Salvati soldatul Mark!

Doinel Tronaru,

IZOLARE Din punct de vedere tehnic, filmul lui Ridley Scott ,,Martianul" - cu Matt Damon in rolul unui astronaut abandonat pe Marte - este o performanta, dar din punct de vedere al umanitatii continute lasa foarte mult de dorit.

Desi ma indoiesc ca regizorul britanic Ridley Scott (77 de ani) mai regizeaza ceva, dand impresia de la o vreme ca prefera sa semneze produse din ce in ce mai frumos poleite, ,,The Martian", cel mai recent film al sau, mi se pare in intregime reprezentativ pentru hibele filmografiei sale, care au facut sa nu fie niciodata un autor cu adevarat mare. Cineva spunea, acum multa vreme, ca diferenta dintre SF-ul lui Kubrick ,,Odiseea spatiala 2001" si cele ale lui Ridley Scott o arata si pe cea dintre un adevarat creator si (doar) un mestesugar talentat, afirmatie cu care, la acea vreme, bineinteles nu am fost de acord. Traiectoria ulterioara a filmografiei cineastului britanic nu a facut, insa, decat sa confirme asertiunea. Robinson pe Marte Filmul ,,Martianul" nu este altceva decat o ,,robinsonada", tip de naratiune atat de extins incat constituie practic un gen in sine. El trimite insa mai mult la primul Robinson (Crusoe), cel din romanul lui Defoe (1719), lipsit de psihologie si de umanitate reala, mai mult un tipar, o matrita literara pentru ideile autorului si ale epocii pe care o reprezenta. Ulterior, desigur, prototipul a fost variat, dezvoltat si rafinat in numeroase feluri, pana la ,,Vineri" al lui Michel Tournier, inclusiv inzestrandu-l pe ,,naufragiat" cu psihologie reala (vezi filmul ,,Cast Away" al lui Robert Zemeckis). Asa cum Robinson al lui Defoe este semnificativ pentru elanul utopic si civilizator al modernitatii incipiente de secol 18, Robinson-ul lui Ridley Scott se doreste a fi unul pentru secolul 21, menit a inflacara energiile cam amortite ale umanitatii

postmoderne. Sa nu ne autoamagim: scenariul scris de Drew Goddard (cu mana sigura formata in alte produse SF hollywoodiene si autor al horrror-ului ,,The Cabin in the Woods") si inspirat dintr-un roman SF obscur isi doreste clar sa (ne) convinga de posibilitatile nelimitate ale natiunii americane, prin extensie ale speciei umane, instalandu-se de la bun inceput intr-un progresism confortabil. American, prea american In urma unei confuzii cauzate de o furtuna de nisip, astronautul Mark Watney este abandonat de colegii sai pe suprafata Planetei Rosii, cu sanse foarte mari de a nu supravietui si de a se stinge de foame sau din alte motive. Oricine in locul sau ar fi innebunit, daca nu imediat oricum in scurta vreme (vezi criza de nervi a Sandrei Bullock in ,,Gravity" dupa doar 24 de ore de claustrare), dar Mark nu. Cu un profil asemanator mai degraba unei masini sau unui robot, el se pune imediat pe treaba, inregistrand totul pe un videologue: terraformeaza solul planetei pentru a cultiva cartofi, isi rationalizeaza hrana, reuseste sa intre in contact cu NASA care-l credea mort etc., ca un alt ,,pionier", in alt secol, al Vestului american. Cat de prost e filmul lui Scott se vede in manifestatiile de entuziasm si bucurie care insotesc la final in toate marile orase ale lumii recuperarea ,,in direct" a lui Mark. Un film bun ar fi aratat ca totul s-a transformat intr-un circ mediatic, Goddard si Scott prefera atitudinea triumfalista, in ultima instanta de propaganda. Tehnic, filmul este (probabil) impecabil, si aici a excelat intotdeauna Scott in SF-urile sale, de la ,,Blade Runner" incoace, in ce priveste insa psihologia si umanitatea personajelor a lasat (mai) mereu de dorit. Ajungand din nou la opozitia despre care vorbeam, ,,Odiseea..." lui Kubrick, dincolo de geniul cinematografic, avea totusi o filozofie, fie ea puerila si desueta in prezent, ,,Martianul" nu-i decat propaganda. Sigur, nu ma astept ca reintoarcerea acasa, pe Pamant, a lui Mark sa-mi procure acelasi sentiment ca cel obtinut de geniul Tarkovski in ,,Solaris", dar totusi... Ce-i prea americanesc strica. Este imposibil sa nu comparam cele trei filme importante din ultima vreme plasate in spatiu, acesta plus ,,Gravity" (regia Alfonso Cuaron) si ,,Interstellar" (regia Christopher Nolan). Desi avea potentialul spectacular cel mai redus (un om singur in spatiul extraatmosferic), ,,Gravity" se mentine, cred, de departe pe primul loc, datorita minutiei descrierii si frumusetii strict cinematografice. Cu mijloace atat de aparent reduse, ,,Gravity" reusea sa te convinga de natura demiurgica a omului, exact acolo unde ,,The Martian" rateaza. Desi, din diverse cauze, nefructificata, ,,Interstellar" avea oricum o miza filozofica si stiintifica, chiar suprema, ceea ce-l transforma, desi e un rateu, intr-un produs totusi mai interesant decat cel al lui Ridley Scott. Info Martianul / The Martian (SUA, 2015) Regia: Ridley Scott Cu: Matt Damon, Jessica Chastain, Kristen Wiig, Kate Mara 3 stele Citeste si: ,,Prometeu alienat" - cronica mea la filmul ,,Prometheus" (2012), precedentul SF al lui Ridley Scott