spaniola1
TRANSCRIPT
Curs de spaniola
Lectia 1
Primele lecţii cuprind cuvinte spaniole care se pronunţă aşa cum se scriu.
Desenul de mai jos vă oferă câteva cuvinte spaniole pe care le puteţi citi, aşadar,
fără nici o dificultate, pronunţând însă clar şi răspicai toate literele.
Este o casă de ţară — una casa de campo. Observăm că la intrare — entrada se
află o scară — una escalera care duce la o uşă — una puerta. Lângă uşă se află o
sonerie — un timbre. Uşa are o clanţă mare — un picaporte grande.
Mai vedem două ferestre mari — dos ventanas grandes. Pe una din ventanas şi
înaintea — ante uşii se află câte o glastră cu flori — flores.
Pe cer se poate vedea soarele — el sol — şi nişte nori — nubes.
în curte se află o masă de lemn — una mesa de madera, diferite obiecte: două
pietre dos piedras, trei scânduri — tres tablas şi un palmier — una palmera.
Deasupra casei se află o antenă de radio — una antena de radio.
Ieşirea — la salida — este străjuită de două ziduri mari — dos muros grandes.
ANTE UNA CASA DE CAMPO
In faţa unei case de ţară
1
Substantivul
Analizând acum substantivele (denumirile date obiectelor şi fiinţelor) din desenul
anterior, observăm că:
1. Majoritatea acestor cuvinte se împart în două grupe după genul pe care-1 au:
Feminine Masculine
una casa o casă un muro un zid
una mesa o masă un camino un drum
una puerta o uşă un amigo un amic, un prieten
una escalera o scară un piso un etaj
Să reţinem, deci, pentru început, că, în general:
- terminaţia, a este specifică substantivelor feminine. în timp ce
- terminaţial o este specifică substantivelor masculine.
In cazul fiinţelor ţii (oameni şi animale), genul se schimbă după categoria biologică:
2
masculin padre (tată) gato (motan, pisică) lobo (lup) os o (urs)
feminin madre (mamă) gata (mâţă, pisică) loba (lupoaică) osa (ursoaică)
In cazul substantivelor care reprezintă obiecte, noţiuni sau idei există doar două
genuri — masculin ori feminin: sol (m.), luna (f.), aire (m.), idea (f.).
In limba spaniolă nu există substantive de genul neutru.
2. Observăm totodată că vreo câteva substantive se termină într-o consoană sau
în vocala e. Aceste terminaţii nu sunt specifice unui singur gen; în consecinţă, sub-
stantivele spaniole terminate în e sau într-o consoană pot fi sau feminine sau mas-
culine.
O regulă precisă care să stabilească genul lor nu există, de aceea în acest manual
vom indica în dreptul acestor substantive litera m. (masculin) sau f. (feminin). Vom
scrie aşadar:
—substantivele de gen feminin: madre f., nube f, fior f, sangre f. (sânge)
—substantivele de gen masculin: padre m., sol m., nopal m., timbre m.
Articolul
Substantivele, aşa cum se află ele în lista dc mai sus (sau in orie arc dicţionar),
sunt nearticulate. Pentru ale articula ne servim - de altfel ca şi în limba româna — de
un articol carc să însoţească substantivul. Articolul poate fi definitivo ( definit sau
hotărât, care se referă la ceva specific) sau^nflefinidg {nehotărât sau nedefinit, care se
referă doar la ceva general, fără a se specifica). în limba română articolul hotărât se
alipeşte la sfârşitul substantivului. De exemplu:
etaj (nearticulat) etajul (articulat)
floare (nearticulat) floarea (articulat)
Articolul hotărât spaniol corespunzător este:
3
- pentru masculin: el --- el pis o, el sol, el campesino (ţăranul)
- pentru feminin: la --- la casa, la luna, la campesina (ţăranca)
Observăm de la început că articolul hotărât în limba spaniolă se aşază înaintea
substantivului şi se scrie separat de acesta. Astfel:
nearticulat — pan (pâine), piso articulat - el pan, el piso
nearticulat — casa, vida (viaţă) articulat - la casa, la vida
Iată câteva exemple:
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
piso (etaj) el piso (etajul) fior (floare) la fior (floarea)
muro (zid) el muro (zidul) mesa (masă) la mesa (masa)
sol (soare) el sol (soarele) salida (ieşire) la salida (ieşirea)
Articolul hotarat se aşază tot înaintea substantivului (ca şi în româneşte):
- pentru masculin: un --- un candado (un lacăt), un dormitorio, un gato;
- pentru feminin: una --- una escalera (o scară), una biblioteca, una flor.
Din cele de mai sus putem deduce următoarea:
Articolul spaniol - hotărât sau nehotărât - se aşază întotdeauna înaintea
substantivului pe care-1 însoţeşte.
Atenţie: Genul substantivelor spaniole nu corespunde totdeauna cu genul sub-
stantivelor respective din limba română. Adesea, unele substantive sunt masculine în
limba spaniolă, dar sunt feminine sau neutre în română şi, invers, unele substantive
masculine în limba română pot fl feminine în spaniolă. Trebuie să fim deci extrem de
atenţi la aceste deosebiri de gen. Iată câteva exemple:
4
masculin feminin feminin masculin
el pan pâinea la nube norul
el picaporte clanţa la sangre sângele
el instante clipa la serpiente şarpele
el mar marea la palmera palmierul
Adjectivul
De multe ori observăm substantivele în combinaţii de cuvinte de tipul:
el vino blanco (vinul alb) un muro alto (un zid înalt)
la camisa blanca (cămaşa albă) una escalera alta (o scara înaltă)
Ele sunt formate din câte un substantiv şi un adjectiv care-1 însoţeşte.
Adjectivul este un cuvânt care modifică - descrie ori limitează — substantive si
pronume. El trebuie să se acorde în gen cu substantivul. Altfel spus, un substantiv
masculin cere întotdeauna un adjectiv masculin, iar un substantiv feminin cere un
adjectiv feminin.
In limba spaniolă adjectivele se termină de obicei în vocale (a, e, o), mult mai rar în
consoane. Ne vom ocupa mai întâi de adjectivele terminate in vocale.
• Adjectivele terminate în o sunt întotdeauna masculine. Acelaşi adjectiv folosit,
însă, cu un substantiv feminin îşi schimbă genul şi, deci, terminaţia în a. Iată câteva
exemple:
negro negru negra neagră
nuevo nou nueva nouă
numeroso numeros numerosa numeroasă
bonilo drăguţ, plăcut bonita drăguţă, frumoasă
feo urât, neplăcut fea urâtă, neplăcută
5
| Masculin un campo verde un câmp verde
el amigo alegre prietenul vesel
un lobo gris un lup cenuşiu
Feminin una puerta verde o uşă verde
la vida alegre viaţa veselă
una nube gris un nor cenuşiu
Terminaţiile o pentru masculin şi a pentru feminin sunt caracteristice, aşa după cum
am văzut, genurilor respective ale substantivelor. In cazul adjectivelor şi al articolelor
care însoţesc un substantiv trebuie făcut acordul în gen (concordanţa):
Masculin un amigo bueno el gato negro el campesino rumanoFeminin una amiga buena la gata negra la campesina rumana
Fireşte că, atunci când adjectivul se termină în e sau într-o consoană, el rămâne
acelaşi pentru ambele genuri: un nopal verde - una mesa verde-, un muro gris — una
puerta gris.
EXERCIŢII
1. Să se scrie cu articol hotărât (definido) următoarele substantive:
tabla f.; mente f.; camisa f.; instante m.; salida f.; nopal m.; piso m.; sangre f.; timbre
m.; serpiente f.; pan m.; sol m.; nube f.; picaporte m.; vida f., ventana f.
2. Să se formeze femininul următoarelor adjective şi substantive:
amigo, alegre, blanco, bueno, bonito, campesino, feo, gato, gris, negro, nuevo,
numeroso, oso., rumano, triste.
3. Să se traducă în limba spaniolă următoarele substantive şi adjective:
scară, scara, câmp, câmpul, soare, scândura, amic, amicul, o uşă. ieşirea, fereastra,
mama, aer, aerul, sânge, drumul, floare, floarea, o clanţă, pâinea, cămaşa, un lup, lupul,
un şarpe, şarpele, ursul, pisica, piatra, tata, tatăl, un tată. antena, un palmier, un zid, un
nor, norul, palmi eral, o ieşire, sângele, un drum. albă. verde, cenuşie, o antenă,
• Adjectivele terminate în e sau într-o consoană au aceeaşi formă atât pentru masculin,
cât şi pentru feminin. De exemplu:
6
numeroasă, idee, ideca, o idee, o clipă, drăguţ plăcut, o ursoaica.urâtă, etajul, o masă, o
pâine, soarele, luna.
4. Să se scrie adjectivul din paranteză realizându-se acor dul în gen cu
substantivul
la palmera (alto), una gata (feo), una flor (bonito), la ventana (verde), una amiga
(triste), la idea (bueno), la camisa (gris), una nube (grande), el nopal (verde), la casa
(nuevo), un muro (blanco), una vida (alegre), la luna (blanco), un canda do (gris), el
pan (bueno), la biblioteca (gtande), el campo (verde), un amigo (alegro).
7
DIFERENTES ANIMALES Y COSAS EN UN CORRALDiferite animale şi lucruri într-o curte (de ţară)
1. un auto moderño 8. un tractor con un
motor fuerte un automobil modern un tractor
cu un motor puternic
2. dos vacas y un ternero 9. un toro con cuernos
largos două vaci şi un vitei un taur cu
coarne lungi
3. un buey en un establo 10. un puerco gordo
un bou intr-un staul un porc gras
4. tres perros
grañdes 11. cuatro
gansos blancos trei câini mari
patru gâşte albe
5. un gato gris y otro negro
12. varias palomas lindas
o pisică cenuşie şi alta neagră mai mulţi porumbei frumoşi
Atenţie: în spaniola se atribuie unui animal un gen deosebit do româna atunci când
o persoană îl vede fara sa ştie de ce sex ar fi; astfel ganso (gasca),gato (pisica),paloma
(porumbel).
Deoarece în propoziţiile de mai înainte se indică mai multe animale şi obiecte (mai mult
de unul = plural) se cuvine să cunoaştem mai întâi câteva numerale:
1. — uno, una unu, una
2. — dos doi, două
3. — tres trei
4. — cuatro patru
Articolele şi adjectivele spaniole trebuie să se acorde şi în număr cu sub-
stantivul.
Iată ce trebuie făcut pentru a se obţine pluralul:
Pluralul substantivelor şi al adjectivelor terminate în vocală se formează prin simpla
adăugare a unui -s la forma de singular. De exemplu:
madre buena —» madres buenas (mame bune)
una casa grande —> unas casas grandes (nişte case mari)
un muro alto —> dos muros altos (două ziduri înalte)
Pluralul substantivelor şi al adjectivelor terminate într-o consoană se
formează adăugându-se la singular terminaţia -es. De exemplu:
pan —» panes (pâini ) flor -» flores (flori) cristal —» cristales (geamuri)
animal—> animales gris —> grises (cenuşii) mar tropical—» mares tropicales
Articolele hotărâte el şi la au la plural formele los şi, respectiv, las:
el piso los pisos la casa las casas
6. un pato blanco 13. tina pata negra y dos patitos
bonitos
un rătoi alb o rata neagră şi două răţuste drăguţe
9
el animal los animales la flor las flores
el picaporte los picaportes la madre las madres
Articolele nehotărâte un şi una au la plural formele unos (nişte, unii) şi
unas ( nişte, unele):
unos amigos nişte prieteni unas casas nişte case
unos tractores nişte tractoare unas flores nişte flori
unos nopales nişte cactuşi unas vacas nişte vaci
CUVINTE ÎNRUDITE = COGNADAS
Până acum am văzut nenumărate asemănări de vocabular, cuvinte care nu numai
că sună şi se scriu aproape identic în română şi în spaniolă, dar au acelaşi înţeles în
ambele limbi:
puerta <-> poartă vaca <-> vacă cabra <-> capră sol <~» soare
In spaniolă astfel de cuvinte se numesc cognados (un fel de cumnaţi) dat fiind că
provin dintr-o origine comună; probabil că noi ar trebui să le vedem ca pc nişte fraţi
şi surori şi, fireşte, ca toţi fraţii, adesea prezintă uşoare deosebiri între ei Este cazul
să avertizăm că multe cuvinte au litere care trebuie rostite cu anumite diferenţe. Se
pune problema de a şti cum să scriem şi, mai ales. cum să pronunţăm cuvintele din
limba spaniolă.
PRONUNŢAREA
Cei care mai cunosc şi alte limbi nu trebuie să se lase influenţaţi de pronunţări
străine. Bunăoară, cuvintele casa, numeroso, picaporte trebuie să se pronunţe cum
este corect în spaniolă, adică aşa cum sunt scrise (ca în româneşte) şi nu ca în limba
italiană, „caza", „numerozo" sau ca în franceză, „picaport". Aşadar, după cum
spuneam în lecţia întâi, trebuie să pronunţăm clar şi răspicat toate literele dintr-un
cuvânt. E bine să ţinem minte, totodată, că în fonetica spaniolă nu există sunetele
literelor româneşti ge, gi, j, ş, ţ sau z (unele dintre aceste litere există în ortografia
10
spaniolă, dar se pronunţă complet diferit). De asemenea, nu se pot reproduce în
spaniolă — nici în scris, nici în pronunţare — sunetele: î, ă, â.
Chiar atunci când veţi purta o discuţie cu o persoană a cărei limbă maternă este
spaniola, nu trebuie să vă însuşiţi mecanic felul ei de a rosti sunetele acestei limbi.
Există cazuri când vorbitorii din diferitele ţări de limbă spaniolă sau din diferitele
provincii ale Spaniei au o pronunţare regională şi, deci, deosebită de limba spaniolă
literară (în unele zone din Spania sunetul s se pronunţă uşor şuierat, aproape ca un ş).
Vom atrage atenţia şi vom înregistra, treptat şi unde e cazul, principalele abateri de la
normele rostirii corecte, academice, menită să fie înţeleasă de toţi vorbitorii de
spaniolă.
DICŢIUNEA
Limba spaniolă este o limbă melodioasă fiindcă vocalele formează eşafodajul
tuturor cuvintelor» Nu este permis să se omită nici una; totodată, aceeaşi vocală nu se
poate pronunţa în mai multe feluri. De aceea, cele cinci vocale ale limbii spaniole — a
e, i, o, u — se pronunţă fiecare la fel ca şi în limba română; iată câteva cuvinte (a
căror traducere trebuie căutată în dicţionare) pentru a le exersa:
a — pan, banana, barca, gata, sal
e — antena, elefante, escalera, Pepe
i — amigo, mi, salida, Lili, piso, sin
o — fior, foto, lobo, oso, todo, otro
u — gusto, grupo, muro, nube
Trebuie să reţinem că vocala e iniţială nu se pronunţă niciodată ie (ca în
cuvintele româneşti: el, este), ci simplu e (ca în cuvintele economie, elegant).
O caracteristică a limbii spaniole este pronunţarea sunetului r: uneori normal, ca şi
în româneşte, dar alteori rulat mai mult, cu oarecare insistenţă. La început, cei care nu
sunt atenţi pot confunda aceste sunete şi. în acest caz, sensul anumitor cuvinte apare eronat,
deoarece, în limba spaniolă, există unele cuvinte care sunt scrise cu un singur r {muro, cabra,
puerta), în timp ce alte cuvinte conţin grupul rr (r dublu — doble erre), ca de exemplu:
11
tierra pământ perro câine arriba susferrocarril cale ferată carro car corriente curentcorral curte burro măgar serrano munteancarretera şosea carrera carieră; cursă (fugă)
O deosebită atenţie trebuie acordată acestei litere duble (un grup grafic şi fone-
tic), deoarece e nevoie să-1 pronunţăm mult mai puternic şi ceva mai prelungit
decât un r simplu, prin vibrarea puternică a limbii. Fiind considerat o singură literă,
grupul rr nu se desparte la împărţirea în silabe.
De exemplu: pe-rro, tie-rra, fe-rro-ca-rril etc.
Atenţie: litera r la începutul unui cuvânt este
considerată tot un dublu r.
De exemplu:
Roberto se pronunţă rroberto, Rodolfo se pronunţă rr odolfo, Roma — rr orna; tot
astfel se pronunţă rumano — rrumano, real (regal) — rreal, regalo (cadou) —
rregalo, revista (revistă) — rrevista, rico (bogat) — rrico, risa (râset, râs) - rrisa şi
rayo (rază, trăsnet) — rrayo.
Pronunţia lui r iniţial se observă mai bine atunci când înaintea unui cuvânt care
începe cu r se alipeşte alt cuvânt, for- mându-se astfel un cuvânt compus. în acest
caz, fostul r iniţial se dublează pentru a-şi păstra valoarea fonetică.
Exemple: pararrayos paratrăsnet
grecorromano greco-roman
12
• Tot un rr dublu se pronunţă şi r precedat de consoanele 1, n, s: alrededor
(împrejur), sonrisa (surâs), Israel.
• Adesea, aşa cum am explicat mai înainte, trebuie să insistăm asupra pronun-
ţării deoarece, după cum sunt scrise cu r sau rr, cuvintele se deosebesc ca sens De.
exemplu:
pero dar, însă
coral m. coral, mărgean
caro scump
coro cor (muzical)
perro câine
corral m. curte, ogradă
carro car, automobil
corro (cu) alerg, fug
13
O altă „curiozitate" pentru noi este cazul literelor b şi v, pe care mai toţi vorbi-
torii de limbă spaniolă le confundă, dându-le aceeaşi pronunţare.
Litera B
-b in limba spaniolă nu se pronunţă tare, la fel cu cel românesc, decât doar la
începutul cuvântului sau alături de literele 1, m şi r:
bien (bine), bueno (bun), buey (bou), bomba (bombă; pomană), cabra (capră),
corbata (cravată), alba (zori de zi), establo (staul), abre (deschide),
- in celelalte cazuri trebuie pronunţat tot b, dar mai uşor, fără a se închide complet
buzele, ca şi cum am sufla în flacăra unui chibrit fără a-1 stinge:
Litera v
Cele două descrieri facute de specialişti se aplică, de asemene; şi la sunetul care
se obţine citind litera v:
- se pronunţă tare, ca şi un b românesc, doar la începutu cuvântului sau alături de
consoane'.
ventana \iento (vânt) vaca vaso (pahar) pofto (praf)
- intre două vocale se pronunţă tot b, dar mai uşor, fără a se închide complet buzele:
eventual, favor, pavo se aud pronunţate eventual, faror, par o (curcan), şi aşa mai
departe.
Astfel că, practic, ambele litere b şi v se pronunţă b.
14
Fireşte că, datorită acestei identităţi de pronunţare, se creează dese şi grave con-
fuzii de ortografie; mulţi vorbitori de limbă spaniolă când aud sunetul b pot foarte
uşor să facă uneori confuzii şi să scrie litera b în loc de litera v; ar putea scrie, de
exemplu, un baso de bino, în loc de un vaso de vino (un pahar de vin) cum este
corect.
Este recomandabil, deci, ca cel puţin pentru început, până când vă veţi însuşi
mai bine ortografia, să distingeţi - cel puţin în scris — cele două litere (b şi v) în
discuţie, mai ales că prin identitatea sunetelor lor se poate confunda felul de a le
scrie si se ajunge uneori la-serioase confuzii de sens:
vasto vast, imens basto grosolan, necizelat
vacante vacant, neocupat bacante (femeie) bacantă
tuvo (el, ea) a avut tubo tub
CUVINTE DE LEGĂTURĂ
O serie de cuvinte scurte şi invariabile, inimile prepoziţii, acţionează c.i un mor-
ar în construirea frazelor şi propoziţii lor în orice limbă Prepoziţiile creeaza legaturile
dintre un substantiv ori pronume şi celelalte elemente ale unei propoziţii. Iată de ce este
extrem de important să le dăm atenţie de la bun început şi să ţinem seama de sensurile
pe care le au prepoziţiile în ambele limbi:
a la, spre en în, pe, la
con cu, împreună (cu) sin fără
de din, de la, cu, despre para pentru
desde de la, din sobre asupra, despre, pe
Vedem din acest tabel că prepoziţiile pot avea mai multe corespondenţe în limba
română. O atenţie deosebită trebuie dată echivalenţei prepoziţiilor între cele două limbi.
Mai precis: o prepoziţie românească nu se traduce întotdeauna cu corespondenta ei din
limba spaniolă. Iată câteva cazuri în care, în ciuda faptului că toate cuvintele sunt
similare, iar înţelesul lor este identic, prepoziţiile folosite sunt diferite sau chiar
inversate:
15
pas cu pas paso a paso - şi, în schimb - cot la cot, codo con codopunct cu punto por punto câinele cu coada scurtăpunct el perro de cola corta
Expresii de acest gen, stabilite şi fixate de practica limbii, dar care nu ascultă
de gramatică, se numesc modismos (în româneşte: expresii frazeologice sau
idiomatice):
de veras — într-adevăr; sin embargo — totuşi; por supuesto — desigur.
O anumită dificultate o prezintă folosirea prepoziţiilor spaniole atunci când
se cer urmate de un substantiv articulat sau nearticulat. Lista lor ar fi prea lungă
pentru a o reproduce acum, aşa încât e bine ca persoana care studiază spaniola să-
şi noteze cu atenţie fiecare caz. Dăm aici câteva exemple:
en casa — în casă, acasă; en tierra — pe uscat; en cambio — în schimb;
en la iglesia — în/la biserică; en la tierra — pe/în pământ; en el suelo — pe jos.
DECLINAREA
Când spunem declinare, vorbim de sistemul operativ al substantivelor. Fiecare
caz (situaţie) joacă un rol important în formarea propoziţiilor.
In limba spaniolă, ca de altfel în restul limbilor romanice (în afară dc română),
substantivele nu-şi schimbă deloc forma în timpul declinării, deoarece declinarea
se face cu ajutorul unor prepoziţii. Aşadar, diferitele cazuri se deosebesc între ele
doar prin prepoziţia folosită. In cursul declinării, substantivele spaniole sunt
însoţite şi de un articol (hotărât sau nehotărât), afară de cazurile când sunt nume
proprii (care, fireşte, nu au articol). Vom considera deocamdată doai două cazuri
şi anume:
16
Nominativul
Este cazul care numeşte subiectul, astfel încât substantivele se găsesc in orice
dicţionar la cazul nominativ: amigo, agricultura, casa, idea. luna. lago. patria
etc.
Genitivul
Este cazul care numeşte o posesie, care arată că o persoană sau un lucru aparţine unei
alte persoane sau unui alt lucru. Ne servim de cazul genitiv care — deoarece exprimă o
posesie — răspunde la întrebările: al cui?, a cui?, ai cui?, ale cui? în limba română,
substantivele care se află în acest caz se remarcă prin terminaţiile care li se adaugă,
specifice genitivului: casei, caselor, ursului, şerpilor etc.
Prepoziţia specifică cu ajutorul căreia se formează cazul genitiv în spaniolă este de. Să
vedem câteva exemple:
la ventana de la casa fereastra casei
la ventana de una casa fereastra unei case
las ventanas de las casas ferestrele caselor
las ventanas de unas casas ferestrele unor case
la patria de los rumanos patria românilor
la antena de la radio de la marina antena radioului marinei
Observaţie: Prepoziţia de capătă o formă specială — o contractare — atunci când, pentru
a forma genitivul, este urmată de articolul hotărât singular el al substantivelor mas-
culine. In acest caz, prepoziţia de şi articolul el se contractă, rezultând: del.
Astfel, pentru a spune : coarnele taurului
,nu vom zice: los cuernos de el toro,
ci vom scrie şi zice: los cuernos del toro.
La plural, însă, ca şi înaintea articolului nehotărât, contractarea nu se produce:
las ventanas de los cuartos
las ventanas de un cuarto
Deoarece numele proprii nu au articol, la genitiv ele sunt precedate doar de
prepoziţia de, echivalând cu al/a lui în româneşte. De exemplu:
el amigo de Pedro amicul lui Petru
17
el auto de Alberto automobilul lui Alberto
el vestido de Carmen rochia Iui Carmen
el libro hlanco es de Marinei cartea albă este a lui Manucl
• Uneori, anumite nume proprii dc familie ori denumiri geografice au în com-
ponenţa lor prepoziţia de sau chiar forma contractată del:
Lope de Vegct, Lope de Rueda, Tirso de Moli na.
• Uneori toponimele se pot traducc:
La Puerta del Sol - Poarta Soarelui (în oraşe ca Madrid şi Tolcdo)
Alteori, în nume dc localităţi, nu sc traduc:
Talavera dc la Rebut, Santiago de Composleta. Santiago del Estcro.
VERBUL
In procesul de învăţare a unei limbi rolul cel mai important îl joacă verbul (el
verbo): fără un verb nu se poate enunţa nici un fel de propoziţie. Verbul e acea parte a
limbii care indică o acţiune, o existenţă, o stare, un fenomen natural, o întâmplare, o
dorinţă sau o gândire.
Vom observa că:
1. Spre deosebire de limba română — infinitivul verbului spaniol constă dintr-
un singur cuvânt: ser = a fi, cantar = a cânta, vender = a vinde, mirar = a privi etc.
2. In limba spaniolă — ca şi în limba română — pronumele personale se între-
buinţează destul de rar împreună cu verbul, deoarece persoanele se recunosc uşor
după terminaţia verbului. Foarte rar vom spune: yo soy rumano, — ci mai degrabă:
soy rumano. Pronumele se utilizează numai atunci când vrem să subliniem cine
anume face exclusiv acea acţiune: yo soy = eu sunt (acela care ... , nu altul).
Ţinând seama că pronumele personale nu se folosesc decât foarte rar în conversaţia
spaniolă, le vom elimina de la bun început. în cursul lecţiilor următoare deci. ori de
câte ori se va conjuga un verb, nu vom înşira şi pronumele personale, ele sub-
înţelegându-se prin terminaţia lor specifică, denumită desinenţă.
începem cu conjugarea la timpul Prezent al modului Indicativ al celui mai folosit
verb în orice limbă: a f i = SER
18
soy eu sunt somos noi
suntem eres tu eşti soîs voi sunteţi
es el/ea este son ei/ele sunt
In cele ce urmează vom putea vedea care sunt funcţiile îndeplinite de acest verb.
precum şi unele expresii tipice (modismos) ce s-au format cu el. Astfel, verbul Ser
arată:
1. o identificare , o afirmare sau o precizare a unei caracteristici a subiectului sau
obiectului:
Soy rumano . Sumos cuatro estudiantes.
Eres un amigo bueno. Sois unos amigos buenos.
El nopal es un cacto. El perro y el gato son animales.
Pedro es soltero. Carmen y Lola son amigas.
Lola es casada. Antonio y Pedro son abogados.
2 . originea, provenienţa, posesia:
Soy de Bucarest. Somos de Transilvania.
La casa es de Pedro. Carmen y Lola son de Granada.
Eres de Segovia. La pluma es del pato.
3. formă, culori, dimensiuni sau materiale:
La mesa es redonda. La escalera es de madera.
El nopal es verde. La casa de Carmen es grande.
4 . ocupaţii, profesii, calificări, meşteşuguri:
Manuel es maestro. Carlos y Luis son estudiantes buenos.
Susana es enfermera. Alfonso es reparador profesional de radios.
5 .expresii idiomatice — modismos:
No es nada. Nu-i nimic, nu face nimic.
19
Nada de nada. Absolut nimic.
Ante todo. Mai înainte de orice (toate).
Sobre todo. Mai ales, în special, mai presus de toate.
Todo el mundo. Cu toţii, toată lumea; oricine.
EXERCIŢII
1. Să se traducă în româneşte următoarele propoziţii:
1. Soy Alberto y soy el amigo de Dolores. 2. Dolores (o/v Lola) es una amiga buena. 3.
Lola es maestra. 4. Carmen es enfermera. 5. Susana es doctora. 6. Somos todos un
grupo de amigos buenos. 7. Carmen y Lola no son de Bucarest: Carmen es de Moldavia
y Lola es de Transilvania. 8. Susana es de Sulina, un puerto del Danubio. 9. El motor
del auto es nuevo. 10. Las vacas del establo son gordas. 11. Manuel no es una persona
alegre. 12. Es abogado, es una persona seria. 13. Los dos amigos de Pedro son amables
y bondadosos. 14. l os dos son dc Bucarest, la capital de Rumania. 15. Fernando es
gordo y fucile. 16. Carmen y Femando son ricos. 17. La casa de Carmen es bonita y,
sobre todo, alegre. 18. La casa dc Fernando es ante todo una casa moderna. 19.
Fernando es soltero, es estudiante. 20. La escalera dc la casa es redonda. 21. Todo el
camino es bueno. 22. 1 a tiena es vasta. 23. Es un corral enorme, en Oltenia, con (cu)
vacas y Otros animales un toro fenomenal, un burro tonto, dos cabras y numerosos
pavos reales, pavos, gansos y patos. 24. No es nada de nada.
2. Să se formeze pluralul următoarelor grupuri de cuvinte (articole, substantive,
adjective):
el gato negro la ventana grande un lago profundo
el nopal verde un banco blanco una casa bonita
el auto moderno el grupo alegre un oso blanco
el motor del tractor el cuerno del toro el vestido de Lola
3. Să se completeze spaţiile punctate cu cuvintele corespunzătoare:
20
1.. Los libros ... Pedro ... blancos. 2. El vino ... Alicante ... bueno. 3. El padre ...
Pablo ... abogado. 4. La casa ... el campesino ... madera. 5. El abuelo ... mi amigo ...
una persona bondadosa. 6. El campesino ... pelo blanco ... el abuelo ... Pedro.
4.. Sa se copieze propoziţiile următoare, traducându-se cuvintele din paranteze:
1. El camino (este lung). 2. El vino (este bun). 3. Las casas no (sunt de lemn). 4. El
perro (este un prieten bun). 5. Pcdro, (eşti un amic bun). 6. I a familia dc Lola (este
bogată). 7. La casa dc Lola (este marc). 8. El pato (este alb). 9. La pata (este neagră).
10. Los dos patitos (sunt negri). 11. El patio dc la casa (nu este marc).
5. Să se formeze propoziţii după modelul următor, făcăndu-se acordul corespunzător:
articolul + substantivul dat + es/son + un adjectiv (ori alt calificativ) dat:
Model: El estudiante es alto.
... profesora ... (bueno)
... carro ... (gris)
... casas ... (blanco)
... flores ... (alto)
... nopales ... (verde)
... mesas ... (de madera)
Incepem partea de fonetică studiind o altă pereche de litere care se pronunţă
identic: y şi ll.
Să reţinem mai întâi că cea de-a doua literă —ll— nu este un l dublu, ci o singură
literă aparte care, până la finele secolului XX, se includea în alfabet şi dicţionare1între
literele 1 şi n. Fiind o singură literă, deci, nu se separă în silabe: be-llo (frumos), e-lla
(ea), ma-ra-vi-lla (minune) etc.; o altă particularitate a acestei litere este că niciodată nu
se află la sfârşitul cuvintelor.
Nota distinctivă care uneşte aceste două litere (ll şi y) este pronunţarea lor identică, în
aşa fel încât, indiferent cum se pronunţă ll într-o anumită zonă, tot aşa se va pronunţa şi
y; totul este să cunoaştem caracteristicile zonei. în Argentina şi Uruguay, bunăoară, ll
(elle) şi y (y griega se pronunţă ca j sau ş, în timp ce în mai toată Spania şi în tot restul
ţărilor hispanice din America de Sud se aud ca un i scurt (ca în cuvântul românesc
1
21
iadeş). Deoarece am întâlnit şi alte cuvinte cu acest sunet — yo, soy, rey, rayo —
încercaţi acum să exersaţi şi pronunţarea literei ll, din următoarele cuvinte, la fel ca şi
pentru y:
caballo (cal) calle (stradă) gallina (găină) gallego (galiţian)
cabello (păr) olla (oală) gallo (cocoş) batalla (bătălie)
ella (ea) ellas (ele) pollo (pui) anillo (inel)
ellos (ei) silla (scaun) folleto (broşură) fuelle (foaie)
Există destul de multe cuvinte spaniole care încep cu litera ll:
11 egar a sosi, a ajunge Wenar a umple 11 ama flacără
11 egada sosire llover a ploua llevar a purta, a duce
IIanura câmpie, şes Horo plânset llave / cheie
Este interesant şi folositor de remarcat că, de multe ori, accastă literă corespunde
unor cuvinte similare româneşti care înccp cu che sau pl.
IIamar a chema Morar a plânge
llave/ cheie Meno plin
II amada chemare lluvia ploaie
Litera 11 şi sunetul acesteia se mai găseşte în nume geografice de origine indiană
ca Llao-Llao Llica, Llullaillaco (toponimii în munţii Anzi din America de Sud) sau în
câteva nume de familie - care încep cu majusculă - cum ar fi Llorens, Llerena. Mulţi
vorbitori de limbă spaniolă fac greşeli de ortografie atunci cand aud acest sunet şi, de
aceea, confundă: gayo - gallo (vesel - cocoş), sau scriu greşit papa. gayo (papagal).
22
Mis padres tienen una casa de dos pisos, grande, nueva y bonita.
Părinţii mei au o casă, cu două etaje, mare, nouă şi frumoasă.
La casa tiene afuera un patio lleno de flores y una valla alta alrededor. Adentro tiene
una
Casa are afară o curte plină de flori şi un gard înalt împrejur. înăuntru are o
amplia sala, un dormitorio, un estudio y otros dos cuartos. Todos los cuartos tienen
sală spaţioasă, un dormitor, un biróu şi alte două camere. Toate camerele au
alfombras bonitas, muebles modernos y cuadros interesantes. Para nosotros,
covoare drăguţe, mobile moderne şi tablouri interesante. Pentru noi,
nuestra casa es nuestro castillo.
casa noastră este castelul nostru.
Yo tengo un cuarto aparte en el segundo piso. En mi cuarto tengo una cama.
Eu am o cameră separată la al doilea etaj. In camera mea am un pat.
blanca, unjarmario, una mesa redonda, unas butacas, una radio, un televisor de
alb, un™ diilap, o masă rotundă, nişte lofoîîî; un radio, un televizor cu
pantalla grande, una grabadora, una computadora2, un piano nuevo, unos estantes
ecran mare, un casetofon, un computer, un pian nou, nişte rafturi
de libros, una estufa, unos cuadros de familia, una llave muy rara de una antigua
cu cărţi, o sobă, nişte tablouri de familie, o cheie foarte ciudată a unei vechi
casa de campo, mi 'tesoro' de cristales brillantes y piedras de diferentes
case de ţară, „comoara" mea de cristale strălucitoare şi pietre de diferite
colores, una mariposa en un'marco deyidño, unas botellas de gaseosas y
culori, un fluture într-o rama de sticla , nişte sticle cu răcoritoare şi
numerosas otras cosas de mi gusto. Mi cuarto es mi lugar preferido
numeroase alte lucruri după gustul meu. Camera mea este locul meu preferat.
Mi padre tiene en su escritorio una silla grande de nogal y una enorme
Tatăl meu are în biroul lui un scaun mare de nuc şi o enormă
23
biblioteca. Su biblioteca tiene libros muy interesantes. Las cortinas de las ventanas
bibliotecă. Biblioteca lui are cărţi foarte interesante. Perdelele de la ferestrele
del escritorio son largas, gruesas y grises. Sin embargo, el escritorio no es un
biroului sunt lungi, groase şi gri. Totuşi,biroul nu este o
cuarto muy oscuro; es bastante luminoso.
cameră foarte întunecoasă; e destul de luminos.
Cosas de mi cuartoLucruri din camera mea
Multe cuvinte conţin grupuri de câte două vocale, care se pronunţă cu un singur
efort expirator, grupul de vocale formând astfel o singură silabă. Aceste grupuri de
La bilioteca y mis libros Mis instrumentos musicales preferidos
Biblioteca şi cărţile mele Instrumentele mele muzicale favorite
24
vocale se numesc diftongi. (E suficient să ne amintim de pronunţarea unor atare
diftongi în cuvintele româneşti ca: haină, laudă, aluat, piatră, fierbe, trei, doi, oină,
oricui, iute etc.).
PRONUNŢAREA
Ca şi româna, limba spaniolă are numeroşi diftongi; iată câţiva în română: raită,
fior, piatră, oi, cui, iar în spaniolă: ai re, pausa, bueno, D'ios, piano, piedra,
cvâdado.
într-un diftong, una dintre vocale se pronunţă mai intens, iar cealaltă mai slab.
După acest criteriu, gramaticile spaniole au împărţit vocalele în: tari şi slabe.
a, e, o sunt vocalele tari
i şi u sunt vocalele slabe
Diftongii se pot forma numai din următoarele combinaţii de vocale:
Să analizăm toate combinaţiile posibile de vocale în diftongi — să nu uitg^
vocalele tari sunt totdeauna cele pe care le accentuăm, pc care le pronunţăm cu multă
intensitate (bueno, haite). Reamintim că orice cuvânt necunoscut trebu^ copiat ţi căutat
în dicţionare.
tare + slabá
ai: aire, baile, bonsai
au: auto, pausa, ausente
ei: seis, peine, reina
25
eu: Europa, deuda, eucalipto
oí: boina, oigo, boicot
slabá + tare
ja: familia, piano, gloria
le: diente, tiene, piedra, tiempo. nadie
lo: Dios, Mario, radio, sitio, amplio
ua: agua, cuadro, cuando, igual, lengua
lie: bueno, fuerte, mueble, suelo, nuestro
uo: cuota, ambiguo
slaba + slaba
iu: triunfo, viudo
ui: buitre, ruido
In diftongii formaţi din două vocalc slabe, ultima vocală este totdeauna cea
accentuată (care se pronunţă mai puternic: ruido, triunfo).
Două vocalc tari nu formează niciodată un diftong şi de aceea ele se pro-
minţă separat, ca făcând parte din silabe diferite. Cuvântul paseo (plimbare) se va
citi pa-se-o\ In această categoric intră şi alte cuyinte, ca: de-se-o (dorinţă), le-er(*
citi), te-a-tro, ma-es-tro, lo-a-ble (lăudabil), ro-er (a roade), ca-no-a (luntre).
Ca să nu uităm: pentru a memora mai uşor cuvintele care conţin diftongul ue reţineţi
că, în multe din aceste cuvinte de tipul cognados, acest diftong corespunde în
româneşte diftongului oa sau chiar vocalei o:
puerta poartă cuerpo corp
suerte f. soartă pnesto post
nueslra noastră puerco porc
puede (ea, el) poate acuerdo acord
rueda roată jftî gâ foc
26
Vom vedea că în limba spaniolă sunetul ( vocala) i se notează în scris în două
feluri: uneori cu litera i, alteori cu litera y.
Cu litera i se notează:
1. Sunetul i silabic (care poate forma o silabă, fie singur, fie cu una sau mai
multe consoane, ca în cuvintele româneşti inimă, privire ctc.). 'De exemplu:
amigo, cristal, piso.
2. Sunetul i semivocalic, adica un i foarte scurt, care face parte dintr-un
diftong. De exemplu piedra, pierde,piel – cuvinte in care litera i trebuie
pronuntata la fel ca in cuvintele romanesti piatra, pierde,piele. Etc.
Cu litera y se noteaza :
1. Sunetul i silabic – in cazul unui singur cuvant spaniol : y = si. ( las ventanas y
la puerta – ferestrele si usa)
2. Sunetul i considerat uneori semiconsoana , alteori semivocala in diftongi
- la inceputul cuvantului , inainte de o vocala: yo, ya, yeso
- la sfarsitul cuvantului, dupa o vocala: ley,muy,soy
- intre doua vocale ; ayuda, mayo
Vedem asadar ca litera y se gaseste si se scrie mereu alaturi de o vocala si nu se afla
niciodata alaturi de o consoana. Doar in unele cuvinte straine acceptate cu ortografia
originala , aceasta litera are aceiasi valoare fonetica cu i : brandy, rugby.
Sunetul y nefiind o vocala propriu-zisa ci o semiconsoana ( in diftongi,doar,o
semivocala) din punct de vedere gramatical urmeaza soarta consoanelor. De aceea
cuvintele terminate in y fac pluralul prin adaugarea lui –es.
De exemplu : ley – leyes rey – reyes
Adjectivele todo=intreg,tot; otro=altul, ul alt, poco=putin formeaza femininul
conform regulei invatate.
27
Toda= toata, intreaga; otra=alta, o alta; poca=putina
De remarcat diferentele de folosire;
Todo inaintea unui substantiv fara articol se traduce cu ‘orice’ : todo gato, toda casa.
Urmat insa de un substantiv cu articol hotarat (definido) se traduce cu “intreg” :toda
la casa.
Otro in schimb se foloseste in spaniola intotdeauna fara articol:
un alt zid – otro muro o alta casa – otra casa
Precedat de articolul hotarat , se traduce in romaneste prin pronumele sau
adjectivul demonstrativ.
el otro = celălalt, şi, respectiv, la otra = cealaltă
los otros = ceilalţi, şi, respectiv las otras =celelalte
Exemple:
el otro baile (celălalt dans), la otra puerta (cealaltă uşă)
los otros amigos (ceilalţi amici) las otras aguas (celelalte ape)
Poco = puţin este un adjectiv care urmează aceleaşi reguli pentru feminin şi
plural- Tengo poco pan. Am puţină (insuficientă) pâine.
Tienes poca comida. Ai puţină (insuficientă) mâncare.
Tiene pocos amigos. Are puţini prieteni.
La casa tiene pocas ventanas. Casa are puţine ferestre.
Atenţie: un poco de (invariabil) = puţin/puţină, un pic (din ceva):
un poco de miel = un pic de miere; un poco de todo = (câte) puţin din
toate un poco de lluvia = puţină ploaie; un poco de sol = puţin soare28
CUVINTE DE LEGĂTURĂ
In titlul textului din această lecţie, Nuestra casa, se transmite ideea de posesie
prin intermediul unui adjectiv posesiv: nuestra = (a) noastră.
Clave importante: întrebuinţarea adjectivului posesiv în limba spaniolă
este oarecum diferită de cea din limba română, şi iată cum:
• în româneşte se întrebuinţează — cu acest adjectiv — articolul definit, pe când
în spaniolă nu se foloseşte articolul. Aşadar în româneşte vom spune, bunăoară,
caietul meu, casa mea, dar în spaniolă vom spune mi cuaderno şi mi casa, şi
nicidecum el mi cuaderno sau la mi casa.
• putem observa totodată că, în spaniolă, adjectivul posesiv se aşază
întotdeauna înaintea substantivului.
Să cunoaştem acum formele adjectivului posesiv la singular şi la plural.
Singular
mi amigo prietenul meu mi ventana fereastra mea
tu amigo prietenul tău tu ventana fereastra ta
su amigo prietenul său, lui, ei su ventana fereastra sa, lui, ei
Plural
mis amigos prietenii mei mis ventanas ferestrele mele
tus amigos prietenii tăi tus ventanas ferestrele tale
sus amigos prietenii săi, lui, ei sus ventanas ferestrele sale, lui, ei
Vedem din tabelul de mai sus că, în cazul unui singur posesor, adjectivul posesiv este
acelaşi pentru ambele genuri, in cazul când sunt mai mulţi posesori, situaţia e alta:
Singular
nuestro amigo prietenul nostru nuestra ventana fereastra noastră
29
vuestro amigo prietenul vostru vuestra ventana fereastra voastră
su amigo prietenul lor su ventana fereastra lor
Plural
nuestros amigos prietenii noştri nuestras ventanas ferestrele noastre
vuestros amigos prietenii voştri vuestras ventanas ferestrele voastre
sus amigos prietenii lor sus ventanas ferestrele lor
1.Adjectivul posesiv corespunzător persoanelor a 3-a singular şi plural (su) duce
deseori la confuzii, deoarece:
su amigo su amigo su amigo sus amigos sus amigos
prietenul lui prietenul ei prietenul lor prietenii lui/ei prietenii lor.
La prima vedere, deci, nu putem şti dacă este vorba de obiectul (al) lui, (al) ei sau
(al) lor. Dar, la o analiză mai atentă, după cum vom vedea în lecţiile care urmează,
sensul corect se poate deduce din context;
2. Intre adjectivul posesiv şi substantiv se poate introduce un alt adjectiv care se
acordă la rândul său cu substantivul:
mi nuevo amigo noul meu amic
mi numerosa familia familia mea numeroasă
3. Când substantivul — care indică posesorul — este însoţit de un adjectiv pose-
siv, prepoziţia de se aşază înaintea acestuia, nefolosindu-se articolul, după cum am
arătat mai sus:
la puerta de tu casa uşa casei tale
el amigo de mi padre prietenul tatălui meu
la casa de nuestra familia casa familiei noastre
30
VERBUL
In lecţia trecută am învăţat un verb esenţial, SER; acum ne vom ocupa de alte
două verbe tot atât de importante şi de des folosite, şi anume: TENER (a avea, a
poseda, a ţine) şi VENIR (a veni); vom observa că amândouă au conjugări similare.
Deocamdată, din motive practice, vom da acum numai cele trei persoane la singular
ale prezentului indicativ:
TENER VENIR
tengo eu am vengo eu vin
ticnes tu ai vienes tu vii
tiene el/ea are viene el/ea vine
Este extrem de folositor să ştim că, o dată ce cunoaştem aceste verbe de bază, putem
conjuga la fel ca ele o serie de multe alte verbe compuse, care s-au format cu
ajutorul unor prefixe, cum ar fi:
de la tener: CONtener, DEtener, MANtener, OBtener, REtener, SOStener
de la venir: CONvenir, CONTRAvenir, PREvenir, PROvenir, INTERvenir.'
Exemple:
OBtienes (tu) obţii DEtiene (el/ea) deţine, opreşte
CONtiene (el/ea) conţine MANtengo (eu) menţin
CONviene (el/ea) convine PREvengo (eu) previn
PROviene (el/ea) provine CONTRA viene (el/ea) contravene
Concluzie
Am văzut că pentru a conjuga un verb am dispus, în mod organizat, toate
formele prin care trece el pentru a corespunde unui anumit mod (indicativ), unui
31
timp cerut (prezent) şi persoanei care face acţiunea. Iată, de aceea, cum se
conjugă aceste două verbe compuse (deşi ele par a fi diferite de verbele de bază
tener şi venir):
El saco blanco contiene pan. Sacul alb conţine pâine.
Inter vengo en el debate. Intervin în dezbatere.
Ella sostiene la familia. Ea susţine familia.
Previene un traspaso de la ley. (El/ea) previne o încălcare a legii.
El obtiene buenos resultados. El obţine rezultate bune.
Man tengo las ideas interesantes . Eu menţin ideile interesante.
No conviene retener ideas malas. Nu convine să se reţină ideile rele
Exercitii
1. Marcaţi diftongii cu un cerc:
idioma correa. cubierto Ecuador
europeo Bţţenos Aires Puerto Rico Bolivia
peruano Australia teatro fluido
auto diario oiga barrio
cuarto Santiago fuerte deuda
amplio. ambiguo serie idea
grueso biblioteca lengua sois
2. Completaţi spaţiul liber cuadjectivul posesiv spaniol care corespunde fiecărei
afirmaţii din limba română:
Aceea este casa prietenului tău. Es .......... casa.
Tu ai doi câini acum. Son ...... perros.
Elena a cumpărat o carte. Es …………libro.
Ea are un automobil scump. Es ........... auto caro.
Avem o casă în care locuim. Es ………. casa.
Iau câteva cărţi din biblioteca mea. Son ...... , libros.
Aici avem mulţi prieteni. Son ........ amigos.
32
Pedro îi primeşte pe părinţii lui. Son ...........padres.
3. Să se traducă în limba română următoarele propoziţii:
1. — El estudiante obtiene muy buenos resultados. 2. — Todos los cuadros de
Goya son muy interesantes. 3. — Tengo un cuarto aparte en el segundo piso de la
casa. 4. — En mi cuarto tengo dos mesas. 5. — En (sobre) una de las mesas tengo
numerosos libros, una grabadora y la llave de la casa. 6. — En la otra mesa no tengo
nada de nada. 7. — El maestro (învăţător) interviene en un debate con los alumnos
(elevii). 8. —Yo no intervengo en los debates con ellos. 9. Toda biblioteca buena tiene
estantes grandes con numerosos libros. 10. — Todos los muebles en la casa de
Ernesto son elegantes. 11. — Su madre es abogada. 12. — Ella sostiene un argumento
muy importante. 13. — La ley previene los traspasos de la ley y otras cosas malas. 14.
— Las otras cosas no son importantes. 15. — No tengo tiempo para mantener un
caballo. 16. — La lluvia es muy fuerte. 17. — El vaso verde no es grande. 18. — La
olla gris contiene poca agua. 19. — La otra olla contiene un poco de miel. 20. — Tu
tractor es muy bueno, pero no tiene motor nuevo.
4. Să se traducă în spaniolă:
1. — Casa mea are mobile frumoase şi moderne. 2. — Casa lui Pedro, prietenul
meu, are mobile foarte vechi şi elegante. 3. — Antonio, amicul lui Pedro, are în casă o
pisică mare şi frumoasă. 4. — Toţi sunt prieteni buni. 5. — Dulapul tatălui meu
conţine diferite sticle de vin bun. 6. — Nu am banane în sacul meu, dar am puţină
pâine. 7. — Roberto nu are computer, dar studiază şi obţine mereu note bune, 8. Ca-
mera lui arc multe cărţi, dar puţine flori. 9. — Cărţile sunt ale prietenului meu
Antonio. 10. — Nu am timp. 11. — Patul meu este de nuc. 12. — Poarta Soarelui.
33
GHID DE CONVERSATIENUMERELE
Uno si un sunt sinonime.Ambele fac referire la numarul unu , dar ca si in cazul
limbei romane, "un" este folosit inaintea cuvintelor la masculin . De asemenea, poate fi
articol sau numarul unu.
Exemple:
un coche – o masina
un hombre – un om
un niño – un baiat
Una inseamna "unu" si este si articol , "una" trebuie folosit cu cuvinte la feminin.
Studiati exemplele de mai jos :
Exemple:
una casa – o casa
una mujer – o femeie
una niña – o fata
Numerele cardinale de la 0 la 30
Numberele de la zero la treizeci sunt scrise ca un cuvant .
0.cero
1.uno
2.dos
3.tres
4.cuatro
5.cinco
6.seis
7.siete
8.ocho
9.nueve
34
10.diez
11.once
12.doce
13.trece
14.catorce
15.quince
16.dieciséis
17.diecisiete
18.dieciocho
19.diecinueve
20.veinte
21.veintiuno
22.veintidós
23.veintitrés
24.veinticuatro
25.veinticinco
26.veintiséis
27.veintisiete
28.veintiocho
29.veintinueve
30.treinta
Numberele cardinale de la 31 la 99
De la trei zeci si unu la noua zeci si noua trebuie sa adaugati "y" (care inseamna "si")
intre zeci si unitati .
Exemple:
31. treinta y uno
32. treinta y dos
33. treinta y tres
34. treinta y cuatro
40. cuarenta
45. cuarenta y cinco
35
46. cuarenta y seis
59. cincuenta
52. cincuenta y dos
60. sesenta
67. sesenta y siete
70. setenta
78. setenta y ocho
80. ochenta
84. ochenta y cuatro
90. noventa
Peste o suta
Nu este necesar sa adaugati "y" intre sute si zeci sau intre sute si unitati. Urmariti
exemplele de mai jos :
Exemple:
120. ciento veinte
235. doscientos treinta y cinco
367. trescientos sesenta y siete
456. cuatrocientos cincuenta y seis
567. quinientos sesenta y siente
654. seiscientos cincuenta y cuatro
722. setecientos veintidós
802. ochocientos dos
978. novecientos setenta y ocho
Suta
Folositi cuvantul "cien" pentru o suta si cuvantul "ciento" pentru numerele de la 101 la
199 .
Exemple:
100. cien
135. ciento treinta y cinco
167. ciento sesenta y siete
199. ciento noventa y nueve
36
Sutele
200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900 au forme la feminin cat si la masculin in limba
spaniola . Trebuie sa se acorde in gen si numar cu substantivul . Observati ca atunci
cand sunt scrise la masculin se termina in "os" si atunci cand sunt scrise la feminin se
termina in "as" .
37
Numarul Masculin Feminin
200 Doscientos Doscientas
300 Trescientos Trescientas
400 Cuatrocientos Cuatrocientas
500 Quinientos Quinientas
600 Seiscientos Seiscientas
700 Setecientos Setecientas
800 Ochocientos Ochocientas
900 Novecientos Novecientas
Comparati :
200 oameni: doscientos hombres / 200 femei: doscientas mujeres
330 masini: trescientos treinta coches / 330 case: trescientas treinta casas.
467 baieti: cuatrocientos sesenta y siete niños / 467 fete: cuatrocientassesenta y siete niñas
Numerele ordinale
Numerele ordinale sunt folosite pentru a exprima pozitia sau ordinea . In romana numerele
ordinale de la 1 la 10 sunt : primul, al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al saselea ,
al saptelea, al optulea , al noualea , al zecelea . Vedeti si variantele din limba spaniola. Nu
uitati ca in spaniola numeralul ordinal are si gen .
38
Numar Masculin Feminin
Primul Primero Primera
Al doilea Segundo Segunda
Al treilea Tercero Tercera
Al patrulea
Cuarto Cuarta
Al cincilea
Quinto Quinta
Al saselea Sexto Sexta
Al saptelea
Séptimo Séptima
Al optulea
Octavo Octava
Al noualea
Noveno Novena
Al zecelea
Décimo Décima
Primero si Tercero
Inainte de un substantiv masculin "scapa" ultima vocala "o" . Urmariti exemplele :
Exemple:
primer día – prima zi
tercer día –a treia zi
Zilele lunii
In limba spaniola numerele ordinale nu sunt folosite pentru a exprima zilele lunii . In unele
locuri oamenii pot folosi cuvantul "primero" pentru prima zi din luna si numerele cardinale
(dos, tres, cuatro, cinco, seis…) pentru celelalte zile.39
LUNILE ANULUI
enero ianuarie
julio iulie
febrero februarie
agosto august
marzo martie
septiembre septembrie
abril aprilie
octubre octombrie
mayo mai
noviembre noiembrie
junio iunie
diciembre decembrie
ZILELE SAPTAMANIIlunes
Luni
martes
Marti
miércoles
Miercuri
jueves
Joi
viernes
Vineri
40
sábado
Sambata
domingo
Duminica
Observati ca zilele saptamanii nu incep cu litera mare
lunes
martes
miércoles
jueves
viernes
sábado
domingo
Toate zilele saptamanii sunt de gen masculin.
el lunes
el martes
el miércoles
el jueves
el viernes
el sábado
el domingo
Exemple de propozitii in care se folosesc zilele saptamanii :
No trabajo el lunes.
Nu lucrez luni
No trabajo los martes.
41
Nu lucrez in zilele de marti.
Tengo clase el miércoles.
Am clasa (ora) miercuri.
Hay muchas cosas viernes.
Sunt multe lucruri in zilele de vineri.
Zilele saptamanii care se termina in -s nu schimba forma pentru plural. Numai articolul.
el lunes
los lunes
el martes
los martes
el miércoles
los miércoles
el jueves
los jueves
el viernes
los viernes
el sábado
los sábados
el domingo
los domingos
42
Pentru a exprima ziua, se foloseste verbul ser = a fi.
¿Qué día es hoy?
Ce zi este azi?
Hoy es lunes.
Azi e luni.
Mañana es martes.
Maine e marti.
Observati ca urmtoarele actiuni nu au loc in prezent, mai degraba in viitorul apropiat. In
spaniola, ca si in limba romana, indicativul prezent este uneori folosit pentru a exprima
viitorul apropiat.
Salimos el lunes.
Iesim luni.
Mañana es domingo.
Maine e duminica.
Salimos el lunes.
Vom iesi luni
Mañana es domingo.
Maine va fi duminica
43