfield?– Nu. M-am gândit s` m` uit pe depozi]ii \nainte s` le

prezent`m instan]ei luni.Doamna Gentry d`du din cap [i-i f`cu semn servitoarei s`

aduc` ceai. O examin` pe Linda cu ochii ei alba[tri, inteligen]i[i \ntreb`:

– E din cauza lui Jeff, nu-i a[a?Linda o privi [i [tiu c` nu putea min]i.– Da.Doamna Gentry oft`, stând pe canapeaua de piele din fa]a

Lindei [i-[i \mpreun` mâinile \n poal`.– B`nuiam eu. Zâmbi trist. A trecut ceva vreme, dar

recunosc semnele. Cei care nu-[i arat` dragostea, nu iubesc.Ai ar`tat-o destul de limpede seara trecut` [i dac` nu gre[esc[i Jeff. Nu ]i-a spus?

AVOCATUL PUBLIC 147

– |[i petrece timpul cu Diana Northrup. Asta spune tot.– O, s`rman` copil`. Ce vei face?– N-am ce face.Degetele doamnei Gentry se agitau.– Sper ca Jefferson s` nu fac` o gre[eal`. |l iubesc, vreau s`

fie fericit. O merit`, dup` chinurile pe care le-a suportat atâ]iaani.

Ochii Lindei o privir` curio[i.– Despre ce chinuri e vorba? Din câte pot vedea, a avut o

via]` pl`cut`, bog`]ie, privilegii, o familie indulgent`...Doamna Gentry o privi ca [i cum [i-ar fi pierdut min]ile.– ... indulgent`..., \ncepu ea, apoi b`tu locul de lâng` ea pe

canapea. Vino aici, draga mea. Cred c` sunt unele lucruridespre Jefferson pe care nu le [tii.

Intrigat`, Linda se conform`. Doamna Gentry turn` ocea[c` de ceai din ceainicul de argint pe care \l aduseseservitoarea.

– Doamna Jefferson Langford II nu e mama lui Jeff, spuseea. El e fiul unei servitoare irlandeze. Când s-a descoperit c`fata era gravid` cu tat`l lui Jeff, a fost gonit`. Familia Langforda luat copilul [i fata s-a \ntors la Derry. A murit când Jeff aveazece ani. Din câte [tiu, n-a v`zut-o niciodat`. Tat`l lui Jeff vroias` p`streze copilul, fiul s`u unic. Când Jeff se n`scu, so]ia luiera prea \n vârst` pentru a mai face copii, [i ceilal]i doi eraufete. A[a c` familia accept` situa]ia, f`r` tragere de inim`.B`iatul a fost trimis la cele mai bune [coli [i a avut toateavantajele, dar era tratat mereu ca inferior. Am fost [i eumartor` [i era o cruzime rafinat`. Cordelia Langford nu-l l`sa

148 FAYE MORGAN

s` uite c` nu se ridica la nivelul copiilor ei. El sem`na cumama lui [i de fiecare dat` când \l vedea, se sim]ea umilit`. {iCory e mândr`, nu suport` umilin]a.

Linda t`cea, imaginându-[i b`ie]elul blond pe post deCenu[`reas`, cu o mam` vitreg` rea.

– Tat`l lui a fost bun cu el, continu` doamna Gentry, darnu era mereu prin preajm`. {i cele dou` fete erau mai mari,aveau via]a lor, prietenii lor. Dar am auzit glumele despreb`iatul servitoarei, [i nu erau amuzante.

– Câ]i oameni [tiu despre asta? \ntreb` Linda.– Nu prea mul]i, a[ spune, având \n vedere c` povestea a

fost acum mai mult de treizeci de ani. Dar sunt sigur` c` aavut urm`ri asupra lui Jefferson, asupra caracterului [ipercep]iilor lui.

Acum, lucrurile se puneau cap la cap. Comentariul lui Jeffdin prima zi, avertizând-o s` nu fac` presupuneri despretrecutul lui, dorin]a lui de a-i da Lindei o [ans` la firm`... Cemult \l r`nise, vorbindu-i despre intoleran]a clasei de sus. El ocuno[tea.

– Diana Northrup [tie?– Sunt sigur` c` da. E o fat` dulce, nu conteaz` pentru ea.Era o fat` dulce [i probabil atrac]ia ei pentru Jeff rezida \n

mo[tenirea ei curat`. Un b`rbat cu sânge nu prea albastru\ntâlnindu-se cu o fat` pursânge.

– De ce-mi spune]i asta, doamn` Gentry?– Ca s` te ajut, draga mea. Nu e u[or pentru tine s`-l vezi

cu altcineva [i am crezut c` dac` \i [tii motivele, va fi maitolerabil. Tat`l lui e b`trân acum, are [aptezeci [i ceva de ani[i e pensionat de ceva vreme. {tiu c` a f`cut presiuni asupra

AVOCATUL PUBLIC 149

lui Jeff s` se \nsoare, s`-i fac` nepo]i. {i cred c` Jeff cedeaz` [icurteaz` o fat` pe care tat`l lui ar accepta-o. Mereu a vrut catat`l lui s`-l aprobe, ca un fel de compensa]ie. A f`cut sport la[coal`, a avut note bune, toate lucrurile pe care un tat` ledore[te pentru fiul lui...

{i eu nu intru cu siguran]` \n planul `sta de performan]e,se gândi Linda. Doamna Gentry avea dreptate. O ajuta s` [tie.Nu f`cea comportamentul lui Jeff mai pu]in dureros, dar numai era un mister.

Linda \[i privi ceasul.– Doamn` Gentry, trebuie s` plec. Iau un zbor de la Logan

la dou` [i-l voi pierde dac` nu chem un taxi chiar acum.– Nici s` n-aud. Ted te va duce la aeroport. |l chem

imediat.Doamna Gentry chem` [oferul [i Linda se ridic` \n

picioare.– Mul]umesc pentru ceai [i pentru conversa]ie. Mi-a f`cut

bine c` mi-a]i spus despre Jeff.– M` bucur, Linda. Dac` mai pot face ceva pentru tine, te

rog, s`-mi spui.Linda ajunse la aeroport cu limuzina. Sosi la Bradley \n mai

pu]in de o or` [i ajunse acas` pe la patru.|n prag o a[tepta un pachet. |l desf`cu. Cutia avea eticheta

unui magazin scump din Boston [i \n`untru era o bluz`albastr` cusut` de mân`, care probabil era scump`.

Pe cartea de vizit` scria „Regret“.Pentru ce-i p`rea r`u? C`-i stricase bluza, \n noaptea lor

\nfocat`, sau c`-i ruinase via]a.

150 FAYE MORGAN

Capitolul 10

Cazul Puritan ajunse \n instan]` luni diminea]a [i totulmerse bine. Jeff \ncerc` s` discute cu Linda \n pauz` [i din noula prânz, dar ea \l evit`.

Dup`-amiaz`, o prinse la birou.– A[ vrea s` vorbesc cu tine, spuse el.Linda a[tept`.– De ce ai plecat a[a sâmb`t` diminea]a? Ce s-a \ntâmplat?– M-am trezit diminea]a \n pat cu cine nu trebuia.– Am fost cine nu trebuia toat` noaptea. Nu p`rea s` te

deranjeze.Era cel mai crud lucru pe care i-l spusese vreodat`. Nu era

a[a de netulburat de ceea ce se \ntâmplase. A[adar, \l scosesedin pepeni. Tot era ceva. |l sup`rase.

– A[a e, r`spunse ea calm. M-a luat valul pasiunii [i amregretat diminea]a. Probabil c` ai avut [i tu experien]aasta.

– Nu cu tine, spuse el atât de blând \ncât Linda se \ntreb`dac` auzise bine. Vroia s` spun`...? Nu, probabil c` se\n[elase.

Jeff a[tept` o clip`, apoi se aplec` spre ea, ochii lui verzivr`jind-o ca \ntotdeauna.

– A[adar, \nchidem acest capitol [i trecem la urm`torul,a[a e?

– A[a e, r`spunse Linda. Capitolul \n care tu te distrezi cualta [i m` la[i singur`.

Furia \i altera tr`s`turile frumoase [i Linda se d`du \napoi,alarmat`. Nu-l mai v`zuse a[a.

O prinse de umeri [i o trase din scaun.– Te-a[ putea scutura pân` ]i-ar cl`n]`ni din]ii, dar asta nu

te-ar face mai pu]in...– Independent`? r`spunse ea. Cu principii?– |nc`p`]ânat` [i nedreapt`, spuse el, dându-i drumul

brusc.– De ce sunt nedreapt`? \ntreb` Linda, dându-[i capul pe

spate, cu b`rbia ridicat`. Nu sunt nedreapt`. Problema ta e c`nu po]i crede c` nu m-ai ame]it ca pe s`rmana Diana. Ei bine,[tiu c` n-ai mai auzit asta, dar ascult` cu aten]ie. Cite[te-mi pebuze. Nu te vreau.

Jeff o \n[f`c` din nou, \ntorcând-o cu fa]a spre el.– Nu m` vrei, Llhande? Nu m` vrei?Ea \ncerc` s` scape, dar el o ]inu strâns, s`rutând-o.|n bra]ele lui, \ncerc` s` se \mpotriveasc`, dar o cuprinse

dorin]`. Urându-[i sl`biciunea, \i r`spunse la s`rut. El omângâie cu ardoare, ar`tându-i c`-i putea domina trupul,chiar dac` nu [i sentimentele. O s`rut` arz`tor pe gât [i pe

152 FAYE MORGAN

sân. Linda auzea zgomote de pe culoar [i se gândea ce-ar fidac` ar intra cineva [i i-ar vedea. Dar nimic nu conta \n afar`de b`rbatul care o s`ruta [i o mângâia.

Brusc, \i d`du drumul. Ea se \mpletici, uimit`.– Acum, spune-mi c` nu m` vrei, spuse el triumf`tor. Dar

era ceva straniu \n tonul vocii lui. Oare va ceda psihic? |[ispuse c` nu era posibil. Jefferson Langford nu [i-ar pierdest`pânirea de sine.

Linda \ncerc` o ultim` minciun` disperat`.– Asta nu \nseamn` c` te iubesc, spuse ea.Fa]a lui se posomor\.– Nu, nu \nseamn`.El d`du din cap, \[i plec` privirea [i ie[i, \nchizând u[or u[a

dup` el.Jeff n-o mai deranj`. Vorbeau când trebuia s` discute un

caz [i asta era tot. P`rea c-o uitase complet.Linda se sim]ea prost. Nu [tia ce era mai r`u, s`-i ofere

firimituri care o f`ceau s` mai cer[easc`, sau s-o ignore.Cr`ciunul se apropia [i nep`sarea ei pentru s`rb`tori o

f`cea s` se simt` distrus`. Nu e nimic mai r`u decât s` fiinefericit` când to]i se distreaz` [i se sim]ea izolat` [i singur`.Cum Ajunul pica sâmb`ta, petrecerea de la birou era vineridup`-amiaz`.

Linda b`u ceva cu Craig [i Susan, refuzând s` continues`rb`torirea \n alt` parte, observându-i pe Jeff [i Diana \ncel`lalt cap`t al s`lii. Zgomotul [i muzica foarte vesel` \id`deau dureri de cap. Ascult` un grup de secretare carediscutau despre Jeff [i prietena lui. Erau prea fermec`tori ca s`fie descri[i \n cuvinte, dup` opinia lor.

AVOCATUL PUBLIC 153

Pe Linda o durea capul din ce \n ce mai tare. Se duse larobinet s` ia o aspirin`. |ntorcându-se s`-[i ia geanta, Jeff \it`ie calea. |ncerc` s` treac` pe lâng` el, dar el \[i puse mânape bra]ul ei.

– Linda, te rog.Ea se opri.– Linda, vreau s`-mi cer scuze pentru scena pe care am

f`cut-o din biroul t`u \n ziua când a \nceput cazul Puritan. |midau seama c` trebuia s` vorbesc mai demult cu tine, dar s` fiusincer, mi-a trebuit timp s`-mi adun curajul s` vorbesc. M-amcomportat execrabil [i \mi pare r`u.

Linda vroia doar s` scape de el.– E \n regul`, Jeff. Amândoi eram sup`ra]i.– N-am mai brutalizat a[a o femeie \n via]a mea [i nu m-am

sim]it bine. Nu-mi imaginez ce m-a f`cut s`-mi pierd controlul.Sper s` m` ier]i.

Dac` o mai privea mult a[a, nu mai era responsabil` defaptele ei.

– Te-am iertat, Jeff. Nici eu n-am fost politicoas`.– Scoatem ce e mai r`u \n noi când ne \ntâlnim, spuse el.– A[a e. E un motiv bun s` limit`m timpul petrecut

\mpreun`, r`spunse ea.Jeff \i lu` mâna [i i-o s`rut`. Linda \[i mu[c` buza. De ce

complica el lucrurile?Jeff \i s`rut` palma.– S`rb`tori fericite.Da, sigur. Pe naiba, spuse ea \n gând.– {i ]ie la fel, Jeff, r`spunse Linda [i fugi.

154 FAYE MORGAN

***

Dup` ce v`zu un film la televizor, Linda se duse lafereastr`. Bulevardul era t`cut sub o p`tur` de z`pad` alb` [ifelinarele luminau fulgii de z`pad` care c`deau. Linda v`zu unbrad \n sufrageria casei de peste drum, \ncadrat \ntreperdelele de dantel`. |n timp ce privea, u[a din fa]` sedeschise [i un cuplu ie[i râzând, purtând cadouri. |[idesc`rcar` bagajele \n portbagajul unei ma[ini. B`rbatul seaplec` [i f`cu un bulg`re de z`pad`, aruncând \n tovar`[a lui,care se feri [i râse, aruncând [i ea unul. B`taia continu` pân`când amândoi se udar` [i fur` plini de z`pad`. |n cele dinurm` b`rbatul o prinse [i o s`rut`. Apoi ea se a[ez` pe loculdin dreapta. Plecar` s` se distreze. Linda l`s` perdeaua s` cad`[i plec` de la fereastr`.

Se \ntoarse la [emineu [i mai puse un bu[tean, apoi seghemui pe canapea. Fusese o gre[eal` s` refuze toateinvita]iile pentru seara asta. Putea s` mearg` la petrecerea luiMaggie, sau s` se fi dus la m`tu[a Marie, sau s` stea cu Laura[i Charlie, \n Vermont. |n schimb, vedea filme vechi [i-[iplângea de mil`.

Dar n-avea ce face. Se gândi din nou la Diana [i Jeff. |ncepus` plâng`. Nu se putea opri. Nu mai plânsese a[a de când eramic`, atunci când muriser` p`rin]ii ei. Nimeni n-o vedea [iplânse pân` adormi.

***

AVOCATUL PUBLIC 155

Soneria de la u[` o trezi. La \nceput, crezu c` zgomotulvenea de la televizor, dar o auzi din nou. Ridicându-se s`sting` televizorul, Linda se v`zu \n oglind`. Ochii ei erau ro[ii[i umfla]i, p`rul ciufulit [i halatul albastru de catifea mototolit.Probabil c` era Maggie, venit` s-o verifice.

C`scând [i piept`nându-[i p`rul cu degetele, Lindadeschise u[a. Jefferson Langford st`tea pe prag cu o geant`maro de piele la picioare.

– S`rb`tori fericite, spuse el.Linda \l privea ca [i cum ar fi venit de pe Venus.– E[ti \n Boston, spuse ea proste[te. Presupusese c` va

merge acas` la tat`l lui.– Nu cred, r`spunse el.– Ce faci aici? \ntreb` ea. Era destul de r`u s` se gândeasc`

la el, dar s`-l vad` era de nesuportat.– Trebuie s` vorbesc cu tine, spuse el. Pot intra, sau

trebuie s` stau aici ca Mo[ Cr`ciun?Linda \i f`cu loc, nevenindu-i s` cread` ce se \ntâmpla. Jeff

trânti geanta pe covor [i \nchise u[a. Fulgi de nea \i str`luceau\n p`r. Obrajii \i erau ro[ii [i ochii \i str`luceau de frig. Ar`taatât de bine [i ea atât de r`u.

– Ai plâns, \ncepu el.N-avea nici un rost s` nege eviden]a, a[a c` trecu la atac.– Unde ]i-e prietena? \ntreb` ea.– B`nuiesc c` te referi la Diana. E \n Boston la mama ei,

spuse el.– De ce nu e[ti [i tu acolo?– Fiindc` vreau s` fiu aici, cu tine.– Fiindc` vrei s`... Jeff, ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea.

156 FAYE MORGAN

– Am avut o discu]ie cu Clara Gentry, spuse el. M-a sunat\n dup`-amiaza asta.

Doamne, [tia. Doamna Gentry \i spusese.– {i, continu` el, am venit s`-]i spun c` te iubesc [i vreau

s` te m`ri]i cu mine.Linda se pr`bu[i pe canapea, f`r` cuvinte.Jeff se a[ez` lâng` ea, for]ând-o s`-l priveasc`. |i atinse

obrazul [i o privi cu ochi tandri.– Linda, scumpo, de ce nu mi-ai spus nimic [i m-ai l`sat s`

cred c` m` urai?Linda sim]i c`-i dau lacrimile, dar erau lacrimi de bucurie

de data asta.– Credeam c` te foloseai de mine, spuse ea. Puteai avea pe

cine vroiai...– |n ultimele luni, nu te-am vrut decât pe tine.– Dar Diana? Ea ce vrea?– Diana vrea un b`rbat care s-o vrea. Am vorbit toat`

noaptea dup` petrecerea de la birou. }i-am v`zut fa]a cândplecai [i ea la fel. Am admis c` te iubeam, dar credeam c`n-am nici o [ans`. Apoi am vorbit cu Clara Gentry. O mângâiepe Linda pe p`r. Nu-]i face griji pentru Diana. E frumoas` [iare pe]itori. |l va g`si pe cel potrivit. Dar nu pe mine. Nu m`iube[te cu adev`rat. Dar tu m` iube[ti, nu-i a[a?

Linda \nchise ochii. D`du din cap c` da.El o lu` \n bra]e, strângând-o tare.– {i eu te iubesc, scumpo. Nimic nu ne va mai desp`r]i.Linda \[i aminti spusele doamnei Gentry, c` Jeff c`uta

aprobarea tat`lui lui.

AVOCATUL PUBLIC 157

– Ce va spune tat`l t`u, Jeff? Nu am avantajele Dianei.El zâmbi.– Clara ]i-a spus despre el, nu-i a[a? M` voi descurca. Tat`l

meu a f`cut ce-a vrut [i eu voi face la fel.Linda \l privi, nevenindu-i s` cread`.Jeff o s`rut` pe gât, pe p`r, \i acoperi fa]a cu s`rut`ri.– De ce? o \ntreb` el. De ce nu mi-ai spus? Cu un singur

cuvânt, am fi rezolvat situa]ia. Am a[teptat atât! Credeam c`m` dete[ti. Erai atât de rece cu mine.

– Credeam c` dac` \]i p`sa de mine cu adev`rat, vei veni tula mine.

– N-am avut curajul `sta. Prive[te din punctul meu devedere. Prima dat` dup` ce am f`cut dragoste, la tine acas`, adoua zi te purtai cu mine de parc` m-ai fi cunoscut la o[edin]`.

– Dup` ce am v`zut anun]ul logodnei tale, \i aminti ea.– Am discutat asta cu mama Dianei. Nu voi mai ap`rea la

[tiri.– |mi pare bine.– {i a doua oar`, la hotel, ai disp`rut a doua zi diminea]`,

l`sându-mi un bilet care p`rea scris de doica mea: „Distreaz`-te...ne vedem la birou“.

– Dup` ce am g`sit un bilet care indica faptul c` mergeai laagen]ia de turism cu Diana. Am conchis c` pleca]i \ntr-oc`l`torie romantic`.

Jeff chicoti.– Prostu]o. Diana vroia s` le fac` o surpriz` p`rin]ilor ei, o

croazier` aniversar` cu Queen Elizabeth II. Eu m-am duspentru c` [tiam vaporul [i ea vroia cele mai bune locuri.

158 FAYE MORGAN

AVOCATUL PUBLIC 159

– O, spuse Linda.– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru Clara Gentry.– Mi-a spus despre mama ta, spuse Linda. Mi-a p`rut r`u de

unele lucruri pe care le-am spus.El o s`rut`.– Nu mai conteaz` acum. Am nevoie de tine, Linda. {i

vreau s` fiu cu tine.Ea \i privi ochii verzi [i spuse:– Nu vei mai sc`pa de mine.Gura lui \i s`rut` gâtul [i mâinile lui alunecar` sub halatul ei.Ea \i scotea hainele [i murmur`.– Vreau s` mergem \ntr-un loc cald [i \nsorit \n luna de

miere.– Unde vrei tu. |i l`s` halatul s` cad` [i-i sim]i pielea

catifelat`.Ultimul ei gând, \nainte s` se piard` \n bra]ele lui, a fost c`

nu se vor mai desp`r]i niciodat`.

Sfâr[it