si daca e adevarat - mark levy

8/2/2019 Si Daca e Adevarat - Mark Levy

1/220

1996, varaTocmai sunase micul desteptator asezat pe / noptiera din lemn de culoaredeschisa. Era ora cinci si treizeci, iar camera era scaldata ntr-o luminaaurie pe care o revarsa numai zorii din San Francisco.

Dormea toata casa, catelusa Kali culcata pe covorul cel mare, Laurenbagata sub plapuma n mijlocul patului cel mare.Apartamentul lui Lauren surprindea prin tandreteape care o degaja. Aflat la ultimul etaj al unei case victo-riene de pe Green Street era alcatuit dintr-un salon-bu-catarie n stil american, un dressing, un dormitor maresi o baie, mare si ea, cu fereastra. Podeaua era din par-chet blond cu lamele late, cele din baie fiind vopsite n

alb si cadrilate cu carouri negre pictate cu un sablon. Pe-retii albi erau mpodobiti cu desene vechi cumparate deocazie n galeriile de pe Union Street, tavanul era mar-ginit de o mulura de lemn, fin cizelata de minile unuitmplar talentat de la nceputul secolului, caruia Laureni reliefase contururile cu o nuanta caramel.


2/220

8Cteva covoare din fibre de cocos tivite cu iuta bejdelimitau salonul, sufrageria si semineul n fata caruiao canapea mare tapisata cu pnza de bumbac ecru te

ndemna sa te afunzi n ea. Cele cteva mobile presara-te prin living erau dominate de lampi foarte frumoasecu abajururi plisate, achizitionate de-a lungul ultimilortrei ani.Foarte scurta fusese noaptea. Medic intern la SanFrancisco Memorial Hospital, Lauren trebuise sa-si pre-lungeasca garda cu mult peste cele douazeci si patru deore obisnuite, datorita sosirii trzii a victimelor unui

mare incendiu. Primele ambulante tsnisera n sasul ur-gentelor cu zece minute nainte de schimbarea garzii siLauren ncepuse fara sa mai astepte dispatchingul pri-milor raniti spre diferitele sali de pregatire, sub priviri-le disperate ale coechipierilor ei. Cu o metodologie devirtuoz, n cteva minute, l ausculta pe fiecare pacient,i atribuia o eticheta colorata materializnd gravitatea si-tuatiei, redacta un diagnostic preliminar, prescria prime-le examene si-i ndruma pe brancardieri spre sala respec-tiva. Trierea celor saisprezece persoane debarcate ntredouasprezece si douasprezece si un sfert noaptea s-a ter-minat exact la douasprezece si jumatate, iar chirurgii,chemati de-acasa, si-au putut ncepe primele operatii dinaceasta noapte lunga pentru ei nca de la ora unu faraun sfert.Lauren l asistase pe Dr Fernstein la doua interventiisuccesive si nu s-a ntors acasa dect la ordinul strict al

medicului care a facut-o sa nteleaga ca, oboseala nseln-du-i vigilenta, le punea n pericol sanatatea pacientilor.n plina noapte, parasi parkingul spitalului la vola-nul masinii ei Triumph, ntorcndu-se acasa cu viteza


3/220

9mare pe strazile pustii. Sunt prea obosita si rulez prearepede", si repeta ea din minut n minut ca sa n-o furesomnul, nsa ideea de a se ntoarce la urgente, n sala de

operatii si nu n culise, era de-ajuns ca s-o tina treaza.Actiona usa telecomandata a garajului si si trase nel vechiul automobil. Trecnd prin coridorul interior, es-calada patru cte patru treptele scarii principale si intran apartament cu sufletul usurat.Limbile micii pendule asezate pe semineu aratau oradoua si jumatate. Lauren si lasa hainele sa-i cada pe josn mijlocul marelui living. Perfect goala, se duse la bar

ca sa-si faca un ceai de plante. Borcanelele ce mpodo-beau etajera contineau esente de toate felurile, ca si cumfiecare moment al zilei si avea parfumul lui de infuzie,si puse ceasca pe noptiera, se cuibari sub plapuma siadormi instantaneu. Ziua precedenta fusese prea lunga,iar cea care se anunta necesita o trezire matinala. Profi-tnd de doua zile libere care acum coincideau cu week-end-ul, acceptase o invitatie la niste prieteni, la Crmei.Daca oboseala acumulata justifica pe deplin o diminea-ta petrecuta n pat, nimic n-ar fi putut s-o faca sa-si n-trzie trezirea precoce. Lauren adora rasaritul soareluipe soseaua ce margineste Pacificul si leaga San Francis-co de golful Monterey. Pe jumatate adormita, cauta pepipaite butonul care ntrerupea soneria desteptatorului.Se freca la ochi cu pumnii strnsi si si arunca prima pri-vire lui Kali, ntinsa pe covor. Nu te uita asa la mine, nu mai fac parte din plane-

ta asta.Auzindu-i vocea, catelusa ei se grabi sa ocoleasca pa-tul si si puse capul pe burta stapnei sale. Te parasescdoua zile, fata mea. Pe la unsprezece trece mama sa teia. Da-te la o parte, ma scol si-ti dau de mncare."


4/220

10Lauren si ntinse picioarele, casca ndelung ridicn-du-si bratele spre cer si sari din pat.Scarpinndu-se n cap, trecu n spatele barului, des-

chise frigiderul, casca din nou si scoase untul, dulceata,feliile de pine, cutia cu mncare pentru cine, un pa-chet nceput de jambon de Parma, o bucata de brnzaGouda, o ceasca de cafea, doua borcanele de lapte, ocupa de compot de mere, doua iaurturi, cereale, o juma-tate de grepfrut; cealalta jumatate ramase pe etajera dejos. Cum Kali se uita la ea dnd din cap de mai multeori, Lauren facu ochii mari si striga:

Mi-e foame!Ca de obicei, ncepu cu pregatirea micului dejun alprotejatei sale si-l puse ntr-o gamela grea de ceramica.Apoi si alcatui propriul platou si se aseza la birou.De aici, ntorcnd usor capul, putea contempla Saussa-lito si casele lui agatate pe coline, Golden Gate ntins cao trasatura de unire ntre cele doua maluri ale golfului,portul de pescuit din Tiburon si, sub ea, acoperisurile cese ntindeau n trepte pna la cheiul Marina. Deschiselarg fereastra, orasul era complet tacut. Numai sirenelemarilor cargouri ce plecau spre China, amestecate cu ti-petele pescarusilor, veneau sa ritmeze lncezeala acesteidimineti. Se ntinse din nou si ataca, plina de pofta, mi-cul dejun pantagruelic.Din lipsa de timp, nu mncaseseara trecuta. n trei rnduri ncercase sa nfulece unsandvis, dar, la fiecare ncercare, beeper"-ul ei sunase,chemnd-o la o noua urgenta. Cnd o ntlnea cineva si

o ntreba ce meserie are, raspundea invariabil: Grabi-ta". Dupa ce a devorat o buna parte din festin, puse pla-toul n chiuveta si se duse la baie.mpinse cu degetele jaluzelele de lemn ca sa le ncli-ne, lasa sa-i cada camasa de noapte de bumbac alb la pi-


5/220

11cioare si se baga sub dus. Jetul puternic de apa caldutao trezi de-a binelea.Iesind de sub dus, si nfasura un prosop n jurul sol-

durilor, lasndu-si picioarele si snii goi.In fata oglinzii, se strmba la ea, se hotar pentru unmachiaj usor, si trase pe ea niste blugi, o camasa sport,si scoase blugii, si puse o fusta, scoase fusta si si puseiar blugii. Lua din dulap o sacosa de pnza n care arun-ca niste lucruri, trusa de toaleta, si se simti gata de week-end. ntorcndu-si capul, se uita la ct de mare era dez-ordinea ce domnea n apartament, haine pe jos, prosoa-

pe peste tot, vesela din chiuveta, patul desfacut, si luaun aer foarte hotart si clama cu voce tare adresndu-setuturor obiectelor de acolo: Sa nu spuneti nimic, sa nu v-aud bombanind! Mi-ne ma ntorc devreme si va pun la locul vostru pentrutoata saptamna!Apoi, apuca un creion si o foaie de hrtie si redactaurmatoarea nota, nainte de a o lipi pe usa frigideruluicu ajutorul unui magnet mare n forma de broasca:Mama,Multumesc pentru catelusa si mai ales nu pune nimicla locul lui, ma ocup eu de toate cnd ma-ntorc.Trec direct pe la tine sa o iau pe Kali duminica pe la oracinci. Te iubesc, Doctorita ta preferata.si puse mantoul, si mngie cu tandrete pe cap ca-telusa, o saruta pe frunte si trnti usa casei.Cobor pe scara cea mare, trecu prin exterior ca sa ajun-

ga la garaj si aproape ca plonja n vechea ei decapotabila. Am plecat, am plecat, si repeta ea. Nu-mi vine sacred, e-o adevarata minune, mai trebuie nsa si sa vrei sa12pornesti. Distreaza-te tusind numai o singura data si-tinec motorul cu sirop nainte de-a te arunca la fiare vechi


6/220

si te nlocuiesc cu o masina tnara, toata numai electro-nica, fara starter si fara stari sufletesti cnd e frig dimi-neata, ai priceput, sper? Contact!Trebuie sa credem ca batrna masina engleza a fost

foarte impresionata de convingerea spuselor stapneisale, caci motorul se puse n miscare de cum a ntors che-ia de contact. Se anunta o zi frumoasa.


7/220

13*2*Lauren a demarat ncet ca sa nu-si trezeasca ve-cinii. Green Street este o strada frumoasa mar-

ginita de copaci si case. Aici, oamenii se cu-nosc ca ntr-un sat. La sase intersectii nainte de VanNess, una din marile artere ce strabat orasul, trecu laviteza superioara. ncarcndu-se de culori pe masura cetreceau minutele, o lumina palida trezea progresiv per-spectivele stralucitoare ale orasului. Masina rula cu vi-teza pe strazile pustii. Lauren gusta din betia acelui mo-ment. Pantele din San Francisco sunt foarte propice pen-

tru asemenea senzatii de ameteala.Un viraj scurt pe Sutter Street. Un zgomot si nistezanganituri n directie. Coborre abrupta spre UnionSquare. Este ora sase si treizeci, casetofonul emite o mu-zica data la maximum, Lauren e fericita asa cum n-a maifost de multa vreme. Au fost alungate stresul, spitalul,obligatiile. Se anunta un week-end numai pentru ea sin-are nici un minut de pierdut. Union Square este linis-tit. Peste cteva ceasuri va deborda de turisti si citadinifacndu-si cumparaturile n marile magazine ce ncon-


8/220

14joara piata. Cable-car-urile* se vor succeda, vitrinele vorfi luminate, la intrarea parkingului central se va formao coada lunga de masini. Acesta este sapat sub gradini-

le n care grupuri de muzica vor schimba cteva note sirefrene pe centi si dolari.Pna atunci, n aceasta clipa matinala domneste linis-tea. Vitrinele sunt stinse, pe banci mai dorm ctiva clo-sarzi. Paznicul parkingului motaie n ghereta lui. Trium-ph-ul nghite asfaltul n ritmul impulsurilor date de le-vierul de viteze. Stopul este verde, iar Lauren trece na-poi n viteza a doua ca sa ia mai bine turnanta pe Polk

Street, una din cele patru strazi ce marginesc scuarul. m-batata, cu o esarfa n chip de banda de strns parul, in-tra n virajul din fata imensei fatade a cladirii lui Macy's.O curba perfecta, cauciucurile scrtie usor, un zgomotciudat, o succesiune de zanganituri, totul merge foarterepede, zanganiturile se confunda ntre ele, se amesteca,se disputa.O pocnitura brusca! Timpul ncremeneste. Nu maiexista nici un dialog ntre directie si roti, comunicareaeste definitiv ntrerupta. Masina o ia ntr-o parte si de-rapeaza pe asfaltul nca umed. Chipul lui Lauren se cris-peaza. Minile i se agata de volanul devenit docil, accep-tnd sa se-nvrta la nesfrsit ntr-un gol compromitatorpentru ce avea sa urmeze n ziua aceea. Triumph-ul con-tinua sa alunece, timpul pare ca se simte n largul lui sise ntinde ca ntr-un lung cascat. Lui Lauren i se nvrtecapul, de fapt decorul este cel care se nvrte n jurul ei,

cu o viteza surprinzatoare. Masina s-a luat drept un titi-rez. Rotile i se izbesc brusc de trotuar, partea din fata ise ridica si mbratiseaza o gura de incendiu. Capota con-* Tramvaie folosite la San Francisco.


9/220

15tinua sa urce spre cer. ntr-un ultim efort, automobilulse rasuceste si si ejecteaza conducatoarea, devenita mult

prea grea pentru aceasta pirueta care sfideaza legile gra-vitatiei. Trupul lui Lauren este proiectat n aer, naintede a cadea izbindu-se de fatada unui mare magazin.Imensa vitrina explodeaza si se raspndeste ntr-un co-vor de cioburi. Cearsaful de sticla o primeste pe tnarafemeie care se rostogoleste pe pamnt, apoi ncremenes-te, cu pletele desfacute n mijlocul sparturilor, n vremece batrna Triumph si sfrseste cursa si cariera, culcata

pe spate, jumatate pe trotuar. Un simplu fir de aburi iiese din maruntaie si si da duhul, ultimul ei capriciu debatrna englezoaica.Lauren este inerta. Se odihneste, linistita. Trasaturilei sunt netede, respiratia lenta si regulata. Cu gura abiadeschisa n care ai putea ghici un usor surs, cu ochii n-chisi, pare ca doarme. Parul lung i ncadreaza fata, mnadreapta i este pusa pe burta.n ghereta lui, paznicul parkingului clipeste din ochi,a vazut tot, ca la cinema", dar aici era de-adevaratelea",va spune el. Se ridica, alearga afara, se razgndeste si sentoarce napoi. Cu febrilitate, ridica telefonul si formea-za 911. Cheama n ajutor, iar ajutoarele pornesc la drum.Sala de mese a lui San Francisco Hospital este o n-capere mare cu pardoseala alba si peretii zugraviti ngalben. O multime de mese dreptunghiulare facute dinFormica sunt asezate de-a lungul unei alei centrale care

duce la distribuitoarele de hrana ambalata sub vid side bauturi. Doctorul Philip Stern somnola lungit pe unadintre ele, cu o ceasca de cafea rece n mna. Un pic maincolo, se legana pe un scaun coechipierul lui, cu privi-rea pierduta n gol. Beeper-ul i suna n fundul buzu-


10/220

16narului. Deschise un ochi si bombani uitndu-se la ceas;si termina garda peste un sfert de ora. Nu se poate!Chiar n-am noroc. Frank, suna la dispecerat!" Frank

apuca telefonul de perete, agatat deasupra lui, ascultamesajul transmis de o voce, l puse la loc n furca si sentoarse spre Stern. Scoala-te, batrne, e pentru noi,Union Square, un cod 3, se pare ca-i serios..." Cei doiinterni afectati unitatii EMS* din San Francisco se scu-lara si se ndreptara spre sasul n care-i astepta ambu-lanta, cu motorul pornit, cu rampa luminoasa sclipind.Doua suieraturi ale sirenei marcara plecarea unitatii 02.

Era ora sapte fara un sfert, Market Street era completpustie, iar furgoneta rula cu viteza n acel nceput dedimineata. Futu-i..., si cnd te gndesti ca azi o sa fie vremefrumoasa! De ce bombanesti? Fiindca sunt frnt, o sa dorm si n-o sa profit de ea. ntoarce la stnga, o luam pe sens interzis.Frank se executa, ambulanta o lua pe Polk Street spreUnion Square. Uite-o, baga viteza, o vad!" Ajunsi nmarea piata, cei doi interni zarira mai nti carcasa ba-trnei Triumph, prabusita pe gura de incendiu. Frankopri sirena. Ce mai, tipul nu s-a ratat, constata Stern sarind josdin camioneta.La fata locului erau deja doi politisti si unul dintre eil ndrepta pe Philip spre vitrina sparta.

Unde e tipul? l ntreba internul pe unul dintre po-litisti.* EMS sau Emergency Medical System" este echivalentul sistemuluinostru de Salvare.


11/220

17 Acolo, naintea dumitale, e o femeie, doctorita, laurgente se pare. Poate ca o cunoasteti.

Stern, deja ngenuncheat lnga corpul lui Lauren, tipala coechipierul lui sa vina repede. Dotat cu o pereche defoarfece, decupase deja blugii si puloverul, dezgolind-opna la piele. Pe piciorul stng, o deformatie sensibilaaureolata de un hematom mare indica o fractura. Restulcorpului era fara contuzii vizibile. Pregateste-mi pastilele si o perfuzie, am pulsul fi-lant si n-am tensiune, respiratia la 48, plaga la cap, frac-

tura nchisa la femurul drept cu hemoragie interna. mipregatesti doua culote. O cunoastem? E de la noi? Am mai vazut-o, e interna la urgente, lucreaza cuFernstein. E singura care-i tine piept.Philip nu reactiona la ultima remarca. Frank puse celesapte pastile ale electroscopului pe pieptul tinerei femei,o lega pe fiecare printr-un fir electric de culoare diferitala electrocardiograful portabil, iar pe acesta l anclansa.Ecranul se aprinse instantaneu. Ce vezi pe traseu? si ntreba el coechipierul. E rau de tot, tipa se duce. Tensiunea la 8/6, pulsulla 140, buzele cianozate. ti pregatesc un tub endotrahealde 7, o intubam.Doctorul Stern tocmai plasase cateterul si-i ntinse sti-cluta cu ser unui politist. ine-o ridicata sus, am nevoie de amndoua mi-nile.

Trecnd repede de la politist la coechipierul sau, i cerusa injecteze cinci miligrame de adrenalina n tubul per-fuziei, o suta douazeci si cinci de miligrame de Solu-Me-drol si sa pregateasca imediat defibrilatorul. n aceeasiclipa, temperatura lui Lauren ncepu sa scada brutal, ntimp ce traseul electrocardiogramei devenea neregulat.


12/220

18n josul ecranului verde, o inimioara rosie ncepu sa pl-pie, nsotita imediat de un bip scurt si repetitiv, semnalprovenind de la iminenta unei fibrilatii cardiace.

Hai, frumoaso, agata-te! Trebuie ca-i curge sngen interior. Cum e pntecele? Suplu, sngereaza probabil n picior. Esti gata pen-tru intubatie?n mai putin de un minut, Lauren a fost intubata, iarsonda a fost legata de un mustiuc respirator. Stern ceruun bilant al constantelor, iar Frank i spuse ca respiratiaeste stabila si ca tensiunea scazuse la 5. N-avu timp sa-si

termine fraza, bipului scurt i lua locul un suierat stri-dent ce tsni din aparat. Gata, fibrileaza. Baga 300 de jouli.Philip freca cele doua manete ale aparatului una dealta. E bine, ai curent, striga Frank. La o parte, bag socul!Sub impulsul descarcarii electrice, corpul se arcui bru-tal, cu pntecele spre cer, nainte de-a cadea la loc. Nu, nu e bine. Du-te la 360, mai facem o data. 360, da-i bataie! La o parte!Corpul se ridica si cazu la loc inert. Da-mi cinci mi-ligrame de adrenalina si rencarca la 360. La o parte!" Onoua descarcare electrica, o noua tresarire a corpului. Etot n fibrilatie! O pierdem, injecteaza o unitate de Lido-

caina n perforatie si rencarca! La o parte!" Corpul se ri-dica. Injectezi cinci sute de miligrame de Beriliu si re-ncarci imediat la 380!"Lauren primi nca un soc electric, inima paru sa-i ras-punda la drogurile ce i se injectasera si sa-si reia un ritm


13/220

19stabil, dar asta numai cteva clipe: suieratul care se n-trerupsese cteva secunde se facu auzit si mai bine...Stop cardiac", exclama Frank.

Imediat, Philip ncepu un masaj cardio-respiratoriu, cuo ndrjire neobisnuita. n timp ce ncerca sa o readuca laviata, o implora: N-o face pe tmpita, azi e frumos, n-toarce-te, nu ne face noua asa ceva!" Apoi i ordona coe-chipierului sau sa rencarce masina nca o data. Frank n-cerca sa-l calmeze: Philip, renunta, nu slujeste la nimic!"Dar Stern nu renunta; urla la el sa rencarce defibrilatorul.Partenerul lui i dadu ascultare. Pentru a nu stiu cta oara

striga sa se dea la o parte. Corpul se cambra iar, nsa elec-trocardiograma era tot plata. Philip rencepu sa maseze,de pe frunte ncepura sa-i cada broboane de sudoare.Oboseala arata disperarea tnarului medic n fata nepu-tintei lui. Coechipierul sau si dadu seama ca atitudinealui si pierdea din logica. Ar fi trebuit sa opreasca totul deacum cteva minute deja si sa declare ora decesului, darnu-l mai oprea nimic, continua sa maseze inima. Mai baga o jumate de miligram de adrenalina siurca la 400. Philip, opreste-te, n-are sens, a murit. Nu mai stiice faci. Taca-ti gura si fa ce-ti spun!Politistul i arunca o privire interogatoare internuluingenuncheat lnga Lauren. Medicul nu-i dadu nici oatentie. Frank ridica din umeri, injecta o noua doza ntubul perfuziei, rencarca defibrilatorul. Anunta pragul

de patru sute de miliamperi, dar Stern nici macar nu maiceru ca ceilalti sa se dea la o parte si trimise descarcareaelectrica. Miscat de intensitatea curentului, toraxul se ri-dica cu brutalitate de pe pamnt. Traseul ramase dispe-rat de plat. Internul nici nu-l mai privi, stia cum e chiar


14/220

20nainte de-a mai trimite acest ultim soc. Izbi cu pumnuln pieptul lui Lauren. Fir-ar al dracului sa fie!" Franklapuca de umeri si-l strnse tare.

Gata, Philip, ti piezi capul, calmeaza-te! Pronuntidecesul si strngem. Esti pe punctul sa-ti cedeze nervii,acum trebuie sa te odihnesti.Philip era leoarca de sudoare, cu ochii rataciti. Frankridica tonul, i strnse capul prietenului sau cu amn-doua minile, fortndu-l sa se uite la el.Ii ordona sa se calmeze si, n absenta oricarei reactii,i trase o palma. Tnarul medic simti lovitura. Vocea con-

fratelui sau se facu atunci linistitoare: ntoarce-te lamine, batrne, revino-ti n fire!" La capatul puterilor, idadu drumul, ridicndu-se de jos cu privirea la fel depierduta. ncremeniti, politistii se uitau la cei doi medici.Frank mergea nvrtindu-se, aparent total descumpanit.Philip, n genunchi si chircit, si ridica ncet capul, des-chise gura si rosti ncet: sapte si un sfert, decedata".Apoi se adresa politistului care nca mai tinea sticluta cuperfuzie: Luati-o, gata, nu mai putem face nimic pen-tru ea". Se scula, si prinse de umar coechipierul si-l dusespre ambulanta: Hai vino, ne ntoarcem". Cei doi agentide circulatie i urmarira din priviri cnd urcara n camio-neta. Nu-s prea clari cei doi doctori!" spuse unul din-tre ei. Al doilea politist se uita la colegul lui. Ai participat deja la un caz n care unul dintre noia fost dobort? Nu.

Atunci nu poti ntelege ce-au trait acesti mediciacum. Hai, ajuta-ma, o apucam usor si o punem pe tar-ga n furgon.Ambulanta daduse deja coltul strazii. Cei doi ridica-ra corpul inert al lui Lauren, l depusera pe brancarda


15/220

21si-l acoperira cu o patura. Cei ctiva gura-casca ntrziatiparasira locul deoarece spectacolul luase sfrsit. n inte-riorul EMU*-ului, de la plecarea lor, cei doi coechipieri

ramasesera tacuti. Tacerea o rupse Frank. Ce te-a apucat, Philip? N-are treizeci de ani, e doctorita si e frumoasa demoare. Da, asta a si facut de altfel! Schimba ceva faptul cae frumoasa si medic? Ar fi putut sa fie urta si sa lucre-ze ntr-un supermarket. Asta-i soarta, nu poti face nimic,i sosise ceasul. Ne ntoarcem, te duci sa te culci si o sa

ncerci sa arunci un val peste toate astea.La doua blocuri n spatele lor, masina politiei intra n-tr-o intersectie cnd un taxi trecu pe rosu. Furios, poli-tistul frna brusc si puse sirena n miscare. soferul de laLimo Service" se opri si si ceru pur si simplu scuze.Corpul lui Lauren cazuse de pe targa. Cei doi barbati tre-cura n spate, cel mai tnar o apuca pe Lauren de glez-ne, cel mai n vrsta de brate. Cnd se uita la pieptul ti-nerei femei, i ncremeni fata. Respira! Ce? Respira, ti spun, treci la volan si ia-o spre spital! ti dai seama! Oricum, cei doi doctori n-aveau unaer prea clar. Taci din gura si da-i bataie! Nu nteleg nimic, daror sa mai auda ei de mine.Camioneta politistilor depasi n tromba ambulanta

sub privirile uimite ale celor doi interni. Erau politistiilor". Philip voi sa puna sirena si sa se ia dupa ei, dar co-legul lui se opuse, era stors de puteri.* EMU sau Emergency Medical Unit" este echivalentul ambulantelorde reanimare din serviciul francez de Salvare.


16/220

22 De ce mergeau cu o asa viteza? Habar n-am, raspunse Frank. si poate ca nu erau

ei. stia seamana toti ntre ei.Zece minute mai trziu, trageau lnga masina politieiale carei portiere ramasesera deschise. Philip cobor siintra n sasul urgentelor. Se duse la primiri cu un pas totmai grabit si se adresa infirmierei de serviciu fara sa omai salute. In ce sala au dus-o? Pe cine, doctore Stern? ntreba infirmiera de per-

manenta. Pe tnara care tocmai a sosit. E la blocul operator 3, s-a dus la ea Fernstein, estedin echipa lui, se pare.n spatele lui, politistul mai n vrsta l batu pe umar. Ce-aveti n cap, voi, doctorii? Scuzati-ma, n-am nteles!Bine facea ca-si cerea scuze, dar asta nu era de-ajuns.Cum de putuse pronunta decesul unei tinere femei carenca mai respira n furgoneta lui? Va dati seama ca, dacanu eram eu, era bagata n frigider de vie?" O sa maiauda vorbindu-se de el. Dr Fernstein iesi chiar n mo-mentul acela din blocul operator si paru ca nu-i acordanici o atentie agentului de politie, adresndu-se directtnarului medic: Stern, cte doze de adrenalina i-ati in-jectat?" De patru ori cte cinci miligrame", raspunse in-ternul. Profesorul l certa imediat, amintindu-i ca purta-

rea lui era o nversunare terapeutica, apoi, adresndu-seofiterului de politie, afirma ca Lauren murise cu multnainte ca doctorul Stern sa-i fi pronuntat ora decesului.A mai adaugat ca greseala echipei medicale era pro-babil faptul ca se nversunase prea mult asupra inimiipacientei, pe banii asiguratilor. Ca sa puna capat orica-


17/220

23rei discutii, a explicat ca lichidul injectat se strnsese njurul pericardului: Atunci cnd a trebuit sa frnatibrusc, acesta a trecut n inima care a reactionat chimic si

a pornit iar sa bata". Din pacate, asta nu schimba cu ni-mic decesul cerebral al victimei. Ct despre inima, de n-data ce lichidul se va dizolva, se va opri, daca nu cum-va a si facut-o acum cnd va vorbesc". L-a invitat apoipe politist sa-si ceara scuze de la doctorul Stern pentruenervarea sa cu totul deplasata si l-a invitat pe acesta dinurma sa treaca pe la el nainte de a pleca. Politistul se n-toarse spre Philip si i spuse bodoganind: Vad ca noi,

cei din politie, nu detinem monopolul corporatismului.Nu va doresc o zi buna". Apoi facu stnga-mprejur siparasi incinta spitalului. Desi cei doi batanti ai sasuluis-au nchis n spatele lui, s-a auzit cum a trntit portie-rele furgonetei.Stern ramase cu bratele puse pe pupitrul de la pri-miri, uitndu-se cu ochii mijiti la infirmiera de perma-nenta. Dar ce-i cu toata povestea asta?" Ea dadu dinumeri si-i aminti ca-l asteapta Fernstein.Batu la usa ntredeschisa a sefului lui Lauren. Man-darinul l invita sa intre. n picioare, n spatele biroului,stnd cu spatele la el si uitndu-se pe fereastra, asteptan mod vizibil ca Stern sa vorbeasca primul, ceea ce Phi-lip si facu. i marturisi ca n-a nteles ce-i spusese politis-tului. Fernstein l ntrerupse brusc. Asculta-ma bine, Stern, ce i-am spus eu ofiteruluia fost lucrul cel mai simplu pe care i-l puteam explica

pentru ca sa nu-ti faca un raport si sa-ti distruga carie-ra. Comportamentul dumitale este inadmisibil pentru ci-neva cu experienta pe care o ai. Trebuie sa stim sa accep-tam moartea atunci cnd ea ni se impune. Nu suntemzei si nu purtam raspunderea destinului. Tnara femeie


18/220

24decedase cnd ati sosit voi, iar ncapatnarea dumitalete-ar fi putut costa scump. Dar cum va explicati ca a nceput din nou sa res-

pire? Nu-mi explic asta si nici nu trebuie sa o fac. Noinu stim totul. Ea a murit, doctore Stern. Ca asta ti dis-place e ceva, dar ea s-a dus. Putin mi pasa ca plamniii se misca si inima i se agita singura, encefalograma eieste plata. Moartea ei cerebrala e ireversibila. Asteptamsa urmeze si restul si o vom cobor la morga. Punct. Dar nu puteti face un asemenea lucru, nu n fata

attor evidente!Fernstein si arata agasarea cu o miscare a capului si ri-dicnd glasul. N-avea de primit lectii. stia oare Stern ctcosta o zi de reanimare? Credea oare ca spitalul va blocaun pat ca sa mentina o leguma" n viata artificiala? II in-vita insistent sa se maturizeze un pic. Refuza sa le impu-na familiilor sa petreaca saptamni ntregi la capatiulunei fiinte inerte si fara inteligenta, mentinuta n viatadoar de niste masini. Refuza sa fie raspunzator pentru oasemenea decizie doar ca sa satisfaca eul unui medic.i dadu ordin lui Stern sa se duca sa faca un dus si sadispara din ochii lui. Tnarul intern ramase postat n fataprofesorului, relundu-si si mai tare argumentatia. Cndi-a declarat decesul, pacienta lui era de zece minute nstop cardio-respirator. Inima si plamnii i se oprisera dinviata. Da, se nversunase pentru ca pentru prima oara nviata lui de medic simtise ca femeia aceea nu voia sa

moara. Ii descrise cum n spatele ochilor ce-i ramasese-ra deschisi o simtise luptnd si refuznd sa se prabuseas-ca.si atunci luptase cu ea dincolo de norme, iar zece mi-nute mai trziu, contrar oricarei logici, contrar a tot ce


19/220

25nvatase el, inima pornise iar sa-i bata, plamnii sa inha-leze si sa expire aer, un suflu de viata. Aveti dreptate,continua el, suntem medici si nu stim totul. si femeia

aceasta este medic." l implora pe Fernstein sa-i lase osansa. Fusesera vazute persoane n coma de mai mult desase luni revenind la viata, fara ca nimeni sa priceapaceva. Ce facuse ea, nimeni nu mai facuse niciodata. Cemai conteaza ct o sa coste? N-o lasati sa se duca, ea nuvrea, asta ne spune ea." nainte de a-i raspunde, profe-sorul marca o pauza. Doctore Stern, Lauren era una dintre elevele mele,

dotata cu un caracter infect, nsa cu un adevarat talent,aveam multa stima pentru ea si multe sperante pentrucariera ei, asa cum am si pentru cariera dumitale; si cuasta am ncheiat discutia.Stern iesi din birou fara sa nchida usa. Pe culoar lastepta Frank. Ce faci aici? Dar ce-i n capul tau, Philip, stii cui i vorbeai tupe tonul asta? Ei si? Tipul caruia i vorbeai este profesorul acestei tine-re femei, o cunoaste si lucreaza cu ea de cincisprezeceluni, a salvat mai multe vieti dect n-o sa poti tu salva,poate, n toata viata ta de doctor. Trebuie sa nveti sa tecontrolezi, zau, uneori spui tmpenii. Lasa-ma-n pace, Frank, mi-am luat doza de mora-la pe ziua de azi.


20/220

26*3*Dr. Fernstein merse sa-si nchida usa birou-lui, ridica receptorul, ezita, l puse la loc,

facu ctiva pasi spre fereastra si, brusc,lua iar telefonul n mna. Ceru blocul operator. Foarterepede, la capatul celalalt al firului se facu auzita o voce. Sunt Fernstein, pregatiti-va, operam peste zece mi-nute, va trimit dosarul sus.nchise cu delicatete telefonul, dadu din cap si iesi dinbirou. Pe culoar, se-ntlni nas n nas cu profesorul Wil-liams.

Cum ti merge? l ntreba acesta, te invit la o cafea? Nu, nu pot. Dar ce faci? O tmpenie, ma pregatesc sa fac o tmpenie. Tre-buie sa fug repede, ti telefonez eu.Fernstein intra n blocul ope 11411c28l rator, avea pe el un halatverde strns n talie. O infirmiera i puse manusile steri-le. Sala era imensa, corpul lui Lauren era nconjurat deo ntreaga echipa. n spatele capului ei, oscila un moni-tor n ritmul respiratiei si al batailor inimii sale.


21/220

27 Cum sunt constantele? l ntreba Fernstein pe anes-tezist. Stabile, incredibil de stabile. saizeci si cinci si doi-

sprezece cu opt. E adormita, gazele din snge sunt nor-male, puteti ncepe. Da, e adormita, cum bine spui.Scalpelul inciza pulpa pe ntreaga lungime a fractu-rii, n vreme ce ncepea sa dea la o parte muschii, seadresa ntregii echipe. Numindu-i dragii mei colegi", leexplica tuturor ca urmau sa-l vada pe un profesor de chi-rurgie, cu douazeci si cinci de ani de cariera n spate, fa-

cnd o interventie demna de un intern n anul cinci: re-ducerea unui femur. si stiti de ce o practic?Pentru ca nici un student din anul cinci n-ar fi accep-tat sa reduca o fractura pe o persoana cerebral moartade mai mult de doua ore. De aceea, i ruga sa nu-i punantrebari, pentru ei n-o sa dureze dect cel mult cinci-sprezece minute si le multumea ca accepta jocul. nsaLauren era una dintre elevele lui si ntregul personal me-dical prezent n sala l ntelegea pe chirurg si i era ala-turi n demersul lui. Intra un radiolog care-i transmiseplansele de la scaner. Cliseele aratau un hematom la ni-velul lobului occipital. Fu luata decizia efectuarii uneipunctii pentru a elibera compresiunea. n partea din spa-te a capului, fu practicata o gaura prin care trecu un acfin ce traversa meningele sub controlul unui ecran. Aculfu astfel ndreptat de chirurg pna la lobul hematomu-

lui. Creierul nu parea atins. Fluidul sangvin se scurseprin sonda. Aproape instantaneu, presiunea intracrania-na scazu. Anestezistul mari imediat debitul oxigenuluidus la creier prin intubatia cailor respiratorii. Eliberatede presiune, celulele si reluara un metabolism normal,


22/220

28eliminnd putin cte putin toxinele acumulate. Din mi-nut n minut, interventia si schimba starea de spirit. Toa-ta echipa uita progresiv ca opereaza o fiinta umana

moarta clinic. Fiecare intra n joc, iar gesturile experte senlantuira. Fura facute niste clisee radiologice ale partiicostale, fracturile coastelor fura reparate, iar pleura ponc-tionata. Interventia a fost metodica si precisa. Cinci oremai trziu, profesorul Fernstein si scoase manusile, fa-cnd sa se auda o plesnitura. Ceru sa fie nchise plagile,iar apoi pacienta sa-i fie transferata n sala de reanima-re. Ordona ca, o data disipata anestezia, sa fie debransa-

ta orice asistenta respiratorie.i multumi din nou echipei sale pentru prezenta sipentru viitoarea ei discretie. nainte de a parasi sala deoperatii, i ceru uneia dintre infirmiere, Betty, sa-l previ-na de ndata ce o va fi debransat pe Lauren. Iesi din blo-cul operator si merse cu un pas rapid n directia ascen-soarelor. Trecnd prin fata dispeceratului, o ntreba pereceptionista daca doctorul Stern mai era n spital. Tna-ra femeie i raspunse ca nu, ca acesta plecase foarte aba-tut, i multumi si si lua la revedere indicnd ca daca n-treaba cineva de el, este n biroul lui.Scoasa din blocul operator, Lauren fu dusa n sala dereanimare. Betty bransa monitoringul cardiac, electroen-cefalograful si canula de intubatie pe respiratorul artifi-cial, mpodobita astfel pe patul ei, tnara femeie sema-na cu un cosmonaut. Infirmiera facu o prelevare sangvi-na si iesi din ncapere. Pacienta adormita era linistita,

pleoapele pareau ca-i deseneaza contururile unui uni-vers de somn dulce si adnc. Trecu o jumatate de ora siBetty i telefona profesorului Fernstein. i spuse ca Lau-ren nu mai era sub anestezie. Imediat, el o ntreba deconstantele vitale. Ea i confirma un lucru la care el se


23/220

29astepta: acestea erau la fel de stabile. Betty insista ca elsa-i confirme ce are de facut. Debranseaza respiratorul. Cobor peste cteva cli-

pe.si nchise telefonul. Infirmiera patrunse n sala, des-prinse tubul de canula, lasnd-o pe operata sa ncerce sarespire singura. Cteva clipe mai trziu, scoase canula,elibernd astfel traheea. Aranja o suvita de par a lui Lau-ren, o privi cu duiosie si iesi stingnd lumina. ncaperease umplu atunci doar cu lumina verde a aparatului deencefalografie. Traseul era tot plat. Era aproape noua si

jumatate si liniste peste tot.La capatul primei ore, semnalul osciloscopului nce-pu sa tremure, mai nti foarte usor. Deodata, punctulcare arata capatul liniei urca n sus desennd un vrf im-portant, apoi cazu vertiginos n jos nainte de a reveni laorizontala.Nimeni nu fu martorul acestei anomalii. ntmplareaa facut ca Betty sa intre n ncapere la o ora dupa aceea.Ea lua constantele lui Lauren, desfasura ctiva centimetridin banda de hrtie martor pe care o debita aparatul,descoperi un vrf anormal, ncrunta din sprncene sicontinua sa mai citeasca alti ctiva centimetri. Consta-tnd rectitudinea traseului care urma, arunca hrtia farasa-si puna alte ntrebari. Ridica receptorul telefonului depe perete si-l suna pe Fernstein. Eu sunt, a pornit ntr-o coma depasita cu constan-te stabile. Ce fac acum?

Gaseste un pat la etajul cinci! Multumesc, Betty.Fernstein nchise telefonul.


24/220

30*4*1996, iarnaArthur actiona telecomanda usii de la garaj

si si baga masina nauntru. O lua pe scarainterioara si se duse n noul lui apartament.Trnti usa cu piciorul, puse jos sacosa, si scoase palto-nul de pe el si se prabusi pe canapea. n mijlocul salonu-lui, vreo douazeci de cutii de carton puse peste tot iaduceau aminte de obligatiile lui. si scoase costumul,trase pe el niste blugi si ncepu sa desfaca pachetele,aranjnd cartile din ele n biblioteca. Parchetul i scrt-

ia sub picioare. Seara trziu, cnd a terminat tot, strn-se ambalajele, dadu cu aspiratorul si termina aranjatulcoltului cu bucataria. Atunci si contempla noul cuib.Devin cam maniac", si spuse el. Ducndu-se la baie,ezita ntre un dus si o baie n cada, opta pentru aceastadin urma, lasa apa sa curga, deschise un mic radio puspe radiator lnga dulapurile din lemn ale dressingului,se dezbraca si intra n cada cu un oftat de usurare.n vreme ce Peggy Lee cnta Ferver pe 101.3 FM, Ar-thur si afunda capul n apa de mai multe ori. Mai ntil uimi calitatea sonora a cntecului pe care-l asculta,


25/220

31apoi realismul stupefiant al stereofoniei, mai ales la unaparat trebuind sa fie n monotonie. Ascultnd mai bine,parea ca pocnitul din degete ce nsotea melodia prove-

nea din dressing. Intrigat, iesi din apa si merse tiptil spreusile dulapului, ca sa auda mai bine. Zgomotul era totmai precis. Ezita, respira adnc si deschise brusc celedoua usi. Facu ochii mari si se trase napoi.Ascunsa printre umerase, statea o femeie care, cuochii nchisi, aparent vrajita de ritmul cntecului, poc-nindu-si degetul mare de aratator, fredona. Cine esti dumneata si ce faci aici? ntreba el.

Femeia tresari si si deschise ochii ct erau ei de mari. Ma vezi? Binenteles ca te vad.Parea totalmente surprinsa ca el se uita la ea. El iatrase atentia ca nu este nici orb, nici surd si si formuladin nou ntrebarea: ce facea ea acolo? Drept orice ras-puns, ea i spuse ca gaseste lucrul asta formidabil. Ar-thur nu vedea nimic formidabil n aceasta situatie si, peun ton si mai agasat ca nainte, puse pentru a treia oarantrebarea: ce facea ea n baia lui la ora asta trzie dinnoapte? Cred ca nu-ti dai seama, relua ea, atinge-ma pebrat!" El ramase stupefiat, ea insista: Atinge-ma pe brat, te rog! Nu, n-o sa te ating pe brat, ce se petrece aici?Ea l apuca pe Arthur de ncheietura minii si-l ntrebadaca o simtea cnd l atingea ea. Cu un aer excedat, el iconfirma cu fermitate ca a simtit cnd l-a atins, ca o vede

si o aude perfect. O ntreba pentru a patra oara cine estesi ce face n dulapul din baia lui. Ea i eluda total ntre-barea si repeta, foarte vesela, ca e fabulos" ca el o vede,o aude si poate sa o atinga. Zdrobit de oboseala dupaziua pe care o avusese, Arthur n-avea chef de gluma.


26/220

32 Domnisoara, ajunge! E o gluma a asociatului meu?Dumneata cine esti? O call-girl drept cadou pentru inau-gurarea casei?

ntotdeauna esti asa de grosolan? Am eu aerul uneicurve?Arthur ofta. Nu, n-ai aerul unei curve, dar tocmai esti ascunsan dressingul meu si e aproape miezul noptii. si pe urma, dumneata esti n pielea goala, nu eu!Arthur tresari, apuca un prosop, l nfasura pe el si n-cerca sa reia o atitudine normala. Apoi ridica tonul.

Bine, acum oprim jocul, dumneata iesi de acolo,te-ntorci acasa la dumneata si-i spui lui Paul ca glumalui e foarte mediocra, foarte, foarte mediocra.Ea nu-l cunostea pe Paul si i ceru sa coboare glasul.La urma urmelor, nici ea nu e surda, ceilalti erau cei caren-o auzeau, ea auzea foarte bine. Ea parea foarte pertur-bata, iar el tocmai si terminase mutatul si voia doar safie linistit. Fii draguta, ia-ti lucrurile si ntoarce-te acasa ladumneata si, pe urma, iesi o data din dulap! Ia-o ncet, asta nu-i asa de usor de facut, nu suntde o precizie absoluta, desi lucrurile s-au mai amelioratn ultimele zile. Ce s-a mai ameliorat n ultimele zile? nchide ochii, o sa ncerc. Ce sa ncerci? Sa ies din dulap, dumneata vrei asta, nu? Atunci

nchide ochii, trebuie sa ma concentrez, si taci din guradoua minute. Esti nebuna de legat! Oh, ajunge, nu mai fi dezagreabil, taci din gura sinchide ochii, n-o sa dureze toata noaptea.


27/220

33Descumpanit, Arthur i dadu ascultare. Doua secun-de mai trziu auzi o voce venind din salon. Nu-i rau, chiar lnga canapea, dar nu-i rau.

Iesi repede din baie si o vazu pe tnara femeie aseza-ta pe jos n centrul ncaperii. Ea arata de parca nu s-ar fintmplat nimic. Ai lasat covoarele, asta-mi place, dar detest tablo-ul de pe perete. mi pun tablourile pe care le vreau, acolo undevreau si as vrea sa ma culc acum, atunci daca nu vreisa-mi spui cine esti, nu-i nimic, dar acum, afara! ntoar-

ce-te acasa la dumneata! Sunt acasa la mine! n fine, eram. Toate astea suntatt de derutante!Arthur dadu din cap, nchiriase apartamentul acumzece zile si i atrase atentia ca era la el acasa. Da, stiu, esti chiriasul meu post-mortem, ca situa-tie e destul de hai os. Ce tot spui acolo? Proprietara este o femeie de sap-tezeci de ani. si ce-nseamna asta, chirias post-mortem"? Tare multumita ar fi sa te auda, are saizeci si doide ani, e mama mea si tutorele meu legal n situatia ac-tuala. Eu sunt adevarata proprietara. Ai un tutore legal? Da, tinnd seama de context, mi este foarte greusa semnez acte n momentul asta. Esti sub supraveghere ntr-un spital? Da, asta-i minimum ce se poate spune.

Trebuie ca sunt foarte ngrijorati la spital. Ce spi-tal e? Te nsotesc pna acolo. Spune-mi, nu cumva esti pe cale sa ma iei drept onebuna scapata de la azil? Nu, nu...


28/220

34 Pentru ca, dupa curva de adineauri, asta-i cammult pentru o prima ntlnire.Putin i pasa lui sa stie daca este o call-girl sau o ne-

buna originala, era extenuat si voia pur si simplu sa seculce. Ea nu-i dadu atentie si continua asa cum ncepu-se. Cum ma vezi? relua ea. Nu nteleg ntrebarea. Cum sunt, eu nu ma vad n oglinzi, cum sunt? Perturbata, esti perturbata, spuse el impasibil. Fizic, vreau sa spun.

Arthur ezita, o descrise nalta, cu ochii foarte mari, cuo fata de o blndete n totala opozitie cu comportamen-tul ei, i vorbi despre minile ei lungi care desenau mis-cari gratioase. Daca ti-as fi cerut sa-mi indici o statie de metrou,mi-ai fi dat toate corespondentele? Iarta-ma, nu-nteleg. ntotdeauna le detaliezi pe femei cu atta precizie? Cum ai intrat, ai un alt rnd de chei? N-am nevoie de asa ceva. E att de incredibil cama vezi!Insista din nou, pentru ea era o minune sa fie vazu-ta, i spuse ca gasise foarte frumos felul cum o descrise-se el si l invita sa se aseze lnga ea. Ce-o sa-ti spun nue usor de nteles, e imposibil de admis, dar daca ai vreasa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai ncredere nmine, atunci poate ca vei sfrsi prin a ma crede si asta e

foarte important fiindca esti, fara sa stii, singura persoa-na din lume cu care pot mparti acest secret."Arthur ntelese ca nu are de ales, ca va trebui sa as-culte ce avea sa-i spuna tnara femeie si, desi singurullucru pe care si-l dorea n momentul acela era sa doar-


29/220

35ma, se aseza lnga ea si asculta cel mai neverosimil lu-cru pe care l-a auzit n viata lui.Se numea Lauren Kline, pretindea ca este interna la

medicina si ca a avut acum sase luni un accident de ma-sina, un grav accident de masina ca urmare a ruperii di-rectiei. De atunci sunt n coma. Nu, sa nu crezi nca ni-mic; lasa-ma sa-ti explic." Nu-si amintea nimic despreaccident. A redevenit constienta n sala de reanimare,dupa operatie. Strabatuta de senzatii foarte stranii, au-zea tot ce se spunea n jurul ei, dar nu putea nici sa semiste, nici sa vorbeasca. La nceput, a pus asta pe seama

anesteziei. Ma nselam nsa, orele au trecut si tot nu re-useam sa ma trezesc fizic." Continua sa perceapa totul,dar era incapabila sa comunice cu exteriorul. Atunci atrait cea mai mare frica din viata ei, gndindu-se timpde cteva zile ca este tetraplegica. Nici nu-ti imagineziprin ce-am trecut. Prizoniera pe viata a corpului meu!"Din toate puterile ei, a vrut sa moara, e greu nsa s-otermini cu viata cnd nu-ti poti misca nici macar dege-tul mic. La capatiul sau statea mama ei. O implora ngnd sa o sufoce cu perna. si pe urma, n ncapere a in-trat un medic, i-a recunoscut vocea, era vocea profeso-rului sau. Dna Kline l-a ntrebat daca fiica ei putea nte-lege cnd i se vorbea. Fernstein a raspuns ca nu stie, darca unele studii permiteau sa se creada ca oamenii aflatin situatia ei percepeau unele semne din exterior si catrebuie sa fim vigilenti n privinta cuvintelor rostite ln-ga ea. Mama voia sa stie daca-mi voi reveni vreodata."

El a raspuns cu o voce calma ca tot nu stie, ca trebuiepastrata o doza corecta de speranta, ca asta este cevafoarte rar, dar ca se ntmpla. Totul este posibil, a spusel, nu suntem zei, nu stim totul." si a adaugat: Pentrumedicina, coma profunda e un mister." Ciudat, dar asta


30/220

36a usurat-o, corpul i era intact. Diagnosticul nu era mailinistitor dar cel putin nu era definitiv. Tetraplegia esteireversibila. n cazul unei come profunde, exista ntot-

deauna o speranta, chiar daca e minima", adauga Lau-ren. Saptamnile au trecut, lungi, din ce n ce mai lungi.Le traia n amintire si se gndea la alte locuri. ntr-onoapte, visnd la viata de dincolo de usa camerei sale,si-a nchipuit culoarul, cu infirmierele care trec cu brate-le ncarcate de dosare sau mpingnd un carucior, cu co-legii ei care umblau de Ia o camera la alta... si pentru prima oara s-a produs urmatorul lucru:

m-am pomenit n mijlocul coridorului la care ma gn-deam asa de tare. Mai nti, am crezut ca-mi juca o fes-ta imaginatia, cunosc bine locurile, e spitalul n care lu-crez si eu. nsa situatia era de un realism izbitor. Vedeampersonalul n jurul meu, pe Betty deschiznd dulapul depe etaj, lund din el niste comprese si nchizndu-l la loc,pe Stephan trecnd, frecndu-se la cap. Are un tic ner-vos, face asta tot timpul.A auzit usile de la ascensor, a simtit mirosul mnca-rii ce-i era adusa personalului de garda. Nimeni n-o ve-dea, oamenii treceau pe lnga ea fara ca macar sa ncer-ce sa o evite, total inconstienti de prezenta ei. Simtin-du-se obosita, si-a reintegrat corpul.n timpul zilelor ce au urmat, a nvatat sa se depla-seze prin spital. Se gndea la sala de mese si se trezean sala de mese, la sala de urgente si, bingo, era acolo.Dupa trei luni de exercitii, a reusit sa se ndeparteze de

incinta spitalului. Astfel, a mpartit o cina cu o perechede francezi ntr-unui dintre restaurantele ei preferate, avazut o jumatate de film ntr-un cinema, a petrecut c-teva ore n apartamentul mamei sale: N-am mai refa-cut aceasta experienta, ma doare prea mult sa fiu lnga


31/220

37ea si sa-mi fie cu neputinta sa comunic cu ea". Kali isimtea nsa prezenta si se nvrtea n jurul ei gemnd,asta o nnebunea. S-a ntors si aici, la urma urmelor era

acasa la ea, si aici se simtea cel mai bine. Traiesc ntr-osinguratate absoluta. Nici nu-ti nchipui ce nseamna sanu poti vorbi cu nimeni, sa fii total transparenta, sa numai existi n viata nimanui. mi vei ntelege atunci sur-prinderea si excitarea cnd mi-ai vorbit n seara asta, ndulap, si am realizat ca ma vezi. Nu stiu de ce, numaide-ar dura, as putea sa-ti vorbesc ore ntregi, am attanevoie sa vorbesc, am sute de fraze n stoc." Frenezia

cuvintelor lasa locul unui moment de tacere. n coltulochilor i se ivira niste lacrimi. Se uita la Arthur. si tre-cu mna pe obraz si pe sub nas. Trebuie ca ma iei dreptnebuna!" Arthur se calmase, miscat de emotia tinerei fe-mei, impresionat de povestea abracadabranta pe caretocmai o auzise. Nu, toate astea sunt foarte, cum sa spun, tulbura-toare, surprinzatoare, neobisnuite. Nu stiu ce sa spun.As vrea sa te ajut, dar nu stiu ce sa fac. Lasa-ma sa stau aici, o sa ma fac mica de tot, n-osa te deranjez. Chiar crezi n tot ce mi-ai povestit? Nu crezi nici o vorba din ce ti-am spus, nu? Esti pecale sa-ti spui ca ai n fata dumitale o fata complet dez-echilibrata? Oricum, n-aveam nici o sansa.El i ceru sa se puna n locul lui. Daca s-ar fi pomenitla miezul noptii cu un barbat ascuns n dulapul din baie,

usor surescitat, ncercnd sa-i explice ca este un fel defantoma, n coma, ea ce-ar fi crezut si care ar fi fost reac-tia ei la cald?Trasaturile fetei lui Lauren se destinsera, iar ea schi-ta un surs printre lacrimi. Sfrsi prin a marturisi ca, la


32/220

38cald", cu siguranta ar fi tipat, si lui i acorda circumstan-te atenuante, lucru pentru care el i multumi. Arthur, te implor, trebuie sa ma crezi. Nimeni nu

poate nascoci o asemenea poveste. Ba da, ba da, asociatul meu poate imagina un bancde o asemenea anvergura. Dar uita-ti o data asociatul! El n-are nici un ames-tec, asta nu-i o gluma.Cnd o ntreba cum de-i cunoaste prenumele, ea ras-punse ca era deja aici cu mult nainte de mutatul lui. Ast-fel, i-a vazut vizitnd apartamentul si semnnd, mpre-

una cu agentul imobiliar, contractul pe barul de la buca-tarie. Era, de asemenea, prezenta cnd i-au sosit cutiilede carton si cnd si-a rupt macheta de avion despache-tnd-o. Ca sa fie cinstita, desi era dezolata pentru el, sedistrase bine de supararea lui de moment. L-a vazut sicum si-a agatat pictura aceea fada deasupra patului. Esti cam maniac, sa-ti muti de douazeci de ori ca-napeaua ca sa sfrsesti prin a o pune n singura pozitiece i se potriveste, mi venea sa-ti suflu, att era de evi-dent acest lucru. Sunt aici cu dumneata din prima zi. Tottimpul. Esti prezenta aici si cnd sunt sub dus sau n pat? Nu sunt o voaiorista. n fine, esti mai degraba foar-te bine facut, cu exceptia partilor adipoase de pe solduripe care ar trebui sa le supraveghezi, nu esti rau deloc.Arthur ncrunta din sprncene. Era foarte convinga-toare sau mai degraba foarte convinsa, dar el avea im-

presia ca se nvrte pe loc, povestea tinerei femei n-a-vea nici un sens. Daca ea voia sa creada n asa ceva, astaera treaba ei, el n-avea nici un motiv sa ncerce s-o con-vinga de contrariu, nu era psihiatrul ei. Voia sa doarmasi, ca sa termine o data, i propuse sa o gazduiasca peste


33/220

39noapte, el se va culca pe canapeaua din salon cu careavusese atta bataie de cap ca s-o puna n locul potri-vit" si ei i va lasa dormitorul. Mine, ea se va ntoarce

la ea, la spital, sau unde o sa vrea ea si destinele lor sevor desparti. Dar Lauren nu era de acord, se posta nfata lui, cu un aer mbufnat, foarte hotarta sa se facaascultata. Tragnd aer n piept, i enunta o serie surprin-zatoare de marturii ale unor fapte si gesturi facute ncursul ultimelor zile. i relata conversatia telefonica pecare a avut-o el cu Carol-Ann cu doua zile nainte pe laora unsprezece seara. i-a nchis telefonul n nas ime-

diat dupa ce i-ai tinut o lectie de morala, destul de pom-poasa de altfel, privind motivele care fac ca nu mai vreisa auzi vorbindu-se despre povestea voastra. Cre-de-ma!" i aminti de cele doua cesti pe care le-a spartdespachetnd. Crede-ma!", ca s-a trezit trziu si s-a opa-rit sub dus, Crede-ma!", precum si timpul pe care l-apierdut cautndu-si cheile masinii si enervndu-se sin-gur. Dar crede-ma, fir-ar sa fie!" l gasea de altfel foartedistrat, cheile erau puse pe masuta de la intrare. Com-pania de telefoane venise marti la ora saptesprezece si-1facuse sa astepte o jumatate de ora. si ai mncat unsandvis cu pastrama, ti-ai patat haina cu el si te-aischimbat nainte de a pleca.Acum ma crezi?" Ma spionezi de mai multe zile. De ce? Dar de ce sa te spionez, aici nu e Watergate! Nusunt peste tot camere de luat vederi si microfoane!

si de ce nu? Ar fi ceva mai coerent dect povesteadumitale, nu? Ia-ti cheile de la masina! si unde mergem? La spital, te duc sa ma vezi.


34/220

40 Binenteles! Curnd e ora unu noaptea, iar eu o sama prezint la spital, la capatul celalalt al orasului, si o sale cer infirmierelor de garda sa binevoiasca sa ma duca

foarte urgent n camera unei femei pe care o cunosc doarpentru ca fantoma ei este n apartamentul meu, ca asvrea sa dorm, ca ea e foarte ncapatnata si ca asta-i sin-gurul mijloc ca sa ma lase-n pace. Vezi dumneata altul? : Ce altul? Un alt mijloc, fiindca n-o sa-mi spui mie ca o sa-tipoti gasi somnul.

Dar ce i-am facut eu lui Dumnezeu pentru ca toa-te astea sa mi se ntmple mie? Nu crezi n Dumnezeu, i-ai spus-o la telefon asocia-tului dumitale n legatura cu un contract: Paul, nu credn Dumnezeu, daca obtinem afacerea asta e pentru ca noivom fi fost cei mai buni, iar daca o pierdem, va trebui satragem concluziile si sa ne revizuim atitudinea". Ei bine,revizuieste-ti atitudinea cinci minute, e tot ce-ti cer. Cre-de-ma! Am nevoie de dumneata, esti singura persoana...Arthur ridica receptorul si forma numarul asociatu-lui sau. Te-am trezit? Nu, deloc. E ora unu noaptea si asteptam sa-mi te-lefonezi tu ca sa ma duc la culcare, raspunse Paul. De ce, trebuia sa te sun? Nu, nu trebuia sa ma suni, nsa da, m-ai trezit. Cevrei la ora asta?

Sa-ti dau pe cineva la telefon si sa-ti spun ca ban-curile tale sunt tmpite.Arthur i ntinse receptorul lui Lauren si-i ceru sa vor-beasca cu asociatul lui. Ea nu putea sa ia telefonul si iexplica repede ca nu putea sa apuce nici un obiect. Paul,


35/220

41care-si pierdea rabdarea la celalalt capat al firului, l n-treba cu cine vorbeste. Arthur surse, triumfator, si apa-sa pe butonul mna libera" al aparatului.

Paul, ma auzi? Da, te aud. Zi-mi si mie: de-a ce te joci? As vrea sadorm. si eu as vrea sa dorm, taci din gura o secunda. Vor-beste cu el, Lauren, vorbeste cu el acum!Ea ridica din umeri. Daca vrei. Salut, Paul, dumneata cu siguranta numa auzi, dar nici asociatul dumitale.

Bine, Arthur, daca ma suni ca sa nu-mi spui nimic,sa stii ca e ntr-adevar foarte trziu. Raspunde-i! Cui? Persoanei care tocmai a vorbit cu tine. Tu esti persoana care tocmai mi-a vorbit, iar eu tiraspund. N-ai auzit pe altcineva? Asculta, Ioana d'Arc, faci o criza de surmenaj?Lauren se uita la el cu un aer compatimitor.Arthur dadu din cap; oricum, daca erau ntelesiamndoi, Paul n-ar fi marturisit tot. n difuzor, l auzirape Paul ntrebnd din nou cu cine vorbeste. Arthur iceru sa uite toate astea si se scuza ca l-a sunat att de tr-ziu. Paul vru sa stie daca totul e n ordine, daca n-aveanevoie sa treaca pe la el. l linisti imediat, totul este nordine si i multumeste.

Pai, n-ai de ce, batrne, ma poti scula cnd dorestipentru tmpeniile tale, mai ales nu ezita, suntem aso-ciati si la bine, si la rau. Atunci cnd ai un rau ca asta,ma trezesti si-l mpartim. Asta-i, ma pot culca la loc saumai ai ceva?


36/220

42 Noapte buna, Paul.si nchisera telefonul amndoi. Hai cu mine la spital, daca plecam adineauri, am

fi ajuns deja. Nu, nu vin cu dumneata, iesind pe usa ar nsem-na sa acreditez deja aceasta poveste rocambolesca. Suntobosit, domnisoara, si vreau sa ma culc, ori te culci ndormitor si eu pe canapea, ori pleci de-aici. Asta-i ulti-ma mea propunere. Ei bine, am gasit pe unul mai ncapatnat ca mine.Du-te n dormitor, eu n-am nevoie de pat.

si dumneata ce faci? Ce-ti pasa? mi pasa, asta e. Eu ramn aici, n salon. Pna mine dimineata si pe urma... Da, pna mine dimineata, ti multumesc pentruamabila dumitale ospitalitate. si n-o sa vii sa ma spionezi n dormitor? N-ai dect sa nchizi usa cu cheia de vreme ce numa crezi si, pe urma, daca ma ntrebi asta fiindca dormigol, sa stii ca te-am vazut deja gol. Credeam ca nu esti voaiorista!Ea i atrase atentia ca adineauri, n baie, nu trebuiasa fii voaiorista, trebuia sa fii oarba. El se nrosi si iura noapte buna. Da, noapte buna, Arthur, vise pla-cute!" Arthur se duse n dormitor si trnti usa. E ne-buna, bombani el. E o poveste de ticniti." Se arunca pe

pat. Cifrele verzi ale radiodesteptatorului aratau oraunu si jumatate. Se uita la ele cum defileaza pna ladoua si unsprezece. Sari din pat, si trase pe el un pu-lovar gros, niste blugi, si puse niste sosete si intrabrusc n salon. Lauren statea cu picioarele ncrucisate


37/220

43pe tocul ferestrei. Cnd intra el, i vorbi fara sa se n-toarca spre el. mi place privelistea, dumitale nu? Asta m-a dat

gata la apartamentul asta. mi place sa ma uit la pod,vara, sa deschid fereastra si sa aud sirenele cargourilor.Am visat ntotdeauna sa numar valurile care se sparg deetrava lor nainte de a trece de Golden Gate. Bine, mergem, i spuse el drept unic raspuns. E-adevarat? Ce te-a hotart asa, dintr-o data? Mi-ai plumbuit noaptea, atunci, daca tot s-a alespraful de ea, mai bine sa rezolvam problema n seara

asta, mine se presupune ca lucrez. Am o ntlnire im-portanta la prnz si trebuie sa ncerc sa dorm macardoua ceasuri. Atunci, mergem imediat. Hai, repede! Ia-o nainte, te-ajung din urma. Unde m-ajungi din urma? Daca-ti spun ca te ajung din urma, ai ncredere-nmine macar un minut!El socotea ca-i acorda deja prea multa ncredere fatade cum se prezenta situatia. nainte de-a iesi din casa,o mai ntreba o data numele de familie. Ea i-l spuse simai adauga etajul si numarul camerei n care se presu-punea ca e spitalizata, etajul cinci, camera 505. E usor,numai cinciuri. El nu gasea ca este usor ceea ce-l astep-ta. Arthur trase usa dupa el, cobor scarile, intra n ga-raj. Lauren era deja n masina, asezata pe bancheta dinspate. Nu stiu cum faci asta, dar e o chestie foarte tare.

Ai lucrat cu Houdini! Cine-i asta? Houdini, prestidigitatorul. Bune referinte ai dumneata. Treci n fata, n-am cascheta de sofer.


38/220

44 Fii indulgent, macar un pic! i-am spus ca n-amnca precizie, nu-i asa de rau pe bancheta din spate, as fiputut ateriza pe capota. Desi m-am concentrat bine asu-

pra interiorului masinii. Te asigur ca fac progrese din cen ce mai repede.Lauren se aseza lnga el. Se lasa o tacere, ea se uitape fereastra. Arthur gonea n noapte. O ntreba ce atitu-dine sa ia o data ajunsi la spital. Ea i propuse sa se deadrept un var din Mexic care, aflnd vestea, rulase toataziua si toata noaptea. Urma sa ia avionul pentru Anglian zori si nu se va mai ntoarce dect peste sase luni, de

unde necesitatea imperioasa de a se face o derogare dela regulament si de a i se acorda autorizatia de a-si ve-dea verisoara adorata, n ciuda orei trzii. El nu gasea caare tipul sud-american si se gndea ca minciuna asta n-osa mearga.Ea l gasi foarte negativ si sugera, daca asa va trebui,sa revina amndoi a doua zi. Nu trebuia ca el sa se neli-nisteasca. Mai degraba imaginatia ei l nelinistea. Saab-ulpatrunse n incinta complexului spitalicesc. Ea i spusesa o ia la dreapta, apoi pe a doua alee la stnga si-l invi-ta sa se gareze chiar n spatele unui pin argintiu. O datagarati, ea i arata cu vrful degetului soneria de noapte,precizndu-i sa nu sune prea mult, asta le agasa. Pecine?" ntreba el. Pe infirmiere, care adesea vin de la ca-patul culoarului si nu se pot teleporta. Trezeste-te,acum!" As vrea eu", spuse el.


39/220

45*5*Arthur cobor din masina si suna scurt, dedoua ori. Veni sa-i deschida o femeie scun-

da, cu ochii ncercuiti de niste ochelari debaga, care crapa usa si-l ntreba ce vrea. Se lupta cumputu mai bine cu povestea lui. Infirmiera i aduse la cu-nostinta ca exista un regulament, ca daca si-au dat oste-neala sa-l faca era, desigur, pentru a-l aplica si ca n-aveadect sa revina a doua zi si sa-si amne plecarea.El o implora, invoca exceptia care confirma regula, sepregati sa se resemneze, cu moartea-n suflet, o vazu

atunci pe infirmiera ca se nmoaie, se uita la ceas si sfr-seste prin a-i spune: Trebuie sa-mi fac rondul, venitidupa mine, nu faceti nici un zgomot, nu va atingeti denimic si peste cincisprezece minute iesiti afara". Ca sa-imultumeasca, el i lua mna si i-o saruta. Toti suntetiasa n Mexic?" ntreba ea schitnd un surs. l lasa sa in-tre n incinta pavilionului, invitndu-l sa o urmeze. Sedusera la ascensoare si urcara direct la etajul cinci. Va duc n camera, mi fac rondul si trec sa va iau.Nu va atingeti de nimic.


40/220

46Infirmiera mpinse usa camerei SOS. ncaperea era npenumbra. Lungita pe un pat, luminata de o simpla ve-ioza, o femeie parea ca doarme adnc. De la intrare, Ar-

thur nu putea distinge trasaturile fetei ce se odihnea. In-firmiera vorbi cu voce scazuta. Am lasat deschis, intrati, nu risca sa se trezeasca,dar fiti atent la cuvintele pe care le rostiti lnga ea, cupacientii n coma nu se stie niciodata. Oricum, asa spunmedicii, ce spun eu asta-i altceva.Arthur intra cu pasi usori. Lauren era n picioare ln-ga fereastra si-l ruga sa vina lnga ea: Vino, ca nu te

musc". El nu nceta sa se ntrebe ce cauta el acolo. Seapropie de pat si si pleca ochii. Asemanarea era izbitoa-re. Femeia inerta era mai palida dect sosia ei care-i su-rdea, dar n afara acestui detaliu trasaturile lor erauidentice. Atunci, el facu un pas napoi. Nu se poate! Esti sora ei geamana? Ma aduci la disperare! N-am nici o sora. Eu suntlungita aici, sunt doar eu, ajuta-ma si ncearca sa admitiinadmisibilul. Nu exista nici un trucaj, iar dumneata nudormi. Arthur, nu te am dect pe dumneata, trebuie sama crezi, nu-mi poti ntoarce spatele. Am nevoie de aju-torul dumitale, esti singura persoana de pe pamnt cucare pot vorbi de sase luni ncoace, singura fiinta uma-na care-mi simte prezenta si ma aude. Dar de ce eu? N-am nici cea mai mica idee, nimic nu e coerent npovestea asta.

Povestea asta" e destul de nspaimntatoare. Crezi ca mie nu mi-e frica?Simtea atta frica, nct le-o putea da si altora. Pro-priul ei corp era cel pe care-l vedea cum se ofileste ca oleguma putin mai mult n fiecare zi, lungit pe pat cu o


41/220

47sonda urinara si o perfuzie pentru a fi alimentat. N-aveanici un raspuns la ntrebarile pe care si le punea el si pecare si ea si le punea tot timpul de cnd se petrecuse ac-

cidentul. Am niste ntrebari pe care nici nu le ba-nuiesti." Cu privirea trista, i mpartasi ndoielile si spai-mele ei: ct timp va mai dura enigma asta? Va mai puteaavea, fie si numai cteva zile, viata unei femei normale,mergnd pe picioarele ei, strngndu-i n brate pe cei pecare-i iubeste? De ce-si irosise toti acesti ani ca sa studie-ze medicina daca trebuia sa sfrseasca asa? Cte zile vortrece pna o va lasa inima? Se vedea murind si asta o

speria groaznic. Sunt o fantoma umana, Arthur." El sipleca privirea evitnd-o pe a ei. Ca sa mori, trebuie sa pleci, iar dumneata esti ncaaici. Vino, ne-ntoarcem acasa, sunt obosit ca si dumnea-ta. Te conduc.si petrecu bratul pe dupa umerii ei si o strnse de el,ca pentru a o alina. si ntorcndu-se, se pomeni n fatainfirmierei care se uita uimita la el. Aveti o crampa? Nu, de ce? Bratul dumneavoastra ridicat, cu mna nchisa,nu-i o crampa?Arthur dadu brusc drumul umerilor lui Lauren si siaduse bratul de-a lungul corpului. N-o vedeti, nu? o ntreba el pe infirmiera. Pe cine n-o vad? Pe nimeni.

Nu vreti sa va odihniti un pic nainte de-a pleca?Dintr-o data mi pareti foarte bizar!Infirmiera vru sa-l linisteasca, ntotdeauna asa cevati produce un soc, e firesc", o sa treaca". Arthur ras-punse vorbind foarte rar ca si cum si-ar fi pierdut cuvin-


42/220

48tele si nca le mai cauta: Nu, totul e-n regula, o sa plec".Ea l ntreba daca va sti sa-si gaseasca drumul de ntoar-cere. Revenindu-si n fire, el o linisti, iesirea se afla la ca-

patul culoarului. Atunci, va las aici, mai am treaba n camera de ala-turi, trebuie sa schimb lenjeria de pat, un moc accident.Arthur o saluta si o porni pe culoar. Infirmiera l vazucum si ridica bratul la orizontala si-l auzi soptind: Tecred, Lauren, te cred". ncrunta din sprncene si se n-toarse n ncaperea vecina. Ah! Sunt unii pe care asaceva i zdruncina, nimic de zis." Cei doi intrara n cabi-

na ascensorului. Arthur statea cu ochii plecati. Nu spu-nea nimic, ca si Lauren. Iesira din spital. n golf patrun-sese un vnt dinspre nord, aducnd cu el o ploaie ma-runta si taioasa, un frig ascutit. El si ridica gulerul palto-nului si-i deschise lui Lauren portiera. O sa ne calmamun pic cu efectele de om-care-trece-prin-zid si o sa pu-nem iar ordine n lucruri, te rog!" Ea intra normal n ma-sina si-i surse.ntoarcerea acasa s-a facut fara sa fie scos nici un cu-vnt. Arthur se concentra asupra drumului, Lauren seuita pe fereastra la nori. Doar ajunsa n fata casei si, farasa-si ntoarca privirea de la cer, a nceput iar sa vorbeas-ca: Mi-a placut att de mult noaptea, pentru linisteaei, siluetele fara umbra, privirile cu care nu se ncruci-seaza ale tale ziua. De parca doua lumi si mpart orasulfara sa se cunoasca, fara sa-si nchipuie reciprocitatea

existentei celeilalte. O gramada de fiinte umane apar laapusul soarelui si dispar n zori. Nu se stie unde se duc.Doar noi la spital le cunosteam. Marturiseste totusi ca e o poveste de scrntiti lacap. E greu de admis.


43/220

49 Da, dar pentru asta n-o sa ne oprim aici si n-o sane petrecem noaptea tot repetndu-ne aceste lucruri. n fine, daca ma gndesc ce-mi mai ramne din

noaptea asta! Gareaza-ti masina, te astept sus.Arthur si-a parcat masina afara ca sa nu-si trezeascavecinii cu zgomotul facut de poarta garajului. A urcatscara si a intrat n apartament. Lauren era asezata cu pi-cioarele ncrucisate, pe jos, n mijlocul salonului. Vizai canapeaua? o ntreba el amuzat. Nu, vizam covorul si sunt exact pe el.

Mincinoaso, sunt sigur ca vizai canapeaua. Iar eu ti spun ca vizam covorul! Trisezi. Voiam sa-ti fac un ceai, dar... ar trebui sa te ducila culcare, nu-ti mai ramn dect putine ore de dor-mit.El o ntreba despre mprejurarile n care s-a produs ac-cidentul, ea i povesti capriciul batrnei englezoaice"Trimph pe care o adora, i vorbi de week-end-ul la Car-mel de la nceputul verii ce se terminase la Union Square.Nu stia ce se petrecuse. si iubitul dumitale? Ce-i cu iubitul meu? Te duceai la el? Reformuleaza-ti ntrebarea, spuse Lauren sur-znd, ntrebarea dumitale este: Ai un iubit?" Aveai un iubit? repeta Arthur.

Multumesc pentru imperfect; mi s-a ntmplat siasa ceva. Nu mi-ai raspuns. Te priveste? Nu, la urma urmelor, nu vad de ce ma amestec.


44/220

50Arthur se ntoarse si se ndrepta spre dormitor, invi-tnd-o din nou pe Lauren sa se odihneasca pe pat, nvreme ce el se va instala n salon. i multumi pentru ga-

lanteria lui, dar o sa-i fie foarte bine pe canapea. El seduse la culcare prea obosit ca sa se mai gndeasca la totce implica seara aceea, or sa mai vorbeasca mine. na-inte de a nchide usa, i ura noapte buna. Ea i ceru o ul-tima favoare: N-ai vrea sa ma saruti pe obraz? Arthursi nclina capul ntr-o parte, ntrebator: Asa ai aerulunui baietel de zece ani; nu ti-am cerut altceva dect sama saruti pe obraz. De sase luni nimeni nu m-a mai luat

n brate. El se ntoarse napoi, se apropie de ea, o apu-ca de dupa umeri si o saruta pe amndoi obrajii. Ea sisprijini capul pe pieptul lui. Arthur se simti stngaci sidescumpanit. Nendemnatic, si strnse bratele n jurulsoldurilor ei fine. Ea si luneca obrazul de umarul lui. Multumesc, arthur, ti multumesc pentru tot. Acumdu-te la culcare, o sa fii epuizat. Te trezesc eu cnd trebuie.El se duse n dormitor, si scoase puloverul si camasa,si arunca pantalonii pe un scaun si se baga sub plapu-ma. n cteva minute, l cuprinse somnul. Cnd dormeadeja adnc, Lauren, care ramasese n salon, nchise ochii,se concentra si ateriza ntr-un echilibru precar pe bratulfotoliului din fata patului. Se uita la el cum doarme. Chi-pul lui Arthur era senin, ba chiar zarea pe el un surs ncoltul buzelor. Petrecu minute ntregi privindu-l pna cesi pe ea o cuprinse somnul. De la accident, era primaoara ca dormea.

Cnd se trezi ea, pe la ora zece, el nca dormea adnc.Fir-ar al naibii! tipa ea; se aseza lnga pat si-l zgtitare. Trezeste-te, e foarte trziu! El se-ntoarse pe par-tea cealalta si bombani:51 Mai ncet, Carol-Ann!


45/220

Frumos, foarte frumos! Gata, ne trezim, nu eCarol-Ann, ci e zece si cinci!Mai nti, Arthur si deschise ncet ochii, apoi i facumari de tot si sari n capul oaselor pe pat.

Comparatia te deceptioneaza, nu? ntreba ea. Esti aici, nu visam? Chestia asta ai fi putut s-o eviti, ma asteptam la ea.Ar trebui sa te grabesti, e trecut de zece. Ce? ipa el la rndul lui, trebuia sa ma trezesti. Nu sunt surda! Carol-Ann e surda? mi pare rau,am adormit, asta nu mi s-a mai ntmplat de la spital. Speramsa sarbatoresc asta cu domneata, dar vad ca n-ai chef.

Du-te si te pregateste! Asculta, nu-ti da osteneala sa iei tonul acesta persi-flant! Mi-ai stricat toata noaptea si acum o iei de dimi-neata? Te rog frumos! Esti teribil de amabil dimineata, mi placi mai multcnd dormi. mi faci o scena? Nu visa si du-te de te-mbraca! Altfel, iar o sa fievina mea. Binenteles ca-i vina dumitale si fii draguta si iesidin dormitor fiindca sunt gol pusca sub plapuma. Acum esti pudic?O ruga sa-l scuteasca de o scena de menaj nca de ladesteptare si avu ideea nefericita sa-si termine fraza cuun ca daca nu..... Daca nu, e deseori prea mult spus!i raspunse ea prompt. Cu un ton acru i ura o zi buna sidisparu subit. Arthur se uita n jurul lui, ezita cteva cli-

pe si pe urma o striga: Lauren? Gata, stiu ca esti aici. Mafaci sa cred ca ai o fire rea. Hai, iesi de unde te-ai bagat,e stupid. Gol si gesticulnd n mijlocul salonului,52privirea i se ncrucisa cu cea a vecinului din fata care pri-vea scena cu o uimire nedisimulata. Arthur se arunca pe


46/220

canapea, apuca pledul, l nfasura pe el si se ndreptaspre baie soptind: Sunt gol pusca, n mijlocul salonului,mai n ntrziere ca niciodata si vorbesc singur! Ce-i cuchestia asta de ticniti?"

Intrnd n baie, deschise usile dressingului si ntrebancet: Lauren, esti aici?" Nu primi nici un raspuns si fudeceptionat. Atunci facu un dus n viteza. Iesind dinbaie, alerga spre dormitor, facu iar exercitiul cu dressin-gul si, n absenta oricarei reactii, se mbraca ntr-un cos-tum. De trei ori trebui sa-si refaca nodul la cravata situna si fulgera: si mai am si doua mini stngi, n di-mineata asta:" O data mbracat, se duse la bucatarie, sco-

toci n sertar dupa chei, dar acestea erau in buzunarullui. Iesi n graba mare din apartament, se opri brusc,se-ntoarse napoi si deschise usa: Lauren, tot nu estiaici?" Cteva clipe de tacere, apoi rasuci cheia n broas-ca de doua ori. Cobornd pe scara interioara direct n ga-raj, si cauta masina, si aminti ca o parcase afara, traver-sa iar coridorul alergnd si ajunse n sfrsit n strada. Ri-dicndu-si ochii, si zari din nou vecinul care se uita lael cu un aer perplex. i surse jenat, baga cu stngaciecheia n broasca portierei, se aseza la volan si demara nmare viteza. Cnd ajunse la birou, asociatul lui era nhol, dadu de cteva ori din cap cnd l vazu si facu omutra acra nainte de a i se adresa. Poate c-ar trebui sa iei cteva zile de concediu. Paul, ia-o asa cum e si nu ma mai fute la cap n di-mineata asta. Dragut, esti foarte dragut.

N-o sa ncepi si tu? Ai revazut-o pe Carol-Ann?


47/220

53 Nu, n-am revazut-o pe Carol-Ann, am terminat cuCarol-Ann, stii prea bine. Ca sa fii n starea asta, sunt doar doua posibilitati:

Carol-Ann sau una noua. Nu, nu-i nici una noua. Da-te la o parte, sunt dejan ntrziere. Nu zau, nu-i dect unsprezece fara un sfert. Cumo cheama? Pe cine? Te-ai uitat la tine cum arati? Cum arat?

Trebuie ca ti-ai petrecut noaptea cu un car de asalt,povesteste-mi! Dar n-am ce sa-ti povestesc. si telefonul tau de azi-noapte, cu toate tmpeniilepe care mi le-ai spus? Cine era?Arthur se uita la asociatul lui.. Asculta, ieri seara am mncat nu stiu ce porcarie,azi-noapte am avut un cosmar si am dormit foarte pu-tin. Te rog, n-am nici un chef, lasa-ma sa trec, sunt ntr-a-devar n ntrziere.Paul se dadu la o parte. Cnd Arthur trecu prin fatalui, l batu pe umar: Sunt prietenul tau, nu-i asa?" Ar-thur se ntoarse si Paul adauga: Daca ai avea necazuri, mi-ai spune, nu? Ce te-a apucat? Am dormit prost azi-noapte, asta-itot, nu face din asta o ntreaga poveste! Bine, bine. ntlnirea este la ora unu, te vezi cu ei

sus la Hyatt Embarcadero, mergem mpreuna daca vreisi ma ntorc pe urma la birou. Nu, o sa iau masina, am o ntlnire dupa aia. Cum vrei.


48/220


49/220

55Lauren se asezase, picior peste picior, pe coltul meseisi se decise sa-l interpeleze pe Arthur. Nu esti obligat sa ma compari cu un cosmar! spu-

se ea. Dar nu te-am numit cosmar. Ei bine, asta ar mai lipsi, mai gasiti si alte cosma-ruri care sa va prepare cafeaua? raspunse Maureen. Maureen, nu cu dumneata vorbesc! Este vreo fantoma n birou sau sunt eu atinsa deorbire partiala si-mi scapa ceva? Scuza-ma, Maureen, e ridicol, eu sunt ridicol, sunt

epuizat si vorbesc cu voce tare, mi-e mintea complet nalta parte.Maureen l ntreba daca a auzit de depresia de surme-naj. stiti ca trebuie reactionat la primele semne, dupaaia poti avea nevoie de luni de zile ca sa-ti revii." Maureen, nu fac nici o depresie de surmenaj, am avuto noapte proasta, asta-i tot.Lauren relua firul: Ah! vezi, noapte proasta, cosmar... Termina, te rog, asa nu se poate, lasa-ma un minut! Dar n-am spus nimic! exclama Maureen. Maureen, lasa-ma singur, trebuie sa ma concentrez,o sa fac putina relaxare si totul o sa fie bine. O sa faceti putina relaxare? Ma ngrijorati, dle Ar-thur. Ma ngrijorati foarte tare. Ba nu, totul e bine.O ruga sa-l lase singur si sa nu-l dea la telefon, avea

nevoie de liniste. Maureen iesi fara tragere de inima dinbirou si nchise usa. Pe culoar se ncrucisa cu Paul si-iceru sa-l vada cteva clipe n particular.Ramas singur n birou, Arthur o fixa din priviri peLauren.


50/220

56 Nu poti aparea asa, pe neasteptate, o sa ma pui nniste situatii penibile. Voiam sa ma scuz pentru azi-dimineata, am fost

dificila. E vina mea, eram ntr-o dispozitie execrabila. Nu o sa ne petrecem dimineata scuzndu-ne unulpe celalalt! Voiam sa-ti vorbesc.Paul intra fara sa bata la usa. Pot sa-ti spun o vorba? Asta si faci. Tocmai am vorbit cu Maureen. Ce ai?

Dar lasati-ma-n pace! Fiindca am venit si eu o datan ntrziere si obosit, asta nu nseamna ca trebuie sa fiudeclarat imediat depresiv. Nu ti-am spus ca esti depresiv. Nu, dar asta mi-a sugerat Maureen. Se pare ca amo figura halucinanta n dimineata asta. Nu halucinanta, halucinata. Sunt halucinat, batrne. De ce? Ai ntlnit pe cineva?Arthur si desfacu bratele si facu da din cap, cu o pri-vire ghidusa. Ah, vezi ca nu-mi poti ascunde nimic; eram sigur.O cunosc? Nu, asa ceva e imposibil. Vorbeste-mi despre ea! Cine e? Cnd o ntlnesc sieu? Asta o sa fie foarte complicat, e un spectru. Apar-

tamentul meu este bntuit de un spectru, am descoperitasta ieri seara, din ntmplare. Este o femeie fantomacare locuia n dulapul din baie. Am petrecut noaptea cuea, dar cu gnduri cinstite, e foarte frumoasa n genulfantoma, nu... (si imita un monstru)... nu, pe bune, un


51/220

57foarte frumos strigoi, de fapt nu-i un strigoi, e din cate-goria celor ce ramn fiindca n-au plecat chiar de tot, ceeace explica lucrurile. Acum ti-e mai clar?

Paul se uita la prietenul lui cu compasiune. Bine, te trimit la un doctor. Termina, Paul, mi-e foarte bine.si adresndu-se lui Lauren: N-o sa fie usor. Ce n-o sa fie usor? ntreba Paul. Nu cu tine vorbeam. Vorbeai cu fantoma? E aici, n birou?

Arthur i aminti ca e vorba de o femeie si-l informaca aceasta e asezata chiar lnga el, pe coltul biroului.Paul l privi dubitativ si trecu ncet cu palma pe masa delucru a asociatului sau. Asculta, stiu ca te-am pacalit deseori cu tmpenii-le mele, dar acum, Arthur, ma sperii, nu te vezi cum aratiastazi, dar ai aerul ca esti pe marginea prapastiei. Sunt obosit, am dormit putin si cu siguranta aratgroaznic, nsa sunt n plina forma n interior. Te asigurca totul merge foarte bine. i-e foarte bine n interior? Exteriorul pare a fi nstare proasta. Cum le e partilor laterale? Paul, lasa-ma sa lucrez, esti prietenul, nu psihiatrulmeu. De altfel, n-am psihiatru. N-am nevoie de asa ceva.Paul i ceru sa nu vina la ntlnirea de semnare a con-tractului pe care o aveau imediat. Arthur avea sa-i facasa-si piarda contractul. Cred ca nu-ti dai bine seama de

starea n care esti, sperii oamenii." Lui Arthur i sari tan-dara, se scula, apuca servieta si se ndrepta spre usa. Bine, sperii oamenii, am o figura halucinata, atuncima duc acasa, da-te la o parte, lasa-ma sa ies. Vino, Lau-ren, plecam!


52/220

58 Esti un geniu, Arthur, faci un numar grozav. Nu fac nici un numar, Paul, ai un spirit prea, cumsa spun, conventional ca sa-ti imaginezi ce traiesc eu.

Noteaza ca nu ma supar pe tine, eu nsumi am evoluatenorm de ieri seara. Totusi, ti-ai auzit povestea, este ceva colosal! Da, ai mai spus asta. Asculta, nu-ti face griji pen-tru nimic, de vreme ce te propui sa-ti asumi singur sem-narea contractului e foarte bine, am dormit ntr-adevarfoarte putin, ma duc sa ma odihnesc, ti multumesc, mantorc mine, o sa-mi fie mult mai bine.

Paul l ndemna sa-si ia cteva zile de odihna, cel pu-tin pna la sfrsitul saptamnii; un mutat este ntotdea-una epuizant. i oferi serviciile lui pentru week-end, dacaavea nevoie de ceva. Arthur i multumi ironic, iesi dinbirou si cobor n fuga pe scari. Iesi din cladire si o cau-ta pe Lauren pe trotuar. Esti aici?Lauren aparu, asezata pe capota masinii.: ti creez probleme, mi pare nespus de rau. Nu, sa nu-ti para rau. La urma urmei, n-am maifacut asta de multa vreme. Ce anume? Sa trag chiulul. O zi ntreaga mpreuna cu DomnulChiuliLa fereastra, Paul, cu fruntea ncruntata, se uita la aso-ciatul lui cum vorbeste singur pe strada, deschide portie-ra din dreapta fata fara nici un motiv si o nchide la loc,

da ocol masinii si se asaza la volan. Fu convins ca cel maibun prieten al lui face o depresie de surmenaj sau ca a avutun accident cerebral. Instalat pe locul lui, Arthur si puseminile pe volan si ofta. O fixa pe Lauren cu privirea, su-rznd n tacere. Jenata, ea i raspunse la surs.


53/220

59 E enervant sa fii luat drept nebun, nu-i asa? si ncanu te-a tratat drept curva! De ce? Explicatia mea era confuza?

Nu, ctusi de putin. Unde mergem? Sa luam un mare mic dejun si sa-mi povestesti to-tul de-a fir a par.De la fereastra biroului, Paul continua sa-si suprave-gheze prietenul garat jos, n fata intrarii cladirii. Cndl vazu vorbind singur n masina, adresndu-se unuipersonaj invizibil si imaginar, se hotar sa-l sune pe te-lefonul mobil. De ndata ce Arthur i raspunse, i ceru

sa nu porneasca masina, cobora imediat, trebuia sa-ivorbeasca. Despre ce? ntreba Arthur. De asta cobor!Paul dadu fuga pe scara, traversa curtea si ajunse nfata Saab-ului, deschise portiera conducatorului siaproape ca se aseza pe genunchii celui mai bun prietenal lui. Da-te mai ncolo! Dar urca-te pe partea cealalta, ce dracu'! Daca nu te superi, conduc eu! Nu nteleg, vorbim sau rulam? si una, si alta, schimba locul!Paul l mpinse pe Arthur si se instala la volan, nvrticheia de contact si masina iesi din parcare. Ajuns la pri-ma intersectie, frna brusc. Doar o ntrebare prealabila: fantoma ta e n masi-

na cu noi n clipa asta? Da, sta pe bancheta din spate, din cauza felului taunepoliticos de a intra n masina.Paul si deschise atunci portiera, cobor din masina,nclina spatarul scaunului sau si se adresa lui Arthur:


54/220

60 Fii dragut, spune-i lui Casper sa coboare si sa nelase. Am nevoie sa discut cu tine ntre patru ochi. Va re-ntlniti acasa la tine!

Lauren aparu la fereastra portierei din dreapta. Ma gasesti la North-Point, spuse ea, ma duc sa maplimb acolo. stii, daca e prea complicat, nu esti obligatsa-i spui adevarul, nu vreau sa te pun ntr-o situatie im-posibila! E asociatul si prietenul meu, nu-l pot minti. Vorbeste ct vrei despre mine cu torpedoul, reluaPaul. Eu, ca sa vezi, ieri seara am deschis frigiderul, am

vazut lumina, am intrat n el si am vorbit despre tine cuuntul si o salata vreme de o jumatate de ora. Nu vorbesc de tine cu torpedoul, ci cu ea! Atunci, o sa-i ceri lui Lady Casper sa se duca sa-sicalce cearsaful pentru ca noi doi sa putem vorbi un pic!Ea disparu. A plecat tipul? ntreba Paul cam nervos. E o tipa, nu un tip! Da, a plecat, esti att de groso-lan! Bun, de-a ce te joci? De-a ce ma joc? ntreba Paul strmbndu-se.Redemara. Nu, preferam doar sa fim singuri, voiam sa-ti vor-besc despre niste chestii personale. Despre ce? Despre efectele secundare care apar uneori la maimulte luni dupa o despartire.si Paul i dadu drumul la o lunga tirada: Carol-Ann

nu era facuta pentru el, considera ca ea-l facuse sa sufe-re foarte mult degeaba si ca nu merita sa sufere pentru ea.La urma urmelor, femeia asta era o infirma a fericirii. Fa-cea apel la cinstea lui, ea nu merita starea n care traiseArthur dupa ce se despartisera. De cnd cu Karine, nu


55/220

61mai fusese niciodata att de distrus. Cu Karine, ntelegea,pe cnd, sinceri sa fim, Carol-Ann...Arthur i atrase atentia ca pe vremea frumoasei Ka-

rine, aveau nouasprezece ani si ca, pe deasupra, nu flir-tase niciodata cu ea. De douazeci de ani i tot vorbea Paulde ea, doar fiindca el o vazuse primul! Paul nega pna sica ar fi evocat-o. Cel putin de doua-trei ori pe an!" i re-plica Arthur. Zbang! si sare dintr-o cutie cu amintiri. Nureusesc nici macar sa-mi amintesc cum arata la fata!" Paulncepu sa gesticuleze, dintr-o data excedat. Dar de ce n-ai vrut niciodata sa-mi spui adevarul

n legatura cu ea? Recunoaste ca ai iesit cu ea si, de vre-me ce sunt douazeci de ani de atunci, cum spui tu, acumse aplica prescriptia! Ma calci pe nervi, Paul! Nu-mi spune mie ca aicobort din birou alergnd si ca traversam tot orasulpentru ca, dintr-o data, ti-a venit sa-mi vorbesti despreKarine Lowenski! De altfel, unde mergem? Nu-ti amintesti cum arata la fata, dar nu i-ai uitatnumele de familie! Asta era subiectul tau important? Nu, ti vorbesc despre Carol-Ann. De ce-mi vorbesti de ea? E a treia oara n diminea-ta asta. N-am mai vazut-o si nu ne-am mai telefonat.Daca esti ngrijorat din cauza asta, nu merita ostenealasa coborm cu masina mea pna la Los Angeles, fiind-ca, pe nesimtite, tocmai am trecut prin port si suntemdeja n South-Market. Ce e, te-a invitat ea la cina?

Cum ti poti nchipui ca vreau sa iau cina cu Ca-rol-Ann? Pe vremea cnd erati mpreuna, mi venea greusa o fac si erai si tu totusi la masa. Atunci, despre ce-i vorba? De ce ma pui sa traver-sez jumatate din oras?


56/220

62 Asa, ca sa-ti vorbesc si ca sa-mi vorbesti. Despre ce? Despre tine!

Paul coti la stnga si trase Saab-ul n parkingul uneicladiri mari cu patru etaje, cu fatada acoperita de faian-ta alba. Paul, stiu ca o sa-ti para o nebunie, dar ntr-adevaram ntlnit o fantoma! Arthur, stiu ca o sa-ti para o nebunie, dar te ducntr-adevar sa-ti faci un bilant medical!Arthur, care se uita la prietenul lui, ntoarse brusc

capul fixnd frontispiciul ce mpodobea intrarea cladirii: M-ai adus la o clinica? Esti serios? Nu ma crezi? Ba da, te cred! si o sa te cred si mai mult cnd veifi facut un scaner. Vrei sa fac un scaner? Asculta-ma bine, girafa mare ce esti! Daca sosescntr-o zi la birou cu figura unuia care a stat ntepenit peo scara rulanta o luna de zile, daca plec din birou furioscnd de obicei nu-mi pierd calmul niciodata, daca mavezi de la fereastra mergnd pe trotuar cu bratul ridicatla nouazeci de grade pe orizontala, apoi deschiznd por-tiera masinii unui pasager care nu exista, daca nu mamultumesc cu efectul produs si continuu sa vorbesc ges-ticulnd n masina, ca si cnd as vorbi cu cineva, dar nue nimeni n ea, chiar nimeni, si daca drept singura expli-catie ti spun ca am ntlnit o fantoma, sper sa fii la felde nelinistit pentru mine cum sunt eu nelinistit pentru

tine n momentul asta.Arthur schita un surs. Cnd am ntlnit-o n dulap, am crezut ca-mi fa-ceai tu un banc. Mergi cu mine, mergem sa ma linistesc acum!


57/220

63Arthur se lasa tras de mna pna n holul de primireal clinicii. Receptionista i urmari din privire. Paul l in-stala pe Arthur pe un scaun, dndu-i ordin sa nu se mis-

te. Se purta cu el asa cum l tratezi pe un copil nu preacuminte de care te temi n orice moment sa nu-ti fuga desub ochi. Apoi se duse la receptie si o striga pe tnara fe-meie spunnd raspicat: E o urgenta! De ce tip? i replica ea, cu o anumita dezinvolturan glas, n vreme ce tonul luat de Paul i trada clar ne-rabdarea si enervarea.

A tipului asezat acolo, pe fotoliu! Nu, va ntreb de ce natura e urgenta? Traumatism cranian! Cum s-a ntmplat? Dragostea e oarba, iar el si petrece timpul nca-snd lovituri cu bastonul alb n cap si, binenteles, sfr-seste cu capul spart!Receptionista gasi replica lui Paul foarte haioasa, farasa fie totusi sigura ca i-a priceput sensul. Fara progra-mare si fara o trimitere nu putea face nimic pentru el, iparea raul Ca sa-ti para chiar rau, mai asteapta putin!"O sa-i para rau cnd va termina el de vorbit, o anuntaPaul, ntrebnd-o cu o voce autoritara daca, ntr-adevar,clinica aceea era a doctorului Bresnik? Ea dadu din capca da. El i explica pe un ton la fel de viu ca n aceastaclinica veneau cei saizeci de colaboratori ai cabinetuluilui de arhitectura sa-si faca n fiecare an controlul medi-

cal, sa-si aduca pe lume sau la vaccinat copiii, sa se n-grijeasca de gripa, de anghina si de alte mizerii.Fara sa-si traga rasuflarea, continua explicndu-i catoti acesti pacienti simpatici si totusi clienti ai acestei in-stitutii medicale erau sub responsabilitatea energume-


58/220

64nului ce se afla n fata ei, dar si a domnului ce este ase-zat cu aerul lui descumpanit pe fotoliul din hol. Prin urmare, domnisoara, ori Dr Bres... asta se ocu-

pa de asociatul meu acum, ori ti garantez ca nimeni dela noi nu va mai calca pe covorul-perie al somptuoaseivoastre clinici, nici macar pentru a-si pune un plasture!O ora mai trziu, Arthur, nsotit de Paul, ncepea oserie de examene n vederea unui check-up complet.Dupa o electrocardiograma sub efort (a fost pus sa pe-daleze douazeci de minute pe o bicicleta de aparta-ment, cu o gramada de electrozi lipiti pe piept), i s-a

luat snge (Paul n-a putut sa ramna n ncapere). Apoi,un medic i-a facut o serie de teste neurologice (i s-a ce-rut sa ridice un picior, cu ochii deschisi si cu ochii n-chisi, a fost lovit cu un ciocanel pe cot, genunchi si bar-bie, ba chiar a fost scarpinat pe talpa piciorului cu unac). n sfrsit, la presiunile lui Paul, au acceptat sa-i facaun scaner. Sala scanerului era mpartita n doua de unmare perete de sticla. ntr-o parte, trona impresionan-ta masina cilindrica goala pe dinauntru pentru a i sepermite pacientului sa patrunda n ea cu toata lungi-mea corpului (de aceea, deseori era comparata cu unsarcofag gigantic), n partea cealalta, se afla o sala teh-nica plina de pupitre si de monitoare legate ntre eleprin manunchiuri groase de cabluri negre. Arthur a fostlungit si legat cu niste curele la cap si la solduri pe oplatforma ngusta acoperita cu un cearsaf alb, doctorula apasat pe un buton facndu-l sa avanseze n interio-

rul aparatului. Spatiul dintre pielea lui si peretii tubu-lui era doar de ctiva centimetri, nu mai putea face nicio miscare. Fusese avertizat ca va putea avea o extremasenzatie de claustrofobie.


59/220

65Urma sa ramna singur pe durata examenului, nsava putea sa comunice n orice clipa cu Paul si cu medi-cul, instalati de partea cealalta a peretelui de sticla. Ca-

vitatea n care era nchis era echipata cu doua mici difu-zoare. Se putea conversa cu el din sala de control. Apa-snd pe mica para de plastic ce-i fusese strecurata nmna, va activa microfonul si va putea vorbi. Usa a fostnchisa si masina a nceput sa emita o serie de sunetepercutante. E insuportabil ceea ce sufera? ntreba Paul cu unaer amuzat.

Manipulatorul i explica acestuia ca este destul de ne-placut. Multi pacienti claustrofobi nu suporta examenulsi-l constrng sa ntrerupa protocolul. Nu te doare deloc, nsa izolarea si zgomotul facacest examen dificil din punct de vedere nervos. si se poate vorbi cu el? mai ntreba Paul.Se putea adresa prietenului sau apasnd pe butonulgalben de lnga el. Manipulatorul preciza ca e mai binesa o faca atunci cnd scanerul nu scoate nici un sunet,altfel miscarile falcii lui Arthur pot voala cliseele cndacesta va raspunde. si acum i vedeti interiorul creierului? Da. si ce se descopera? Orice forma de anomalie, un anevrism, de exem-plu...Suna telefonul si doctorul ridica receptorul. Dupa c-

teva secunde

si daca e adevarat - mark levy

Documents