brosura avocatul copilului - iulie 2011 final avocatul... · avocatul copilului poate fi o...
TRANSCRIPT
I. Argument ........................................................................................................................p. 2
II. Ce este Avocatul Copilului / istoric / context / definiţie / atribuţii – (selecţie din Manualul resursă şi de formare, realizat de Per Miljeteig, consultatant independent, la solicitarea Salvaţi Copiii Norvegia) .....................p. 3
III. Avocatul Copilului în alte ţări ...................................................................................p.25
IV. Lista ţărilor membre ENOC ....................................................................................p. 39
V. Standardele ENOC pentru instituţii independente pentru drepturile copilului ........................................................................................p. 40
1
CUPRINS
I. Argument ........................................................................................................................p. 2
II. Ce este Avocatul Copilului / istoric / context / definiţie / atribuţii – (selecţie din Manualul resursă şi de formare, realizat de Per Miljeteig, consultatant independent, la solicitarea Salvaţi Copiii Norvegia) .....................p. 3
III. Avocatul Copilului în alte ţări ...................................................................................p.25
IV. Lista ţărilor membre ENOC ....................................................................................p. 39
V. Standardele ENOC pentru instituţii independente pentru drepturile copilului ........................................................................................p. 40
1
CUPRINS
2
I. ARGUMENT
În 1990, România a ratificat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, angajându-se să
asigure condiţiile necesare pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din România.
Convenţia stipulează principiile care trebuie să ghideze întregul sistem de protecţie a copilului:
• Interesul superior al copilului – în orice decizie care-l priveşte, trebuie să primeze
interesul superior al acestuia;
• Dezvoltare şi supravieţuire – fiecare copil are dreptul la viaţă; statele au obligaţia să
asigure supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor la potenţialul maxim al resurselor acestora;
• Nediscriminarea – toate drepturile se aplică tuturor copiilor fără excepţie. Este
obligaţia Statului să protejeze copiii de orice formă de discriminare şi să ia măsuri pozitive
de promovare a drepturilor acestora;
• Participarea copilului – copilul are dreptul la libertate de expresie, opinie şi religie,
acces la informaţii, libertate de asociere, implicare în deciziile care îl afectează.
Fără a nega paşii importanţi pe care i-au făcut Guvernul şi Parlamentul în elaborarea şi adoptarea
unei legislaţii moderne care să apere drepturile copilului în România şi implementarea lor în
conformitate cu prevederile Convenţiei ONU, trebuie totuşi arătat că încălcări ale acestor drepturi
se petrec în continuare: există copii care nu beneficiază de un nivel de trai decent, pentru unele
categorii de copii accesul la serviciile medicale sau la educaţie este redus, nu există o protecţie
eficientă împotriva discriminării, iar vocea copilului este ascultată de multe ori doar formal.
Chiar dacă numeroase instituţii guvernamentale din România au înscrise în statutul lor protejarea şi
monitorizarea respectării drepturilor copilului, nu funcţionează o instituţie specială, total
independentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în cele peste 40 ţări europene -
Avocatul Copilului -, care poate fi găsită şi sub alte titulaturi, dar cu aceleaşi obiective – apărarea
şi susţinerea drepturilor copilului, reprezentarea lui în faţa celorlalte instituţii.
Salvaţi Copiii a promovat ideea înfiinţării instituţiei Avocatul Copilului încă din anul 2001, ca o
urmare firească a respectării prevederilor Constituţiei, a Convenţiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului şi a alinierii la politica europeană în acest domeniu.
În ultimii ani, asistăm la situaţii diverse în care intervenţia unei astfel de instituţii ar fi fost salutară
(lipsa accesului la educaţie sau asistenţă medicală pentru copiii din comunităţile dezavantajate,
discriminare în şcoli faţă de copiii cu dizabilităţi sau copiii romi, interesul scăzut al unor autorităţi
locale pentru crearea de servicii de sprijin pentru copiii aflaţi în dificultate etc.).
Salvaţi Copiii consideră că este momentul reluării demersurilor pentru crearea instituţiei
Avocatul Copilului în România, similar cu cele mai multe ţări ale Europei, ai cărei membri cu
drepturi şi obligaţii depline suntem, iar materialul prezentat se constituie într-o informare şi
pledoarie în acest sens, adresându-se deopotrivă autorităţilor şi societăţii civile, care poate
impulsiona acest proces.
Gabriela Alexandrescu
Preşedinte Executiv
Salvaţi Copiii România
3
CE ESTE AVOCATUL COPILULUI?II.
Un reprezentant al intereselor copiilor şi apărător al drepturilor lor
Avocatul Copilului este numit public pentru a reprezenta interesele copiilor şi
pentru a apăra drepturile lor la nivel naţional, într-o anumită ţară. Pentru a lucra
eficient, Avocatul Copilului trebuie să aibă un mandat care este stabilit printr-o
lege naţională şi are nevoie de personal care să-l asiste în îndeplinirea mandatului
său. În limbaj obişnuit, termenul de Avocat al Copilului nu se referă doar la
persoana numită în acea funcţie,ci şi la biroul Avocatului Copilului.
2
I. ARGUMENT
În 1990, România a ratificat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, angajându-se să
asigure condiţiile necesare pentru respectarea drepturilor tuturor copiilor din România.
Convenţia stipulează principiile care trebuie să ghideze întregul sistem de protecţie a copilului:
• Interesul superior al copilului – în orice decizie care-l priveşte, trebuie să primeze
interesul superior al acestuia;
• Dezvoltare şi supravieţuire – fiecare copil are dreptul la viaţă; statele au obligaţia să
asigure supravieţuirea şi dezvoltarea copiilor la potenţialul maxim al resurselor acestora;
• Nediscriminarea – toate drepturile se aplică tuturor copiilor fără excepţie. Este
obligaţia Statului să protejeze copiii de orice formă de discriminare şi să ia măsuri pozitive
de promovare a drepturilor acestora;
• Participarea copilului – copilul are dreptul la libertate de expresie, opinie şi religie,
acces la informaţii, libertate de asociere, implicare în deciziile care îl afectează.
Fără a nega paşii importanţi pe care i-au făcut Guvernul şi Parlamentul în elaborarea şi adoptarea
unei legislaţii moderne care să apere drepturile copilului în România şi implementarea lor în
conformitate cu prevederile Convenţiei ONU, trebuie totuşi arătat că încălcări ale acestor drepturi
se petrec în continuare: există copii care nu beneficiază de un nivel de trai decent, pentru unele
categorii de copii accesul la serviciile medicale sau la educaţie este redus, nu există o protecţie
eficientă împotriva discriminării, iar vocea copilului este ascultată de multe ori doar formal.
Chiar dacă numeroase instituţii guvernamentale din România au înscrise în statutul lor protejarea şi
monitorizarea respectării drepturilor copilului, nu funcţionează o instituţie specială, total
independentă, care să preia aceste atribuţii, aşa cum funcţionează în cele peste 40 ţări europene -
Avocatul Copilului -, care poate fi găsită şi sub alte titulaturi, dar cu aceleaşi obiective – apărarea
şi susţinerea drepturilor copilului, reprezentarea lui în faţa celorlalte instituţii.
Salvaţi Copiii a promovat ideea înfiinţării instituţiei Avocatul Copilului încă din anul 2001, ca o
urmare firească a respectării prevederilor Constituţiei, a Convenţiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului şi a alinierii la politica europeană în acest domeniu.
În ultimii ani, asistăm la situaţii diverse în care intervenţia unei astfel de instituţii ar fi fost salutară
(lipsa accesului la educaţie sau asistenţă medicală pentru copiii din comunităţile dezavantajate,
discriminare în şcoli faţă de copiii cu dizabilităţi sau copiii romi, interesul scăzut al unor autorităţi
locale pentru crearea de servicii de sprijin pentru copiii aflaţi în dificultate etc.).
Salvaţi Copiii consideră că este momentul reluării demersurilor pentru crearea instituţiei
Avocatul Copilului în România, similar cu cele mai multe ţări ale Europei, ai cărei membri cu
drepturi şi obligaţii depline suntem, iar materialul prezentat se constituie într-o informare şi
pledoarie în acest sens, adresându-se deopotrivă autorităţilor şi societăţii civile, care poate
impulsiona acest proces.
Gabriela Alexandrescu
Preşedinte Executiv
Salvaţi Copiii România
3
CE ESTE AVOCATUL COPILULUI?II.
Un reprezentant al intereselor copiilor şi apărător al drepturilor lor
Avocatul Copilului este numit public pentru a reprezenta interesele copiilor şi
pentru a apăra drepturile lor la nivel naţional, într-o anumită ţară. Pentru a lucra
eficient, Avocatul Copilului trebuie să aibă un mandat care este stabilit printr-o
lege naţională şi are nevoie de personal care să-l asiste în îndeplinirea mandatului
său. În limbaj obişnuit, termenul de Avocat al Copilului nu se referă doar la
persoana numită în acea funcţie,ci şi la biroul Avocatului Copilului.
5
Rolurile şi funcţiile Avocatului Copilului
Principalul rol al Avocatului Copilului constă în aducerea în mod constant a drepturilor copilului în
atenţia publicului larg şi a Guvernului. Acesta trebuie să susţină acordarea unei mai mari atenţii
implementării drepturilor copilului în toate situaţiile relevante şi la toate nivelurile societăţii.
Avocatul Copilului nu are capacitatea de a adopta legi, de a implementa politici sau de a da
sancţiuni atunci când drepturile copilului sunt încălcate. Acesta poate propune în mod liber – pe
baza experienţei relevante – noi legi sau amendarea legilor existente. Poate contribui cu idei la
dezvoltarea şi implementarea politicilor şi la înfiinţarea de servicii pentru copii.
Toate acţiunile Avocatului Copilului trebuie să se raporteze la informaţiile actuale despre situaţia
copiilor, inclusiv la informaţiile colectate în mod direct de la copii şi tineri.
Avocatul Copilului va avea rolul important de a atrage atenţia Guvernului şi autorităţilor locale
asupra situaţiei vulnerabile a copiilor într-o societate dominată de adulţi şi interesele lor, cât şi
asupra obligaţiilor stabilite de Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC).
4
Instituţie independentă
Caracteristici esenţiale
Avocatul Copilului poate fi o instituţie de sine-stătătoare sau un departament al instituţiei
Avocatul Poporului sau al Comisarului pentru Drepturile Omului. În ambele cazuri, doar un
mandat concentrat exclusiv pe promovarea drepturilor copilului stabileşte fundamentul pentru
munca Avocatului.
Ţările lumii au ales modalităţi variate pentru a organiza un birou al Avocatului Copilului, în
concordanţă cu sistemele lor politice şi juridice. Totuşi, toate au anumite caracteristici comune.
Acestea includ:
• Independenţa faţă de Guvern, sistemul judiciar şi de societatea civilă: Avocatul Copilului
trebuie să acţioneze independent, fără presiuni politice sau cenzură, în cadrul mandatului
stabilit, acesta fiind singurul termen de referinţă.
• Drepturile copilului - prioritate şi preocupare exclusivă: copiilor nu le va fi acordată
recunoaşterea şi vizibilitatea la care au dreptul în lipsa unei instituţii de acest tip dedicată
exclusiv cauzei drepturilor copilului.
• Mandat şi atribuţii clare: acestea sunt acordate prin lege sau decret adoptat de către
Parlament.
• Resursele necesare trebuie asigurate, astfel încât Avocatul Copilului să-şi poată îndeplini
mandatul.
• Transparenţă şi acces la informaţii: Avocatul Copilului trebuie să funcţioneze cu cea
mai mare transparenţă posibilă, dar are nevoie şi de acces la toate informaţiile relevante.
• Responsabilitate: Avocatul Copilului trebuie să pregătească un raport periodic pentru cei
care l-au numit, precum şi pentru opinia publică şi copii.
• Accessibilitate pentru copii: Avocatul Copilului trebuie să fie uşor accesibil pentru toţi
copiii şi tinerii din ţara respectivă, prin diferite canale. Comunicarea cu copiii trebuie să
includă şi registrul informal, adaptat pentru diferite categorii de vârstă şi comunităţi specifice.
O atenţie specială trebuie acordată copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile.
• Colaborare: pentru a avea impact, Avocatul Copilului trebuie să colaboreze cu toţi ceilalţi
actori din societate care susţin drepturile copilului, din cadrul Guvernului sau al societăţii civile.
• Acordarea unei atenţii speciale încălcării drepturilor copilului: Avocatul Copilului
trebuie să fie atent la posibilele încălcări ale drepturilor copilului. În unele ţări, Avocatul
Copilului poate primi şi se poate ocupa de plângeri individuale. În toate ţările, Avocatul
Copilului trebuie să fie gata să vorbească în numele grupurilor de copii ale căror drepturi au
fost neglijate sau încălcate.
COMENTARIU
Poziţia vulnerabilă a copiilor - Copiii se află într-o situaţie de vulnerabilite atunci când este vorba despre reclamarea drepturilor lor, întrucât nu dispun de posibilitatea de a produce schimbări prin vot sau de a influenţa direct modul în care autorităţile îşi exercită puterea de decizie politică sau economică.- Puţine ţări concretizează, prin acţiuni şi servicii adecvate, recunoaşterea formală a drepturilor civile şi politice ale copilului. Acest lucru ar contribui la protecţia copiilor împotriva violării drepturilor lor şi ar reduce pericolul ca înseşi autorităţile să permită sau să încurajeze nerespectarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului. - Imaginea tradiţională a copilului ca proprietate a părinţilor persistă în multe societăţi, iar imixtiunea autorităţilor în favoarea copiilor e resimţită ca o ameninţare a drepturilor părinteşti. Ideea conform căreia copiii au propriile drepturi sau interese diferite de cele ale părinţilor este greu acceptată, inclusiv în ţările democratice şi dezvoltate din punct de vedere economic. - Structurile legale sau sociale care permit recunoaşterea separată şi respectarea drepturilor copilului nu există încă în multe ţări. Deseori, responsabilitatea privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului este împărţită între mai multe ministere şi departamente, iar comunicarea între aceste instituţii fie lipseşte, fie este ineficientă, având ca rezultat eşecul în dezvoltarea integrată a serviciilor destinate copiilor sau absenţa unei evaluări reale a impactului lor asupra vieţii copiilor. (Hodgkin and Newell, 1996).
5
Rolurile şi funcţiile Avocatului Copilului
Principalul rol al Avocatului Copilului constă în aducerea în mod constant a drepturilor copilului în
atenţia publicului larg şi a Guvernului. Acesta trebuie să susţină acordarea unei mai mari atenţii
implementării drepturilor copilului în toate situaţiile relevante şi la toate nivelurile societăţii.
Avocatul Copilului nu are capacitatea de a adopta legi, de a implementa politici sau de a da
sancţiuni atunci când drepturile copilului sunt încălcate. Acesta poate propune în mod liber – pe
baza experienţei relevante – noi legi sau amendarea legilor existente. Poate contribui cu idei la
dezvoltarea şi implementarea politicilor şi la înfiinţarea de servicii pentru copii.
Toate acţiunile Avocatului Copilului trebuie să se raporteze la informaţiile actuale despre situaţia
copiilor, inclusiv la informaţiile colectate în mod direct de la copii şi tineri.
Avocatul Copilului va avea rolul important de a atrage atenţia Guvernului şi autorităţilor locale
asupra situaţiei vulnerabile a copiilor într-o societate dominată de adulţi şi interesele lor, cât şi
asupra obligaţiilor stabilite de Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC).
4
Instituţie independentă
Caracteristici esenţiale
Avocatul Copilului poate fi o instituţie de sine-stătătoare sau un departament al instituţiei
Avocatul Poporului sau al Comisarului pentru Drepturile Omului. În ambele cazuri, doar un
mandat concentrat exclusiv pe promovarea drepturilor copilului stabileşte fundamentul pentru
munca Avocatului.
Ţările lumii au ales modalităţi variate pentru a organiza un birou al Avocatului Copilului, în
concordanţă cu sistemele lor politice şi juridice. Totuşi, toate au anumite caracteristici comune.
Acestea includ:
• Independenţa faţă de Guvern, sistemul judiciar şi de societatea civilă: Avocatul Copilului
trebuie să acţioneze independent, fără presiuni politice sau cenzură, în cadrul mandatului
stabilit, acesta fiind singurul termen de referinţă.
• Drepturile copilului - prioritate şi preocupare exclusivă: copiilor nu le va fi acordată
recunoaşterea şi vizibilitatea la care au dreptul în lipsa unei instituţii de acest tip dedicată
exclusiv cauzei drepturilor copilului.
• Mandat şi atribuţii clare: acestea sunt acordate prin lege sau decret adoptat de către
Parlament.
• Resursele necesare trebuie asigurate, astfel încât Avocatul Copilului să-şi poată îndeplini
mandatul.
• Transparenţă şi acces la informaţii: Avocatul Copilului trebuie să funcţioneze cu cea
mai mare transparenţă posibilă, dar are nevoie şi de acces la toate informaţiile relevante.
• Responsabilitate: Avocatul Copilului trebuie să pregătească un raport periodic pentru cei
care l-au numit, precum şi pentru opinia publică şi copii.
• Accessibilitate pentru copii: Avocatul Copilului trebuie să fie uşor accesibil pentru toţi
copiii şi tinerii din ţara respectivă, prin diferite canale. Comunicarea cu copiii trebuie să
includă şi registrul informal, adaptat pentru diferite categorii de vârstă şi comunităţi specifice.
O atenţie specială trebuie acordată copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile.
• Colaborare: pentru a avea impact, Avocatul Copilului trebuie să colaboreze cu toţi ceilalţi
actori din societate care susţin drepturile copilului, din cadrul Guvernului sau al societăţii civile.
• Acordarea unei atenţii speciale încălcării drepturilor copilului: Avocatul Copilului
trebuie să fie atent la posibilele încălcări ale drepturilor copilului. În unele ţări, Avocatul
Copilului poate primi şi se poate ocupa de plângeri individuale. În toate ţările, Avocatul
Copilului trebuie să fie gata să vorbească în numele grupurilor de copii ale căror drepturi au
fost neglijate sau încălcate.
COMENTARIU
Poziţia vulnerabilă a copiilor - Copiii se află într-o situaţie de vulnerabilite atunci când este vorba despre reclamarea drepturilor lor, întrucât nu dispun de posibilitatea de a produce schimbări prin vot sau de a influenţa direct modul în care autorităţile îşi exercită puterea de decizie politică sau economică.- Puţine ţări concretizează, prin acţiuni şi servicii adecvate, recunoaşterea formală a drepturilor civile şi politice ale copilului. Acest lucru ar contribui la protecţia copiilor împotriva violării drepturilor lor şi ar reduce pericolul ca înseşi autorităţile să permită sau să încurajeze nerespectarea Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului. - Imaginea tradiţională a copilului ca proprietate a părinţilor persistă în multe societăţi, iar imixtiunea autorităţilor în favoarea copiilor e resimţită ca o ameninţare a drepturilor părinteşti. Ideea conform căreia copiii au propriile drepturi sau interese diferite de cele ale părinţilor este greu acceptată, inclusiv în ţările democratice şi dezvoltate din punct de vedere economic. - Structurile legale sau sociale care permit recunoaşterea separată şi respectarea drepturilor copilului nu există încă în multe ţări. Deseori, responsabilitatea privind promovarea şi respectarea drepturilor copilului este împărţită între mai multe ministere şi departamente, iar comunicarea între aceste instituţii fie lipseşte, fie este ineficientă, având ca rezultat eşecul în dezvoltarea integrată a serviciilor destinate copiilor sau absenţa unei evaluări reale a impactului lor asupra vieţii copiilor. (Hodgkin and Newell, 1996).
7
Avocatul Copilului în peste 40 de ţări
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului
Conform celor mai recente informaţii, în prezent, există Avocaţi ai Copilului în peste 40 de ţări.
Cei mai mulţi dintre aceştia funcţionează la nivel naţional. Totuşi, în unele ţări, există Avocaţi ai
Copilului ale căror mandate sunt limitate la o singură provincie sau la un singur oraş. În aceste ţări,
există adesea mai mulţi Avocaţi ai Copilului. Acesta este, de exemplu, cazul Italiei, Bosniei-Herţegovina
şi al Rusiei.
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată în anul 1997. Aceasta
serveşte drept forum pentru schimbul de experienţă şi pentru dezvoltarea ulterioară a acestui concept.
ENOC a lucrat activ pentru a încuraja toate ţările europene să numească un Avocat al Copilului.
ENOC are şi un website care asigură resurse valoroase referitoare la instituţia Avocatul Copilului
şi la activitatea acesteia. Resursele ENOC pot fi utile pentru instituţiile Avocatul Copilului şi pentru
cei interesaţi de experienţa altor ţări.
6
Avocatul Copilului – istoric şi context
Ce este Avocatul Copilului?
Conceptul este originar din ţările scandinave
Sunt folosiţi şi alţi termeni
Ombudsman. Conceptul unei instituţii independente care să monitorizeze activităţile guvernului
în vederea protejării drepturilor persoanelor fizice a apărut în Suedia când primul apărător public
(ombudsman) a fost numit în 1809. Numirea de către parlamentul suedez era garanţia păstrării
independenţei totale a funcţiei de mediator în relaţiile acestuia cu regele, guvernul sau
administraţia publică, conferindu-i, pentru acea perioadă, o remarcabilă originalitate în rândul
instituţiilor juridice. În prezent, conform Institutului Internaţional al Ombudsman-ului, există 125
de state în care funcţionează instituţia Ombudsman-ului. Denumirile folosite astăzi diferă de la o
ţară la alta: Avocatul Poporului (România), Défenseur des droits (Franţa), Defensor del Pueblo
(Spania), Provedor de Justiça (Portugalia), State Comptroller (Israel), Volksanwaltscheft (Austria),
Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentary Commissioner for
Administration (Marea Britanie) etc.
Avocatul Copilului. Similară Avocatului Poporului, Avocatul Copilului este un reprezentant
numit public pentru interesele copiilor dintr-o ţară. Conceptul de Avocat al Copilului a fost iniţial
dezvoltat în ţările scandinave. Salvaţi Copiii Suedia a promovat in mod activ această idee pe care a
asociat-o cu Anul Internaţional al Copilului în 1979. Primul Avocat al Copilului numit de un guvern,
printr-o lege naţională adoptată de Parlament, şi-a început activitatea în Norvegia, în anul 1981.
Avocatul Copilului poate fi numit şi comisar pentru copii sau apărător al (drepturilor) copiilor. UNICEF
şi Comitetul pentru Drepturile Copilului au introdus termenul de instituţii independente pentru
protecţia drepturilor copilului. Acesta a fost gândit ca un termen generic, care permite diferite
organizări instituţionale. În mod normal, Avocatul Copilului are un birou sau un secretariat care îl
sprijină. Când vorbim despre Avocatul Copilului, ne referim atât la persoana care este numită
oficial în această funcţie, cât şi la biroul sau instituţia Avocatului Copilului.
Unele ţări au Comisii Naţionale pentru Drepturile Omului sau un Avocat al Poporului cu un
mandat general privind drepturile omului. O parte dintre acestea au birouri, filiale sau
departamente care funcţionează ca Avocat al Copilului. Acestea vor fi de asemenea incluse in
conceptul de Avocat al Copilului.
7
Avocatul Copilului în peste 40 de ţări
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului
Conform celor mai recente informaţii, în prezent, există Avocaţi ai Copilului în peste 40 de ţări.
Cei mai mulţi dintre aceştia funcţionează la nivel naţional. Totuşi, în unele ţări, există Avocaţi ai
Copilului ale căror mandate sunt limitate la o singură provincie sau la un singur oraş. În aceste ţări,
există adesea mai mulţi Avocaţi ai Copilului. Acesta este, de exemplu, cazul Italiei, Bosniei-Herţegovina
şi al Rusiei.
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată în anul 1997. Aceasta
serveşte drept forum pentru schimbul de experienţă şi pentru dezvoltarea ulterioară a acestui concept.
ENOC a lucrat activ pentru a încuraja toate ţările europene să numească un Avocat al Copilului.
ENOC are şi un website care asigură resurse valoroase referitoare la instituţia Avocatul Copilului
şi la activitatea acesteia. Resursele ENOC pot fi utile pentru instituţiile Avocatul Copilului şi pentru
cei interesaţi de experienţa altor ţări.
6
Avocatul Copilului – istoric şi context
Ce este Avocatul Copilului?
Conceptul este originar din ţările scandinave
Sunt folosiţi şi alţi termeni
Ombudsman. Conceptul unei instituţii independente care să monitorizeze activităţile guvernului
în vederea protejării drepturilor persoanelor fizice a apărut în Suedia când primul apărător public
(ombudsman) a fost numit în 1809. Numirea de către parlamentul suedez era garanţia păstrării
independenţei totale a funcţiei de mediator în relaţiile acestuia cu regele, guvernul sau
administraţia publică, conferindu-i, pentru acea perioadă, o remarcabilă originalitate în rândul
instituţiilor juridice. În prezent, conform Institutului Internaţional al Ombudsman-ului, există 125
de state în care funcţionează instituţia Ombudsman-ului. Denumirile folosite astăzi diferă de la o
ţară la alta: Avocatul Poporului (România), Défenseur des droits (Franţa), Defensor del Pueblo
(Spania), Provedor de Justiça (Portugalia), State Comptroller (Israel), Volksanwaltscheft (Austria),
Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentary Commissioner for
Administration (Marea Britanie) etc.
Avocatul Copilului. Similară Avocatului Poporului, Avocatul Copilului este un reprezentant
numit public pentru interesele copiilor dintr-o ţară. Conceptul de Avocat al Copilului a fost iniţial
dezvoltat în ţările scandinave. Salvaţi Copiii Suedia a promovat in mod activ această idee pe care a
asociat-o cu Anul Internaţional al Copilului în 1979. Primul Avocat al Copilului numit de un guvern,
printr-o lege naţională adoptată de Parlament, şi-a început activitatea în Norvegia, în anul 1981.
Avocatul Copilului poate fi numit şi comisar pentru copii sau apărător al (drepturilor) copiilor. UNICEF
şi Comitetul pentru Drepturile Copilului au introdus termenul de instituţii independente pentru
protecţia drepturilor copilului. Acesta a fost gândit ca un termen generic, care permite diferite
organizări instituţionale. În mod normal, Avocatul Copilului are un birou sau un secretariat care îl
sprijină. Când vorbim despre Avocatul Copilului, ne referim atât la persoana care este numită
oficial în această funcţie, cât şi la biroul sau instituţia Avocatului Copilului.
Unele ţări au Comisii Naţionale pentru Drepturile Omului sau un Avocat al Poporului cu un
mandat general privind drepturile omului. O parte dintre acestea au birouri, filiale sau
departamente care funcţionează ca Avocat al Copilului. Acestea vor fi de asemenea incluse in
conceptul de Avocat al Copilului.
RESURSE
CONTEXT
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată oficial în iunie
1997, la întâlnirea de la Trondheim, Norvegia. Reţeaua asigură legătura dintre instituţiile
independente destinate copiilor din 24 de ţări din Europa. Are ca obiectiv încurajarea
implementării depline a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, susţinerea unui
lobby colectiv pentru drepturile copilului, diseminarea de informaţii, abordări şi strategii şi
promovarea dezvoltării eficiente a unor instituţii independente pentru copii.
ENOC organizează întâlniri anuale în diferite ţări membre. Suplimentar, ENOC a dezvoltat
un website comun, care este destinat schimbului de informaţii şi promovării activităţii
instituţiilor independente destinate copiilor, precum şi iniţierii de discuţii şi dezbateri.
Website-ul are ca scop:
• să încurajeze şi să sprijine reţeaua şi schimbul de informaţii;
• să disemineze informaţii despre ENOC şi despre poziţia reţelei referitoare la politici,
precum şi despre structura şi activitatea instituţiilor membre;
• să sprijine şi să încurajeze crearea de instituţii independente destinate copiilor în
ţările în care nu există în prezent astfel de instituţii;
• să sprijine eforturile de a face lobby ale ENOC prin prezentarea online a poziţiei sale
actuale referitoare la politici.
ENOC are următoarea adresa de web: http://www.ombudsnet.org sau
care conţine multe informaţii utile despre reţea şi despre membrii acesteia. Website-ul conţine
şi informaţii generale valoroase despre modul în care funcţionează instituţia Avocatul Copilului
etc. Alte adrese utile unde pot fi consultate ghiduri, analize, publicaţii periodice privind
drepturile copilului:
www.salvaticopiii.ro
www.savethechildren.org.uk
www.savethechildren.se
http://www.crin.org/enoc/
8 9
Care este legătura dintre Avocatul Copilului şi Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului?
Avocatul Copilului precede Convenţia ONU
cu privire la Drepturile Copilului
Chiar dacă nu este menţionată în CDC, instituţia Avocatului
Copilului corespunde prevederilor referitoare la implementare
şi monitorizare
Ideea de Avocat al Copilului îşi are originea în perioada în care CDC era în faza iniţială de
redactare. În jurul Anului Internaţional al Copilului din 1979, au apărut multe iniţiative pentru a da
mai multă vizibilitate şi importanţă problemelor copiilor. În multe ţări, ONG-urile şi alte instituţii
s-au raliat pentru ca drepturilor copilului să li se acorde mult mai multă atenţie. Primele instituţii
Avocatul Copilului au fost înfiinţate, având un mandat concentrat pe protecţia intereselor copiilor
şi de a vorbi în numele copiilor. Acestea au avut loc cu câţiva ani înainte de adoptarea CDC.
Un aspect de pionierat al CDC este descrierea detaliată a mecanismelor de implementare şi
monitorizare pe care le prevede. Avocatul Copilului nu este menţionat în mod specific în CDC, dar
este clar că numirea acestuia corespunde cu Articolul 4, care cere Statelor Părţi să ia toate măsurile
legislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor
recunoscute în prezenta Convenţie. Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă tuturor
Statelor care nu au un Avocat al Copilului să numească unul. De asemenea, Comitetul a publicat un
Comentariu General privind Rolul instituţiilor naţionale independente privind drepturile omului în
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care promovează cu tărie Avocatul Copilului ca pe un
element important al mecanismelor naţionale de implementare.
RESURSE
CONTEXT
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a fost înfiinţată oficial în iunie
1997, la întâlnirea de la Trondheim, Norvegia. Reţeaua asigură legătura dintre instituţiile
independente destinate copiilor din 24 de ţări din Europa. Are ca obiectiv încurajarea
implementării depline a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, susţinerea unui
lobby colectiv pentru drepturile copilului, diseminarea de informaţii, abordări şi strategii şi
promovarea dezvoltării eficiente a unor instituţii independente pentru copii.
ENOC organizează întâlniri anuale în diferite ţări membre. Suplimentar, ENOC a dezvoltat
un website comun, care este destinat schimbului de informaţii şi promovării activităţii
instituţiilor independente destinate copiilor, precum şi iniţierii de discuţii şi dezbateri.
Website-ul are ca scop:
• să încurajeze şi să sprijine reţeaua şi schimbul de informaţii;
• să disemineze informaţii despre ENOC şi despre poziţia reţelei referitoare la politici,
precum şi despre structura şi activitatea instituţiilor membre;
• să sprijine şi să încurajeze crearea de instituţii independente destinate copiilor în
ţările în care nu există în prezent astfel de instituţii;
• să sprijine eforturile de a face lobby ale ENOC prin prezentarea online a poziţiei sale
actuale referitoare la politici.
ENOC are următoarea adresa de web: http://www.ombudsnet.org sau
care conţine multe informaţii utile despre reţea şi despre membrii acesteia. Website-ul conţine
şi informaţii generale valoroase despre modul în care funcţionează instituţia Avocatul Copilului
etc. Alte adrese utile unde pot fi consultate ghiduri, analize, publicaţii periodice privind
drepturile copilului:
www.salvaticopiii.ro
www.savethechildren.org.uk
www.savethechildren.se
http://www.crin.org/enoc/
8 9
Care este legătura dintre Avocatul Copilului şi Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului?
Avocatul Copilului precede Convenţia ONU
cu privire la Drepturile Copilului
Chiar dacă nu este menţionată în CDC, instituţia Avocatului
Copilului corespunde prevederilor referitoare la implementare
şi monitorizare
Ideea de Avocat al Copilului îşi are originea în perioada în care CDC era în faza iniţială de
redactare. În jurul Anului Internaţional al Copilului din 1979, au apărut multe iniţiative pentru a da
mai multă vizibilitate şi importanţă problemelor copiilor. În multe ţări, ONG-urile şi alte instituţii
s-au raliat pentru ca drepturilor copilului să li se acorde mult mai multă atenţie. Primele instituţii
Avocatul Copilului au fost înfiinţate, având un mandat concentrat pe protecţia intereselor copiilor
şi de a vorbi în numele copiilor. Acestea au avut loc cu câţiva ani înainte de adoptarea CDC.
Un aspect de pionierat al CDC este descrierea detaliată a mecanismelor de implementare şi
monitorizare pe care le prevede. Avocatul Copilului nu este menţionat în mod specific în CDC, dar
este clar că numirea acestuia corespunde cu Articolul 4, care cere Statelor Părţi să ia toate măsurile
legislative, administrative şi de orice altă natură necesare în vederea punerii în aplicare a drepturilor
recunoscute în prezenta Convenţie. Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă tuturor
Statelor care nu au un Avocat al Copilului să numească unul. De asemenea, Comitetul a publicat un
Comentariu General privind Rolul instituţiilor naţionale independente privind drepturile omului în
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care promovează cu tărie Avocatul Copilului ca pe un
element important al mecanismelor naţionale de implementare.
11
Resurse necesare
Transparenţă şi acces la informare
Pentru a funcţiona corespunzător, Avocatul Copilului are nevoie de personal cu calificare
relevantă şi de alte resurse. Finanţarea trebuie să fie suficientă şi să provină din surse constante,
în mod predictibil. Activităţile de informare sunt costisitoare şi Avocatul Copilului trebuie să aibă
disponibile resursele necesare pentru a produce şi disemina eficient diferite iniţiative privind
informarea, relevante pentru mandatul său. Nu ar trebui să apară nici un risc legat de încetarea
finanţării, dacă Avocatul Copilului ar exprima critici la adresa guvernului sau a altor instituţii.
Instituţia Avocatul Copilului trebuie să dea dovadă de transparenţă totală în funcţionarea sa,
precum şi în procedurile de numire a Avocatului Copilului. Procesul de înfiinţare a unei astfel de
instituţii şi numirea Avocatului Copilului trebuie, de asemenea, să fie transparentă pentru opinia
publică. Avocatul Copilului trebuie să aibă acces la informaţii relevante pentru îndeplinirea
mandatului său şi nu trebuie împiedicat în niciun mod să facă investigaţii privind probleme care i-
au fost supuse atenţiei.
Responsabilitate
Accesibilitate pentru copii
Avocatul Copilului trebuie să răspundă în faţa Parlamentului şi/sau a Guvernului şi, în mod normal,
trebuie să i se ceară să prezinte un raport anual privind activităţile şi realizările instituţiei.
Raportul trebuie să fie disponibil în mod public şi într-o formă în care poate fi înţeles de copii.
Acest lucru este important pentru a demonstra că Avocatul Copilului îşi exercită atribuţiile într-un
mod care serveşte copiilor. Cei faţă de care Avocatul Copilului trebuie să răspundă în final sunt
copiii care trăiesc în ţara respectivă.
Pentru a realiza obiectivul de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, Avocatul Copilului
trebuie să comunice cu copiii în mod regulat. În primul rând, este important să existe canale
de informare a copiilor despre drepturile copilului, precum şi privind existenţa şi funcţiile
Avocatului Copilului. În al doilea rând, este important ca Avocatul Copilului să primească informaţii
de la copii despre situaţia lor şi despre factorii care influenţează situaţia şi drepturile lor. În acelaşi
timp, trebuie să fie deschise canale şi mecanisme bine stabilite pentru ca Avocatul Copilului să fie
informat de către copii despre încălcarea drepturilor lor sau despre situaţii care nu sunt
compatibile cu drepturile stabilite în CDC. Copiii ale căror drepturi au fost încălcate trebuie să
poată informa Avocatul Copilului. Plângerile pot fi soluţionate individual sau se poate crea o bază
pentru mai multe intervenţii importante din partea Avocatului Copilului.
10
Cum este definit Avocatul Copilului
Care sunt criteriile care definesc instituţia Avocatul Copilului?
Independenţă
Mandat şi atribuţii clare
Avocatul Copilului, ca instituţie separată sau ca departament al unei instituţii naţionale privind
drepturile omului, trebuie să fie complet independent şi liber să-şi urmeze mandatul fără riscul de
a i se face imputări sau de a-şi pierde funcţia. Acestea sunt prevăzute în mod corespunzător, dacă
există o bază legală adoptată de către legislativul naţional (Parlament). Suplimentar, Avocatul
Copilului trebuie numit de către Parlament sau de către Guvern. O astfel de bază legală ar servi
drept garanţie că Avocatul Copilului este mai presus de partizanate politice şi că are o
funcţie permanentă.
În ţările în care Avocatul Copilului este parte a unei instituţii generale privind drepturile omului,
mandatul acestuia este cel mai adesea stabilit printr-o decizie administrativă. Rămâne de văzut dacă
aceasta este suficientă pentru a asigura independenţa şi un mandat specific, de care Avocatul
Copilului are nevoie.
Chiar dacă Avocatul Copilului este numit de către Guvern sau Parlament, acesta nu trebuie privit
ca parte a structurii guvernamentale. Este recomandabil ca instituţia Avocatul Copilului să fie
localizată, atât din punct de vedere administrativ, cât şi fizic, în exteriorul administraţiei de stat.
Atâta timp cât Avocatul Copilului funcţionează în limitele mandatului său, nu sunt necesare eforturi
din partea Guvernului de a da instrucţiuni sau de a influenţa într-un alt mod activitatea acestuia.
Independenţa se manifestă în mod real, nu doar prin aplicarea bazei legale. Este nevoie de
integritate absolută şi de abilităţi diplomatice din partea Avocatului Copilului şi a personalului
acestei instituţii. Mai presus de orice, este necesară capacitatea instituţiei de a-şi baza deciziile
întotdeauna pe informaţii juridice şi profesionale solide, susţinute de cercetări şi de dovezi
ştiinţifice. Independenţa nu este deloc utilă, dacă nimeni nu ascultă sau nu ia în serios comentariile
sau recomandările Avocatului Copilului.
Trebuie ca Avocatul Copilului să aibă un mandat şi atribuţii clare. Dacă Parlamentul stabileşte un
astfel de mandat, este foarte probabil să i se acorde cea mai înaltă recunoaştere a statutului şi a
importanţei sarcinilor pe care le are. În unele ţări care sunt state federale sau care sunt formate
din provincii sau regiuni independente, au fost înfiinţate instituţii ale Avocatului Copilului care nu
acoperă întreaga ţară. Acesta este, de exemplu, cazul Belgiei, unde există instituţii separate în
partea Valonă şi în cea Flamandă, sau în Marea Britanie, unde există instituţii separate ale Avocatului
Copilului în Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor. Totuşi, trebuie reţinut că, în conformitate cu
CDC, Statele Părţi (guvernele naţionale) sunt răspunzătoare de toţi copiii aflaţi sub jurisdicţia lor.
Aceasta face ca drepturile copilului într-o ţară să fie o responsabilitate naţională şi necesită
mecanisme de monitorizare la nivel naţional.
11
Resurse necesare
Transparenţă şi acces la informare
Pentru a funcţiona corespunzător, Avocatul Copilului are nevoie de personal cu calificare
relevantă şi de alte resurse. Finanţarea trebuie să fie suficientă şi să provină din surse constante,
în mod predictibil. Activităţile de informare sunt costisitoare şi Avocatul Copilului trebuie să aibă
disponibile resursele necesare pentru a produce şi disemina eficient diferite iniţiative privind
informarea, relevante pentru mandatul său. Nu ar trebui să apară nici un risc legat de încetarea
finanţării, dacă Avocatul Copilului ar exprima critici la adresa guvernului sau a altor instituţii.
Instituţia Avocatul Copilului trebuie să dea dovadă de transparenţă totală în funcţionarea sa,
precum şi în procedurile de numire a Avocatului Copilului. Procesul de înfiinţare a unei astfel de
instituţii şi numirea Avocatului Copilului trebuie, de asemenea, să fie transparentă pentru opinia
publică. Avocatul Copilului trebuie să aibă acces la informaţii relevante pentru îndeplinirea
mandatului său şi nu trebuie împiedicat în niciun mod să facă investigaţii privind probleme care i-
au fost supuse atenţiei.
Responsabilitate
Accesibilitate pentru copii
Avocatul Copilului trebuie să răspundă în faţa Parlamentului şi/sau a Guvernului şi, în mod normal,
trebuie să i se ceară să prezinte un raport anual privind activităţile şi realizările instituţiei.
Raportul trebuie să fie disponibil în mod public şi într-o formă în care poate fi înţeles de copii.
Acest lucru este important pentru a demonstra că Avocatul Copilului îşi exercită atribuţiile într-un
mod care serveşte copiilor. Cei faţă de care Avocatul Copilului trebuie să răspundă în final sunt
copiii care trăiesc în ţara respectivă.
Pentru a realiza obiectivul de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, Avocatul Copilului
trebuie să comunice cu copiii în mod regulat. În primul rând, este important să existe canale
de informare a copiilor despre drepturile copilului, precum şi privind existenţa şi funcţiile
Avocatului Copilului. În al doilea rând, este important ca Avocatul Copilului să primească informaţii
de la copii despre situaţia lor şi despre factorii care influenţează situaţia şi drepturile lor. În acelaşi
timp, trebuie să fie deschise canale şi mecanisme bine stabilite pentru ca Avocatul Copilului să fie
informat de către copii despre încălcarea drepturilor lor sau despre situaţii care nu sunt
compatibile cu drepturile stabilite în CDC. Copiii ale căror drepturi au fost încălcate trebuie să
poată informa Avocatul Copilului. Plângerile pot fi soluţionate individual sau se poate crea o bază
pentru mai multe intervenţii importante din partea Avocatului Copilului.
10
Cum este definit Avocatul Copilului
Care sunt criteriile care definesc instituţia Avocatul Copilului?
Independenţă
Mandat şi atribuţii clare
Avocatul Copilului, ca instituţie separată sau ca departament al unei instituţii naţionale privind
drepturile omului, trebuie să fie complet independent şi liber să-şi urmeze mandatul fără riscul de
a i se face imputări sau de a-şi pierde funcţia. Acestea sunt prevăzute în mod corespunzător, dacă
există o bază legală adoptată de către legislativul naţional (Parlament). Suplimentar, Avocatul
Copilului trebuie numit de către Parlament sau de către Guvern. O astfel de bază legală ar servi
drept garanţie că Avocatul Copilului este mai presus de partizanate politice şi că are o
funcţie permanentă.
În ţările în care Avocatul Copilului este parte a unei instituţii generale privind drepturile omului,
mandatul acestuia este cel mai adesea stabilit printr-o decizie administrativă. Rămâne de văzut dacă
aceasta este suficientă pentru a asigura independenţa şi un mandat specific, de care Avocatul
Copilului are nevoie.
Chiar dacă Avocatul Copilului este numit de către Guvern sau Parlament, acesta nu trebuie privit
ca parte a structurii guvernamentale. Este recomandabil ca instituţia Avocatul Copilului să fie
localizată, atât din punct de vedere administrativ, cât şi fizic, în exteriorul administraţiei de stat.
Atâta timp cât Avocatul Copilului funcţionează în limitele mandatului său, nu sunt necesare eforturi
din partea Guvernului de a da instrucţiuni sau de a influenţa într-un alt mod activitatea acestuia.
Independenţa se manifestă în mod real, nu doar prin aplicarea bazei legale. Este nevoie de
integritate absolută şi de abilităţi diplomatice din partea Avocatului Copilului şi a personalului
acestei instituţii. Mai presus de orice, este necesară capacitatea instituţiei de a-şi baza deciziile
întotdeauna pe informaţii juridice şi profesionale solide, susţinute de cercetări şi de dovezi
ştiinţifice. Independenţa nu este deloc utilă, dacă nimeni nu ascultă sau nu ia în serios comentariile
sau recomandările Avocatului Copilului.
Trebuie ca Avocatul Copilului să aibă un mandat şi atribuţii clare. Dacă Parlamentul stabileşte un
astfel de mandat, este foarte probabil să i se acorde cea mai înaltă recunoaştere a statutului şi a
importanţei sarcinilor pe care le are. În unele ţări care sunt state federale sau care sunt formate
din provincii sau regiuni independente, au fost înfiinţate instituţii ale Avocatului Copilului care nu
acoperă întreaga ţară. Acesta este, de exemplu, cazul Belgiei, unde există instituţii separate în
partea Valonă şi în cea Flamandă, sau în Marea Britanie, unde există instituţii separate ale Avocatului
Copilului în Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor. Totuşi, trebuie reţinut că, în conformitate cu
CDC, Statele Părţi (guvernele naţionale) sunt răspunzătoare de toţi copiii aflaţi sub jurisdicţia lor.
Aceasta face ca drepturile copilului într-o ţară să fie o responsabilitate naţională şi necesită
mecanisme de monitorizare la nivel naţional.
13
Cine trebuie să fie responsabil pentru înfiinţarea unei instituţii a Avocatului Copilului?
Guvernul sau Parlamentul trebuie să o considere ca fiind
responsabilitatea lor
Instituţie de sine-stătătoare sau integrată?
Societatea civilă şi ONG-urile pot sta la originea cererii de
înfiinţare a unui Avocat al Copilului
Dacă se doreşte ca Avocatul Copilului să aibă un real impact într-o ţară, instituţia trebuie să aibă un
sprijin larg din partea tuturor structurilor guvernamentale şi a celor juridice. De asemenea,
Avocatul Copilului trebuie să fie bine cunoscut de către opinia publică şi să fie perceput ca un
avocat al tuturor copiilor, nu al anumitor grupuri de populaţie. Astfel, ar urma în mod natural ca
Guvernul sau Parlamentul să poată da legimitatea necesară Avocatului Copilului. Acestea trebuie să
răspundă de înfiinţarea acestei funcţii şi de numirea Avocatului Copilului.
De-a lungul anilor, au apărut două tipuri organizaţionale de instituţii ale Avocatului Copilului:
instituţii de sine-stătătoare care se ocupă exclusiv de problemele copiilor sau departamente
care sunt integrate sau ataşate la instituţia naţională a Avocatului Poporului sau la Comisiile
Naţionale pentru Drepturile Omului. Există avantaje şi dezavantaje ale ambelor variante. O
instituţie de sine-stătătoare se poate concentra mai mult pe activitatea sa şi are mai multă
vizibilitate pentru opinia publică, dar poate fi marginalizată sau văzută ca un semnal că drepturile
copilului sunt diferite de drepturile omului. Un departament integrat reprezintă integrarea
drepturilor copilului, dar poate duce la punerea în umbră a drepturilor copilului de alte probleme.
Trebuie gândit cu mare atenţie care este cea mai bună soluţie în fiecare ţară. Cel mai important
este ca soluţia aleasă să dea importanţa necesară problemelor copiilor şi drepturilor copiilor.
Societatea civilă poate juca un rol important în susţinerea numirii unui Avocat al Copilului şi în
generarea cererii publice de înfiinţare a acestuia. Mulţi parteneri din societatea civilă au experienţa
necesară pentru a susţine înfiinţarea şi activitatea instituţiei Avocatului Copilului, cum ar fi avocaţii,
medicii, psihologii şi ONG-urile care acţionează în domeniul drepturilor copilului. Aceasta poate
avea loc în diferite moduri: de la mari campanii publice, la un lobby mai liniştit pe lângă persoanele
cheie din Guvern, Parlament sau din Comisia pentru Drepturile Omului (în ţările în care există).
O combinaţie între acestea este probabil cea mai eficientă, în funcţie de situaţia ţării şi de modul în
care funcţionează sistemul politic şi cel administrativ.
Ca exemple, pot fi aduse organizaţia Salvaţi Copiii din Suedia, care, încă din 1970 a creat instituţia
Avocatul Copilului într-o formă incipientă, dezvoltată şi legiferată mai târziu, dar şi demersul
organizaţiei Salvaţi Copiii din România care în 2001, 2007 şi 2009 a promovat utilitatea şi
necesitatea acestei instituţii în România.
12
Colaborarea cu alte instituţii
Asigurarea reparaţiilor pentru încălcările drepturilor copilului
Chiar dacă funcţionează ca o instituţie independentă, nu înseamnă că Avocatul Copilului trebuie să
acţioneze izolat. Acesta trebuie să menţină contacte apropiate cu o mulţime de alte instituţii
interesate în ceea ce priveşte drepturile copilului (guvernul, societatea civilă, sindicatele,
organizaţiile profesionale, mass-media, universităţile şi, în mod special, cu copiii. În al doilea rând,
pentru a-şi îndeplini mandatul, Avocatul Copilului trebuie să stabilească o bază de informare cât
mai largă posibil privind condiţiile de viaţă ale copiilor. În al treilea rând, colaborarea cu alte
instituţii este necesară pentru a crea alianţe puternice care să asigure că drepturile copilului
sunt cunoscute pe scară largă şi sunt respectate.
Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă ca Avocatul Copilului să poată primi plângeri şi
petiţii individuale şi să facă investigaţii. Unele instituţii de acest tip au în cadrul mandatului lor
dreptul de a primi şi de a se ocupa de plângerile individuale. Altele nu au această atribuţie, dar pot
acţiona în numele unor grupuri de copii, atunci când observă o problemă comună pentru mai mulţi
copii. Trebuie remarcat aici că tratarea cazurilor individuale ar putea necesita resurse foarte mari şi
ar putea fi imposibil ca o insituţie a Avocatului Copilului cu resurse limitate să se ocupe de acestea.
De asemenea, ar putea pune în umbră perspectiva principală şi globală pe care ar trebui să o aibă
un Avocat al Copilului, dacă acesta s-ar concentra prea mult pe rezolvarea cazurilor.
Fie că se poate ocupa de plângeri individuale sau nu, este important ca Avocatul Copilului să
supravegheze în mod constant pe cei care ar putea încălca drepturile copilului şi să aducă aceste
informaţii în atenţia părţilor responsabile la nivel guvernamental, precum şi a publicului larg.
Plângerile individuale ar putea fi folosite pentru a forma baza pentru mai multe iniţiative principale
sau generale, care să facă sugestii pentru amendarea legislaţiei sau alte măsuri care să fie luate
pentru a evita încălcări ale drepturilor copilului.
13
Cine trebuie să fie responsabil pentru înfiinţarea unei instituţii a Avocatului Copilului?
Guvernul sau Parlamentul trebuie să o considere ca fiind
responsabilitatea lor
Instituţie de sine-stătătoare sau integrată?
Societatea civilă şi ONG-urile pot sta la originea cererii de
înfiinţare a unui Avocat al Copilului
Dacă se doreşte ca Avocatul Copilului să aibă un real impact într-o ţară, instituţia trebuie să aibă un
sprijin larg din partea tuturor structurilor guvernamentale şi a celor juridice. De asemenea,
Avocatul Copilului trebuie să fie bine cunoscut de către opinia publică şi să fie perceput ca un
avocat al tuturor copiilor, nu al anumitor grupuri de populaţie. Astfel, ar urma în mod natural ca
Guvernul sau Parlamentul să poată da legimitatea necesară Avocatului Copilului. Acestea trebuie să
răspundă de înfiinţarea acestei funcţii şi de numirea Avocatului Copilului.
De-a lungul anilor, au apărut două tipuri organizaţionale de instituţii ale Avocatului Copilului:
instituţii de sine-stătătoare care se ocupă exclusiv de problemele copiilor sau departamente
care sunt integrate sau ataşate la instituţia naţională a Avocatului Poporului sau la Comisiile
Naţionale pentru Drepturile Omului. Există avantaje şi dezavantaje ale ambelor variante. O
instituţie de sine-stătătoare se poate concentra mai mult pe activitatea sa şi are mai multă
vizibilitate pentru opinia publică, dar poate fi marginalizată sau văzută ca un semnal că drepturile
copilului sunt diferite de drepturile omului. Un departament integrat reprezintă integrarea
drepturilor copilului, dar poate duce la punerea în umbră a drepturilor copilului de alte probleme.
Trebuie gândit cu mare atenţie care este cea mai bună soluţie în fiecare ţară. Cel mai important
este ca soluţia aleasă să dea importanţa necesară problemelor copiilor şi drepturilor copiilor.
Societatea civilă poate juca un rol important în susţinerea numirii unui Avocat al Copilului şi în
generarea cererii publice de înfiinţare a acestuia. Mulţi parteneri din societatea civilă au experienţa
necesară pentru a susţine înfiinţarea şi activitatea instituţiei Avocatului Copilului, cum ar fi avocaţii,
medicii, psihologii şi ONG-urile care acţionează în domeniul drepturilor copilului. Aceasta poate
avea loc în diferite moduri: de la mari campanii publice, la un lobby mai liniştit pe lângă persoanele
cheie din Guvern, Parlament sau din Comisia pentru Drepturile Omului (în ţările în care există).
O combinaţie între acestea este probabil cea mai eficientă, în funcţie de situaţia ţării şi de modul în
care funcţionează sistemul politic şi cel administrativ.
Ca exemple, pot fi aduse organizaţia Salvaţi Copiii din Suedia, care, încă din 1970 a creat instituţia
Avocatul Copilului într-o formă incipientă, dezvoltată şi legiferată mai târziu, dar şi demersul
organizaţiei Salvaţi Copiii din România care în 2001, 2007 şi 2009 a promovat utilitatea şi
necesitatea acestei instituţii în România.
12
Colaborarea cu alte instituţii
Asigurarea reparaţiilor pentru încălcările drepturilor copilului
Chiar dacă funcţionează ca o instituţie independentă, nu înseamnă că Avocatul Copilului trebuie să
acţioneze izolat. Acesta trebuie să menţină contacte apropiate cu o mulţime de alte instituţii
interesate în ceea ce priveşte drepturile copilului (guvernul, societatea civilă, sindicatele,
organizaţiile profesionale, mass-media, universităţile şi, în mod special, cu copiii. În al doilea rând,
pentru a-şi îndeplini mandatul, Avocatul Copilului trebuie să stabilească o bază de informare cât
mai largă posibil privind condiţiile de viaţă ale copiilor. În al treilea rând, colaborarea cu alte
instituţii este necesară pentru a crea alianţe puternice care să asigure că drepturile copilului
sunt cunoscute pe scară largă şi sunt respectate.
Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă ca Avocatul Copilului să poată primi plângeri şi
petiţii individuale şi să facă investigaţii. Unele instituţii de acest tip au în cadrul mandatului lor
dreptul de a primi şi de a se ocupa de plângerile individuale. Altele nu au această atribuţie, dar pot
acţiona în numele unor grupuri de copii, atunci când observă o problemă comună pentru mai mulţi
copii. Trebuie remarcat aici că tratarea cazurilor individuale ar putea necesita resurse foarte mari şi
ar putea fi imposibil ca o insituţie a Avocatului Copilului cu resurse limitate să se ocupe de acestea.
De asemenea, ar putea pune în umbră perspectiva principală şi globală pe care ar trebui să o aibă
un Avocat al Copilului, dacă acesta s-ar concentra prea mult pe rezolvarea cazurilor.
Fie că se poate ocupa de plângeri individuale sau nu, este important ca Avocatul Copilului să
supravegheze în mod constant pe cei care ar putea încălca drepturile copilului şi să aducă aceste
informaţii în atenţia părţilor responsabile la nivel guvernamental, precum şi a publicului larg.
Plângerile individuale ar putea fi folosite pentru a forma baza pentru mai multe iniţiative principale
sau generale, care să facă sugestii pentru amendarea legislaţiei sau alte măsuri care să fie luate
pentru a evita încălcări ale drepturilor copilului.
14
În multe ţări există comitete, comisii şi consilii cu mandate similare sau care se suprapun cu cel al Avocatului
Copilului. Acest lucru creează o confuzie care poate fi clarificată prin verificarea pe baza criteriilor menţionate
anterior. În special, trebuie puse următoarele întrebări:
Cum se distinge Avocatul Copilului de alte instituţii, consilii, comitete, comisii cu mandate similare?
Are Avocatul Copilului independenţa necesară?
Este Avocatul Copilului – prin mandatul său sau în practică – independent faţă de Guvern şi faţă de
alte agenţii şi liber să acţioneze fără teama de repercusiuni?
Sunt drepturile copilului obiectul său de activitate în mod exclusiv?
Poate Avocatul Copilului să se concentreze în totalitate pe nevoile şi interesele copiilor, fără să
compromită interesele altor grupuri? Dacă Avocatul Copilului este integrat în cadrul unei instituţii
naţionale pentru drepturile omului, poate acesta să se concentreze exclusiv pe copii?
Sectorial sau cuprinzător?
Include mandatul Avocatului Copilului toate persoanele sub 18 ani sau acesta are responsabilitatea
doar pentru anumite grupuri de copii sau acoperă doar anumite sectoare, cum sunt bunăstarea
copilului sau protecţia copilului?
Suficiente resurse?
Are Avocatul Copilului resursele necesare pentru a-şi exercita funcţia? Un Avocat al Copilului fără
buget nu va putea avea un prea mare impact sau nu îşi va putea îndeplini sarcinile prevăzute de funcţie.
15
Ce anume nu este Avocatul Copilului
Deoarece uneori se face confuzie în ceea ce priveşte diferenţa dintre alte instituţii, cum sunt comitetele naţionale de
coordonare pentru copii, consiliile copiilor etc., trebuie să subliniem ce anume nu este Avocatul Copilului, toate
acestea derivând din cele menţionate anterior:
implementarea Convenţiei ONU cu privire
la Drepturile Copilului
Birou executiv
Coordonator pentru guvern sau pentru alţii
Organizaţie guvernamentală sau neguvernamentală
Responsabil pentru
Avocatul Copilului nu trebuie să fie responsabil de implementarea CDC. Rolul Avocatului Copilului
este acela de a monitoriza toţi factorii care au un impact asupra vieţii copiilor. Rolul de
monitorizare include şi urmărirea îndeaproape a modului în care organizaţiile guvernamentale şi
neguvernamentale respectă şi implementează CDC.
Avocatul Copiilor nu trebuie să răspundă de punerea în aplicare a politicilor pentru copii sau a
altor politici care au legătură cu situaţia copilului la nivel naţional sau local. Avocatul Copilului
informează, promovează şi sugerează acţiuni privind drepturile copilului, dar nu poate lua decizii
sau da instrucţiuni privind alte organisme.
Rolul Avocatului Copilului nu trebuie greşit înţeles ca fiind acela de coordonator al politicilor sau
programelor pentru copii, nici în cadrul guvernului, nici al altor organizaţii, cum sunt ONG-urile
naţionale sau internaţionale.
Instituţia ideală Avocatul Copilului este înfiinţată prin decret al celei mai înalte autorităţi legislative
din ţară şi este finanţată din bani publici. Pentru a-i asigura o poziţie independentă, Avocatul
Copilului nu trebuie definit ca personal al guvernului, iar instituţia nu trebuie considerată parte a
administraţiei guvernamentale. În mod similar, instituţia Avocatul Copilului nu trebuie percepută ca
un ONG.
„Comitetul recomandă ca, ţinând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituţiilor
naţionale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării şi protecţiei
drepturilor copilului, dar şi de recomandările sale anterioare, statul parte să revizuiască statutul şi eficienţa
instituţiei Avocatului Poporului în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului, luând în considerare
şi criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resursele
umane şi financiare necesare pentru a-şi putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient şi
semnificativ, în special în ceea ce priveşte capacitatea sa de a primi şi de a examina plângeri de la/ sau în
numele copiilor legate de violarea drepturilor acestora. Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanţă
cu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înfiinţarea unei instituţii
independente a Avocatului Copilului."
Recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului, punctul 14 (2009), la raportul
consolidat al României ce reuneşte al treilea şi al patrulea raport periodic depus de către Guvernul
României în baza articolului 44 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.
RECOMANDARE
14
În multe ţări există comitete, comisii şi consilii cu mandate similare sau care se suprapun cu cel al Avocatului
Copilului. Acest lucru creează o confuzie care poate fi clarificată prin verificarea pe baza criteriilor menţionate
anterior. În special, trebuie puse următoarele întrebări:
Cum se distinge Avocatul Copilului de alte instituţii, consilii, comitete, comisii cu mandate similare?
Are Avocatul Copilului independenţa necesară?
Este Avocatul Copilului – prin mandatul său sau în practică – independent faţă de Guvern şi faţă de
alte agenţii şi liber să acţioneze fără teama de repercusiuni?
Sunt drepturile copilului obiectul său de activitate în mod exclusiv?
Poate Avocatul Copilului să se concentreze în totalitate pe nevoile şi interesele copiilor, fără să
compromită interesele altor grupuri? Dacă Avocatul Copilului este integrat în cadrul unei instituţii
naţionale pentru drepturile omului, poate acesta să se concentreze exclusiv pe copii?
Sectorial sau cuprinzător?
Include mandatul Avocatului Copilului toate persoanele sub 18 ani sau acesta are responsabilitatea
doar pentru anumite grupuri de copii sau acoperă doar anumite sectoare, cum sunt bunăstarea
copilului sau protecţia copilului?
Suficiente resurse?
Are Avocatul Copilului resursele necesare pentru a-şi exercita funcţia? Un Avocat al Copilului fără
buget nu va putea avea un prea mare impact sau nu îşi va putea îndeplini sarcinile prevăzute de funcţie.
15
Ce anume nu este Avocatul Copilului
Deoarece uneori se face confuzie în ceea ce priveşte diferenţa dintre alte instituţii, cum sunt comitetele naţionale de
coordonare pentru copii, consiliile copiilor etc., trebuie să subliniem ce anume nu este Avocatul Copilului, toate
acestea derivând din cele menţionate anterior:
implementarea Convenţiei ONU cu privire
la Drepturile Copilului
Birou executiv
Coordonator pentru guvern sau pentru alţii
Organizaţie guvernamentală sau neguvernamentală
Responsabil pentru
Avocatul Copilului nu trebuie să fie responsabil de implementarea CDC. Rolul Avocatului Copilului
este acela de a monitoriza toţi factorii care au un impact asupra vieţii copiilor. Rolul de
monitorizare include şi urmărirea îndeaproape a modului în care organizaţiile guvernamentale şi
neguvernamentale respectă şi implementează CDC.
Avocatul Copiilor nu trebuie să răspundă de punerea în aplicare a politicilor pentru copii sau a
altor politici care au legătură cu situaţia copilului la nivel naţional sau local. Avocatul Copilului
informează, promovează şi sugerează acţiuni privind drepturile copilului, dar nu poate lua decizii
sau da instrucţiuni privind alte organisme.
Rolul Avocatului Copilului nu trebuie greşit înţeles ca fiind acela de coordonator al politicilor sau
programelor pentru copii, nici în cadrul guvernului, nici al altor organizaţii, cum sunt ONG-urile
naţionale sau internaţionale.
Instituţia ideală Avocatul Copilului este înfiinţată prin decret al celei mai înalte autorităţi legislative
din ţară şi este finanţată din bani publici. Pentru a-i asigura o poziţie independentă, Avocatul
Copilului nu trebuie definit ca personal al guvernului, iar instituţia nu trebuie considerată parte a
administraţiei guvernamentale. În mod similar, instituţia Avocatul Copilului nu trebuie percepută ca
un ONG.
„Comitetul recomandă ca, ţinând cont de comentariul său general nr. 2 (2002) cu privire la rolul instituţiilor
naţionale independente pentru apărarea drepturilor omului din domeniul promovării şi protecţiei
drepturilor copilului, dar şi de recomandările sale anterioare, statul parte să revizuiască statutul şi eficienţa
instituţiei Avocatului Poporului în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului, luând în considerare
şi criteriile prevăzute în Principiile de la Paris. Acest organism trebuie să beneficieze de toate resursele
umane şi financiare necesare pentru a-şi putea duce la îndeplinire mandatul într-un mod eficient şi
semnificativ, în special în ceea ce priveşte capacitatea sa de a primi şi de a examina plângeri de la/ sau în
numele copiilor legate de violarea drepturilor acestora. Comitetul recomandă ca statul parte, în concordanţă
cu recomandările anterioare, să realizeze în continuare eforturi pentru înfiinţarea unei instituţii
independente a Avocatului Copilului."
Recomandările Comitetului ONU pentru drepturile copilului, punctul 14 (2009), la raportul
consolidat al României ce reuneşte al treilea şi al patrulea raport periodic depus de către Guvernul
României în baza articolului 44 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.
RECOMANDARE
16
De ce este important Avocatul Copilului
Care sunt funcţiile speciale ale Avocatului Copilului?
Avocatul Copilului are o poziţie specială datorită bazei legale, independenţei şi a lipsei puterii executive.
Acestea creează roluri speciale şi unice pentru Avocatul Copilului, precum şi metode de lucru speciale.
Se pronunţă în calitate de apărător al copiilor
şi al drepturilor copilului
Acţionează ca „watchdog” (agent de monitorizare)
În cele mai multe cazuri, calitatea de apărător al drepturilor copiilor va constitui cea mai
importantă parte a activităţii Avocatului Copilului. Sarcina prioritară a Avocatului Copilului este să
reprezinte exclusiv interesele copiilor şi tinerilor. Acesta se poate pronunţa public sau se poate
adresa guvernului sau reprezentanţilor societăţii civile în mod direct şi privat. O importantă
provocare pentru Avocatul Copilului este să găsească cele mai potrivite şi mai eficiente moduri de
a-şi juca rolul, în funcţie de natura problemelor, precum şi de situaţia sistemului juridic şi a celui
politic din ţara respectivă. Pentru a fi ascultat şi pentru ca sugestiile sale să fie urmate, este
important ca Avocatul Copilului să vorbească clar şi convingător. Acesta trebuie să dovedească
faptul că singura preocupare a sa sunt copiii şi să dea dovadă de o deosebită integritate în numele
copiilor. Avocatul Copilului poate cere să se acorde o mai mare atenţie intereselor copiilor atunci
când sunt formulate legi şi politici şi poate ajuta pentru a face copiii mai vizibili de către publicul
larg. Avocatul Copilului poate ajuta şi la creşterea gradului de conştientizare al societăţii privind
drepturile copilului.
Uneori nu este suficient să fii doar un apărător al copiilor. Un „watchdog” este necesar – cineva
care poate monitoriza în mod serios dacă guvernul sau alte instituţii nu fac ceea ce ar trebui să
facă pentru copii şi pentru drepturile lor. Rolul de „watchdog” este probabil cel mai adesea asociat
cu Avocatul Copilului.
O parte deosebit de importantă a rolului de „watchdog” este de a monitoriza implementarea
drepturilor copilului la toate nivelurile în ţară, prin colectarea de informaţii relevante şi
credibile. În mod special, Avocatul Copilului trebuie să urmărească situaţia copiilor care ar putea fi
uitaţi – copii care aparţin minorităţilor sau altor grupuri care ar putea fi discriminate.
Fiind numit de către Guvern sau Parlament şi având o bază legală, Avocatul Copilului se află în
poziţia unică de a monitoriza îndeaproape situaţia copiilor din ţara sa. Monitorizarea trebuie să fie
urmată de observaţii care să fie larg cunoscute. Dacă acestea conţin critici la adresa guvernului sau
a altor instituţii, uneori, va fi nevoie de un mare curaj pentru a face acest lucru. Şi aceasta cere un
mare grad de integritate din partea persoanei care deţine funcţia de Avocat al Copilului.
17
Influenţează legile şi politicile publice
Centralizează informaţii privind situaţia copiilor
Să fie disponibil ca partener
de dialog pentru copii
Implementarea efectivă a CDC depinde de legile naţionale corespunzătoare, care reflectă
principiile şi regulile stabilite prin aceasta. Multe ţări nu aveau o astfel de legislaţie înainte de
ratificarea CDC. Avocatul Copilului poate avea o contribuţie importantă, făcând presiuni şi
contribuind atunci când revizuirea legilor este necesară. Acesta poate urmări cu atenţie noua
legislaţie propusă şi poate face comentarii dacă nu este compatibilă cu CDC sau dacă neglijează
interesele copiilor. O altă sarcină pe care mulţi Avocaţi ai Copilului şi-o asumă este aceea de a face
investigaţii şi de a pregăti rapoarte privind aspecte ale politicilor publice sau ale practicilor care
afectează copiii. Aceste rapoarte pot conţine recomandări explicite referitoare la amendamente
sau pot prezenta idei noi.
În cele mai multe ţări, lipsesc informaţiile relevante şi credibile despre situaţia actuală a copiilor.
Institutele naţionale de statistică colectează numeroase date legate de situaţia economică şi socială
a ţării, dar foarte des ignoră colectarea de date sau analiza datelor care îi pot informa în mod
corespunzător pe cei care elaborează politici, legislativul sau publicul despre modul în care trăiesc
copiii din acea ţară. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului cere în mod activ astfel de
informaţii, care servesc drept instrument pentru a evalua dacă CDC este implementată
corespunzător. Nu se poate aştepta ca Avocatul Copilului să aibă competenţa necesară sau
capacitatea de a colecta date la scară largă. Totuşi, acesta poate susţine un scop important, făcând
presiuni asupra birourilor statistice şi cercetătorilor să înceapă să colecteze şi să analizeze date
relevante. În cele mai multe ţări, principala problemă nu
este lipsa de date, ci mai degrabă faptul că acestea sunt
inconsistente şi nu sunt analizate de diferite instituţii
guvernamentale şi secretariate ale ONG-urilor. Avocatul
Copilului poate colecta datele disponibile şi le poate
pune la dipoziţie unei audienţe lărgite.
În cele mai multe ţări există puţine canale sau niciunul
prin care copiii să-şi poată exprima opiniile şi
preocupările către publicul larg sau către guvern. Avocatul
Copilului poate servi ca partener de dialog pentru copii,
ca o persoană cu care copiii pot lua legătura fără prea
multe dificultăţi şi fără riscul unor repercusiuni. În multe
ţări, accesul la o linie telefonică gratuită, poştă sau
e-mail vor ajuta. Totuşi, în majoritatea ţărilor, contactul
personal cu Avocatul Copilului sau cu o persoană care
lucrează în cadrul instituţiei este probabil calea cea mai
realistă de a stabili contactul. Avocatul Copilului trebuie
să fie vizibil şi în afara capitalei, să existe ca Avocat al
16
De ce este important Avocatul Copilului
Care sunt funcţiile speciale ale Avocatului Copilului?
Avocatul Copilului are o poziţie specială datorită bazei legale, independenţei şi a lipsei puterii executive.
Acestea creează roluri speciale şi unice pentru Avocatul Copilului, precum şi metode de lucru speciale.
Se pronunţă în calitate de apărător al copiilor
şi al drepturilor copilului
Acţionează ca „watchdog” (agent de monitorizare)
În cele mai multe cazuri, calitatea de apărător al drepturilor copiilor va constitui cea mai
importantă parte a activităţii Avocatului Copilului. Sarcina prioritară a Avocatului Copilului este să
reprezinte exclusiv interesele copiilor şi tinerilor. Acesta se poate pronunţa public sau se poate
adresa guvernului sau reprezentanţilor societăţii civile în mod direct şi privat. O importantă
provocare pentru Avocatul Copilului este să găsească cele mai potrivite şi mai eficiente moduri de
a-şi juca rolul, în funcţie de natura problemelor, precum şi de situaţia sistemului juridic şi a celui
politic din ţara respectivă. Pentru a fi ascultat şi pentru ca sugestiile sale să fie urmate, este
important ca Avocatul Copilului să vorbească clar şi convingător. Acesta trebuie să dovedească
faptul că singura preocupare a sa sunt copiii şi să dea dovadă de o deosebită integritate în numele
copiilor. Avocatul Copilului poate cere să se acorde o mai mare atenţie intereselor copiilor atunci
când sunt formulate legi şi politici şi poate ajuta pentru a face copiii mai vizibili de către publicul
larg. Avocatul Copilului poate ajuta şi la creşterea gradului de conştientizare al societăţii privind
drepturile copilului.
Uneori nu este suficient să fii doar un apărător al copiilor. Un „watchdog” este necesar – cineva
care poate monitoriza în mod serios dacă guvernul sau alte instituţii nu fac ceea ce ar trebui să
facă pentru copii şi pentru drepturile lor. Rolul de „watchdog” este probabil cel mai adesea asociat
cu Avocatul Copilului.
O parte deosebit de importantă a rolului de „watchdog” este de a monitoriza implementarea
drepturilor copilului la toate nivelurile în ţară, prin colectarea de informaţii relevante şi
credibile. În mod special, Avocatul Copilului trebuie să urmărească situaţia copiilor care ar putea fi
uitaţi – copii care aparţin minorităţilor sau altor grupuri care ar putea fi discriminate.
Fiind numit de către Guvern sau Parlament şi având o bază legală, Avocatul Copilului se află în
poziţia unică de a monitoriza îndeaproape situaţia copiilor din ţara sa. Monitorizarea trebuie să fie
urmată de observaţii care să fie larg cunoscute. Dacă acestea conţin critici la adresa guvernului sau
a altor instituţii, uneori, va fi nevoie de un mare curaj pentru a face acest lucru. Şi aceasta cere un
mare grad de integritate din partea persoanei care deţine funcţia de Avocat al Copilului.
17
Influenţează legile şi politicile publice
Centralizează informaţii privind situaţia copiilor
Să fie disponibil ca partener
de dialog pentru copii
Implementarea efectivă a CDC depinde de legile naţionale corespunzătoare, care reflectă
principiile şi regulile stabilite prin aceasta. Multe ţări nu aveau o astfel de legislaţie înainte de
ratificarea CDC. Avocatul Copilului poate avea o contribuţie importantă, făcând presiuni şi
contribuind atunci când revizuirea legilor este necesară. Acesta poate urmări cu atenţie noua
legislaţie propusă şi poate face comentarii dacă nu este compatibilă cu CDC sau dacă neglijează
interesele copiilor. O altă sarcină pe care mulţi Avocaţi ai Copilului şi-o asumă este aceea de a face
investigaţii şi de a pregăti rapoarte privind aspecte ale politicilor publice sau ale practicilor care
afectează copiii. Aceste rapoarte pot conţine recomandări explicite referitoare la amendamente
sau pot prezenta idei noi.
În cele mai multe ţări, lipsesc informaţiile relevante şi credibile despre situaţia actuală a copiilor.
Institutele naţionale de statistică colectează numeroase date legate de situaţia economică şi socială
a ţării, dar foarte des ignoră colectarea de date sau analiza datelor care îi pot informa în mod
corespunzător pe cei care elaborează politici, legislativul sau publicul despre modul în care trăiesc
copiii din acea ţară. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului cere în mod activ astfel de
informaţii, care servesc drept instrument pentru a evalua dacă CDC este implementată
corespunzător. Nu se poate aştepta ca Avocatul Copilului să aibă competenţa necesară sau
capacitatea de a colecta date la scară largă. Totuşi, acesta poate susţine un scop important, făcând
presiuni asupra birourilor statistice şi cercetătorilor să înceapă să colecteze şi să analizeze date
relevante. În cele mai multe ţări, principala problemă nu
este lipsa de date, ci mai degrabă faptul că acestea sunt
inconsistente şi nu sunt analizate de diferite instituţii
guvernamentale şi secretariate ale ONG-urilor. Avocatul
Copilului poate colecta datele disponibile şi le poate
pune la dipoziţie unei audienţe lărgite.
În cele mai multe ţări există puţine canale sau niciunul
prin care copiii să-şi poată exprima opiniile şi
preocupările către publicul larg sau către guvern. Avocatul
Copilului poate servi ca partener de dialog pentru copii,
ca o persoană cu care copiii pot lua legătura fără prea
multe dificultăţi şi fără riscul unor repercusiuni. În multe
ţări, accesul la o linie telefonică gratuită, poştă sau
e-mail vor ajuta. Totuşi, în majoritatea ţărilor, contactul
personal cu Avocatul Copilului sau cu o persoană care
lucrează în cadrul instituţiei este probabil calea cea mai
realistă de a stabili contactul. Avocatul Copilului trebuie
să fie vizibil şi în afara capitalei, să existe ca Avocat al
18
Copilului pentru toţii copiii din ţara respectivă. Acesta trebuie să aibă contacte extinse cu copiii din
întreaga sa zonă de acţiune pentru a crea o bază solidă pentru acţiunile sale, care au în vedere
probleme generale sau specifice cu care se confruntă copiii.
Iniţiativele pe care Avocatul Copilului trebuie să le promoveze pentru a facilita dialogul cu copiii ar
putea include, de exemplu: linii telefonice la care copiii pot suna gratuit pentru a vorbi despre
ideile şi preocupările lor; întâlniri cu copiii în comunităţile în care trăiesc; forumuri naţionale sau
întâlniri la care copiii sunt invitaţi să discute sau să ridice probleme de interes naţional; grupuri
consultative ale copiilor prin care Avocatul Copilului poate testa anumite idei sau îi poate consulta
privind politicile; audieri ale copiilor; redactarea de materiale adecvate vârstei copiilor.
În cele mai multe ţări nu există tradiţii puternice legate de implicarea copiilor în procesele
democratice sau participarea lor la luarea deciziilor în cadrul comunităţilor lor. Avocatul Copilului
poate facilita participarea copiilor prin crearea condiţiilor în care copiii să-şi poată exprima
opiniile. Având un dialog cu copiii, Avocatul Copilului va şti care sunt problemele care preocupă
grupuri largi de copii şi îi va putea ajuta, aducând în centrul atenţiei aceste probleme. Ascultarea
opiniei copiilor, implicarea lor în procesul de luare de decizii sau de formulare a punctelor de
vedere şi în activităţile practice ale Avocatului Copilului contribuie hotărâtor la eficienţa activităţii
acestei instituţii.
Pentru a fi credibil atunci când vorbeşte în numele copiilor, Avocatul Copilului trebuie să menţină
un contact apropiat cu copiii, să asculte care sunt preocupările lor şi să le transmită mai departe,
astfel încât mesajul să nu fie distorsionat. Şi mai important este faptul că Avocatul Copilului poate
dezvolta modalităţi şi mijloace prin care copiii să poată vorbi direct guvernului, politicienilor,
legislativului sau publicului larg despre experienţele şi preocupările lor.
Un rol special pe care Avocatul Copilului îl poate avea este acela de a primi plângeri de la copii
despre neglijarea sau încălcarea drepturilor lor. În unele ţări, Avocatul Copilului are mandatul oficial
de a primi plângeri individuale şi de a le soluţiona prin canale relevante. În alte ţări, Avocatul
Copilului nu are acest drept, dar poate sfătui copilul care adresează plângerea cui să se adreseze
pentru a fi ajutat. Când se acumulează mai multe plângeri de la copii, acestea pot servi drept bază
pentru iniţiativele Avocatului Copilului de a propune modificări ale legislaţiei sau ale politicilor care
nu servesc copiii sau încalcă drepturile lor.
Să faciliteze participarea copiilor
Să i se adreseze plângeri privind încălcarea drepturilor copilului
19
Avocatul Copilului deţine o poziţie unică pentru a colabora cu alţii
În situaţia sa unică de agenţie independentă, Avocatul Copilului deţine o poziţie specială pentru a colabora cu alţii.
De asemenea, atunci cînd resursele sunt limitate, este dificil ca Avocatul Copilului să facă tot ceea ce se înscrie în
cadrul mandatului său. De aceea, stabilirea de parteneriate cu alţi actori sociali interesaţi şi relevanţi urmează în
mod natural. Există două grupuri principale de parteneri pentru Avocatul Copilului:
Parteneri guvernamentali
ONG-urile şi partenerii din cadrul societăţii civile
Stabilirea unui dialog constructiv cu Guvernul, la toate nivelurile, ar deschide canale pentru ca
Avocatul Copilului să poată contribui cu sugestii şi să poată influenţa acordarea unei mai mari
importanţe drepturilor copilului. În mod normal, Avocatul Copilului nu face parte din administraţia
guvernamentală, dar trebuie să aibă acces la informaţii relevante deţinute de Guvern, atunci când
sunt necesare. Dacă este inclusă în mandatul oficial al Avocatului Copilului, o sarcină importantă
pentru acesta ar fi să stabilească mecanisme bine puse la punct pentru a contribui şi a face
comentarii în cazul revizuirilor legislative şi al elaborării de politici.
Avocatul Copilului poate stabili parteneriate sau alianţe cu ONG-uri (de la ONG-uri
internaţionale sau naţionale, până la grupuri care activează la nivel local) care lucrează pentru şi cu
copii. Împreună, pot susţine acordarea unei mai mari atenţii situaţiei copiilor din ţara respectivă,
pot cere ca legislaţia să asigure drepturile şi interesele copiilor sau schimbări la nivelul politicilor în
domenii în care interesele copiilor sunt neglijate.
O altă arie în care Avocatul Copilului şi ONG-urile ar putea lucra împreună este colectarea de
informaţii privind implementarea CDC, pentru a fi prezentate Comitetului ONU pentru
Drepturile Copilului. Atunci când transmit rapoarte suplimentare comune sau individuale, se pune
întrebarea ce anume este mai potrivit sau practic. În fiecare caz, coordonarea acestor contribuţii
va genera un mai mare impact asupra Comitetului.
18
Copilului pentru toţii copiii din ţara respectivă. Acesta trebuie să aibă contacte extinse cu copiii din
întreaga sa zonă de acţiune pentru a crea o bază solidă pentru acţiunile sale, care au în vedere
probleme generale sau specifice cu care se confruntă copiii.
Iniţiativele pe care Avocatul Copilului trebuie să le promoveze pentru a facilita dialogul cu copiii ar
putea include, de exemplu: linii telefonice la care copiii pot suna gratuit pentru a vorbi despre
ideile şi preocupările lor; întâlniri cu copiii în comunităţile în care trăiesc; forumuri naţionale sau
întâlniri la care copiii sunt invitaţi să discute sau să ridice probleme de interes naţional; grupuri
consultative ale copiilor prin care Avocatul Copilului poate testa anumite idei sau îi poate consulta
privind politicile; audieri ale copiilor; redactarea de materiale adecvate vârstei copiilor.
În cele mai multe ţări nu există tradiţii puternice legate de implicarea copiilor în procesele
democratice sau participarea lor la luarea deciziilor în cadrul comunităţilor lor. Avocatul Copilului
poate facilita participarea copiilor prin crearea condiţiilor în care copiii să-şi poată exprima
opiniile. Având un dialog cu copiii, Avocatul Copilului va şti care sunt problemele care preocupă
grupuri largi de copii şi îi va putea ajuta, aducând în centrul atenţiei aceste probleme. Ascultarea
opiniei copiilor, implicarea lor în procesul de luare de decizii sau de formulare a punctelor de
vedere şi în activităţile practice ale Avocatului Copilului contribuie hotărâtor la eficienţa activităţii
acestei instituţii.
Pentru a fi credibil atunci când vorbeşte în numele copiilor, Avocatul Copilului trebuie să menţină
un contact apropiat cu copiii, să asculte care sunt preocupările lor şi să le transmită mai departe,
astfel încât mesajul să nu fie distorsionat. Şi mai important este faptul că Avocatul Copilului poate
dezvolta modalităţi şi mijloace prin care copiii să poată vorbi direct guvernului, politicienilor,
legislativului sau publicului larg despre experienţele şi preocupările lor.
Un rol special pe care Avocatul Copilului îl poate avea este acela de a primi plângeri de la copii
despre neglijarea sau încălcarea drepturilor lor. În unele ţări, Avocatul Copilului are mandatul oficial
de a primi plângeri individuale şi de a le soluţiona prin canale relevante. În alte ţări, Avocatul
Copilului nu are acest drept, dar poate sfătui copilul care adresează plângerea cui să se adreseze
pentru a fi ajutat. Când se acumulează mai multe plângeri de la copii, acestea pot servi drept bază
pentru iniţiativele Avocatului Copilului de a propune modificări ale legislaţiei sau ale politicilor care
nu servesc copiii sau încalcă drepturile lor.
Să faciliteze participarea copiilor
Să i se adreseze plângeri privind încălcarea drepturilor copilului
19
Avocatul Copilului deţine o poziţie unică pentru a colabora cu alţii
În situaţia sa unică de agenţie independentă, Avocatul Copilului deţine o poziţie specială pentru a colabora cu alţii.
De asemenea, atunci cînd resursele sunt limitate, este dificil ca Avocatul Copilului să facă tot ceea ce se înscrie în
cadrul mandatului său. De aceea, stabilirea de parteneriate cu alţi actori sociali interesaţi şi relevanţi urmează în
mod natural. Există două grupuri principale de parteneri pentru Avocatul Copilului:
Parteneri guvernamentali
ONG-urile şi partenerii din cadrul societăţii civile
Stabilirea unui dialog constructiv cu Guvernul, la toate nivelurile, ar deschide canale pentru ca
Avocatul Copilului să poată contribui cu sugestii şi să poată influenţa acordarea unei mai mari
importanţe drepturilor copilului. În mod normal, Avocatul Copilului nu face parte din administraţia
guvernamentală, dar trebuie să aibă acces la informaţii relevante deţinute de Guvern, atunci când
sunt necesare. Dacă este inclusă în mandatul oficial al Avocatului Copilului, o sarcină importantă
pentru acesta ar fi să stabilească mecanisme bine puse la punct pentru a contribui şi a face
comentarii în cazul revizuirilor legislative şi al elaborării de politici.
Avocatul Copilului poate stabili parteneriate sau alianţe cu ONG-uri (de la ONG-uri
internaţionale sau naţionale, până la grupuri care activează la nivel local) care lucrează pentru şi cu
copii. Împreună, pot susţine acordarea unei mai mari atenţii situaţiei copiilor din ţara respectivă,
pot cere ca legislaţia să asigure drepturile şi interesele copiilor sau schimbări la nivelul politicilor în
domenii în care interesele copiilor sunt neglijate.
O altă arie în care Avocatul Copilului şi ONG-urile ar putea lucra împreună este colectarea de
informaţii privind implementarea CDC, pentru a fi prezentate Comitetului ONU pentru
Drepturile Copilului. Atunci când transmit rapoarte suplimentare comune sau individuale, se pune
întrebarea ce anume este mai potrivit sau practic. În fiecare caz, coordonarea acestor contribuţii
va genera un mai mare impact asupra Comitetului.
21
(1)Consiliul Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Geneva a adoptat în
17 iunie 2011 proiectul final al protocolului facultativ care stabileşte un mecanism de luare în
considerare a plângerilor privind violările drepturilor copilului. După adoptarea de către Adunarea
Generală şi ratificarea de către Statele părţi la CDC, noul protocol va permite Comitetului
Drepturilor Copilului să examineze plângerile provenite de la copii şi reprezentanţii lor cu referire
la încălcări ale drepturilor lor.
Comitetul pentru Drepturile Copilului apreciază contribuţiile şi informaţiile suplimentare
transmise de Statele Părţi, acestea fiind examinate de Comitet. Astfel de informaţii pot, de exemplu,
să aducă în atenţia Comitetului situaţii în care Guvernul neglijează sau încalcă principiile enunţate
în CDC sau situaţii în care Guvernul reţine informaţii relevante. Avocatul Copilului poate transmite
un raport suplimentar individual către Comitet sau poate transmite un raport comun cu ONG-urile.
Avocatul Copilului va avea ocazia să se întâlnească personal cu Comitetul şi să transmită informaţiile
individual. Experienţa arată că Comitetul acordă o mare importanţă unor astfel de informaţii.
De exemplu, le foloseşte ca bază pentru formularea de întrebări pentru reprezentanţii Statului
Parte în timpul examinării în cadrul Comitetului.
Transmiterea de informaţii către Comitetul ONU
pentru Drepturile Copilului
20
Avocatul Copilului nu va avea un rol formal în implementarea CDC. Totuşi, poziţia specială a Avocatului Copilului face
ca acesta să aibă sarcina importantă de a reaminti în mod constant Guvernului despre responsabilitatea sa de a
mări gradul de conştientizare a publicului larg privind probleme relevante pentru implementarea şi monitorizarea
CDC şi colaborarea cu parteneri relevanţi în acest sens.
Se angajează în dialog cu Guvernul şi cu legislativul
Informează publicul şi este un apărător activ
al drepturilor copilului
Primeşte informaţii şi plângeri de la copii
Multe ţări trebuie să modifice legi naţionale ca urmare a ratificării CDC pentru a asigura
concordanţa deplină cu prevederile acesteia. De asemenea, trebuie să se asigure că politicile au ca
scop implementarea optimă a prevederilor CDC. După examinarea de către Comitetul pentru
Drepturile Copilului, guvernele trebuie să urmeze recomandările privind amendamente în
implementarea acesteia. Avocatul Copilului poate influenţa acest proces în două moduri:
1. Să stabilească un dialog cu guvernul şi cu legislativul pentru a le reaminti de obligaţiile lor de
a implementa activ CDC. Prin acest dialog, Avocatul Copilului poate prezenta idei
constructive şi sugestii privind modul în care să aibă loc implementarea. Să reamintească
Guvernului că toate grupurile de copii au drepturi, fără discriminare.
2. Dacă această abordare nu funcţionează, Avocatul Copilului are obligaţia să ridice aceste
probleme în mod public.
În multe ţări, gradul general de conştientizare privind drepturile copilului este scăzut. Există şi
opinii conform cărora copiii nu ar trebui să aibă propriile lor drepturi. Prin urmare, Avocatul
Copilului are o sarcină importantă şi se confruntă cu o provocare în informarea publicului larg
despre CDC şi ce înseamnă aceasta în mod practic la toate nivelurile societăţii. Această sarcină
include şi informarea publicului despre observaţiile Comitetului pentru Drepturile Copilului, în
special când acestea necesită amendarea legislaţiei, a politicilor sau a practicilor care sunt
incompatibile cu CDC.
Spre deosebire de alte organisme pentru anumite tratate ONU privind drepturile omului,
Comitetul pentru Drepturile Copilului nu este mandatat să primească plângeri individuale.(1)
Acestea trebuie administrate la nivel naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului este mandatat să se
ocupe de plângerile individuale şi are puterea şi mecanismele pentru a schimba situaţia sau de a
aplica sancţiuni. În ţările în care Avocatul Copilului nu este mandatat în mod specific să se ocupe de
plângeri, acesta poate colecta informaţii de la copii, în mod individual. Dacă se constată o
discriminare continuă sau neglijarea CDC, Avocatul Copilului poate acţiona la nivel general, prin a
atrage atenţia guvernului sau altor instituţii care răspund de această problemă.
Avocatul Copilului poate avea o influenţă semnificativă în implementarea CDC
21
(1)Consiliul Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Geneva a adoptat în
17 iunie 2011 proiectul final al protocolului facultativ care stabileşte un mecanism de luare în
considerare a plângerilor privind violările drepturilor copilului. După adoptarea de către Adunarea
Generală şi ratificarea de către Statele părţi la CDC, noul protocol va permite Comitetului
Drepturilor Copilului să examineze plângerile provenite de la copii şi reprezentanţii lor cu referire
la încălcări ale drepturilor lor.
Comitetul pentru Drepturile Copilului apreciază contribuţiile şi informaţiile suplimentare
transmise de Statele Părţi, acestea fiind examinate de Comitet. Astfel de informaţii pot, de exemplu,
să aducă în atenţia Comitetului situaţii în care Guvernul neglijează sau încalcă principiile enunţate
în CDC sau situaţii în care Guvernul reţine informaţii relevante. Avocatul Copilului poate transmite
un raport suplimentar individual către Comitet sau poate transmite un raport comun cu ONG-urile.
Avocatul Copilului va avea ocazia să se întâlnească personal cu Comitetul şi să transmită informaţiile
individual. Experienţa arată că Comitetul acordă o mare importanţă unor astfel de informaţii.
De exemplu, le foloseşte ca bază pentru formularea de întrebări pentru reprezentanţii Statului
Parte în timpul examinării în cadrul Comitetului.
Transmiterea de informaţii către Comitetul ONU
pentru Drepturile Copilului
20
Avocatul Copilului nu va avea un rol formal în implementarea CDC. Totuşi, poziţia specială a Avocatului Copilului face
ca acesta să aibă sarcina importantă de a reaminti în mod constant Guvernului despre responsabilitatea sa de a
mări gradul de conştientizare a publicului larg privind probleme relevante pentru implementarea şi monitorizarea
CDC şi colaborarea cu parteneri relevanţi în acest sens.
Se angajează în dialog cu Guvernul şi cu legislativul
Informează publicul şi este un apărător activ
al drepturilor copilului
Primeşte informaţii şi plângeri de la copii
Multe ţări trebuie să modifice legi naţionale ca urmare a ratificării CDC pentru a asigura
concordanţa deplină cu prevederile acesteia. De asemenea, trebuie să se asigure că politicile au ca
scop implementarea optimă a prevederilor CDC. După examinarea de către Comitetul pentru
Drepturile Copilului, guvernele trebuie să urmeze recomandările privind amendamente în
implementarea acesteia. Avocatul Copilului poate influenţa acest proces în două moduri:
1. Să stabilească un dialog cu guvernul şi cu legislativul pentru a le reaminti de obligaţiile lor de
a implementa activ CDC. Prin acest dialog, Avocatul Copilului poate prezenta idei
constructive şi sugestii privind modul în care să aibă loc implementarea. Să reamintească
Guvernului că toate grupurile de copii au drepturi, fără discriminare.
2. Dacă această abordare nu funcţionează, Avocatul Copilului are obligaţia să ridice aceste
probleme în mod public.
În multe ţări, gradul general de conştientizare privind drepturile copilului este scăzut. Există şi
opinii conform cărora copiii nu ar trebui să aibă propriile lor drepturi. Prin urmare, Avocatul
Copilului are o sarcină importantă şi se confruntă cu o provocare în informarea publicului larg
despre CDC şi ce înseamnă aceasta în mod practic la toate nivelurile societăţii. Această sarcină
include şi informarea publicului despre observaţiile Comitetului pentru Drepturile Copilului, în
special când acestea necesită amendarea legislaţiei, a politicilor sau a practicilor care sunt
incompatibile cu CDC.
Spre deosebire de alte organisme pentru anumite tratate ONU privind drepturile omului,
Comitetul pentru Drepturile Copilului nu este mandatat să primească plângeri individuale.(1)
Acestea trebuie administrate la nivel naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului este mandatat să se
ocupe de plângerile individuale şi are puterea şi mecanismele pentru a schimba situaţia sau de a
aplica sancţiuni. În ţările în care Avocatul Copilului nu este mandatat în mod specific să se ocupe de
plângeri, acesta poate colecta informaţii de la copii, în mod individual. Dacă se constată o
discriminare continuă sau neglijarea CDC, Avocatul Copilului poate acţiona la nivel general, prin a
atrage atenţia guvernului sau altor instituţii care răspund de această problemă.
Avocatul Copilului poate avea o influenţă semnificativă în implementarea CDC
22
Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune
Este important să înţelegem că Avocatul Copilului şi ONG-urile, datorită mandatelor lor şi a modului de operare, au roluri şi funcţii diferite. În cele mai multe cazuri, aceste roluri sunt complementare şi pot fi combinate în mod eficient, astfel încât impactul să fie mai mare. În alte cazuri, rolurile lor sunt diferite şi nu pot fi combinate.
Advocacy pentru drepturile copilului
Promovarea participării copiilor
Monitorizarea responsabilităţilor Guvernului
Avocatul Copilului poate colabora cu ONG-urile în eforturile acestora de a informa despre
drepturile copilului şi de a promova implementarea eficientă a acestora. Împreună, pot stabili
parteneriate puternice, cu un mare impact. În multe ţări, astfel de alianţe au funcţionat, în sensul că
au câştigat o mai mare atenţie şi un mai mare interes pentru drepturile copilului în general sau
pentru probleme speciale legate de drepturile copilului. Activitatea de advocacy poate include şi
lobby-ul pe lângă administraţia guvernamentală sau Parlament de a promova noi legi, politici sau
modificări ale legilor sau politicilor existente.
Avocatul Copilului şi ONG-urile pot lucra împreună pentru a promova participarea copiilor, la
nivel local sau naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului a colaborat cu ONG-uri în activităţi care
au vizat promovarea opiniilor copiilor la Comitetul pentru Drepturile Copilului, Guvern sau în
raportul suplimentar prezentat de ONG-uri.
Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune în a vedea că Guvernul face tot ce este
posibil pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate în cadrul CDC. Avocatul Copilului şi ONG-urile îşi
pot completa sarcinile în mod eficient, de exemplu, combinând informaţii din diferite surse şi
diferite arii de competenţă. Avocatul Copilului şi ONG-urile pot să-şi unească forţele în importanta
sarcină de a reaminti Guvernului despre obligaţiile sale de a urmări aplicarea recomandărilor
Comitetului pentru Drepturile Copilului şi de a implementa măsurile necesare pentru a îmbunătăţi
respectarea CDC.
Relaţia dintre Avocatul Copilului şi ONG-uri
23
Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese diferite sau diferite domenii în care operează
ONG-urile pot monitoriza Avocatul Copilului
Avocatul Copilului poate monitoriza activitatea ONG-urilor
Privilegii speciale ale Avocatului Copilului
ONG-urile pot juca un rol important în a urmări cu atenţie activitatea Avocatului Copilului. Este
acesta atât de activ precum ar trebui să fie? Există probleme legate de drepturile copilului sau
încălcări pe care Avocatul Copilului nu le vede sau de care nu doreşte să se ocupe? Atunci, ONG-
urile pot acţiona, fie adresându-se Avocatului Copilului direct, fie făcând aceste lucruri publice.
Avocatul Copilului trebuie să fie liber să se pronunţe dacă ONG-urile îşi neglijează rolul de
apărători şi protectori ai drepturilor copilului. De asemenea, ONG-urile pot folosi practici care nu
sunt compatibile cu CDC. Avocatul Copilului nu trebuie să se abţină să se pronunţe, dacă ONG-urile
acţionează cu privire la drepturile copilului într-un mod care poate fi pus la îndoială, chiar dacă
acestea ar fi parteneri şi susţinători importanţi ai Avocatului Copilului.
Având mandate şi roluri diferite, ONG-urile şi Avocatul Copilului pot avea acces la diferite surse şi
tipuri de informare. În unele ţări, Avocatul Copilului poate avea drepturi exclusive în privinţa unor
informaţii interne din cadrul guvernului şi a unor documente ale tribunalelor sau acces la informaţii
la care publicul nu are acces. ONG-urile trebuie să aibă încredere şi să accepte că Avocatul
Copilului foloseşte astfel de informaţii în beneficiul copiilor. Avocatul Copilului poate avea acces
mai uşor la Guvern şi la Parlament. ONG-urile pot considera folosirea Avocatului Copilului drept
canal de informare a autorităţilor.
Avocatul Copilului şi ONG-urile trebuie să accepte că au roluri diferite. Acestea trebuie să vadă
acest lucru ca pe un punct forte, deoarece aceste roluri sunt mai degrabă complementare şi nu se
exclud reciproc.
22
Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune
Este important să înţelegem că Avocatul Copilului şi ONG-urile, datorită mandatelor lor şi a modului de operare, au roluri şi funcţii diferite. În cele mai multe cazuri, aceste roluri sunt complementare şi pot fi combinate în mod eficient, astfel încât impactul să fie mai mare. În alte cazuri, rolurile lor sunt diferite şi nu pot fi combinate.
Advocacy pentru drepturile copilului
Promovarea participării copiilor
Monitorizarea responsabilităţilor Guvernului
Avocatul Copilului poate colabora cu ONG-urile în eforturile acestora de a informa despre
drepturile copilului şi de a promova implementarea eficientă a acestora. Împreună, pot stabili
parteneriate puternice, cu un mare impact. În multe ţări, astfel de alianţe au funcţionat, în sensul că
au câştigat o mai mare atenţie şi un mai mare interes pentru drepturile copilului în general sau
pentru probleme speciale legate de drepturile copilului. Activitatea de advocacy poate include şi
lobby-ul pe lângă administraţia guvernamentală sau Parlament de a promova noi legi, politici sau
modificări ale legilor sau politicilor existente.
Avocatul Copilului şi ONG-urile pot lucra împreună pentru a promova participarea copiilor, la
nivel local sau naţional. În unele ţări, Avocatul Copilului a colaborat cu ONG-uri în activităţi care
au vizat promovarea opiniilor copiilor la Comitetul pentru Drepturile Copilului, Guvern sau în
raportul suplimentar prezentat de ONG-uri.
Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese comune în a vedea că Guvernul face tot ce este
posibil pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate în cadrul CDC. Avocatul Copilului şi ONG-urile îşi
pot completa sarcinile în mod eficient, de exemplu, combinând informaţii din diferite surse şi
diferite arii de competenţă. Avocatul Copilului şi ONG-urile pot să-şi unească forţele în importanta
sarcină de a reaminti Guvernului despre obligaţiile sale de a urmări aplicarea recomandărilor
Comitetului pentru Drepturile Copilului şi de a implementa măsurile necesare pentru a îmbunătăţi
respectarea CDC.
Relaţia dintre Avocatul Copilului şi ONG-uri
23
Când Avocatul Copilului şi ONG-urile au interese diferite sau diferite domenii în care operează
ONG-urile pot monitoriza Avocatul Copilului
Avocatul Copilului poate monitoriza activitatea ONG-urilor
Privilegii speciale ale Avocatului Copilului
ONG-urile pot juca un rol important în a urmări cu atenţie activitatea Avocatului Copilului. Este
acesta atât de activ precum ar trebui să fie? Există probleme legate de drepturile copilului sau
încălcări pe care Avocatul Copilului nu le vede sau de care nu doreşte să se ocupe? Atunci, ONG-
urile pot acţiona, fie adresându-se Avocatului Copilului direct, fie făcând aceste lucruri publice.
Avocatul Copilului trebuie să fie liber să se pronunţe dacă ONG-urile îşi neglijează rolul de
apărători şi protectori ai drepturilor copilului. De asemenea, ONG-urile pot folosi practici care nu
sunt compatibile cu CDC. Avocatul Copilului nu trebuie să se abţină să se pronunţe, dacă ONG-urile
acţionează cu privire la drepturile copilului într-un mod care poate fi pus la îndoială, chiar dacă
acestea ar fi parteneri şi susţinători importanţi ai Avocatului Copilului.
Având mandate şi roluri diferite, ONG-urile şi Avocatul Copilului pot avea acces la diferite surse şi
tipuri de informare. În unele ţări, Avocatul Copilului poate avea drepturi exclusive în privinţa unor
informaţii interne din cadrul guvernului şi a unor documente ale tribunalelor sau acces la informaţii
la care publicul nu are acces. ONG-urile trebuie să aibă încredere şi să accepte că Avocatul
Copilului foloseşte astfel de informaţii în beneficiul copiilor. Avocatul Copilului poate avea acces
mai uşor la Guvern şi la Parlament. ONG-urile pot considera folosirea Avocatului Copilului drept
canal de informare a autorităţilor.
Avocatul Copilului şi ONG-urile trebuie să accepte că au roluri diferite. Acestea trebuie să vadă
acest lucru ca pe un punct forte, deoarece aceste roluri sunt mai degrabă complementare şi nu se
exclud reciproc.
ONG-urile pot oferi un sprijin important Avocatului Copilului
Promovează importanţa activităţii Avocatului Copilului
Susţin independenţa Avocatului Copilului
Asigură asistenţă tehnică
ONG-urile ar putea constitui un sprijin important pentru Avocatul Copilului prin promovarea
importanţei activităţii Avocatului Copilului şi prin evidenţierea nevoii de a avea un Avocat al
Copilului. Prin cooperarea cu Avocatul Copilului, ONG-urile pot contribui la la creşterea eficienţei
şi vizibilităţii Avocatului Copilului.
Guvernul şi alte instituţii ar putea ameninţa independenţa Avocatului Copilului, fie pentru că nu
sunt de acod cu punctul său de vedere, fie stabilind limitări ale funcţionării sale libere sau accesului
la informare. De exemplu, Avocatul Copilului din Nicaragua a fost ameninţat că va fi demis în
momentul în care şi-a exprimat public poziţia, care era împotriva politicii guvernului (2).
ONG-urile s-au aliat şi l-au sprijinit, iar Avocatul Copilului şi-a păstrat funcţia. În general,
ONG-urile active şi care oferă sprijin sunt probabil cea mai bună garanţie că Avocatul Copilului
acţionează în mod corespunzător.
(2) În apărarea unei fetiţe de 9 ani, victima unui viol, Avocatul Copilului din Nicaragua a considerat
că dreptul copilului la sănătate şi asistenţă medicală este fundamental şi trebuie respectat,
indiferent de restricţiile legale privind avortul.
Dacă Avocatul Copilului nu are resursele necesare să îşi desfăşoare activitatea, ONG-urile pot
desfăşura campanii pentru acordarea unui sprijin mai consistent de către guvern. În unele cazuri,
poate fi oportun ca ONG-urile să suplimenteze resursele Avocatului Copilului sau să colaboreze
cu acesta în scopul dezvoltării capacităţii tehnice a instituţiei Avocatul Copilului. Pentru a asigura
integritatea instituţiei, o astfel de asistenţă trebuie asigurată, fără să existe constrângeri pentru
instituţie sau să fie percepută ca un sprijin regulat.
24 25
AVOCATUL COPILULUI ÎN ALTE ŢĂRI
III.
ONG-urile pot oferi un sprijin important Avocatului Copilului
Promovează importanţa activităţii Avocatului Copilului
Susţin independenţa Avocatului Copilului
Asigură asistenţă tehnică
ONG-urile ar putea constitui un sprijin important pentru Avocatul Copilului prin promovarea
importanţei activităţii Avocatului Copilului şi prin evidenţierea nevoii de a avea un Avocat al
Copilului. Prin cooperarea cu Avocatul Copilului, ONG-urile pot contribui la la creşterea eficienţei
şi vizibilităţii Avocatului Copilului.
Guvernul şi alte instituţii ar putea ameninţa independenţa Avocatului Copilului, fie pentru că nu
sunt de acod cu punctul său de vedere, fie stabilind limitări ale funcţionării sale libere sau accesului
la informare. De exemplu, Avocatul Copilului din Nicaragua a fost ameninţat că va fi demis în
momentul în care şi-a exprimat public poziţia, care era împotriva politicii guvernului (2).
ONG-urile s-au aliat şi l-au sprijinit, iar Avocatul Copilului şi-a păstrat funcţia. În general,
ONG-urile active şi care oferă sprijin sunt probabil cea mai bună garanţie că Avocatul Copilului
acţionează în mod corespunzător.
(2) În apărarea unei fetiţe de 9 ani, victima unui viol, Avocatul Copilului din Nicaragua a considerat
că dreptul copilului la sănătate şi asistenţă medicală este fundamental şi trebuie respectat,
indiferent de restricţiile legale privind avortul.
Dacă Avocatul Copilului nu are resursele necesare să îşi desfăşoare activitatea, ONG-urile pot
desfăşura campanii pentru acordarea unui sprijin mai consistent de către guvern. În unele cazuri,
poate fi oportun ca ONG-urile să suplimenteze resursele Avocatului Copilului sau să colaboreze
cu acesta în scopul dezvoltării capacităţii tehnice a instituţiei Avocatul Copilului. Pentru a asigura
integritatea instituţiei, o astfel de asistenţă trebuie asigurată, fără să existe constrângeri pentru
instituţie sau să fie percepută ca un sprijin regulat.
24 25
AVOCATUL COPILULUI ÎN ALTE ŢĂRI
III.
AUSTRIA
NAŢIONAL
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Federal al Copiilor
(Kinder – Jugendanwaltschaft des Bundes)
Bundesministerium für Soziale Sicherheit,
Generationen und Konsumentenschutz, Franz-Josef-
Kai 51, A-1010, Wien
Website: http://www.kinderanwalt.at/
http://www.bmwfj.gv.at/Seiten/default.aspx
Data înfiinţării: 1991.
Fundamentul constituţional:
Instituţie creată în cadrul Ministerului Economiei,
Familiei şi Tinerilor. Avocatul Federal este şeful
Departamentului pentru Copii şi Tineri din cadrul MEFT.
Atribuţii şi responsabilităţi:
La nivel naţional, Avocatul Federal nu oferă suport
individual, apărarea intereselor copilului find realizată
în cadrul procedurilor administrative şi juridice şi al
promovării drepturilor copilului prin intermediul
dezbaterilor publice. Avocatul Federal monitorizează
politicile şi acţiunile guvernamentale în legătură cu
protecţia drepturilor copilului şi colaborează cu
avocaţii regionali ai copilului, cu structuri neguverna-
mentale sau organizaţii ale copiilor şi tinerilor.
REGIONAL
Numele şi adresa instituţiei:
Avocat al Copiilor şi Tinerilor
În fiecare din cele 9 land-uri, există un Avocat al
Copiilor şi Tinerilor (Kinder und
Jugendanwaltschaft). Adresele pot fi găsite pe site-ul
Conferinţei Avocaţilor Copiilor şi Tinerilor:
http://www.kija.at/index.php/kija
Data înfiinţării: 1989-1995
Fundamentul constituţional:
Avocaţii din cele 9 landuri ale Austriei sunt numiţi
pe baza unor legislaţii proprii. La nivel naţional,
activitatea se desfăşoară în cadrul „Conferinţei
Avocaţilor Copilului” pentru a răspunde la aspectele
federale ale respectării drepturilor copiilor.
Atribuţii şi responsabilităţi:
La nivel regional, Avocatul Copilului oferă consiliere
şi asistenţă publică atât individual, cât şi colectiv,
copiilor sau reprezentanţilor legali ai acestora în
orice problemă care priveşte drepturile şi interesele
copiilor şi tinerilor (în special, în cazurile de conflict
cu sistemul educaţional sau de asistenţă socială). De
regulă, Avocatul Copilului foloseşte medierea sau
intervenţia informală. De asemenea, asigură funcţia
de monitorizare a legislaţiei, elaborând recomandări.
În unele land-uri, Avocatul Copilului poate ridica
obiecţii asupra rezultatelor procedurilor judiciare.
REGIUNEA FLAMANDĂ
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul pentru Drepturile Copilului
(Kinderrechtencommissariaat)
Leuvenseweg 86, 1000 Brussels, Belgium
Email: [email protected]
Website: www.kinderrechten.be
Data înfiinţării: 1998
Fundamentul constituţional:
Biroul Comisarului pentru Drepturile Copilului a
fost înfiinţat de către Parlamentul Flamand ca
rezultat al recomandării transmise de Comitetul
ONU cu privire la Drepturile Copilului în cadrul
raportului întocmit privind stadiul implementării în
Belgia a Convenţiei.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Biroul acţionează ca un Avocat al Copilului, primeşte
şi analizează plângeri; exprimă poziţii şi informează
publicul privind situaţia drepturilor copilului;
promovează participarea copilului în societate;
formulează recomandări Parlamentului privind
implementarea Convenţiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului.
BELGIA
REGIUNEA FRANCOFONĂ
Numele şi adresa instituţiei:
Delegatul General pentru Drepturile Copilului (Délégué général de la Communauté française aux droits de l'enfant)
Rue des Poissonniers 11-13 Bte 5, 1000 Bruxelles
Website: http://www.dgde.cfwb.be/
Email: [email protected]
Data înfiinţării: 1991.
Fundamentul constituţional:
Biroul Delegatului General a fost creat prin decizie a Consiliului Comunităţii Franceze din Belgia.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Delegatul general pentru drepturile copilului are, printre altele, următoarele atribuţii:
1. să informeze despre drepturile şi interesele copiilor şi să asigure promovarea acestora;
2. să verifice aplicarea corectă a legislaţiei şi reglementărilor care privesc copiii;
3. să prezinte guvernului, parlamentului şi tuturor autorităţilor competente privind copiii, propuneri vizând adaptarea reglementărilor în vigoare în vederea unei protecţii complete şi eficace a drepturilor şi intereselor copiilor;
4. să primească informaţiile, plângerile sau cererile de mediere referitoare la încălcările aduse drepturilor şi intereselor copiilor;
5. să conducă, la cererea Parlamentului, investigaţiile privind funcţionarea serviciilor administrative ale comunităţii franceze referitor la aceste aspecte.
Delegatul General poate adresa autorităţilor federale, ale comunităţii, regiunilor, provinciilor, comunelor sau tuturor instituţiilor care depind de aceste autorităţi, interpelări şi cereri de investigaţii necesare îndeplinirii misiunii sale.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul privind Drepturile Omului – Departamentul de Protecţie a Drepturilor Copilului (Institucije ombudsmena)
Banja Luka, Ravnogorska no.18, 78000 Banja Luka, B&H
Website: http://www.ombudsmen.gov.ba/IndexEn.aspx
Email: [email protected]
BOSNIA şi HERŢEGOVINA
26 27
AUSTRIA
NAŢIONAL
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Federal al Copiilor
(Kinder – Jugendanwaltschaft des Bundes)
Bundesministerium für Soziale Sicherheit,
Generationen und Konsumentenschutz, Franz-Josef-
Kai 51, A-1010, Wien
Website: http://www.kinderanwalt.at/
http://www.bmwfj.gv.at/Seiten/default.aspx
Data înfiinţării: 1991.
Fundamentul constituţional:
Instituţie creată în cadrul Ministerului Economiei,
Familiei şi Tinerilor. Avocatul Federal este şeful
Departamentului pentru Copii şi Tineri din cadrul MEFT.
Atribuţii şi responsabilităţi:
La nivel naţional, Avocatul Federal nu oferă suport
individual, apărarea intereselor copilului find realizată
în cadrul procedurilor administrative şi juridice şi al
promovării drepturilor copilului prin intermediul
dezbaterilor publice. Avocatul Federal monitorizează
politicile şi acţiunile guvernamentale în legătură cu
protecţia drepturilor copilului şi colaborează cu
avocaţii regionali ai copilului, cu structuri neguverna-
mentale sau organizaţii ale copiilor şi tinerilor.
REGIONAL
Numele şi adresa instituţiei:
Avocat al Copiilor şi Tinerilor
În fiecare din cele 9 land-uri, există un Avocat al
Copiilor şi Tinerilor (Kinder und
Jugendanwaltschaft). Adresele pot fi găsite pe site-ul
Conferinţei Avocaţilor Copiilor şi Tinerilor:
http://www.kija.at/index.php/kija
Data înfiinţării: 1989-1995
Fundamentul constituţional:
Avocaţii din cele 9 landuri ale Austriei sunt numiţi
pe baza unor legislaţii proprii. La nivel naţional,
activitatea se desfăşoară în cadrul „Conferinţei
Avocaţilor Copilului” pentru a răspunde la aspectele
federale ale respectării drepturilor copiilor.
Atribuţii şi responsabilităţi:
La nivel regional, Avocatul Copilului oferă consiliere
şi asistenţă publică atât individual, cât şi colectiv,
copiilor sau reprezentanţilor legali ai acestora în
orice problemă care priveşte drepturile şi interesele
copiilor şi tinerilor (în special, în cazurile de conflict
cu sistemul educaţional sau de asistenţă socială). De
regulă, Avocatul Copilului foloseşte medierea sau
intervenţia informală. De asemenea, asigură funcţia
de monitorizare a legislaţiei, elaborând recomandări.
În unele land-uri, Avocatul Copilului poate ridica
obiecţii asupra rezultatelor procedurilor judiciare.
REGIUNEA FLAMANDĂ
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul pentru Drepturile Copilului
(Kinderrechtencommissariaat)
Leuvenseweg 86, 1000 Brussels, Belgium
Email: [email protected]
Website: www.kinderrechten.be
Data înfiinţării: 1998
Fundamentul constituţional:
Biroul Comisarului pentru Drepturile Copilului a
fost înfiinţat de către Parlamentul Flamand ca
rezultat al recomandării transmise de Comitetul
ONU cu privire la Drepturile Copilului în cadrul
raportului întocmit privind stadiul implementării în
Belgia a Convenţiei.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Biroul acţionează ca un Avocat al Copilului, primeşte
şi analizează plângeri; exprimă poziţii şi informează
publicul privind situaţia drepturilor copilului;
promovează participarea copilului în societate;
formulează recomandări Parlamentului privind
implementarea Convenţiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului.
BELGIA
REGIUNEA FRANCOFONĂ
Numele şi adresa instituţiei:
Delegatul General pentru Drepturile Copilului (Délégué général de la Communauté française aux droits de l'enfant)
Rue des Poissonniers 11-13 Bte 5, 1000 Bruxelles
Website: http://www.dgde.cfwb.be/
Email: [email protected]
Data înfiinţării: 1991.
Fundamentul constituţional:
Biroul Delegatului General a fost creat prin decizie a Consiliului Comunităţii Franceze din Belgia.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Delegatul general pentru drepturile copilului are, printre altele, următoarele atribuţii:
1. să informeze despre drepturile şi interesele copiilor şi să asigure promovarea acestora;
2. să verifice aplicarea corectă a legislaţiei şi reglementărilor care privesc copiii;
3. să prezinte guvernului, parlamentului şi tuturor autorităţilor competente privind copiii, propuneri vizând adaptarea reglementărilor în vigoare în vederea unei protecţii complete şi eficace a drepturilor şi intereselor copiilor;
4. să primească informaţiile, plângerile sau cererile de mediere referitoare la încălcările aduse drepturilor şi intereselor copiilor;
5. să conducă, la cererea Parlamentului, investigaţiile privind funcţionarea serviciilor administrative ale comunităţii franceze referitor la aceste aspecte.
Delegatul General poate adresa autorităţilor federale, ale comunităţii, regiunilor, provinciilor, comunelor sau tuturor instituţiilor care depind de aceste autorităţi, interpelări şi cereri de investigaţii necesare îndeplinirii misiunii sale.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul privind Drepturile Omului – Departamentul de Protecţie a Drepturilor Copilului (Institucije ombudsmena)
Banja Luka, Ravnogorska no.18, 78000 Banja Luka, B&H
Website: http://www.ombudsmen.gov.ba/IndexEn.aspx
Email: [email protected]
BOSNIA şi HERŢEGOVINA
26 27
29
Data înfiinţării: 2004 - anul transferării
responsabilităţilor de la o instituţie reprezentată de
un expert internaţional (1996-2004) la o instituţie
cu caracter naţional.
Fundamentul constituţional:
Activităţile şi intervenţiile Ombudsmanului din Bosnia
şi Hertegovina trebuie să respecte mandatul stabilit
în Constituţia ţării şi în legea de înfiinţare a instituţiei.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Departamentul pentru drepturile copilului primeşte
plângeri privind încălcările drepturilor şi libertăţilor
copiilor şi acţionează pe baza acestor plângeri,
monitorizează activităţile şi politicile statului în
legătură cu copilul şi elaborează rapoarte privind
modul în care sunt respectate drepturile copilului.
Departamentul cooperează cu alte departamente
sau instituţii şi acordă o atenţie specială:
1. protecţiei drepturilor şi libertăţilor copiilor, în
special categorii aflate în risc (refugiaţi) sau
vulnerabile din punct de vedere social;
2. promovării drepturile şi libertăţile copiilor;
3. analizării factorilor cheie în funcţionarea
defectuoasă a structurilor autorităţilor în luarea
de decizii privind copiii;
4. înlăturării obstacolelor pentru o aplicare
corectă a tratatelor internaţionale ratificate de
BiH, în special a Convenţiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului.
Numele şi adresa
instituţiei:
Comisarul pentru Drepturile Copilului
1496, Nicosia
http://www.childcom.org.cy
Data înfiinţării: 2007.
Fundamentul constituţional:
Comisarul pentru Drepturile Copilului este o
instituţie independentă dedicată protecţiei drepturilor
copilului şi este numit de către Parlament pe baza
unei legi care a intrat în vigoare la 22 iunie 2007.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Misiunea Comisarului este de a proteja şi de a
promova drepturile copilului. Rolul său este de a
CIPRU
reprezenta interesele copiilor la toate nivelurile, de
a sensibiliza societatea pentru a asigura în mod
practic respectarea drepturilor copilului în familie,
şcoală, comunitate, de a susţine punctele de vedere
ale copiilor, de a monitoriza legislaţia cu privire la
copil şi prezenta propuneri pentru armonizarea
legislaţiei cu prevederile Convenţiei cu privire la
drepturile copilului.
În cazul în care comisarul consideră că este oportun
să se dea publicităţii recomandările sale organizează
seminarii şi programe de formare în ceea ce
priveşte drepturile copilului. De asemenea,
Comisarul se întâlneşte şi discută cu cu copiii în
şcoli, în instituţiile de protecţie a copilului, centre
pentru tineret, etc., acordă interviuri şi participă la
programe în mass-media cu privire la problemele
care afectează copiii. Comisarul colaborează cu
instituţiile relevante şi autorităţile Cipru sau din alte
state pentru a promova drepturile copilului.
Numele şi adresa
instituţiei:
Avocatul Copiilor
(Pravobranitelj Ili Ombudsman)
Teslina 10, 10000, Zagreb
Email: [email protected]
Website: www.dijete.hr
Data înfiinţării: 2003.
Fundamentul constituţional:
Croaţia a înfiinţat, în 2003, un corp de supraveghere
special - instituţia Avocatul Copiilor, care
monitorizează şi promovează drepturile şi
interesele copiilor pe baza Constituţiei Republicii
Croaţia, a legilor şi tratatelor internaţionale.
Avocatul Copiilor şi adjuncţii săi nu pot fi membrii
nici unui partid politic şi nu pot lua parte la activităţi
politice. Ei sunt numiţi de către Parlamentul
Naţional Croat la propunerea Guvernului Republicii
Croaţia, pentru o perioadă de 8 ani, putând
beneficia de cel mult încă un mandat.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Avocatul Copiilor acţionează independent, aderând la
principiile justiţiei şi moralei şi nimeni nu poate să
instruiască sau să dea ordine Avocatului Copiilor.
Avocatul copiilor are următoarele atribuţii :
CROAŢIA
- monitorizează racordarea legilor şi a altor
reglementări din Croaţia la Convenţia Drepturilor
Copilului şi alte documente internaţionale cu
privire la protecţia drepturilor şi intereselor
copiilor;
- urmăreşte implementarea tuturor reglementărilor
privind protecţia drepturilor şi intereselor
copiilor, ca şi încălcarea drepturilor individuale ale
copiilor;
- acţionează pentru protejarea şi promovarea
drepturilor şi intereselor copiilor cu dizabilităţi;
- propune luarea unor măsuri în scopul creării unui
sistem coerent de protecţie şi promovare a
drepturilor şi intereselor copiilor şi pentru
prevenirea unor activităţi care ar putea să le
pericliteze;
- informează publicul asupra drepturilor copiilor;
- informează şi oferă consiliere copiilor asupra
modului de realizare şi protecţie a drepturilor şi
intereselor lor; cooperează cu copiii; încurajează
copiii să se exprime şi le respectă opiniile; iniţiază
şi participă la activităţi publice orientate către
îmbunătăţirea poziţiei copiilor; propune măsuri
pentru dezvoltarea influenţei copiilor în societate,
Organele administraţiei de stat, unităţile
administrative locale şi regionale, la fel ca şi
corporaţiile şi persoanele fizice, au obligaţia de a
coopera cu Avocatul copiilor, de a prezenta
rapoarte la cererea acestuia, să ofere răspunsuri la
întrebările lui şi să-l anunţe cu privire la activităţile
întreprinse ca urmare a solicitărilor, propunerilor
sau recomandărilor acestuia.
Avocatului copiilor îi este permis accesul la toate
datele, informaţiile şi dosarele privind drepturile şi
protecţia copiilor, indiferent de gradul în care sunt
considerate a fi secrete şi este îndreptăţit să
controleze modul de îngrijire a copiilor plasaţi în
instituţiile guvernamentale, la persoane fizice sau din
cadrul unor asociaţii, comunităţi religioase şi alte
entităţi legale, pe baza unor dispoziţii specifice.
Avocatul copiilor înaintează anual un raport cu
privire la activitatea desfăşurată Parlamentului
Naţional Croat, dar poate să înainteze rapoarte
speciale parlamentului ori de câte ori consideră
necesar, cu scopul de a introduce măsuri importante
pentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor.
Instituţia Avocatului copiilor cuprinde un
Departament de servicii speciale şi un Departament
de servicii generale, cu un total de 9 funcţionari de
stat (2 avocaţi, un asistent social, un profesor de
psihologie şi un profesor de specialitate şi 4 persoane
care se ocupă de administraţie şi contabilitate).
Finanţarea este asigurată de la bugetul de stat.
Numele şi adresa instituţiei
Consiliul Naţional pentru Copii
(Borneradet)
Vesterbrogade 35 a, 1620 Copenhagen
Email: [email protected]
Website: www.boerneradet.dk
Data înfiinţării: 1994.
Fundamentul constituţional:
Iniţiativa înfiinţării unei instituţii a Avocatului
Copiilor în Danemarca a aparţinut unui grup de
organizaţii neguvernamentale şi persoane care au
studiat aspectele legale şi practice privind înfiinţarea
instituţiei. Ca urmare a eforturilor conjugate,
Guvernul a înaintat un proiect de lege pentru
formarea Consiliului Naţional al Copiilor pentru o
perioadă de probă de 3 ani, începând cu 1 iulie 1994.
Activitatea Consiliului a fost evaluată la sfârşitul
anului 1996. Consiliul a fost înfiinţat de către
Parlament ca instituţie permanentă în Danemarca
din iulie 1998. Consiliul Naţional pentru Copii este
independent faţă de guvern, dar sub administraţia
financiară a Ministerului Problemelor Sociale.
În 2004, guvernul danez a înfiinţat Ministerul Familiei
şi Problemelor Consumatorului sub a cărui adminis-
trare se află în prezent Consiliul. Acesta este format
din şapte membri, trei fiind numiţi de Minister, iar
ceilalţi patru de către o coaliţie a ONG-urilor
specializate în protecţia drepturilor copilului.
Consiliul este un corp independent din punct de
vedere politic.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Consiliul Naţional pentru Copii are ca scop
protejarea drepturilor copiilor şi furnizarea de
informaţii asupra condiţiilor de viaţă a copiilor în
societate. Consiliul oferă sfaturi şi consultanţă
autorităţilor în probleme privind copiii şi ia în
considerare, în munca sa, opiniile copiilor. Datoria
Consiliului este de a vorbi în dezbaterile publice în
numele copiilor şi de a cere autorităţilor locale
respectarea responsabilităţilor lor în implementarea
DANEMARCA
28
29
Data înfiinţării: 2004 - anul transferării
responsabilităţilor de la o instituţie reprezentată de
un expert internaţional (1996-2004) la o instituţie
cu caracter naţional.
Fundamentul constituţional:
Activităţile şi intervenţiile Ombudsmanului din Bosnia
şi Hertegovina trebuie să respecte mandatul stabilit
în Constituţia ţării şi în legea de înfiinţare a instituţiei.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Departamentul pentru drepturile copilului primeşte
plângeri privind încălcările drepturilor şi libertăţilor
copiilor şi acţionează pe baza acestor plângeri,
monitorizează activităţile şi politicile statului în
legătură cu copilul şi elaborează rapoarte privind
modul în care sunt respectate drepturile copilului.
Departamentul cooperează cu alte departamente
sau instituţii şi acordă o atenţie specială:
1. protecţiei drepturilor şi libertăţilor copiilor, în
special categorii aflate în risc (refugiaţi) sau
vulnerabile din punct de vedere social;
2. promovării drepturile şi libertăţile copiilor;
3. analizării factorilor cheie în funcţionarea
defectuoasă a structurilor autorităţilor în luarea
de decizii privind copiii;
4. înlăturării obstacolelor pentru o aplicare
corectă a tratatelor internaţionale ratificate de
BiH, în special a Convenţiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului.
Numele şi adresa
instituţiei:
Comisarul pentru Drepturile Copilului
1496, Nicosia
http://www.childcom.org.cy
Data înfiinţării: 2007.
Fundamentul constituţional:
Comisarul pentru Drepturile Copilului este o
instituţie independentă dedicată protecţiei drepturilor
copilului şi este numit de către Parlament pe baza
unei legi care a intrat în vigoare la 22 iunie 2007.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Misiunea Comisarului este de a proteja şi de a
promova drepturile copilului. Rolul său este de a
CIPRU
reprezenta interesele copiilor la toate nivelurile, de
a sensibiliza societatea pentru a asigura în mod
practic respectarea drepturilor copilului în familie,
şcoală, comunitate, de a susţine punctele de vedere
ale copiilor, de a monitoriza legislaţia cu privire la
copil şi prezenta propuneri pentru armonizarea
legislaţiei cu prevederile Convenţiei cu privire la
drepturile copilului.
În cazul în care comisarul consideră că este oportun
să se dea publicităţii recomandările sale organizează
seminarii şi programe de formare în ceea ce
priveşte drepturile copilului. De asemenea,
Comisarul se întâlneşte şi discută cu cu copiii în
şcoli, în instituţiile de protecţie a copilului, centre
pentru tineret, etc., acordă interviuri şi participă la
programe în mass-media cu privire la problemele
care afectează copiii. Comisarul colaborează cu
instituţiile relevante şi autorităţile Cipru sau din alte
state pentru a promova drepturile copilului.
Numele şi adresa
instituţiei:
Avocatul Copiilor
(Pravobranitelj Ili Ombudsman)
Teslina 10, 10000, Zagreb
Email: [email protected]
Website: www.dijete.hr
Data înfiinţării: 2003.
Fundamentul constituţional:
Croaţia a înfiinţat, în 2003, un corp de supraveghere
special - instituţia Avocatul Copiilor, care
monitorizează şi promovează drepturile şi
interesele copiilor pe baza Constituţiei Republicii
Croaţia, a legilor şi tratatelor internaţionale.
Avocatul Copiilor şi adjuncţii săi nu pot fi membrii
nici unui partid politic şi nu pot lua parte la activităţi
politice. Ei sunt numiţi de către Parlamentul
Naţional Croat la propunerea Guvernului Republicii
Croaţia, pentru o perioadă de 8 ani, putând
beneficia de cel mult încă un mandat.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Avocatul Copiilor acţionează independent, aderând la
principiile justiţiei şi moralei şi nimeni nu poate să
instruiască sau să dea ordine Avocatului Copiilor.
Avocatul copiilor are următoarele atribuţii :
CROAŢIA
- monitorizează racordarea legilor şi a altor
reglementări din Croaţia la Convenţia Drepturilor
Copilului şi alte documente internaţionale cu
privire la protecţia drepturilor şi intereselor
copiilor;
- urmăreşte implementarea tuturor reglementărilor
privind protecţia drepturilor şi intereselor
copiilor, ca şi încălcarea drepturilor individuale ale
copiilor;
- acţionează pentru protejarea şi promovarea
drepturilor şi intereselor copiilor cu dizabilităţi;
- propune luarea unor măsuri în scopul creării unui
sistem coerent de protecţie şi promovare a
drepturilor şi intereselor copiilor şi pentru
prevenirea unor activităţi care ar putea să le
pericliteze;
- informează publicul asupra drepturilor copiilor;
- informează şi oferă consiliere copiilor asupra
modului de realizare şi protecţie a drepturilor şi
intereselor lor; cooperează cu copiii; încurajează
copiii să se exprime şi le respectă opiniile; iniţiază
şi participă la activităţi publice orientate către
îmbunătăţirea poziţiei copiilor; propune măsuri
pentru dezvoltarea influenţei copiilor în societate,
Organele administraţiei de stat, unităţile
administrative locale şi regionale, la fel ca şi
corporaţiile şi persoanele fizice, au obligaţia de a
coopera cu Avocatul copiilor, de a prezenta
rapoarte la cererea acestuia, să ofere răspunsuri la
întrebările lui şi să-l anunţe cu privire la activităţile
întreprinse ca urmare a solicitărilor, propunerilor
sau recomandărilor acestuia.
Avocatului copiilor îi este permis accesul la toate
datele, informaţiile şi dosarele privind drepturile şi
protecţia copiilor, indiferent de gradul în care sunt
considerate a fi secrete şi este îndreptăţit să
controleze modul de îngrijire a copiilor plasaţi în
instituţiile guvernamentale, la persoane fizice sau din
cadrul unor asociaţii, comunităţi religioase şi alte
entităţi legale, pe baza unor dispoziţii specifice.
Avocatul copiilor înaintează anual un raport cu
privire la activitatea desfăşurată Parlamentului
Naţional Croat, dar poate să înainteze rapoarte
speciale parlamentului ori de câte ori consideră
necesar, cu scopul de a introduce măsuri importante
pentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor.
Instituţia Avocatului copiilor cuprinde un
Departament de servicii speciale şi un Departament
de servicii generale, cu un total de 9 funcţionari de
stat (2 avocaţi, un asistent social, un profesor de
psihologie şi un profesor de specialitate şi 4 persoane
care se ocupă de administraţie şi contabilitate).
Finanţarea este asigurată de la bugetul de stat.
Numele şi adresa instituţiei
Consiliul Naţional pentru Copii
(Borneradet)
Vesterbrogade 35 a, 1620 Copenhagen
Email: [email protected]
Website: www.boerneradet.dk
Data înfiinţării: 1994.
Fundamentul constituţional:
Iniţiativa înfiinţării unei instituţii a Avocatului
Copiilor în Danemarca a aparţinut unui grup de
organizaţii neguvernamentale şi persoane care au
studiat aspectele legale şi practice privind înfiinţarea
instituţiei. Ca urmare a eforturilor conjugate,
Guvernul a înaintat un proiect de lege pentru
formarea Consiliului Naţional al Copiilor pentru o
perioadă de probă de 3 ani, începând cu 1 iulie 1994.
Activitatea Consiliului a fost evaluată la sfârşitul
anului 1996. Consiliul a fost înfiinţat de către
Parlament ca instituţie permanentă în Danemarca
din iulie 1998. Consiliul Naţional pentru Copii este
independent faţă de guvern, dar sub administraţia
financiară a Ministerului Problemelor Sociale.
În 2004, guvernul danez a înfiinţat Ministerul Familiei
şi Problemelor Consumatorului sub a cărui adminis-
trare se află în prezent Consiliul. Acesta este format
din şapte membri, trei fiind numiţi de Minister, iar
ceilalţi patru de către o coaliţie a ONG-urilor
specializate în protecţia drepturilor copilului.
Consiliul este un corp independent din punct de
vedere politic.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Consiliul Naţional pentru Copii are ca scop
protejarea drepturilor copiilor şi furnizarea de
informaţii asupra condiţiilor de viaţă a copiilor în
societate. Consiliul oferă sfaturi şi consultanţă
autorităţilor în probleme privind copiii şi ia în
considerare, în munca sa, opiniile copiilor. Datoria
Consiliului este de a vorbi în dezbaterile publice în
numele copiilor şi de a cere autorităţilor locale
respectarea responsabilităţilor lor în implementarea
DANEMARCA
28
CDC. Consiliul Naţional pentru Copii se ocupă de
toate aspectele privind viaţa copiilor: copii în cadrul
divorţului, pedepse corporale, abuzuri sexuale,
mediul şcolar necorespunzător, îngrijire părintească
neadecvată.
Consiliul Naţional pentru copii are o echipă formată
din 10 persoane reprezentând mai multe domenii:
juridic, sociologie, psihologie, educaţie şi asistenţă
socială. Preşedintele şi 2 membri ai consiliului sunt
numiţi de Ministerul Familiei şi Problemelor Sociale,
iar organizaţiile neguvernamentale îi selectează şi
numesc pe ceilalţi. Toţi sunt numiţi pentru o
perioadă de 4 ani.
Principalele surse de finanţare sunt bugetul naţiona
şi fonduri private.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Lapsiasiavaltuutettu)
Sosiaali- ja terveysministeriö,
PL 41, 40101 JYVÄSKYLÄ
Email: [email protected]
Website: http://www.lapsiasia.fi
Data înfiinţării: 2005.
Fundamentul constituţional:
Instituţia Avocatului Copilului a fost înfiinţată în 2005,
având ca fundament Convenţia ONU cu privire la
Drepturile Copilului. După numeroase iniţiative de
creare a acestei instituţii şi respectând recomandarea
Comitetului ONU privind Drepturile Copilului,
Ministerul Afacerilor Sociale a pregătit o propunere
legislativă pe care a înaintat-o Parlamentului în
vederea creării acestei instituţii. Legea de înfiiţare a
întrat în vigoare la 1 septembrie 2005, zi în care
Avocatul şi-a început activitatea.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Ombudsmanul pentru copii promovează realizarea
drepturilor copiilor în Finlanda. Documentul
fundamental care stă la baza activităţii Avocatului
este Convenţia ONU privind Drepturile Copilului.
Ombudsmanul nu se ocupă de cazuri individuale .
Funcţia Avocatului Copilului reprezintă o autoritate
independentă de stat, stabilită de către Parlamentul
finlandez. Avocatul Ombudsmanul nu ia în
considerare problemele individuale ale copiilor şi
familiilor lor şi nu poate modifica deciziile luate de
FINLANDA
către alte autorităţi. Prin lege, obligaţia Avocatului
este de a promova interesele copiilor şi de a
monitoriza implementarea legislaţiei privind
drepturile copilului. Partenerii Avocatului sunt alte
autorităţi, centrale sau locale organizaţii
neguvernamentale, cercetători şi alţi actori şi
specialişti în domeniul politicilor copilului.
Un punct important de plecare în activitatea
desfăşurată de către Avocat sunt opiniile copiilor cu
privire la drepturile lor pe care acesta le poate
primi direct sau on-line.
Avocatul Copilului raportează anual guvernului cu
privire la bunăstarea copiilor şi tinerilor şi punerea
în aplicare a drepturilor lor. Raportul anual se referă
la activităţile Ombudsmanului, la implementarea
drepturilor copiilor şi la dezvoltarea serviciilor
protecţie a copilului.
Numele şi adresa instituţiei:
Apărătorul Copiilor - adjunct
al Apărătorului Drepturilor [Omului]
Mission Défense des droits de l'enfant - 104
boulevard Auguste Blanqui, 75013 Paris
Website: http://www.defenseurdesenfants.fr
Data înfiinţării: 2011 (2000).
Fundamentul constituţional:
Adunarea Naţională a Franţei a votat în anul 2000 o
lege de înfiinţare a instituţiei Apărătorul Copilului
pentru a arăta importanţa pe care Statul francez o
acordă respectării drepturilor fundamentale ale
copiilor. Primul Apărător al copiilor a fost numit de
preşedintele Franţei, acesta având un singur mandat
de 6 ani. Iniţiatorul ideii unei instituţii a avocatului
copiilor a fost chiar Parlamentul francez, după un
sondaj de opinie iniţiat de preşedintele Adunării
Naţionale a Franţei.
Sondajul respectiv a fost efectuat în urma raportului
din 5 mai 1998 al Comisiei de anchetă parlamentară
asupra situaţiei drepturilor copiilor în Franţa, care a
arătat că, în ciuda existenţei a numeroase legi
destinate protejării copiilor, Convenţia pentru
Drepturile Copilului nu este suficient implementată
în Franţa. Era deci necesară îmbunătăţirea protecţiei
drepturilor copiilor prin crearea unei instituţii în
întregime consacrată acestei probleme.
FRANŢA
Din martie 2011, Apărătorul Copiilor va acţiona ca adjunct al Apărătorului Drepturilor, fiind numit de către Primul Ministru, alături de alţi doi adjuncţi – adjunctul de apărare a deontologiei în domeniul securităţii şi adjunctul de luptă împotriva discriminării şi de promovare a egalităţii.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Apărătorul Copiilor din Franţa are ca misiune principală primirea directă a reclamaţiilor persoanelor care apreciază că drepturile unui copil nu au fost respectate. Aceste reclamaţii pot proveni de la copii, părinţii acestora sau reprezentanţii lor legali (tutori), asociaţii recunoscute de utilitate publică ce apără drepturile copiilor. La rândul său, Apărătorul Copiilor informează autorităţile compe-tente în materie şi supraveghează rezolvarea cazului. El poate, de asemenea, să se autosesizeze, adică să acţioneze din proprie iniţiativă în cazuri de neres-pectare a drepturilor copiilor de care ia cunoştinţă.
În schimb, Apărătorul Copiilor nu poate interveni într-o problemă pentru care este în curs o procedură judiciară. El nu poate nici să conteste o decizie a justiţiei. De asemenea, el propune autorităţilor publice modificări ale textelor legislative sau ale reglementărilor existente, dacă acestea i se par necesare pentru ca drepturile copiilor să fie corect respectate.
Legea precizează că Apărătorul Drepturilor şi adjuncţii săi formează o autoritate independentă; ea nu primeşte instrucţiuni de la nici o autoritate şi nu poate fi urmărită, cercetată şi nici arestată pentru opiniile exprimate sau pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiei sale.
Apărătorul Copiilor are o echipă alcătuită din 25 de persoane, printre care psihologi, magistraţi, asistenţi sociali, coordonatori de proiecte, un consultant comi-sar de poliţie şi personal administrativ. De asemenea, există o echipă de corespondenţi teritoriali.
Numele şi adresa instituţiei
Avocatul Copilului (Independent Authority Ombudsman of the Hellenic Republic Department of Childrens Rights)
5, Hatjiyanni Mexi str. 115 28 Athens, Greece.
Email: [email protected]
Website: http://www.synigoros.gr/0-18/index_en.html
Data înfiinţării: 2003.
GRECIA
Fundamentul constituţional:
Iniţiativa unui Avocat al Copiilor a aparţinut instituţiei Avocatului Poporului din Grecia datorită unei necesităţi vizibile pentru un departament suplimentar specializat în drepturile copiilor. Unul dintre cei cinci adjuncţi ai Avocatului Poporului a fost numit Avocat adjunct pentru copii.
Legea a fost adoptată în ianuarie 2003, iar Avocatul Copiilor a preluat funcţia la 3 iulie 2003. Ulterior Departamentul a fost completat cu o echipă profesionistă formată din 15 experţi.
Adjunctul Avocatului Poporului care conduce Departamentul pentru drepturile copilului este numit prin decizie de către Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descentralizare, la propunerea Avocatului Poporului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Misiunea Departamentului este protejarea şi promovarea drepturilor copilului. El mediază cazurile de violare a drepturilor copilului, ia iniţiative privind monitorizarea şi implementarea legislaţiei naţionale ca şi a convenţiilor internaţionale privind drepturile copilului, conduce investigaţii şi cercetări în domenii de importanţă vitală şi participă activ la dialogul social. Primeşte petiţii privind violarea drepturilor copilului de la persoane sau entităţi legale, direct de la copii, de la părinţi sau tutori ai copilului, rude până la gradul doi, alte părţi care cunosc cazuri de violare a drepturilor copilului. În cazul în care se constată o încălcare a drepturilor copiilor de către o autoritate publică, Avocatul propune modalităţi de înlăturare a încălcării şi de rezolvare a problemei. Pentru investigarea şi soluţionarea problemelor identificate şi apărarea drepturilor copilului, Ombudsmanul poate solicita cooperarea autorităţilor publice sau a altor autori-tăţi, sau intervenţia autorităţii judiciare competente.
Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descen-tralizare finanţează activitatea Departamentului.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copiilor (Ombudsman for Children)
Millennium House, 52-56 Great Strand Street, Dublin 1, Ireland.
Email: [email protected]
Website: www.oco.ie
Data înfiinţării: 2004.
IRLANDA
30 31
CDC. Consiliul Naţional pentru Copii se ocupă de
toate aspectele privind viaţa copiilor: copii în cadrul
divorţului, pedepse corporale, abuzuri sexuale,
mediul şcolar necorespunzător, îngrijire părintească
neadecvată.
Consiliul Naţional pentru copii are o echipă formată
din 10 persoane reprezentând mai multe domenii:
juridic, sociologie, psihologie, educaţie şi asistenţă
socială. Preşedintele şi 2 membri ai consiliului sunt
numiţi de Ministerul Familiei şi Problemelor Sociale,
iar organizaţiile neguvernamentale îi selectează şi
numesc pe ceilalţi. Toţi sunt numiţi pentru o
perioadă de 4 ani.
Principalele surse de finanţare sunt bugetul naţiona
şi fonduri private.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Lapsiasiavaltuutettu)
Sosiaali- ja terveysministeriö,
PL 41, 40101 JYVÄSKYLÄ
Email: [email protected]
Website: http://www.lapsiasia.fi
Data înfiinţării: 2005.
Fundamentul constituţional:
Instituţia Avocatului Copilului a fost înfiinţată în 2005,
având ca fundament Convenţia ONU cu privire la
Drepturile Copilului. După numeroase iniţiative de
creare a acestei instituţii şi respectând recomandarea
Comitetului ONU privind Drepturile Copilului,
Ministerul Afacerilor Sociale a pregătit o propunere
legislativă pe care a înaintat-o Parlamentului în
vederea creării acestei instituţii. Legea de înfiiţare a
întrat în vigoare la 1 septembrie 2005, zi în care
Avocatul şi-a început activitatea.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Ombudsmanul pentru copii promovează realizarea
drepturilor copiilor în Finlanda. Documentul
fundamental care stă la baza activităţii Avocatului
este Convenţia ONU privind Drepturile Copilului.
Ombudsmanul nu se ocupă de cazuri individuale .
Funcţia Avocatului Copilului reprezintă o autoritate
independentă de stat, stabilită de către Parlamentul
finlandez. Avocatul Ombudsmanul nu ia în
considerare problemele individuale ale copiilor şi
familiilor lor şi nu poate modifica deciziile luate de
FINLANDA
către alte autorităţi. Prin lege, obligaţia Avocatului
este de a promova interesele copiilor şi de a
monitoriza implementarea legislaţiei privind
drepturile copilului. Partenerii Avocatului sunt alte
autorităţi, centrale sau locale organizaţii
neguvernamentale, cercetători şi alţi actori şi
specialişti în domeniul politicilor copilului.
Un punct important de plecare în activitatea
desfăşurată de către Avocat sunt opiniile copiilor cu
privire la drepturile lor pe care acesta le poate
primi direct sau on-line.
Avocatul Copilului raportează anual guvernului cu
privire la bunăstarea copiilor şi tinerilor şi punerea
în aplicare a drepturilor lor. Raportul anual se referă
la activităţile Ombudsmanului, la implementarea
drepturilor copiilor şi la dezvoltarea serviciilor
protecţie a copilului.
Numele şi adresa instituţiei:
Apărătorul Copiilor - adjunct
al Apărătorului Drepturilor [Omului]
Mission Défense des droits de l'enfant - 104
boulevard Auguste Blanqui, 75013 Paris
Website: http://www.defenseurdesenfants.fr
Data înfiinţării: 2011 (2000).
Fundamentul constituţional:
Adunarea Naţională a Franţei a votat în anul 2000 o
lege de înfiinţare a instituţiei Apărătorul Copilului
pentru a arăta importanţa pe care Statul francez o
acordă respectării drepturilor fundamentale ale
copiilor. Primul Apărător al copiilor a fost numit de
preşedintele Franţei, acesta având un singur mandat
de 6 ani. Iniţiatorul ideii unei instituţii a avocatului
copiilor a fost chiar Parlamentul francez, după un
sondaj de opinie iniţiat de preşedintele Adunării
Naţionale a Franţei.
Sondajul respectiv a fost efectuat în urma raportului
din 5 mai 1998 al Comisiei de anchetă parlamentară
asupra situaţiei drepturilor copiilor în Franţa, care a
arătat că, în ciuda existenţei a numeroase legi
destinate protejării copiilor, Convenţia pentru
Drepturile Copilului nu este suficient implementată
în Franţa. Era deci necesară îmbunătăţirea protecţiei
drepturilor copiilor prin crearea unei instituţii în
întregime consacrată acestei probleme.
FRANŢA
Din martie 2011, Apărătorul Copiilor va acţiona ca adjunct al Apărătorului Drepturilor, fiind numit de către Primul Ministru, alături de alţi doi adjuncţi – adjunctul de apărare a deontologiei în domeniul securităţii şi adjunctul de luptă împotriva discriminării şi de promovare a egalităţii.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Apărătorul Copiilor din Franţa are ca misiune principală primirea directă a reclamaţiilor persoanelor care apreciază că drepturile unui copil nu au fost respectate. Aceste reclamaţii pot proveni de la copii, părinţii acestora sau reprezentanţii lor legali (tutori), asociaţii recunoscute de utilitate publică ce apără drepturile copiilor. La rândul său, Apărătorul Copiilor informează autorităţile compe-tente în materie şi supraveghează rezolvarea cazului. El poate, de asemenea, să se autosesizeze, adică să acţioneze din proprie iniţiativă în cazuri de neres-pectare a drepturilor copiilor de care ia cunoştinţă.
În schimb, Apărătorul Copiilor nu poate interveni într-o problemă pentru care este în curs o procedură judiciară. El nu poate nici să conteste o decizie a justiţiei. De asemenea, el propune autorităţilor publice modificări ale textelor legislative sau ale reglementărilor existente, dacă acestea i se par necesare pentru ca drepturile copiilor să fie corect respectate.
Legea precizează că Apărătorul Drepturilor şi adjuncţii săi formează o autoritate independentă; ea nu primeşte instrucţiuni de la nici o autoritate şi nu poate fi urmărită, cercetată şi nici arestată pentru opiniile exprimate sau pentru actele îndeplinite în exercitarea funcţiei sale.
Apărătorul Copiilor are o echipă alcătuită din 25 de persoane, printre care psihologi, magistraţi, asistenţi sociali, coordonatori de proiecte, un consultant comi-sar de poliţie şi personal administrativ. De asemenea, există o echipă de corespondenţi teritoriali.
Numele şi adresa instituţiei
Avocatul Copilului (Independent Authority Ombudsman of the Hellenic Republic Department of Childrens Rights)
5, Hatjiyanni Mexi str. 115 28 Athens, Greece.
Email: [email protected]
Website: http://www.synigoros.gr/0-18/index_en.html
Data înfiinţării: 2003.
GRECIA
Fundamentul constituţional:
Iniţiativa unui Avocat al Copiilor a aparţinut instituţiei Avocatului Poporului din Grecia datorită unei necesităţi vizibile pentru un departament suplimentar specializat în drepturile copiilor. Unul dintre cei cinci adjuncţi ai Avocatului Poporului a fost numit Avocat adjunct pentru copii.
Legea a fost adoptată în ianuarie 2003, iar Avocatul Copiilor a preluat funcţia la 3 iulie 2003. Ulterior Departamentul a fost completat cu o echipă profesionistă formată din 15 experţi.
Adjunctul Avocatului Poporului care conduce Departamentul pentru drepturile copilului este numit prin decizie de către Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descentralizare, la propunerea Avocatului Poporului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Misiunea Departamentului este protejarea şi promovarea drepturilor copilului. El mediază cazurile de violare a drepturilor copilului, ia iniţiative privind monitorizarea şi implementarea legislaţiei naţionale ca şi a convenţiilor internaţionale privind drepturile copilului, conduce investigaţii şi cercetări în domenii de importanţă vitală şi participă activ la dialogul social. Primeşte petiţii privind violarea drepturilor copilului de la persoane sau entităţi legale, direct de la copii, de la părinţi sau tutori ai copilului, rude până la gradul doi, alte părţi care cunosc cazuri de violare a drepturilor copilului. În cazul în care se constată o încălcare a drepturilor copiilor de către o autoritate publică, Avocatul propune modalităţi de înlăturare a încălcării şi de rezolvare a problemei. Pentru investigarea şi soluţionarea problemelor identificate şi apărarea drepturilor copilului, Ombudsmanul poate solicita cooperarea autorităţilor publice sau a altor autori-tăţi, sau intervenţia autorităţii judiciare competente.
Ministerul de Interne, Administraţie Publică şi Descen-tralizare finanţează activitatea Departamentului.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copiilor (Ombudsman for Children)
Millennium House, 52-56 Great Strand Street, Dublin 1, Ireland.
Email: [email protected]
Website: www.oco.ie
Data înfiinţării: 2004.
IRLANDA
30 31
Fundamentul constituţional:
În anul 1996, în Irlanda multe persoane dedicate
care erau implicate în apărarea drepturilor copiilor
au făcut lobby pe lângă Guvern pentru un Avocat al
Copilului în Irlanda. Legea Ombudsman-ului pentru
copii (Ombudsman for Children Act, 2002), care
reglementează rolul şi puterile acestui Birou, a fost
aprobată de către Camera Deputaţilor şi Senat în 2002.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Cele trei direcţii principale de activitate descrise în
Ombudsman for Children Act (OCA) sunt:
1. Promovarea drepturilor copiilor. Convenţia
cu privire la Drepturile Copilului reprezintă un
document de bază cu privire la modul în care
trebuie trataţi copiii şi cu privire la drepturile
acestora. OCA stipulează că Avocatul Copilului
trebuie să utilizeze Convenţia ONU ca instrument
de promovare a drepturilor copiilor. Unul dintre
cele mai importante drepturi din cadrul CDC este
articolul 12. Acest articol stipulează faptul că tinerii
au dreptul la ascultarea opiniilor în probleme care îi
afectează. Irlanda a promis respectarea tuturor
drepturilor copiilor şi tinerilor stipulate în
document.
2. Plângeri şi investigaţii. Avocatul Copilului
poate investiga plângeri în legătură cu serviciile
furnizate copiilor şi tinerilor sub 18 ani de către
organizaţii publice, şcoli şi spitale. Criteriul cheie
pentru intervenţie este faptul că un copil a fost
afectat sau este posibil să fi fost afectat negativ de o
acţiune sau inacţiune a unei instituţii publice şi că a
existat sau este posibil să fi existat o administrare
defectuoasă. Cu privire la plângeri, Avocatul
Copilului nu este un avocat pentru copil şi nici un
adversar pentru autoritatea publică. El depune toate
eforturile pentru a găsi soluţii pentru toate părţile.
Plângerile pot fi înaintate de copii sau tineri sub
18 ani sau de către adulţi în numele lor. Înainte ca
Avocatul pentru copii să poată investiga un caz,
trebuie urmate procedurile locale privind plângerile
(procedurile şcolii, organizaţiei publice sau spitalului).
Acest lucru este important pentru ca persoanele
abilitate să aibă o şansă să clarifice lucrurile. Înainte
de investigarea plângerilor, Biroul Avocatului pentru
copii va verifica dacă acest lucru a avut loc.
3. Cercetare şi legislaţie. Pentru a proteja şi
promova drepturile şi bunăstarea copiilor şi
tinerilor, este crucial ca activitatea Avocatului
Copilului să fie bazată pe o dezvoltare atentă a
politicilor. Realitatea este că, dintr-un anumit
număr de motive complexe, mulţi copii sunt
vulnerabili în prezent în Irlanda. OCA stabileşte
politica şi rolul de monitorizare şi investigare al
Avocatului Copilului. Acest rol include
consilierea miniştrilor cu privire la dezvoltarea şi
coordonarea politicii cu privire la copii;
monitorizarea şi revizuirea funcţionării legislaţiei
cu privire la drepturile şi bunăstarea copiilor;
efectuarea, promovarea şi publicarea de
cercetări cu privire la problematica drepturilor
şi bunăstării copiilor; consilierea miniştrilor cu
privire la implementarea propunerilor legislative
cu accent specific pe implicaţiile asupra copiilor
şi bunăstării lor.
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul pentru Copii şi Tineri
(Commissioner for Children and Young
People) - Millennium House,
17-25 Great Victoria Street, Belfast.
Email: [email protected]
Website: http://www.niccy.org
Data înfiinţării: 2003.
Fundamentul constituţional:
În Irlanda de Nord instituţia a fost înfiinţată la 1
octombrie 2003, iniţiator fiind guvernul, la sugestia
organizaţiilor neguvernamentale.
Aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte provincii
britanice, instituţia a fost denumită Comisarul
pentru copii şi tineri, având însă acelaşi rol pe care îl
joacă în alte ţări instituţia care poartă numele
consacrat de „Avocat al Copilului”.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Comisarul pentru Copii şi Tineri are scopul de a
apăra şi promova drepturile şi interesele copiilor şi
tinerilor, ascultându-i şi lucrând împreună cu ei
pentru ca:
- să aducă o reală schimbare în viaţa copiilor şi tinerilor;
- să promoveze o înţelegere şi o acceptare mai
largă a drepturilor copiilor;
- să se concentreze asupra problemelor copiilor, cu
luarea în considerare a drepturilor acestora,
părinţilor sau persoanelor care-i au în grijă;
IRLANDA DE NORD
Comisarul are obligaţia de a raporta Parlamentului cu privire la activitatea sa şi a modului în care este cheltuit bugetul. Echipa Comisarului este formată din 26 persoane, iar finanţarea este asigurată de la bugetul statului.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Umbodsmadur Barna)
Laugavegur 13, 101 Reykjavik, Iceland
Email: [email protected]
Website: www.barn.is
Data înfiinţării: 1995.
Fundamentul constituţional:
În 1994, Ministrul Afacerilor Sociale a numit un comitet pentru pregătirea legii privind un avocat special pentru copii. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, când a fost numit şi primul Avocat al Copilului în Islanda. Avocatul Copilului este numit de Primul Ministru pentru o perioadă de 5 ani, existând şi posibilitatea obţinerii unui al doilea mandat.
Atribuţii şi responsabilităţi:
În activitatea sa, Avocatul Copilului este cu desăvârşire independent şi nu este subiectul unor instrucţiuni din partea autorităţilor. Rolul Avocatului Copiilor este de a promova bunăstarea copiilor şi de a urmări respectarea intereselor, drepturilor şi nevoilor lor în raport cu instituţiile publice şi private, în toate domeniile vieţii.
Orice persoană, copii şi adulţi deopotrivă, se pot adresa Avocatului Copiilor pentru probleme aparţinând copiilor. În cazul în care Avocatul Copiilor decide că indiciile oferă motive pentru o viitoare investigaţie a problemei, va culege informaţii de la părţile implicate. Avocatul Copiilor poate solicita autorităţilor toate informaţiile pe care le consideră necesare, precum rapoarte, documente, înregistrări şi alte elemente.
Avocatul Copilului are acces liber la toate instituţiile care găzduiesc copii sau care se ocupă de copii, fie publice sau private. Soluţiile date de Avocatul Copilului nu sunt obligatorii prin lege, au doar rol orientativ.
Bugetul aferent este asigurat din subvenţii guvernamentale.
ISLANDA
LITUANIA
ITALIA
Numele şi adresa instituţiei:
Autoritatea pentru protecţia
copilăriei şi adolescenţei
(Autorità garante per l'infanzia e l'adolescenza)
Data înfiinţării: 2011.
Fundamentul constituţional:
În 22 iunie 2011, după o lungă procedură parlamen-
tară şi ca urmare a recomandării Comitetului
pentru Drepturile Copilului, a fost înfiinţată
Autoritatea pentru protecţia copilăriei şi a ado-
lescenţei ca instituţie fundamentală de promovare şi
protecţie a drepturilor copilului. Autoritatea,
împreună cu Apărătorii locali (Difensori dei
bambini), are responsabilitatea asigurării standar-
delor minime de protecţie a drepturilor copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
- Promovarea implementării CDC şi a altor instrumente legale referitoare la protecţia drepturilor copilului;
- Exprimarea de opinii privind planul naţional al copilăriei şi adolescenţei şi formularea de recomandări pentru Guvern şi autorităţile locale;
- Realizarea de consultări cu societatea civilă şi organizaţiile private active în protecţia copiilor;
- Susţinerea iniţiativelor de sensibilizare şi promovare a culturii copilăriei şi adolescenţei.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Lietuvos
Respubliko vaiko teisių apsaugos
kontrolieriaus įstaiga)
Plačioji str. 10, 01308 Vilnius, Lithuania
Email: [email protected] ; [email protected]
Website: http://vaikams.lrs.lt
Data înfiinţării: 2000.
Fundamentul constituţional:
În scopul de a asigura respectarea Constituţiei
Republicii Lituania, a altor legi şi a acordurilor
internaţionale consacrate drepturilor omului,
Parlamentul Lituanian a adoptat, în 2000, Legea cu
32 33
Fundamentul constituţional:
În anul 1996, în Irlanda multe persoane dedicate
care erau implicate în apărarea drepturilor copiilor
au făcut lobby pe lângă Guvern pentru un Avocat al
Copilului în Irlanda. Legea Ombudsman-ului pentru
copii (Ombudsman for Children Act, 2002), care
reglementează rolul şi puterile acestui Birou, a fost
aprobată de către Camera Deputaţilor şi Senat în 2002.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Cele trei direcţii principale de activitate descrise în
Ombudsman for Children Act (OCA) sunt:
1. Promovarea drepturilor copiilor. Convenţia
cu privire la Drepturile Copilului reprezintă un
document de bază cu privire la modul în care
trebuie trataţi copiii şi cu privire la drepturile
acestora. OCA stipulează că Avocatul Copilului
trebuie să utilizeze Convenţia ONU ca instrument
de promovare a drepturilor copiilor. Unul dintre
cele mai importante drepturi din cadrul CDC este
articolul 12. Acest articol stipulează faptul că tinerii
au dreptul la ascultarea opiniilor în probleme care îi
afectează. Irlanda a promis respectarea tuturor
drepturilor copiilor şi tinerilor stipulate în
document.
2. Plângeri şi investigaţii. Avocatul Copilului
poate investiga plângeri în legătură cu serviciile
furnizate copiilor şi tinerilor sub 18 ani de către
organizaţii publice, şcoli şi spitale. Criteriul cheie
pentru intervenţie este faptul că un copil a fost
afectat sau este posibil să fi fost afectat negativ de o
acţiune sau inacţiune a unei instituţii publice şi că a
existat sau este posibil să fi existat o administrare
defectuoasă. Cu privire la plângeri, Avocatul
Copilului nu este un avocat pentru copil şi nici un
adversar pentru autoritatea publică. El depune toate
eforturile pentru a găsi soluţii pentru toate părţile.
Plângerile pot fi înaintate de copii sau tineri sub
18 ani sau de către adulţi în numele lor. Înainte ca
Avocatul pentru copii să poată investiga un caz,
trebuie urmate procedurile locale privind plângerile
(procedurile şcolii, organizaţiei publice sau spitalului).
Acest lucru este important pentru ca persoanele
abilitate să aibă o şansă să clarifice lucrurile. Înainte
de investigarea plângerilor, Biroul Avocatului pentru
copii va verifica dacă acest lucru a avut loc.
3. Cercetare şi legislaţie. Pentru a proteja şi
promova drepturile şi bunăstarea copiilor şi
tinerilor, este crucial ca activitatea Avocatului
Copilului să fie bazată pe o dezvoltare atentă a
politicilor. Realitatea este că, dintr-un anumit
număr de motive complexe, mulţi copii sunt
vulnerabili în prezent în Irlanda. OCA stabileşte
politica şi rolul de monitorizare şi investigare al
Avocatului Copilului. Acest rol include
consilierea miniştrilor cu privire la dezvoltarea şi
coordonarea politicii cu privire la copii;
monitorizarea şi revizuirea funcţionării legislaţiei
cu privire la drepturile şi bunăstarea copiilor;
efectuarea, promovarea şi publicarea de
cercetări cu privire la problematica drepturilor
şi bunăstării copiilor; consilierea miniştrilor cu
privire la implementarea propunerilor legislative
cu accent specific pe implicaţiile asupra copiilor
şi bunăstării lor.
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul pentru Copii şi Tineri
(Commissioner for Children and Young
People) - Millennium House,
17-25 Great Victoria Street, Belfast.
Email: [email protected]
Website: http://www.niccy.org
Data înfiinţării: 2003.
Fundamentul constituţional:
În Irlanda de Nord instituţia a fost înfiinţată la 1
octombrie 2003, iniţiator fiind guvernul, la sugestia
organizaţiilor neguvernamentale.
Aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte provincii
britanice, instituţia a fost denumită Comisarul
pentru copii şi tineri, având însă acelaşi rol pe care îl
joacă în alte ţări instituţia care poartă numele
consacrat de „Avocat al Copilului”.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Comisarul pentru Copii şi Tineri are scopul de a
apăra şi promova drepturile şi interesele copiilor şi
tinerilor, ascultându-i şi lucrând împreună cu ei
pentru ca:
- să aducă o reală schimbare în viaţa copiilor şi tinerilor;
- să promoveze o înţelegere şi o acceptare mai
largă a drepturilor copiilor;
- să se concentreze asupra problemelor copiilor, cu
luarea în considerare a drepturilor acestora,
părinţilor sau persoanelor care-i au în grijă;
IRLANDA DE NORD
Comisarul are obligaţia de a raporta Parlamentului cu privire la activitatea sa şi a modului în care este cheltuit bugetul. Echipa Comisarului este formată din 26 persoane, iar finanţarea este asigurată de la bugetul statului.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Umbodsmadur Barna)
Laugavegur 13, 101 Reykjavik, Iceland
Email: [email protected]
Website: www.barn.is
Data înfiinţării: 1995.
Fundamentul constituţional:
În 1994, Ministrul Afacerilor Sociale a numit un comitet pentru pregătirea legii privind un avocat special pentru copii. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, când a fost numit şi primul Avocat al Copilului în Islanda. Avocatul Copilului este numit de Primul Ministru pentru o perioadă de 5 ani, existând şi posibilitatea obţinerii unui al doilea mandat.
Atribuţii şi responsabilităţi:
În activitatea sa, Avocatul Copilului este cu desăvârşire independent şi nu este subiectul unor instrucţiuni din partea autorităţilor. Rolul Avocatului Copiilor este de a promova bunăstarea copiilor şi de a urmări respectarea intereselor, drepturilor şi nevoilor lor în raport cu instituţiile publice şi private, în toate domeniile vieţii.
Orice persoană, copii şi adulţi deopotrivă, se pot adresa Avocatului Copiilor pentru probleme aparţinând copiilor. În cazul în care Avocatul Copiilor decide că indiciile oferă motive pentru o viitoare investigaţie a problemei, va culege informaţii de la părţile implicate. Avocatul Copiilor poate solicita autorităţilor toate informaţiile pe care le consideră necesare, precum rapoarte, documente, înregistrări şi alte elemente.
Avocatul Copilului are acces liber la toate instituţiile care găzduiesc copii sau care se ocupă de copii, fie publice sau private. Soluţiile date de Avocatul Copilului nu sunt obligatorii prin lege, au doar rol orientativ.
Bugetul aferent este asigurat din subvenţii guvernamentale.
ISLANDA
LITUANIA
ITALIA
Numele şi adresa instituţiei:
Autoritatea pentru protecţia
copilăriei şi adolescenţei
(Autorità garante per l'infanzia e l'adolescenza)
Data înfiinţării: 2011.
Fundamentul constituţional:
În 22 iunie 2011, după o lungă procedură parlamen-
tară şi ca urmare a recomandării Comitetului
pentru Drepturile Copilului, a fost înfiinţată
Autoritatea pentru protecţia copilăriei şi a ado-
lescenţei ca instituţie fundamentală de promovare şi
protecţie a drepturilor copilului. Autoritatea,
împreună cu Apărătorii locali (Difensori dei
bambini), are responsabilitatea asigurării standar-
delor minime de protecţie a drepturilor copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
- Promovarea implementării CDC şi a altor instrumente legale referitoare la protecţia drepturilor copilului;
- Exprimarea de opinii privind planul naţional al copilăriei şi adolescenţei şi formularea de recomandări pentru Guvern şi autorităţile locale;
- Realizarea de consultări cu societatea civilă şi organizaţiile private active în protecţia copiilor;
- Susţinerea iniţiativelor de sensibilizare şi promovare a culturii copilăriei şi adolescenţei.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Lietuvos
Respubliko vaiko teisių apsaugos
kontrolieriaus įstaiga)
Plačioji str. 10, 01308 Vilnius, Lithuania
Email: [email protected] ; [email protected]
Website: http://vaikams.lrs.lt
Data înfiinţării: 2000.
Fundamentul constituţional:
În scopul de a asigura respectarea Constituţiei
Republicii Lituania, a altor legi şi a acordurilor
internaţionale consacrate drepturilor omului,
Parlamentul Lituanian a adoptat, în 2000, Legea cu
32 33
privire la Ombudsmanul pentru copii, al cărei scop
principal este de a promova şi a proteja drepturile
copilului aşa cum au fost ele definite în Convenţia
Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile
Copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Avocatul primeşte şi investighează plângeri
împotriva autorităţilor, organizaţiilor
neguvernamentale şi altor instituţii care sunt
acuzate de a fi încălcat sau neglijat drepturile
copilului. Avocatul copilului acţioneată în mod
independent, elaborează recomandări autorităţilor
în legătură cu aplicarea legilor privind promovarea şi
protecţia drepturilor copilului.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Adjunct al
Avocatului Poporului)
st. Skoevska 114, Bitola, Republic of Macedonia
e-mail: [email protected]
Webpage: http://www.amos.org.mk
Data înfiinţării: 2004.
Fundamentul constituţional:
Constituţia prevede înfiinţarea Avocatului Poporului
ca instituţie independentă şi imparţială, competentă
şi autorizată să ia măsuri şi acţiuni împotriva
administraţiei publice atunci când sunt încălcate
drepturile cetăţenilor. Avocatul Copilului acţionează
ca adjunct al Avocatului Poporului, în cadrul
Departamentului de protecţie a drepturilor
copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Având în vedere necesitatea protecţiei speciale a
drepturilor copilului în cadrul instituţiei Avocatului
Poporului, în 2004, a fost creat un departament
special de promovare şi protecţie a drepturilor
copilului. Acest departament primeşte sesizări în
legătură cu încălcarea drepturilor copilului de către
autorităţi sau persoane fizice.
Avocatul Copilului formulează propuneri, opinii şi
sugestii către instituţii astfel încât acestea să aplice
legea cu respectarea Constituţiei, legilor sau
tratatelor internaţionale, fiind ghidate de interesul
superior al copilului.
MACEDONIA
Toate structurile guvernamentale sunt obligate să
coopereze şi să transmită informaţiile necesare. Ele
sunt obligate să respecte şi să accepte propunerile,
recomandările şi sugestiile Avocatului Copilului. În
caz de refuz sau acceptare parţială, Avocatul infor-
mează Guvernul, Consiliul Republicii Macedonia sau
mass-media în legătură cu cazul respectiv.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Avocat parlamentar
pentru protecţia drepturilor copilului)
MD-2012, Chişinău, Republica Moldova,
Str. Sfatul Ţării 16
Email: [email protected]
Website: http://www.ombudsman.md
Data înfiinţării: 2008.
Fundamentul constituţional:
În 2008, Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul
Legii avocaţiilor parlamentari, a adoptat o hotărâre
de instituire a funcţiei de avocat parlamentar pentru
protecţia drepturilor copilului, pentru un mandat de
5 ani.
Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Instituţiei
Avocaţilor Parlamentari - Centrul pentru Drepturile
Omului din Moldova, alături de alţi 3 adjuncţi.
Centrul este condus de un director.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Misiunea Avocatului copilului constituie promovarea
şi protejarea drepturilor şi intereselor copilului .
Avocatul copilului îşi exercită atribuţiile în vederea
garantării respectării drepturilor şi libertăţilor
constituţionale ale copilului şi realizării, la nivel
naţional, de către autorităţile publice centrale şi
locale, de către persoanele cu funcţii de răspundere
de la toate nivelurile a prevederilor Convenţiei
ONU cu privire la Drepturile Copilului.
Atribuţiile de bază ale avocatului parlamentar
constau în:
- Examinarea petiţiilor, audierea cetăţenilor şi
repunerea lor în drepturi;
- Verificarea informaţiei privind cazurile de încălcare
în masă sau gravă a drepturilor copilului;
- Remiterea în adresa autorităţilor publice a
obiecţiilor şi propunerilor în vederea asigurării
drepturilor cetăţenilor;
MOLDOVA
- Soluţionarea plângerilor prin concilierea părţilor,
găsirea soluţiilor reciproc acceptabile.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copiilor (Barneombudet)
Postbox 8889 Youngstorget,
0028 Oslo, Norway
Email: [email protected]
Website: www.barneombudet.no
Data înfiinţării: 1981.
Fundamentul constituţional:
Norvegia este prima ţară care a înfiinţat un
reprezentant guvernamental cu drepturi statutare
de protejare a copiilor şi a drepturilor lor, în anul
1981. De atunci, instituţia Avocatului Copiilor a
lucrat în Norvegia în mod continuu pentru
îmbunătăţirea legislaţiei naţionale şi internaţionale
destinată bunăstării copiilor.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Selectarea Avocatului Copiilor în Norvegia este o
procedură deschisă bazată pe cereri. După
selectarea candidaţilor o singură persoană este
nominalizată şi prezentată guvernului. Guvernul
numeşte Avocatul Copiilor pentru o perioadă de
4 ani. Acesta poate păstra funcţia pentru două
mandate. Persoana numită ca Avocat al Copiilor
trebuie să fie o persoană cu o bună imagine publică.
Avocatul Copiilor este o instituţie independentă,
imparţială şi neutră din punct de vedere politic.
Deşi Avocatul Copiilor este din punct de vedere
administrativ sub jurisdicţia Ministerului Copiilor şi
al Problemelor Familiei, nici camera legislativă, nici
guvernul nu dau instrucţiuni Avocatului Copiilor.
Avocatul Copiilor este considerat în societatea
norvegiană ca un participant activ la problemele
naţiunii, care se supune doar Convenţiei cu privire
la Drepturilor Copilului. Îndatoririle Avocatului
Copiilor sunt de a promova interesele copiilor pe
lângă autorităţile publice şi private şi de a investiga
condiţiile în care trăiesc copiii.
Avocatul Copiilor are puterea de a investiga, critica
şi a face publice probleme importante pentru
îmbunătăţirea bunăstării copiilor şi tinerilor. Totuşi,
Avocatul copiilor nu poate să anuleze acţiuni
NORVEGIA
administrative sau să revoce decizii administrative,
putând însă atrage atenţia autorităţilor asupra unor
acţiuni sau decizii prin care sunt încălcate drepturi
ale copiilor.
Instituţia Avocatului Copiilor îşi asumă rolul unui
politician în numele copiilor şi rolul unui militant
atunci când un caz special are nevoie de atenţia
autorităţilor şi a mass-media.
Pentru a fi în legătură cu copiii din Norvegia,
Instituţia Avocatului Copiilor se serveşte de
Children's Powerline, care a fost înfiinţată în 1989 şi
strânge informaţii despre viaţa copiilor şi a tinerilor
şi încearcă să asigure răspunsuri rapide şi informaţii
celor care apelează. Instituţia Avocatului Copiilor
este un participant activ atât la întâlnirile naţionale
cât şi regionale privind drepturile copiilor. Avocatul
Copiilor continuă, de asemenea, să lucreze ca un
ambasador pentru diferite proiecte pentru a arăta
presei şi publicului imagini diferite ale vieţii copiilor
în Norvegia.
În fiecare an, la 1 aprilie, Avocatul Copiilor trebuie
să trimită Ministerului Copiilor şi al Problemelor
Familiei, sub a cărui jurisdicţie se află, un raport cu
privire la activităţile sale în anul calendaristic
anterior. Raportul trebuie să fie disponibil publicului.
Avocatul Copiilor are 12 posturi permanente şi 4
temporare, pentru proiecte pe termen scurt.
Bugetul instituţiei este aprobat de Parlament ca
parte a bugetului de stat.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului
(De Kinderombudsman)
Bezuidenhoutseweg 151, 2509 AC The Hague,
Netherlands.
Email: [email protected]
Website: www.dekinderombudsman.nl
Data înfiinţării: 2011.
Fundamentul constituţional:
Parlamentul a votat în 2011, la recomandarea
Comitetului ONU cu privire la Drepturile Copilului,
în favoarea creării instituţiei Avocatului Copilului.
Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului
Avocatului Naţional.
OLANDA
34 35
privire la Ombudsmanul pentru copii, al cărei scop
principal este de a promova şi a proteja drepturile
copilului aşa cum au fost ele definite în Convenţia
Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile
Copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Avocatul primeşte şi investighează plângeri
împotriva autorităţilor, organizaţiilor
neguvernamentale şi altor instituţii care sunt
acuzate de a fi încălcat sau neglijat drepturile
copilului. Avocatul copilului acţioneată în mod
independent, elaborează recomandări autorităţilor
în legătură cu aplicarea legilor privind promovarea şi
protecţia drepturilor copilului.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Adjunct al
Avocatului Poporului)
st. Skoevska 114, Bitola, Republic of Macedonia
e-mail: [email protected]
Webpage: http://www.amos.org.mk
Data înfiinţării: 2004.
Fundamentul constituţional:
Constituţia prevede înfiinţarea Avocatului Poporului
ca instituţie independentă şi imparţială, competentă
şi autorizată să ia măsuri şi acţiuni împotriva
administraţiei publice atunci când sunt încălcate
drepturile cetăţenilor. Avocatul Copilului acţionează
ca adjunct al Avocatului Poporului, în cadrul
Departamentului de protecţie a drepturilor
copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Având în vedere necesitatea protecţiei speciale a
drepturilor copilului în cadrul instituţiei Avocatului
Poporului, în 2004, a fost creat un departament
special de promovare şi protecţie a drepturilor
copilului. Acest departament primeşte sesizări în
legătură cu încălcarea drepturilor copilului de către
autorităţi sau persoane fizice.
Avocatul Copilului formulează propuneri, opinii şi
sugestii către instituţii astfel încât acestea să aplice
legea cu respectarea Constituţiei, legilor sau
tratatelor internaţionale, fiind ghidate de interesul
superior al copilului.
MACEDONIA
Toate structurile guvernamentale sunt obligate să
coopereze şi să transmită informaţiile necesare. Ele
sunt obligate să respecte şi să accepte propunerile,
recomandările şi sugestiile Avocatului Copilului. În
caz de refuz sau acceptare parţială, Avocatul infor-
mează Guvernul, Consiliul Republicii Macedonia sau
mass-media în legătură cu cazul respectiv.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Avocat parlamentar
pentru protecţia drepturilor copilului)
MD-2012, Chişinău, Republica Moldova,
Str. Sfatul Ţării 16
Email: [email protected]
Website: http://www.ombudsman.md
Data înfiinţării: 2008.
Fundamentul constituţional:
În 2008, Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul
Legii avocaţiilor parlamentari, a adoptat o hotărâre
de instituire a funcţiei de avocat parlamentar pentru
protecţia drepturilor copilului, pentru un mandat de
5 ani.
Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Instituţiei
Avocaţilor Parlamentari - Centrul pentru Drepturile
Omului din Moldova, alături de alţi 3 adjuncţi.
Centrul este condus de un director.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Misiunea Avocatului copilului constituie promovarea
şi protejarea drepturilor şi intereselor copilului .
Avocatul copilului îşi exercită atribuţiile în vederea
garantării respectării drepturilor şi libertăţilor
constituţionale ale copilului şi realizării, la nivel
naţional, de către autorităţile publice centrale şi
locale, de către persoanele cu funcţii de răspundere
de la toate nivelurile a prevederilor Convenţiei
ONU cu privire la Drepturile Copilului.
Atribuţiile de bază ale avocatului parlamentar
constau în:
- Examinarea petiţiilor, audierea cetăţenilor şi
repunerea lor în drepturi;
- Verificarea informaţiei privind cazurile de încălcare
în masă sau gravă a drepturilor copilului;
- Remiterea în adresa autorităţilor publice a
obiecţiilor şi propunerilor în vederea asigurării
drepturilor cetăţenilor;
MOLDOVA
- Soluţionarea plângerilor prin concilierea părţilor,
găsirea soluţiilor reciproc acceptabile.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copiilor (Barneombudet)
Postbox 8889 Youngstorget,
0028 Oslo, Norway
Email: [email protected]
Website: www.barneombudet.no
Data înfiinţării: 1981.
Fundamentul constituţional:
Norvegia este prima ţară care a înfiinţat un
reprezentant guvernamental cu drepturi statutare
de protejare a copiilor şi a drepturilor lor, în anul
1981. De atunci, instituţia Avocatului Copiilor a
lucrat în Norvegia în mod continuu pentru
îmbunătăţirea legislaţiei naţionale şi internaţionale
destinată bunăstării copiilor.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Selectarea Avocatului Copiilor în Norvegia este o
procedură deschisă bazată pe cereri. După
selectarea candidaţilor o singură persoană este
nominalizată şi prezentată guvernului. Guvernul
numeşte Avocatul Copiilor pentru o perioadă de
4 ani. Acesta poate păstra funcţia pentru două
mandate. Persoana numită ca Avocat al Copiilor
trebuie să fie o persoană cu o bună imagine publică.
Avocatul Copiilor este o instituţie independentă,
imparţială şi neutră din punct de vedere politic.
Deşi Avocatul Copiilor este din punct de vedere
administrativ sub jurisdicţia Ministerului Copiilor şi
al Problemelor Familiei, nici camera legislativă, nici
guvernul nu dau instrucţiuni Avocatului Copiilor.
Avocatul Copiilor este considerat în societatea
norvegiană ca un participant activ la problemele
naţiunii, care se supune doar Convenţiei cu privire
la Drepturilor Copilului. Îndatoririle Avocatului
Copiilor sunt de a promova interesele copiilor pe
lângă autorităţile publice şi private şi de a investiga
condiţiile în care trăiesc copiii.
Avocatul Copiilor are puterea de a investiga, critica
şi a face publice probleme importante pentru
îmbunătăţirea bunăstării copiilor şi tinerilor. Totuşi,
Avocatul copiilor nu poate să anuleze acţiuni
NORVEGIA
administrative sau să revoce decizii administrative,
putând însă atrage atenţia autorităţilor asupra unor
acţiuni sau decizii prin care sunt încălcate drepturi
ale copiilor.
Instituţia Avocatului Copiilor îşi asumă rolul unui
politician în numele copiilor şi rolul unui militant
atunci când un caz special are nevoie de atenţia
autorităţilor şi a mass-media.
Pentru a fi în legătură cu copiii din Norvegia,
Instituţia Avocatului Copiilor se serveşte de
Children's Powerline, care a fost înfiinţată în 1989 şi
strânge informaţii despre viaţa copiilor şi a tinerilor
şi încearcă să asigure răspunsuri rapide şi informaţii
celor care apelează. Instituţia Avocatului Copiilor
este un participant activ atât la întâlnirile naţionale
cât şi regionale privind drepturile copiilor. Avocatul
Copiilor continuă, de asemenea, să lucreze ca un
ambasador pentru diferite proiecte pentru a arăta
presei şi publicului imagini diferite ale vieţii copiilor
în Norvegia.
În fiecare an, la 1 aprilie, Avocatul Copiilor trebuie
să trimită Ministerului Copiilor şi al Problemelor
Familiei, sub a cărui jurisdicţie se află, un raport cu
privire la activităţile sale în anul calendaristic
anterior. Raportul trebuie să fie disponibil publicului.
Avocatul Copiilor are 12 posturi permanente şi 4
temporare, pentru proiecte pe termen scurt.
Bugetul instituţiei este aprobat de Parlament ca
parte a bugetului de stat.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului
(De Kinderombudsman)
Bezuidenhoutseweg 151, 2509 AC The Hague,
Netherlands.
Email: [email protected]
Website: www.dekinderombudsman.nl
Data înfiinţării: 2011.
Fundamentul constituţional:
Parlamentul a votat în 2011, la recomandarea
Comitetului ONU cu privire la Drepturile Copilului,
în favoarea creării instituţiei Avocatului Copilului.
Acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului
Avocatului Naţional.
OLANDA
34 35
Atribuţii şi responsabilităţi:
Deşi constituie un departament al Avocatului
Naţional, Avocatul Copilului este independent şi are
responsabilităţi speciale în ceea ce priveşte
promovarea şi protecţia drepturilor copilului.
Avocatul Copilului din Olanda monitorizează modul
în care drepturile copilului sunt respectate de către
guvern, dar, de asemenea, de către organizaţiile
specializate în educaţie, îngrijirea copiilor şi
sănătatea tinerilor, conform Convenţiei ONU cu
privire la Drepturile Copilului. El face recomandări
Parlamentului şi organizaţiilor pentru îmbunătăţirea
vieţii copiilor şi tinerilor din Olanda.
Oricine persoană poate transmite Avocatului
Copilului plângeri privind violarea drepturilor
copilului.
Avocatul Copilului:
a. informează cu privire la drepturile copilului;
b. solicită şi face recomandări guvernului şi celor
două Camere ale Parlamentului cu privire la
legislaţia şi politicile care-i privesc pe copii şi
tineri;
c. iniţiază investigaţii în respectarea drepturilor
minorilor ca răspuns la plângerile primite sau pe
cont propriu;
d. supraveghează modul în care plângerile copiilor,
tinerilor sau reprezentanţilor lor legali sunt
rezolvate de către autorităţile competente.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului ia
în considerare respectarea articolului 12 din CDC,
exprimarea opiniei de către copii.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Rzecznik
Praw Dziecka)
ul. Przemysłowa 30/32, 00-450 Warsaw, Poland
Email: [email protected]
Webpage: http://www.brpd.gov.pl
Data înfiinţării: 2000.
Fundamentul constituţional:
Avocatul copiilor a fost înfiinţat prin lege la 6
ianuarie 2000. În baza prevederilor acestei legi,
Avocatul Copiilor este numit de parlamentul
polonez. Înfiinţarea acestei instituţii a fost iniţiată de
POLONIA
organizaţii neguvernamentale şi de grupurile care
acţionează în interesul copiilor.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Avocatul copiilor acţionează pentru a asigura o
dezvoltare completă şi armonioasă a copiilor cu
respectarea demnităţii şi posibilităţilor lor. El trebuie
să ia măsuri adecvate pentru protejarea copiilor
împotriva violenţei, cruzimii, exploatării, depravării,
neglijării şi altor rele tratamente. Pentru a atinge
scopul unei dezvoltări complete şi armonioase a
copiilor este esenţial să se adopte o abordare
cuprinzătoare a drepturilor lor. Acest tip de abordare
pentru bunăstarea copiilor este unul din obiectivele
distincte ale instituţiei Avocatului copiilor.
Destinatarii direcţi ai acţiunilor Avocatului copiilor
sunt autorităţile publice, organizaţiile şi instituţiile
către care Avocatul Copiilor se poate îndrepta cu
cereri pentru:
- explicaţiile şi informaţiile necesare şi acces la
dosare şi documente inclusiv cele care conţin
informaţii personale;
- intreprinderea de acţiuni în beneficiul copiilor.
Avocatul Copiilor le înaintează opiniile şi moţiunile
sale ce au ca scop o protecţie efectivă a drepturilor
şi bunăstării copiilor.
Avocatul Copiilor trebuie să prezinte parlamentului
rapoarte anuale asupra acţiunilor şi opiniilor sale cu
privire la drepturile copiilor. Acest raport trebuie
publicat. În instituţia Avocatul Copiilor din Polonia
lucrează 37 persoane, experţi în diverse domenii
privind protecţia copilului. Finanţarea este asigurată
de la bugetul de stat.
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul pentru Copii şi Tineri
(Commissioner for Children and
Young People) 85 Holyrood Road,
Edinburgh, EH8 8AU
Email: [email protected]
Website: www.sccyp.org.uk
Data înfiinţării: 2004.
Fundamentul constituţional:
Ideea unei asemenea instituţii a fost susţinută de
organizaţii neguvernamentale, iniţiativa venind
SCOŢIA
ulterior din partea Comisiei pentru educaţie,
cultură şi sport din Parlamentul scoţian. Instituţia
funcţionează independent de puterea executivă.
Comisarul nu se află, cu excepţiile prevăzute de
lege, sub conducerea sau controlul Parlamentului
sau al vreunui membru al guvernului.
Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia este numit
de regină la nominalizarea parlamentului. O persoană
nu poate fi numită Comisar, dacă este membru al
parlamentului, membru în Camera Comunelor sau
membru al Parlamentului European. Comisarul este
numit pentru o perioadă 5 ani şi poate exercita doar
două mandate, consecutive sau neconsecutive.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Principala funcţie a Comisarului pentru Copii şi
Tineri este aceea de a promova şi apăra drepturile
şi interesele copiilor şi tinerilor. În exercitarea
acestei funcţii generale, Comisarul are, în principal,
următoarele îndatoriri:
- să promoveze conştientizarea şi înţelegerea
drepturilor copiilor şi tinerilor;
- să ţină sub observaţie legea, politica şi practica
privind respectarea drepturile copiilor şi tinerilor,
evaluând dacă astfel de legi, politici şi practici sunt
adecvate şi eficiente;
- să promoveze o cât mai bună practică a
furnizorilor de servicii pentru copii şi tineri;
- să promoveze, să inaugureze, să întreprindă şi să
publice cercetări pe probleme legate de drepturile
copiilor şi tinerilor.
Comisarul trebuie să încurajeze implicarea copiilor
şi tinerilor în munca sa. De asemenea, Comisarul se
consultă cu organizaţii care lucrează cu şi pentru
copii şi tineri în privinţa acţiunilor pe care acesta
urmează să le întreprindă. Comisarul trebuie să
înainteze parlamentului un raport anual şi îşi
numeşte echipa cu aprobarea unei comisii
parlamentare. În prezent echipa este
formată din 15 membri. Parlamentul scoţian asigură
finanţarea instituţiei.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului
(Defensor del Menor)
Beatriz de Bobadilla, 14, 28040 Madrid, España/Spain
SPANIA
Email: [email protected]
Website: www.defensordelmenor.org
Data înfiinţării: 1996.
Fundamentul constituţional:
Apărătorul Minorului este instituţia stabilită de
Adunarea Madridului în 1996 prin Legea
Apărătorului Minorului în Comunitatea din Madrid.
Apărătorul minorului este Înalt Comisar al Adunării
Madridului pentru salvgardarea şi promovarea
drepturilor minorilor, ales pe o perioadă de 5 ani.
În regiunea Catalonia instituţia Avocatul Poporului a
fost creată în 1984, iar în 1989 legea a fost
modificată aprobându-se un post de adjunct ca
Avocat al Copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Legea conferă Apărătorului Minorului (Madrid)
următoarele competenţe:
- supervizarea activităţii Administraţiilor Publice
ale Comunităţii din Madrid, precum şi ale
entităţilor private care prestează servicii către
copii şi adolescenţi, cu scopul de a se respecta
drepturile şi interesele lor;
- primirea şi rezolvarea plângerilor pe care le face
orice cetăţean cu privire la cazuri de ameninţare
sau încălcare a drepturilor copiilor;
- propunerea de reforme ale procedurilor,
regulamentelor sau legilor, care să eficientizeze
apărarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor;
- să facă cunoscute drepturile copiilor şi
adolescenţilor;
- efectuarea de acţiuni care să evidenţieze în ce
măsură copiii îşi exercită drepturile, adulţii le
respectă şi comunitatea le cunoaşte.
Se poate adresa Apărătorului Minorului orice
persoană fizică sau juridică, indiferent de
naţionalitate, rezidenţă sau vârstă.
Legea menţionează că toate puterile publice,
precum şi toate entităţile private care se ocupă de
copii şi primesc finanţări publice sunt obligate să
sprijine, cu caracter preferenţial şi urgent,
Apărătorul Minorului, în cererile sale, neputând
refuza accesul la documentele necesare.
Instituţia are 27 de angajaţi, între care şapte
consilieri (psihologi, avocaţi, sociologi, educatori).
Bugetul este asigurat de Comunitatea Madridului.
36 37
Atribuţii şi responsabilităţi:
Deşi constituie un departament al Avocatului
Naţional, Avocatul Copilului este independent şi are
responsabilităţi speciale în ceea ce priveşte
promovarea şi protecţia drepturilor copilului.
Avocatul Copilului din Olanda monitorizează modul
în care drepturile copilului sunt respectate de către
guvern, dar, de asemenea, de către organizaţiile
specializate în educaţie, îngrijirea copiilor şi
sănătatea tinerilor, conform Convenţiei ONU cu
privire la Drepturile Copilului. El face recomandări
Parlamentului şi organizaţiilor pentru îmbunătăţirea
vieţii copiilor şi tinerilor din Olanda.
Oricine persoană poate transmite Avocatului
Copilului plângeri privind violarea drepturilor
copilului.
Avocatul Copilului:
a. informează cu privire la drepturile copilului;
b. solicită şi face recomandări guvernului şi celor
două Camere ale Parlamentului cu privire la
legislaţia şi politicile care-i privesc pe copii şi
tineri;
c. iniţiază investigaţii în respectarea drepturilor
minorilor ca răspuns la plângerile primite sau pe
cont propriu;
d. supraveghează modul în care plângerile copiilor,
tinerilor sau reprezentanţilor lor legali sunt
rezolvate de către autorităţile competente.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, Avocatul Copilului ia
în considerare respectarea articolului 12 din CDC,
exprimarea opiniei de către copii.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Rzecznik
Praw Dziecka)
ul. Przemysłowa 30/32, 00-450 Warsaw, Poland
Email: [email protected]
Webpage: http://www.brpd.gov.pl
Data înfiinţării: 2000.
Fundamentul constituţional:
Avocatul copiilor a fost înfiinţat prin lege la 6
ianuarie 2000. În baza prevederilor acestei legi,
Avocatul Copiilor este numit de parlamentul
polonez. Înfiinţarea acestei instituţii a fost iniţiată de
POLONIA
organizaţii neguvernamentale şi de grupurile care
acţionează în interesul copiilor.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Avocatul copiilor acţionează pentru a asigura o
dezvoltare completă şi armonioasă a copiilor cu
respectarea demnităţii şi posibilităţilor lor. El trebuie
să ia măsuri adecvate pentru protejarea copiilor
împotriva violenţei, cruzimii, exploatării, depravării,
neglijării şi altor rele tratamente. Pentru a atinge
scopul unei dezvoltări complete şi armonioase a
copiilor este esenţial să se adopte o abordare
cuprinzătoare a drepturilor lor. Acest tip de abordare
pentru bunăstarea copiilor este unul din obiectivele
distincte ale instituţiei Avocatului copiilor.
Destinatarii direcţi ai acţiunilor Avocatului copiilor
sunt autorităţile publice, organizaţiile şi instituţiile
către care Avocatul Copiilor se poate îndrepta cu
cereri pentru:
- explicaţiile şi informaţiile necesare şi acces la
dosare şi documente inclusiv cele care conţin
informaţii personale;
- intreprinderea de acţiuni în beneficiul copiilor.
Avocatul Copiilor le înaintează opiniile şi moţiunile
sale ce au ca scop o protecţie efectivă a drepturilor
şi bunăstării copiilor.
Avocatul Copiilor trebuie să prezinte parlamentului
rapoarte anuale asupra acţiunilor şi opiniilor sale cu
privire la drepturile copiilor. Acest raport trebuie
publicat. În instituţia Avocatul Copiilor din Polonia
lucrează 37 persoane, experţi în diverse domenii
privind protecţia copilului. Finanţarea este asigurată
de la bugetul de stat.
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul pentru Copii şi Tineri
(Commissioner for Children and
Young People) 85 Holyrood Road,
Edinburgh, EH8 8AU
Email: [email protected]
Website: www.sccyp.org.uk
Data înfiinţării: 2004.
Fundamentul constituţional:
Ideea unei asemenea instituţii a fost susţinută de
organizaţii neguvernamentale, iniţiativa venind
SCOŢIA
ulterior din partea Comisiei pentru educaţie,
cultură şi sport din Parlamentul scoţian. Instituţia
funcţionează independent de puterea executivă.
Comisarul nu se află, cu excepţiile prevăzute de
lege, sub conducerea sau controlul Parlamentului
sau al vreunui membru al guvernului.
Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia este numit
de regină la nominalizarea parlamentului. O persoană
nu poate fi numită Comisar, dacă este membru al
parlamentului, membru în Camera Comunelor sau
membru al Parlamentului European. Comisarul este
numit pentru o perioadă 5 ani şi poate exercita doar
două mandate, consecutive sau neconsecutive.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Principala funcţie a Comisarului pentru Copii şi
Tineri este aceea de a promova şi apăra drepturile
şi interesele copiilor şi tinerilor. În exercitarea
acestei funcţii generale, Comisarul are, în principal,
următoarele îndatoriri:
- să promoveze conştientizarea şi înţelegerea
drepturilor copiilor şi tinerilor;
- să ţină sub observaţie legea, politica şi practica
privind respectarea drepturile copiilor şi tinerilor,
evaluând dacă astfel de legi, politici şi practici sunt
adecvate şi eficiente;
- să promoveze o cât mai bună practică a
furnizorilor de servicii pentru copii şi tineri;
- să promoveze, să inaugureze, să întreprindă şi să
publice cercetări pe probleme legate de drepturile
copiilor şi tinerilor.
Comisarul trebuie să încurajeze implicarea copiilor
şi tinerilor în munca sa. De asemenea, Comisarul se
consultă cu organizaţii care lucrează cu şi pentru
copii şi tineri în privinţa acţiunilor pe care acesta
urmează să le întreprindă. Comisarul trebuie să
înainteze parlamentului un raport anual şi îşi
numeşte echipa cu aprobarea unei comisii
parlamentare. În prezent echipa este
formată din 15 membri. Parlamentul scoţian asigură
finanţarea instituţiei.
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului
(Defensor del Menor)
Beatriz de Bobadilla, 14, 28040 Madrid, España/Spain
SPANIA
Email: [email protected]
Website: www.defensordelmenor.org
Data înfiinţării: 1996.
Fundamentul constituţional:
Apărătorul Minorului este instituţia stabilită de
Adunarea Madridului în 1996 prin Legea
Apărătorului Minorului în Comunitatea din Madrid.
Apărătorul minorului este Înalt Comisar al Adunării
Madridului pentru salvgardarea şi promovarea
drepturilor minorilor, ales pe o perioadă de 5 ani.
În regiunea Catalonia instituţia Avocatul Poporului a
fost creată în 1984, iar în 1989 legea a fost
modificată aprobându-se un post de adjunct ca
Avocat al Copilului.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Legea conferă Apărătorului Minorului (Madrid)
următoarele competenţe:
- supervizarea activităţii Administraţiilor Publice
ale Comunităţii din Madrid, precum şi ale
entităţilor private care prestează servicii către
copii şi adolescenţi, cu scopul de a se respecta
drepturile şi interesele lor;
- primirea şi rezolvarea plângerilor pe care le face
orice cetăţean cu privire la cazuri de ameninţare
sau încălcare a drepturilor copiilor;
- propunerea de reforme ale procedurilor,
regulamentelor sau legilor, care să eficientizeze
apărarea drepturilor copiilor şi adolescenţilor;
- să facă cunoscute drepturile copiilor şi
adolescenţilor;
- efectuarea de acţiuni care să evidenţieze în ce
măsură copiii îşi exercită drepturile, adulţii le
respectă şi comunitatea le cunoaşte.
Se poate adresa Apărătorului Minorului orice
persoană fizică sau juridică, indiferent de
naţionalitate, rezidenţă sau vârstă.
Legea menţionează că toate puterile publice,
precum şi toate entităţile private care se ocupă de
copii şi primesc finanţări publice sunt obligate să
sprijine, cu caracter preferenţial şi urgent,
Apărătorul Minorului, în cererile sale, neputând
refuza accesul la documentele necesare.
Instituţia are 27 de angajaţi, între care şapte
consilieri (psihologi, avocaţi, sociologi, educatori).
Bugetul este asigurat de Comunitatea Madridului.
36 37
38
LISTA ŢĂRILOR MEMBRE ENOCIV.
AUSTRIA – Avocatul Federal al Copiilor
BELGIA – Delegatul general pentru drepturile copilului pentru comunitatea franceză
– Comisarul pentru Drepturile Copiilor (comunitatea flamandă)
BOSNIA şi HERŢEGOVINA– Avocatul Copilului
CIPRU – Comisarul pentru Drepturile Copilului
CROAŢIA – Avocatul Copiilor
DANEMARCA – Consiliul Naţional pentru Copii
FINLANDA – Avocatul Copilului
FRANŢA – Apărătorul Copiilor
GEORGIA – Biroul Apărătorului Public pentru Drepturile Copilului
GRECIA – Autoritatea Independentă a Avocatului pentru Drepturile Copiilor
IRLANDA – Avocatul Copiilor
IRLANDA DE NORD – Comisarul pentru Copii şi Tineri
ISLANDA – Avocatul Copiilor
LETONIA – Avocatul Poporului – Departamentul pentru Drepturile Copiilor
LITUANIA – Avocatul Copiilor
LUXEMBURG – Comitetul pentru Drepturile Copilului
MACEDONIA – Avocatul Copiilor
MALTA – Comisarul pentru Copii
MOLDOVA – Centrul pentru Drepturile Omului
MUNTENEGRU – Protectorul Drepturilor şi Libertăţilor Omului
NORVEGIA – Avocatul Copilului
OLANDA – Avocatul Copilului
POLONIA – Avocatul Copiilor
PORTUGALIA – Biroul Avocatul Poporului
RUSIA – Avocatul Poporului pentru Moscova
– Avocatul Copiilor pentru regiunea Kaluga
– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru regiunea Volograd
– Avocatul Copiilor pentru St. Petersburg
– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru Ekaterinenburg
SERBIA – Protectorul Cetăţenilor
SLOVACIA – Biroul Apărătorului Public al Drepturilor Omului
SLOVENIA – Biroul Avocatului pentru Drepturile Omului
SPANIA – Avocatul Copiilor în Madrid
– Adjunctul Avocatului Poporului – Barcelona
SUEDIA – Avocatul Copiilor şi Tinerilor
UK (Marea Britanie)– Comisarul Copiilor pentru Ţara Galilor
– Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia
UNGARIA – Comisarul Parlamentar pentru Drepturile Civile
38
SUEDIA
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Barnombudsmannen)
Norr Malarstrand 6, Box 22 106,
S- 104 22 Stockholm, Sweden
Email: [email protected]
Website: www.bo.se
Data înfiinţării: 1993
Fundamentul constituţional:
Primul Avocat al Copiilor din Suedia a fost numit pe
1 iulie 1993. Numirea unui ambasador special al
copiilor şi tinerilor a fost discutată în parlamentul
suedez în mai multe ocazii, începând din 1980 şi
până la începutul anului 1990. Mai multe proiecte
aduse în faţa parlamentului au atras atenţia asupra
faptului că nu există un reprezentant al copiilor care
să poată invoca legea pentru protejarea intereselor
lor. Avocatul Copiilor din Norvegia a fost dat
adeseori drept exemplu pentru o asemenea
instituţie.
În 1990, parlamentul suedez a ratificat Convenţia
Naţiunilor Unite cu privire la Drepturilor Copilului.
În acelaşi timp guvernul a decis să numească o
comisie de cercetare care să examineze problema
unui Avocat al Copiilor desemnat de guvern. În
septembrie 1991, comisia a înaintat raportul său
„Un Avocat al Copiilor şi Tinerilor”. Comisia a
recomandat ca Suedia să numească un Avocat al
Copiilor cu sarcina de a proteja şi promova în
comunitate drepturile şi interesele copiilor şi a
înaintat un proiect de lege în acest sens. Instituţia
Avocatul Copilului a luat fiinţă în 1993.
Avocatul Copilului este numit de guvernul suedez
pe o perioadă de 6 ani.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Potrivit prevederilor Legii privind Avocatul
Copiilor, activitatea acestuia trebuie să aibă un
caracter general şi să se axeze în principal pe
strângerea de informaţii şi derularea unor
activităţi de formare de opinii în chestiuni privind
drepturile şi nevoile copiilor şi tinerilor. Avocatul
Copiilor nu ar trebui să se concentreze asupra
cazurilor individuale.
Principala îndatorire a Avocatului Copiilor este
să promoveze drepturile şi interesele copiilor şi
tinerilor aşa cum a fost stabilit în Convenţia
Drepturilor Copilului (CDC). Instituţia
monitorizează implementarea CDC în Suedia.
Avocatul Copiilor înaintează guvernului suedez
proiecte pentru schimbări legislative şi
promovează aplicarea CDC în instituţiile
guvernamentale, consiliile municipale şi
regionale. Deciziile privind activitatea instituţiei
sunt luate de parlament.
Avocatul Copiilor este împuternicit să ceară de la
agenţiile guvernamentale individuale şi autorităţile
municipale şi regionale informaţii despre activităţile
lor pentru a asigura acordul cu CDC. În fiecare an
Avocatul Copiilor trimite un raport guvernului.
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul Copiilor
(Children's Commissioner for
Wales – UK)
Oystermouth House, Phoenix Way,
Swansea Enterprise Park, Llansamlet,
Swansea SA7 9FS, United Kingdom
Email: [email protected]
Website: www.childcomwales.org.uk
Data înfiinţării: 2001
Fundamentul constituţional:
Organizaţiile pentru copii au dus o campanie
susţinută pentru înfiinţarea unui comisar pentru
copii mai bine de 10 ani. La începutul anului 2000,
Sir Ronald Waterhouse a recomandat ca ţara
Galilor să aibă un comisar pentru copii pentru a
încerca stoparea unor situaţii de abuz ca acelea
găsite în unele case de copii din nordul Ţării
Galilor. Parlamentul a aprobat legea, iar din 2002
Comisarul şi-a preluat atribuţiile.
ŢARA GALILOR
38
LISTA ŢĂRILOR MEMBRE ENOCIV.
AUSTRIA – Avocatul Federal al Copiilor
BELGIA – Delegatul general pentru drepturile copilului pentru comunitatea franceză
– Comisarul pentru Drepturile Copiilor (comunitatea flamandă)
BOSNIA şi HERŢEGOVINA– Avocatul Copilului
CIPRU – Comisarul pentru Drepturile Copilului
CROAŢIA – Avocatul Copiilor
DANEMARCA – Consiliul Naţional pentru Copii
FINLANDA – Avocatul Copilului
FRANŢA – Apărătorul Copiilor
GEORGIA – Biroul Apărătorului Public pentru Drepturile Copilului
GRECIA – Autoritatea Independentă a Avocatului pentru Drepturile Copiilor
IRLANDA – Avocatul Copiilor
IRLANDA DE NORD – Comisarul pentru Copii şi Tineri
ISLANDA – Avocatul Copiilor
LETONIA – Avocatul Poporului – Departamentul pentru Drepturile Copiilor
LITUANIA – Avocatul Copiilor
LUXEMBURG – Comitetul pentru Drepturile Copilului
MACEDONIA – Avocatul Copiilor
MALTA – Comisarul pentru Copii
MOLDOVA – Centrul pentru Drepturile Omului
MUNTENEGRU – Protectorul Drepturilor şi Libertăţilor Omului
NORVEGIA – Avocatul Copilului
OLANDA – Avocatul Copilului
POLONIA – Avocatul Copiilor
PORTUGALIA – Biroul Avocatul Poporului
RUSIA – Avocatul Poporului pentru Moscova
– Avocatul Copiilor pentru regiunea Kaluga
– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru regiunea Volograd
– Avocatul Copiilor pentru St. Petersburg
– Comisarul pentru Drepturile Copiilor pentru Ekaterinenburg
SERBIA – Protectorul Cetăţenilor
SLOVACIA – Biroul Apărătorului Public al Drepturilor Omului
SLOVENIA – Biroul Avocatului pentru Drepturile Omului
SPANIA – Avocatul Copiilor în Madrid
– Adjunctul Avocatului Poporului – Barcelona
SUEDIA – Avocatul Copiilor şi Tinerilor
UK (Marea Britanie)– Comisarul Copiilor pentru Ţara Galilor
– Comisarul pentru Copii şi Tineri din Scoţia
UNGARIA – Comisarul Parlamentar pentru Drepturile Civile
38
SUEDIA
Numele şi adresa instituţiei:
Avocatul Copilului (Barnombudsmannen)
Norr Malarstrand 6, Box 22 106,
S- 104 22 Stockholm, Sweden
Email: [email protected]
Website: www.bo.se
Data înfiinţării: 1993
Fundamentul constituţional:
Primul Avocat al Copiilor din Suedia a fost numit pe
1 iulie 1993. Numirea unui ambasador special al
copiilor şi tinerilor a fost discutată în parlamentul
suedez în mai multe ocazii, începând din 1980 şi
până la începutul anului 1990. Mai multe proiecte
aduse în faţa parlamentului au atras atenţia asupra
faptului că nu există un reprezentant al copiilor care
să poată invoca legea pentru protejarea intereselor
lor. Avocatul Copiilor din Norvegia a fost dat
adeseori drept exemplu pentru o asemenea
instituţie.
În 1990, parlamentul suedez a ratificat Convenţia
Naţiunilor Unite cu privire la Drepturilor Copilului.
În acelaşi timp guvernul a decis să numească o
comisie de cercetare care să examineze problema
unui Avocat al Copiilor desemnat de guvern. În
septembrie 1991, comisia a înaintat raportul său
„Un Avocat al Copiilor şi Tinerilor”. Comisia a
recomandat ca Suedia să numească un Avocat al
Copiilor cu sarcina de a proteja şi promova în
comunitate drepturile şi interesele copiilor şi a
înaintat un proiect de lege în acest sens. Instituţia
Avocatul Copilului a luat fiinţă în 1993.
Avocatul Copilului este numit de guvernul suedez
pe o perioadă de 6 ani.
Atribuţii şi responsabilităţi:
Potrivit prevederilor Legii privind Avocatul
Copiilor, activitatea acestuia trebuie să aibă un
caracter general şi să se axeze în principal pe
strângerea de informaţii şi derularea unor
activităţi de formare de opinii în chestiuni privind
drepturile şi nevoile copiilor şi tinerilor. Avocatul
Copiilor nu ar trebui să se concentreze asupra
cazurilor individuale.
Principala îndatorire a Avocatului Copiilor este
să promoveze drepturile şi interesele copiilor şi
tinerilor aşa cum a fost stabilit în Convenţia
Drepturilor Copilului (CDC). Instituţia
monitorizează implementarea CDC în Suedia.
Avocatul Copiilor înaintează guvernului suedez
proiecte pentru schimbări legislative şi
promovează aplicarea CDC în instituţiile
guvernamentale, consiliile municipale şi
regionale. Deciziile privind activitatea instituţiei
sunt luate de parlament.
Avocatul Copiilor este împuternicit să ceară de la
agenţiile guvernamentale individuale şi autorităţile
municipale şi regionale informaţii despre activităţile
lor pentru a asigura acordul cu CDC. În fiecare an
Avocatul Copiilor trimite un raport guvernului.
Numele şi adresa instituţiei:
Comisarul Copiilor
(Children's Commissioner for
Wales – UK)
Oystermouth House, Phoenix Way,
Swansea Enterprise Park, Llansamlet,
Swansea SA7 9FS, United Kingdom
Email: [email protected]
Website: www.childcomwales.org.uk
Data înfiinţării: 2001
Fundamentul constituţional:
Organizaţiile pentru copii au dus o campanie
susţinută pentru înfiinţarea unui comisar pentru
copii mai bine de 10 ani. La începutul anului 2000,
Sir Ronald Waterhouse a recomandat ca ţara
Galilor să aibă un comisar pentru copii pentru a
încerca stoparea unor situaţii de abuz ca acelea
găsite în unele case de copii din nordul Ţării
Galilor. Parlamentul a aprobat legea, iar din 2002
Comisarul şi-a preluat atribuţiile.
ŢARA GALILOR
Pe baza Principiilor de la Paris, adoptate de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993,
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a elaborat o serie de
standarde recomandate ţărilor în care funcţionează instituţii independente privind respectarea
drepturilor copilului cât şi acelora care urmează să le înfiinţeze. Instituţia Avocatul Copilului
trebuie să respecte următoarele principii:
• Să fie stabilită prin lege.
• Să aibă un mandat cât mai larg posibil privind monitorizarea, promovarea şi protecţia
drepturilor copilului conform Convenţiei ONU.
• Să aibă dreptul să emită şi să facă publice opinii, recomandări, propuneri, rapoarte din
proprie iniţiativă sau la solicitarea altor autorităţi, ca şi în orice domeniu legat de
promovarea şi protecţia drepturilor copilului – considerate drepturi ale omului -, inclusiv
prevederi legislative sau administrative şi propuneri referitoare la organizarea legislativă
privind respectarea şi extinderea protecţiei drepturilor copilului. Instituţia trebuie să
monitorizeze legislaţia existentă şi să propună sau să recomande când este necesar,
adoptarea de amendamente sau a unei noi legislaţii; să urmărească spre rezolvare orice
violare a drepturilor copilului pe care decide s-o ia în considerare; să pregătească rapoarte
privind drepturile copilului în general sau în domenii specifice; să atragă atenţia Guvernului/
Parlamentului asupra violărilor, să prezinte propuneri pentru remediere şi, dacă este cazul,
comentarii privind poziţia şi reacţia Guvernului/ Parlamentului.
• Să promoveze şi să asigure armonizarea legislaţiei naţionale cu Convenţia privind Drepturile
Copilului şi cu alte prevederi internaţionale privind drepturile omului.
Conform celor prezentate de ENOC, instituţiile independente pentru respectarea drepturilor
copilului pot fi de mai multe feluri, în funcţie de decizia fiecărui stat:
• Birouri independente pentru promovarea drepturilor copiilor, cu puteri şi îndatoriri stabilite
prin lege, aşa cum sunt în multe ţări ale Europei. Deşi majoritatea sunt create de către
guverne sau parlamente, caracteristica esenţială este posibilitatea de a acţiona
independent, pentru copii. Multe ţări au creat departamente permanente în cadrul
guvernelor pentru a promova drepturile copilului, dar Birourile independente au un rol
diferit, complementar – acela de watchdog pentru copii din afara guvernului.
• Un „specialist” avocat al copilului sau comisar pentru copii în cadrul unei instituţii naţionale
pentru drepturile omului, care însă să beneficieze de aceeaşi independenţă în acţiunile sale în
favoarea respectării drepturilor copilului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiORGANIZAŢIA "SALVAŢI COPIII" (Bucureşti) Avocatul copilului - o instituţie necesară / Organizaţia "Salvaţi Copiii". - Bucureşti : Speed Promotion, 2007, ediţia a II-a 2011. ISBN 978-973-8942-43-1
341.231.14:3-053.2
STANDARDE ELABORATE DE ENOC PENTRU INSTITUŢIA AVOCATUL COPILULUI (selecţie)
V.
Pe baza Principiilor de la Paris, adoptate de Adunarea Generală ONU în decembrie 1993,
Reţeaua Europeană a instituţiilor Avocatul Copilului (ENOC) a elaborat o serie de
standarde recomandate ţărilor în care funcţionează instituţii independente privind respectarea
drepturilor copilului cât şi acelora care urmează să le înfiinţeze. Instituţia Avocatul Copilului
trebuie să respecte următoarele principii:
• Să fie stabilită prin lege.
• Să aibă un mandat cât mai larg posibil privind monitorizarea, promovarea şi protecţia
drepturilor copilului conform Convenţiei ONU.
• Să aibă dreptul să emită şi să facă publice opinii, recomandări, propuneri, rapoarte din
proprie iniţiativă sau la solicitarea altor autorităţi, ca şi în orice domeniu legat de
promovarea şi protecţia drepturilor copilului – considerate drepturi ale omului -, inclusiv
prevederi legislative sau administrative şi propuneri referitoare la organizarea legislativă
privind respectarea şi extinderea protecţiei drepturilor copilului. Instituţia trebuie să
monitorizeze legislaţia existentă şi să propună sau să recomande când este necesar,
adoptarea de amendamente sau a unei noi legislaţii; să urmărească spre rezolvare orice
violare a drepturilor copilului pe care decide s-o ia în considerare; să pregătească rapoarte
privind drepturile copilului în general sau în domenii specifice; să atragă atenţia Guvernului/
Parlamentului asupra violărilor, să prezinte propuneri pentru remediere şi, dacă este cazul,
comentarii privind poziţia şi reacţia Guvernului/ Parlamentului.
• Să promoveze şi să asigure armonizarea legislaţiei naţionale cu Convenţia privind Drepturile
Copilului şi cu alte prevederi internaţionale privind drepturile omului.
Conform celor prezentate de ENOC, instituţiile independente pentru respectarea drepturilor
copilului pot fi de mai multe feluri, în funcţie de decizia fiecărui stat:
• Birouri independente pentru promovarea drepturilor copiilor, cu puteri şi îndatoriri stabilite
prin lege, aşa cum sunt în multe ţări ale Europei. Deşi majoritatea sunt create de către
guverne sau parlamente, caracteristica esenţială este posibilitatea de a acţiona
independent, pentru copii. Multe ţări au creat departamente permanente în cadrul
guvernelor pentru a promova drepturile copilului, dar Birourile independente au un rol
diferit, complementar – acela de watchdog pentru copii din afara guvernului.
• Un „specialist” avocat al copilului sau comisar pentru copii în cadrul unei instituţii naţionale
pentru drepturile omului, care însă să beneficieze de aceeaşi independenţă în acţiunile sale în
favoarea respectării drepturilor copilului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiORGANIZAŢIA "SALVAŢI COPIII" (Bucureşti) Avocatul copilului - o instituţie necesară / Organizaţia "Salvaţi Copiii". - Bucureşti : Speed Promotion, 2007, ediţia a II-a 2011. ISBN 978-973-8942-43-1
341.231.14:3-053.2
STANDARDE ELABORATE DE ENOC PENTRU INSTITUŢIA AVOCATUL COPILULUI (selecţie)
V.
Intr. ªtefan Furtună 3, Sector 1, 010899 - BucureştiTel: +40 21 316 61 76. Fax: +40 21 312 44 86
e-mail: [email protected]. www.salvaticopiii.ro