5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 1/21

 

 I. Manifestul Partidului Comunist - teoria lui Marx şi 

 Engels

În anul 1818, în oraşul Trier din Germania, se naşte o personalitate importantă a anilor următori,

filosoful Karl Marx. O serie de împrejurări a favorizat evoluţia rapidă a tânărului Marx spre

activitatea publicistică şi spre lupta politică. A fost „un tânar genial, neobişnuit de erudit pentru vârsta

lui, înzestrat cu o uimitoare putere de pătrundere, de analiză şi sinteză, de o exigenţă severă şi de o

 principalitate fermă”1, care s-a făcut cu uşurinţă remarcat la numai 24 de ani prin articolele publicate

de el în „Gazeta Renană”. Sub conducerea lui, „Gazeta Renană” a devenit un organ din ce în ce mai

radical al opoziţiei , iar articolele lui, caracterizate prin profunzimea analizei, prin logica expunerii,

 prin caracterul tăios al criticii, prin spiritul caustic al satirei şi, mai ales, prin vigoarea şi vehemenţa

opoziţiei faţă de stările confuze din Germania de atunci, inspirau teamă şi nelinişte nobilimii, regelui

şi guvernului.

În plină efervescenţă revoluţionară, în rândurile reprezentanţilor intelectuali ai democraţiei

radicale, „tinerii hegelieni” vroiau pentru Germania altă cale spre libertate şi democraţie decât calea

franceză, unul dintre aceşti tineri, Karl Marx, a înţeles mult mai profund împrejurările şi a văzut mult

mai departe decât ceilalţi. Spre deosebire de Feuerbach, Marx considera că uniunea dintre filozofie şi

natură constituia numai în parte un adevăr, a cărui limită era epoca burghezo-democratică, care l-a

născut. Pentru ca filosofia să intre în lumea istorică, concretă a oamenilor ea trebuia să se unească şi

cu politica. Această uniune avusese deja loc în Franţa şi Anglia, iar rezultatul obţinut a fost

emanciparea politică, respectiv cucerirea libertăţii şi egalităţii politice, pe când în Germania de atunci,

această cucerire constituia un adevăr actual. Adevărul istoric s-a dovedit a nu fi îndreptăţit nici pe

departe visul marilor iluminişti despre societatea ideală. „Libertatea şi egalitatea politică nu au adus

oamenilor libertatea şi egalitatea socială.”2 Săracia şi exploatarea unui om de către altul nu au

1 I. CERNEA, Karl Marx- Geneza Marxismului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963, p. 45.2 Idem, p.91.

2

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 2/21

 

dispărut, ci au îmbrăcat o altă formă. În opinia lui Marx, temelia tuturor formelor vieţii sociale,

inclusiv moralitatea, era libertatea, viaţa socială a oamenilor se concentra în noţiunea şi realitatea

statului, iar statul însemna realizarea libertăţii. Marx a observat că sărăcimea rămânea tot săracime şi

că armonia şi propăşirea generală s-au dovedit a fi o iluzie, astfel toate problemele importante ale

epocii au rămas fără răspuns. De aici rezultă o singură concluzie, anume că filosofia însăşi nu se

constituise ca un adevăr. Aceste prime îndoieli care l-au asaltat pe tânărul Marx, l-au îndemnat să

treacă la o revizuire critică a ceea ce moştenise. Pentru a spulbera aceste îndoieli a întreprins prima

lucrare critică a filosofiei hegeliene a dreptului, în care obiectul criticii îl constituie teoria statului. Cu

aceasta începe propriu-zis formarea marxismului. Marxismul este o teorie economică şi socio-politică,

cu caracter tiin ific care este dezvoltată la jumătatea secolului al XIX-lea, fiind bazată pe lucrărileș ț  

lui Karl Marx. Un rol important în dezvoltarea acestei teorii l-a avut partenerul său, Friederich Engels

, filozof politic german.

În anul 1843, la sfârşitul lunii octombrie, Marx părăseşte Germania şi se stabileşte la Paris, unde

are contact nemijlocit cu viaţa politică şi culturală a Franţei, cu doctrinele socialiste şi comuniste

franceze şi cu asociaţiile muncitoreşti, ceea ce îi oferă posibilitatea de a trăi şi de a observa

îndeaproape evenimentele culturale în centrul politic şi cultural al Europei Occidentale. Toate acestea,

 precum şi constituirea revistei „Analele germano-franceze”, au grăbit considerabil procesul de

formare şi de maturizare a ideilor marxiste.

După ce renunţă să mai redacteze articole, acesta se documentează din mai multe ştiinţe şi îşi

conturează spiritul comunist. Parisul este oraşul unde îl întâlneşte pe Engels, prietenul cu care pleacă

în Anglia şi studiază economia şi politica, studii care îl ajută la redactarea „Capitalului”, cea mai

importantă dintre lucrările sale.

În timpul unui congres al Ligii Comuniste, la Londra, Engels şi Marx î i impunș propria

teorie despre comunism, detronând astfel ideile promovate până atunci de Liga Comunistă. Toate

ideile pe care cei doi le expun în timpul congresului au fost cumulate în „Manifestul Partidului

Comunist”, scris de cei doi tineri imigran i,ț în decembrie 1847 - ianuarie 1848 ca program al Ligii

3

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 3/21

 

Comuniştilor. Originea ideologică a comunismului se poate identifica în acest document-program

care a fost publicat pentru prima dată în februarie 1848, la Londra, unde s-au întrunit comuni ti deș  

diferite na ionalită i i au redactat acest „Manifest” într-o serie de limbi europene: engleză, franceză,ț ț ș  

germană, italiană, daneză i flamandă.ș În anul 1888, Friedrich Engels i-a adăugat unele modificări.

În scrierea sa, Marx i colaboratorul său Engelsș a încercat să arate marilor puteri europene

adevărata valoare a comunismului. Ţările democratice au privit cu neîncredere acest tip de regim, care

avea să impună mari schimbări în societate. Prin acest nou tip de regim, se dorea eliminarea luptei de

clasă; evitarea conflictul de orice tip: economic (competiţia pentru monopolul pieţei) - se dorea

intervenţia statului în economie, burghezia era aspru criticată.

În prima parte a “Manifestului” autorii vorbesc despre lupta de clasă, conturând scindarea întregii

societă i în două mari clase sociale opuse una alteia: burghezia i proletariatul.ț ș Marx i Engels neș  

asigură că schimbarea mijlocelor de produc ie i de schimb reprezintă cauzele care au modificatț ș  

natura acestei opozi ii. Autorii prezintă burghezia ca fiind clasa dominantă care acapareazăț  

totalitatea mijloacelor de produc ie, a proprietă ii i a popula iei, având drept urmare centralizareaț ț ș ț  

 politică. Natura şi dinamica societăţii burgheze, a cărei analiză ocupă o parte considerabilă a

Manifestului Partidului Comunist va fi evaluată din punct de vedere al istoriei ecomonice. Măsurile

luate de burghezie au doborât feudalismul i au creat muncitorii moderni, proletarii, care vor folosi laș  

rândul lor aceste arme pentru a o distruge. Din această primă parte reiese necesitatea unei schimbări

revolu ionare. În urma acestei schimbări “provinciile independente cu interese, legi, guverne i vămiț ș  

distincte au fost înglobate într-o singură na iune, cu un singur guvern, o singură lege, un singur ț  

interes na ional de clasă, o singură frontieră vamală.ț “3 Pentru Marx i Engels, scena marelui oraș ș 

este cea pe care se precipită istoria contemporană.

În partea următoare, “Manifestul” prevedea raportul dintre comuni ti i proletari, precum iș ș ș  

interesele acestora i preluarea puterii.ș Comuni tii sus ineau interesele comune, independente deș ț  

3 Karl MARX, Friederich ENGELS, Manifestul Partidului Comunist, Editura Nemira, 1998, p.15.

4

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 4/21

 

na ionalitate, ale întregului proletariat.ț Comunizarea presupunea eliminarea formelor burgheze,

 principiul urmărit pare să fie acela al eliminării antagonismelor de clasă. Teoria comunistă poate fi

rezumată în formula de desfiin are a proprietă ii burgheze. O men iune foarte importantă este aceeaț ț ț  

că, proletariatul va folosi domina ia sa politică pentru a prelua burgheziei, treptat, întreg capitalul,ț  

 pentru a centraliza toate mijlocele de produc ie în mâinile statului i pentru a mări masa for elor deț ș ț  

 produc ie. O altă remarcă este că în “Manifestul Partidului Comunist” nu se specifică pe ce bază noiiț  

administratori îi vor asigura pe muncitori că, în condi iile proprietă ii comune, industria va fiț ț  

condusă mult mai bine decât în condi iile competi iei capitaliste.ț ț Ridicarea proletariatului la rangul

de clasă dominantă reprezintă primul pas al revolu iei muncitore ti.ț ș

Inten ia revolu ionară explică un lucru adesea evitat, anume căț ț ”Manifestul Partidului

Comunist” este i o expunere critică, uneori ostilă a concep iilor socialiste rivale. Acest lucru poate fiș ț  

observat în partea a III-a a textului, cea cu titlul “Literatura socialistă si comunistă”, fiind cea mai

sistematică partea a Manifestului i cea mai dedicată acestui scop. Cei doi autori identifică i expunș ș  

trei tipuri de socialism, i anume, cel reac ionar, care la rândul său poate fi feudal, mic-burghez sauș ț  

german, cel conservator i socialismul critico-utopic. Aceste curente au fost criticate sau apreciate înș  

moduri diferite. Socialismul feudal este cel care sus ine domina ia aristrocratică din perspectivaț ț  

religioasă; cel mic-burghez are în centru ideea revolu ionarăț și utopică, iar cel german este cel pretins

a fi cel mai bun, acest lucru demonstrându-se din faptul ca el a fost ,, servitorul guvernelor 

absolutiste” pentru că tezele sale s-au format în contradictoriul lor. Socialismul conservator burghez

este, de pildă, cel care urmăre te conservarea prezentului, cât despre cel utopic, acesta esteș  

caracteristic unei perioade de nedezvoltare a proletariatului i care i-a pierdut sensul practic. Ideeaș ș  

generală asupra acestor tipuri de socialism dezvăluie unul dintre scopurile principale ale Manifestului

i anume legitimarea unui adevărat monopol asupra miș şcării revolu ionare, în condi iile în care to iț ț ț  

sociali tii vremii se declarau antirevolu ionari. În acest context, termenul de ,,comunism” nuș ț  

 presupune doar principiile socialismului, ci pe cele ale variantei sale autentice i revolu ionare,ș ț  

comunismul.

5

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 5/21

 

Marx i Engels recunosc că măsurile ce vor fi luate precum şi căile de manifestare aș  

comuniştilor sunt diferite în func ie de ară. De exemplu‚ în Franţa, comuniştii a căror gândireț ț  

rămâne neschimbată, pentru a se împotrivi burgheziei conservatoare şi radicale, s-au alăturat

Partidului Socialist-Democrat. În Elveţia, aceştia îi susţin pe radicali, fără a uita că acest partid era

constituit în cea mai mare parte din burghezi radicali, iar în Polonia, comuniştii vor susţine partidul

care doreşte o revoluţie agrară.

“Manifestul Partidului Comunist” este cel mai important document-program al comunismului.

Lenin afirma despre “Manifest” următoarele: „Această mică cărticică valorează cît volume întregi: în

spiritul ei trăieşte şi se mişcă pînă în ziua de azi întregul proletariat organizat şi luptător al lumii

civilizate“

6

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 6/21

 

 II. 1917 - Revoluţia Rusă - abolirea ţarismului şi venirea la

 putere a bolşevicilor 

Revoluţia în concepţia ţăranilor ruşi era descrisă de termenul ,,Samovolşcina’’, adică într-o

traducere aproximativă: ,,să faci ce vrei’’. Comuniştii şi anarhiştii îşi imaginau revoluţia ca pe un

eveniment care avea să schimbe în întregime nu doar aspectele ordinii politice şi social-economice ci

şi existenţa umană. Scopul ei era, în concepţia lui Leon Troţki, să ,,răstoarne lumea’’. Această viziune

a culminat cu revoluţia rusă din 1917. Bolşevicii doreau să pună mâna pe putere, nu doar pentru a

schimba Rusia, ci lumea întreagă. Aceştia compăteau în 1917 regimul terorist al ţarului, care face

totuşi o figura foarte palidă în comparaţie cu ororile bolşevismului la putere.

,,Ţarul îi deferea pe deţinuţii politici unui tribunal adevărat, în care apărarea se putea exprima în

aceeaşi măsură, dacă nu chiar mai mult decât acuzarea, luând drept martor o opinie publică naţională,

inexistentă în regimul comunist, şi mai ales opinia publică internaţională. Prizonierii şi condamnaţii beneficiau de o reglemetare specială în închisori, iar regimul surghiunului sau chiar deportării era

relativ uşor. Deportatul putea să plece împreună cu familia, să scrie şi să citească tot ce-i trece prin

cap, să vâneze, să pescuiască, să se întâlnească după plac cu tovarăşii de «nenoroc». Au existat, cu

siguranţă, în Rusia anilor 1880-1914, mişcări şi insurecţii dur reprimate de un sistem politic învechit.

Totuşi din 1825 până în 1917, numărul total al persoanelor condamnate la moarte în Rusia pentru

delict de opinie sau acţiune politică a fost de 6360, din care 3932 au fost executate - 191 din 1825

 până în 1905 şi 3741 din 1906 până în 1910 - cifre depăşite de bolşevici în martie 1918, după numai

 patru luni de exercitare a puterii. Bilanţul represiunii ţariste nu poate fi deci comparat cu cel al terorii

comuniste.’’4

4 COURTOIS Stephane, Cartea neagră a comunismulu:crime, teroare, represiune, editura Humanitas, Bucureşti, 1998,

 pag. 19-20

7

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 7/21

 

Spre deosebire de Revoluţia Franceză şi cea Engleză, Revoluţia din octombrie 1917 din Rusia a

avut reprecusiuni cu mult mai profunde şi mai globale. Aceasta a produs mişcarea revoluţionară cea

mai formidabil organizată din istoria modernă. Revoluţia din octombrie din 1917 se considera mai

 puţin un eveniment naţional şi mai mult ecumenic. Ea a fost înfăptuită, nu pentru a produce libertate

şi socialism în Rusia, ci pentru a declanşa revoluţia proletariatului mondial. Rusia ţaristă era pregătită

 pentru o revoluţie, merita pe deplin una, şi faptul că o asemenea mişcare putea să răstoarne ţarismul a

fost acceptat de toţi observatorii atenţi ai scenei mondiale încă din anii 70’ ai secolului trecut.

Revoltele care au zguduit Rusia începând cu februarie 1917 au fost posibile datorită colapsului ordinii

 publice provocat de presiunea unui război ale cărui efecte guvernul nu le mai putea controla.

,,Cauza principală a derivei Rusiei în apele necunoscute ale unei utopii extreme a fost fanatismul

acelor intelectuali care, în octombrie 1917, au profitat de extinderea anarhiei pentru a lua puterea în

numele «poporului», fără a avea curajul, nici atunci şi nici în cei şaptezeci de ani care au urmat, să

încerce să obţină un mandat popular.’’5

În anii 1917-1918 cadeţii partidul liberal burghez aveau mai puţin de 2,5 deputaţi în Adunarea

Constituantă liber aleasă (şi curând dizolvată). Rusia burgheză liberală trebuia să ia naştere fie printr-

o revoluţie a ţăranilor şi a muncitorilor care nu ştiau însă şi nici nu le păsa despre ce este vorba, sub

conducerea partidelor revoluţionare care doreau altceva, fie - ceea ce era mai probabil - forţele care

organizau revoluţia trebuiau să treacă de stadiul burghez liberal spre un stadiu mai radical. În 1917,

Lenin ale cărui speranţe nu treceau cu mult de o Rusie burghezo-democratică în 1905, a tras

concluzia încă de la început că liberalismul nu putea face parte componentă din revoluţia rusă. În

1917 îi era clar atât lui cît şi tuturor celorlalţi marxişti ruşi sau de altă naţionalitate că în Rusia nu erau

întrunite condiţiile pentru o revoluţie socialistă. Pentru revoluţionarii marxişti din Rusia era limpede

că revoluţia lor trebuie să se răspândească în altă parte.

La sfâr itul „ș Revolu iei din februarieț ” din 2 martie 1917 Nicolae al II-lea a fost for at să abdiceț  

în numele său i al areviciului, în favoarea fratelui lui.ș ț

5 Richard PIPES, Scurtă istorie a revoluţiei ruse, traducere de Cătălin Pârcălabu, editura Humanitas, Bucureşti, 1998,

 pag. 9

8

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 8/21

 

Guvernul Provizoriu a hotărât la început să-i ină pe Nicolae, Alexandra i pe copiii lor închi i înț ș ș  

re edin a imperială,ș ț Palatul Alexandru. În încercarea de a-i îndepărta din capitală i de a-i feri deș  

 posibile vătămări, guvernul lui Alexandr Kerenski i-a mutat în Tobolsk, în Siberia, în august 1917. Ei

au rămas acolo pe durata Revolu iei din Octombrieț , ca mai apoi să fie muta i de guvernul bol evicț ș  

într-un ora controlat deș Armata Ro ieș , Ecaterinburg. arul i familia sa, inclusiv areviciul AlexeiȚ ș ț  

grav bolnav, precum i câ iva servitori care îi înso iseră, au fost împu ca i în subsolulș ț ț ș ț Casei Ipatiev

de un pluton de execu ie bol evic condus deț ș Iacov Iurovski în noaptea de 16 spre 17 iulie  1918.

Execu ia a fost grăbită de avansarea către Ecaterinburg a subunită ilor ț ț Legiunii Cehe în drumul lor 

de retragere din Rusia. Temându-se că Legiunea Cehă va cuceri ora ul i-l vor elibera pe Nicolae,ș ș  

temnicerii lui bol evici au hotărât lichidarea imediată a familiei imperiale. Dovezile că aceastăș  

execu ie s-a făcut cu tiin a i cu aprobarea luiț ș ț ș Lenin sunt suficient de multe, mul i istorici văzând înț  

aceasta o răzbunare pentru condamnarea la moarte a fratelui mai mare al liderului bol evic,ș Alexandr  

Ulianov, în urma tentativei e uate de asasinare a ș aruluiț  Alexandru al III-lea în 1887.

Deoarece CEKA se temea ca solda ii ru i nu vor trage asupra arului lor, plutonul de execu ie aț ș ț ț  

fost format din solda i maghiari, printre ei i viitorul lider comunist ț ș Imre Nagy.

S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae i ale familiei lui au fost aruncate într-un pu deș ț  

mină în locul numit Patru Fra iț . La început a a a fost — cadavrele au fost într-adevăr aruncate în acelș  

loc în noaptea de 16 - 17 iulie. În diminea a următoare — când zvonuri despre locul în care se aflauț  

trupurile celor din familia regală au început să se răspândească prin ora ul Ecaterinburg — Iurovski aș  

ridicat mor ii pentru a-i ascunde în altă parte. Atunci când vehiculul care transporta trupurile s-aț  

defectat în timpul deplasării către noul loc desemnat, el a ales altă solu ie i a îngropat cele mai multeț ș  

cadavre într-o groapă comună pătrată, lată de 2,5 m i adâncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric peș  

chipurile mor ilor i a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra. Groapa se afla pe unț ș  

drum de căru e părăsit,ț oseaua KroptiakiȘ , la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost

arse.

9

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 9/21

 

Având în vedere finalul tragic al ţarului şi al familiei ţariste se poate afirma că revoluţia rusă a

fost evenimentul cel mai important al secolului XX.

Al doilea congres al Sovietelor  a avut loc în acela i timp. Din cei 649 de delega i, 390 erauș ț  

 bol evici i cam o sută dintreș ș sociali ti-revolu ionariș ț   (cei de stânga) sprijineau deasemenea

răsturnarea guvernului lui Kerenski, dar pe căi legale. Când a fost anun ată căderea Palatului de Iarnăț  

în mâinile bol evicilor, Congresul a adoptat un decret pentru transferarea puterii către  ș Sovietul 

Deputa ilor Muncitorilor, Solda ilor i ăranilor ț ț ș Ț , vot pe care bol evicii l-au interpretat ca ratificândș  

revolu ia. Transferul de putere nu s-a făcut fără fric iuni. Mul i sociali ti-revolu ionari au consideratț ț ț ș ț  

că Lenin i bol evicii au pus mâna pe putere în mod ilegal i de aceea au părăsit încăperea înainte caș ș ș  

rezolu ia să fie adoptată. În timp ce ie eau au fost batjocori i deț ș ț Lev Tro kiț  care le-a strigat: "Da,

ie i i, merge i, pleca i, intra i în lada de gunoi a societă ii!". În ziua următoare, Congresul a alesș ț ț ț ț ț  

Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului guvern (până la convocarea Adunării 

Constitu ionaleț ) i a emis două decrete importante:ș Decretul asupra păcii i  ș Decretul asupra 

 pământului.

Decretul asupra pământului ratifica ac iunileț ăranilor ț care, de-a lungul i de-a latul Rusiei,ș  

confiscau mo iileș aristocra ilor ț i ale ș chiaburilor  i le împăr eau între ei. Bol evicii se descriau caș ț ș  

fiind o alian ă a muncitorilor i ăranilor ț ș ț i au nemurit această uniune cu însemnulș secerii iș  

ciocanului în stema i pe steagul URSS.ș

Decretul asupra păcii proclama sfâr itul războiului i a fost baza care a permis guvernului luiș ș  

Lenin să ceară pacea separată (22 decembrie 1917) i să semnezeș Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 

1918).

De îndată ce-a ajuns la putere , Lenin a visat să întindă incendiul revoluţionar în Europa, apoi în

lumea întreagă. Acest vis răspundea, mai întâi, faimosului slogan din Manifestul Partidului Comunist

al lui Marx, din 1848: ,,Proletari din toate ţările, uniţi-vă!’’.

10

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 10/21

 

 III. Marxism- Leninism

Marxismul poate fi gravat pe întreaga vastă structură a gîndirii lui Karl Marx şi Friedrich Engels.

În concepţia acestora marxismul nu este o colecţie de simple prescripţii caracterizate de entuziasme şi

antipatii fără rezerve. Puţine lucruri în marxism apar la fel de clare precum îndemnul la răsturnarea

capitalismului şi puţine descrieri la fel de înduioşătoare precum inculparea capitalistului ca

exploatator, cel care trăieşte şi se îmbogăţeşte pe spinarea şi suferinţa vastei majorităţi a populaţiei.

Marx afirma că capitalismul modern a contribuit într-un interval de doar două decenii la

 bunăstarea omenirii mai mult decât toate sistemele sociale şi economice anterioare. El a unit naţiunile

lumii nu numai prin intermediul comerţului ci şi prin schimburile de idei.

Strălucirea pur intelectuală a sistemului marxist a atras întotdeauna indivizi care trăiesc pentru şi

în funcţie de ţelurile intelctuale. Prin comparaţie celelalte sisteme socialiste apar în viziunea lui Marx

drept vise moraliste şi utopice. Într-o epocă dominată de ştiinţă, economie şi politică marxismul avea

să strălucască datorită eleganţei şi profunzimii sale teoretice

În Rusia, cu numeroasele sale mişcări revoluţionare şi tulburări, prima generaţie de radicali ruşi a

 primit marxismul cu scepticism. Marx era omagiat ca revoluţionar, nu însă ca un creator de sistem.

Acesta a strălucit nu numai în contrast cu rivalii săi europeni. Nici măcar cei mai mari oponenţi ai

marxismului nu au putut nega justeţea viziunilor sale în privinţa multor probleme de dezvoltare

economică, predicţia sa privind venirea epocii marilor afaceri sau conştientizarea semnificaţiei ştiinţei

şi tehnologiei.

Dacă pentru economişti apariţia marxismului a fost perfect logică în conjuncturile Rusiei

sfârşitului de secol, atunci se putea dovedi un apel convingător adresat clasei muncitoare.

,,Proletariatul rus nu se bucura de nici unul dintre beneficiile câtigate de fraţii săi europeni. Pe

lângă sărăcie şi nesiguranţă, el trăia într-un sistem autocratic şi, prin urmare, nu avea nici un motiv să

 pună la îndoială afirmaţia lui Marx comform căreia statul este comitetul executiv al clasei

11

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 11/21

 

exploatoare. Şi astfel, prima manifestare a unui paradox aparent al socialismului marxist a avut loc în

Rusia. Vorbim despre o doctrină al cărei autor presupunea că va fi acceptată şi considerată logică într-

o societate avansată din punct de vedere industrial. În schimb, istoria a demonstrat în mod repetat că

marxismul are o capacitatea distinctă de a învolbura minţile şi sentimentele membrilor unei societăţi

care abia intră pe drumul modernizării şi industrializării sau, aşa cum este numită în jargonul social-

ştiinţific, al unei societăţi subdezvoltate.’’6 

Debutul lui Lenin ca polemist politic l-a înfăţişat ca un marxist erudit şi matur pentru care

marxismul nu era doar un ambalaj convenabil al sentimentelor revoluţionare, ci o parte integrantă a

credinţei sale. A expune bazele leninismului nu înseamnă încă a expune bazele concepţiilor lui Lenin.

Concepţiile lui Lenin şi bazele leninismului nu sunt, după cuprinsul lor, unui şi acelaşi lucru. Lenin e

marxist şi baza concepţiilor lui este, bine înteles, marxismul. Însă de aici nu urmează de loc, că

expunerea leninismului trebuie începută cu expunerea bazelor marxismului. A expune leninismul

înseamnă a expune ceea ce este deosebit şi nou în operele lui Lenin, ceea ce a adus Lenin în tezaurul

general al marxismului şi ceea ce este legat în chip firesc de numele lui.

Leninismul este aplicarea marxismului în condiţiile specifice ale realităţii ruseşti. Acesta este

marxismul epocii imperialismului şi a revoluţiei proletarilor. Mai precis este teoria şi tactica revoluţiei

 proletare în general, teoria şi tactica dictaturii proletariatului în special.

Lenin s-a remarcat încă din tinereţe ca un adept al digresiunii marxiste, nu prea poţi spune că

standardele de viaţă ale ţăranilor au fost ridicate de capitalism, doar pentru ca i-a făcut să trăiască mai

curat’’7

.

Lenin, discipolul lui Marx şi Engels, a luptat în perioada imperialismului dezvoltat, în perioada

desfăşurării revoluţiei proletare, când revoluţia proletară a triumfat şi a zdrobit democraţia burgheză.

Aceasta este cauza pentru care leninismul este dezvoltarea mai departe a marxismului. În unele teorii

6 Adam B. ULAM,  Bolşevicii. Triumful comunismului în Rusia. O istorie intelectuală şi politic,

traducere de Irina Cristea, editura Corint, Bucureşti 2009, pag 1587 Adam B. ULAM,  Bolşevicii. Triumful comunismului în Rusia. O istorie intelectuală şi politic,

traducere de Irina Cristea, editura Corint, Bucureşti, 2009, pag 159

12

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 12/21

 

este subliniat caracterul neobişnuit de revoluţionar al leninismului. ,,Acesta este absolut just. Dar 

această particularitate a leninismului se explică prin două cauze: în primul rând prin aceea că

leninismul a izvorât din revoluţia proletară, pecetea căreia el trebuie neapărat să o poarte, în al doilea

rând prin aceea că leninismul a crescut şi s-a întărit în lupta cu oportunismul Internaţionalei a II-a,

luptă care a format şi formează condiţia prealabilă necesară pentru lupta cu succes împotriva

capitalismului. Nu trebuie uitat, că între Marx şi Engels pe de o parte şi Lenin pe de alta se află o

întreagă perioadă de dominaţie exclusivă a oportunismului Internaţionalei a II-a, şi lupta înverşunată

împotriva acestuia nu putea să nu constituie una din sarcinile cele mai importante ale leninismului.’’8 

Leninismul s-a dezvoltat atunci când contrazicerile capitalismului au atins punctul culminant,

când revoluţia proletară a devenit o problemă a practicii nemijlocite, când vechea perioadă de

 pregătire a clasei muncitoare pentru revoluţie s-a depăşit, evoluând în perioada nouă de asalt direct

împotriva capitalismului.

Regimul pe care l-a creat Lenin după venirea lui la putere nu seamană cu nici unul dintre cele

care au existat vreodată. Lumea cunoscuse o mare varietate de sisteme de guvernare, însă regimul

instaurat în Rusia după 1917 nu se încadra în nici unul din modele cunoscute. Era un sistem de putere

duală: o dictatură extrem de autoritară exercitată de un organism privat: partidul, care dirija din umbră

sovietele, reprezentante ale autoguvernării populare. Sistemul se preta la fel de bine ţelurilor extremei

stângi ca şi celor ale extremei drepte. Lumea a avut nevoie de mulţi ani pentru a-i înţelege adevărata

natură. Doar după ce fasciştii şi naziştii au împrumutat metodele politice ale comuniştilor, conceptul

de totalitarism a început să fie utilizat şi în descrierea regimului apărut pentru prima oară pe pământul

Rusiei.

Rusia a devenit focarul leninismului iar conducătorul comuniştilor ruşi, Lenin, creatorul lui.

Atracţia pe care tinerii radicali din generaţia lui Lenin au simţit-o pentru marxism nu are nevoie de

 prea multe explicaţii, deoarece pentru mulţi populismul reprezenta o forţă consumată.

8 I. STALIN, Despre bazele leninismului, editura În limbi străine, Moscova, 1945, pag 5

13

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 13/21

 

Cu Rusia şi cu Lenin s-a întâmplat acelaşi lucru care s-a întâmplat cu Germania şi cu Marx şi

Engels în anii 1840-1850. Acest lucru se referă la faptul că în secolul XX Rusia se găsea în ajunul

revoluţiei burgheze, o revoluţie care trebuie să se săvârşească în condiţiile unei europe mai înaintate

şi cu un proletariat mai dezvoltat decât în Germania, Anglia sau Franţa. Memorabile rămân cuvintele

 profetice pe care Lenin le-a rostit încă din 1902 în broşura ,,Ce-i de făcut’’, când revoluţia rusă era

abia în germene: ,,Istoria a pus acum în faţa voastră sarcina imediată, care este cea mai revoluţionară

dintre toate sarcinile imediate ale proletariatului din oricare altă ţară... Îndeplinirea acestei sarcini,

doborârea celui mai puternic reazăm al reacţiunii nu numai europene dar de asemenea şi asiatice, ar 

face din proletariatul rus avangarda proletariatului revoluţionar internaţional.’’9 (Lenin, vol. IV, pag.

382, ed. rusă)

 Situaţia politică şi economică în timpul lui Lenin

În martie 1919, Lenin şi veteranii bolşevici s-au întâlnit cu revoluţionarii socialişti din întreaga

lume şi au format Internaţionala Comunistă. Membrii Internaţionalei Comuniste, inclusiv Lenin şi

 bolşevicii, s-au deprins din mai larga mişcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuţi cu

numele de comunişti. În Rusia, Partidul Bolşevic a fost redenumit „Partidul Comunist Rus

(Bolşevicii)”, care a devenit mai apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

În această perioadă, în toată Rusia se desfăşura cu furie un război civil. Un mare număr de forţe

 politice şi sprijinitorii acestora au luat armele în mâini pentru a sprijini, respectiv pentru a răsturna

guvernul. Deşi în războiul civil au fost implicate mai multe fracţiuni, cele mai importante două forţe

au fost Armată Roşie (comuniştii) şi Armata Albă (monarhiştii).

După terminarea războiului, au venit anii refacerii.Trebuia acum restabilită economia naţională

care fusese distrusă, trebuiau reconstruite industria, transporturile, agricultura. Ţara era ruinată în

9 I. STALIN, Despre bazele leninismului , editura În limbi străine, Moscova, 1945, pag 12

14

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 14/21

 

urma războiului din anii 1914-1917 şi a războiului civil, producţia ţării era redusă la jumătate faţă de

cea dinaninte de război, iar producţia industrială era, în 1920, de şapte ori mai mică. Mijloacele de

transport erau distruse, combustibilul lipsea. Populaţia ducea lipsa produselor strict necesare traiului.

Singura soluţie pentru ieşirea din această situaţie grea nu putea fi alta decât munca însufleţită şi

organizată. Anii de tranziţie, de muncă paşnică pentru restabilirea economiei sovietice au constituit o

 probă pentru noul regim.

Într-o situaţie grea şi încordată, guvernul sovietic şi Partidul Bolşevic au aplicat o nouă politică

economică (N.E.P.). În locul ecoomiei de război (rechizitionarea surplusurilor) s-a introdus impozitul

alimentar în natură. După plata impozitului în natură, ţăranul avea libertatea de a vinde tot ceea ce-i

rămânea, fiind astfel stimulat să producă şi să vândă. Lenin prevedea că pe baza ridicării agriculturii

va putea fi creată o industrie puternică.

Restabilirea şi dezvoltarea economică a Republicii Sovietice n-au fost uşoare. Poporul în frunte

cu clasa muncitoare, a înfruntat mari greutăţi materiale, atât din cauza lipsurilor din ţară cât şi din

cauza piedicilor pe care le creau duşmanii din afară.

În octombrie 1922 a fost sărbătorită o mare victorie: Armată Roşie şi partizanii din Extremul

Orient eliberaseră oraşul Vladivostoc, ultima bucată de pământ sovietic care mai rămăsese sub

ocupaţia intervenţioniştilor japonezi.

Către sfârşitul deceniului al treilea secolului XX, Uniunea a început se de linia a lui Lenin

se apropie de ceea ce este denumit mod curent "stalinism", cei dintre lui Lenin ("vechii bolşevici"

 pierind Epurare. Ianuarie 1924, poporul sovietic a primit o grea prin moartea genialului conducător 

Lenin. Poporul sovietic a continuat meargă ferm pe drumul trasat de Lenin, fiind călăuzit departe de

către marele conducător Stalin.

 IV. De la Leninism la Stalinism

15

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 15/21

 

Vladimir Ilici Lenin a fost un revoluţionar rus care a condus partidul bolşevic, primul Premier al

Uniunii Sovietice şi fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. Iosif Vissarionovici

Stalin a fost un revoluţionar bolşevic şi conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General

al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morţii lui Vladimir Ilici Lenin. Trecerea

de la un model de conducere la celălalt s-a făcut treptat, cu multe dispute între cele două partide

 politice. După câştigarea luptei pentru putere din anii deceniului al treilea cu Lev Troţki, Stalin îşi

consolidează pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei

apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război

Mondial, şi după încheierea acestuia, până la moartea sa. Regimul său de ideologie marxist-leninistă

este adeseori numit stalinism.

 Situatia politică şi economică în timpul lui Stalin

Termenul "stalinism" a fost prima oară folosit de trotkistii10 care se opuneau regimului din

Uniunea Sovietică, aceştia descriind sistemul ca fiind unul totalitar, această caracterizare ajungând să

fie folosită în mod curent de criticii stalinismului.

Anii primului plan cincinal sunt cel mai adesea amintiţi în Occident pentru că sunt legaţi de

evoluţiile impunerii difinitive a dictaturii lui Stalin şi de eliminarea opoziţiei faţă de aceasta, atât cea

reală cât şi cea imaginară. Acest lucru a stârnit diverse explicaţii venite atât din analizele sovietice cât

şi străine.

Explicaţia oficială apărută în acel moment a fost că anumiţi adepţi ai leninismului (precum

Troţki, Zinoviev şi Buharin), ca agenţi ai burgheziei internaţionale, trebuiau distruşi pentru ca primul

stat socialist al lumii să supravieţuiască. Conform spuselor ulterioare ale lui Hruşciov la congresul

XX al partidului din 1956, persecuţiile fuseseră necesare şi corecte în aceeaşi măsură, condamnând

însă excesele comise de Stalin pentru afirmarea şi garantarea propriei siguranţe a puterii.

10 Troţkism este o teorie a marxismului aşa cum a fost formulată de Lev Troţki

16

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 16/21

 

O istorie generală sovietică argumenta că „faptul că poporul a avut încredere în Stalin a făcut

dificilă lupta împotriva ilegalităţii şi conducerii arbitrare. Orice acţiune împotriva lui nu era sprijinită

de popor, fiind considerată un gest împotriva construirii socialismului" 11. Una dintre cele mai

satisfăcătoare analize care relevă evoluţiile revoluţiilor franceză şi rusă, este cea a lui Isaac Deutscher,

care observă că "teroarea iacobină" a lui Robespierre este mult mai apropiată de începutul Revoluţiei

decât cea a lui Stalin şi anume că ea a durat mult mai puţin,încheindu-se cu execuţia principalului său

instigator. "Revoluţionarii ruşi se raportau constant la precedentul francez şi doreau să evite evoluţiile

dezagreabile, mai ales reacţia Themidoriana şi Bonapartismul."12

Primul Război Mondial şi războiul civil rus au avut un efect devastator asupra economiei ţării.

Producţia industrială în 1922 era doar 13% din cea a anului 1914. Sub conducerea lui Stalin,  Noua 

 Politică Economică , care permitea o libertate limitată a pieţei în contextul economiei socialiste, a fost

înlocuită cu un plan cincinal hotărât de la centru, la sfârşitul celui de-al treilea deceniu. Acesta

 presupunea un program extrem de ambiţios de industrializare forţată, ghidată de stat, şi de

colectivizare a agriculturii. În ciuda poticnelilor şi greşelilor de început, primele două planuri

cincinale au dus la o rapidă industrializare, pornind de la o bază economică foarte scăzută. Uniunea 

Sovietică, catalogată în general ca cea mai săracă naţiune din Europa în 1922, se industrializa acum

într-un ritm fenomenal, depăşind de departe viteza industrializării Germaniei din secolul al XIX-lea şi

al Japoniei din secolul al XX-lea.

Fără capital de investiţie, cu un comerţ exterior nesemnificativ şi fără nici o industrie modernă ca

sprijin, guvernul lui Stalin a finanţat industrializarea atât prin restrângerea consumului unei părţi a

cetăţenilor sovietici (pentru asigurarea capitalului reinvestit în industrie), cât şi prin spolierea fără

milă a  bogăţiei ţărănimii. Nu în puţine cazuri, munca industrială era cu bună ştiinţă plătită sub

valoarea ei reală. Era, în primul rând, cazul muncii aproape gratuite a prizonierilor din lagărele de 

muncă. Iar în al doilea rând, erau frecventele "mobilizări" ale comuniştilor şi ale membrilor de

Komsomol pentru diferite proiecte de construcţie.11 DUKES Paul, Istoria Rusiei 882-1996 , p. 254, Bucuresti, ALL, 2009, apud Samsonov, Short History, p. 182-312 Ibidem, apud J. Keep, “The Tyranny of Paris over Petrograd” Soviet Studies, Vol 20 (1968-9)

17

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 17/21

 

Regimul lui Stalin a colectivizat agricultura. Teoria care justifica colectivizarea era aceea că se

vor înlocui fermele mici, nemecanizate şi ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce

recolte cu mult mai multă eficienţă.

Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea

iobăgiei din 1861 şi alienarea ţărănimii faţă de controlul asupra pământului şi a producţiei agricole.

Ştiinţa în Uniunea Sovietică era sub strictul control ideologic al partidului, alături de artă,

literatură şi orice altceva. Partea pozitivă a fost aceea a unui progres semnificativ în domeniile "sigure

din punct de vedere ideologic", datorită sistemului de educaţie şi învăţământ gratuit şi al cercetării

ştiinţifice finanţate de stat.

 Situaţia culturii 

O parte integrantă a stalinismului, deşi în egală măsură unul dintre aspectele adesea neglijate ale

acestuia, a fost revoluţia culturală din anii `30. Însoţind ritmul forţat al programului de industrializare

şi colectivizare şi impunerea unui control politic strict, această revoluţie culturală a marcat cel mai

elocvent reconcilierea dureroasă dintre socialism şi tradiţia rusă, care constituie cea mai flagrantă

trăsătură a epocii în ansamblul ei. Atât de grea a fost povara trecutului încât progresul pe mai multe

direcţii a fost restricţionat suficient de tare pentru a se vorbi mai curând de o contrarevoluţie decât de

o revoluţie.

Printre obstacolele ce urmau să fie depăşite se afla religia. Înainte ca oamenii să inspire noua

cultură, era necesar ca ei să nu mai ia vechiul opium. Şi dacă mai era nevoie de pretexte pentru

 persecuţia sa, Biserica Ortodoxă le-a oferit din belşug noului regim: respingerea de către patriarh a

 pactului de la Brest-Litovsk, considerat ca fiind o “pace ruşinoasă” şi sprijinul deschis acordat de

mulţi lideri bisericeşti cauzei “Albe” în timpul Războiului Civil au fost doar două dintre motivele care

au energizat acţiunea Partidului împotriva Bisericii. Principalul mijloc real de răspândire a iluminării

laice în primii ani ai puterii sovietice l-a constituit progresul educaţional.

18

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 18/21

 

Cea mai importantă manifestare a poporului în domeniul culturii a fost, la începutul secolului

XX, “Proletarskaia kultura” sau “Cultura proletară” cunoscută şi ca “Proletkult” al cărei principiu de

ghidare a fost credinţa că un stat proletar ar trebui să aibă o cultură proletară, distinctă de

 predecesoarea sa, cea burgheză. Lenin a văzut, însă, această organizaţie ca una rivală, subordonând-o,

la sfârşitul Războiului Civil, Partidului, eliminând-o, astfel, ca mişcare naţională. Mai târziu, liderii

 partidului au revenit asupra problemei culturii, afirmând că o ţară proletară ar trebui, întradevăr, să

aibă o cultură asemenea, însă consolidată natural, în raport cu cererile societăţii, şi nu artificial, aşa

cum încercase “Proletkult” să facă13; între timp, societatea trebuia să urmeze şcoala burgheză deja

infiinţată.

Cu timpul, însă, atitudinea sovietică cu privire la cultură s-a schimbat. A fost creată o Academie

Roşie, în competiţie cu Academia de Ştiinţe oficială şi un Institut al Profesorilor Roşii, cu scopul de a

 pregăti cadrele didactice pentru a prelua catedrele universităţilor burgheze. Filosofia burgheză a fost

abolită, unii dintre practicanţii de seamă a acesteia au fost exilaţi, iar materialismul dialectic a devenit

singurul permis în şcoli. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu dreptul burghez, economia sau istoria,

singurele ştiinţe rămase neatinse de suflul marxist rămânând cele naturale, pentru că nu aveau un

 potenţial pentru competiţie ideologică cu regimul.

După implementarea primului Plan Cincinal şi statalizarea dreptei militante, în politică, un proces

similar a început şi în domeniul culturii, aceasta fiind absorbită în linia generală a Partidului şi

 planificată. Între 1930 şi 1932 fiecare dintre domeniile sensibile amintite a fost anexat de regim şi

subordonat direct scopurilor politice ale acestuia şi, în fiecare caz, Stalin, personal, iniţia schimbarea,

însă nu urmându-şi capriciile personale; exista o logică în care erau făcute fiecare dintre modificările

culturale apărute în anii `30. Prima “naţionalizată” a fost filosofia, existând acum o singură ortodoxie

a materialismului dialectic asociată, nu cu Menshevik Plekhanov, aşa cum era până atunci, ci cu

Marx, Engles şi Lenin – şi, desigur, cu Stalin. Aceeaşi soartă a avut-o şi istoria, care, în 1931, fiind

considerată “demoralizatoare” pentru cetăţenii noului stat sovietic a fost “reabilitată” parţial pentru a

13 MALIA Martin, The soviet tragedy – a history of Socialism in Russia 1917 – 1991, pp. 230 – 235.

19

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 19/21

 

scoate în evidenţă progresul adus societăţii de crearea statului centralizat rus şi superioritatea Rusiei

faţă de Vest, din punct de vedere revoluţionar, ceea ce o făcea “liderul întregii omeniri”.

 Nici literatura nu a fost uitată, scriitorii vor avea să fie, în opinia lui Stalin “ingineri a sufletului

uman”, ceea ce însemna că ei trebuiau să scrie în maniera accesibilă a realismului secolului al XIX-

lea şi nu în cea modernistă de secol XX şi să ofere modele eroice de devotament socialist. O dată ce

această formulă a fost implementată în literatură, nu a durat mult până când şi celelalte arte au fost

îndoctrinate. Au urmat uniuni ale cinematografilor, ale compozitorilor şi ale artiştilor care au adoptat,

fiecare în parte, doctrina socialism realismului.

Ceea ce Stalin a făcut cu cultura a fost să o anexeze şi să o transforme, subordonând-o practicii

socialiste, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu economia şi politica. Într-un astfel de sistem liderul

devine elementul ideologic de legătură ce ţine în viaţă fantasmagoria ideocratică a regimului, ceea ce

explică şi cultul personalităţii ce s-a dezvoltat în jurul lui Stalin.

* * *

Epurările din partid, şi nu numai, cât şi instituţionalizarea terorii, au dus la pulverizarea totală a

societăţii civile. Alături de Partidul-stat exista acum doar o umbră palidă a unei societăţi aproape

inexistente şi o masă de indivizi care erau prea înspăimântaţi să se asocieze între ei, fiind constrânşi,

de noua cultură a socialismului triumfător, până şi să se gandească să o facă. Mandelshtam a fost

unul dintre primii care au descris noua lume: “We exist in a land grown unreal and strange, / Ten

steps away no one hears the talk we exchange.”14

În termeni generali, tinerii au acceptat linia impusă de partid, iar cei în vârstă nu au avut curajul

să nu i se supună. Dar cu cât populaţia îmbătrânea, a realizat că diferenţele dintre mitul prezentat de

regim şi realitate erau din ce în ce mai stringente, însă ştiau că nu puteau admite asta făţiş, aşa că au

achesat, ca public, la viziunea oficială asupra lumii, i-au vorbit limba de lemn şi chiar au crezut în ea,

măcar pe jumătate14 “Existăm într-o lume dezvoltată ireal şi ciudat, / La zece paşi depărtare nimeni nu aude vorbele pe care le schimbăm.”

20

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 20/21

 

Stalinismul şi-a încetat neoficial dominaţia asupra Rusiei atunci când Stalin a murit, în 1953, iar 

când, în 1956, Nikita Hruşciov şi-a ţinut Discursul Secret în ultima zi a Congresului al XX-lea al

Partidului Comunist, prezentând ceea ce toţi liderii comunişti prezenţi la întrunire ştiau, dar erau prea

înfricoşaţi să o recunoască: rezultatele unui studiu cu privire la crimele odioase întreprinse de Stalin

în timpul regimului său, a început oficial eliberarea Uniunii Sovietice de sub influenţa stalinismului;

în orice caz, nu exista o mişcare antistalinistă anterioară Discursului Secret.

Imediat după decesul lui Stalin, Lavrenti Beria, fostul şef al serviciilor secrete, a iniţiat o măsură

 pentru amnistirea în masă a prizonierilor din gulaguri, condamnaţi pe nedrept. De asemenea, a fost

 promovată dezvoltarea industriei uşoare şi a fost iniţiat un plan de măsuri pentru a reduce lipsa acută

a bunurilor de consum de care suferea populaţia Uniunii Sovietice; aceste măsuri au dus la o

recunoaştere tacită a eşecului strategiei prioritare de dezvoltare a industriei grele, marca de aur a

economiei staliniste. Acţiunile întreprinse de conducerea sovietică erau semnul unei îndepărtări

graduale de politicile staliniste.

21

5/17/2018 Stalinismul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/stalinismul 21/21

 

2