brosura avocatul copilului - iulie 2011 final avocatul... · avocatul copilului poate fi o...

44
O instituţie necesară AVOCATUL COPILULUI Foto: Lucian Muntean

Upload: hahuong

Post on 11-Feb-2018

241 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

O instituţie necesară

AVOCATUL COPILULUI

Foto: Lucian Muntean

I. Argument ........................................................................................................................p. 2

II. Ce este Avocatul Copilului / istoric / context / definiţie / atribuţii – (selecţie din Manualul resursă şi de formare, realizat de Per Miljeteig, consultatant independent, la solicitarea Salvaţi Copiii Norvegia) .....................p. 3

III. Avocatul Copilului în alte ţări ...................................................................................p.25

IV. Lista ţărilor membre ENOC ....................................................................................p. 39

V. Standardele ENOC pentru instituţii independente pentru drepturile copilului ........................................................................................p. 40

1

CUPRINS

I. Argument ........................................................................................................................p. 2

II. Ce este Avocatul Copilului / istoric / context / definiţie / atribuţii – (selecţie din Manualul resursă şi de formare, realizat de Per Miljeteig, consultatant independent, la solicitarea Salvaţi Copiii Norvegia) .....................p. 3

III. Avocatul Copilului în alte ţări ...................................................................................p.25

IV. Lista ţărilor membre ENOC ....................................................................................p. 39

V. Standardele ENOC pentru instituţii independente pentru drepturile copilului ........................................................................................p. 40

1

CUPRINS

2

I. ARGUMENT

În 1990, România a ratificat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, angajându-se să

asigure condiţiile necesare pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din România.

Convenţia stipulează principiile care trebuie să ghideze întregul sistem de protecţie a copilului:

• Interesul superior al copilului – în orice decizie care-l priveşte, trebuie să primeze

interesul superior al acestuia;

• Dezvoltare şi supravieţuire – fiecare copil are dreptul la viaţă; statele au obligaţia să

asigure supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor la potenţialul maxim al resurselor acestora;

• Nediscriminarea – toate drepturile se aplică tuturor copiilor fără excepţie. Este

obligaţia Statului să protejeze copiii de orice formă de discriminare şi să ia măsuri pozitive

de promovare a drepturilor acestora;

• Participarea copilului – copilul are dreptul la libertate de expresie, opinie şi religie,

acces la informaţii, libertate de asociere, implicare în deciziile care îl afectează.

Fără a nega paşii importanţi pe care i-au făcut Guvernul şi Parlamentul în elaborarea şi adoptarea

unei legislaţii moderne care să apere drepturile copilului în România şi implementarea lor în

conformitate cu prevederile Convenţiei ONU, trebuie totuşi arătat că încălcări ale acestor drepturi

se petrec în continuare: există copii care nu beneficiază de un nivel de trai decent, pentru unele

categorii de copii accesul la serviciile medicale sau la educaţie este redus, nu există o protecţie

eficientă împotriva discriminării, iar vocea copilului este ascultată de multe ori doar formal.

Chiar dacă numeroase instituţii guvernamentale din România au înscrise în statutul lor protejarea şi

monitorizarea respectării drepturilor copilului, nu funcţionează o instituţie specială, total

independentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în cele peste 40 ţări europene -

Avocatul Copilului -, care poate fi găsită şi sub alte titulaturi, dar cu aceleaşi obiective – apărarea

şi susţinerea drepturilor copilului, reprezentarea lui în faţa celorlalte instituţii.

Salvaţi Copiii a promovat ideea înfiinţării instituţiei Avocatul Copilului încă din anul 2001, ca o

urmare firească a respectării prevederilor Constituţiei, a Convenţiei ONU cu privire la

Drepturile Copilului şi a alinierii la politica europeană în acest domeniu.

În ultimii ani, asistăm la situaţii diverse în care intervenţia unei astfel de instituţii ar fi fost salutară

(lipsa accesului la educaţie sau asistenţă medicală pentru copiii din comunităţile dezavantajate,

discriminare în şcoli faţă de copiii cu dizabilităţi sau copiii romi, interesul scăzut al unor autorităţi

locale pentru crearea de servicii de sprijin pentru copiii aflaţi în dificultate etc.).

Salvaţi Copiii consideră că este momentul reluării demersurilor pentru crearea instituţiei

Avocatul Copilului în România, similar cu cele mai multe ţări ale Europei, ai cărei membri cu

drepturi şi obligaţii depline suntem, iar materialul prezentat se constituie într-o informare şi

pledoarie în acest sens, adresându-se deopotrivă autorităţilor şi societăţii civile, care poate

impulsiona acest proces.

Gabriela Alexandrescu

Preşedinte Executiv

Salvaţi Copiii România

3

CE ESTE AVOCATUL COPILULUI?II.

Un reprezentant al intereselor copiilor şi apărător al drepturilor lor

Avocatul Copilului este numit public pentru a reprezenta interesele copiilor şi

pentru a apăra drepturile lor la nivel naţional, într-o anumită ţară. Pentru a lucra

eficient, Avocatul Copilului trebuie să aibă un mandat care este stabilit printr-o

lege naţională şi are nevoie de personal care să-l asiste în îndeplinirea mandatului

său. În limbaj obişnuit, termenul de Avocat al Copilului nu se referă doar la

persoana numită în acea funcţie,ci şi la biroul Avocatului Copilului.

2

I. ARGUMENT

În 1990, România a ratificat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, angajându-se să

asigure condiţiile necesare pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din România.

Convenţia stipulează principiile care trebuie să ghideze întregul sistem de protecţie a copilului:

• Interesul superior al copilului – în orice decizie care-l priveşte, trebuie să primeze

interesul superior al acestuia;

• Dezvoltare şi supravieţuire – fiecare copil are dreptul la viaţă; statele au obligaţia să

asigure supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor la potenţialul maxim al resurselor acestora;

• Nediscriminarea – toate drepturile se aplică tuturor copiilor fără excepţie. Este

obligaţia Statului să protejeze copiii de orice formă de discriminare şi să ia măsuri pozitive

de promovare a drepturilor acestora;

• Participarea copilului – copilul are dreptul la libertate de expresie, opinie şi religie,

acces la informaţii, libertate de asociere, implicare în deciziile care îl afectează.

Fără a nega paşii importanţi pe care i-au făcut Guvernul şi Parlamentul în elaborarea şi adoptarea

unei legislaţii moderne care să apere drepturile copilului în România şi implementarea lor în

conformitate cu prevederile Convenţiei ONU, trebuie totuşi arătat că încălcări ale acestor drepturi

se petrec în continuare: există copii care nu beneficiază de un nivel de trai decent, pentru unele

categorii de copii accesul la serviciile medicale sau la educaţie este redus, nu există o protecţie

eficientă împotriva discriminării, iar vocea copilului este ascultată de multe ori doar formal.

Chiar dacă numeroase instituţii guvernamentale din România au înscrise în statutul lor protejarea şi

monitorizarea respectării drepturilor copilului, nu funcţionează o instituţie specială, total

independentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în cele peste 40 ţări europene -

Avocatul Copilului -, care poate fi găsită şi sub alte titulaturi, dar cu aceleaşi obiective – apărarea

şi susţinerea drepturilor copilului, reprezentarea lui în faţa celorlalte instituţii.

Salvaţi Copiii a promovat ideea înfiinţării instituţiei Avocatul Copilului încă din anul 2001, ca o

urmare firească a respectării prevederilor Constituţiei, a Convenţiei ONU cu privire la

Drepturile Copilului şi a alinierii la politica europeană în acest domeniu.

În ultimii ani, asistăm la situaţii diverse în care intervenţia unei astfel de instituţii ar fi fost salutară

(lipsa accesului la educaţie sau asistenţă medicală pentru copiii din comunităţile dezavantajate,

discriminare în şcoli faţă de copiii cu dizabilităţi sau copiii romi, interesul scăzut al unor autorităţi

locale pentru crearea de servicii de sprijin pentru copiii aflaţi în dificultate etc.).

Salvaţi Copiii consideră că este momentul reluării demersurilor pentru crearea instituţiei

Avocatul Copilului în România, similar cu cele mai multe ţări ale Europei, ai cărei membri cu

drepturi şi obligaţii depline suntem, iar materialul prezentat se constituie într-o informare şi

pledoarie în acest sens, adresându-se deopotrivă autorităţilor şi societăţii civile, care poate

impulsiona acest proces.

Gabriela Alexandrescu

Preşedinte Executiv

Salvaţi Copiii România

3

CE ESTE AVOCATUL COPILULUI?II.

Un reprezentant al intereselor copiilor şi apărător al drepturilor lor

Avocatul Copilului este numit public pentru a reprezenta interesele copiilor şi

pentru a apăra drepturile lor la nivel naţional, într-o anumită ţară. Pentru a lucra

eficient, Avocatul Copilului trebuie să aibă un mandat care este stabilit printr-o

lege naţională şi are nevoie de personal care să-l asiste în îndeplinirea mandatului

său. În limbaj obişnuit, termenul de Avocat al Copilului nu se referă doar la

persoana numită în acea funcţie,ci şi la biroul Avocatului Copilului.

5

Rolurile şi funcţiile Avocatului Copilului

Principalul rol al Avocatului Copilului constă în aducerea în mod constant a drepturilor copilului în

atenţia publicului larg şi a Guvernului. Acesta trebuie să susţină acordarea unei mai mari atenţii

implementării drepturilor copilului în toate situaţiile relevante şi la toate nivelurile societăţii.

Avocatul Copilului nu are capacitatea de a adopta legi, de a implementa politici sau de a da

sancţiuni atunci când drepturile copilului sunt încălcate. Acesta poate propune în mod liber – pe

baza experienţei relevante – noi legi sau amendarea legilor existente. Poate contribui cu idei la

dezvoltarea şi implementarea politicilor şi la înfiinţarea de servicii pentru copii.

Toate acţiunile Avocatului Copilului trebuie să se raporteze la informaţiile actuale despre situaţia

copiilor, inclusiv la informaţiile colectate în mod direct de la copii şi tineri.

Avocatul Copilului va avea rolul important de a atrage atenţia Guvernului şi autorităţilor locale

asupra situaţiei vulnerabile a copiilor într-o societate dominată de adulţi şi interesele lor, cât şi

asupra obligaţiilor stabilite de Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC).

4

Instituţie independentă

Caracteristici esenţiale

Avocatul Copilului poate fi o instituţie de sine-stătătoare sau un departament al instituţiei

Avocatul Poporului sau al Comisarului pentru Drepturile Omului. În ambele cazuri, doar un

mandat concentrat exclusiv pe promovarea drepturilor copilului stabileşte fundamentul pentru

munca Avocatului.

Ţările lumii au ales modalităţi variate pentru a organiza un birou al Avocatului Copilului, în

concordanţă cu sistemele lor politice şi juridice. Totuşi, toate au anumite caracteristici comune.

Acestea includ:

• Independenţa faţă de Guvern, sistemul judiciar şi de societatea civilă: Avocatul Copilului

trebuie să acţioneze independent, fără presiuni politice sau cenzură, în cadrul mandatului

stabilit, acesta fiind singurul termen de referinţă.

• Drepturile copilului - prioritate şi preocupare exclusivă: copiilor nu le va fi acordată

recunoaşterea şi vizibilitatea la care au dreptul în lipsa unei instituţii de acest tip dedicată

exclusiv cauzei drepturilor copilului.

• Mandat şi atribuţii clare: acestea sunt acordate prin lege sau decret adoptat de către

Parlament.

• Resursele necesare trebuie asigurate, astfel încât Avocatul Copilului să-şi poată îndeplini

mandatul.

• Transparenţă şi acces la informaţii: Avocatul Copilului trebuie să funcţioneze cu cea

mai mare transparenţă posibilă, dar are nevoie şi de acces la toate informaţiile relevante.

• Responsabilitate: Avocatul Copilului trebuie să pregătească un raport periodic pentru cei

care l-au numit, precum şi pentru opinia publică şi copii.

• Accessibilitate pentru copii: Avocatul Copilului trebuie să fie uşor accesibil pentru toţi

copiii şi tinerii din ţara respectivă, prin diferite canale. Comunicarea cu copiii trebuie să

includă şi registrul informal, adaptat pentru diferite categorii de vârstă şi comunităţi specifice.

O atenţie specială trebuie acordată copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile.

• Colaborare: pentru a avea impact, Avocatul Copilului trebuie să colaboreze cu toţi ceilalţi

actori din societate care susţin drepturile copilului, din cadrul Guvernului sau al societăţii civile.

• Acordarea unei atenţii speciale încălcării drepturilor copilului: Avocatul Copilului

trebuie să fie atent la posibilele încălcări ale drepturilor copilului. În unele ţări, Avocatul

Copilului poate primi şi se poate ocupa de plângeri individuale. În toate ţările, Avocatul

Copilului trebuie să fie gata să vorbească în numele grupurilor de copii ale căror drepturi au

fost neglijate sau încălcate.

COMENTARIU

Poziţia vulnerabilă a copiilor - Copiii se află într-o situaţie de vulnerabilite atunci când este vorba despre reclamarea drepturilor lor, întrucât nu dispun de posibilitatea de a produce schimbări prin vot sau de a influenţa direct modul în care autorităţile îşi exercită puterea de decizie politică sau economică.- Puţine ţări concretizează, prin acţiuni şi servicii adecvate, recunoaşterea formală a drepturilor civile şi politice ale copilului. Acest lucru ar contribui la protecţia copiilor împotriva violării drepturilor lor şi ar reduce pericolul ca înseşi autorităţile să permită sau să încurajeze nerespectarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului. - Imaginea tradiţională a copilului ca proprietate a părinţilor persistă în multe societăţi, iar imixtiunea autorităţilor în favoarea copiilor e resimţită ca o ameninţare a drepturilor părinteşti. Ideea conform căreia copiii au propriile drepturi sau interese diferite de cele ale părinţilor este greu acceptată, inclusiv în ţările democratice şi dezvoltate din punct de vedere economic. - Structurile legale sau sociale care permit recunoaşterea separată şi respectarea drepturilor copilului nu există încă în multe ţări. Deseori, responsabilitatea privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului este împărţită între mai multe ministere şi departamente, iar comunicarea între aceste instituţii fie lipseşte, fie este ineficientă, având ca rezultat eşecul în dezvoltarea integrată a serviciilor destinate copiilor sau absenţa unei evaluări reale a impactului lor asupra vieţii copiilor. (Hodgkin and Newell, 1996).

5

Rolurile şi funcţiile Avocatului Copilului

Principalul rol al Avocatului Copilului constă în aducerea în mod constant a drepturilor copilului în

atenţia publicului larg şi a Guvernului. Acesta trebuie să susţină acordarea unei mai mari atenţii

implementării drepturilor copilului în toate situaţiile relevante şi la toate nivelurile societăţii.

Avocatul Copilului nu are capacitatea de a adopta legi, de a implementa politici sau de a da

sancţiuni atunci când drepturile copilului sunt încălcate. Acesta poate propune în mod liber – pe

baza experienţei relevante – noi legi sau amendarea legilor existente. Poate contribui cu idei la

dezvoltarea şi implementarea politicilor şi la înfiinţarea de servicii pentru copii.

Toate acţiunile Avocatului Copilului trebuie să se raporteze la informaţiile actuale despre situaţia

copiilor, inclusiv la informaţiile colectate în mod direct de la copii şi tineri.

Avocatul Copilului va avea rolul important de a atrage atenţia Guvernului şi autorităţilor locale

asupra situaţiei vulnerabile a copiilor într-o societate dominată de adulţi şi interesele lor, cât şi

asupra obligaţiilor stabilite de Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC).

4

Instituţie independentă

Caracteristici esenţiale

Avocatul Copilului poate fi o instituţie de sine-stătătoare sau un departament al instituţiei

Avocatul Poporului sau al Comisarului pentru Drepturile Omului. În ambele cazuri, doar un

mandat concentrat exclusiv pe promovarea drepturilor copilului stabileşte fundamentul pentru

munca Avocatului.

Ţările lumii au ales modalităţi variate pentru a organiza un birou al Avocatului Copilului, în

concordanţă cu sistemele lor politice şi juridice. Totuşi, toate au anumite caracteristici comune.

Acestea includ:

• Independenţa faţă de Guvern, sistemul judiciar şi de societatea civilă: Avocatul Copilului

trebuie să acţioneze independent, fără presiuni politice sau cenzură, în cadrul mandatului

stabilit, acesta fiind singurul termen de referinţă.

• Drepturile copilului - prioritate şi preocupare exclusivă: copiilor nu le va fi acordată

recunoaşterea şi vizibilitatea la care au dreptul în lipsa unei instituţii de acest tip dedicată

exclusiv cauzei drepturilor copilului.

• Mandat şi atribuţii clare: acestea sunt acordate prin lege sau decret adoptat de către

Parlament.

• Resursele necesare trebuie asigurate, astfel încât Avocatul Copilului să-şi poată îndeplini

mandatul.

• Transparenţă şi acces la informaţii: Avocatul Copilului trebuie să funcţioneze cu cea

mai mare transparenţă posibilă, dar are nevoie şi de acces la toate informaţiile relevante.

• Responsabilitate: Avocatul Copilului trebuie să pregătească un raport periodic pentru cei

care l-au numit, precum şi pentru opinia publică şi copii.

• Accessibilitate pentru copii: Avocatul Copilului trebuie să fie uşor accesibil pentru toţi

copiii şi tinerii din ţara respectivă, prin diferite canale. Comunicarea cu copiii trebuie să

includă şi registrul informal, adaptat pentru diferite categorii de vârstă şi comunităţi specifice.

O atenţie specială trebuie acordată copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile.

• Colaborare: pentru a avea impact, Avocatul Copilului trebuie să colaboreze cu toţi ceilalţi

actori din societate care susţin drepturile copilului, din cadrul Guvernului sau al societăţii civile.

• Acordarea unei atenţii speciale încălcării drepturilor copilului: Avocatul Copilului

trebuie să fie atent la posibilele încălcări ale drepturilor copilului. În unele ţări, Avocatul

Copilului poate primi şi se poate ocupa de plângeri individuale. În toate ţările, Avocatul

Copilului trebuie să fie gata să vorbească în numele grupurilor de copii ale căror drepturi au

fost neglijate sau încălcate.

COMENTARIU

Poziţia vulnerabilă a copiilor - Copiii se află într-o situaţie de vulnerabilite atunci când este vorba despre reclamarea drepturilor lor, întrucât nu dispun de posibilitatea de a produce schimbări prin vot sau de a influenţa direct modul în care autorităţile îşi exercită puterea de decizie politică sau economică.- Puţine ţări concretizează, prin acţiuni şi servicii adecvate, recunoaşterea formală a drepturilor civile şi politice ale copilului. Acest lucru ar contribui la protecţia copiilor împotriva violării drepturilor lor şi ar reduce pericolul ca înseşi autorităţile să permită sau să încurajeze nerespectarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului. - Imaginea tradiţională a copilului ca proprietate a părinţilor persistă în multe societăţi, iar imixtiunea autorităţilor în favoarea copiilor e resimţită ca o ameninţare a drepturilor părinteşti. Ideea conform căreia copiii au propriile drepturi sau interese diferite de cele ale părinţilor este greu acceptată, inclusiv în ţările democratice şi dezvoltate din punct de vedere economic. - Structurile legale sau sociale care permit recunoaşterea separată şi respectarea drepturilor copilului nu există încă în multe ţări. Deseori, responsabilitatea privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului este împărţită între mai multe ministere şi departamente, iar comunicarea între aceste instituţii fie lipseşte, fie este ineficientă, având ca rezultat eşecul în dezvoltarea integrată a serviciilor destinate copiilor sau absenţa unei evaluări reale a impactului lor asupra vieţii copiilor. (Hodgkin and Newell, 1996).

7

Avocatul Copilului în peste 40 de ţări

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului

Conform celor mai recente informaţii, în prezent, există Avocaţi ai Copilului în peste 40 de ţări.

Cei mai mulţi dintre aceştia funcţionează la nivel naţional. Totuşi, în unele ţări, există Avocaţi ai

Copilului ale căror mandate sunt limitate la o singură provincie sau la un singur oraş. În aceste ţări,

există adesea mai mulţi Avocaţi ai Copilului. Acesta este, de exemplu, cazul Italiei, Bosniei-Herţegovina

şi al Rusiei.

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată în anul 1997. Aceasta

serveşte drept forum pentru schimbul de experienţă şi pentru dezvoltarea ulterioară a acestui concept.

ENOC a lucrat activ pentru a încuraja toate ţările europene să numească un Avocat al Copilului.

ENOC are şi un website care asigură resurse valoroase referitoare la instituţia Avocatul Copilului

şi la activitatea acesteia. Resursele ENOC pot fi utile pentru instituţiile Avocatul Copilului şi pentru

cei interesaţi de experienţa altor ţări.

6

Avocatul Copilului – istoric şi context

Ce este Avocatul Copilului?

Conceptul este originar din ţările scandinave

Sunt folosiţi şi alţi termeni

Ombudsman. Conceptul unei instituţii independente care să monitorizeze activităţile guvernului

în vederea protejării drepturilor persoanelor fizice a apărut în Suedia când primul apărător public

(ombudsman) a fost numit în 1809. Numirea de către parlamentul suedez era garanţia păstrării

independenţei totale a funcţiei de mediator în relaţiile acestuia cu regele, guvernul sau

administraţia publică, conferindu-i, pentru acea perioadă, o remarcabilă originalitate în rândul

instituţiilor juridice. În prezent, conform Institutului Internaţional al Ombudsman-ului, există 125

de state în care funcţionează instituţia Ombudsman-ului. Denumirile folosite astăzi diferă de la o

ţară la alta: Avocatul Poporului (România), Défenseur des droits (Franţa), Defensor del Pueblo

(Spania), Provedor de Justiça (Portugalia), State Comptroller (Israel), Volksanwaltscheft (Austria),

Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentary Commissioner for

Administration (Marea Britanie) etc.

Avocatul Copilului. Similară Avocatului Poporului, Avocatul Copilului este un reprezentant

numit public pentru interesele copiilor dintr-o ţară. Conceptul de Avocat al Copilului a fost iniţial

dezvoltat în ţările scandinave. Salvaţi Copiii Suedia a promovat in mod activ această idee pe care a

asociat-o cu Anul Internaţional al Copilului în 1979. Primul Avocat al Copilului numit de un guvern,

printr-o lege naţională adoptată de Parlament, şi-a început activitatea în Norvegia, în anul 1981.

Avocatul Copilului poate fi numit şi comisar pentru copii sau apărător al (drepturilor) copiilor. UNICEF

şi Comitetul pentru Drepturile Copilului au introdus termenul de instituţii independente pentru

protecţia drepturilor copilului. Acesta a fost gândit ca un termen generic, care permite diferite

organizări instituţionale. În mod normal, Avocatul Copilului are un birou sau un secretariat care îl

sprijină. Când vorbim despre Avocatul Copilului, ne referim atât la persoana care este numită

oficial în această funcţie, cât şi la biroul sau instituţia Avocatului Copilului.

Unele ţări au Comisii Naţionale pentru Drepturile Omului sau un Avocat al Poporului cu un

mandat general privind drepturile omului. O parte dintre acestea au birouri, filiale sau

departamente care funcţionează ca Avocat al Copilului. Acestea vor fi de asemenea incluse in

conceptul de Avocat al Copilului.

7

Avocatul Copilului în peste 40 de ţări

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului

Conform celor mai recente informaţii, în prezent, există Avocaţi ai Copilului în peste 40 de ţări.

Cei mai mulţi dintre aceştia funcţionează la nivel naţional. Totuşi, în unele ţări, există Avocaţi ai

Copilului ale căror mandate sunt limitate la o singură provincie sau la un singur oraş. În aceste ţări,

există adesea mai mulţi Avocaţi ai Copilului. Acesta este, de exemplu, cazul Italiei, Bosniei-Herţegovina

şi al Rusiei.

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată în anul 1997. Aceasta

serveşte drept forum pentru schimbul de experienţă şi pentru dezvoltarea ulterioară a acestui concept.

ENOC a lucrat activ pentru a încuraja toate ţările europene să numească un Avocat al Copilului.

ENOC are şi un website care asigură resurse valoroase referitoare la instituţia Avocatul Copilului

şi la activitatea acesteia. Resursele ENOC pot fi utile pentru instituţiile Avocatul Copilului şi pentru

cei interesaţi de experienţa altor ţări.

6

Avocatul Copilului – istoric şi context

Ce este Avocatul Copilului?

Conceptul este originar din ţările scandinave

Sunt folosiţi şi alţi termeni

Ombudsman. Conceptul unei instituţii independente care să monitorizeze activităţile guvernului

în vederea protejării drepturilor persoanelor fizice a apărut în Suedia când primul apărător public

(ombudsman) a fost numit în 1809. Numirea de către parlamentul suedez era garanţia păstrării

independenţei totale a funcţiei de mediator în relaţiile acestuia cu regele, guvernul sau

administraţia publică, conferindu-i, pentru acea perioadă, o remarcabilă originalitate în rândul

instituţiilor juridice. În prezent, conform Institutului Internaţional al Ombudsman-ului, există 125

de state în care funcţionează instituţia Ombudsman-ului. Denumirile folosite astăzi diferă de la o

ţară la alta: Avocatul Poporului (România), Défenseur des droits (Franţa), Defensor del Pueblo

(Spania), Provedor de Justiça (Portugalia), State Comptroller (Israel), Volksanwaltscheft (Austria),

Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentary Commissioner for

Administration (Marea Britanie) etc.

Avocatul Copilului. Similară Avocatului Poporului, Avocatul Copilului este un reprezentant

numit public pentru interesele copiilor dintr-o ţară. Conceptul de Avocat al Copilului a fost iniţial

dezvoltat în ţările scandinave. Salvaţi Copiii Suedia a promovat in mod activ această idee pe care a

asociat-o cu Anul Internaţional al Copilului în 1979. Primul Avocat al Copilului numit de un guvern,

printr-o lege naţională adoptată de Parlament, şi-a început activitatea în Norvegia, în anul 1981.

Avocatul Copilului poate fi numit şi comisar pentru copii sau apărător al (drepturilor) copiilor. UNICEF

şi Comitetul pentru Drepturile Copilului au introdus termenul de instituţii independente pentru

protecţia drepturilor copilului. Acesta a fost gândit ca un termen generic, care permite diferite

organizări instituţionale. În mod normal, Avocatul Copilului are un birou sau un secretariat care îl

sprijină. Când vorbim despre Avocatul Copilului, ne referim atât la persoana care este numită

oficial în această funcţie, cât şi la biroul sau instituţia Avocatului Copilului.

Unele ţări au Comisii Naţionale pentru Drepturile Omului sau un Avocat al Poporului cu un

mandat general privind drepturile omului. O parte dintre acestea au birouri, filiale sau

departamente care funcţionează ca Avocat al Copilului. Acestea vor fi de asemenea incluse in

conceptul de Avocat al Copilului.

RESURSE

CONTEXT

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată oficial în iunie

1997, la întâlnirea de la Trondheim, Norvegia. Reţeaua asigură legătura dintre instituţiile

independente destinate copiilor din 24 de ţări din Europa. Are ca obiectiv încurajarea

implementării depline a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, susţinerea unui

lobby colectiv pentru drepturile copilului, diseminarea de informaţii, abordări şi strategii şi

promovarea dezvoltării eficiente a unor instituţii independente pentru copii.

ENOC organizează întâlniri anuale în diferite ţări membre. Suplimentar, ENOC a dezvoltat

un website comun, care este destinat schimbului de informaţii şi promovării activităţii

instituţiilor independente destinate copiilor, precum şi iniţierii de discuţii şi dezbateri.

Website-ul are ca scop:

• să încurajeze şi să sprijine reţeaua şi schimbul de informaţii;

• să disemineze informaţii despre ENOC şi despre poziţia reţelei referitoare la politici,

precum şi despre structura şi activitatea instituţiilor membre;

• să sprijine şi să încurajeze crearea de instituţii independente destinate copiilor în

ţările în care nu există în prezent astfel de instituţii;

• să sprijine eforturile de a face lobby ale ENOC prin prezentarea online a poziţiei sale

actuale referitoare la politici.

ENOC are următoarea adresa de web: http://www.ombudsnet.org sau

care conţine multe informaţii utile despre reţea şi despre membrii acesteia. Website-ul conţine

şi informaţii generale valoroase despre modul în care funcţionează instituţia Avocatul Copilului

etc. Alte adrese utile unde pot fi consultate ghiduri, analize, publicaţii periodice privind

drepturile copilului:

www.salvaticopiii.ro

www.savethechildren.org.uk

www.savethechildren.se

http://www.crin.org/enoc/

8 9

Care este legătura dintre Avocatul Copilului şi Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului?

Avocatul Copilului precede Convenţia ONU

cu privire la Drepturile Copilului

Chiar dacă nu este menţionată în CDC, instituţia Avocatului

Copilului corespunde prevederilor referitoare la implementare

şi monitorizare

Ideea de Avocat al Copilului îşi are originea în perioada în care CDC era în faza iniţială de

redactare. În jurul Anului Internaţional al Copilului din 1979, au apărut multe iniţiative pentru a da

mai multă vizibilitate şi importanţă problemelor copiilor. În multe ţări, ONG-urile şi alte instituţii

s-au raliat pentru ca drepturilor copilului să li se acorde mult mai multă atenţie. Primele instituţii

Avocatul Copilului au fost înfiinţate, având un mandat concentrat pe protecţia intereselor copiilor

şi de a vorbi în numele copiilor. Acestea au avut loc cu câţiva ani înainte de adoptarea CDC.

Un aspect de pionierat al CDC este descrierea detaliată a mecanismelor de implementare şi

monitorizare pe care le prevede. Avocatul Copilului nu este menţionat în mod specific în CDC, dar

este clar că numirea acestuia corespunde cu Articolul 4, care cere Statelor Părţi să ia toate măsurile

legislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor

recunoscute în prezenta Convenţie. Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă tuturor

Statelor care nu au un Avocat al Copilului să numească unul. De asemenea, Comitetul a publicat un

Comentariu General privind Rolul instituţiilor naţionale independente privind drepturile omului în

protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care promovează cu tărie Avocatul Copilului ca pe un

element important al mecanismelor naţionale de implementare.

RESURSE

CONTEXT

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată oficial în iunie

1997, la întâlnirea de la Trondheim, Norvegia. Reţeaua asigură legătura dintre instituţiile

independente destinate copiilor din 24 de ţări din Europa. Are ca obiectiv încurajarea

implementării depline a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, susţinerea unui

lobby colectiv pentru drepturile copilului, diseminarea de informaţii, abordări şi strategii şi

promovarea dezvoltării eficiente a unor instituţii independente pentru copii.

ENOC organizează întâlniri anuale în diferite ţări membre. Suplimentar, ENOC a dezvoltat

un website comun, care este destinat schimbului de informaţii şi promovării activităţii

instituţiilor independente destinate copiilor, precum şi iniţierii de discuţii şi dezbateri.

Website-ul are ca scop:

• să încurajeze şi să sprijine reţeaua şi schimbul de informaţii;

• să disemineze informaţii despre ENOC şi despre poziţia reţelei referitoare la politici,

precum şi despre structura şi activitatea instituţiilor membre;

• să sprijine şi să încurajeze crearea de instituţii independente destinate copiilor în

ţările în care nu există în prezent astfel de instituţii;

• să sprijine eforturile de a face lobby ale ENOC prin prezentarea online a poziţiei sale

actuale referitoare la politici.

ENOC are următoarea adresa de web: http://www.ombudsnet.org sau

care conţine multe informaţii utile despre reţea şi despre membrii acesteia. Website-ul conţine

şi informaţii generale valoroase despre modul în care funcţionează instituţia Avocatul Copilului

etc. Alte adrese utile unde pot fi consultate ghiduri, analize, publicaţii periodice privind

drepturile copilului:

www.salvaticopiii.ro

www.savethechildren.org.uk

www.savethechildren.se

http://www.crin.org/enoc/

8 9

Care este legătura dintre Avocatul Copilului şi Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului?

Avocatul Copilului precede Convenţia ONU

cu privire la Drepturile Copilului

Chiar dacă nu este menţionată în CDC, instituţia Avocatului

Copilului corespunde prevederilor referitoare la implementare

şi monitorizare

Ideea de Avocat al Copilului îşi are originea în perioada în care CDC era în faza iniţială de

redactare. În jurul Anului Internaţional al Copilului din 1979, au apărut multe iniţiative pentru a da

mai multă vizibilitate şi importanţă problemelor copiilor. În multe ţări, ONG-urile şi alte instituţii

s-au raliat pentru ca drepturilor copilului să li se acorde mult mai multă atenţie. Primele instituţii

Avocatul Copilului au fost înfiinţate, având un mandat concentrat pe protecţia intereselor copiilor

şi de a vorbi în numele copiilor. Acestea au avut loc cu câţiva ani înainte de adoptarea CDC.

Un aspect de pionierat al CDC este descrierea detaliată a mecanismelor de implementare şi

monitorizare pe care le prevede. Avocatul Copilului nu este menţionat în mod specific în CDC, dar

este clar că numirea acestuia corespunde cu Articolul 4, care cere Statelor Părţi să ia toate măsurile

legislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor

recunoscute în prezenta Convenţie. Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă tuturor

Statelor care nu au un Avocat al Copilului să numească unul. De asemenea, Comitetul a publicat un

Comentariu General privind Rolul instituţiilor naţionale independente privind drepturile omului în

protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care promovează cu tărie Avocatul Copilului ca pe un

element important al mecanismelor naţionale de implementare.

11

Resurse necesare

Transparenţă şi acces la informare

Pentru a funcţiona corespunzător, Avocatul Copilului are nevoie de personal cu calificare

relevantă şi de alte resurse. Finanţarea trebuie să fie suficientă şi să provină din surse constante,

în mod predictibil. Activităţile de informare sunt costisitoare şi Avocatul Copilului trebuie să aibă

disponibile resursele necesare pentru a produce şi disemina eficient diferite iniţiative privind

informarea, relevante pentru mandatul său. Nu ar trebui să apară nici un risc legat de încetarea

finanţării, dacă Avocatul Copilului ar exprima critici la adresa guvernului sau a altor instituţii.

Instituţia Avocatul Copilului trebuie să dea dovadă de transparenţă totală în funcţionarea sa,

precum şi în procedurile de numire a Avocatului Copilului. Procesul de înfiinţare a unei astfel de

instituţii şi numirea Avocatului Copilului trebuie, de asemenea, să fie transparentă pentru opinia

publică. Avocatul Copilului trebuie să aibă acces la informaţii relevante pentru îndeplinirea

mandatului său şi nu trebuie împiedicat în niciun mod să facă investigaţii privind probleme care i-

au fost supuse atenţiei.

Responsabilitate

Accesibilitate pentru copii

Avocatul Copilului trebuie să răspundă în faţa Parlamentului şi/sau a Guvernului şi, în mod normal,

trebuie să i se ceară să prezinte un raport anual privind activităţile şi realizările instituţiei.

Raportul trebuie să fie disponibil în mod public şi într-o formă în care poate fi înţeles de copii.

Acest lucru este important pentru a demonstra că Avocatul Copilului îşi exercită atribuţiile într-un

mod care serveşte copiilor. Cei faţă de care Avocatul Copilului trebuie să răspundă în final sunt

copiii care trăiesc în ţara respectivă.

Pentru a realiza obiectivul de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, Avocatul Copilului

trebuie să comunice cu copiii în mod regulat. În primul rând, este important să existe canale

de informare a copiilor despre drepturile copilului, precum şi privind existenţa şi funcţiile

Avocatului Copilului. În al doilea rând, este important ca Avocatul Copilului să primească informaţii

de la copii despre situaţia lor şi despre factorii care influenţează situaţia şi drepturile lor. În acelaşi

timp, trebuie să fie deschise canale şi mecanisme bine stabilite pentru ca Avocatul Copilului să fie

informat de către copii despre încălcarea drepturilor lor sau despre situaţii care nu sunt

compatibile cu drepturile stabilite în CDC. Copiii ale căror drepturi au fost încălcate trebuie să

poată informa Avocatul Copilului. Plângerile pot fi soluţionate individual sau se poate crea o bază

pentru mai multe intervenţii importante din partea Avocatului Copilului.

10

Cum este definit Avocatul Copilului

Care sunt criteriile care definesc instituţia Avocatul Copilului?

Independenţă

Mandat şi atribuţii clare

Avocatul Copilului, ca instituţie separată sau ca departament al unei instituţii naţionale privind

drepturile omului, trebuie să fie complet independent şi liber să-şi urmeze mandatul fără riscul de

a i se face imputări sau de a-şi pierde funcţia. Acestea sunt prevăzute în mod corespunzător, dacă

există o bază legală adoptată de către legislativul naţional (Parlament). Suplimentar, Avocatul

Copilului trebuie numit de către Parlament sau de către Guvern. O astfel de bază legală ar servi

drept garanţie că Avocatul Copilului este mai presus de partizanate politice şi că are o

funcţie permanentă.

În ţările în care Avocatul Copilului este parte a unei instituţii generale privind drepturile omului,

mandatul acestuia este cel mai adesea stabilit printr-o decizie administrativă. Rămâne de văzut dacă

aceasta este suficientă pentru a asigura independenţa şi un mandat specific, de care Avocatul

Copilului are nevoie.

Chiar dacă Avocatul Copilului este numit de către Guvern sau Parlament, acesta nu trebuie privit

ca parte a structurii guvernamentale. Este recomandabil ca instituţia Avocatul Copilului să fie

localizată, atât din punct de vedere administrativ, cât şi fizic, în exteriorul administraţiei de stat.

Atâta timp cât Avocatul Copilului funcţionează în limitele mandatului său, nu sunt necesare eforturi

din partea Guvernului de a da instrucţiuni sau de a influenţa într-un alt mod activitatea acestuia.

Independenţa se manifestă în mod real, nu doar prin aplicarea bazei legale. Este nevoie de

integritate absolută şi de abilităţi diplomatice din partea Avocatului Copilului şi a personalului

acestei instituţii. Mai presus de orice, este necesară capacitatea instituţiei de a-şi baza deciziile

întotdeauna pe informaţii juridice şi profesionale solide, susţinute de cercetări şi de dovezi

ştiinţifice. Independenţa nu este deloc utilă, dacă nimeni nu ascultă sau nu ia în serios comentariile

sau recomandările Avocatului Copilului.

Trebuie ca Avocatul Copilului să aibă un mandat şi atribuţii clare. Dacă Parlamentul stabileşte un

astfel de mandat, este foarte probabil să i se acorde cea mai înaltă recunoaştere a statutului şi a

importanţei sarcinilor pe care le are. În unele ţări care sunt state federale sau care sunt formate

din provincii sau regiuni independente, au fost înfiinţate instituţii ale Avocatului Copilului care nu

acoperă întreaga ţară. Acesta este, de exemplu, cazul Belgiei, unde există instituţii separate în

partea Valonă şi în cea Flamandă, sau în Marea Britanie, unde există instituţii separate ale Avocatului

Copilului în Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor. Totuşi, trebuie reţinut că, în conformitate cu

CDC, Statele Părţi (guvernele naţionale) sunt răspunzătoare de toţi copiii aflaţi sub jurisdicţia lor.

Aceasta face ca drepturile copilului într-o ţară să fie o responsabilitate naţională şi necesită

mecanisme de monitorizare la nivel naţional.

11

Resurse necesare

Transparenţă şi acces la informare

Pentru a funcţiona corespunzător, Avocatul Copilului are nevoie de personal cu calificare

relevantă şi de alte resurse. Finanţarea trebuie să fie suficientă şi să provină din surse constante,

în mod predictibil. Activităţile de informare sunt costisitoare şi Avocatul Copilului trebuie să aibă

disponibile resursele necesare pentru a produce şi disemina eficient diferite iniţiative privind

informarea, relevante pentru mandatul său. Nu ar trebui să apară nici un risc legat de încetarea

finanţării, dacă Avocatul Copilului ar exprima critici la adresa guvernului sau a altor instituţii.

Instituţia Avocatul Copilului trebuie să dea dovadă de transparenţă totală în funcţionarea sa,

precum şi în procedurile de numire a Avocatului Copilului. Procesul de înfiinţare a unei astfel de

instituţii şi numirea Avocatului Copilului trebuie, de asemenea, să fie transparentă pentru opinia

publică. Avocatul Copilului trebuie să aibă acces la informaţii relevante pentru îndeplinirea

mandatului său şi nu trebuie împiedicat în niciun mod să facă investigaţii privind probleme care i-

au fost supuse atenţiei.

Responsabilitate

Accesibilitate pentru copii

Avocatul Copilului trebuie să răspundă în faţa Parlamentului şi/sau a Guvernului şi, în mod normal,

trebuie să i se ceară să prezinte un raport anual privind activităţile şi realizările instituţiei.

Raportul trebuie să fie disponibil în mod public şi într-o formă în care poate fi înţeles de copii.

Acest lucru este important pentru a demonstra că Avocatul Copilului îşi exercită atribuţiile într-un

mod care serveşte copiilor. Cei faţă de care Avocatul Copilului trebuie să răspundă în final sunt

copiii care trăiesc în ţara respectivă.

Pentru a realiza obiectivul de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, Avocatul Copilului

trebuie să comunice cu copiii în mod regulat. În primul rând, este important să existe canale

de informare a copiilor despre drepturile copilului, precum şi privind existenţa şi funcţiile

Avocatului Copilului. În al doilea rând, este important ca Avocatul Copilului să primească informaţii

de la copii despre situaţia lor şi despre factorii care influenţează situaţia şi drepturile lor. În acelaşi

timp, trebuie să fie deschise canale şi mecanisme bine stabilite pentru ca Avocatul Copilului să fie

informat de către copii despre încălcarea drepturilor lor sau despre situaţii care nu sunt

compatibile cu drepturile stabilite în CDC. Copiii ale căror drepturi au fost încălcate trebuie să

poată informa Avocatul Copilului. Plângerile pot fi soluţionate individual sau se poate crea o bază

pentru mai multe intervenţii importante din partea Avocatului Copilului.

10

Cum este definit Avocatul Copilului

Care sunt criteriile care definesc instituţia Avocatul Copilului?

Independenţă

Mandat şi atribuţii clare

Avocatul Copilului, ca instituţie separată sau ca departament al unei instituţii naţionale privind

drepturile omului, trebuie să fie complet independent şi liber să-şi urmeze mandatul fără riscul de

a i se face imputări sau de a-şi pierde funcţia. Acestea sunt prevăzute în mod corespunzător, dacă

există o bază legală adoptată de către legislativul naţional (Parlament). Suplimentar, Avocatul

Copilului trebuie numit de către Parlament sau de către Guvern. O astfel de bază legală ar servi

drept garanţie că Avocatul Copilului este mai presus de partizanate politice şi că are o

funcţie permanentă.

În ţările în care Avocatul Copilului este parte a unei instituţii generale privind drepturile omului,

mandatul acestuia este cel mai adesea stabilit printr-o decizie administrativă. Rămâne de văzut dacă

aceasta este suficientă pentru a asigura independenţa şi un mandat specific, de care Avocatul

Copilului are nevoie.

Chiar dacă Avocatul Copilului este numit de către Guvern sau Parlament, acesta nu trebuie privit

ca parte a structurii guvernamentale. Este recomandabil ca instituţia Avocatul Copilului să fie

localizată, atât din punct de vedere administrativ, cât şi fizic, în exteriorul administraţiei de stat.

Atâta timp cât Avocatul Copilului funcţionează în limitele mandatului său, nu sunt necesare eforturi

din partea Guvernului de a da instrucţiuni sau de a influenţa într-un alt mod activitatea acestuia.

Independenţa se manifestă în mod real, nu doar prin aplicarea bazei legale. Este nevoie de

integritate absolută şi de abilităţi diplomatice din partea Avocatului Copilului şi a personalului

acestei instituţii. Mai presus de orice, este necesară capacitatea instituţiei de a-şi baza deciziile

întotdeauna pe informaţii juridice şi profesionale solide, susţinute de cercetări şi de dovezi

ştiinţifice. Independenţa nu este deloc utilă, dacă nimeni nu ascultă sau nu ia în serios comentariile

sau recomandările Avocatului Copilului.

Trebuie ca Avocatul Copilului să aibă un mandat şi atribuţii clare. Dacă Parlamentul stabileşte un

astfel de mandat, este foarte probabil să i se acorde cea mai înaltă recunoaştere a statutului şi a

importanţei sarcinilor pe care le are. În unele ţări care sunt state federale sau care sunt formate

din provincii sau regiuni independente, au fost înfiinţate instituţii ale Avocatului Copilului care nu

acoperă întreaga ţară. Acesta este, de exemplu, cazul Belgiei, unde există instituţii separate în

partea Valonă şi în cea Flamandă, sau în Marea Britanie, unde există instituţii separate ale Avocatului

Copilului în Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor. Totuşi, trebuie reţinut că, în conformitate cu

CDC, Statele Părţi (guvernele naţionale) sunt răspunzătoare de toţi copiii aflaţi sub jurisdicţia lor.

Aceasta face ca drepturile copilului într-o ţară să fie o responsabilitate naţională şi necesită

mecanisme de monitorizare la nivel naţional.

13

Cine trebuie să fie responsabil pentru înfiinţarea unei instituţii a Avocatului Copilului?

Guvernul sau Parlamentul trebuie să o considere ca fiind

responsabilitatea lor

Instituţie de sine-stătătoare sau integrată?

Societatea civilă şi ONG-urile pot sta la originea cererii de

înfiinţare a unui Avocat al Copilului

Dacă se doreşte ca Avocatul Copilului să aibă un real impact într-o ţară, instituţia trebuie să aibă un

sprijin larg din partea tuturor structurilor guvernamentale şi a celor juridice. De asemenea,

Avocatul Copilului trebuie să fie bine cunoscut de către opinia publică şi să fie perceput ca un

avocat al tuturor copiilor, nu al anumitor grupuri de populaţie. Astfel, ar urma în mod natural ca

Guvernul sau Parlamentul să poată da legimitatea necesară Avocatului Copilului. Acestea trebuie să

răspundă de înfiinţarea acestei funcţii şi de numirea Avocatului Copilului.

De-a lungul anilor, au apărut două tipuri organizaţionale de instituţii ale Avocatului Copilului:

instituţii de sine-stătătoare care se ocupă exclusiv de problemele copiilor sau departamente

care sunt integrate sau ataşate la instituţia naţională a Avocatului Poporului sau la Comisiile

Naţionale pentru Drepturile Omului. Există avantaje şi dezavantaje ale ambelor variante. O

instituţie de sine-stătătoare se poate concentra mai mult pe activitatea sa şi are mai multă

vizibilitate pentru opinia publică, dar poate fi marginalizată sau văzută ca un semnal că drepturile

copilului sunt diferite de drepturile omului. Un departament integrat reprezintă integrarea

drepturilor copilului, dar poate duce la punerea în umbră a drepturilor copilului de alte probleme.

Trebuie gândit cu mare atenţie care este cea mai bună soluţie în fiecare ţară. Cel mai important

este ca soluţia aleasă să dea importanţa necesară problemelor copiilor şi drepturilor copiilor.

Societatea civilă poate juca un rol important în susţinerea numirii unui Avocat al Copilului şi în

generarea cererii publice de înfiinţare a acestuia. Mulţi parteneri din societatea civilă au experienţa

necesară pentru a susţine înfiinţarea şi activitatea instituţiei Avocatului Copilului, cum ar fi avocaţii,

medicii, psihologii şi ONG-urile care acţionează în domeniul drepturilor copilului. Aceasta poate

avea loc în diferite moduri: de la mari campanii publice, la un lobby mai liniştit pe lângă persoanele

cheie din Guvern, Parlament sau din Comisia pentru Drepturile Omului (în ţările în care există).

O combinaţie între acestea este probabil cea mai eficientă, în funcţie de situaţia ţării şi de modul în

care funcţionează sistemul politic şi cel administrativ.

Ca exemple, pot fi aduse organizaţia Salvaţi Copiii din Suedia, care, încă din 1970 a creat instituţia

Avocatul Copilului într-o formă incipientă, dezvoltată şi legiferată mai târziu, dar şi demersul

organizaţiei Salvaţi Copiii din România care în 2001, 2007 şi 2009 a promovat utilitatea şi

necesitatea acestei instituţii în România.

12

Colaborarea cu alte instituţii

Asigurarea reparaţiilor pentru încălcările drepturilor copilului

Chiar dacă funcţionează ca o instituţie independentă, nu înseamnă că Avocatul Copilului trebuie să

acţioneze izolat. Acesta trebuie să menţină contacte apropiate cu o mulţime de alte instituţii

interesate în ceea ce priveşte drepturile copilului (guvernul, societatea civilă, sindicatele,

organizaţiile profesionale, mass-media, universităţile şi, în mod special, cu copiii. În al doilea rând,

pentru a-şi îndeplini mandatul, Avocatul Copilului trebuie să stabilească o bază de informare cât

mai largă posibil privind condiţiile de viaţă ale copiilor. În al treilea rând, colaborarea cu alte

instituţii este necesară pentru a crea alianţe puternice care să asigure că drepturile copilului

sunt cunoscute pe scară largă şi sunt respectate.

Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă ca Avocatul Copilului să poată primi plângeri şi

petiţii individuale şi să facă investigaţii. Unele instituţii de acest tip au în cadrul mandatului lor

dreptul de a primi şi de a se ocupa de plângerile individuale. Altele nu au această atribuţie, dar pot

acţiona în numele unor grupuri de copii, atunci când observă o problemă comună pentru mai mulţi

copii. Trebuie remarcat aici că tratarea cazurilor individuale ar putea necesita resurse foarte mari şi

ar putea fi imposibil ca o insituţie a Avocatului Copilului cu resurse limitate să se ocupe de acestea.

De asemenea, ar putea pune în umbră perspectiva principală şi globală pe care ar trebui să o aibă

un Avocat al Copilului, dacă acesta s-ar concentra prea mult pe rezolvarea cazurilor.

Fie că se poate ocupa de plângeri individuale sau nu, este important ca Avocatul Copilului să

supravegheze în mod constant pe cei care ar putea încălca drepturile copilului şi să aducă aceste

informaţii în atenţia părţilor responsabile la nivel guvernamental, precum şi a publicului larg.

Plângerile individuale ar putea fi folosite pentru a forma baza pentru mai multe iniţiative principale

sau generale, care să facă sugestii pentru amendarea legislaţiei sau alte măsuri care să fie luate

pentru a evita încălcări ale drepturilor copilului.

13

Cine trebuie să fie responsabil pentru înfiinţarea unei instituţii a Avocatului Copilului?

Guvernul sau Parlamentul trebuie să o considere ca fiind

responsabilitatea lor

Instituţie de sine-stătătoare sau integrată?

Societatea civilă şi ONG-urile pot sta la originea cererii de

înfiinţare a unui Avocat al Copilului

Dacă se doreşte ca Avocatul Copilului să aibă un real impact într-o ţară, instituţia trebuie să aibă un

sprijin larg din partea tuturor structurilor guvernamentale şi a celor juridice. De asemenea,

Avocatul Copilului trebuie să fie bine cunoscut de către opinia publică şi să fie perceput ca un

avocat al tuturor copiilor, nu al anumitor grupuri de populaţie. Astfel, ar urma în mod natural ca

Guvernul sau Parlamentul să poată da legimitatea necesară Avocatului Copilului. Acestea trebuie să

răspundă de înfiinţarea acestei funcţii şi de numirea Avocatului Copilului.

De-a lungul anilor, au apărut două tipuri organizaţionale de instituţii ale Avocatului Copilului:

instituţii de sine-stătătoare care se ocupă exclusiv de problemele copiilor sau departamente

care sunt integrate sau ataşate la instituţia naţională a Avocatului Poporului sau la Comisiile

Naţionale pentru Drepturile Omului. Există avantaje şi dezavantaje ale ambelor variante. O

instituţie de sine-stătătoare se poate concentra mai mult pe activitatea sa şi are mai multă

vizibilitate pentru opinia publică, dar poate fi marginalizată sau văzută ca un semnal că drepturile

copilului sunt diferite de drepturile omului. Un departament integrat reprezintă integrarea

drepturilor copilului, dar poate duce la punerea în umbră a drepturilor copilului de alte probleme.

Trebuie gândit cu mare atenţie care este cea mai bună soluţie în fiecare ţară. Cel mai important

este ca soluţia aleasă să dea importanţa necesară problemelor copiilor şi drepturilor copiilor.

Societatea civilă poate juca un rol important în susţinerea numirii unui Avocat al Copilului şi în

generarea cererii publice de înfiinţare a acestuia. Mulţi parteneri din societatea civilă au experienţa

necesară pentru a susţine înfiinţarea şi activitatea instituţiei Avocatului Copilului, cum ar fi avocaţii,

medicii, psihologii şi ONG-urile care acţionează în domeniul drepturilor copilului. Aceasta poate

avea loc în diferite moduri: de la mari campanii publice, la un lobby mai liniştit pe lângă persoanele

cheie din Guvern, Parlament sau din Comisia pentru Drepturile Omului (în ţările în care există).

O combinaţie între acestea este probabil cea mai eficientă, în funcţie de situaţia ţării şi de modul în

care funcţionează sistemul politic şi cel administrativ.

Ca exemple, pot fi aduse organizaţia Salvaţi Copiii din Suedia, care, încă din 1970 a creat instituţia

Avocatul Copilului într-o formă incipientă, dezvoltată şi legiferată mai târziu, dar şi demersul

organizaţiei Salvaţi Copiii din România care în 2001, 2007 şi 2009 a promovat utilitatea şi

necesitatea acestei instituţii în România.

12

Colaborarea cu alte instituţii

Asigurarea reparaţiilor pentru încălcările drepturilor copilului

Chiar dacă funcţionează ca o instituţie independentă, nu înseamnă că Avocatul Copilului trebuie să

acţioneze izolat. Acesta trebuie să menţină contacte apropiate cu o mulţime de alte instituţii

interesate în ceea ce priveşte drepturile copilului (guvernul, societatea civilă, sindicatele,

organizaţiile profesionale, mass-media, universităţile şi, în mod special, cu copiii. În al doilea rând,

pentru a-şi îndeplini mandatul, Avocatul Copilului trebuie să stabilească o bază de informare cât

mai largă posibil privind condiţiile de viaţă ale copiilor. În al treilea rând, colaborarea cu alte

instituţii este necesară pentru a crea alianţe puternice care să asigure că drepturile copilului

sunt cunoscute pe scară largă şi sunt respectate.

Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă ca Avocatul Copilului să poată primi plângeri şi

petiţii individuale şi să facă investigaţii. Unele instituţii de acest tip au în cadrul mandatului lor

dreptul de a primi şi de a se ocupa de plângerile individuale. Altele nu au această atribuţie, dar pot

acţiona în numele unor grupuri de copii, atunci când observă o problemă comună pentru mai mulţi

copii. Trebuie remarcat aici că tratarea cazurilor individuale ar putea necesita resurse foarte mari şi

ar putea fi imposibil ca o insituţie a Avocatului Copilului cu resurse limitate să se ocupe de acestea.

De asemenea, ar putea pune în umbră perspectiva principală şi globală pe care ar trebui să o aibă

un Avocat al Copilului, dacă acesta s-ar concentra prea mult pe rezolvarea cazurilor.

Fie că se poate ocupa de plângeri individuale sau nu, este important ca Avocatul Copilului să

supravegheze în mod constant pe cei care ar putea încălca drepturile copilului şi să aducă aceste

informaţii în atenţia părţilor responsabile la nivel guvernamental, precum şi a publicului larg.

Plângerile individuale ar putea fi folosite pentru a forma baza pentru mai multe iniţiative principale

sau generale, care să facă sugestii pentru amendarea legislaţiei sau alte măsuri care să fie luate

pentru a evita încălcări ale drepturilor copilului.

14

În multe ţări există comitete, comisii şi consilii cu mandate similare sau care se suprapun cu cel al Avocatului

Copilului. Acest lucru creează o confuzie care poate fi clarificată prin verificarea pe baza criteriilor menţionate

anterior. În special, trebuie puse următoarele întrebări:

Cum se distinge Avocatul Copilului de alte instituţii, consilii, comitete, comisii cu mandate similare?

Are Avocatul Copilului independenţa necesară?

Este Avocatul Copilului – prin mandatul său sau în practică – independent faţă de Guvern şi faţă de

alte agenţii şi liber să acţioneze fără teama de repercusiuni?

Sunt drepturile copilului obiectul său de activitate în mod exclusiv?

Poate Avocatul Copilului să se concentreze în totalitate pe nevoile şi interesele copiilor, fără să

compromită interesele altor grupuri? Dacă Avocatul Copilului este integrat în cadrul unei instituţii

naţionale pentru drepturile omului, poate acesta să se concentreze exclusiv pe copii?

Sectorial sau cuprinzător?

Include mandatul Avocatului Copilului toate persoanele sub 18 ani sau acesta are responsabilitatea

doar pentru anumite grupuri de copii sau acoperă doar anumite sectoare, cum sunt bunăstarea

copilului sau protecţia copilului?

Suficiente resurse?

Are Avocatul Copilului resursele necesare pentru a-şi exercita funcţia? Un Avocat al Copilului fără

buget nu va putea avea un prea mare impact sau nu îşi va putea îndeplini sarcinile prevăzute de funcţie.

15

Ce anume nu este Avocatul Copilului

Deoarece uneori se face confuzie în ceea ce priveşte diferenţa dintre alte instituţii, cum sunt comitetele naţionale de

coordonare pentru copii, consiliile copiilor etc., trebuie să subliniem ce anume nu este Avocatul Copilului, toate

acestea derivând din cele menţionate anterior:

implementarea Convenţiei ONU cu privire

la Drepturile Copilului

Birou executiv

Coordonator pentru guvern sau pentru alţii

Organizaţie guvernamentală sau neguvernamentală

Responsabil pentru

Avocatul Copilului nu trebuie să fie responsabil de implementarea CDC. Rolul Avocatului Copilului

este acela de a monitoriza toţi factorii care au un impact asupra vieţii copiilor. Rolul de

monitorizare include şi urmărirea îndeaproape a modului în care organizaţiile guvernamentale şi

neguvernamentale respectă şi implementează CDC.

Avocatul Copiilor nu trebuie să răspundă de punerea în aplicare a politicilor pentru copii sau a

altor politici care au legătură cu situaţia copilului la nivel naţional sau local. Avocatul Copilului

informează, promovează şi sugerează acţiuni privind drepturile copilului, dar nu poate lua decizii

sau da instrucţiuni privind alte organisme.

Rolul Avocatului Copilului nu trebuie greşit înţeles ca fiind acela de coordonator al politicilor sau

programelor pentru copii, nici în cadrul guvernului, nici al altor organizaţii, cum sunt ONG-urile

naţionale sau internaţionale.

Instituţia ideală Avocatul Copilului este înfiinţată prin decret al celei mai înalte autorităţi legislative

din ţară şi este finanţată din bani publici. Pentru a-i asigura o poziţie independentă, Avocatul

Copilului nu trebuie definit ca personal al guvernului, iar instituţia nu trebuie considerată parte a

administraţiei guvernamentale. În mod similar, instituţia Avocatul Copilului nu trebuie percepută ca

un ONG.

„Comitetul recomandă ca, ţinând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituţiilor

naţionale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării şi protecţiei

drepturilor copilului, dar şi de recomandările sale anterioare, statul parte să revizuiască statutul şi eficienţa

instituţiei Avocatului Poporului în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului, luând în considerare

şi criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resursele

umane şi financiare necesare pentru a-şi putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient şi

semnificativ, în special în ceea ce priveşte capacitatea sa de a primi şi de a examina plângeri de la/ sau în

numele copiilor legate de violarea drepturilor acestora. Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanţă

cu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înfiinţarea unei instituţii

independente a Avocatului Copilului."

Recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului, punctul 14 (2009), la raportul

consolidat al României ce reuneşte al treilea şi al patrulea raport periodic depus de către Guvernul

României în baza articolului 44 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.

RECOMANDARE

14

În multe ţări există comitete, comisii şi consilii cu mandate similare sau care se suprapun cu cel al Avocatului

Copilului. Acest lucru creează o confuzie care poate fi clarificată prin verificarea pe baza criteriilor menţionate

anterior. În special, trebuie puse următoarele întrebări:

Cum se distinge Avocatul Copilului de alte instituţii, consilii, comitete, comisii cu mandate similare?

Are Avocatul Copilului independenţa necesară?

Este Avocatul Copilului – prin mandatul său sau în practică – independent faţă de Guvern şi faţă de

alte agenţii şi liber să acţioneze fără teama de repercusiuni?

Sunt drepturile copilului obiectul său de activitate în mod exclusiv?

Poate Avocatul Copilului să se concentreze în totalitate pe nevoile şi interesele copiilor, fără să

compromită interesele altor grupuri? Dacă Avocatul Copilului este integrat în cadrul unei instituţii

naţionale pentru drepturile omului, poate acesta să se concentreze exclusiv pe copii?

Sectorial sau cuprinzător?

Include mandatul Avocatului Copilului toate persoanele sub 18 ani sau acesta are responsabilitatea

doar pentru anumite grupuri de copii sau acoperă doar anumite sectoare, cum sunt bunăstarea

copilului sau protecţia copilului?

Suficiente resurse?

Are Avocatul Copilului resursele necesare pentru a-şi exercita funcţia? Un Avocat al Copilului fără

buget nu va putea avea un prea mare impact sau nu îşi va putea îndeplini sarcinile prevăzute de funcţie.

15

Ce anume nu este Avocatul Copilului

Deoarece uneori se face confuzie în ceea ce priveşte diferenţa dintre alte instituţii, cum sunt comitetele naţionale de

coordonare pentru copii, consiliile copiilor etc., trebuie să subliniem ce anume nu este Avocatul Copilului, toate

acestea derivând din cele menţionate anterior:

implementarea Convenţiei ONU cu privire

la Drepturile Copilului

Birou executiv

Coordonator pentru guvern sau pentru alţii

Organizaţie guvernamentală sau neguvernamentală

Responsabil pentru

Avocatul Copilului nu trebuie să fie responsabil de implementarea CDC. Rolul Avocatului Copilului

este acela de a monitoriza toţi factorii care au un impact asupra vieţii copiilor. Rolul de

monitorizare include şi urmărirea îndeaproape a modului în care organizaţiile guvernamentale şi

neguvernamentale respectă şi implementează CDC.

Avocatul Copiilor nu trebuie să răspundă de punerea în aplicare a politicilor pentru copii sau a

altor politici care au legătură cu situaţia copilului la nivel naţional sau local. Avocatul Copilului

informează, promovează şi sugerează acţiuni privind drepturile copilului, dar nu poate lua decizii

sau da instrucţiuni privind alte organisme.

Rolul Avocatului Copilului nu trebuie greşit înţeles ca fiind acela de coordonator al politicilor sau

programelor pentru copii, nici în cadrul guvernului, nici al altor organizaţii, cum sunt ONG-urile

naţionale sau internaţionale.

Instituţia ideală Avocatul Copilului este înfiinţată prin decret al celei mai înalte autorităţi legislative

din ţară şi este finanţată din bani publici. Pentru a-i asigura o poziţie independentă, Avocatul

Copilului nu trebuie definit ca personal al guvernului, iar instituţia nu trebuie considerată parte a

administraţiei guvernamentale. În mod similar, instituţia Avocatul Copilului nu trebuie percepută ca

un ONG.

„Comitetul recomandă ca, ţinând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituţiilor

naţionale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării şi protecţiei

drepturilor copilului, dar şi de recomandările sale anterioare, statul parte să revizuiască statutul şi eficienţa

instituţiei Avocatului Poporului în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului, luând în considerare

şi criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resursele

umane şi financiare necesare pentru a-şi putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient şi

semnificativ, în special în ceea ce priveşte capacitatea sa de a primi şi de a examina plângeri de la/ sau în

numele copiilor legate de violarea drepturilor acestora. Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanţă

cu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înfiinţarea unei instituţii

independente a Avocatului Copilului."

Recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului, punctul 14 (2009), la raportul

consolidat al României ce reuneşte al treilea şi al patrulea raport periodic depus de către Guvernul

României în baza articolului 44 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.

RECOMANDARE

16

De ce este important Avocatul Copilului

Care sunt funcţiile speciale ale Avocatului Copilului?

Avocatul Copilului are o poziţie specială datorită bazei legale, independenţei şi a lipsei puterii executive.

Acestea creează roluri speciale şi unice pentru Avocatul Copilului, precum şi metode de lucru speciale.

Se pronunţă în calitate de apărător al copiilor

şi al drepturilor copilului

Acţionează ca „watchdog” (agent de monitorizare)

În cele mai multe cazuri, calitatea de apărător al drepturilor copiilor va constitui cea mai

importantă parte a activităţii Avocatului Copilului. Sarcina prioritară a Avocatului Copilului este să

reprezinte exclusiv interesele copiilor şi tinerilor. Acesta se poate pronunţa public sau se poate

adresa guvernului sau reprezentanţilor societăţii civile în mod direct şi privat. O importantă

provocare pentru Avocatul Copilului este să găsească cele mai potrivite şi mai eficiente moduri de

a-şi juca rolul, în funcţie de natura problemelor, precum şi de situaţia sistemului juridic şi a celui

politic din ţara respectivă. Pentru a fi ascultat şi pentru ca sugestiile sale să fie urmate, este

important ca Avocatul Copilului să vorbească clar şi convingător. Acesta trebuie să dovedească

faptul că singura preocupare a sa sunt copiii şi să dea dovadă de o deosebită integritate în numele

copiilor. Avocatul Copilului poate cere să se acorde o mai mare atenţie intereselor copiilor atunci

când sunt formulate legi şi politici şi poate ajuta pentru a face copiii mai vizibili de către publicul

larg. Avocatul Copilului poate ajuta şi la creşterea gradului de conştientizare al societăţii privind

drepturile copilului.

Uneori nu este suficient să fii doar un apărător al copiilor. Un „watchdog” este necesar – cineva

care poate monitoriza în mod serios dacă guvernul sau alte instituţii nu fac ceea ce ar trebui să

facă pentru copii şi pentru drepturile lor. Rolul de „watchdog” este probabil cel mai adesea asociat

cu Avocatul Copilului.

O parte deosebit de importantă a rolului de „watchdog” este de a monitoriza implementarea

drepturilor copilului la toate nivelurile în ţară, prin colectarea de informaţii relevante şi

credibile. În mod special, Avocatul Copilului trebuie să urmărească situaţia copiilor care ar putea fi

uitaţi – copii care aparţin minorităţilor sau altor grupuri care ar putea fi discriminate.

Fiind numit de către Guvern sau Parlament şi având o bază legală, Avocatul Copilului se află în

poziţia unică de a monitoriza îndeaproape situaţia copiilor din ţara sa. Monitorizarea trebuie să fie

urmată de observaţii care să fie larg cunoscute. Dacă acestea conţin critici la adresa guvernului sau

a altor instituţii, uneori, va fi nevoie de un mare curaj pentru a face acest lucru. Şi aceasta cere un

mare grad de integritate din partea persoanei care deţine funcţia de Avocat al Copilului.

17

Influenţează legile şi politicile publice

Centralizează informaţii privind situaţia copiilor

Să fie disponibil ca partener

de dialog pentru copii

Implementarea efectivă a CDC depinde de legile naţionale corespunzătoare, care reflectă

principiile şi regulile stabilite prin aceasta. Multe ţări nu aveau o astfel de legislaţie înainte de

ratificarea CDC. Avocatul Copilului poate avea o contribuţie importantă, făcând presiuni şi

contribuind atunci când revizuirea legilor este necesară. Acesta poate urmări cu atenţie noua

legislaţie propusă şi poate face comentarii dacă nu este compatibilă cu CDC sau dacă neglijează

interesele copiilor. O altă sarcină pe care mulţi Avocaţi ai Copilului şi-o asumă este aceea de a face

investigaţii şi de a pregăti rapoarte privind aspecte ale politicilor publice sau ale practicilor care

afectează copiii. Aceste rapoarte pot conţine recomandări explicite referitoare la amendamente

sau pot prezenta idei noi.

În cele mai multe ţări, lipsesc informaţiile relevante şi credibile despre situaţia actuală a copiilor.

Institutele naţionale de statistică colectează numeroase date legate de situaţia economică şi socială

a ţării, dar foarte des ignoră colectarea de date sau analiza datelor care îi pot informa în mod

corespunzător pe cei care elaborează politici, legislativul sau publicul despre modul în care trăiesc

copiii din acea ţară. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului cere în mod activ astfel de

informaţii, care servesc drept instrument pentru a evalua dacă CDC este implementată

corespunzător. Nu se poate aştepta ca Avocatul Copilului să aibă competenţa necesară sau

capacitatea de a colecta date la scară largă. Totuşi, acesta poate susţine un scop important, făcând

presiuni asupra birourilor statistice şi cercetătorilor să înceapă să colecteze şi să analizeze date

relevante. În cele mai multe ţări, principala problemă nu

este lipsa de date, ci mai degrabă faptul că acestea sunt

inconsistente şi nu sunt analizate de diferite instituţii

guvernamentale şi secretariate ale ONG-urilor. Avocatul

Copilului poate colecta datele disponibile şi le poate

pune la dipoziţie unei audienţe lărgite.

În cele mai multe ţări există puţine canale sau niciunul

prin care copiii să-şi poată exprima opiniile şi

preocupările către publicul larg sau către guvern. Avocatul

Copilului poate servi ca partener de dialog pentru copii,

ca o persoană cu care copiii pot lua legătura fără prea

multe dificultăţi şi fără riscul unor repercusiuni. În multe

ţări, accesul la o linie telefonică gratuită, poştă sau

e-mail vor ajuta. Totuşi, în majoritatea ţărilor, contactul

personal cu Avocatul Copilului sau cu o persoană care

lucrează în cadrul instituţiei este probabil calea cea mai

realistă de a stabili contactul. Avocatul Copilului trebuie

să fie vizibil şi în afara capitalei, să existe ca Avocat al

16

De ce este important Avocatul Copilului

Care sunt funcţiile speciale ale Avocatului Copilului?

Avocatul Copilului are o poziţie specială datorită bazei legale, independenţei şi a lipsei puterii executive.

Acestea creează roluri speciale şi unice pentru Avocatul Copilului, precum şi metode de lucru speciale.

Se pronunţă în calitate de apărător al copiilor

şi al drepturilor copilului

Acţionează ca „watchdog” (agent de monitorizare)

În cele mai multe cazuri, calitatea de apărător al drepturilor copiilor va constitui cea mai

importantă parte a activităţii Avocatului Copilului. Sarcina prioritară a Avocatului Copilului este să

reprezinte exclusiv interesele copiilor şi tinerilor. Acesta se poate pronunţa public sau se poate

adresa guvernului sau reprezentanţilor societăţii civile în mod direct şi privat. O importantă

provocare pentru Avocatul Copilului este să găsească cele mai potrivite şi mai eficiente moduri de

a-şi juca rolul, în funcţie de natura problemelor, precum şi de situaţia sistemului juridic şi a celui

politic din ţara respectivă. Pentru a fi ascultat şi pentru ca sugestiile sale să fie urmate, este

important ca Avocatul Copilului să vorbească clar şi convingător. Acesta trebuie să dovedească

faptul că singura preocupare a sa sunt copiii şi să dea dovadă de o deosebită integritate în numele

copiilor. Avocatul Copilului poate cere să se acorde o mai mare atenţie intereselor copiilor atunci

când sunt formulate legi şi politici şi poate ajuta pentru a face copiii mai vizibili de către publicul

larg. Avocatul Copilului poate ajuta şi la creşterea gradului de conştientizare al societăţii privind

drepturile copilului.

Uneori nu este suficient să fii doar un apărător al copiilor. Un „watchdog” este necesar – cineva

care poate monitoriza în mod serios dacă guvernul sau alte instituţii nu fac ceea ce ar trebui să

facă pentru copii şi pentru drepturile lor. Rolul de „watchdog” este probabil cel mai adesea asociat

cu Avocatul Copilului.

O parte deosebit de importantă a rolului de „watchdog” este de a monitoriza implementarea

drepturilor copilului la toate nivelurile în ţară, prin colectarea de informaţii relevante şi

credibile. În mod special, Avocatul Copilului trebuie să urmărească situaţia copiilor care ar putea fi

uitaţi – copii care aparţin minorităţilor sau altor grupuri care ar putea fi discriminate.

Fiind numit de către Guvern sau Parlament şi având o bază legală, Avocatul Copilului se află în

poziţia unică de a monitoriza îndeaproape situaţia copiilor din ţara sa. Monitorizarea trebuie să fie

urmată de observaţii care să fie larg cunoscute. Dacă acestea conţin critici la adresa guvernului sau

a altor instituţii, uneori, va fi nevoie de un mare curaj pentru a face acest lucru. Şi aceasta cere un

mare grad de integritate din partea persoanei care deţine funcţia de Avocat al Copilului.

17

Influenţează legile şi politicile publice

Centralizează informaţii privind situaţia copiilor

Să fie disponibil ca partener

de dialog pentru copii

Implementarea efectivă a CDC depinde de legile naţionale corespunzătoare, care reflectă

principiile şi regulile stabilite prin aceasta. Multe ţări nu aveau o astfel de legislaţie înainte de

ratificarea CDC. Avocatul Copilului poate avea o contribuţie importantă, făcând presiuni şi

contribuind atunci când revizuirea legilor este necesară. Acesta poate urmări cu atenţie noua

legislaţie propusă şi poate face comentarii dacă nu este compatibilă cu CDC sau dacă neglijează

interesele copiilor. O altă sarcină pe care mulţi Avocaţi ai Copilului şi-o asumă este aceea de a face

investigaţii şi de a pregăti rapoarte privind aspecte ale politicilor publice sau ale practicilor care

afectează copiii. Aceste rapoarte pot conţine recomandări explicite referitoare la amendamente

sau pot prezenta idei noi.

În cele mai multe ţări, lipsesc informaţiile relevante şi credibile despre situaţia actuală a copiilor.

Institutele naţionale de statistică colectează numeroase date legate de situaţia economică şi socială

a ţării, dar foarte des ignoră colectarea de date sau analiza datelor care îi pot informa în mod

corespunzător pe cei care elaborează politici, legislativul sau publicul despre modul în care trăiesc

copiii din acea ţară. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului cere în mod activ astfel de

informaţii, care servesc drept instrument pentru a evalua dacă CDC este implementată

corespunzător. Nu se poate aştepta ca Avocatul Copilului să aibă competenţa necesară sau

capacitatea de a colecta date la scară largă. Totuşi, acesta poate susţine un scop important, făcând

presiuni asupra birourilor statistice şi cercetătorilor să înceapă să colecteze şi să analizeze date

relevante. În cele mai multe ţări, principala problemă nu

este lipsa de date, ci mai degrabă faptul că acestea sunt

inconsistente şi nu sunt analizate de diferite instituţii

guvernamentale şi secretariate ale ONG-urilor. Avocatul

Copilului poate colecta datele disponibile şi le poate

pune la dipoziţie unei audienţe lărgite.

În cele mai multe ţări există puţine canale sau niciunul

prin care copiii să-şi poată exprima opiniile şi

preocupările către publicul larg sau către guvern. Avocatul

Copilului poate servi ca partener de dialog pentru copii,

ca o persoană cu care copiii pot lua legătura fără prea

multe dificultăţi şi fără riscul unor repercusiuni. În multe

ţări, accesul la o linie telefonică gratuită, poştă sau

e-mail vor ajuta. Totuşi, în majoritatea ţărilor, contactul

personal cu Avocatul Copilului sau cu o persoană care

lucrează în cadrul instituţiei este probabil calea cea mai

realistă de a stabili contactul. Avocatul Copilului trebuie

să fie vizibil şi în afara capitalei, să existe ca Avocat al

18

Copilului pentru toţii copiii din ţara respectivă. Acesta trebuie să aibă contacte extinse cu copiii din

întreaga sa zonă de acţiune pentru a crea o bază solidă pentru acţiunile sale, care au în vedere

probleme generale sau specifice cu care se confruntă copiii.

Iniţiativele pe care Avocatul Copilului trebuie să le promoveze pentru a facilita dialogul cu copiii ar

putea include, de exemplu: linii telefonice la care copiii pot suna gratuit pentru a vorbi despre

ideile şi preocupările lor; întâlniri cu copiii în comunităţile în care trăiesc; forumuri naţionale sau

întâlniri la care copiii sunt invitaţi să discute sau să ridice probleme de interes naţional; grupuri

consultative ale copiilor prin care Avocatul Copilului poate testa anumite idei sau îi poate consulta

privind politicile; audieri ale copiilor; redactarea de materiale adecvate vârstei copiilor.

În cele mai multe ţări nu există tradiţii puternice legate de implicarea copiilor în procesele

democratice sau participarea lor la luarea deciziilor în cadrul comunităţilor lor. Avocatul Copilului

poate facilita participarea copiilor prin crearea condiţiilor în care copiii să-şi poată exprima

opiniile. Având un dialog cu copiii, Avocatul Copilului va şti care sunt problemele care preocupă

grupuri largi de copii şi îi va putea ajuta, aducând în centrul atenţiei aceste probleme. Ascultarea

opiniei copiilor, implicarea lor în procesul de luare de decizii sau de formulare a punctelor de

vedere şi în activităţile practice ale Avocatului Copilului contribuie hotărâtor la eficienţa activităţii

acestei instituţii.

Pentru a fi credibil atunci când vorbeşte în numele copiilor, Avocatul Copilului trebuie să menţină

un contact apropiat cu copiii, să asculte care sunt preocupările lor şi să le transmită mai departe,

astfel încât mesajul să nu fie distorsionat. Şi mai important este faptul că Avocatul Copilului poate

dezvolta modalităţi şi mijloace prin care copiii să poată vorbi direct guvernului, politicienilor,

legislativului sau publicului larg despre experienţele şi preocupările lor.

Un rol special pe care Avocatul Copilului îl poate avea este acela de a primi plângeri de la copii

despre neglijarea sau încălcarea drepturilor lor. În unele ţări, Avocatul Copilului are mandatul oficial

de a primi plângeri individuale şi de a le soluţiona prin canale relevante. În alte ţări, Avocatul

Copilului nu are acest drept, dar poate sfătui copilul care adresează plângerea cui să se adreseze

pentru a fi ajutat. Când se acumulează mai multe plângeri de la copii, acestea pot servi drept bază

pentru iniţiativele Avocatului Copilului de a propune modificări ale legislaţiei sau ale politicilor care

nu servesc copiii sau încalcă drepturile lor.

Să faciliteze participarea copiilor

Să i se adreseze plângeri privind încălcarea drepturilor copilului

19

Avocatul Copilului deţine o poziţie unică pentru a colabora cu alţii

În situaţia sa unică de agenţie independentă, Avocatul Copilului deţine o poziţie specială pentru a colabora cu alţii.

De asemenea, atunci cînd resursele sunt limitate, este dificil ca Avocatul Copilului să facă tot ceea ce se înscrie în

cadrul mandatului său. De aceea, stabilirea de parteneriate cu alţi actori sociali interesaţi şi relevanţi urmează în

mod natural. Există două grupuri principale de parteneri pentru Avocatul Copilului:

Parteneri guvernamentali

ONG-urile şi partenerii din cadrul societăţii civile

Stabilirea unui dialog constructiv cu Guvernul, la toate nivelurile, ar deschide canale pentru ca

Avocatul Copilului să poată contribui cu sugestii şi să poată influenţa acordarea unei mai mari

importanţe drepturilor copilului. În mod normal, Avocatul Copilului nu face parte din administraţia

guvernamentală, dar trebuie să aibă acces la informaţii relevante deţinute de Guvern, atunci când

sunt necesare. Dacă este inclusă în mandatul oficial al Avocatului Copilului, o sarcină importantă

pentru acesta ar fi să stabilească mecanisme bine puse la punct pentru a contribui şi a face

comentarii în cazul revizuirilor legislative şi al elaborării de politici.

Avocatul Copilului poate stabili parteneriate sau alianţe cu ONG-uri (de la ONG-uri

internaţionale sau naţionale, până la grupuri care activează la nivel local) care lucrează pentru şi cu

copii. Împreună, pot susţine acordarea unei mai mari atenţii situaţiei copiilor din ţara respectivă,

pot cere ca legislaţia să asigure drepturile şi interesele copiilor sau schimbări la nivelul politicilor în

domenii în care interesele copiilor sunt neglijate.

O altă arie în care Avocatul Copilului şi ONG-urile ar putea lucra împreună este colectarea de

informaţii privind implementarea CDC, pentru a fi prezentate Comitetului ONU pentru

Drepturile Copilului. Atunci când transmit rapoarte suplimentare comune sau individuale, se pune

întrebarea ce anume este mai potrivit sau practic. În fiecare caz, coordonarea acestor contribuţii

va genera un mai mare impact asupra Comitetului.

18

Copilului pentru toţii copiii din ţara respectivă. Acesta trebuie să aibă contacte extinse cu copiii din

întreaga sa zonă de acţiune pentru a crea o bază solidă pentru acţiunile sale, care au în vedere

probleme generale sau specifice cu care se confruntă copiii.

Iniţiativele pe care Avocatul Copilului trebuie să le promoveze pentru a facilita dialogul cu copiii ar

putea include, de exemplu: linii telefonice la care copiii pot suna gratuit pentru a vorbi despre

ideile şi preocupările lor; întâlniri cu copiii în comunităţile în care trăiesc; forumuri naţionale sau

întâlniri la care copiii sunt invitaţi să discute sau să ridice probleme de interes naţional; grupuri

consultative ale copiilor prin care Avocatul Copilului poate testa anumite idei sau îi poate consulta

privind politicile; audieri ale copiilor; redactarea de materiale adecvate vârstei copiilor.

În cele mai multe ţări nu există tradiţii puternice legate de implicarea copiilor în procesele

democratice sau participarea lor la luarea deciziilor în cadrul comunităţilor lor. Avocatul Copilului

poate facilita participarea copiilor prin crearea condiţiilor în care copiii să-şi poată exprima

opiniile. Având un dialog cu copiii, Avocatul Copilului va şti care sunt problemele care preocupă

grupuri largi de copii şi îi va putea ajuta, aducând în centrul atenţiei aceste probleme. Ascultarea

opiniei copiilor, implicarea lor în procesul de luare de decizii sau de formulare a punctelor de

vedere şi în activităţile practice ale Avocatului Copilului contribuie hotărâtor la eficienţa activităţii

acestei instituţii.

Pentru a fi credibil atunci când vorbeşte în numele copiilor, Avocatul Copilului trebuie să menţină

un contact apropiat cu copiii, să asculte care sunt preocupările lor şi să le transmită mai departe,

astfel încât mesajul să nu fie distorsionat. Şi mai important este faptul că Avocatul Copilului poate

dezvolta modalităţi şi mijloace prin care copiii să poată vorbi direct guvernului, politicienilor,

legislativului sau publicului larg despre experienţele şi preocupările lor.

Un rol special pe care Avocatul Copilului îl poate avea este acela de a primi plângeri de la copii

despre neglijarea sau încălcarea drepturilor lor. În unele ţări, Avocatul Copilului are mandatul oficial

de a primi plângeri individuale şi de a le soluţiona prin canale relevante. În alte ţări, Avocatul

Copilului nu are acest drept, dar poate sfătui copilul care adresează plângerea cui să se adreseze

pentru a fi ajutat. Când se acumulează mai multe plângeri de la copii, acestea pot servi drept bază

pentru iniţiativele Avocatului Copilului de a propune modificări ale legislaţiei sau ale politicilor care

nu servesc copiii sau încalcă drepturile lor.

Să faciliteze participarea copiilor

Să i se adreseze plângeri privind încălcarea drepturilor copilului

19

Avocatul Copilului deţine o poziţie unică pentru a colabora cu alţii

În situaţia sa unică de agenţie independentă, Avocatul Copilului deţine o poziţie specială pentru a colabora cu alţii.

De asemenea, atunci cînd resursele sunt limitate, este dificil ca Avocatul Copilului să facă tot ceea ce se înscrie în

cadrul mandatului său. De aceea, stabilirea de parteneriate cu alţi actori sociali interesaţi şi relevanţi urmează în

mod natural. Există două grupuri principale de parteneri pentru Avocatul Copilului:

Parteneri guvernamentali

ONG-urile şi partenerii din cadrul societăţii civile

Stabilirea unui dialog constructiv cu Guvernul, la toate nivelurile, ar deschide canale pentru ca

Avocatul Copilului să poată contribui cu sugestii şi să poată influenţa acordarea unei mai mari

importanţe drepturilor copilului. În mod normal, Avocatul Copilului nu face parte din administraţia

guvernamentală, dar trebuie să aibă acces la informaţii relevante deţinute de Guvern, atunci când

sunt necesare. Dacă este inclusă în mandatul oficial al Avocatului Copilului, o sarcină importantă

pentru acesta ar fi să stabilească mecanisme bine puse la punct pentru a contribui şi a face

comentarii în cazul revizuirilor legislative şi al elaborării de politici.

Avocatul Copilului poate stabili parteneriate sau alianţe cu ONG-uri (de la ONG-uri

internaţionale sau naţionale, până la grupuri care activează la nivel local) care lucrează pentru şi cu

copii. Împreună, pot susţine acordarea unei mai mari atenţii situaţiei copiilor din ţara respectivă,

pot cere ca legislaţia să asigure drepturile şi interesele copiilor sau schimbări la nivelul politicilor în

domenii în care interesele copiilor sunt neglijate.

O altă arie în care Avocatul Copilului şi ONG-urile ar putea lucra împreună este colectarea de

informaţii privind implementarea CDC, pentru a fi prezentate Comitetului ONU pentru

Drepturile Copilului. Atunci când transmit rapoarte suplimentare comune sau individuale, se pune

întrebarea ce anume este mai potrivit sau practic. În fiecare caz, coordonarea acestor contribuţii

va genera un mai mare impact asupra Comitetului.

21

(1)Consiliul Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Geneva a adoptat în

17 iunie 2011 proiectul final al protocolului facultativ care stabileşte un mecanism de luare în

considerare a plângerilor privind violările drepturilor copilului. După adoptarea de către Adunarea

Generală şi ratificarea de către Statele părţi la CDC, noul protocol va permite Comitetului

Drepturilor Copilului să examineze plângerile provenite de la copii şi reprezentanţii lor cu referire

la încălcări ale drepturilor lor.

Comitetul pentru Drepturile Copilului apreciază contribuţiile şi informaţiile suplimentare

transmise de Statele Părţi, acestea fiind examinate de Comitet. Astfel de informaţii pot, de exemplu,

să aducă în atenţia Comitetului situaţii în care Guvernul neglijează sau încalcă principiile enunţate

în CDC sau situaţii în care Guvernul reţine informaţii relevante. Avocatul Copilului poate transmite

un raport suplimentar individual către Comitet sau poate transmite un raport comun cu ONG-urile.

Avocatul Copilului va avea ocazia să se întâlnească personal cu Comitetul şi să transmită informaţiile

individual. Experienţa arată că Comitetul acordă o mare importanţă unor astfel de informaţii.

De exemplu, le foloseşte ca bază pentru formularea de întrebări pentru reprezentanţii Statului

Parte în timpul examinării în cadrul Comitetului.

Transmiterea de informaţii către Comitetul ONU

pentru Drepturile Copilului

20

Avocatul Copilului nu va avea un rol formal în implementarea CDC. Totuşi, poziţia specială a Avocatului Copilului face

ca acesta să aibă sarcina importantă de a reaminti în mod constant Guvernului despre responsabilitatea sa de a

mări gradul de conştientizare a publicului larg privind probleme relevante pentru implementarea şi monitorizarea

CDC şi colaborarea cu parteneri relevanţi în acest sens.

Se angajează în dialog cu Guvernul şi cu legislativul

Informează publicul şi este un apărător activ

al drepturilor copilului

Primeşte informaţii şi plângeri de la copii

Multe ţări trebuie să modifice legi naţionale ca urmare a ratificării CDC pentru a asigura

concordanţa deplină cu prevederile acesteia. De asemenea, trebuie să se asigure că politicile au ca

scop implementarea optimă a prevederilor CDC. După examinarea de către Comitetul pentru

Drepturile Copilului, guvernele trebuie să urmeze recomandările privind amendamente în

implementarea acesteia. Avocatul Copilului poate influenţa acest proces în două moduri:

1. Să stabilească un dialog cu guvernul şi cu legislativul pentru a le reaminti de obligaţiile lor de

a implementa activ CDC. Prin acest dialog, Avocatul Copilului poate prezenta idei

constructive şi sugestii privind modul în care să aibă loc implementarea. Să reamintească

Guvernului că toate grupurile de copii au drepturi, fără discriminare.

2. Dacă această abordare nu funcţionează, Avocatul Copilului are obligaţia să ridice aceste

probleme în mod public.

În multe ţări, gradul general de conştientizare privind drepturile copilului este scăzut. Există şi

opinii conform cărora copiii nu ar trebui să aibă propriile lor drepturi. Prin urmare, Avocatul

Copilului are o sarcină importantă şi se confruntă cu o provocare în informarea publicului larg

despre CDC şi ce înseamnă aceasta în mod practic la toate nivelurile societăţii. Această sarcină

include şi informarea publicului despre observaţiile Comitetului pentru Drepturile Copilului, în

special când acestea necesită amendarea legislaţiei, a politicilor sau a practicilor care sunt

incompatibile cu CDC.

Spre deosebire de alte organisme pentru anumite tratate ONU privind drepturile omului,

Comitetul pentru Drepturile Copilului nu este mandatat să primească plângeri individuale.(1)

Acestea trebuie administrate la nivel naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului este mandatat să se

ocupe de plângerile individuale şi are puterea şi mecanismele pentru a schimba situaţia sau de a

aplica sancţiuni. În ţările în care Avocatul Copilului nu este mandatat în mod specific să se ocupe de

plângeri, acesta poate colecta informaţii de la copii, în mod individual. Dacă se constată o

discriminare continuă sau neglijarea CDC, Avocatul Copilului poate acţiona la nivel general, prin a

atrage atenţia guvernului sau altor instituţii care răspund de această problemă.

Avocatul Copilului poate avea o influenţă semnificativă în implementarea CDC

21

(1)Consiliul Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Geneva a adoptat în

17 iunie 2011 proiectul final al protocolului facultativ care stabileşte un mecanism de luare în

considerare a plângerilor privind violările drepturilor copilului. După adoptarea de către Adunarea

Generală şi ratificarea de către Statele părţi la CDC, noul protocol va permite Comitetului

Drepturilor Copilului să examineze plângerile provenite de la copii şi reprezentanţii lor cu referire

la încălcări ale drepturilor lor.

Comitetul pentru Drepturile Copilului apreciază contribuţiile şi informaţiile suplimentare

transmise de Statele Părţi, acestea fiind examinate de Comitet. Astfel de informaţii pot, de exemplu,

să aducă în atenţia Comitetului situaţii în care Guvernul neglijează sau încalcă principiile enunţate

în CDC sau situaţii în care Guvernul reţine informaţii relevante. Avocatul Copilului poate transmite

un raport suplimentar individual către Comitet sau poate transmite un raport comun cu ONG-urile.

Avocatul Copilului va avea ocazia să se întâlnească personal cu Comitetul şi să transmită informaţiile

individual. Experienţa arată că Comitetul acordă o mare importanţă unor astfel de informaţii.

De exemplu, le foloseşte ca bază pentru formularea de întrebări pentru reprezentanţii Statului

Parte în timpul examinării în cadrul Comitetului.

Transmiterea de informaţii către Comitetul ONU

pentru Drepturile Copilului

20

Avocatul Copilului nu va avea un rol formal în implementarea CDC. Totuşi, poziţia specială a Avocatului Copilului face

ca acesta să aibă sarcina importantă de a reaminti în mod constant Guvernului despre responsabilitatea sa de a

mări gradul de conştientizare a publicului larg privind probleme relevante pentru implementarea şi monitorizarea

CDC şi colaborarea cu parteneri relevanţi în acest sens.

Se angajează în dialog cu Guvernul şi cu legislativul

Informează publicul şi este un apărător activ

al drepturilor copilului

Primeşte informaţii şi plângeri de la copii

Multe ţări trebuie să modifice legi naţionale ca urmare a ratificării CDC pentru a asigura

concordanţa deplină cu prevederile acesteia. De asemenea, trebuie să se asigure că politicile au ca

scop implementarea optimă a prevederilor CDC. După examinarea de către Comitetul pentru

Drepturile Copilului, guvernele trebuie să urmeze recomandările privind amendamente în

implementarea acesteia. Avocatul Copilului poate influenţa acest proces în două moduri:

1. Să stabilească un dialog cu guvernul şi cu legislativul pentru a le reaminti de obligaţiile lor de

a implementa activ CDC. Prin acest dialog, Avocatul Copilului poate prezenta idei

constructive şi sugestii privind modul în care să aibă loc implementarea. Să reamintească

Guvernului că toate grupurile de copii au drepturi, fără discriminare.

2. Dacă această abordare nu funcţionează, Avocatul Copilului are obligaţia să ridice aceste

probleme în mod public.

În multe ţări, gradul general de conştientizare privind drepturile copilului este scăzut. Există şi

opinii conform cărora copiii nu ar trebui să aibă propriile lor drepturi. Prin urmare, Avocatul

Copilului are o sarcină importantă şi se confruntă cu o provocare în informarea publicului larg

despre CDC şi ce înseamnă aceasta în mod practic la toate nivelurile societăţii. Această sarcină

include şi informarea publicului despre observaţiile Comitetului pentru Drepturile Copilului, în

special când acestea necesită amendarea legislaţiei, a politicilor sau a practicilor care sunt

incompatibile cu CDC.

Spre deosebire de alte organisme pentru anumite tratate ONU privind drepturile omului,

Comitetul pentru Drepturile Copilului nu este mandatat să primească plângeri individuale.(1)

Acestea trebuie administrate la nivel naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului este mandatat să se

ocupe de plângerile individuale şi are puterea şi mecanismele pentru a schimba situaţia sau de a

aplica sancţiuni. În ţările în care Avocatul Copilului nu este mandatat în mod specific să se ocupe de

plângeri, acesta poate colecta informaţii de la copii, în mod individual. Dacă se constată o

discriminare continuă sau neglijarea CDC, Avocatul Copilului poate acţiona la nivel general, prin a

atrage atenţia guvernului sau altor instituţii care răspund de această problemă.

Avocatul Copilului poate avea o influenţă semnificativă în implementarea CDC

22

Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune

Este important să înţelegem că Avocatul Copilului şi ONG-urile, datorită mandatelor lor şi a modului de operare, au roluri şi funcţii diferite. În cele mai multe cazuri, aceste roluri sunt complementare şi pot fi combinate în mod eficient, astfel încât impactul să fie mai mare. În alte cazuri, rolurile lor sunt diferite şi nu pot fi combinate.

Advocacy pentru drepturile copilului

Promovarea participării copiilor

Monitorizarea responsabilităţilor Guvernului

Avocatul Copilului poate colabora cu ONG-urile în eforturile acestora de a informa despre

drepturile copilului şi de a promova implementarea eficientă a acestora. Împreună, pot stabili

parteneriate puternice, cu un mare impact. În multe ţări, astfel de alianţe au funcţionat, în sensul că

au câştigat o mai mare atenţie şi un mai mare interes pentru drepturile copilului în general sau

pentru probleme speciale legate de drepturile copilului. Activitatea de advocacy poate include şi

lobby-ul pe lângă administraţia guvernamentală sau Parlament de a promova noi legi, politici sau

modificări ale legilor sau politicilor existente.

Avocatul Copilului şi ONG-urile pot lucra împreună pentru a promova participarea copiilor, la

nivel local sau naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului a colaborat cu ONG-uri în activităţi care

au vizat promovarea opiniilor copiilor la Comitetul pentru Drepturile Copilului, Guvern sau în

raportul suplimentar prezentat de ONG-uri.

Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune în a vedea că Guvernul face tot ce este

posibil pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate în cadrul CDC. Avocatul Copilului şi ONG-urile îşi

pot completa sarcinile în mod eficient, de exemplu, combinând informaţii din diferite surse şi

diferite arii de competenţă. Avocatul Copilului şi ONG-urile pot să-şi unească forţele în importanta

sarcină de a reaminti Guvernului despre obligaţiile sale de a urmări aplicarea recomandărilor

Comitetului pentru Drepturile Copilului şi de a implementa măsurile necesare pentru a îmbunătăţi

respectarea CDC.

Relaţia dintre Avocatul Copilului şi ONG-uri

23

Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese diferite sau diferite domenii în care operează

ONG-urile pot monitoriza Avocatul Copilului

Avocatul Copilului poate monitoriza activitatea ONG-urilor

Privilegii speciale ale Avocatului Copilului

ONG-urile pot juca un rol important în a urmări cu atenţie activitatea Avocatului Copilului. Este

acesta atât de activ precum ar trebui să fie? Există probleme legate de drepturile copilului sau

încălcări pe care Avocatul Copilului nu le vede sau de care nu doreşte să se ocupe? Atunci, ONG-

urile pot acţiona, fie adresându-se Avocatului Copilului direct, fie făcând aceste lucruri publice.

Avocatul Copilului trebuie să fie liber să se pronunţe dacă ONG-urile îşi neglijează rolul de

apărători şi protectori ai drepturilor copilului. De asemenea, ONG-urile pot folosi practici care nu

sunt compatibile cu CDC. Avocatul Copilului nu trebuie să se abţină să se pronunţe, dacă ONG-urile

acţionează cu privire la drepturile copilului într-un mod care poate fi pus la îndoială, chiar dacă

acestea ar fi parteneri şi susţinători importanţi ai Avocatului Copilului.

Având mandate şi roluri diferite, ONG-urile şi Avocatul Copilului pot avea acces la diferite surse şi

tipuri de informare. În unele ţări, Avocatul Copilului poate avea drepturi exclusive în privinţa unor

informaţii interne din cadrul guvernului şi a unor documente ale tribunalelor sau acces la informaţii

la care publicul nu are acces. ONG-urile trebuie să aibă încredere şi să accepte că Avocatul

Copilului foloseşte astfel de informaţii în beneficiul copiilor. Avocatul Copilului poate avea acces

mai uşor la Guvern şi la Parlament. ONG-urile pot considera folosirea Avocatului Copilului drept

canal de informare a autorităţilor.

Avocatul Copilului şi ONG-urile trebuie să accepte că au roluri diferite. Acestea trebuie să vadă

acest lucru ca pe un punct forte, deoarece aceste roluri sunt mai degrabă complementare şi nu se

exclud reciproc.

22

Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune

Este important să înţelegem că Avocatul Copilului şi ONG-urile, datorită mandatelor lor şi a modului de operare, au roluri şi funcţii diferite. În cele mai multe cazuri, aceste roluri sunt complementare şi pot fi combinate în mod eficient, astfel încât impactul să fie mai mare. În alte cazuri, rolurile lor sunt diferite şi nu pot fi combinate.

Advocacy pentru drepturile copilului

Promovarea participării copiilor

Monitorizarea responsabilităţilor Guvernului

Avocatul Copilului poate colabora cu ONG-urile în eforturile acestora de a informa despre

drepturile copilului şi de a promova implementarea eficientă a acestora. Împreună, pot stabili

parteneriate puternice, cu un mare impact. În multe ţări, astfel de alianţe au funcţionat, în sensul că

au câştigat o mai mare atenţie şi un mai mare interes pentru drepturile copilului în general sau

pentru probleme speciale legate de drepturile copilului. Activitatea de advocacy poate include şi

lobby-ul pe lângă administraţia guvernamentală sau Parlament de a promova noi legi, politici sau

modificări ale legilor sau politicilor existente.

Avocatul Copilului şi ONG-urile pot lucra împreună pentru a promova participarea copiilor, la

nivel local sau naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului a colaborat cu ONG-uri în activităţi care

au vizat promovarea opiniilor copiilor la Comitetul pentru Drepturile Copilului, Guvern sau în

raportul suplimentar prezentat de ONG-uri.

Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune în a vedea că Guvernul face tot ce este

posibil pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate în cadrul CDC. Avocatul Copilului şi ONG-urile îşi

pot completa sarcinile în mod eficient, de exemplu, combinând informaţii din diferite surse şi

diferite arii de competenţă. Avocatul Copilului şi ONG-urile pot să-şi unească forţele în importanta

sarcină de a reaminti Guvernului despre obligaţiile sale de a urmări aplicarea recomandărilor

Comitetului pentru Drepturile Copilului şi de a implementa măsurile necesare pentru a îmbunătăţi

respectarea CDC.

Relaţia dintre Avocatul Copilului şi ONG-uri

23

Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese diferite sau diferite domenii în care operează

ONG-urile pot monitoriza Avocatul Copilului

Avocatul Copilului poate monitoriza activitatea ONG-urilor

Privilegii speciale ale Avocatului Copilului

ONG-urile pot juca un rol important în a urmări cu atenţie activitatea Avocatului Copilului. Este

acesta atât de activ precum ar trebui să fie? Există probleme legate de drepturile copilului sau

încălcări pe care Avocatul Copilului nu le vede sau de care nu doreşte să se ocupe? Atunci, ONG-

urile pot acţiona, fie adresându-se Avocatului Copilului direct, fie făcând aceste lucruri publice.

Avocatul Copilului trebuie să fie liber să se pronunţe dacă ONG-urile îşi neglijează rolul de

apărători şi protectori ai drepturilor copilului. De asemenea, ONG-urile pot folosi practici care nu

sunt compatibile cu CDC. Avocatul Copilului nu trebuie să se abţină să se pronunţe, dacă ONG-urile

acţionează cu privire la drepturile copilului într-un mod care poate fi pus la îndoială, chiar dacă

acestea ar fi parteneri şi susţinători importanţi ai Avocatului Copilului.

Având mandate şi roluri diferite, ONG-urile şi Avocatul Copilului pot avea acces la diferite surse şi

tipuri de informare. În unele ţări, Avocatul Copilului poate avea drepturi exclusive în privinţa unor

informaţii interne din cadrul guvernului şi a unor documente ale tribunalelor sau acces la informaţii

la care publicul nu are acces. ONG-urile trebuie să aibă încredere şi să accepte că Avocatul

Copilului foloseşte astfel de informaţii în beneficiul copiilor. Avocatul Copilului poate avea acces

mai uşor la Guvern şi la Parlament. ONG-urile pot considera folosirea Avocatului Copilului drept

canal de informare a autorităţilor.

Avocatul Copilului şi ONG-urile trebuie să accepte că au roluri diferite. Acestea trebuie să vadă

acest lucru ca pe un punct forte, deoarece aceste roluri sunt mai degrabă complementare şi nu se

exclud reciproc.

ONG-urile pot oferi un sprijin important Avocatului Copilului

Promovează importanţa activităţii Avocatului Copilului

Susţin independenţa Avocatului Copilului

Asigură asistenţă tehnică

ONG-urile ar putea constitui un sprijin important pentru Avocatul Copilului prin promovarea

importanţei activităţii Avocatului Copilului şi prin evidenţierea nevoii de a avea un Avocat al

Copilului. Prin cooperarea cu Avocatul Copilului, ONG-urile pot contribui la la creşterea eficienţei

şi vizibilităţii Avocatului Copilului.

Guvernul şi alte instituţii ar putea ameninţa independenţa Avocatului Copilului, fie pentru că nu

sunt de acod cu punctul său de vedere, fie stabilind limitări ale funcţionării sale libere sau accesului

la informare. De exemplu, Avocatul Copilului din Nicaragua a fost ameninţat că va fi demis în

momentul în care şi-a exprimat public poziţia, care era împotriva politicii guvernului (2).

ONG-urile s-au aliat şi l-au sprijinit, iar Avocatul Copilului şi-a păstrat funcţia. În general,

ONG-urile active şi care oferă sprijin sunt probabil cea mai bună garanţie că Avocatul Copilului

acţionează în mod corespunzător.

(2) În apărarea unei fetiţe de 9 ani, victima unui viol, Avocatul Copilului din Nicaragua a considerat

că dreptul copilului la sănătate şi asistenţă medicală este fundamental şi trebuie respectat,

indiferent de restricţiile legale privind avortul.

Dacă Avocatul Copilului nu are resursele necesare să îşi desfăşoare activitatea, ONG-urile pot

desfăşura campanii pentru acordarea unui sprijin mai consistent de către guvern. În unele cazuri,

poate fi oportun ca ONG-urile să suplimenteze resursele Avocatului Copilului sau să colaboreze

cu acesta în scopul dezvoltării capacităţii tehnice a instituţiei Avocatul Copilului. Pentru a asigura

integritatea instituţiei, o astfel de asistenţă trebuie asigurată, fără să existe constrângeri pentru

instituţie sau să fie percepută ca un sprijin regulat.

24 25

AVOCATUL COPILULUI ÎN ALTE ŢĂRI

III.

ONG-urile pot oferi un sprijin important Avocatului Copilului

Promovează importanţa activităţii Avocatului Copilului

Susţin independenţa Avocatului Copilului

Asigură asistenţă tehnică

ONG-urile ar putea constitui un sprijin important pentru Avocatul Copilului prin promovarea

importanţei activităţii Avocatului Copilului şi prin evidenţierea nevoii de a avea un Avocat al

Copilului. Prin cooperarea cu Avocatul Copilului, ONG-urile pot contribui la la creşterea eficienţei

şi vizibilităţii Avocatului Copilului.

Guvernul şi alte instituţii ar putea ameninţa independenţa Avocatului Copilului, fie pentru că nu

sunt de acod cu punctul său de vedere, fie stabilind limitări ale funcţionării sale libere sau accesului

la informare. De exemplu, Avocatul Copilului din Nicaragua a fost ameninţat că va fi demis în

momentul în care şi-a exprimat public poziţia, care era împotriva politicii guvernului (2).

ONG-urile s-au aliat şi l-au sprijinit, iar Avocatul Copilului şi-a păstrat funcţia. În general,

ONG-urile active şi care oferă sprijin sunt probabil cea mai bună garanţie că Avocatul Copilului

acţionează în mod corespunzător.

(2) În apărarea unei fetiţe de 9 ani, victima unui viol, Avocatul Copilului din Nicaragua a considerat

că dreptul copilului la sănătate şi asistenţă medicală este fundamental şi trebuie respectat,

indiferent de restricţiile legale privind avortul.

Dacă Avocatul Copilului nu are resursele necesare să îşi desfăşoare activitatea, ONG-urile pot

desfăşura campanii pentru acordarea unui sprijin mai consistent de către guvern. În unele cazuri,

poate fi oportun ca ONG-urile să suplimenteze resursele Avocatului Copilului sau să colaboreze

cu acesta în scopul dezvoltării capacităţii tehnice a instituţiei Avocatul Copilului. Pentru a asigura

integritatea instituţiei, o astfel de asistenţă trebuie asigurată, fără să existe constrângeri pentru

instituţie sau să fie percepută ca un sprijin regulat.

24 25

AVOCATUL COPILULUI ÎN ALTE ŢĂRI

III.

AUSTRIA

NAŢIONAL

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Federal al Copiilor

(Kinder – Jugendanwaltschaft des Bundes)

Bundesministerium für Soziale Sicherheit,

Generationen und Konsumentenschutz, Franz-Josef-

Kai 51, A-1010, Wien

Website: http://www.kinderanwalt.at/

http://www.bmwfj.gv.at/Seiten/default.aspx

Data înfiinţării: 1991.

Fundamentul constituţional:

Instituţie creată în cadrul Ministerului Economiei,

Familiei şi Tinerilor. Avocatul Federal este şeful

Departamentului pentru Copii şi Tineri din cadrul MEFT.

Atribuţii şi responsabilităţi:

La nivel naţional, Avocatul Federal nu oferă suport

individual, apărarea intereselor copilului find realizată

în cadrul procedurilor administrative şi juridice şi al

promovării drepturilor copilului prin intermediul

dezbaterilor publice. Avocatul Federal monitorizează

politicile şi acţiunile guvernamentale în legătură cu

protecţia drepturilor copilului şi colaborează cu

avocaţii regionali ai copilului, cu structuri neguverna-

mentale sau organizaţii ale copiilor şi tinerilor.

REGIONAL

Numele şi adresa instituţiei:

Avocat al Copiilor şi Tinerilor

În fiecare din cele 9 land-uri, există un Avocat al

Copiilor şi Tinerilor (Kinder und

Jugendanwaltschaft). Adresele pot fi găsite pe site-ul

Conferinţei Avocaţilor Copiilor şi Tinerilor:

http://www.kija.at/index.php/kija

Data înfiinţării: 1989-1995

Fundamentul constituţional:

Avocaţii din cele 9 landuri ale Austriei sunt numiţi

pe baza unor legislaţii proprii. La nivel naţional,

activitatea se desfăşoară în cadrul „Conferinţei

Avocaţilor Copilului” pentru a răspunde la aspectele

federale ale respectării drepturilor copiilor.

Atribuţii şi responsabilităţi:

La nivel regional, Avocatul Copilului oferă consiliere

şi asistenţă publică atât individual, cât şi colectiv,

copiilor sau reprezentanţilor legali ai acestora în

orice problemă care priveşte drepturile şi interesele

copiilor şi tinerilor (în special, în cazurile de conflict

cu sistemul educaţional sau de asistenţă socială). De

regulă, Avocatul Copilului foloseşte medierea sau

intervenţia informală. De asemenea, asigură funcţia

de monitorizare a legislaţiei, elaborând recomandări.

În unele land-uri, Avocatul Copilului poate ridica

obiecţii asupra rezultatelor procedurilor judiciare.

REGIUNEA FLAMANDĂ

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul pentru Drepturile Copilului

(Kinderrechtencommissariaat)

Leuvenseweg 86, 1000 Brussels, Belgium

Email: [email protected]

Website: www.kinderrechten.be

Data înfiinţării: 1998

Fundamentul constituţional:

Biroul Comisarului pentru Drepturile Copilului a

fost înfiinţat de către Parlamentul Flamand ca

rezultat al recomandării transmise de Comitetul

ONU cu privire la Drepturile Copilului în cadrul

raportului întocmit privind stadiul implementării în

Belgia a Convenţiei.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Biroul acţionează ca un Avocat al Copilului, primeşte

şi analizează plângeri; exprimă poziţii şi informează

publicul privind situaţia drepturilor copilului;

promovează participarea copilului în societate;

formulează recomandări Parlamentului privind

implementarea Convenţiei ONU cu privire la

Drepturile Copilului.

BELGIA

REGIUNEA FRANCOFONĂ

Numele şi adresa instituţiei:

Delegatul General pentru Drepturile Copilului (Délégué général de la Communauté française aux droits de l'enfant)

Rue des Poissonniers 11-13 Bte 5, 1000 Bruxelles

Website: http://www.dgde.cfwb.be/

Email: [email protected]

Data înfiinţării: 1991.

Fundamentul constituţional:

Biroul Delegatului General a fost creat prin decizie a Consiliului Comunităţii Franceze din Belgia.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Delegatul general pentru drepturile copilului are, printre altele, următoarele atribuţii:

1. să informeze despre drepturile şi interesele copiilor şi să asigure promovarea acestora;

2. să verifice aplicarea corectă a legislaţiei şi reglementărilor care privesc copiii;

3. să prezinte guvernului, parlamentului şi tuturor autorităţilor competente privind copiii, propuneri vizând adaptarea reglementărilor în vigoare în vederea unei protecţii complete şi eficace a drepturilor şi intereselor copiilor;

4. să primească informaţiile, plângerile sau cererile de mediere referitoare la încălcările aduse drepturilor şi intereselor copiilor;

5. să conducă, la cererea Parlamentului, investigaţiile privind funcţionarea serviciilor administrative ale comunităţii franceze referitor la aceste aspecte.

Delegatul General poate adresa autorităţilor federale, ale comunităţii, regiunilor, provinciilor, comunelor sau tuturor instituţiilor care depind de aceste autorităţi, interpelări şi cereri de investigaţii necesare îndeplinirii misiunii sale.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul privind Drepturile Omului – Departamentul de Protecţie a Drepturilor Copilului (Institucije ombudsmena)

Banja Luka, Ravnogorska no.18, 78000 Banja Luka, B&H

Website: http://www.ombudsmen.gov.ba/IndexEn.aspx

Email: [email protected]

BOSNIA şi HERŢEGOVINA

26 27

AUSTRIA

NAŢIONAL

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Federal al Copiilor

(Kinder – Jugendanwaltschaft des Bundes)

Bundesministerium für Soziale Sicherheit,

Generationen und Konsumentenschutz, Franz-Josef-

Kai 51, A-1010, Wien

Website: http://www.kinderanwalt.at/

http://www.bmwfj.gv.at/Seiten/default.aspx

Data înfiinţării: 1991.

Fundamentul constituţional:

Instituţie creată în cadrul Ministerului Economiei,

Familiei şi Tinerilor. Avocatul Federal este şeful

Departamentului pentru Copii şi Tineri din cadrul MEFT.

Atribuţii şi responsabilităţi:

La nivel naţional, Avocatul Federal nu oferă suport

individual, apărarea intereselor copilului find realizată

în cadrul procedurilor administrative şi juridice şi al

promovării drepturilor copilului prin intermediul

dezbaterilor publice. Avocatul Federal monitorizează

politicile şi acţiunile guvernamentale în legătură cu

protecţia drepturilor copilului şi colaborează cu

avocaţii regionali ai copilului, cu structuri neguverna-

mentale sau organizaţii ale copiilor şi tinerilor.

REGIONAL

Numele şi adresa instituţiei:

Avocat al Copiilor şi Tinerilor

În fiecare din cele 9 land-uri, există un Avocat al

Copiilor şi Tinerilor (Kinder und

Jugendanwaltschaft). Adresele pot fi găsite pe site-ul

Conferinţei Avocaţilor Copiilor şi Tinerilor:

http://www.kija.at/index.php/kija

Data înfiinţării: 1989-1995

Fundamentul constituţional:

Avocaţii din cele 9 landuri ale Austriei sunt numiţi

pe baza unor legislaţii proprii. La nivel naţional,

activitatea se desfăşoară în cadrul „Conferinţei

Avocaţilor Copilului” pentru a răspunde la aspectele

federale ale respectării drepturilor copiilor.

Atribuţii şi responsabilităţi:

La nivel regional, Avocatul Copilului oferă consiliere

şi asistenţă publică atât individual, cât şi colectiv,

copiilor sau reprezentanţilor legali ai acestora în

orice problemă care priveşte drepturile şi interesele

copiilor şi tinerilor (în special, în cazurile de conflict

cu sistemul educaţional sau de asistenţă socială). De

regulă, Avocatul Copilului foloseşte medierea sau

intervenţia informală. De asemenea, asigură funcţia

de monitorizare a legislaţiei, elaborând recomandări.

În unele land-uri, Avocatul Copilului poate ridica

obiecţii asupra rezultatelor procedurilor judiciare.

REGIUNEA FLAMANDĂ

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul pentru Drepturile Copilului

(Kinderrechtencommissariaat)

Leuvenseweg 86, 1000 Brussels, Belgium

Email: [email protected]

Website: www.kinderrechten.be

Data înfiinţării: 1998

Fundamentul constituţional:

Biroul Comisarului pentru Drepturile Copilului a

fost înfiinţat de către Parlamentul Flamand ca

rezultat al recomandării transmise de Comitetul

ONU cu privire la Drepturile Copilului în cadrul

raportului întocmit privind stadiul implementării în

Belgia a Convenţiei.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Biroul acţionează ca un Avocat al Copilului, primeşte

şi analizează plângeri; exprimă poziţii şi informează

publicul privind situaţia drepturilor copilului;

promovează participarea copilului în societate;

formulează recomandări Parlamentului privind

implementarea Convenţiei ONU cu privire la

Drepturile Copilului.

BELGIA

REGIUNEA FRANCOFONĂ

Numele şi adresa instituţiei:

Delegatul General pentru Drepturile Copilului (Délégué général de la Communauté française aux droits de l'enfant)

Rue des Poissonniers 11-13 Bte 5, 1000 Bruxelles

Website: http://www.dgde.cfwb.be/

Email: [email protected]

Data înfiinţării: 1991.

Fundamentul constituţional:

Biroul Delegatului General a fost creat prin decizie a Consiliului Comunităţii Franceze din Belgia.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Delegatul general pentru drepturile copilului are, printre altele, următoarele atribuţii:

1. să informeze despre drepturile şi interesele copiilor şi să asigure promovarea acestora;

2. să verifice aplicarea corectă a legislaţiei şi reglementărilor care privesc copiii;

3. să prezinte guvernului, parlamentului şi tuturor autorităţilor competente privind copiii, propuneri vizând adaptarea reglementărilor în vigoare în vederea unei protecţii complete şi eficace a drepturilor şi intereselor copiilor;

4. să primească informaţiile, plângerile sau cererile de mediere referitoare la încălcările aduse drepturilor şi intereselor copiilor;

5. să conducă, la cererea Parlamentului, investigaţiile privind funcţionarea serviciilor administrative ale comunităţii franceze referitor la aceste aspecte.

Delegatul General poate adresa autorităţilor federale, ale comunităţii, regiunilor, provinciilor, comunelor sau tuturor instituţiilor care depind de aceste autorităţi, interpelări şi cereri de investigaţii necesare îndeplinirii misiunii sale.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul privind Drepturile Omului – Departamentul de Protecţie a Drepturilor Copilului (Institucije ombudsmena)

Banja Luka, Ravnogorska no.18, 78000 Banja Luka, B&H

Website: http://www.ombudsmen.gov.ba/IndexEn.aspx

Email: [email protected]

BOSNIA şi HERŢEGOVINA

26 27

29

Data înfiinţării: 2004 - anul transferării

responsabilităţilor de la o instituţie reprezentată de

un expert internaţional (1996-2004) la o instituţie

cu caracter naţional.

Fundamentul constituţional:

Activităţile şi intervenţiile Ombudsmanului din Bosnia

şi Hertegovina trebuie să respecte mandatul stabilit

în Constituţia ţării şi în legea de înfiinţare a instituţiei.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Departamentul pentru drepturile copilului primeşte

plângeri privind încălcările drepturilor şi libertăţilor

copiilor şi acţionează pe baza acestor plângeri,

monitorizează activităţile şi politicile statului în

legătură cu copilul şi elaborează rapoarte privind

modul în care sunt respectate drepturile copilului.

Departamentul cooperează cu alte departamente

sau instituţii şi acordă o atenţie specială:

1. protecţiei drepturilor şi libertăţilor copiilor, în

special categorii aflate în risc (refugiaţi) sau

vulnerabile din punct de vedere social;

2. promovării drepturile şi libertăţile copiilor;

3. analizării factorilor cheie în funcţionarea

defectuoasă a structurilor autorităţilor în luarea

de decizii privind copiii;

4. înlăturării obstacolelor pentru o aplicare

corectă a tratatelor internaţionale ratificate de

BiH, în special a Convenţiei ONU cu privire la

Drepturile Copilului.

Numele şi adresa

instituţiei:

Comisarul pentru Drepturile Copilului

1496, Nicosia

http://www.childcom.org.cy

[email protected]

Data înfiinţării: 2007.

Fundamentul constituţional:

Comisarul pentru Drepturile Copilului este o

instituţie independentă dedicată protecţiei drepturilor

copilului şi este numit de către Parlament pe baza

unei legi care a intrat în vigoare la 22 iunie 2007.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Misiunea Comisarului este de a proteja şi de a

promova drepturile copilului. Rolul său este de a

CIPRU

reprezenta interesele copiilor la toate nivelurile, de

a sensibiliza societatea pentru a asigura în mod

practic respectarea drepturilor copilului în familie,

şcoală, comunitate, de a susţine punctele de vedere

ale copiilor, de a monitoriza legislaţia cu privire la

copil şi prezenta propuneri pentru armonizarea

legislaţiei cu prevederile Convenţiei cu privire la

drepturile copilului.

În cazul în care comisarul consideră că este oportun

să se dea publicităţii recomandările sale organizează

seminarii şi programe de formare în ceea ce

priveşte drepturile copilului. De asemenea,

Comisarul se întâlneşte şi discută cu cu copiii în

şcoli, în instituţiile de protecţie a copilului, centre

pentru tineret, etc., acordă interviuri şi participă la

programe în mass-media cu privire la problemele

care afectează copiii. Comisarul colaborează cu

instituţiile relevante şi autorităţile Cipru sau din alte

state pentru a promova drepturile copilului.

Numele şi adresa

instituţiei:

Avocatul Copiilor

(Pravobranitelj Ili Ombudsman)

Teslina 10, 10000, Zagreb

Email: [email protected]

Website: www.dijete.hr

Data înfiinţării: 2003.

Fundamentul constituţional:

Croaţia a înfiinţat, în 2003, un corp de supraveghere

special - instituţia Avocatul Copiilor, care

monitorizează şi promovează drepturile şi

interesele copiilor pe baza Constituţiei Republicii

Croaţia, a legilor şi tratatelor internaţionale.

Avocatul Copiilor şi adjuncţii săi nu pot fi membrii

nici unui partid politic şi nu pot lua parte la activităţi

politice. Ei sunt numiţi de către Parlamentul

Naţional Croat la propunerea Guvernului Republicii

Croaţia, pentru o perioadă de 8 ani, putând

beneficia de cel mult încă un mandat.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Avocatul Copiilor acţionează independent, aderând la

principiile justiţiei şi moralei şi nimeni nu poate să

instruiască sau să dea ordine Avocatului Copiilor.

Avocatul copiilor are următoarele atribuţii :

CROAŢIA

- monitorizează racordarea legilor şi a altor

reglementări din Croaţia la Convenţia Drepturilor

Copilului şi alte documente internaţionale cu

privire la protecţia drepturilor şi intereselor

copiilor;

- urmăreşte implementarea tuturor reglementărilor

privind protecţia drepturilor şi intereselor

copiilor, ca şi încălcarea drepturilor individuale ale

copiilor;

- acţionează pentru protejarea şi promovarea

drepturilor şi intereselor copiilor cu dizabilităţi;

- propune luarea unor măsuri în scopul creării unui

sistem coerent de protecţie şi promovare a

drepturilor şi intereselor copiilor şi pentru

prevenirea unor activităţi care ar putea să le

pericliteze;

- informează publicul asupra drepturilor copiilor;

- informează şi oferă consiliere copiilor asupra

modului de realizare şi protecţie a drepturilor şi

intereselor lor; cooperează cu copiii; încurajează

copiii să se exprime şi le respectă opiniile; iniţiază

şi participă la activităţi publice orientate către

îmbunătăţirea poziţiei copiilor; propune măsuri

pentru dezvoltarea influenţei copiilor în societate,

Organele administraţiei de stat, unităţile

administrative locale şi regionale, la fel ca şi

corporaţiile şi persoanele fizice, au obligaţia de a

coopera cu Avocatul copiilor, de a prezenta

rapoarte la cererea acestuia, să ofere răspunsuri la

întrebările lui şi să-l anunţe cu privire la activităţile

întreprinse ca urmare a solicitărilor, propunerilor

sau recomandărilor acestuia.

Avocatului copiilor îi este permis accesul la toate

datele, informaţiile şi dosarele privind drepturile şi

protecţia copiilor, indiferent de gradul în care sunt

considerate a fi secrete şi este îndreptăţit să

controleze modul de îngrijire a copiilor plasaţi în

instituţiile guvernamentale, la persoane fizice sau din

cadrul unor asociaţii, comunităţi religioase şi alte

entităţi legale, pe baza unor dispoziţii specifice.

Avocatul copiilor înaintează anual un raport cu

privire la activitatea desfăşurată Parlamentului

Naţional Croat, dar poate să înainteze rapoarte

speciale parlamentului ori de câte ori consideră

necesar, cu scopul de a introduce măsuri importante

pentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor.

Instituţia Avocatului copiilor cuprinde un

Departament de servicii speciale şi un Departament

de servicii generale, cu un total de 9 funcţionari de

stat (2 avocaţi, un asistent social, un profesor de

psihologie şi un profesor de specialitate şi 4 persoane

care se ocupă de administraţie şi contabilitate).

Finanţarea este asigurată de la bugetul de stat.

Numele şi adresa instituţiei

Consiliul Naţional pentru Copii

(Borneradet)

Vesterbrogade 35 a, 1620 Copenhagen

Email: [email protected]

Website: www.boerneradet.dk

Data înfiinţării: 1994.

Fundamentul constituţional:

Iniţiativa înfiinţării unei instituţii a Avocatului

Copiilor în Danemarca a aparţinut unui grup de

organizaţii neguvernamentale şi persoane care au

studiat aspectele legale şi practice privind înfiinţarea

instituţiei. Ca urmare a eforturilor conjugate,

Guvernul a înaintat un proiect de lege pentru

formarea Consiliului Naţional al Copiilor pentru o

perioadă de probă de 3 ani, începând cu 1 iulie 1994.

Activitatea Consiliului a fost evaluată la sfârşitul

anului 1996. Consiliul a fost înfiinţat de către

Parlament ca instituţie permanentă în Danemarca

din iulie 1998. Consiliul Naţional pentru Copii este

independent faţă de guvern, dar sub administraţia

financiară a Ministerului Problemelor Sociale.

În 2004, guvernul danez a înfiinţat Ministerul Familiei

şi Problemelor Consumatorului sub a cărui adminis-

trare se află în prezent Consiliul. Acesta este format

din şapte membri, trei fiind numiţi de Minister, iar

ceilalţi patru de către o coaliţie a ONG-urilor

specializate în protecţia drepturilor copilului.

Consiliul este un corp independent din punct de

vedere politic.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Consiliul Naţional pentru Copii are ca scop

protejarea drepturilor copiilor şi furnizarea de

informaţii asupra condiţiilor de viaţă a copiilor în

societate. Consiliul oferă sfaturi şi consultanţă

autorităţilor în probleme privind copiii şi ia în

considerare, în munca sa, opiniile copiilor. Datoria

Consiliului este de a vorbi în dezbaterile publice în

numele copiilor şi de a cere autorităţilor locale

respectarea responsabilităţilor lor în implementarea

DANEMARCA

28

29

Data înfiinţării: 2004 - anul transferării

responsabilităţilor de la o instituţie reprezentată de

un expert internaţional (1996-2004) la o instituţie

cu caracter naţional.

Fundamentul constituţional:

Activităţile şi intervenţiile Ombudsmanului din Bosnia

şi Hertegovina trebuie să respecte mandatul stabilit

în Constituţia ţării şi în legea de înfiinţare a instituţiei.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Departamentul pentru drepturile copilului primeşte

plângeri privind încălcările drepturilor şi libertăţilor

copiilor şi acţionează pe baza acestor plângeri,

monitorizează activităţile şi politicile statului în

legătură cu copilul şi elaborează rapoarte privind

modul în care sunt respectate drepturile copilului.

Departamentul cooperează cu alte departamente

sau instituţii şi acordă o atenţie specială:

1. protecţiei drepturilor şi libertăţilor copiilor, în

special categorii aflate în risc (refugiaţi) sau

vulnerabile din punct de vedere social;

2. promovării drepturile şi libertăţile copiilor;

3. analizării factorilor cheie în funcţionarea

defectuoasă a structurilor autorităţilor în luarea

de decizii privind copiii;

4. înlăturării obstacolelor pentru o aplicare

corectă a tratatelor internaţionale ratificate de

BiH, în special a Convenţiei ONU cu privire la

Drepturile Copilului.

Numele şi adresa

instituţiei:

Comisarul pentru Drepturile Copilului

1496, Nicosia

http://www.childcom.org.cy

[email protected]

Data înfiinţării: 2007.

Fundamentul constituţional:

Comisarul pentru Drepturile Copilului este o

instituţie independentă dedicată protecţiei drepturilor

copilului şi este numit de către Parlament pe baza

unei legi care a intrat în vigoare la 22 iunie 2007.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Misiunea Comisarului este de a proteja şi de a

promova drepturile copilului. Rolul său este de a

CIPRU

reprezenta interesele copiilor la toate nivelurile, de

a sensibiliza societatea pentru a asigura în mod

practic respectarea drepturilor copilului în familie,

şcoală, comunitate, de a susţine punctele de vedere

ale copiilor, de a monitoriza legislaţia cu privire la

copil şi prezenta propuneri pentru armonizarea

legislaţiei cu prevederile Convenţiei cu privire la

drepturile copilului.

În cazul în care comisarul consideră că este oportun

să se dea publicităţii recomandările sale organizează

seminarii şi programe de formare în ceea ce

priveşte drepturile copilului. De asemenea,

Comisarul se întâlneşte şi discută cu cu copiii în

şcoli, în instituţiile de protecţie a copilului, centre

pentru tineret, etc., acordă interviuri şi participă la

programe în mass-media cu privire la problemele

care afectează copiii. Comisarul colaborează cu

instituţiile relevante şi autorităţile Cipru sau din alte

state pentru a promova drepturile copilului.

Numele şi adresa

instituţiei:

Avocatul Copiilor

(Pravobranitelj Ili Ombudsman)

Teslina 10, 10000, Zagreb

Email: [email protected]

Website: www.dijete.hr

Data înfiinţării: 2003.

Fundamentul constituţional:

Croaţia a înfiinţat, în 2003, un corp de supraveghere

special - instituţia Avocatul Copiilor, care

monitorizează şi promovează drepturile şi

interesele copiilor pe baza Constituţiei Republicii

Croaţia, a legilor şi tratatelor internaţionale.

Avocatul Copiilor şi adjuncţii săi nu pot fi membrii

nici unui partid politic şi nu pot lua parte la activităţi

politice. Ei sunt numiţi de către Parlamentul

Naţional Croat la propunerea Guvernului Republicii

Croaţia, pentru o perioadă de 8 ani, putând

beneficia de cel mult încă un mandat.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Avocatul Copiilor acţionează independent, aderând la

principiile justiţiei şi moralei şi nimeni nu poate să

instruiască sau să dea ordine Avocatului Copiilor.

Avocatul copiilor are următoarele atribuţii :

CROAŢIA

- monitorizează racordarea legilor şi a altor

reglementări din Croaţia la Convenţia Drepturilor

Copilului şi alte documente internaţionale cu

privire la protecţia drepturilor şi intereselor

copiilor;

- urmăreşte implementarea tuturor reglementărilor

privind protecţia drepturilor şi intereselor

copiilor, ca şi încălcarea drepturilor individuale ale

copiilor;

- acţionează pentru protejarea şi promovarea

drepturilor şi intereselor copiilor cu dizabilităţi;

- propune luarea unor măsuri în scopul creării unui

sistem coerent de protecţie şi promovare a

drepturilor şi intereselor copiilor şi pentru

prevenirea unor activităţi care ar putea să le

pericliteze;

- informează publicul asupra drepturilor copiilor;

- informează şi oferă consiliere copiilor asupra

modului de realizare şi protecţie a drepturilor şi

intereselor lor; cooperează cu copiii; încurajează

copiii să se exprime şi le respectă opiniile; iniţiază

şi participă la activităţi publice orientate către

îmbunătăţirea poziţiei copiilor; propune măsuri

pentru dezvoltarea influenţei copiilor în societate,

Organele administraţiei de stat, unităţile

administrative locale şi regionale, la fel ca şi

corporaţiile şi persoanele fizice, au obligaţia de a

coopera cu Avocatul copiilor, de a prezenta

rapoarte la cererea acestuia, să ofere răspunsuri la

întrebările lui şi să-l anunţe cu privire la activităţile

întreprinse ca urmare a solicitărilor, propunerilor

sau recomandărilor acestuia.

Avocatului copiilor îi este permis accesul la toate

datele, informaţiile şi dosarele privind drepturile şi

protecţia copiilor, indiferent de gradul în care sunt

considerate a fi secrete şi este îndreptăţit să

controleze modul de îngrijire a copiilor plasaţi în

instituţiile guvernamentale, la persoane fizice sau din

cadrul unor asociaţii, comunităţi religioase şi alte

entităţi legale, pe baza unor dispoziţii specifice.

Avocatul copiilor înaintează anual un raport cu

privire la activitatea desfăşurată Parlamentului

Naţional Croat, dar poate să înainteze rapoarte

speciale parlamentului ori de câte ori consideră

necesar, cu scopul de a introduce măsuri importante

pentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor.

Instituţia Avocatului copiilor cuprinde un

Departament de servicii speciale şi un Departament

de servicii generale, cu un total de 9 funcţionari de

stat (2 avocaţi, un asistent social, un profesor de

psihologie şi un profesor de specialitate şi 4 persoane

care se ocupă de administraţie şi contabilitate).

Finanţarea este asigurată de la bugetul de stat.

Numele şi adresa instituţiei

Consiliul Naţional pentru Copii

(Borneradet)

Vesterbrogade 35 a, 1620 Copenhagen

Email: [email protected]

Website: www.boerneradet.dk

Data înfiinţării: 1994.

Fundamentul constituţional:

Iniţiativa înfiinţării unei instituţii a Avocatului

Copiilor în Danemarca a aparţinut unui grup de

organizaţii neguvernamentale şi persoane care au

studiat aspectele legale şi practice privind înfiinţarea

instituţiei. Ca urmare a eforturilor conjugate,

Guvernul a înaintat un proiect de lege pentru

formarea Consiliului Naţional al Copiilor pentru o

perioadă de probă de 3 ani, începând cu 1 iulie 1994.

Activitatea Consiliului a fost evaluată la sfârşitul

anului 1996. Consiliul a fost înfiinţat de către

Parlament ca instituţie permanentă în Danemarca

din iulie 1998. Consiliul Naţional pentru Copii este

independent faţă de guvern, dar sub administraţia

financiară a Ministerului Problemelor Sociale.

În 2004, guvernul danez a înfiinţat Ministerul Familiei

şi Problemelor Consumatorului sub a cărui adminis-

trare se află în prezent Consiliul. Acesta este format

din şapte membri, trei fiind numiţi de Minister, iar

ceilalţi patru de către o coaliţie a ONG-urilor

specializate în protecţia drepturilor copilului.

Consiliul este un corp independent din punct de

vedere politic.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Consiliul Naţional pentru Copii are ca scop

protejarea drepturilor copiilor şi furnizarea de

informaţii asupra condiţiilor de viaţă a copiilor în

societate. Consiliul oferă sfaturi şi consultanţă

autorităţilor în probleme privind copiii şi ia în

considerare, în munca sa, opiniile copiilor. Datoria

Consiliului este de a vorbi în dezbaterile publice în

numele copiilor şi de a cere autorităţilor locale

respectarea responsabilităţilor lor în implementarea

DANEMARCA

28

CDC. Consiliul Naţional pentru Copii se ocupă de

toate aspectele privind viaţa copiilor: copii în cadrul

divorţului, pedepse corporale, abuzuri sexuale,

mediul şcolar necorespunzător, îngrijire părintească

neadecvată.

Consiliul Naţional pentru copii are o echipă formată

din 10 persoane reprezentând mai multe domenii:

juridic, sociologie, psihologie, educaţie şi asistenţă

socială. Preşedintele şi 2 membri ai consiliului sunt

numiţi de Ministerul Familiei şi Problemelor Sociale,

iar organizaţiile neguvernamentale îi selectează şi

numesc pe ceilalţi. Toţi sunt numiţi pentru o

perioadă de 4 ani.

Principalele surse de finanţare sunt bugetul naţiona

şi fonduri private.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Lapsiasiavaltuutettu)

Sosiaali- ja terveysministeriö,

PL 41, 40101 JYVÄSKYLÄ

Email: [email protected]

Website: http://www.lapsiasia.fi

Data înfiinţării: 2005.

Fundamentul constituţional:

Instituţia Avocatului Copilului a fost înfiinţată în 2005,

având ca fundament Convenţia ONU cu privire la

Drepturile Copilului. După numeroase iniţiative de

creare a acestei instituţii şi respectând recomandarea

Comitetului ONU privind Drepturile Copilului,

Ministerul Afacerilor Sociale a pregătit o propunere

legislativă pe care a înaintat-o Parlamentului în

vederea creării acestei instituţii. Legea de înfiiţare a

întrat în vigoare la 1 septembrie 2005, zi în care

Avocatul şi-a început activitatea.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Ombudsmanul pentru copii promovează realizarea

drepturilor copiilor în Finlanda. Documentul

fundamental care stă la baza activităţii Avocatului

este Convenţia ONU privind Drepturile Copilului.

Ombudsmanul nu se ocupă de cazuri individuale .

Funcţia Avocatului Copilului reprezintă o autoritate

independentă de stat, stabilită de către Parlamentul

finlandez. Avocatul Ombudsmanul nu ia în

considerare problemele individuale ale copiilor şi

familiilor lor şi nu poate modifica deciziile luate de

FINLANDA

către alte autorităţi. Prin lege, obligaţia Avocatului

este de a promova interesele copiilor şi de a

monitoriza implementarea legislaţiei privind

drepturile copilului. Partenerii Avocatului sunt alte

autorităţi, centrale sau locale organizaţii

neguvernamentale, cercetători şi alţi actori şi

specialişti în domeniul politicilor copilului.

Un punct important de plecare în activitatea

desfăşurată de către Avocat sunt opiniile copiilor cu

privire la drepturile lor pe care acesta le poate

primi direct sau on-line.

Avocatul Copilului raportează anual guvernului cu

privire la bunăstarea copiilor şi tinerilor şi punerea

în aplicare a drepturilor lor. Raportul anual se referă

la activităţile Ombudsmanului, la implementarea

drepturilor copiilor şi la dezvoltarea serviciilor

protecţie a copilului.

Numele şi adresa instituţiei:

Apărătorul Copiilor - adjunct

al Apărătorului Drepturilor [Omului]

Mission Défense des droits de l'enfant - 104

boulevard Auguste Blanqui, 75013 Paris

Website: http://www.defenseurdesenfants.fr

Data înfiinţării: 2011 (2000).

Fundamentul constituţional:

Adunarea Naţională a Franţei a votat în anul 2000 o

lege de înfiinţare a instituţiei Apărătorul Copilului

pentru a arăta importanţa pe care Statul francez o

acordă respectării drepturilor fundamentale ale

copiilor. Primul Apărător al copiilor a fost numit de

preşedintele Franţei, acesta având un singur mandat

de 6 ani. Iniţiatorul ideii unei instituţii a avocatului

copiilor a fost chiar Parlamentul francez, după un

sondaj de opinie iniţiat de preşedintele Adunării

Naţionale a Franţei.

Sondajul respectiv a fost efectuat în urma raportului

din 5 mai 1998 al Comisiei de anchetă parlamentară

asupra situaţiei drepturilor copiilor în Franţa, care a

arătat că, în ciuda existenţei a numeroase legi

destinate protejării copiilor, Convenţia pentru

Drepturile Copilului nu este suficient implementată

în Franţa. Era deci necesară îmbunătăţirea protecţiei

drepturilor copiilor prin crearea unei instituţii în

întregime consacrată acestei probleme.

FRANŢA

Din martie 2011, Apărătorul Copiilor va acţiona ca adjunct al Apărătorului Drepturilor, fiind numit de către Primul Ministru, alături de alţi doi adjuncţi – adjunctul de apărare a deontologiei în domeniul securităţii şi adjunctul de luptă împotriva discriminării şi de promovare a egalităţii.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Apărătorul Copiilor din Franţa are ca misiune principală primirea directă a reclamaţiilor persoanelor care apreciază că drepturile unui copil nu au fost respectate. Aceste reclamaţii pot proveni de la copii, părinţii acestora sau reprezentanţii lor legali (tutori), asociaţii recunoscute de utilitate publică ce apără drepturile copiilor. La rândul său, Apărătorul Copiilor informează autorităţile compe-tente în materie şi supraveghează rezolvarea cazului. El poate, de asemenea, să se autosesizeze, adică să acţioneze din proprie iniţiativă în cazuri de neres-pectare a drepturilor copiilor de care ia cunoştinţă.

În schimb, Apărătorul Copiilor nu poate interveni într-o problemă pentru care este în curs o procedură judiciară. El nu poate nici să conteste o decizie a justiţiei. De asemenea, el propune autorităţilor publice modificări ale textelor legislative sau ale reglementărilor existente, dacă acestea i se par necesare pentru ca drepturile copiilor să fie corect respectate.

Legea precizează că Apărătorul Drepturilor şi adjuncţii săi formează o autoritate independentă; ea nu primeşte instrucţiuni de la nici o autoritate şi nu poate fi urmărită, cercetată şi nici arestată pentru opiniile exprimate sau pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiei sale.

Apărătorul Copiilor are o echipă alcătuită din 25 de persoane, printre care psihologi, magistraţi, asistenţi sociali, coordonatori de proiecte, un consultant comi-sar de poliţie şi personal administrativ. De asemenea, există o echipă de corespondenţi teritoriali.

Numele şi adresa instituţiei

Avocatul Copilului (Independent Authority Ombudsman of the Hellenic Republic Department of Childrens Rights)

5, Hatjiyanni Mexi str. 115 28 Athens, Greece.

Email: [email protected]

Website: http://www.synigoros.gr/0-18/index_en.html

Data înfiinţării: 2003.

GRECIA

Fundamentul constituţional:

Iniţiativa unui Avocat al Copiilor a aparţinut instituţiei Avocatului Poporului din Grecia datorită unei necesităţi vizibile pentru un departament suplimentar specializat în drepturile copiilor. Unul dintre cei cinci adjuncţi ai Avocatului Poporului a fost numit Avocat adjunct pentru copii.

Legea a fost adoptată în ianuarie 2003, iar Avocatul Copiilor a preluat funcţia la 3 iulie 2003. Ulterior Departamentul a fost completat cu o echipă profesionistă formată din 15 experţi.

Adjunctul Avocatului Poporului care conduce Departamentul pentru drepturile copilului este numit prin decizie de către Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descentralizare, la propunerea Avocatului Poporului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Misiunea Departamentului este protejarea şi promovarea drepturilor copilului. El mediază cazurile de violare a drepturilor copilului, ia iniţiative privind monitorizarea şi implementarea legislaţiei naţionale ca şi a convenţiilor internaţionale privind drepturile copilului, conduce investigaţii şi cercetări în domenii de importanţă vitală şi participă activ la dialogul social. Primeşte petiţii privind violarea drepturilor copilului de la persoane sau entităţi legale, direct de la copii, de la părinţi sau tutori ai copilului, rude până la gradul doi, alte părţi care cunosc cazuri de violare a drepturilor copilului. În cazul în care se constată o încălcare a drepturilor copiilor de către o autoritate publică, Avocatul propune modalităţi de înlăturare a încălcării şi de rezolvare a problemei. Pentru investigarea şi soluţionarea problemelor identificate şi apărarea drepturilor copilului, Ombudsmanul poate solicita cooperarea autorităţilor publice sau a altor autori-tăţi, sau intervenţia autorităţii judiciare competente.

Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descen-tralizare finanţează activitatea Departamentului.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copiilor (Ombudsman for Children)

Millennium House, 52-56 Great Strand Street, Dublin 1, Ireland.

Email: [email protected]

Website: www.oco.ie

Data înfiinţării: 2004.

IRLANDA

30 31

CDC. Consiliul Naţional pentru Copii se ocupă de

toate aspectele privind viaţa copiilor: copii în cadrul

divorţului, pedepse corporale, abuzuri sexuale,

mediul şcolar necorespunzător, îngrijire părintească

neadecvată.

Consiliul Naţional pentru copii are o echipă formată

din 10 persoane reprezentând mai multe domenii:

juridic, sociologie, psihologie, educaţie şi asistenţă

socială. Preşedintele şi 2 membri ai consiliului sunt

numiţi de Ministerul Familiei şi Problemelor Sociale,

iar organizaţiile neguvernamentale îi selectează şi

numesc pe ceilalţi. Toţi sunt numiţi pentru o

perioadă de 4 ani.

Principalele surse de finanţare sunt bugetul naţiona

şi fonduri private.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Lapsiasiavaltuutettu)

Sosiaali- ja terveysministeriö,

PL 41, 40101 JYVÄSKYLÄ

Email: [email protected]

Website: http://www.lapsiasia.fi

Data înfiinţării: 2005.

Fundamentul constituţional:

Instituţia Avocatului Copilului a fost înfiinţată în 2005,

având ca fundament Convenţia ONU cu privire la

Drepturile Copilului. După numeroase iniţiative de

creare a acestei instituţii şi respectând recomandarea

Comitetului ONU privind Drepturile Copilului,

Ministerul Afacerilor Sociale a pregătit o propunere

legislativă pe care a înaintat-o Parlamentului în

vederea creării acestei instituţii. Legea de înfiiţare a

întrat în vigoare la 1 septembrie 2005, zi în care

Avocatul şi-a început activitatea.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Ombudsmanul pentru copii promovează realizarea

drepturilor copiilor în Finlanda. Documentul

fundamental care stă la baza activităţii Avocatului

este Convenţia ONU privind Drepturile Copilului.

Ombudsmanul nu se ocupă de cazuri individuale .

Funcţia Avocatului Copilului reprezintă o autoritate

independentă de stat, stabilită de către Parlamentul

finlandez. Avocatul Ombudsmanul nu ia în

considerare problemele individuale ale copiilor şi

familiilor lor şi nu poate modifica deciziile luate de

FINLANDA

către alte autorităţi. Prin lege, obligaţia Avocatului

este de a promova interesele copiilor şi de a

monitoriza implementarea legislaţiei privind

drepturile copilului. Partenerii Avocatului sunt alte

autorităţi, centrale sau locale organizaţii

neguvernamentale, cercetători şi alţi actori şi

specialişti în domeniul politicilor copilului.

Un punct important de plecare în activitatea

desfăşurată de către Avocat sunt opiniile copiilor cu

privire la drepturile lor pe care acesta le poate

primi direct sau on-line.

Avocatul Copilului raportează anual guvernului cu

privire la bunăstarea copiilor şi tinerilor şi punerea

în aplicare a drepturilor lor. Raportul anual se referă

la activităţile Ombudsmanului, la implementarea

drepturilor copiilor şi la dezvoltarea serviciilor

protecţie a copilului.

Numele şi adresa instituţiei:

Apărătorul Copiilor - adjunct

al Apărătorului Drepturilor [Omului]

Mission Défense des droits de l'enfant - 104

boulevard Auguste Blanqui, 75013 Paris

Website: http://www.defenseurdesenfants.fr

Data înfiinţării: 2011 (2000).

Fundamentul constituţional:

Adunarea Naţională a Franţei a votat în anul 2000 o

lege de înfiinţare a instituţiei Apărătorul Copilului

pentru a arăta importanţa pe care Statul francez o

acordă respectării drepturilor fundamentale ale

copiilor. Primul Apărător al copiilor a fost numit de

preşedintele Franţei, acesta având un singur mandat

de 6 ani. Iniţiatorul ideii unei instituţii a avocatului

copiilor a fost chiar Parlamentul francez, după un

sondaj de opinie iniţiat de preşedintele Adunării

Naţionale a Franţei.

Sondajul respectiv a fost efectuat în urma raportului

din 5 mai 1998 al Comisiei de anchetă parlamentară

asupra situaţiei drepturilor copiilor în Franţa, care a

arătat că, în ciuda existenţei a numeroase legi

destinate protejării copiilor, Convenţia pentru

Drepturile Copilului nu este suficient implementată

în Franţa. Era deci necesară îmbunătăţirea protecţiei

drepturilor copiilor prin crearea unei instituţii în

întregime consacrată acestei probleme.

FRANŢA

Din martie 2011, Apărătorul Copiilor va acţiona ca adjunct al Apărătorului Drepturilor, fiind numit de către Primul Ministru, alături de alţi doi adjuncţi – adjunctul de apărare a deontologiei în domeniul securităţii şi adjunctul de luptă împotriva discriminării şi de promovare a egalităţii.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Apărătorul Copiilor din Franţa are ca misiune principală primirea directă a reclamaţiilor persoanelor care apreciază că drepturile unui copil nu au fost respectate. Aceste reclamaţii pot proveni de la copii, părinţii acestora sau reprezentanţii lor legali (tutori), asociaţii recunoscute de utilitate publică ce apără drepturile copiilor. La rândul său, Apărătorul Copiilor informează autorităţile compe-tente în materie şi supraveghează rezolvarea cazului. El poate, de asemenea, să se autosesizeze, adică să acţioneze din proprie iniţiativă în cazuri de neres-pectare a drepturilor copiilor de care ia cunoştinţă.

În schimb, Apărătorul Copiilor nu poate interveni într-o problemă pentru care este în curs o procedură judiciară. El nu poate nici să conteste o decizie a justiţiei. De asemenea, el propune autorităţilor publice modificări ale textelor legislative sau ale reglementărilor existente, dacă acestea i se par necesare pentru ca drepturile copiilor să fie corect respectate.

Legea precizează că Apărătorul Drepturilor şi adjuncţii săi formează o autoritate independentă; ea nu primeşte instrucţiuni de la nici o autoritate şi nu poate fi urmărită, cercetată şi nici arestată pentru opiniile exprimate sau pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiei sale.

Apărătorul Copiilor are o echipă alcătuită din 25 de persoane, printre care psihologi, magistraţi, asistenţi sociali, coordonatori de proiecte, un consultant comi-sar de poliţie şi personal administrativ. De asemenea, există o echipă de corespondenţi teritoriali.

Numele şi adresa instituţiei

Avocatul Copilului (Independent Authority Ombudsman of the Hellenic Republic Department of Childrens Rights)

5, Hatjiyanni Mexi str. 115 28 Athens, Greece.

Email: [email protected]

Website: http://www.synigoros.gr/0-18/index_en.html

Data înfiinţării: 2003.

GRECIA

Fundamentul constituţional:

Iniţiativa unui Avocat al Copiilor a aparţinut instituţiei Avocatului Poporului din Grecia datorită unei necesităţi vizibile pentru un departament suplimentar specializat în drepturile copiilor. Unul dintre cei cinci adjuncţi ai Avocatului Poporului a fost numit Avocat adjunct pentru copii.

Legea a fost adoptată în ianuarie 2003, iar Avocatul Copiilor a preluat funcţia la 3 iulie 2003. Ulterior Departamentul a fost completat cu o echipă profesionistă formată din 15 experţi.

Adjunctul Avocatului Poporului care conduce Departamentul pentru drepturile copilului este numit prin decizie de către Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descentralizare, la propunerea Avocatului Poporului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Misiunea Departamentului este protejarea şi promovarea drepturilor copilului. El mediază cazurile de violare a drepturilor copilului, ia iniţiative privind monitorizarea şi implementarea legislaţiei naţionale ca şi a convenţiilor internaţionale privind drepturile copilului, conduce investigaţii şi cercetări în domenii de importanţă vitală şi participă activ la dialogul social. Primeşte petiţii privind violarea drepturilor copilului de la persoane sau entităţi legale, direct de la copii, de la părinţi sau tutori ai copilului, rude până la gradul doi, alte părţi care cunosc cazuri de violare a drepturilor copilului. În cazul în care se constată o încălcare a drepturilor copiilor de către o autoritate publică, Avocatul propune modalităţi de înlăturare a încălcării şi de rezolvare a problemei. Pentru investigarea şi soluţionarea problemelor identificate şi apărarea drepturilor copilului, Ombudsmanul poate solicita cooperarea autorităţilor publice sau a altor autori-tăţi, sau intervenţia autorităţii judiciare competente.

Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descen-tralizare finanţează activitatea Departamentului.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copiilor (Ombudsman for Children)

Millennium House, 52-56 Great Strand Street, Dublin 1, Ireland.

Email: [email protected]

Website: www.oco.ie

Data înfiinţării: 2004.

IRLANDA

30 31

Fundamentul constituţional:

În anul 1996, în Irlanda multe persoane dedicate

care erau implicate în apărarea drepturilor copiilor

au făcut lobby pe lângă Guvern pentru un Avocat al

Copilului în Irlanda. Legea Ombudsman-ului pentru

copii (Ombudsman for Children Act, 2002), care

reglementează rolul şi puterile acestui Birou, a fost

aprobată de către Camera Deputaţilor şi Senat în 2002.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Cele trei direcţii principale de activitate descrise în

Ombudsman for Children Act (OCA) sunt:

1. Promovarea drepturilor copiilor. Convenţia

cu privire la Drepturile Copilului reprezintă un

document de bază cu privire la modul în care

trebuie trataţi copiii şi cu privire la drepturile

acestora. OCA stipulează că Avocatul Copilului

trebuie să utilizeze Convenţia ONU ca instrument

de promovare a drepturilor copiilor. Unul dintre

cele mai importante drepturi din cadrul CDC este

articolul 12. Acest articol stipulează faptul că tinerii

au dreptul la ascultarea opiniilor în probleme care îi

afectează. Irlanda a promis respectarea tuturor

drepturilor copiilor şi tinerilor stipulate în

document.

2. Plângeri şi investigaţii. Avocatul Copilului

poate investiga plângeri în legătură cu serviciile

furnizate copiilor şi tinerilor sub 18 ani de către

organizaţii publice, şcoli şi spitale. Criteriul cheie

pentru intervenţie este faptul că un copil a fost

afectat sau este posibil să fi fost afectat negativ de o

acţiune sau inacţiune a unei instituţii publice şi că a

existat sau este posibil să fi existat o administrare

defectuoasă. Cu privire la plângeri, Avocatul

Copilului nu este un avocat pentru copil şi nici un

adversar pentru autoritatea publică. El depune toate

eforturile pentru a găsi soluţii pentru toate părţile.

Plângerile pot fi înaintate de copii sau tineri sub

18 ani sau de către adulţi în numele lor. Înainte ca

Avocatul pentru copii să poată investiga un caz,

trebuie urmate procedurile locale privind plângerile

(procedurile şcolii, organizaţiei publice sau spitalului).

Acest lucru este important pentru ca persoanele

abilitate să aibă o şansă să clarifice lucrurile. Înainte

de investigarea plângerilor, Biroul Avocatului pentru

copii va verifica dacă acest lucru a avut loc.

3. Cercetare şi legislaţie. Pentru a proteja şi

promova drepturile şi bunăstarea copiilor şi

tinerilor, este crucial ca activitatea Avocatului

Copilului să fie bazată pe o dezvoltare atentă a

politicilor. Realitatea este că, dintr-un anumit

număr de motive complexe, mulţi copii sunt

vulnerabili în prezent în Irlanda. OCA stabileşte

politica şi rolul de monitorizare şi investigare al

Avocatului Copilului. Acest rol include

consilierea miniştrilor cu privire la dezvoltarea şi

coordonarea politicii cu privire la copii;

monitorizarea şi revizuirea funcţionării legislaţiei

cu privire la drepturile şi bunăstarea copiilor;

efectuarea, promovarea şi publicarea de

cercetări cu privire la problematica drepturilor

şi bunăstării copiilor; consilierea miniştrilor cu

privire la implementarea propunerilor legislative

cu accent specific pe implicaţiile asupra copiilor

şi bunăstării lor.

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul pentru Copii şi Tineri

(Commissioner for Children and Young

People) - Millennium House,

17-25 Great Victoria Street, Belfast.

Email: [email protected]

Website: http://www.niccy.org

Data înfiinţării: 2003.

Fundamentul constituţional:

În Irlanda de Nord instituţia a fost înfiinţată la 1

octombrie 2003, iniţiator fiind guvernul, la sugestia

organizaţiilor neguvernamentale.

Aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte provincii

britanice, instituţia a fost denumită Comisarul

pentru copii şi tineri, având însă acelaşi rol pe care îl

joacă în alte ţări instituţia care poartă numele

consacrat de „Avocat al Copilului”.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Comisarul pentru Copii şi Tineri are scopul de a

apăra şi promova drepturile şi interesele copiilor şi

tinerilor, ascultându-i şi lucrând împreună cu ei

pentru ca:

- să aducă o reală schimbare în viaţa copiilor şi tinerilor;

- să promoveze o înţelegere şi o acceptare mai

largă a drepturilor copiilor;

- să se concentreze asupra problemelor copiilor, cu

luarea în considerare a drepturilor acestora,

părinţilor sau persoanelor care-i au în grijă;

IRLANDA DE NORD

Comisarul are obligaţia de a raporta Parlamentului cu privire la activitatea sa şi a modului în care este cheltuit bugetul. Echipa Comisarului este formată din 26 persoane, iar finanţarea este asigurată de la bugetul statului.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Umbodsmadur Barna)

Laugavegur 13, 101 Reykjavik, Iceland

Email: [email protected]

Website: www.barn.is

Data înfiinţării: 1995.

Fundamentul constituţional:

În 1994, Ministrul Afacerilor Sociale a numit un comitet pentru pregătirea legii privind un avocat special pentru copii. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, când a fost numit şi primul Avocat al Copilului în Islanda. Avocatul Copilului este numit de Primul Ministru pentru o perioadă de 5 ani, existând şi posibilitatea obţinerii unui al doilea mandat.

Atribuţii şi responsabilităţi:

În activitatea sa, Avocatul Copilului este cu desăvârşire independent şi nu este subiectul unor instrucţiuni din partea autorităţilor. Rolul Avocatului Copiilor este de a promova bunăstarea copiilor şi de a urmări respectarea intereselor, drepturilor şi nevoilor lor în raport cu instituţiile publice şi private, în toate domeniile vieţii.

Orice persoană, copii şi adulţi deopotrivă, se pot adresa Avocatului Copiilor pentru probleme aparţinând copiilor. În cazul în care Avocatul Copiilor decide că indiciile oferă motive pentru o viitoare investigaţie a problemei, va culege informaţii de la părţile implicate. Avocatul Copiilor poate solicita autorităţilor toate informaţiile pe care le consideră necesare, precum rapoarte, documente, înregistrări şi alte elemente.

Avocatul Copilului are acces liber la toate instituţiile care găzduiesc copii sau care se ocupă de copii, fie publice sau private. Soluţiile date de Avocatul Copilului nu sunt obligatorii prin lege, au doar rol orientativ.

Bugetul aferent este asigurat din subvenţii guvernamentale.

ISLANDA

LITUANIA

ITALIA

Numele şi adresa instituţiei:

Autoritatea pentru protecţia

copilăriei şi adolescenţei

(Autorità garante per l'infanzia e l'adolescenza)

Data înfiinţării: 2011.

Fundamentul constituţional:

În 22 iunie 2011, după o lungă procedură parlamen-

tară şi ca urmare a recomandării Comitetului

pentru Drepturile Copilului, a fost înfiinţată

Autoritatea pentru protecţia copilăriei şi a ado-

lescenţei ca instituţie fundamentală de promovare şi

protecţie a drepturilor copilului. Autoritatea,

împreună cu Apărătorii locali (Difensori dei

bambini), are responsabilitatea asigurării standar-

delor minime de protecţie a drepturilor copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

- Promovarea implementării CDC şi a altor instrumente legale referitoare la protecţia drepturilor copilului;

- Exprimarea de opinii privind planul naţional al copilăriei şi adolescenţei şi formularea de recomandări pentru Guvern şi autorităţile locale;

- Realizarea de consultări cu societatea civilă şi organizaţiile private active în protecţia copiilor;

- Susţinerea iniţiativelor de sensibilizare şi promovare a culturii copilăriei şi adolescenţei.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Lietuvos

Respubliko vaiko teisių apsaugos

kontrolieriaus įstaiga)

Plačioji str. 10, 01308 Vilnius, Lithuania

Email: [email protected] ; [email protected]

Website: http://vaikams.lrs.lt

Data înfiinţării: 2000.

Fundamentul constituţional:

În scopul de a asigura respectarea Constituţiei

Republicii Lituania, a altor legi şi a acordurilor

internaţionale consacrate drepturilor omului,

Parlamentul Lituanian a adoptat, în 2000, Legea cu

32 33

Fundamentul constituţional:

În anul 1996, în Irlanda multe persoane dedicate

care erau implicate în apărarea drepturilor copiilor

au făcut lobby pe lângă Guvern pentru un Avocat al

Copilului în Irlanda. Legea Ombudsman-ului pentru

copii (Ombudsman for Children Act, 2002), care

reglementează rolul şi puterile acestui Birou, a fost

aprobată de către Camera Deputaţilor şi Senat în 2002.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Cele trei direcţii principale de activitate descrise în

Ombudsman for Children Act (OCA) sunt:

1. Promovarea drepturilor copiilor. Convenţia

cu privire la Drepturile Copilului reprezintă un

document de bază cu privire la modul în care

trebuie trataţi copiii şi cu privire la drepturile

acestora. OCA stipulează că Avocatul Copilului

trebuie să utilizeze Convenţia ONU ca instrument

de promovare a drepturilor copiilor. Unul dintre

cele mai importante drepturi din cadrul CDC este

articolul 12. Acest articol stipulează faptul că tinerii

au dreptul la ascultarea opiniilor în probleme care îi

afectează. Irlanda a promis respectarea tuturor

drepturilor copiilor şi tinerilor stipulate în

document.

2. Plângeri şi investigaţii. Avocatul Copilului

poate investiga plângeri în legătură cu serviciile

furnizate copiilor şi tinerilor sub 18 ani de către

organizaţii publice, şcoli şi spitale. Criteriul cheie

pentru intervenţie este faptul că un copil a fost

afectat sau este posibil să fi fost afectat negativ de o

acţiune sau inacţiune a unei instituţii publice şi că a

existat sau este posibil să fi existat o administrare

defectuoasă. Cu privire la plângeri, Avocatul

Copilului nu este un avocat pentru copil şi nici un

adversar pentru autoritatea publică. El depune toate

eforturile pentru a găsi soluţii pentru toate părţile.

Plângerile pot fi înaintate de copii sau tineri sub

18 ani sau de către adulţi în numele lor. Înainte ca

Avocatul pentru copii să poată investiga un caz,

trebuie urmate procedurile locale privind plângerile

(procedurile şcolii, organizaţiei publice sau spitalului).

Acest lucru este important pentru ca persoanele

abilitate să aibă o şansă să clarifice lucrurile. Înainte

de investigarea plângerilor, Biroul Avocatului pentru

copii va verifica dacă acest lucru a avut loc.

3. Cercetare şi legislaţie. Pentru a proteja şi

promova drepturile şi bunăstarea copiilor şi

tinerilor, este crucial ca activitatea Avocatului

Copilului să fie bazată pe o dezvoltare atentă a

politicilor. Realitatea este că, dintr-un anumit

număr de motive complexe, mulţi copii sunt

vulnerabili în prezent în Irlanda. OCA stabileşte

politica şi rolul de monitorizare şi investigare al

Avocatului Copilului. Acest rol include

consilierea miniştrilor cu privire la dezvoltarea şi

coordonarea politicii cu privire la copii;

monitorizarea şi revizuirea funcţionării legislaţiei

cu privire la drepturile şi bunăstarea copiilor;

efectuarea, promovarea şi publicarea de

cercetări cu privire la problematica drepturilor

şi bunăstării copiilor; consilierea miniştrilor cu

privire la implementarea propunerilor legislative

cu accent specific pe implicaţiile asupra copiilor

şi bunăstării lor.

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul pentru Copii şi Tineri

(Commissioner for Children and Young

People) - Millennium House,

17-25 Great Victoria Street, Belfast.

Email: [email protected]

Website: http://www.niccy.org

Data înfiinţării: 2003.

Fundamentul constituţional:

În Irlanda de Nord instituţia a fost înfiinţată la 1

octombrie 2003, iniţiator fiind guvernul, la sugestia

organizaţiilor neguvernamentale.

Aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte provincii

britanice, instituţia a fost denumită Comisarul

pentru copii şi tineri, având însă acelaşi rol pe care îl

joacă în alte ţări instituţia care poartă numele

consacrat de „Avocat al Copilului”.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Comisarul pentru Copii şi Tineri are scopul de a

apăra şi promova drepturile şi interesele copiilor şi

tinerilor, ascultându-i şi lucrând împreună cu ei

pentru ca:

- să aducă o reală schimbare în viaţa copiilor şi tinerilor;

- să promoveze o înţelegere şi o acceptare mai

largă a drepturilor copiilor;

- să se concentreze asupra problemelor copiilor, cu

luarea în considerare a drepturilor acestora,

părinţilor sau persoanelor care-i au în grijă;

IRLANDA DE NORD

Comisarul are obligaţia de a raporta Parlamentului cu privire la activitatea sa şi a modului în care este cheltuit bugetul. Echipa Comisarului este formată din 26 persoane, iar finanţarea este asigurată de la bugetul statului.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Umbodsmadur Barna)

Laugavegur 13, 101 Reykjavik, Iceland

Email: [email protected]

Website: www.barn.is

Data înfiinţării: 1995.

Fundamentul constituţional:

În 1994, Ministrul Afacerilor Sociale a numit un comitet pentru pregătirea legii privind un avocat special pentru copii. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, când a fost numit şi primul Avocat al Copilului în Islanda. Avocatul Copilului este numit de Primul Ministru pentru o perioadă de 5 ani, existând şi posibilitatea obţinerii unui al doilea mandat.

Atribuţii şi responsabilităţi:

În activitatea sa, Avocatul Copilului este cu desăvârşire independent şi nu este subiectul unor instrucţiuni din partea autorităţilor. Rolul Avocatului Copiilor este de a promova bunăstarea copiilor şi de a urmări respectarea intereselor, drepturilor şi nevoilor lor în raport cu instituţiile publice şi private, în toate domeniile vieţii.

Orice persoană, copii şi adulţi deopotrivă, se pot adresa Avocatului Copiilor pentru probleme aparţinând copiilor. În cazul în care Avocatul Copiilor decide că indiciile oferă motive pentru o viitoare investigaţie a problemei, va culege informaţii de la părţile implicate. Avocatul Copiilor poate solicita autorităţilor toate informaţiile pe care le consideră necesare, precum rapoarte, documente, înregistrări şi alte elemente.

Avocatul Copilului are acces liber la toate instituţiile care găzduiesc copii sau care se ocupă de copii, fie publice sau private. Soluţiile date de Avocatul Copilului nu sunt obligatorii prin lege, au doar rol orientativ.

Bugetul aferent este asigurat din subvenţii guvernamentale.

ISLANDA

LITUANIA

ITALIA

Numele şi adresa instituţiei:

Autoritatea pentru protecţia

copilăriei şi adolescenţei

(Autorità garante per l'infanzia e l'adolescenza)

Data înfiinţării: 2011.

Fundamentul constituţional:

În 22 iunie 2011, după o lungă procedură parlamen-

tară şi ca urmare a recomandării Comitetului

pentru Drepturile Copilului, a fost înfiinţată

Autoritatea pentru protecţia copilăriei şi a ado-

lescenţei ca instituţie fundamentală de promovare şi

protecţie a drepturilor copilului. Autoritatea,

împreună cu Apărătorii locali (Difensori dei

bambini), are responsabilitatea asigurării standar-

delor minime de protecţie a drepturilor copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

- Promovarea implementării CDC şi a altor instrumente legale referitoare la protecţia drepturilor copilului;

- Exprimarea de opinii privind planul naţional al copilăriei şi adolescenţei şi formularea de recomandări pentru Guvern şi autorităţile locale;

- Realizarea de consultări cu societatea civilă şi organizaţiile private active în protecţia copiilor;

- Susţinerea iniţiativelor de sensibilizare şi promovare a culturii copilăriei şi adolescenţei.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Lietuvos

Respubliko vaiko teisių apsaugos

kontrolieriaus įstaiga)

Plačioji str. 10, 01308 Vilnius, Lithuania

Email: [email protected] ; [email protected]

Website: http://vaikams.lrs.lt

Data înfiinţării: 2000.

Fundamentul constituţional:

În scopul de a asigura respectarea Constituţiei

Republicii Lituania, a altor legi şi a acordurilor

internaţionale consacrate drepturilor omului,

Parlamentul Lituanian a adoptat, în 2000, Legea cu

32 33

privire la Ombudsmanul pentru copii, al cărei scop

principal este de a promova şi a proteja drepturile

copilului aşa cum au fost ele definite în Convenţia

Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile

Copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Avocatul primeşte şi investighează plângeri

împotriva autorităţilor, organizaţiilor

neguvernamentale şi altor instituţii care sunt

acuzate de a fi încălcat sau neglijat drepturile

copilului. Avocatul copilului acţioneată în mod

independent, elaborează recomandări autorităţilor

în legătură cu aplicarea legilor privind promovarea şi

protecţia drepturilor copilului.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Adjunct al

Avocatului Poporului)

st. Skoevska 114, Bitola, Republic of Macedonia

e-mail: [email protected]

Webpage: http://www.amos.org.mk

Data înfiinţării: 2004.

Fundamentul constituţional:

Constituţia prevede înfiinţarea Avocatului Poporului

ca instituţie independentă şi imparţială, competentă

şi autorizată să ia măsuri şi acţiuni împotriva

administraţiei publice atunci când sunt încălcate

drepturile cetăţenilor. Avocatul Copilului acţionează

ca adjunct al Avocatului Poporului, în cadrul

Departamentului de protecţie a drepturilor

copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Având în vedere necesitatea protecţiei speciale a

drepturilor copilului în cadrul instituţiei Avocatului

Poporului, în 2004, a fost creat un departament

special de promovare şi protecţie a drepturilor

copilului. Acest departament primeşte sesizări în

legătură cu încălcarea drepturilor copilului de către

autorităţi sau persoane fizice.

Avocatul Copilului formulează propuneri, opinii şi

sugestii către instituţii astfel încât acestea să aplice

legea cu respectarea Constituţiei, legilor sau

tratatelor internaţionale, fiind ghidate de interesul

superior al copilului.

MACEDONIA

Toate structurile guvernamentale sunt obligate să

coopereze şi să transmită informaţiile necesare. Ele

sunt obligate să respecte şi să accepte propunerile,

recomandările şi sugestiile Avocatului Copilului. În

caz de refuz sau acceptare parţială, Avocatul infor-

mează Guvernul, Consiliul Republicii Macedonia sau

mass-media în legătură cu cazul respectiv.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Avocat parlamentar

pentru protecţia drepturilor copilului)

MD-2012, Chişinău, Republica Moldova,

Str. Sfatul Ţării 16

Email: [email protected]

Website: http://www.ombudsman.md

Data înfiinţării: 2008.

Fundamentul constituţional:

În 2008, Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul

Legii avocaţiilor parlamentari, a adoptat o hotărâre

de instituire a funcţiei de avocat parlamentar pentru

protecţia drepturilor copilului, pentru un mandat de

5 ani.

Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Instituţiei

Avocaţilor Parlamentari - Centrul pentru Drepturile

Omului din Moldova, alături de alţi 3 adjuncţi.

Centrul este condus de un director.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Misiunea Avocatului copilului constituie promovarea

şi protejarea drepturilor şi intereselor copilului .

Avocatul copilului îşi exercită atribuţiile în vederea

garantării respectării drepturilor şi libertăţilor

constituţionale ale copilului şi realizării, la nivel

naţional, de către autorităţile publice centrale şi

locale, de către persoanele cu funcţii de răspundere

de la toate nivelurile a prevederilor Convenţiei

ONU cu privire la Drepturile Copilului.

Atribuţiile de bază ale avocatului parlamentar

constau în:

- Examinarea petiţiilor, audierea cetăţenilor şi

repunerea lor în drepturi;

- Verificarea informaţiei privind cazurile de încălcare

în masă sau gravă a drepturilor copilului;

- Remiterea în adresa autorităţilor publice a

obiecţiilor şi propunerilor în vederea asigurării

drepturilor cetăţenilor;

MOLDOVA

- Soluţionarea plângerilor prin concilierea părţilor,

găsirea soluţiilor reciproc acceptabile.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copiilor (Barneombudet)

Postbox 8889 Youngstorget,

0028 Oslo, Norway

Email: [email protected]

Website: www.barneombudet.no

Data înfiinţării: 1981.

Fundamentul constituţional:

Norvegia este prima ţară care a înfiinţat un

reprezentant guvernamental cu drepturi statutare

de protejare a copiilor şi a drepturilor lor, în anul

1981. De atunci, instituţia Avocatului Copiilor a

lucrat în Norvegia în mod continuu pentru

îmbunătăţirea legislaţiei naţionale şi internaţionale

destinată bunăstării copiilor.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Selectarea Avocatului Copiilor în Norvegia este o

procedură deschisă bazată pe cereri. După

selectarea candidaţilor o singură persoană este

nominalizată şi prezentată guvernului. Guvernul

numeşte Avocatul Copiilor pentru o perioadă de

4 ani. Acesta poate păstra funcţia pentru două

mandate. Persoana numită ca Avocat al Copiilor

trebuie să fie o persoană cu o bună imagine publică.

Avocatul Copiilor este o instituţie independentă,

imparţială şi neutră din punct de vedere politic.

Deşi Avocatul Copiilor este din punct de vedere

administrativ sub jurisdicţia Ministerului Copiilor şi

al Problemelor Familiei, nici camera legislativă, nici

guvernul nu dau instrucţiuni Avocatului Copiilor.

Avocatul Copiilor este considerat în societatea

norvegiană ca un participant activ la problemele

naţiunii, care se supune doar Convenţiei cu privire

la Drepturilor Copilului. Îndatoririle Avocatului

Copiilor sunt de a promova interesele copiilor pe

lângă autorităţile publice şi private şi de a investiga

condiţiile în care trăiesc copiii.

Avocatul Copiilor are puterea de a investiga, critica

şi a face publice probleme importante pentru

îmbunătăţirea bunăstării copiilor şi tinerilor. Totuşi,

Avocatul copiilor nu poate să anuleze acţiuni

NORVEGIA

administrative sau să revoce decizii administrative,

putând însă atrage atenţia autorităţilor asupra unor

acţiuni sau decizii prin care sunt încălcate drepturi

ale copiilor.

Instituţia Avocatului Copiilor îşi asumă rolul unui

politician în numele copiilor şi rolul unui militant

atunci când un caz special are nevoie de atenţia

autorităţilor şi a mass-media.

Pentru a fi în legătură cu copiii din Norvegia,

Instituţia Avocatului Copiilor se serveşte de

Children's Powerline, care a fost înfiinţată în 1989 şi

strânge informaţii despre viaţa copiilor şi a tinerilor

şi încearcă să asigure răspunsuri rapide şi informaţii

celor care apelează. Instituţia Avocatului Copiilor

este un participant activ atât la întâlnirile naţionale

cât şi regionale privind drepturile copiilor. Avocatul

Copiilor continuă, de asemenea, să lucreze ca un

ambasador pentru diferite proiecte pentru a arăta

presei şi publicului imagini diferite ale vieţii copiilor

în Norvegia.

În fiecare an, la 1 aprilie, Avocatul Copiilor trebuie

să trimită Ministerului Copiilor şi al Problemelor

Familiei, sub a cărui jurisdicţie se află, un raport cu

privire la activităţile sale în anul calendaristic

anterior. Raportul trebuie să fie disponibil publicului.

Avocatul Copiilor are 12 posturi permanente şi 4

temporare, pentru proiecte pe termen scurt.

Bugetul instituţiei este aprobat de Parlament ca

parte a bugetului de stat.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului

(De Kinderombudsman)

Bezuidenhoutseweg 151, 2509 AC The Hague,

Netherlands.

Email: [email protected]

Website: www.dekinderombudsman.nl

Data înfiinţării: 2011.

Fundamentul constituţional:

Parlamentul a votat în 2011, la recomandarea

Comitetului ONU cu privire la Drepturile Copilului,

în favoarea creării instituţiei Avocatului Copilului.

Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului

Avocatului Naţional.

OLANDA

34 35

privire la Ombudsmanul pentru copii, al cărei scop

principal este de a promova şi a proteja drepturile

copilului aşa cum au fost ele definite în Convenţia

Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile

Copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Avocatul primeşte şi investighează plângeri

împotriva autorităţilor, organizaţiilor

neguvernamentale şi altor instituţii care sunt

acuzate de a fi încălcat sau neglijat drepturile

copilului. Avocatul copilului acţioneată în mod

independent, elaborează recomandări autorităţilor

în legătură cu aplicarea legilor privind promovarea şi

protecţia drepturilor copilului.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Adjunct al

Avocatului Poporului)

st. Skoevska 114, Bitola, Republic of Macedonia

e-mail: [email protected]

Webpage: http://www.amos.org.mk

Data înfiinţării: 2004.

Fundamentul constituţional:

Constituţia prevede înfiinţarea Avocatului Poporului

ca instituţie independentă şi imparţială, competentă

şi autorizată să ia măsuri şi acţiuni împotriva

administraţiei publice atunci când sunt încălcate

drepturile cetăţenilor. Avocatul Copilului acţionează

ca adjunct al Avocatului Poporului, în cadrul

Departamentului de protecţie a drepturilor

copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Având în vedere necesitatea protecţiei speciale a

drepturilor copilului în cadrul instituţiei Avocatului

Poporului, în 2004, a fost creat un departament

special de promovare şi protecţie a drepturilor

copilului. Acest departament primeşte sesizări în

legătură cu încălcarea drepturilor copilului de către

autorităţi sau persoane fizice.

Avocatul Copilului formulează propuneri, opinii şi

sugestii către instituţii astfel încât acestea să aplice

legea cu respectarea Constituţiei, legilor sau

tratatelor internaţionale, fiind ghidate de interesul

superior al copilului.

MACEDONIA

Toate structurile guvernamentale sunt obligate să

coopereze şi să transmită informaţiile necesare. Ele

sunt obligate să respecte şi să accepte propunerile,

recomandările şi sugestiile Avocatului Copilului. În

caz de refuz sau acceptare parţială, Avocatul infor-

mează Guvernul, Consiliul Republicii Macedonia sau

mass-media în legătură cu cazul respectiv.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Avocat parlamentar

pentru protecţia drepturilor copilului)

MD-2012, Chişinău, Republica Moldova,

Str. Sfatul Ţării 16

Email: [email protected]

Website: http://www.ombudsman.md

Data înfiinţării: 2008.

Fundamentul constituţional:

În 2008, Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul

Legii avocaţiilor parlamentari, a adoptat o hotărâre

de instituire a funcţiei de avocat parlamentar pentru

protecţia drepturilor copilului, pentru un mandat de

5 ani.

Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Instituţiei

Avocaţilor Parlamentari - Centrul pentru Drepturile

Omului din Moldova, alături de alţi 3 adjuncţi.

Centrul este condus de un director.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Misiunea Avocatului copilului constituie promovarea

şi protejarea drepturilor şi intereselor copilului .

Avocatul copilului îşi exercită atribuţiile în vederea

garantării respectării drepturilor şi libertăţilor

constituţionale ale copilului şi realizării, la nivel

naţional, de către autorităţile publice centrale şi

locale, de către persoanele cu funcţii de răspundere

de la toate nivelurile a prevederilor Convenţiei

ONU cu privire la Drepturile Copilului.

Atribuţiile de bază ale avocatului parlamentar

constau în:

- Examinarea petiţiilor, audierea cetăţenilor şi

repunerea lor în drepturi;

- Verificarea informaţiei privind cazurile de încălcare

în masă sau gravă a drepturilor copilului;

- Remiterea în adresa autorităţilor publice a

obiecţiilor şi propunerilor în vederea asigurării

drepturilor cetăţenilor;

MOLDOVA

- Soluţionarea plângerilor prin concilierea părţilor,

găsirea soluţiilor reciproc acceptabile.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copiilor (Barneombudet)

Postbox 8889 Youngstorget,

0028 Oslo, Norway

Email: [email protected]

Website: www.barneombudet.no

Data înfiinţării: 1981.

Fundamentul constituţional:

Norvegia este prima ţară care a înfiinţat un

reprezentant guvernamental cu drepturi statutare

de protejare a copiilor şi a drepturilor lor, în anul

1981. De atunci, instituţia Avocatului Copiilor a

lucrat în Norvegia în mod continuu pentru

îmbunătăţirea legislaţiei naţionale şi internaţionale

destinată bunăstării copiilor.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Selectarea Avocatului Copiilor în Norvegia este o

procedură deschisă bazată pe cereri. După

selectarea candidaţilor o singură persoană este

nominalizată şi prezentată guvernului. Guvernul

numeşte Avocatul Copiilor pentru o perioadă de

4 ani. Acesta poate păstra funcţia pentru două

mandate. Persoana numită ca Avocat al Copiilor

trebuie să fie o persoană cu o bună imagine publică.

Avocatul Copiilor este o instituţie independentă,

imparţială şi neutră din punct de vedere politic.

Deşi Avocatul Copiilor este din punct de vedere

administrativ sub jurisdicţia Ministerului Copiilor şi

al Problemelor Familiei, nici camera legislativă, nici

guvernul nu dau instrucţiuni Avocatului Copiilor.

Avocatul Copiilor este considerat în societatea

norvegiană ca un participant activ la problemele

naţiunii, care se supune doar Convenţiei cu privire

la Drepturilor Copilului. Îndatoririle Avocatului

Copiilor sunt de a promova interesele copiilor pe

lângă autorităţile publice şi private şi de a investiga

condiţiile în care trăiesc copiii.

Avocatul Copiilor are puterea de a investiga, critica

şi a face publice probleme importante pentru

îmbunătăţirea bunăstării copiilor şi tinerilor. Totuşi,

Avocatul copiilor nu poate să anuleze acţiuni

NORVEGIA

administrative sau să revoce decizii administrative,

putând însă atrage atenţia autorităţilor asupra unor

acţiuni sau decizii prin care sunt încălcate drepturi

ale copiilor.

Instituţia Avocatului Copiilor îşi asumă rolul unui

politician în numele copiilor şi rolul unui militant

atunci când un caz special are nevoie de atenţia

autorităţilor şi a mass-media.

Pentru a fi în legătură cu copiii din Norvegia,

Instituţia Avocatului Copiilor se serveşte de

Children's Powerline, care a fost înfiinţată în 1989 şi

strânge informaţii despre viaţa copiilor şi a tinerilor

şi încearcă să asigure răspunsuri rapide şi informaţii

celor care apelează. Instituţia Avocatului Copiilor

este un participant activ atât la întâlnirile naţionale

cât şi regionale privind drepturile copiilor. Avocatul

Copiilor continuă, de asemenea, să lucreze ca un

ambasador pentru diferite proiecte pentru a arăta

presei şi publicului imagini diferite ale vieţii copiilor

în Norvegia.

În fiecare an, la 1 aprilie, Avocatul Copiilor trebuie

să trimită Ministerului Copiilor şi al Problemelor

Familiei, sub a cărui jurisdicţie se află, un raport cu

privire la activităţile sale în anul calendaristic

anterior. Raportul trebuie să fie disponibil publicului.

Avocatul Copiilor are 12 posturi permanente şi 4

temporare, pentru proiecte pe termen scurt.

Bugetul instituţiei este aprobat de Parlament ca

parte a bugetului de stat.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului

(De Kinderombudsman)

Bezuidenhoutseweg 151, 2509 AC The Hague,

Netherlands.

Email: [email protected]

Website: www.dekinderombudsman.nl

Data înfiinţării: 2011.

Fundamentul constituţional:

Parlamentul a votat în 2011, la recomandarea

Comitetului ONU cu privire la Drepturile Copilului,

în favoarea creării instituţiei Avocatului Copilului.

Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului

Avocatului Naţional.

OLANDA

34 35

Atribuţii şi responsabilităţi:

Deşi constituie un departament al Avocatului

Naţional, Avocatul Copilului este independent şi are

responsabilităţi speciale în ceea ce priveşte

promovarea şi protecţia drepturilor copilului.

Avocatul Copilului din Olanda monitorizează modul

în care drepturile copilului sunt respectate de către

guvern, dar, de asemenea, de către organizaţiile

specializate în educaţie, îngrijirea copiilor şi

sănătatea tinerilor, conform Convenţiei ONU cu

privire la Drepturile Copilului. El face recomandări

Parlamentului şi organizaţiilor pentru îmbunătăţirea

vieţii copiilor şi tinerilor din Olanda.

Oricine persoană poate transmite Avocatului

Copilului plângeri privind violarea drepturilor

copilului.

Avocatul Copilului:

a. informează cu privire la drepturile copilului;

b. solicită şi face recomandări guvernului şi celor

două Camere ale Parlamentului cu privire la

legislaţia şi politicile care-i privesc pe copii şi

tineri;

c. iniţiază investigaţii în respectarea drepturilor

minorilor ca răspuns la plângerile primite sau pe

cont propriu;

d. supraveghează modul în care plângerile copiilor,

tinerilor sau reprezentanţilor lor legali sunt

rezolvate de către autorităţile competente.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului ia

în considerare respectarea articolului 12 din CDC,

exprimarea opiniei de către copii.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Rzecznik

Praw Dziecka)

ul. Przemysłowa 30/32, 00-450 Warsaw, Poland

Email: [email protected]

Webpage: http://www.brpd.gov.pl

Data înfiinţării: 2000.

Fundamentul constituţional:

Avocatul copiilor a fost înfiinţat prin lege la 6

ianuarie 2000. În baza prevederilor acestei legi,

Avocatul Copiilor este numit de parlamentul

polonez. Înfiinţarea acestei instituţii a fost iniţiată de

POLONIA

organizaţii neguvernamentale şi de grupurile care

acţionează în interesul copiilor.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Avocatul copiilor acţionează pentru a asigura o

dezvoltare completă şi armonioasă a copiilor cu

respectarea demnităţii şi posibilităţilor lor. El trebuie

să ia măsuri adecvate pentru protejarea copiilor

împotriva violenţei, cruzimii, exploatării, depravării,

neglijării şi altor rele tratamente. Pentru a atinge

scopul unei dezvoltări complete şi armonioase a

copiilor este esenţial să se adopte o abordare

cuprinzătoare a drepturilor lor. Acest tip de abordare

pentru bunăstarea copiilor este unul din obiectivele

distincte ale instituţiei Avocatului copiilor.

Destinatarii direcţi ai acţiunilor Avocatului copiilor

sunt autorităţile publice, organizaţiile şi instituţiile

către care Avocatul Copiilor se poate îndrepta cu

cereri pentru:

- explicaţiile şi informaţiile necesare şi acces la

dosare şi documente inclusiv cele care conţin

informaţii personale;

- intreprinderea de acţiuni în beneficiul copiilor.

Avocatul Copiilor le înaintează opiniile şi moţiunile

sale ce au ca scop o protecţie efectivă a drepturilor

şi bunăstării copiilor.

Avocatul Copiilor trebuie să prezinte parlamentului

rapoarte anuale asupra acţiunilor şi opiniilor sale cu

privire la drepturile copiilor. Acest raport trebuie

publicat. În instituţia Avocatul Copiilor din Polonia

lucrează 37 persoane, experţi în diverse domenii

privind protecţia copilului. Finanţarea este asigurată

de la bugetul de stat.

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul pentru Copii şi Tineri

(Commissioner for Children and

Young People) 85 Holyrood Road,

Edinburgh, EH8 8AU

Email: [email protected]

Website: www.sccyp.org.uk

Data înfiinţării: 2004.

Fundamentul constituţional:

Ideea unei asemenea instituţii a fost susţinută de

organizaţii neguvernamentale, iniţiativa venind

SCOŢIA

ulterior din partea Comisiei pentru educaţie,

cultură şi sport din Parlamentul scoţian. Instituţia

funcţionează independent de puterea executivă.

Comisarul nu se află, cu excepţiile prevăzute de

lege, sub conducerea sau controlul Parlamentului

sau al vreunui membru al guvernului.

Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia este numit

de regină la nominalizarea parlamentului. O persoană

nu poate fi numită Comisar, dacă este membru al

parlamentului, membru în Camera Comunelor sau

membru al Parlamentului European. Comisarul este

numit pentru o perioadă 5 ani şi poate exercita doar

două mandate, consecutive sau neconsecutive.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Principala funcţie a Comisarului pentru Copii şi

Tineri este aceea de a promova şi apăra drepturile

şi interesele copiilor şi tinerilor. În exercitarea

acestei funcţii generale, Comisarul are, în principal,

următoarele îndatoriri:

- să promoveze conştientizarea şi înţelegerea

drepturilor copiilor şi tinerilor;

- să ţină sub observaţie legea, politica şi practica

privind respectarea drepturile copiilor şi tinerilor,

evaluând dacă astfel de legi, politici şi practici sunt

adecvate şi eficiente;

- să promoveze o cât mai bună practică a

furnizorilor de servicii pentru copii şi tineri;

- să promoveze, să inaugureze, să întreprindă şi să

publice cercetări pe probleme legate de drepturile

copiilor şi tinerilor.

Comisarul trebuie să încurajeze implicarea copiilor

şi tinerilor în munca sa. De asemenea, Comisarul se

consultă cu organizaţii care lucrează cu şi pentru

copii şi tineri în privinţa acţiunilor pe care acesta

urmează să le întreprindă. Comisarul trebuie să

înainteze parlamentului un raport anual şi îşi

numeşte echipa cu aprobarea unei comisii

parlamentare. În prezent echipa este

formată din 15 membri. Parlamentul scoţian asigură

finanţarea instituţiei.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului

(Defensor del Menor)

Beatriz de Bobadilla, 14, 28040 Madrid, España/Spain

SPANIA

Email: [email protected]

Website: www.defensordelmenor.org

Data înfiinţării: 1996.

Fundamentul constituţional:

Apărătorul Minorului este instituţia stabilită de

Adunarea Madridului în 1996 prin Legea

Apărătorului Minorului în Comunitatea din Madrid.

Apărătorul minorului este Înalt Comisar al Adunării

Madridului pentru salvgardarea şi promovarea

drepturilor minorilor, ales pe o perioadă de 5 ani.

În regiunea Catalonia instituţia Avocatul Poporului a

fost creată în 1984, iar în 1989 legea a fost

modificată aprobându-se un post de adjunct ca

Avocat al Copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Legea conferă Apărătorului Minorului (Madrid)

următoarele competenţe:

- supervizarea activităţii Administraţiilor Publice

ale Comunităţii din Madrid, precum şi ale

entităţilor private care prestează servicii către

copii şi adolescenţi, cu scopul de a se respecta

drepturile şi interesele lor;

- primirea şi rezolvarea plângerilor pe care le face

orice cetăţean cu privire la cazuri de ameninţare

sau încălcare a drepturilor copiilor;

- propunerea de reforme ale procedurilor,

regulamentelor sau legilor, care să eficientizeze

apărarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor;

- să facă cunoscute drepturile copiilor şi

adolescenţilor;

- efectuarea de acţiuni care să evidenţieze în ce

măsură copiii îşi exercită drepturile, adulţii le

respectă şi comunitatea le cunoaşte.

Se poate adresa Apărătorului Minorului orice

persoană fizică sau juridică, indiferent de

naţionalitate, rezidenţă sau vârstă.

Legea menţionează că toate puterile publice,

precum şi toate entităţile private care se ocupă de

copii şi primesc finanţări publice sunt obligate să

sprijine, cu caracter preferenţial şi urgent,

Apărătorul Minorului, în cererile sale, neputând

refuza accesul la documentele necesare.

Instituţia are 27 de angajaţi, între care şapte

consilieri (psihologi, avocaţi, sociologi, educatori).

Bugetul este asigurat de Comunitatea Madridului.

36 37

Atribuţii şi responsabilităţi:

Deşi constituie un departament al Avocatului

Naţional, Avocatul Copilului este independent şi are

responsabilităţi speciale în ceea ce priveşte

promovarea şi protecţia drepturilor copilului.

Avocatul Copilului din Olanda monitorizează modul

în care drepturile copilului sunt respectate de către

guvern, dar, de asemenea, de către organizaţiile

specializate în educaţie, îngrijirea copiilor şi

sănătatea tinerilor, conform Convenţiei ONU cu

privire la Drepturile Copilului. El face recomandări

Parlamentului şi organizaţiilor pentru îmbunătăţirea

vieţii copiilor şi tinerilor din Olanda.

Oricine persoană poate transmite Avocatului

Copilului plângeri privind violarea drepturilor

copilului.

Avocatul Copilului:

a. informează cu privire la drepturile copilului;

b. solicită şi face recomandări guvernului şi celor

două Camere ale Parlamentului cu privire la

legislaţia şi politicile care-i privesc pe copii şi

tineri;

c. iniţiază investigaţii în respectarea drepturilor

minorilor ca răspuns la plângerile primite sau pe

cont propriu;

d. supraveghează modul în care plângerile copiilor,

tinerilor sau reprezentanţilor lor legali sunt

rezolvate de către autorităţile competente.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului ia

în considerare respectarea articolului 12 din CDC,

exprimarea opiniei de către copii.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Rzecznik

Praw Dziecka)

ul. Przemysłowa 30/32, 00-450 Warsaw, Poland

Email: [email protected]

Webpage: http://www.brpd.gov.pl

Data înfiinţării: 2000.

Fundamentul constituţional:

Avocatul copiilor a fost înfiinţat prin lege la 6

ianuarie 2000. În baza prevederilor acestei legi,

Avocatul Copiilor este numit de parlamentul

polonez. Înfiinţarea acestei instituţii a fost iniţiată de

POLONIA

organizaţii neguvernamentale şi de grupurile care

acţionează în interesul copiilor.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Avocatul copiilor acţionează pentru a asigura o

dezvoltare completă şi armonioasă a copiilor cu

respectarea demnităţii şi posibilităţilor lor. El trebuie

să ia măsuri adecvate pentru protejarea copiilor

împotriva violenţei, cruzimii, exploatării, depravării,

neglijării şi altor rele tratamente. Pentru a atinge

scopul unei dezvoltări complete şi armonioase a

copiilor este esenţial să se adopte o abordare

cuprinzătoare a drepturilor lor. Acest tip de abordare

pentru bunăstarea copiilor este unul din obiectivele

distincte ale instituţiei Avocatului copiilor.

Destinatarii direcţi ai acţiunilor Avocatului copiilor

sunt autorităţile publice, organizaţiile şi instituţiile

către care Avocatul Copiilor se poate îndrepta cu

cereri pentru:

- explicaţiile şi informaţiile necesare şi acces la

dosare şi documente inclusiv cele care conţin

informaţii personale;

- intreprinderea de acţiuni în beneficiul copiilor.

Avocatul Copiilor le înaintează opiniile şi moţiunile

sale ce au ca scop o protecţie efectivă a drepturilor

şi bunăstării copiilor.

Avocatul Copiilor trebuie să prezinte parlamentului

rapoarte anuale asupra acţiunilor şi opiniilor sale cu

privire la drepturile copiilor. Acest raport trebuie

publicat. În instituţia Avocatul Copiilor din Polonia

lucrează 37 persoane, experţi în diverse domenii

privind protecţia copilului. Finanţarea este asigurată

de la bugetul de stat.

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul pentru Copii şi Tineri

(Commissioner for Children and

Young People) 85 Holyrood Road,

Edinburgh, EH8 8AU

Email: [email protected]

Website: www.sccyp.org.uk

Data înfiinţării: 2004.

Fundamentul constituţional:

Ideea unei asemenea instituţii a fost susţinută de

organizaţii neguvernamentale, iniţiativa venind

SCOŢIA

ulterior din partea Comisiei pentru educaţie,

cultură şi sport din Parlamentul scoţian. Instituţia

funcţionează independent de puterea executivă.

Comisarul nu se află, cu excepţiile prevăzute de

lege, sub conducerea sau controlul Parlamentului

sau al vreunui membru al guvernului.

Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia este numit

de regină la nominalizarea parlamentului. O persoană

nu poate fi numită Comisar, dacă este membru al

parlamentului, membru în Camera Comunelor sau

membru al Parlamentului European. Comisarul este

numit pentru o perioadă 5 ani şi poate exercita doar

două mandate, consecutive sau neconsecutive.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Principala funcţie a Comisarului pentru Copii şi

Tineri este aceea de a promova şi apăra drepturile

şi interesele copiilor şi tinerilor. În exercitarea

acestei funcţii generale, Comisarul are, în principal,

următoarele îndatoriri:

- să promoveze conştientizarea şi înţelegerea

drepturilor copiilor şi tinerilor;

- să ţină sub observaţie legea, politica şi practica

privind respectarea drepturile copiilor şi tinerilor,

evaluând dacă astfel de legi, politici şi practici sunt

adecvate şi eficiente;

- să promoveze o cât mai bună practică a

furnizorilor de servicii pentru copii şi tineri;

- să promoveze, să inaugureze, să întreprindă şi să

publice cercetări pe probleme legate de drepturile

copiilor şi tinerilor.

Comisarul trebuie să încurajeze implicarea copiilor

şi tinerilor în munca sa. De asemenea, Comisarul se

consultă cu organizaţii care lucrează cu şi pentru

copii şi tineri în privinţa acţiunilor pe care acesta

urmează să le întreprindă. Comisarul trebuie să

înainteze parlamentului un raport anual şi îşi

numeşte echipa cu aprobarea unei comisii

parlamentare. În prezent echipa este

formată din 15 membri. Parlamentul scoţian asigură

finanţarea instituţiei.

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului

(Defensor del Menor)

Beatriz de Bobadilla, 14, 28040 Madrid, España/Spain

SPANIA

Email: [email protected]

Website: www.defensordelmenor.org

Data înfiinţării: 1996.

Fundamentul constituţional:

Apărătorul Minorului este instituţia stabilită de

Adunarea Madridului în 1996 prin Legea

Apărătorului Minorului în Comunitatea din Madrid.

Apărătorul minorului este Înalt Comisar al Adunării

Madridului pentru salvgardarea şi promovarea

drepturilor minorilor, ales pe o perioadă de 5 ani.

În regiunea Catalonia instituţia Avocatul Poporului a

fost creată în 1984, iar în 1989 legea a fost

modificată aprobându-se un post de adjunct ca

Avocat al Copilului.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Legea conferă Apărătorului Minorului (Madrid)

următoarele competenţe:

- supervizarea activităţii Administraţiilor Publice

ale Comunităţii din Madrid, precum şi ale

entităţilor private care prestează servicii către

copii şi adolescenţi, cu scopul de a se respecta

drepturile şi interesele lor;

- primirea şi rezolvarea plângerilor pe care le face

orice cetăţean cu privire la cazuri de ameninţare

sau încălcare a drepturilor copiilor;

- propunerea de reforme ale procedurilor,

regulamentelor sau legilor, care să eficientizeze

apărarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor;

- să facă cunoscute drepturile copiilor şi

adolescenţilor;

- efectuarea de acţiuni care să evidenţieze în ce

măsură copiii îşi exercită drepturile, adulţii le

respectă şi comunitatea le cunoaşte.

Se poate adresa Apărătorului Minorului orice

persoană fizică sau juridică, indiferent de

naţionalitate, rezidenţă sau vârstă.

Legea menţionează că toate puterile publice,

precum şi toate entităţile private care se ocupă de

copii şi primesc finanţări publice sunt obligate să

sprijine, cu caracter preferenţial şi urgent,

Apărătorul Minorului, în cererile sale, neputând

refuza accesul la documentele necesare.

Instituţia are 27 de angajaţi, între care şapte

consilieri (psihologi, avocaţi, sociologi, educatori).

Bugetul este asigurat de Comunitatea Madridului.

36 37

38

LISTA ŢĂRILOR MEMBRE ENOCIV.

AUSTRIA – Avocatul Federal al Copiilor

BELGIA – Delegatul general pentru drepturile copilului pentru comunitatea franceză

– Comisarul pentru Drepturile Copiilor (comunitatea flamandă)

BOSNIA şi HERŢEGOVINA– Avocatul Copilului

CIPRU – Comisarul pentru Drepturile Copilului

CROAŢIA – Avocatul Copiilor

DANEMARCA – Consiliul Naţional pentru Copii

FINLANDA – Avocatul Copilului

FRANŢA – Apărătorul Copiilor

GEORGIA – Biroul Apărătorului Public pentru Drepturile Copilului

GRECIA – Autoritatea Independentă a Avocatului pentru Drepturile Copiilor

IRLANDA – Avocatul Copiilor

IRLANDA DE NORD – Comisarul pentru Copii şi Tineri

ISLANDA – Avocatul Copiilor

LETONIA – Avocatul Poporului – Departamentul pentru Drepturile Copiilor

LITUANIA – Avocatul Copiilor

LUXEMBURG – Comitetul pentru Drepturile Copilului

MACEDONIA – Avocatul Copiilor

MALTA – Comisarul pentru Copii

MOLDOVA – Centrul pentru Drepturile Omului

MUNTENEGRU – Protectorul Drepturilor şi Libertăţilor Omului

NORVEGIA – Avocatul Copilului

OLANDA – Avocatul Copilului

POLONIA – Avocatul Copiilor

PORTUGALIA – Biroul Avocatul Poporului

RUSIA – Avocatul Poporului pentru Moscova

– Avocatul Copiilor pentru regiunea Kaluga

– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru regiunea Volograd

– Avocatul Copiilor pentru St. Petersburg

– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru Ekaterinenburg

SERBIA – Protectorul Cetăţenilor

SLOVACIA – Biroul Apărătorului Public al Drepturilor Omului

SLOVENIA – Biroul Avocatului pentru Drepturile Omului

SPANIA – Avocatul Copiilor în Madrid

– Adjunctul Avocatului Poporului – Barcelona

SUEDIA – Avocatul Copiilor şi Tinerilor

UK (Marea Britanie)– Comisarul Copiilor pentru Ţara Galilor

– Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia

UNGARIA – Comisarul Parlamentar pentru Drepturile Civile

38

SUEDIA

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Barnombudsmannen)

Norr Malarstrand 6, Box 22 106,

S- 104 22 Stockholm, Sweden

Email: [email protected]

Website: www.bo.se

Data înfiinţării: 1993

Fundamentul constituţional:

Primul Avocat al Copiilor din Suedia a fost numit pe

1 iulie 1993. Numirea unui ambasador special al

copiilor şi tinerilor a fost discutată în parlamentul

suedez în mai multe ocazii, începând din 1980 şi

până la începutul anului 1990. Mai multe proiecte

aduse în faţa parlamentului au atras atenţia asupra

faptului că nu există un reprezentant al copiilor care

să poată invoca legea pentru protejarea intereselor

lor. Avocatul Copiilor din Norvegia a fost dat

adeseori drept exemplu pentru o asemenea

instituţie.

În 1990, parlamentul suedez a ratificat Convenţia

Naţiunilor Unite cu privire la Drepturilor Copilului.

În acelaşi timp guvernul a decis să numească o

comisie de cercetare care să examineze problema

unui Avocat al Copiilor desemnat de guvern. În

septembrie 1991, comisia a înaintat raportul său

„Un Avocat al Copiilor şi Tinerilor”. Comisia a

recomandat ca Suedia să numească un Avocat al

Copiilor cu sarcina de a proteja şi promova în

comunitate drepturile şi interesele copiilor şi a

înaintat un proiect de lege în acest sens. Instituţia

Avocatul Copilului a luat fiinţă în 1993.

Avocatul Copilului este numit de guvernul suedez

pe o perioadă de 6 ani.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Potrivit prevederilor Legii privind Avocatul

Copiilor, activitatea acestuia trebuie să aibă un

caracter general şi să se axeze în principal pe

strângerea de informaţii şi derularea unor

activităţi de formare de opinii în chestiuni privind

drepturile şi nevoile copiilor şi tinerilor. Avocatul

Copiilor nu ar trebui să se concentreze asupra

cazurilor individuale.

Principala îndatorire a Avocatului Copiilor este

să promoveze drepturile şi interesele copiilor şi

tinerilor aşa cum a fost stabilit în Convenţia

Drepturilor Copilului (CDC). Instituţia

monitorizează implementarea CDC în Suedia.

Avocatul Copiilor înaintează guvernului suedez

proiecte pentru schimbări legislative şi

promovează aplicarea CDC în instituţiile

guvernamentale, consiliile municipale şi

regionale. Deciziile privind activitatea instituţiei

sunt luate de parlament.

Avocatul Copiilor este împuternicit să ceară de la

agenţiile guvernamentale individuale şi autorităţile

municipale şi regionale informaţii despre activităţile

lor pentru a asigura acordul cu CDC. În fiecare an

Avocatul Copiilor trimite un raport guvernului.

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul Copiilor

(Children's Commissioner for

Wales – UK)

Oystermouth House, Phoenix Way,

Swansea Enterprise Park, Llansamlet,

Swansea SA7 9FS, United Kingdom

Email: [email protected]

Website: www.childcomwales.org.uk

Data înfiinţării: 2001

Fundamentul constituţional:

Organizaţiile pentru copii au dus o campanie

susţinută pentru înfiinţarea unui comisar pentru

copii mai bine de 10 ani. La începutul anului 2000,

Sir Ronald Waterhouse a recomandat ca ţara

Galilor să aibă un comisar pentru copii pentru a

încerca stoparea unor situaţii de abuz ca acelea

găsite în unele case de copii din nordul Ţării

Galilor. Parlamentul a aprobat legea, iar din 2002

Comisarul şi-a preluat atribuţiile.

ŢARA GALILOR

38

LISTA ŢĂRILOR MEMBRE ENOCIV.

AUSTRIA – Avocatul Federal al Copiilor

BELGIA – Delegatul general pentru drepturile copilului pentru comunitatea franceză

– Comisarul pentru Drepturile Copiilor (comunitatea flamandă)

BOSNIA şi HERŢEGOVINA– Avocatul Copilului

CIPRU – Comisarul pentru Drepturile Copilului

CROAŢIA – Avocatul Copiilor

DANEMARCA – Consiliul Naţional pentru Copii

FINLANDA – Avocatul Copilului

FRANŢA – Apărătorul Copiilor

GEORGIA – Biroul Apărătorului Public pentru Drepturile Copilului

GRECIA – Autoritatea Independentă a Avocatului pentru Drepturile Copiilor

IRLANDA – Avocatul Copiilor

IRLANDA DE NORD – Comisarul pentru Copii şi Tineri

ISLANDA – Avocatul Copiilor

LETONIA – Avocatul Poporului – Departamentul pentru Drepturile Copiilor

LITUANIA – Avocatul Copiilor

LUXEMBURG – Comitetul pentru Drepturile Copilului

MACEDONIA – Avocatul Copiilor

MALTA – Comisarul pentru Copii

MOLDOVA – Centrul pentru Drepturile Omului

MUNTENEGRU – Protectorul Drepturilor şi Libertăţilor Omului

NORVEGIA – Avocatul Copilului

OLANDA – Avocatul Copilului

POLONIA – Avocatul Copiilor

PORTUGALIA – Biroul Avocatul Poporului

RUSIA – Avocatul Poporului pentru Moscova

– Avocatul Copiilor pentru regiunea Kaluga

– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru regiunea Volograd

– Avocatul Copiilor pentru St. Petersburg

– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru Ekaterinenburg

SERBIA – Protectorul Cetăţenilor

SLOVACIA – Biroul Apărătorului Public al Drepturilor Omului

SLOVENIA – Biroul Avocatului pentru Drepturile Omului

SPANIA – Avocatul Copiilor în Madrid

– Adjunctul Avocatului Poporului – Barcelona

SUEDIA – Avocatul Copiilor şi Tinerilor

UK (Marea Britanie)– Comisarul Copiilor pentru Ţara Galilor

– Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia

UNGARIA – Comisarul Parlamentar pentru Drepturile Civile

38

SUEDIA

Numele şi adresa instituţiei:

Avocatul Copilului (Barnombudsmannen)

Norr Malarstrand 6, Box 22 106,

S- 104 22 Stockholm, Sweden

Email: [email protected]

Website: www.bo.se

Data înfiinţării: 1993

Fundamentul constituţional:

Primul Avocat al Copiilor din Suedia a fost numit pe

1 iulie 1993. Numirea unui ambasador special al

copiilor şi tinerilor a fost discutată în parlamentul

suedez în mai multe ocazii, începând din 1980 şi

până la începutul anului 1990. Mai multe proiecte

aduse în faţa parlamentului au atras atenţia asupra

faptului că nu există un reprezentant al copiilor care

să poată invoca legea pentru protejarea intereselor

lor. Avocatul Copiilor din Norvegia a fost dat

adeseori drept exemplu pentru o asemenea

instituţie.

În 1990, parlamentul suedez a ratificat Convenţia

Naţiunilor Unite cu privire la Drepturilor Copilului.

În acelaşi timp guvernul a decis să numească o

comisie de cercetare care să examineze problema

unui Avocat al Copiilor desemnat de guvern. În

septembrie 1991, comisia a înaintat raportul său

„Un Avocat al Copiilor şi Tinerilor”. Comisia a

recomandat ca Suedia să numească un Avocat al

Copiilor cu sarcina de a proteja şi promova în

comunitate drepturile şi interesele copiilor şi a

înaintat un proiect de lege în acest sens. Instituţia

Avocatul Copilului a luat fiinţă în 1993.

Avocatul Copilului este numit de guvernul suedez

pe o perioadă de 6 ani.

Atribuţii şi responsabilităţi:

Potrivit prevederilor Legii privind Avocatul

Copiilor, activitatea acestuia trebuie să aibă un

caracter general şi să se axeze în principal pe

strângerea de informaţii şi derularea unor

activităţi de formare de opinii în chestiuni privind

drepturile şi nevoile copiilor şi tinerilor. Avocatul

Copiilor nu ar trebui să se concentreze asupra

cazurilor individuale.

Principala îndatorire a Avocatului Copiilor este

să promoveze drepturile şi interesele copiilor şi

tinerilor aşa cum a fost stabilit în Convenţia

Drepturilor Copilului (CDC). Instituţia

monitorizează implementarea CDC în Suedia.

Avocatul Copiilor înaintează guvernului suedez

proiecte pentru schimbări legislative şi

promovează aplicarea CDC în instituţiile

guvernamentale, consiliile municipale şi

regionale. Deciziile privind activitatea instituţiei

sunt luate de parlament.

Avocatul Copiilor este împuternicit să ceară de la

agenţiile guvernamentale individuale şi autorităţile

municipale şi regionale informaţii despre activităţile

lor pentru a asigura acordul cu CDC. În fiecare an

Avocatul Copiilor trimite un raport guvernului.

Numele şi adresa instituţiei:

Comisarul Copiilor

(Children's Commissioner for

Wales – UK)

Oystermouth House, Phoenix Way,

Swansea Enterprise Park, Llansamlet,

Swansea SA7 9FS, United Kingdom

Email: [email protected]

Website: www.childcomwales.org.uk

Data înfiinţării: 2001

Fundamentul constituţional:

Organizaţiile pentru copii au dus o campanie

susţinută pentru înfiinţarea unui comisar pentru

copii mai bine de 10 ani. La începutul anului 2000,

Sir Ronald Waterhouse a recomandat ca ţara

Galilor să aibă un comisar pentru copii pentru a

încerca stoparea unor situaţii de abuz ca acelea

găsite în unele case de copii din nordul Ţării

Galilor. Parlamentul a aprobat legea, iar din 2002

Comisarul şi-a preluat atribuţiile.

ŢARA GALILOR

Pe baza Principiilor de la Paris, adoptate de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993,

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a elaborat o serie de

standarde recomandate ţărilor în care funcţionează instituţii independente privind respectarea

drepturilor copilului cât şi acelora care urmează să le înfiinţeze. Instituţia Avocatul Copilului

trebuie să respecte următoarele principii:

• Să fie stabilită prin lege.

• Să aibă un mandat cât mai larg posibil privind monitorizarea, promovarea şi protecţia

drepturilor copilului conform Convenţiei ONU.

• Să aibă dreptul să emită şi să facă publice opinii, recomandări, propuneri, rapoarte din

proprie iniţiativă sau la solicitarea altor autorităţi, ca şi în orice domeniu legat de

promovarea şi protecţia drepturilor copilului – considerate drepturi ale omului -, inclusiv

prevederi legislative sau administrative şi propuneri referitoare la organizarea legislativă

privind respectarea şi extinderea protecţiei drepturilor copilului. Instituţia trebuie să

monitorizeze legislaţia existentă şi să propună sau să recomande când este necesar,

adoptarea de amendamente sau a unei noi legislaţii; să urmărească spre rezolvare orice

violare a drepturilor copilului pe care decide s-o ia în considerare; să pregătească rapoarte

privind drepturile copilului în general sau în domenii specifice; să atragă atenţia Guvernului/

Parlamentului asupra violărilor, să prezinte propuneri pentru remediere şi, dacă este cazul,

comentarii privind poziţia şi reacţia Guvernului/ Parlamentului.

• Să promoveze şi să asigure armonizarea legislaţiei naţionale cu Convenţia privind Drepturile

Copilului şi cu alte prevederi internaţionale privind drepturile omului.

Conform celor prezentate de ENOC, instituţiile independente pentru respectarea drepturilor

copilului pot fi de mai multe feluri, în funcţie de decizia fiecărui stat:

• Birouri independente pentru promovarea drepturilor copiilor, cu puteri şi îndatoriri stabilite

prin lege, aşa cum sunt în multe ţări ale Europei. Deşi majoritatea sunt create de către

guverne sau parlamente, caracteristica esenţială este posibilitatea de a acţiona

independent, pentru copii. Multe ţări au creat departamente permanente în cadrul

guvernelor pentru a promova drepturile copilului, dar Birourile independente au un rol

diferit, complementar – acela de watchdog pentru copii din afara guvernului.

• Un „specialist” avocat al copilului sau comisar pentru copii în cadrul unei instituţii naţionale

pentru drepturile omului, care însă să beneficieze de aceeaşi independenţă în acţiunile sale în

favoarea respectării drepturilor copilului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiORGANIZAŢIA "SALVAŢI COPIII" (Bucureşti) Avocatul copilului - o instituţie necesară / Organizaţia "Salvaţi Copiii". - Bucureşti : Speed Promotion, 2007, ediţia a II-a 2011. ISBN 978-973-8942-43-1

341.231.14:3-053.2

STANDARDE ELABORATE DE ENOC PENTRU INSTITUŢIA AVOCATUL COPILULUI (selecţie)

V.

Pe baza Principiilor de la Paris, adoptate de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993,

Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a elaborat o serie de

standarde recomandate ţărilor în care funcţionează instituţii independente privind respectarea

drepturilor copilului cât şi acelora care urmează să le înfiinţeze. Instituţia Avocatul Copilului

trebuie să respecte următoarele principii:

• Să fie stabilită prin lege.

• Să aibă un mandat cât mai larg posibil privind monitorizarea, promovarea şi protecţia

drepturilor copilului conform Convenţiei ONU.

• Să aibă dreptul să emită şi să facă publice opinii, recomandări, propuneri, rapoarte din

proprie iniţiativă sau la solicitarea altor autorităţi, ca şi în orice domeniu legat de

promovarea şi protecţia drepturilor copilului – considerate drepturi ale omului -, inclusiv

prevederi legislative sau administrative şi propuneri referitoare la organizarea legislativă

privind respectarea şi extinderea protecţiei drepturilor copilului. Instituţia trebuie să

monitorizeze legislaţia existentă şi să propună sau să recomande când este necesar,

adoptarea de amendamente sau a unei noi legislaţii; să urmărească spre rezolvare orice

violare a drepturilor copilului pe care decide s-o ia în considerare; să pregătească rapoarte

privind drepturile copilului în general sau în domenii specifice; să atragă atenţia Guvernului/

Parlamentului asupra violărilor, să prezinte propuneri pentru remediere şi, dacă este cazul,

comentarii privind poziţia şi reacţia Guvernului/ Parlamentului.

• Să promoveze şi să asigure armonizarea legislaţiei naţionale cu Convenţia privind Drepturile

Copilului şi cu alte prevederi internaţionale privind drepturile omului.

Conform celor prezentate de ENOC, instituţiile independente pentru respectarea drepturilor

copilului pot fi de mai multe feluri, în funcţie de decizia fiecărui stat:

• Birouri independente pentru promovarea drepturilor copiilor, cu puteri şi îndatoriri stabilite

prin lege, aşa cum sunt în multe ţări ale Europei. Deşi majoritatea sunt create de către

guverne sau parlamente, caracteristica esenţială este posibilitatea de a acţiona

independent, pentru copii. Multe ţări au creat departamente permanente în cadrul

guvernelor pentru a promova drepturile copilului, dar Birourile independente au un rol

diferit, complementar – acela de watchdog pentru copii din afara guvernului.

• Un „specialist” avocat al copilului sau comisar pentru copii în cadrul unei instituţii naţionale

pentru drepturile omului, care însă să beneficieze de aceeaşi independenţă în acţiunile sale în

favoarea respectării drepturilor copilului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiORGANIZAŢIA "SALVAŢI COPIII" (Bucureşti) Avocatul copilului - o instituţie necesară / Organizaţia "Salvaţi Copiii". - Bucureşti : Speed Promotion, 2007, ediţia a II-a 2011. ISBN 978-973-8942-43-1

341.231.14:3-053.2

STANDARDE ELABORATE DE ENOC PENTRU INSTITUŢIA AVOCATUL COPILULUI (selecţie)

V.

Intr. ªtefan Furtună 3, Sector 1, 010899 - BucureştiTel: +40 21 316 61 76. Fax: +40 21 312 44 86

e-mail: [email protected]. www.salvaticopiii.ro