1

Stagiu nr. 6 Implantologie

Principii chirurgicale aplicate pentru insertia implantelor endoosoase

Timpi chirurgicali

1. Dezinfectia campului operator: tegumente- betadina Mucoase: - CHX 2 minute 2. Acoperirea campului operator: campuri sterile 3. Infiltratia anestezica:

- se utilizeaza substante anestezice continand vasoconstrictor (la pacienti controlati referitor la toleranta)

- infiltratia este menita sa realizeze un camp operator nesangerand si hidrodisectia tesuturilor

- in acest scop se poate utiliza pentru infiltratie si un aparat specific de infiltratie automata dozata (perfuzor) cu ajutorul caruia este facilitate infiltratia treptata, lenta, nedureroasa, asigurand hidrodisectia uniforma a tesuturilor periosoase.

- Infiltratia se realizeaza prin tehnica plexala , pe toata intinderea vestibulara unde se vor crea lambouri mucoperiostale

- Se vor infiltra toate teritoriile linguale si palatinale care vor fi expuse pentru evidentierea conformatiei crestei reziduale

- Nu se recomanda efectuarea anesteziei tronculare periferice pentru nervul alveolar inferior

4. Incizia mucoperiostului: principii - cu bisturiul - sa ofere o buna vizibilitate - sa asigure o vascularizatie suficienta in lambou - sa nu lezeze structurile anatomice vecine (nerv mentonier, nerv incisive,

nervul palatin mare) - sa permita acoperirea completa a implantelor cu lambou mucoperiostal - depinde de localizarea implantelor:

a. ptr implantele lama:-incizia se face chiar pe mijlocul crestei

b. se prefera localizarea excentrica fata de mijlocul crestei:spre vestibular la mandibula sis pre palatinal la maxilar

- se asociaza incizii de degajare 5. Decolarea lambourilor

- cu finete - sufficient de larg pentru a descoperi toate reperele anatomice din regiunile

operatorii, dar si conservativ, pentru a nu priva osul descoperit de nutritia vasculara, care provine eminamente din periost

- se folosesc decolatoare fine, neascutite

2

6. Pregatirea osului crestal pentru implantare - se practica osteoplastia muchiilor ascutite, a exostozelor restante si a denivelarilor accentuate de la nivelul crestei reziduale cu ajutorul unor instrumente specifice: crestotoame - cea mai buna utilizare a osului rezultat din frezare este recuperarea sa printr-un collector de os atasat aspiratorului chirurgical si aplicarea osului in situsul de reconstructie osoasa periimplantara

7. Pregatirea cavitatii osoase a implantului Aparatura, materiale necesare:

- fiziodispenser = motor chirurgical care permite frezarea osului la turatii controlate si sub irigatie (racire) cu ser fiziologic la o temperature data pentru a nu crea supraincalzire sau leziuni in intimitatea tesutului osos; (temperatura maxima este de 40 grade)

- materiale speciale: - trusa de instrumente specifice fiecarui sistem si tip de

implant: - freze de foraj in os; - dispozitive de paralelism; - chei de inserat implantul; - port-chei; - port-implante; - indicatoare de adancime; - tarozi pentru implantele surub;

- micromotoare chirurgicale adaptate la fiziodispeser cu posibilitatea de inversare a miscarii de rotatie si cu sisteme speciale ce permit viteze reglabile; - piese contraunghi speciale cu posibilitate de irigare interna si externa, cu regimuri de rotatie variabile;

Pentru evitarea aparitiei fenomenului de necroza osoasa este necesara precautia maxima la prepararea cavitatilor implantelor si insertia implantelor prin:

- utilizarea frezelor si instrumentelor bine ascutite; - utilizarea frezelor la turatii care san u incalzeasca osul; - turatia va fi adaptata la diametrul frezei; - folosirea racirii continue interne si externe a frezelor - forarea intermitenta.

a. Preforajul = marcarea orificiului de insertie - se realizeaza cu o freza globulara sau(cu freza pilot); - se face cu o turatie mare 1000- 2000 rot/min; - cand se doreste inserarea mai multor implante e bine ca primul realizat sa fie orificiul distal; - premite evaluarea calitatii osului, are rolul de a indeparta corticala facilitand patrunderea frezei de foraj; - distanta intre doua orificii create = distanta de securitare de 4-6 mm.

3

b. Forajul osului pentru insertia implantelor - se realizeaza initial cu freza tip lance; - indica adancimea implantelor; - se folosesc turatii intre 800 1000 rot/min; - succesiunea frezelor are loc in ordinea crescatoare a diametrelor, dar adancimea cavitatii implantului trebuie stabilita de la inceput; - frezele de foraj sunt marcate color pe diametre dar sunt si gradate pe lungime pentru orientare la foraj; - adancimea cavitatii forate se verifica suplimentar fata de marcajul frezelor folosind tije de masurare sau indicatori de profunzime; tijele sunt marcate de regula pornind de la 8 mm, cu indicatori striati sau colorati din 2 in 2 mm sau la unele sisteme de implante si cu incremente de 1,5 mm. - frezele intermediare de foraj se utilizeaza la turatii intre 500 800 rot/min;

La forarea cavitatilor mai multor implante vecine se vor pastra minimum 6-7 mm intre centrele cavitatilor sau 2 mm intre dintele vecin si circumferinta implantului. Concomitent se utilizeaza indicatori de paralelism pentru forarea implantelor.

Insertia pinilor de paralelism in cavitatile forate asigura pe parcursul prepararii orientarea corecta a forajului, alinierea conforma planului protetic si faciliteaza calculul distantelor intre cavitatile implantelor.

Pentru stabilirea pozitiei si angulatiei protetic corecte a implantelor se poate utiliza si gutiera chirurgicala, fabricate dupa planul final de tratament. Gutiera chirugicala faciliteaza foarte mult localizarea optima si angulatia adecvanta a implantelor, in special in cazul implantelor multimple in regiunile frontale maxilare. Perforarea gutierei pe model cu angulatia dorita serveste ca ghid intraoperator.

c. Implantele cu colet evazat sau lustruit necesita o etapa suplimentara de bizotare a muchiei osoase crestale (doar in corticala) = countersink. Este de fapt prepararea finala care se realizeaza cu freze speciale la o turatie de 200-300 rot/min.

d. Tarodarea cavitatii osoase: se practica doar in os dur de densitati mari D1 si D2, se efectueaza cu o freza speciala adaptata la piesa cot sau manual, cu racire abundenta. Tarodarea cavitatii se efectueeaza la maximum 15 rot/min. Iplantul si tarodul se ating numai cu piese din titan. Tarodarea osului in interiorul cavitatii osoase creeaza un filet intern care la insertie va fi incarcat pe filetul implantului.

Multe dintre sistemele de implante contin si implante autotarodante, in acest caz corpul si filetul implantului sunt in contact pe toata suprafata cu osul din momentul insertiei. Acest fapt accelereaza regenerarea osoasa la interfata.

4

8. Inserarea implantelor in cavitatile forate se poate face: - manual cu dispozitivul de insertie (inseritor) cu care este prevazut implantul in ambalajul original; - manual cu inseritorul manual din trusa de implante; - rotativ cu inseritorul pentru piesele contraunghi. - viteza de insertie este de 15 rot/min. Precautia cea mai mare se acorda in timpul insertiei propriu-zise a implantului momentului fortei la insurubare. Daca acesta depaseste valorile suportate de osul periimplantar, se produc microfracturi ale lamelelor osoase corespunzatoare pasului filetului tarodat, din acest motiv exista chei de inserite care sunt prevazute cu clichet dynamometric gradate la un moment maxim de 20 Ncm.

9. Aplicarea surubului de acoperire - Surubul se preleveaza din ambalajul steril al implantului si se manipuleaza cu o cheie speciala, cu frictiune, care impiedica pierderea surubului de acoperire in campul operator. - Surubul de acoperire se insurubeaza in cavitatea interna a implantelor.

- Are rolul de a proteja interiorul implantului de patrunderea florei bacterine si a tesutului fibroepitelial, cu obstruarea spatiului necesar aplicarii componentelor protetice a implantului.

10. Sutura etansa a lambourilor mucoperiostale decolate, se realizeaza cu fire neresorbabile in puncte separate sau sutura cu fir continuu.

Imediat postoperator se indica efectuarea unei examinari radiografice de control (OPT). Acest OPT serveste verificarii pozitionarii implantelor, iar pe termen lung constituie un etalon pentru evaluarea comparativa a modificarilor survenite in osul periimplantar.

Daca pacientul este purtator de lucrari protetice fixes au mobile, in aceasta etapa se recomanda decompresia campului operator corespunzator regiunilor implantate prin slefuirea fetei mucozale a lucrarii protetice, astfel incat aceasta sa nu vina in contact cu regiunile operate.

11. Conduita postoperatorie - control a doua zi postoperator; - evitarea masticatiei pe zonele implantate; - antibioterapie profilactica, medicatie antiedematoasa si antialgica; - aplicarea de prisnite reci; - evitarea eforturilor fizice; - regim alimentar moale, semilichid si lichid; - igienizare corespunzatoare; - suprimarea firelor la 7-14 zile; - alte masuri speciale daca interventiile sunt de amploare mai mare.