spete ori rezumat

8/16/2019 Spete Ori Rezumat

1/8

Cazul privind împrumuturile norvegiene

Franţa a declanşat o acţiune in fata CIJ, să recunoască faptul că anumite obligaţiuni emise pe pieţele franceze dcapital pot fi plătite numai prin rambursarea echivalentului în aur a valorii obligaţiunii.

eclaraţia Franţei conţinea o rezervă, în conformitate cu care erau e!cluse din competenţa Curţii problemele carreveneau "în e!clusivitate competenţei naţionale a statului#. $orvegia a introdus o e!cepţie preliminară

Cazul subliniază importan a principiului reciprocită ii în aplicarea articolului %& '() din *tatutul Curț ț țInterna ionale de Justi ie, argument+nd că un stat p+r+t poate să invoce o rezervă con inută de declara ia prin carț ț ț țstatul reclamant a acceptat competen a Cur ii.ț ț

Fran a ia limitat acceptarea competen ei obligatorii a Cur ii, e!cluz+nd diferendele #care se referă la chestiunț ș ț țcare sunt în mod esen ial în competen a na ională, a a cum este în eleasă de -uvernul epublicii Franceze#. /ț ț ț ș țconformitate cu condi ia reciprocită ii, sub care acceptarea competen ei Cur ii este făcută în ambele eclara ii ț ț ț ț țcare este prevăzută în articolul %&, paragraful % al *tatutului, $orvegia, în mod egal ca i Fran a, este îndreptă itș ț ț

să e!cepteze de la competen a Cur ii diferendele care sunt în elese de $orvegia a fi în mod esen ial în competenț ț ț ț țsa na ională.ț

Avizul consultativ privind consecinţele juridice ale construirii unei bariere în teritoriile palestiniene ocupat

*ec iunea din aviz referitoare la competen a Cur ii i oportunitatea avizului sintetizează 0urispruden a anterioară îț ț ț ș țmaterie. eamintim condi iile în care Curtea emite un aviz consultativ1 condi iile de competen ă sunt i) cererea sț ț țfie formulată de un organ competent i ii) chestiunea să fie 0uridică, i condi ia de oportunitate este determinareș ș țde către Curte că nu e!istă #ra iuni decisive# care să o împiedice să emită avizulț

In ceea ce priveşte practica $aţiunilor 2nite, at+t 3dunarea -enerală c+t şi Consiliul de *ecuritate au interpretainiţial articolul în sensul că 3dunarea -enerală nu putea face recomandări privind menţinerea păcii şi a securitătinternaţionale, în timp ce problema răm+nea pe agenda Consiliului.Cu toate acestea, interpretarea actuală articolului 4( a evoluat ulterior. /ntradevăr, Curtea notează că a e!istat o tendinţa pozitivă dea lungul timpulu pentru 3dunarea -enerală şi pentru Consiliul de *ecuritate pentru a se pronunta în paralel pe aceeaţi temă c privire la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Curtea consideră că practica acceptată de 3dunare-enerala, aşa cum a evoluat, este conformă cu 3rticolul 4( , alineatul 4, al Cartei .

/n ceea ce priveţte pretinsa lipsă de claritate a cererii 3dunării -enerale şi efectul său asupra 5naturii 0uridice5 întrebării adresate Cur ii, Curtea observă că această întrebare se referă la consecin ele 0uridice ce decurg dintrț țsitua ie de fapt data, lu+nd în considerare normele i principiile dreptului interna ional, inclusiv Conven ia de lț ș ț ț-eneva privind protec ia persoanelor civile i este prin însăşi natura sa susceptibilă de un răspuns bazat pe drept.ț ș

In ceea ce priveste oportunitatea, "Curtea poate da un aviz consultativ6# trebuie interpretat în sensul că, aceastCurte are o putere discreţionară de a refuza acordarea unui aviz consultativ chiar dacă acele condiţii privincompeten a sunt întrunite. /n cazul e!ercitării puterii sale discreţionare, această Curte nu a refuzat niciodata sțrăspundă la o cerere referitoare la un aviz consultativ.


2/8

Curtea observă că lipsa consimţăm+ntului privind acceptarea 0urisdicţiei contencioase a Curţii de către statele îcauză nu are nicio relevanţă asupra competen ei Curţii de a acorda un aviz consultativ. 3vizul Curţii este dat nțstatelor, ci organului care are dreptul săl solicite.

/n plus, Curtea nu consideră că obiectul cererii 3dunării -enerale poate fi calificat doar ca o chestiune bilateral

între Israel şi 7alestina. 8biectul cererii în faţa Curţii este de a obţine de la Curte un aviz pe care 3dunare-enerală îl consideră de a0utor în vederea e!ercitării corespunzătoare a funcţiilor sale. 3vizul este cerut pe chestiuni de interes deosebit pentru $aţiunile 2nite, care se regăseşte întrun cadru de referinţă mult mai larg dec+o dispută bilaterală. 3stfel, Curtea nu poate refuza să răspundă la întrebarea ridicată, pe baza motivului că opinisa nu ar avea nici un scop util. Curtea nu se poate substitui în aprecierea utilită ii avizului solicitat, organul carțsolicită acest aviz şi anume 3dunarea -enerală.

Cazul privind aplicarea Convenţiei privind prevenirea şi reprimarea crimei de genocidBosnia şi Herţegovina c. Serbia

Conduita - organ de stat

3tunci c+nd se aplică în cazul de faţă, această regulă stabileşte în primul r+nd, dacă actele de genocid comise l*rebrenica au fost comise de către 9entităţi sau persoane#, care au statut de organe ale epublicii FederalIugoslavia 'astfel cum *tatul p+r+t se numea la acel moment), în conformitate cu legislaţia sa internă, în vigoare lacel moment. :rebuie spus că nu e!istă nimic ce ar putea 0ustifica un asemenea răspuns la întrebare. $u a fosdemonstrat faptul că armata FI ar fi luat parte la masacre, nici că liderii politici FI ar fi avut la îndem+n pregătirea, planificarea sau orice altă influen ă în conducerea masacrelor. ;ste adevărat că e!istă multe dovezi alț participării directe sau indirecte de către armata oficială a FI, alături de for ele armate s+rbe bosniace, îț

opera iuni militare în ai mult, nicț ș țepublica *rbs?a, nici 3rmata *+rbilor ladic, au fost totuşi de a ac iona în numele autorită ilor s+rbobosniace, îț țspecial epublica *rps?a, nu în numele FIA au e!ercitat atribute ale autorită ii publice a epublicii *rps?a.ț

Organ de facto- 7asa0ele citate arată că, în conformitate cu 0urispruden a Cur ii, persoane, grupuri de persoane saț țentită i pot, în scopul de aşi asuma obligaţiile interna ionale, să fie asimilate cu organele de stat, chiar dacă aceț țstatut nu rezultă din dreptul intern, cu condi ia ca, în fapt, acele persoane, grupuri sau entită i să ac ioneze îț ț ț5dependen ă completă5 fa ă de statul ale cărui instrumente sunt. Curtea constată că actele de genocid diț ț

*rebrenica nu pot fi atribuite *tatului p+r+t ca fiind săv+r ite de către organele sale sau de către persoane sașentită i dependente total faţă de ea, i, astfel, nu poate pe această bază să implice răspunderea interna ională ț ș ț*tatului 7+r+t.

Imputabilitatea pe baza instruc iunilor, direc iei sau controluluiț ț

Criteriul astfel formulat diferă în două privin e de criteriul descris mai sus pentru a determina dacă o persoanțsau o entitate poate fi echivalat cu un organ de stat, chiar dacă nu are acest statut în temeiul legii interne. /


3/8

primul r+nd, în acest conte!t nu este necesar să arătăm că persoanele care au efectuat actele pretinse a încălcdreptul internaţional au fost în general întro legătură de B dependenţă completă cu *tatul p+r+tA trebuie dovedca ei au acţionat potrivit instrucţiunilor unui stat sau sub 9control efectiv#. Cu toate, acestea trebuie demonstrat cacest 9control efectiv# a fost e!ercitat sau că instrucţiunile unui *tat au fost date cu referire la fiecare operaţiune îcare pretinsa violare a avut loc şi nu privind ansamblul acţiunilor luate de către persoane sau grupuri care au comi

asemenea acte de violenţă.

Curtea observă că :ribunalul Internaţional pentru fosta Iugoslavie nu a fost sesizat în cazul :adic, nici nu este, îgeneral, competent, să se pronun e cu privire la chestiuni privind răspunderea statelor, din moment ce competenț țsa este doar penală i se întinde doar asupra persoanelor.ș

Curtea conchide din cele de mai sus că actele celor care au comis genocidul de la *rebrenica nu pot fi atribuit*tatului p+r+t potrivit normele dreptului interna ional referitoare la răspunderea statelor1 astfel, răspundereținterna ională a *tatului p+r+t nu este anga0ată în baza acestei prevederi.ț

Prevenirea i pedepsirea genociduluiș

3v+nd în vedere influen a de necontestat i a faptului că de ineau informa ii, care e!primau cele mai serioasț ș ț țîngri0orări, 3utorită ile Federale Iugoslave ar putea, pe propriul teritoriul, în opinia Cur ii, depune toate eforturilț țîn puterea lor, pentru a încerca să prevină evenimentele tragice care se conturau, a căror amploare, chiar dacă nu putea fi prevăzută cu certitudine, putea fi cel pu in întrevăzută. Conducerea FI i pre edintele >ilosevic, înaintț ș șde toate, erau pe deplin con tien i de climatul de ură profundă care a domnit între s+rbii bosniaci i musulmanș ț șdin regiunea *rebrenica. Cu toate acestea, *tatul p+r+t nu a demonstrat că a luat vreo ini iativă de a preveni ceea cțsa înt+mplat sau a întreprins orice ac iune din partea sa care să prevină atrocită ile care au avut loc. /n continuareț țtrebuie subliniat că organele statului p+r+t nu au făcut nimic că să prevină masacrul de la *rebrenica, sus in+nd cț

au fost fără putere în a opune un act de rezisten ă, care cu greu poate fi crezut dată fiind cunoscuta influen ă pț țcare o aveau asupra 3rmatei *+rbilor


4/8

3ceastă prezumţie poate fi limitată în circumstanţe e!cepţionale, în special, atunci c+nd un stat este împiedicat săşi e!ercite autoritatea sa pe o parte a teritoriului său.

$u este necesar de a determina dacă o 7arte Contractantă e!ercită de fapt un control detaliat asupra politicilor şfaptelor autorităţilor din regiunea situată în afara teritoriului său naţional, deoarece chiar un control general a

regiunii poate anga0a responsabilitatea acestei 7ărţi Contractante.

acă un *tat Contractant e!ercită un controgeneral asupra unui teritoriu din afara teritoriului său naţional, responsabilitatea sa nu este limitată doar la faptelsoldaţilor sau funcţionarii acestui stat aflaţi pe acest teritoriu, ci se e!tinde şi asupra actelor administraţiei localcare supravieţuieşte acolo datorită susţinerii militare sau de alt gen din partea statului respective

/n plus, aprobarea formală sau tacită a acţiunilor persoanelor particulare care violează drepturile garantate dConvenţie ale altor persoane care se află sub 0urisdicţia unui *tat Contractant, de către autorităţile acestuia, poatanga0a responsabilitatea acestui stat conform Convenţiei. 3cest lucru este valabil cu at+t mai mult în cazurecunoaşterii de către statul în cauză a acţiunilor autorităţilor autoproclamate nerecunoscute de comunitateinternaţională.

/n baza tuturor materialelor aflate în posesia sa, Curtea consideră că -uvernul >oldovei, unicul guvern legitim aepublicii >oldova conform dreptului internaţional, nuşi e!ercită autoritatea asupra unei părţi a teritoriului săuşi anume asupra părţii care se află sub controlul efectiv al ">$#. Curtea consideră că responsabilitateFederaţiei use este anga0ată în ceea ce priveşte faptele ilegale comise de separatiştii transnistreni, lu+nd îconsideraţie susţinerea politică şi militară oferită de aceasta pentru instaurarea unui regim separatist şi participaremilitarilor săi la luptele care au avut loc. 3cţion+nd astfel, autorităţile Federaţiei use au contribuit at+t militar, cşi politic la crearea regimului separatist în regiunea transnistreană, care este o parte integrantă a epublic>oldova.

/n continuare, Curtea notează că, chiar şi după acordul de încetare a focului din (4 iulie 4GG(, Federaţia usă continuat să acorde spri0in militar, politic şi economic regimului transnistrean 'a se vedea paragrafele 44444& dmai sus), permiţ+ndui astfel acestuia să supravieţuiască şi să se consolideze pentru a obţine o anumită autonomifaţă de >oldova.

Cazul privind personalul diplomatic şi consular al Statelor Unite ale Americii la Teheran

(S.U.A. c. Iran)

Concluzia la care a a0uns Curtea, analiz+nd atacul asupra 3mbasadei *23 din :eheran şi evenimentelsubsecvente, adică atacurile asupra consulatelor din :abriz and *hiraz, din ziua de noiembrie 4GHG, a fost cdeşi aceste acte nu sunt direct imputabile statului Iranian nu înseamnă, că acesta, este scutit de orice răspundere î

legătură cu actele respective, av+nd în vedere că acesta nu sia îndeplinit obligaţiile rezultate din Convenţiile de l@iena asupra relaţiilor diplomatice. şi consulare ' 4G&4, 4G&%). Conform prevederilor conţinute de acestea, Iranuavea obligaţia fermă de a lua toate măsurile necesare asigurării protecţia sediului 3mbasadei *tatelor 2nite l:eheran, precum şi a personalului, arhivelor, mi0loacelor de comunicaţie c+t şi asigurarea libertăţii de mişcare diplomaţilor americani. /n orice caz, autorităţile militare, poliţieneşti şi religioase iraniene şiau e!primat, aproapimediat, solidaritatea cu acţiunile grupului de studenţi islamişti. 3probarea acordată acestor acţiuni de cătr3atollah homeini şi alte organe ale statului iranian şi decizia de a le perpetua, au condus la transformare


5/8

acestora în acte ale acestui stat. >ilitanţii islamişti , au devenit ulterior agenţi ai statului iranian, acesta deveninastfel responsabil la nivel internaţional pentru conduita acestora

Cazul privind incidentul Rainbo !arrior, Sentin"a arbitral# din $% aprilie &''%, oua

eeland# c. *ran"a

For a ma0oră ț /n lumina acestor prevederi, e!istă mai multe motive pentru a nu aplica e!cepţia forţei ma0ore îacest caz. ;!cepţia de forţă ma0oră " este în general invocată pentru a 0ustifica o acţiune involuntară, sau ce puţin lipsită de intenţie# şi presupune e!istenţa unui 9 forţe irezistibile sau a unui eveniment neprevăzut, dincolde controlul statului, care ar face materialmente imposibilă îndeplinirea obligaţiilor în circumstanţele datedeoarece, 9nici unui stat nu îi se poate cere o conduită ce vizează imposibilul #.

*tarea de prime0die 7rin urmare, întrebarea care se pune este de a determina dacă circumstanţele stării d prime0die atunci c+nd avem întro situaţie de urgenţă e!tremă care implică consideraţii elementare de naturumanitară ce afectează agenţii statului, poate să e!clude caracterul illicit al unui fapt al statului

:ribunalul

/n ma0oritate decide că epublica Franceză nu şia încălcat obligaţiile asumate faţă de $oua Keelendă prievacuarea maiorului >arfat de pe insulă, la 4% decembrie 4GLH

ecide că Franţa şia încălcat vădit obligaţiile internaţionale asumate atunci c+nd a omis săi ordone maiorulu>arfat să se întoarcă pe insula =ao încep+nd cu data de 4( februarie 4GLL.

Faptele mai sus menţionate, pe care părţile nu le dispută, arată că $oua Keelandă nu sar fi opus plecărCapitanului 7rieur dacă acest lucru ar fi fost pe deplin 0ustificat de îngri0irile medicale de care aceasta ar fi avunevoie. :otodată, ele dezvăluie întelegerea la care au a0uns cele două ţări ca doamna 7rieur să fie consultată d

către r.


6/8

de a supravegea şi preveni pe care acesta le implică, ar trebui considerte ca neîndeplinite dacă un stat ce desfăşoarlucrări ce pot afecta cursul şi calitatea apei unui rău, nu face un studiu de impact de mediu.

7rin urmare, pe baz probele prezentate, Curtea conchide că 2rugua nu are încălcat obligaţiile sale.

epararea pre0udiciului Curtea, care nu are pe rolul său o cerere de despăgubire în temeiul regimulu

responsabilităţii internaţionale a statului în absenţa unui act ilicit, nu consideră necesar a stabili dacă articolele Mşi M% din *tatutul 3stfel, aşa cum a subliniat Curtea ,obligaţiile procedurale în baza *tatutului din 4GH, ninterzic construirea de către 2rugua a uzinei '


7/8

special crearea unui tribunal penal internaţional. *ub formă interogativă, aceste probleme pot fi formulate dupcum urmează1

4. e!ista o ameninţare reală la adresa păcii care să 0ustifice recurgerea la capitolul @II ca fundament 0uridic pentrcrearea tribunalului internaţionalP

(. presupun+nd că această ameninţare e!ista, era Consiliul de securitate abilitat, în scopul restabilirii samenţinerii păcii, să ia orice măsură conform alegerii sale sau era ţinut să aleagă dintre măsurile e!pres prevăzutde articolele M4 şi M( 'şi, eventual, de articolul MN)P

%. în acest ultim caz, cum poate fi 0ustificată crearea unui tribunal penal internaţional, din moment ce aceasta nfigurează printre măsurile menţionate în acele articole şi din moment ce are o natură diferităP

*ituaţiile care 0ustifică recurgerea la puterile prevăzute de capitolul @II sunt "o ameninţare la adresa păcii#, o"încălcare a păcii# sau un "act de agresiune#. /n timp ce este mai uşor să se dea o definiţie 0uridică "actului deagresiune#, "ameninţarea la adresa păcii# este mai mult un concept politic. /nsă decizia conform căreia o astfel de

ameninţare e!istă, nu este în totalitate discreţionară pentru că aceasta trebuie să se încadreze, cel puţin, în limitele8biectivelor şi 7rincipiilor Cartei.

/n orice caz, în conformitate cu aceste două interpretări, Consiliul de securitate este înzestrat cu o largă puterediscreţionară pentru a hotărî cu privire la măsurile care trebuie să fie luate şi pentru a evalua caracterul adecvat alacestora. :e!tul articolului %G este suficient de clar cu privire la canalizarea puterilor foarte largi şi e!cepţionale pcare le deţine Consiliul de securitate în baza capitolului @II prin intermediul articolelor M4 şi M(. 3ceste douăarticole oferă Consiliului de securitate o posibilitate at+t de vastă de alegere înc+t este inutil să se caute, pentrumotive funcţionale sau de altă natură, puteri mai largi şi mai generale dec+t cele prevăzute e!pres de Cartă.

Crearea unui tribunal penal internaţional nu este e!pres menţionată printre măsurile coercitive prevăzute decapitolul @II şi în special de articolele M( şi M(. Faptul că e!emplele nu menţionează măsuri 0udiciare se apropiede celălalt argument, respectiv faptul că articolul nu prevede aplicarea în mod direct a unor măsuri instituţionalede către $aţiunile 2nite prin intermediul unuia dintre organele lor, dar, aşa cum sugerează e!emplele date,articolul vizează doar măsuri luate de statele membre, precum sancţiunile economice 'coordonate, eventual, de unorgan al unei instituţii). :otuşi, aşa cum a fost menţionat anterior, nimic nu sugerează că măsurile prevăzute dearticol sunt limitate la cele luate de către state. 3rticolul prevede ce nu pot fi aceste măsuriQcaracteristicile pe careaceste măsuri nu le pot avea. /n afară de asta, articolul nu prevede şi nici nu sugerează ce formă trebuie să îmbracaceste măsuri.

/n concluzie, crearea tribunalului internaţional ţine incontestabil de puterile Consiliului de securitate pe care ledeţine în temeiul articolului M4.

Avizul consultativ 7Repara"ia pre8udiciilor su+erite 9n serviciul :r-aniza"iei a"iunilo

Unite


8/8

/n ceea ce priveşte întrebarea I a), problema care sa ridicat a fost dacă 8$2 are personalitate 0uridică în dreptuinternaţional, av+nd în vedere că în Carta 8$2 nu se spune nimic despre acest lucru 'formularea din Cartă facreferire la "personalitatea 0uridică în dreptul intern al statelor membre).

/n ceea ce priveşte întrebarea I b), se pune problema dacă este posibil ca o organizaţie internaţională să e!ercit

"protecţia diplomatică#, asemeni unui stat.

/n ceea ce priveşte întrebarea II, chestiunea în discuţie ar fi, în ipoteza în care ar e!ista o "protecţie diplomatică# unei organizaţii internaţionale, care dintre cele două "protecţii# prevalează1 a organizaţiei sau a statului.

Carta nu sa limitat în a defini organizaţia doar ca un centru 5pentru armonizarea acţiunilor naţiunilor în atingereacestor scopuri comune 5'articolul 4, alin. %). ;a a echipat acest centru cu organe, şi ia conferit sarcini specific;a a redefinit poziţia statelor membre în raport cu 8rganizaţia cer+ndule acestora să spri0ine acţiunile întreprinsde acesta 'articolul (, alin. ), precum şi să accepte şi să să e!ecute hotăr+rile Consiliului de *ecuritateA priautorizarea 3dunării -enerale de a face recomandări >embrilorA

7rin conferirea către organizaţie de privilegii şi imunităţi pe teritoriul statelor membre şi prin conferire prerogativei de a încheia acorduri cu membri săi . /n special capacitatea organizaţiei de a încheia acorduri în num propriu a confirmat opinia potivit căreia acesta o pozi ie distinctă în raport cu statele membre av+nd prerogativțde a le determina să îşi respecte obligaţiile asumate. 3şadar Curtea conchide că organizaţia se bucură s d personalitate 0uridică de drept internaţional. Curtea concluzionează că *tatele >embre au transferat 8rganiza ițcapacitatea de a prezenta cereri la nivel interna ional c+nt acestea sunt necesare pentru îndeplinirea func iiloț ț8rganiza iei.ț

Cu privire la acest punct, opinia Cur ii este că cincizeci de state, reprezent+nd vasta ma0oritate a membriloțcomunită ii interna ionale, au avut competen a, în conformitate cu dreptul interna ional, să creeze o entitate carț ț ț ț

posedă personalitate 0uridică obiectivă, nu doar personalitate recunoscută de aceste statate membre, precum capacitatea de a prezenta cereri pe plan interna ional.ț

spete ori rezumat

Documents