*** w11 15/5 pag. 8-10 Familii creştine, ‘staţi treze’! ***

Soţii, ‘zidiţi-vă casa’!

10 „Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului“, a scris apostolul Pavel (Ef. 5:22). Această afirmaţie nu sugerează nicidecum că soţia ar avea o poziţie lipsită de onoare. Înainte de a o crea pe prima femeie, Eva, adevăratul Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“ (Gen. 2:18). Rolul de ajutor potrivit al soţiei, adică acela de a-şi susţine soţul pentru ca acesta să-şi îndeplinească responsabilităţile familiale, este cu siguranţă un rol onorabil.

11 O soţie exemplară acţionează în folosul familiei sale. (Citeşte Proverbele 14:1.) Spre deosebire de ‘femeia nebună’, care nu respectă principiul autorităţii, femeia înţeleaptă are un respect profund faţă de ordinea stabilită de Dumnezeu în familie. Ea nu manifestă atitudinea de neascultare şi de independenţă caracteristică acestei lumi, ci se supune soţului (Ef. 2:2). O soţie nesăbuită vorbeşte negativ despre soţul ei. Însă o femeie înţeleaptă acţionează în aşa fel încât copiii săi, precum şi alte persoane să aibă şi mai mult respect faţă de soţul ei. Ea este atentă să nu submineze autoritatea de cap a soţului cicălindu-l sau certându-se cu el. O soţie care îşi susţine soţul este atentă şi în ce priveşte administrarea banilor. Ea nu risipeşte banii familiei câştigaţi cu greu, aşa cum face o femeie nesăbuită, ci este chibzuită şi econoamă şi colaborează cu soţul ei în chestiuni financiare. Ea nu face presiuni asupra lui pentru a-l determina să lucreze peste program.

12 O soţie exemplară îşi ajută familia ‘să stea trează’ colaborând cu soţul ei în ce priveşte instruirea spirituală a copiilor (Prov. 1:8). Ea susţine în mod activ închinarea în familie, precum şi autoritatea soţului când acesta îi sfătuieşte şi îi disciplinează pe copii. Cât de mult se deosebeşte ea de o soţie care nu colaborează cu soţul şi ai cărei copii suferă pe plan fizic şi spiritual!

13 O soţie care îşi susţine soţul se bucură să vadă că acesta se implică în activităţile congregaţiei creştine. Ea este fericită când soţul are un privilegiu teocratic, indiferent că el este slujitor auxiliar, bătrân sau membru al unui Comitet de Asistenţă Sanitară ori al unui comitet de administrare a Sălii Regatului. Desigur, faptul de a-şi susţine soţul prin cuvinte şi acţiuni presupune sacrificii. Însă ea este conştientă că implicarea soţului în activităţile teocratice ajută întreaga familie să rămână trează din punct de vedere spiritual.

14 Pentru o soţie ar putea fi dificil să-şi susţină în mod exemplar soţul când acesta ia o decizie cu care ea nu este de acord. Dar, chiar şi în această situaţie, o soţie bună manifestă un „spirit blând şi liniştit“ şi cooperează cu el în privinţa acelei decizii (1 Pet. 3:4). O soţie bună se străduieşte să urmeze exemplul excelent al unor femei din trecut care au manifestat teamă de Dumnezeu, cum ar fi Sara, Rut, Abigail şi Maria, mama lui Isus (1 Pet. 3:5, 6). Totodată, ea învaţă lucruri folositoare şi de la femeile mai în vârstă din prezent ce au „o purtare care li se potriveşte unor sfinţi“ (Tit 2:3, 4). Dovedind iubire şi respect faţă de soţul ei, o soţie exemplară contribuie mult la reuşita căsniciei şi la bunăstarea întregii familii. Căminul ei este un loc în care familia găseşte linişte şi siguranţă. Pentru un bărbat spiritual, o soţie care îl susţine este de nepreţuit! (Prov. 18:22)