viata crestina 3 (203)

2
www.facebook.com/parohiapoienita web: poienita.iasi.mmb.ro mail: [email protected] Darul recunoştinţei şi al mulţumirii „Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!” (Ioan 13,34) Anul VI, Nr. 3 (203) duminică, 18 ianuarie 2015 Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” - Poieniţa, sat Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, Protopoiatul Paşcani u fost zece leproşi în Sfânta Evan- ghelie şi dumnezeiasca îmbăiere – porunca Logosului celui viu al lui Dumne- zeu i-a curăţat pe toţi zece. Dar numai unul singur s-a întors spre a mulţumi ma- relui Său binefăcător. Iar atunci Adevărul însuşi Iisus, a întrebat: “Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dum- nezeu decât numai acesta, care este de alt neam?” (Luca 17, 17-18). Prin urmare, în fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar şi în momentele de nenorocire, la să- nătate, precum şi în luptele cu boala, la bucurie, dar şi la necaz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoş- tinţei noastre dinaintea tronului Dumne- zeirii ca nişte slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. “Dragul nostru Hristos, bunul nos- tru Dumnezeu, dăruieşte-ne darul re- cunoştinţei şi al mulţumirii, pentru a nu fi osândiţi şi mai mult; vina pentru alte fe- lurite păcate ale noastre este de ajuns”. (Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001) A În fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar şi în momentele de nenoro- cire, la sănătate, precum şi în luptele cu boala, la bucurie, dar şi la ne- caz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoştinţei noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca nişte slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de lepră. Iar unul din- tre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas mare slăvea pe Dumnezeu; şi a căzut cu faţa la pământ lângă picioarele lui Iisus şi I-a mulţumit. Şi acela era samarinean. Iisus însă, răspun- zând, a zis: oare, nu toţi cei zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se în- toarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis către acela: scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17, 12-19) Sfântul Atanasie cel Mare fântul Atanasie cel Mare s-a născut în anul 295, în Alexandria Egiptului, din pă- rinți creștini. La 8 iunie 328, Sfântul Atanasie cel Mare a ocupat scaunul Patriarhiei din Ale- xandria, deși nu avea decât treizeci de ani. Cu trei ani mai înainte se ținuse la Niceea cel dintâi Sinod Ecumenic care osândise erezia lui Arie. Tânărul Atanasie își dovedise acolo cunoștințele teologice, credința și dragostea lui pentru Mântuitorul Iisus Hristos. După osândirea lui Arie, unii din episcopii ce accep- taseră erezia lui, nu renunțaseră la această e- rezie. Lupta între creștinii drepcredincioși și e- retici a continuat cu înverșunare. Sfântul Atanasie și-a apărat dreapta cre- dință cu tot focul inimii sale, deși a fost în- vinuit de multe nedreptăți. Sfântul Grigore de Nazianz spune despre Sfântul Atanasie că: „Era așa de smerit, încât nimeni nu putea să ducă mai departe virtutea aceasta ca el. Blând și plăcut primea pe toți. Era indulgent fără slăbiciune și tare fără asprime". D`Alban Butler et D. Godescard spune de asemenea: Sfântul Atanasie, Episcopul Alexandriei, era un om foarte distins la învățătură și sfințenie. El a suferit o persecuție atât universală, încât părea că tot pământul hotărâse pierderea sa". La 2 mai 373, Sfântul Atanasie a trecut în- tr-o viață mai bună. Timp de 46 de ani birui - se toate răutățile ereticilor. Cu cinci zile înain- te de a trece la cele veșnice, a hotărât ca ur- mașul său să fie preotul Petru, care a și fost ales patriarh Alexandriei (373-381). S Sfântul zilei Cuvântul Domnului

Upload: marius-ionut-tabarcea

Post on 02-Oct-2015

67 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Viata Crestina 3/2015 (203)

TRANSCRIPT

  • www.facebook.com/parohiapoienita

    web: poienita.iasi.mmb.ro mail: [email protected]

    Darul recunotinei i al mulumirii

    S v iubii unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s v iubii unul pe altul! (Ioan 13,34)

    Anul VI, Nr. 3 (203) duminic, 18 ianuarie 2015

    Publicaie sptmnal pentru ntrire sufleteasc

    Publicaie editat i distribuit gratuit de Parohia Sf. Arh. Mihail i Gavriil - Poienia, sat Hrtoape, com. Vntori, jud. Iai, Protopoiatul Pacani

    u fost zece leproi n Sfnta Evan-ghelie i dumnezeiasca mbiere

    porunca Logosului celui viu al lui Dumne-zeu i-a curat pe toi zece. Dar numai unul singur s-a ntors spre a mulumi ma-relui Su binefctor. Iar atunci Adevrul nsui Iisus, a ntrebat: Au nu zece s-au curit? Dar cei nou unde sunt? Nu s-a gsit s se ntoarc s dea slav lui Dum-nezeu dect numai acesta, care este de alt neam? (Luca 17, 17-18). Prin urmare, n fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar i n momentele de nenorocire, la s-ntate, precum i n luptele cu boala, la

    bucurie, dar i la necaz, noi trebuie mereu s oferim tmia nmiresmat a recuno-tinei noastre dinaintea tronului Dumne-zeirii ca nite slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul snge al lui Hristos. Dragul nostru Hristos, bunul nos-tru Dumnezeu, druiete-ne darul re-cunotinei i al mulumirii, pentru a nu fi osndii i mai mult; vina pentru alte fe-lurite pcate ale noastre este de ajuns.

    (Comori duhovniceti din Sfntul Munte Athos Culese din scrisorile i omiliile Avvei

    Efrem, Editura Bunavestire, 2001)

    A

    n fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar i n momentele de nenoro-cire, la sntate, precum i n luptele cu boala, la bucurie, dar i la ne-caz, noi trebuie mereu s oferim tmia nmiresmat a recunotinei noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca nite slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul snge al lui Hristos.

    n vremea aceea cnd a intrat Iisus ntr-un sat, L-au ntmpinat zece brbai leproi care stteau departe

    i care au ridicat glasul i au zis: Iisuse, nvtorule, fie-i mil de noi! Iar El, vzndu-i, le-a zis lor: ducei-v i v artai preoilor. Dar, pe cnd ei se duceau, s-au curit de lepr. Iar unul din-tre ei, vznd c s-a vindecat, s-a ntors i cu glas mare slvea pe Dumnezeu; i a czut cu faa la pmnt lng picioarele lui Iisus i I-a mulumit. i acela era samarinean. Iisus ns, rspun-znd, a zis: oare, nu toi cei zece s-au curit? Dar cei nou unde sunt? Nu s-a gsit s se n-toarc s dea slav lui Dumnezeu, dect numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis ctre acela: scoal-te i du-te; credina ta te-a mntuit. (Luca 17, 12-19)

    Sfntul Atanasie cel Mare

    fntul Atanasie cel Mare s-a nscut n anul 295, n Alexandria Egiptului, din p-

    rini cretini. La 8 iunie 328, Sfntul Atanasie cel Mare a ocupat scaunul Patriarhiei din Ale-xandria, dei nu avea dect treizeci de ani. Cu trei ani mai nainte se inuse la Niceea cel dinti Sinod Ecumenic care osndise erezia lui Arie. Tnrul Atanasie i dovedise acolo cunotinele teologice, credina i dragostea lui pentru Mntuitorul Iisus Hristos. Dup osndirea lui Arie, unii din episcopii ce accep-taser erezia lui, nu renunaser la aceast e-rezie. Lupta ntre cretinii drepcredincioi i e-retici a continuat cu nverunare. Sfntul Atanasie i-a aprat dreapta cre-din cu tot focul inimii sale, dei a fost n-vinuit de multe nedrepti. Sfntul Grigore de Nazianz spune despre Sfntul Atanasie c: Era aa de smerit, nct nimeni nu putea s duc mai departe virtutea aceasta ca el. Blnd i plcut primea pe toi. Era indulgent fr slbiciune i tare fr asprime". D`Alban Butler et D. Godescard spune de asemenea: Sfntul Atanasie, Episcopul Alexandriei, era un om foarte distins la nvtur i sfinenie. El a suferit o persecuie att universal, nct prea c tot pmntul hotrse pierderea sa". La 2 mai 373, Sfntul Atanasie a trecut n-tr-o via mai bun. Timp de 46 de ani birui-se toate rutile ereticilor. Cu cinci zile nain-te de a trece la cele venice, a hotrt ca ur-maul su s fie preotul Petru, care a i fost ales patriarh Alexandriei (373-381).

    S

    Sfntul zilei

    Cuvntul Domnului

  • Pr. Eugen Tnsescu www.adevarul.ro

    02 duminic, 18 ianuarie 2015

    Contact: Pr. Marius-Ionu Tabarcea, Tel. 0745776456, mail: [email protected], web: poienita.iasi.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita

    De ce nu au voie femeile n Altar

    entru a nelege de ce nu au voie femeile n Altar i pentru a obine rspunsurile co-

    recte la ntrebrile de mai sus trebuie s plecm de la poziia femeii n Creaie, n raport cu Dum-nezeu i cu brbatul. ngduii un mic ocol intro-ductiv pentru a explica mai apoi de ce nu au voie femeile n altar.

    Facerea brbatului i a femeii

    nc de la facere aflm c femeia i brbatul sunt diferii, ca natur i ca nzestrare, dar, n acelai timp, sunt complementari. Cartea Facerii ne prezint situaia singuratic a lui Adam: dei primise de la Dumnezeu misi-unea de a lucra i a pzi ceea ce Dumnezeu crease, pentru el nu s-a gsit ajutor de potriva lui. nsui Dumnezeu constat c Nu este bine s fie omul singur; s-i facem ajutor potrivit pen-tru el. Astfel, apare femeia: ajutor potrivit pentru brbat. Cuvntul potrivit este cheia nelegerii corec-te a raportului dintre brbat i femeie. El nu per-mite nelegerea femeii nici ca sclav, nici ca st-pn a brbatului. Apariia femeii din coasta brbatului reprezint faptul c cei doi alctuiesc un ntreg, completndu-se reciproc, cum va con-stata nsui Adam: ea se va numi femeie, pentru c este lu-at din brbatul su. De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amndoi un trup. Practic, putem considera c Adam este raio-nalul, iar femeia reprezint afectivitatea. Cci aceasta i lipsea lui Adam: nu avea pe cineva e-gal cu el, cu care s mpart iubirea cu care fu-sese nzestrat. De aceea, unii sfini susin c acea coast luat din Adam, a fost luat de ln-g inim. n acest fel, femeia este inima, iar brbatul reprezint capul familiei primordiale. Evident, ele nu pot funciona separat i nici nu trebuie s existe suprare pentru aceast situaie. i nu poate ochiul s zic minii: N-am trebuin de tine; sau, iari capul s zic pi-cioarelor: N-am trebuin de voi. zice Sf. Pavel. Dac ns sunt complementari, brbatul i fe-meia au nu numai naturi i nzestrri diferite, ci i scopuri diferite i complementare. Acestea sunt reflectate de numele lor (n civilizaia uman nu-mele a reprezentat mult timp identitatea unei per-soane, astzi ns tinde s reprezinte doar un moft sau un numr dintr-o grmad). Adam n-seamn nscut din pmnt iar Eva nseamn via, mam a celor vii sau (n unele teorii) arpe, viper, aluzie la faptul c Eva s-a lsat ispitit de vicleanul arpe biblic. Prin urmare, rosturile celor doi erau mprite: Adam era ca-pul sau, mai bine zis, preotul familiei primordi-ale i al creaiei ntregi, cci Dumnezeu i le n-credinase, pentru a le sluji, iar Eva era nsi familia i viaa lui Adam.

    Vechiul Testament pune cumva n umbr situ-aia femeii, genernd un posibil misoginism, de-

    Brbatul i femeia n cretinism

    oarece se considera, pe nedrept, c umanitatea ntreag czuse n pcat din cauza Evei. n re-alita-te ns, se uit prea uor c i Adam a c-zut, ur-mnd Evei. Tocmai de aceea, Hristos ine neaprat s reabiliteze poziia femeii n societate, redndu-i demnitatea, astfel c primete trup omenesc din Fecioara Maria i prima minune o svrete la o nunt, n Cana Galileii. Prin aceasta, Hristos reface legtura dintre Dumnezeu, brbat i feme-ie, ntr-o logic divin, rezumat de Sf. Pavel aa: Hristos este capul brbatului, brbatul este capul femeii, iar femeia trebuie iubit jertfelnic, aa cum Hristos i iubete Biserica. De altfel, misoginismul mai bntuie i minile unor brbai cretini. Ei pretind c Scriptura ndeamn: Fe-meile s se supun brbailor lor ca Domnului, Pentru c brbatul este cap femeii, precum i Hristos este cap Bisericii, trupul Su, al crui mntuitor i este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aa i femeile brbailor lor, ntruto-tul. Doar c, tot acetia ar trebui s citeasc i mai departe: Brbailor, iubii pe femeile voastre, dup cum i Hristos a iubit Biserica, i S-a dat pe Sine pentru ea (...) Aadar, brbaii sunt datori s-i iubeasc femeile ca pe nsei trupurile lor. Cel ce-i iubete femeia pe sine se iubete. Astfel, sensul cuvntului cap nu este cel de stpn de sclav ci acela de ndrumtor al fami-liei, ntru iubire. Cci Adam a primit poruncile de la Dumnezeu, i el le-a dat mai departe Evei, iubirea sa. De aici, se vede foarte clar c Cretinismul nu este misogin. Canoanele nu permit in-trarea femeii n altar dintr-un singur motiv: ea nu putea fi preotul familiei i nici al societ-ii. Prin urmare, rostul ei nu este acolo.

    De ce nu au voie femeile n Altar. Rspuns teologic

    La nceputul cretinismului, Altarul nu era de-sprit de restul Bisericii, ca acum. El reprezenta, pur i simplu, locul unde preoii svreau Jertfa lui Hristos, locul unde Hristos poposea n mijlocul poporului su. Prin urmare, neavnd legtur cu preoia, femeia nu avea voie s intre n Sfntul Altar. De observat c discuia accesului n Altar al femeii ncepe simultan cu discuia despre hirotonia femeii, o situaie pe care Ortodoxia o consider incompatibil cu rostul i poziia femeii n creaie. Tot aa de incompatibil ar fi s cerem brbailor s nasc. Dincolo de imposibilitatea fi-ziologic (pe care unii se strduiesc s o dep-easc, n mod absurd) rmne incompatibilita-tea sufleteasc: brbatul nu poate fi mam i toat afectivitatea ce se impune, cum tot aa fe-meia nu poate fi tat. N-o sa vedei un brbat druindu-se copiilor cum o pot face mamele. Dar parc astzi mai conteaz mama i tata, mai ales n teoriile identitii de gen...dar s revenim. Odat cu apariia Catapetesmei, a peretelui despritor ntre Altar i adunarea poporului (nu-mit naos), a prut c spaiul Altarului devine ce-va deosebit, mai sacralizat dect restul Bisericii.

    n realitate, Altarul i-a pstrat acelai rol, nou-tatea fiind catapeteasma, numit i iconostas. Ea este un perete cu icoane, care s ajute credinci-oii la contemplare i rugciune, ntruct atenia lor era adeseori distras de micrile preotului n altar sau, pur i simplu, unii erau mai preocupai de preot dect de propria lor rugciune (i astzi se mai ntmpl, curiozitatea putnd fi nu doar un avantaj, ci i un obstacol n calea desvririi). Apariia iconostasului se datoreaz ns dez-voltrii cultului icoanelor, mai ales dup disputa cu iconoclasmul din sec. VII. la nceput era doar un grdule de care se atrnau icoanele, apoi au aprut mai multe rnduri de icoane pn la forma de astzi. La catolici, altarul a rmas deschis (departajat eventual de un grdule) i orientat in-vers dect la ortodoci, din motiv de Marea Schism. Prin urmare, de ce nu au voie femeile n Altar? Pentru c acesta rmne zona lcaului de cult unde i avea rostul doar preotul, care l aducea pe Hristos poporului. Primele canoane ale Bisericii susin c nu i se cuvine femeii s intre n altar tocmai pentru c ea nu are nici un rost acolo.

    Cnd au voie femeile s intre n Altar

    Dar nu numai femeile nu au voie s intre n Altar, ci i oricine nu-i are rostul, canonul 69 al Sino-dului VI ecumenic stipulnd c Nimnui dintre mireni nu-i este ngduit s intre n altar, ns stpnirea mprteasc nu este oprit de la aceasta, cnd ar voi s aduc daruri Creatoru-lui dup o tradiie foarte veche. Aceasta deoarece mpraii cretini avea ungere (hiro-tesie) de la Biseric. Prin urmare, femeia nu este discriminat n raport cu brbatul mirean i nici cu preotul. i totui, ar spune unii, brbaii au voie, iar femeile nu au voie s intre n Altar. Nu e chiar aa. i femeile pot intra, n anumite cazuri excep-ionale, tocmai pentru a sublinia c Biserica nu practic misoginismul, dar nici dezordinea. Prima situaie este sfinirea unui nou Altar.Atunci, toat suflarea cretin poate intra n Altar (i chiar este chemat), ca semn al iubirii divine, care se va m-prii lumii printr-un nou loc de Jertf a Trupului i Sngelui lui Hristos. A doua situaie este la mnstirile de maici. O monahie reprezint (ca i monahul) o stare ex-cepional a omului n lume: las toate cele ale lumii i se druiete total lui Dumnezeu, de ace-ea ele se i numesc miresele lui Hristos. De aceea, canoanele spun c le este ngduit clu-grielor s intre n altar, ca s ajute preotul la slujire, aa cum i la parohie anumii brbai mi-reni ajut preotul la slujbe. n concluzie, dac Hristos este Altarul brba-tului, femeia este Biserica brbatului.

    P

    De ce nu au voie femeile n Altar? De ce totui, n anumite situaii, femeile au acces dincolo de Catapeteasm? Practic oare Ortodoxia misoginis-mul? Lumea brbailor a acaparat i izvorul sfineniei? Iat cteva ntrebri ale omului contemporan, la care vom ncerca un rspuns teologic.