9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 (275) / 2010

SlaviciI

şi strategiamoderaţiei (I I)

de Eugen Simion

Contrapunct criticla o tem din "Via a

unui om singur"de Adrian Marino

ţă

de Iordan Datcu

Arhitectura iurbanismul, expresiiale realit ii istorice

ş

ţăde Dan Pãcurariu

„Ca istoric literar,m îngrijoreaz miile

de ani care urmeaz ".ă ă

ăGeorge Neagoe în dialog

cu Ion Pop

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9/2010

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Slavici ºi strategia moderaþiei (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Iordan DATCU: Contrapunct critic la o temã din "Viaþa unui om singur"

de Adrian Marino . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

George NEAGOE: Apãrarea ºi ilustrarea modernismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

DOCUMENT

Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

CONVORBIRI

George Neagoe în dialog cu Ion Pop - „Ca istoric literar, mã îngrijoreazã miile

de ani care urmeazã". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

COMENTARII

Caius T. DRAGOMIR: "Istoria este prea importantã..."

(Adevãr si interdisciplinaritate) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

Bogdan CREÞU: Pactul faustic al camilopardalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

Irina GEORGESCU: William Marx ºi „apocalipsa literaturii” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Ion BRAD: M.R.P.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Însemnare a cãlãtoriei mele .............................................................................57

1

CUPRINS

CULTURÃ ªI ECONOMIEMaria MOLDOVEANU: Mizele politicilor culturale ................................................................60

ARTÃ ªI SPECTACOLEDan PÃCURARIU: Arhitectura ºi urbanismul, expresii ale realitãþii

istorice..........................................................................................................................69

Ilustrãm acest numãr cu fotografii din expoziþia Mirajul cãlãtoriei - nuanþe ale spiritului provensal

a artistului Petre-Tudor Bîrlea, organizatã de Muzeul Naþional al Literaturii Române.

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Slavici ºi strategiamoderaþiei (III)

The author refers to the 7th and 8th volumes from the series I. Slavici "Opere" (Works), edited byDimitrie Vatamaniuc and edited by the Romanian Academy and the National Foundation forScience and Art. The books gather articles published by Slavici in several publications, such as:"Timpul" (The Time), "Tribuna"(The Tribune), "Corespondenþa românã"(Romanian Correspon-dence), "Minerva" (Minerva), "Ziua" (The Day), "Gazeta Bucureºtilor" (Bucharest'sNewspaper). We spot the writer's pro-Austrian sympathy and signalize his polemics with intel-lectuals from Bucharest and Transylvania.Keywords: I. Slavici, Dimitrie Vatamaniuc, "Tribuna" ("The Tribune"), pro-Austrian sympathy,polemics

Abstract

Sintetizând ideile sale politice rãspânditeprin gazete timp de aproape o jumãtate desecol, ce putem conchide? Ideea, întâi, cã elnu vrea sã facã politicã, ci culturã. Ames-tecându-se în politicã ºi având o idee fixãîntr-o problemã capitalã pentru români(unirea lor într-un stat), el, face, totuºi poli-ticã, mergând împotriva curentului general.Este „federalist“, nu-i acceptã pe „ireden-tiºti“ (în cazul de faþã „iredentiºtii“ sunt, înfapt, cei care vor unirea cu þara!) ºi are con-vingerea tare cã româ-nii din Transilvaniaau fost ºi pot rãmâne în continuare un ele-ment de ordine ºi stabilitate în imperiulhabsburgic. Mai crede cã în alianþã cu ungu-rii, româ-nii pot juca un rol important înpolitica europeanã, cu condiþia ca ei sã nurenunþe la politica lor de fidelitate faþã deViena. Duºmanul lor secular este Rusia, ºialianþa cu Austria ar fi, dupã el, o pavãzãîmpotriva acestei primejdii. Nu-i iubeºte peapostolii înnoirii (îi pune pe toþi în categoria„stârpiturilor“). În inima acestora ar exista o„Plevna interioarã“ ce trebuie doborâtã.Cum? Prin sfaturi bune, prin culturã, nuprin lupte politice. O renaºtere, dar, cultu-ralã, iatã – dupã gândirea lui Slavici – ade-vãrata revoluþiune la români. Idealul revo-luþiei franceze (libertate, fraternitate, egalitate)

nu place spiritului îndelung chibzuit ºi ne-încrezãtor al prozatorului ivit din þinutulPodgoriei. El viseazã o confederaþiune în carelegile sã funcþioneze fãrã greº ºi minoritãþilesã se aibã ca fraþii... Slavici îi asigurã pe ro-mâni cã rãbdarea lor este nobilã ºi cei carenu le recunosc drepturile, în speþã guver-nanþii maghiari, se vor ruºina într-o zi denevrednicia lor. Prin urmare, prin rãbdareromâ-nii vor intra în paradisul autonomiei:„Noi hrãnim speranþa în inimile lor ºi le zi-cem în fiecare zi: Rãbdaþi îndelung, cãci þaraaceasta nu e mai puþin a voastrã ca a ma-ghiarilor ºi nu mai poate fi departe timpulcând veþi putea trãi mulþumiþi în ea, cãci nuvi se vor mai da judecãtori care nu vã înþe-leg limba ºi nu vã cunosc firea, nu veþi maifi administraþi de oameni care nu cunosc in-teresele voastre, nu vi se va mai impunelimba maghiarã pânã chiar ºi în ºcolile decopii, ci veþi avea aici în þara voastrã aºezã-mintele voastre de culturã, de la grãdina decopii, pânã la universitate, cãci nu aveþi de-cât sã voiþi în timp oportun pentru ca sã vise facã dreptate în acest stat organizat pebaze poliglote.“

„Al cui este Ardealul?“ Este întrebareacare revine în publicistica vremii. ªi tot-deauna rãspunsul este acelaºi în cazul lui

Slavici: Ardealul este al ardelenilor care trã-iesc în armonie cu celelalte popoare ale im-periului ºi trebuie sã trãiascã la fel ºi în vii-tor, sub acelaºi sceptru („cãci numai un Ar-deal care este al ardelenilor este ºi pentrunoi un adãpost de pacinicã lucrare ºi pentrumonarhie o puternicã fortãreaþã ºi pentruduºmanii noºtri comuni o þarã stabilã deînaintare“). Se plânge mereu de rãii guver-nanþi de la Budapesta, dar nu admite în rup-tul capului cã româ-nii din Transilvania sãiasã din monarhie: „Þara Ardealului este ºirãmâne o þarã de sine cu propriile ei tradi-þiuni, propria ei menire istoricã, cu propriileei stãri economice, etnice ºi culturale, o þarãcu propriile ei interese, care nu pot sã fiechivernisite de alþii ºi guvernul ungar a re-cunoscut ºi el cã nu poate guverna aici aºaca în Ungaria propriu-zisã, maghiarii chiarºi ei înºiºi se plâng cã sunt rãu guvernaþi dinBudapesta, deºi foarte mult face «statul un-gar» pentru ei îndeosebi. Cu atât mai vârtosse plânge majoritatea covârºitoare, româniiºi saºii, pentru care, chiar voind, «statul un-gar» nu ºtie ce are sã facã.“

Dar România, dar românii din alte pãrþi?Românii de pretutindeni trebuie sã întã-reascã unitatea lor culturalã, dar nu statalã(„poziþiunea noastrã faþã de fraþii noºtri dinRomânia e lãmuritã: România este pentrunoi o þarã vecinã“...) ºi, deºi soarele pentrutoþi românii rãsare la Bucureºti, este bine,este înþelept ca lucrurile (þãrile) sã nu seamestece, instigatorii sã fie potoliþi, „ireden-tiºtii“ (români) sã fie reprimaþi moral. Ro-mânii din Ardeal trebuie lãsaþi, dar, în legealor...

*Acest spirit inflexibil, rãtãcit în himera

unui imperiu federalist, era, spun cei carel-au cunoscut, un om paºnic ºi, chiar atuncicând a fost bãgat în puºcãrie de unguri ºidupã rãzboi de românii supãraþi pe filo-germanismul lui, nu se supãrã prea tarepentru cã, explicã el, ungurii i-au ocrotit fa-milia ºi l-au tratat cu cruþare, iar româniil-au lãsat sã-ºi scrie povestirile ºi sã cultivelegume în faþa celulei. Ca ideolog, dascãl alneamului, pare un soldat care, într-un con-flict general, duce un rãzboi de unul singur,

mergând neînduplecat pe calea lui. Are pri-eteni (junimiºtii, la început), dar când unuldintre ei (Maiorescu) îi pune morala publicãîn discuþie, nu se resemneazã. Se apãrã, di-sociazã prietenia de ideologie, revine cu jus-tificãri noi în fraze într-adevãr greoaie, lip-site de strãlucire ºi fluiditate, dar exacte. E.Lovinescu le gãsea lipsite de orice condiþieesteticã modernã (stil „tardigrad ºi muge-gãit“; „un singur lucru i-a lipsit: arta scrisu-lui“). G. Cãlinescu remarcã firea lui „bãnu-itoare, îndãrãtnicã“ ºi crede cã naþionalistulSlavici „nu face o politicã naþionalistã, ciuna de compromis“. Ceea ce este adevãrat.Nici Tudor Vianu nu gândeºte altfel desprerealistul poporan Slavici. Are, adevãrat, me-ritul de a fi folosit, înaintea lui Creangã,limba þãrãneascã, dar scrisul lui ar fi lipsitde „seducþie verbalã ºi imaginativã“. Cei-lalþi critici ai generaþiei au cam aceeaºi pã-rere despre Slavici care dã tuturor, prin scri-sul lui laborios ºi ticãit, impresia unui spiritvechi, inadaptabil, plin de hachiþe ardele-neºti. Este în mod cert un adversar al forme-lor fãrã fond nu atât din raþiuni teoretice, câtprin natura ºi prin educaþia lui în spiritulclasei din care provine.

Portretul lui intelectual ºi moral nu-i, to-tuºi, atât de simplu pe cât îl prezintã adver-sarii sãi. Când îi citeºti cu atenþie memoria-listica ºi articolele politice (unde existã maitotdeauna o notã personalã), deduci cã IoanSlavici din Podgoria Aradului (þinutul luiimaginar!) nu-i atât orgolios, cât încãpã-þâ-nat, meticulos, decis sã-ºi impunã punc-tul de vedere. Încetineala gândului ascundedorinþa de a fi profund ºi convingãtor. Nu-iun doctrinar, ca Eminescu, ºi nu este famili-arizat cu marile concepte, ca Maiorescu. Ci-teazã într-un rând pe Schopenhauer, dar re-ferinþa este întâmplãtoare. Demonstraþia luise bizuie mai mult pe filosofia de existenþãþãrãneascã ºi pe morala comunã: asta se face,asta nu se face, aºa e bine, altminteri nu. În ar-ticolele despre strãini (cu precãdere despreunguri) îºi pãstreazã cumpãtul, nu are dera-paje naþionaliste, xenofobe. Nu-i fanatizat,vreau sã spun, cum sunt mulþi publiciºti înepocã, ºi în mai multe rânduri el denunþã înstilul sãu potolit, dar ferm, discriminãrilerasiale. Este, prin firea lui ºi, probabil, prin

4

Eugen Simion

educaþia primitã într-o comunitate mixtã,un om conciliant. Are în tot ce scrie o anu-mitã sfialã, ºi încetineala spiritului de cares-a tot vorbit porneºte, probabil, de aici. Nuare, în mod sigur, umor ºi, în polemicelesale, nu ºtie sã mâ-nuiascã arma ironiei,arma predilectã a lui Maiorescu ºi, în ge-nere, a junimiºtilor.

Federalistul Slavici nu-i, apoi, un spiritvizionar precum prietenul sãu Eminescu,nu vede problemele de sus ºi nu gândeºteprofetic. Prevede, mai degrabã, pe termenscurt ºi are în vedere latura practicã a lucru-rilor. Stilul lui este, de aceea, sfãtos, bãtrâ-nesc, repetitiv, fãrã vorbe alese. Pare sincerîn convingerile sale nestrãmutate ºi, în pole-micele pe care le poartã cu gazetarii unguriºi români, nu ridicã decât rareori glasul. Ebãnuitor faþã de bizantinii, neserioºii, agita-þii regãþeni ºi, când vrea sã-i umileascã, leaminteºte cã Transilvania le-a trimis un lu-minãtor ca Gheorghe Lazãr ca sã dovedeas-cã faptul cã, mai strãlucitor decât soarele

Bizantului, este soarele Apusului ºi cã înlimba româ-neascã se pot întrupa formelefrumoase... Substratul acestei remarci estecã Ardealul a adus, prin Viena, lumina laBucureºti ºi, dacã azi româ-nii au progresat,au progresat datoritã acestei influenþe bine-fãcãtoare... Din Transilvania a pornit, aºa-dar, procesul de regenerare culturalã, scriehulitul Slavici, ºi în bunã parte el spune ade-vãrul dacã ne gândim la acþiunea ªcolii Ar-delene... E supãrat, dar, pe cei care propagãspiritul de rãzvrãtire ºi este supãrat pe fap-tul cã românii, în genere, au slãbiciunea de avedea în toate rãul, numai rãul:

„Bunã þarã România, care-i suportã peunii ºi pe alþii, ºi merge încetul cu încetulînainte. Mai ºtie însã þara aceasta bunã ºi al-tceva. Având odatã particulara slãbiciunede a vedea în toþi ºi în toate numai rãul,foarte uºor ajungem sã generalizãm rãuta-tea. Dacã se întâmplã, ceea ce pretutindenise poate sã întâlnim în calea noastrã: unpreot beat, noi nu-l ascundem ca sã nu-l mai

5

Slavici ºi strategia moderaþiei (III)

vadã ºi alþii ci strigãm în gura mare cã popiisunt beþivi toþi. Dacã vreun învãþãtor vor-beºte alandala, încurcã minþile oamenilor,strigãm cã învãþãtorii toþi propagã spiritulde rãzvrãtire. Dacã vreun judecãtor cade înispitã ºi calcã alãturea cu legea, noi strigãmcã nu existã în þarã justiþie. Dacã vreun ne-guþãtor care din întâmplare e evreu, e prinscu ocaua micã, strigãm cã toþi neguþãtorii ºimai ales toþi evreii sunt niºte pungaºi. Dardacã vreun om care face parte din partidulliberal ori unul care face parte din cel con-servator, abuzeazã de poziþiunea sa ºi faceceea ce n-ar trebui sã facã, iatã-ne pe deplinconvinºi cã atât liberalii cât ºi conservatorii– ca sã nu mai vorbim ºi de cei democrati-zaþi – nu sunt în adevãr decât niºte tovarãºifãcãtori de rele. Nu avem sã ºtim cã rãutateanu e nici în popã, nici în învãþãtor, nici în ne-guþãtor, ori în evreu, ci în omul ce ni se pre-zentã ca popã, învãþãtor, neguþãtor orievreu. Urmarea este cã face pe toþi liberaliiori pe toþi conservatorii, fie ei chiar ºi demo-craþi – pãrtaºi la vina unuia singur. Am

ajuns cã e un adevãrat merit sã nu mai faciparte din nici un partid ºi mult n-o sã maitreacã pentru ca oamenii sã-ºi punã pe car-tea de vizitã – nu «fost prefect», nici «fostministru» ci «cetãþean în adevãr adevãrat,care nu face parte din nici un partid». ªiþara, bunã cum e, o suportã ºi acesta. Vorbae numai cã mergând aºa înainte, ne pierdemîncrederea în noi înºine, ne socotim maislabi ºi mai rãi decum în adevãr suntem ºise sporesc între noi cei ce pierd nãdejdea cãvom mai putea vreodatã sã ne îndreptãm.“

G. Ibrãileanu vorbeºte în termeni maimoderaþi de spiritul de cârtire al românilor,alþii le reproºeazã cã sunt oameni de vorbe,nu de fapte, în fine, scriitorul român, în ge-nere, suspecteazã naþia lui cã vorbeºte multºi face puþin, de mântuialã. Slavici este, dinacest punct de vedere, mai ponderat în ju-decãþi ºi, chiar în erorile sale politice, credecã româ-nii vor reprezenta un factor de cul-turã ºi stabilitate în Europa centralã.

4 iulie 20106

Eugen Simion

7

Dintre comentatorii cãrþii lui AdrianMarino, Viaþa unui om singur (Polirom,2010), pe care i-am citit, doar trei abordeazãºi citadinismul manifest al autorului, însoþitobligatoriu de un antiruralism înrãit. Pro-blemã care, se înþelege, este abordatã pe fon-dul mai larg al opiniilor sale despre Româ-nia comunistã ºi despre aceea de dupã 1990.Ion Pop, în România literarã (12/2010), sinte-tizeazã ideile în chestiune ale lui AdrianMarino, nu fãrã a-i remarca excesele: „Deloc«tradiþionalist», Adrian Marino vitupereazãcontra «pãºunismului», blameazã tradiþiaruralã, þãrãneascã, a societãþii, culturii ºi li-teraturii române, pe seama cãreia pune omare parte dintre pãcatele naþionale grave –individualismul, lipsa de solidaritate, tran-zacþionismul, conservatorismul retrograd –în parte cu dreptate, altãdatã exagerând ºifiind profund nedrept faþã de valorile aces-tei tradiþii; priveºte chiar de foarte sus peintelectualii de primã generaþie, cei veniþi«de la coada vacii», consideraþi a fi prizo-nierii unor tipare anacronice.“ O mai apã-satã detaºare de antiruralismul lui AdrianMarino aratã Raluca Dunã, în Observatorcultural (262/2010); „A. Marino e convins:rãul provine din conservarea structurilorrurale, arhaice ale poporului român. Auto-rul Vieþii are o declaratã oroare faþã de þãran-

ul român, specimen venal, lipsit de spiritu-alitate ºi demnitate, interesat doar de supra-vieþuirea proprie. Un exemplu revelator: întimpul domiciliul obligatoriu la Lãteºti, esteironizat de un þãran care îl întreabã la ce îifoloseºte sã planteze flori. Foarte lezat, Ma-rino recunoaºte cã îi vine sã îi dea cu ceva încap, la propriu, acestui individ rudimentar.Ideologul liberal nu agreeazã nici literaturacu þãrani, satele româneºti «improvizate»,miturile noastre «criminale» etc. – idei carecirculã liber în unele medii culturale cita-dine, animate de un spirit demitizator înalb-negru. Recunosc ca aici m-a ºocat celmai tare Marino, prin neaºteptata superfi-cialitate cu care judecã o întreagã istorie ºicivilizaþie, fãrã sã aducã nici un argumentistoric sau moral valabil, în plus, fãrã sãcunoascã deloc specia incriminatã, în spiri-tul eseistic veleitar pe care îl detestã la alþii.Pânã la urmã, atât timp cât nu poþi rãs-punde unei ironii cu o altã ironie (ceea ce semai întâmplã chiar ºi în lumea înapoiatã alui Moromete), cât timp nu poþi gãsi o limbãa dialogului cu Strãinul, oricât de diferit ºide rudimentar ar fi acesta, nu cred cã te poþinumi decât ideolog, nu ºi practicant al libe-ralismului.“

ªi Gheorghe Grigurcu, în articolul sãuDrama identitãþii, din România literarã

Cronici literare

Iordan DATCUContrapunct critic la o temãdin "Viaþa unui om singur"

de Adrian Marino

Adrian Marino's opinions (in his book of memoires "Viata unui om singur", 2010 - "The Life of aLonely Man") about Romanian rural traditions pertain to a "isolated citizen" (as he defines him-self), to a person who lacks social experience. We approve his statements about a modernized andcivilized Romania, but we believe that our Europeanization need not be accompanied by disdain-ing the values of our identity.Keywords: Adrian Marino, Romanian rural tradition, "isolated citizen", modernization, identity.

Abstract

8

Iordan Datcu

(29/2010) constatã la Adrian Marino detes-tarea, între altele, a lumii rurale ºi a tradiþi-ilor ei: „Nu se salveazã de la dezastru nicifolclorul, decimat alãturi, încã o datã, depoezia în genere, cãci România nu se cade afi «în nici un caz etern folcloricã, poeticã,orfic㻓.

Dar, cum spuneam, ruralismul sãu este ocomponentã a þãrii, pe care o portretizeazãastfel, într-unul din cele mai caustice capi-tole ale cãrþii, Altã Românie: „N-are sens sãnu fiu sincer mãcar cu mine însumi pânã lacapãt: nu-mi place þara în care trãiesc.Nu-mi place România, mai ales cea actualã,dupã decenii de comunism. Nu-mi place dealtfel nici România profundã, «eternã»;«istoricã» cum vrem sã-i spunem. Este pri-mul impuls, echivalent cu o clarificare ideo-logico-socialã definitivã, la sfârºitul uneivieþi. Într-o þarã care mi-a luat, de fapt, totulºi nu mi-a dat în schimb nimic. O spun dinnou ne faþã: pe aceastã Românie, categoric,n-o iubesc.“ Sunt aci date care nu pot fi con-testate. România comunistã i-a rãpit mulþiani de libertate: 16 ani de detenþie politicã ºide deportare în satul Lãteºti din Bãrãgan(1949-1963), ani de condamnare fiindcã fu-sese participant la cercul ilegal de studii alTineretului Universitar Naþional-Þãrãnist.Cealaltã Românie, cea de dupã 1990, în careºi-a pus mari speranþe, l-a dezamãgit prinstatul ei „nonfuncþional, centralizat, parazi-tar“, prin ocuparea, de cãtre nomenclaturacomunistã, a posturilor importante, prinparlamentul care prin „absenteismul sãucronic a devenit aproape o parodie“; prinmentalitatea etatistã ºi „socialistã“, prinspiritul improvizatoric, prin lipsa voinþeipolitice efective de schimbare, prin para-zitismul social, prin improvizaþie ºi fuºere-alã, prin populism ºi egalitarism, prin lipsade democraþie realã. Aspiraþia sa de a vedeao Românie modernã, civilizatã, bogatã,europenizatã este la tot pasul contrazisã.

Una dintre tarele acestei Românii, asupracãreia revine mereu, este persistenþa tradi-þiei rurale, þãrãneºti, a societãþii, culturii ºiliteraturii române. Sunt, în cartea sa, celemai dure atacuri, din câte s-au exprimatpânã acum, la adresa satului, a þãranului

român. Mândru cã, prin familia sa, este cita-din de douã secole, cã familia sa este men-þionatã în Arhondologia Moldovei, de Con-standin Sion, Adrian Marino nutreºte o urã,nu este exagerat sã spunem, visceralã, îm-potriva tradiþiilor rurale româneºti. „Res-pingem, scrie el, ºi concepþia unei Româniidefinitã ca un imens «Muzeu al satului», cao «rezervaþie folcloricã a Europei». Falsulfolclor, falsele «meserii tradiþionale» fac ra-vagii. Suntem în umbra kitschului înfloare“. Revenind asupra amintitului mu-zeu, scrie: „sã elogieze cine vrea «Muzeulsatului». Nu l-am vizitat ºi nu-l voi vizitaniciodatã.“ Detestã unele realitãþi româ-neºti: „Dacã grãtarul cu mititei, þambalagiiiºi lãlãitul «rapsozilor populari» sunt ade-vãratul popor român, declar pe faþã ºi cutoatã sinceritatea: nu fac parte din acestpopor primitiv, cu zurgãlãi ºi beþii cupoºircã.“ Aspecte detestabile, e adevãrat,aºa cum este tot atât de adevãrat cã a reducecultura popularã la atât înseamnã a comiteo simplificare de neiertat.

ªi-l asociazã pe Emil Cioran care spusesecã „Nu putem rãmâne eternii sãteni ai isto-riei.“ Þãrãnimea românã este, cum spu-neam, mereu þinta atacurilor, ea fiind, înviziunea lui Adrian Marino, „vicleanã,ºireatã, hrãpãreaþã, slugarnicã, mereu încli-natã spre hoþie“. Ea a influenþat decisivasupra specificului românesc: „Ura ances-tralã a «strãinului», a «evreului», exprimatãºi în folclor, demonstreazã încã o datã careeste adevãratul specific românesc, cel ru-ral.“ Realizând cã reproºurile sunt totale,încearcã unele atenuãri, unele justificãri denaturã istoricã: „ªtiu bine cã în acest mod eas-a salvat, a supravieþuit «terorii istoriei».Dar efectele au fost, sunt ºi rãmân catastro-fale.“ Contactele directe, cu þãranii, în închi-soare sau la Lãteºti, sunt sporadice ºi suntcomentate în aceeaºi notã, de detestare. Peþãranii anticolectiviºti din închisoare, pen-tru care te-ai fi aºteptat sã aibã înþelegere,dacã nu sã fie solidar cu ei, îi detestã pentrucã nu trec dincolo de restitutio in integrum,fiindcã nu se ridicau deci la convingerileliberale ale ideologului politic Marino.

Tarele României ceauºizate sunt puse ºi

9

Contrapunct critic

ele tot în seama þãrãnimii: „totul «se trage»de la structurile mentale þãrãneºti alepoporului român“. Se înþelege din evocareaacestor tare morale cã nici pentru creaþiaspiritualã a þãranului român nu are Marinovreo apreciere pozitivã: „Cele câteva «mi-turi naþionale» sunt de fapt, ori de origine ºicirculaþie balcanicã (Meºterul Manole) ori decapitulare, mãrturisitã, evidentã, în faþaistoriei, pe care nimeni nu are nici o intenþies-o înfrunte.“ Reproºul cã Meºterul Manolecirculã ºi în Balcani nu este relevant în sine,pentru cã, o spun atâþia comparatiºti,esenþial este nu unde a apãrut întâi ºi undecirculã un mit, ci unde s-a realizat el artisticplenar. Încã de la M. Eminescu ºtim cã„Ceea ce e original (se referea la basme) emodul de a le spune, e acel grai românesc cucare se îmbracã ele, sunt modificaþiunilelocale, potrivit cu spiritul ºi datinile noas-tre.“ Ideea a fost împãrtãºitã ºi de MirceaEliade, care a extins problema de la folclorla cãrþile populare: „Ceea ce ne intereseazãeste mai puþin istoria rãspândirii unuimotiv folcloric sau a unei cãrþi populare, câtsensul care poate sã-l aibã prezenþa sauabsenþa unei astfel de cãrþi în literaturanoastrã.“ Citat reprodus de Adrian Marinoîn Hermeneutica lui Mircea Eliade, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 452. Sã adãu-gãm cã în Meºterul Manole contribuþiile ori-ginale nu sunt doar de expresie, ci ºi destructurã, balada româneascã fiind singuracare are în centru nu construirea unui pod,ca la bulgari, sã zicem, ci a unei mãnãstiri.Cercetãtori români de seamã, precum Du-mitru Caracostea, Petru Caraman, OvidiuBârlea ºi Ion Taloº, sunt unanimi în afir-marea cã tema Meºterului Manole a atins încultura popularã româneascã cea mai înaltãcotã de realizare artisticã.

Respingerea civilizaþiei populare româ-neºti este la Marino globalã: „toate tendin-þele, tradiþiile ºi cutumele acestei civilizaþiipatriarhal-rurale“. Civilizaþie cu urmãrigrave, fiindcã din ea „provine întreg etnicis-mul, þãrãnismul, naþionalismul, ura strãinu-lui ºi lipsa de memorie istoricã, înlocuitã cuo simbolicã – de altfel minimã – de figurilegendare.“

Nici Mioriþa nu se bucurã de mai multãsimpatie din partea sa, ea fãcând parte dincategoria celor de „capitulare, mãrturisitã,evidentã, în faþa istoriei, pe care nimeni nuare nici o intenþie s-o înfrunte. În definitiv,care este raportul real de forþe în Mioriþa?Doi la unul. Deci partida putea fi jucatã.Nu-i pretind pãstorului sã fie nici Rambo,nici Ranger. Dar o minimã rezistenþã puteasã opunã. Nu mã regãsesc nici în aceastãpasivitate incorigibilã. Pot sã-i dea cele maisofisticate explicaþii (Mircea Eliade, «litur-ghie» cosmicã? etc.). Toate sunt trase de pãr,pentru a salva o laºitate congenitalã, ireme-diabilã – ºi dupã mine cel puþin – con-damnabilã.“ Numai cã în Mioriþa nu estevorba de nici o „partidã“, pentru cã totuleste pus sub semnul eventualului: „ºi de-o fisã mor“ (spune varianta V. Alecsandri, carenu este singura de luat în seamã, absenþaconsiderãrii variantei colindã a celebrei cân-

tãri fãcând ca afirmaþiile de mai sus sã suneîn gol. Încã un motiv are sã nu-i placã Mio-riþa: nu este valoare europeanã. „Nu recu-nosc, scrie Marino, în Mioriþa un exemplaral faunei europene.“ ªi atunci, ne întrebãmnoi, de ce au fost fãcute cele 123 de traduceriale ei în cele mai diverse limbi: în francezãde 18 ori (Jules Michelet în 1854, AngePechméja în 1862, Antonin Roques în 1865,Jules Brun în 1896, Jean Rousselot în 1985,Paola Bentz Fauci în 1995 º.a.), în germanãde 14 ori, în englezã de 9 ori, în maghiarã de10 ori, în spaniolã de 5 ori.

O altã componentã a creaþiei româneºtipe care o detestã este lirismul ei: „fibra etni-cã profundã a poporului român – tracã,orficã sau altfel – este eminamente liricã“.Dacã privim ansamblul creaþiei populareromâneºti constatãm cã ea este alcãtuitã ºidin 400 de subiecte de cântece bãtrâneºti(balade), din 600 de tipuri de basme, din6000 de legende. Respinge doina plurimile-narã cântatã din fluier „lângã o turmã demioare“, „cântecul din frunzã“, lirismul îngenere, fie el al poeziei populare, fie alpoeziei culte.

Detestarea lirismului popular apare cufermitate în Viaþa unui om singur. Cu câtevadecenii în urmã pãrerea lui în aceastãchestiune era cu totul alta. În 1967, recen-zând, sub titlul foarte sugestiv, Valoareapoeziei populare (în Contemporanul, 24 martie,p. 3), Antologia de poezie popularã a lui LucianBlaga, subscrie opiniilor acestuia, din Spa-þiul mioritic, mai precis din capitolele Despredor ºi Pitoresc ºi revelaþie. „Deosebit deinteresante – scrie Marino – fragmentele se-lecþionate de Lucian Blaga care pledeazãpentru teza stilizãrii existenþei, în sensulunei viziuni româneºti a lumii de nuanþãesteticã. Ni se pare a întâlni în aceastãAntologie unele din dovezile cele mai con-cludente. Poezia popularã (cum vom vedeaimediat) este infuzã de valori estetice ºi deinstinctul acestor valori. Unele rafinamentepopulare sunt de-a dreptul surprinzãtoare.“Marino decupeazã mai multe citate ºi le co-menteazã extrem de favorabil. Iatã comen-tariul sãu dupã versurile „Aºa merge defrumos/ Gândeºti cã scrie pe jos“; „Pentru

poetul popular gestul de a scrie capãtã sem-nificaþii, demnitãþi ºi rafinamente rare, ºiconstituie o bucurie a spiritului a gãsi înAntologia lui Lucian Blaga nuanþe atât deelevate. Asimilarea dorului – sentimentulromânesc cel mai profund – cu actul atât despecializat, cultivat ºi complicat al intelectu-lui care este scrisul, þine de o înaltã ierarhiede valori, de care putem sã ne mândrim pedrept cuvânt.“ Ce s-a întâmplat în percepþialui Adrian Marino asupra liricii popularedin 1967 pânã în 2000, când ºi-a încheiatcartea de acum? A parcurs drumul de la oadmiraþie fãrã fisurã pânã la, regretãm cãtrebuie sã folosim termenul, bãºcãlia deacum, tarã comportamentalã care crede cãeste a poporului român, pe care nu oste-neºte s-o vestejeascã, ºi de care uzeazã dinplin el însuºi în nu puþine pagini ale cãrþiisale, cu deosebire în cele despre „jungla«vieþii literare»“, pagini doldora de nedrep-tãþi.

Folcloriºti, etnografi, sociologi, câþi aparîn cartea sa ºi care au cercetat tradiþiilerurale româneºti, nu se bucurã de simpatiasa. Câþiva comentatori ai cãrþii au remarcatcã nu spune nimic despre opera de sociologa lui Mircea Vulcãnescu, acesta fiind pre-zentat, în închisoare, ca un muribund. Alocuit mulþi ani la Cluj. Sã nu fi auzit demari personalitãþi ca Romuluus Vuia ºi IonMuºlea? Mihai Pop este detestat pentru suc-cesul sãu în mediile ºtiinþifice strãine: „Alþiiexploatau relaþiile externe doar în interespur personal. Un formidabil specialist alacestei metode a fost, în epocã, Mihai Pop.În þarã, n-a publicat nici o singurã carte. Darprintr-o gamã vastã de relaþii, colaborãri(Semiotica), de pildã, a putut trece, în strãi-nãtate, drept o mare somitate ºtiinþificã. Unbluf absolut, extrem de eficace totuºi.“Uitând sã controleze ceea ce afirmã cufiºierele bibliotecilor, autorul acestui denunþn-a aflat cã Mihai Pop era autorul a treicãrþi: Îndreptar pentru culegerea folclorului(1967), Obiceiuri tradiþionale româneºti (1976)ºi Folclorul literar românesc (1976, în colab. cuP. Ruxãndoiu), la care trebuie adãugatãcolecþia pe care a coordonat-o, Folclor dinÞara Loviºtei (1970). Ar mai fi de adãugat

10

Iordan Datcu

ceva: acea „gamã vastã de relaþii“ a folosit-opentru a face cunoscute tradiþiile româneºtiprintre cercetãtorii strãini, pe unii convin-gându-i sã vinã în România pentru cerce-tãri, câþiva chiar dând curs invitaþiei, cumau fost Jean Cuisenier ºi Gail Kligman, ca sãdãm doar douã exemple. Nici strãinii careau cercetat satul românesc nu-l încântã: „Nunumai cã nu mã încântã curiozitatea unorantropologi americani pentru folclorul ºistructurile rurale din Maramureº, sã spu-nem. Dar ea nu dovedeºte, de fapt, decâtaceeaºi mentalitate de exploratori ai unortriburi africane, de pildã, dar altfel locali-zate. Dacã au venit la noi, este fiindcã esteceva mai «aproape», mai «comod» etc. CIAincludet.“ Afirmaþii neacoperite, cum esteaceea de la sfârºitul citatului. Se pot daexemple de cercetãtori strãini care au venitcu un interes real pentru fenomenul româ-nesc, cum au fost numeroºii strãini care auvoit sã vadã la faþa locului cercetãrile socio-logice ale ºcolii D. Gusti.

Respinge, de asemenea, publicaþiile strãi-ne care prezintã o Românie ruralã: „Dincare cauzã când observãm cã României i seconsacrã, în continuare, numere mono-grafice, în reviste specializate de etnografie(de ex. Ethnologie française, nr. 3/1995), bal-canisticã, folcloristicã etc. încercãm o maredezamãgire. Înseamnã cã aceasta este ima-ginea predominantã în Occident, în comu-nitatea ºtiinþificã internaþionalã. La care seadaugã Dracula, cimitirul vesel de laSãpânþa ºi alte kitsch-uri folclorice.“

ªi totuºi, are o bunã pãrere despre unsociolog român, Paul Petrescu, care i-a fostcoleg la Liceul Militar de la Iaºi: „Singurulcare a dat o contribuþie culturalã realã a fostPaul Petrescu, serios ºi de valoare, autor delucrãri meritorii de etnografie.“ Când s-auvãzut, în 1990, în SUA, scrie Marino, „vor-beam un limbaj comun“. Sigur e cã nuaveau un limbaj comun pe tema tradiþiilorrurale româneºti, despre care Paul Petrescua publicat vreo douãzeci de cãrþi, cãrora,este cert, le-a rãmas credincios. I-a cititAdrian Marino cãrþile? Nu se vede nicãieri.Aºa cum nu se vede cã ar mai fi citit cãrþi aleunor etnografi ºi folcloriºti români. I-a igno-

rat, aºa cum a ignorat literatura pro-priu-zisã, Marin Preda ºi Nichita Stãnescufiind, pentru el, doar nume. N-a memoratniciodatã vreo poezie ºi nu i-a plãcutteatrul. Opinii despre mit ale lui MirceaEliade, pe care le-a examinat, în cartea citatãde noi mai sus, sunt uitate cu totul, el fiindcitat, pentru a fi combãtut, pentru ceea ce ascris despre Mioriþa. A judeca folclorulromânesc doar dupã „lãlãielile“ lãutarilor –cine ºtie ce lãutari, fiindcã ºi aceºtia sunt tal-entaþi sau nu – înseamnã a emite doar sim-ple impresii. Fiind vorba despre ei, sãamintim cã George Enescu i-a studiat cumare atenþie ºi de la unul dintre cei celebri,Cristache Ciolac, a transcris, dupã dictat, 43de hore, sârbe, doine. Muzica popularã – ascris marele compozitor –„este rafinatã încel mai înalt grad ºi de o bogãþie denecrezut“. În gusturile muzicale ale luiAdrian Marino n-au avut loc, alãturi deIrving Berlin, Cole Porter, George Ger-shwin, L. Bernstein ºi L. Amstrong, ºi cânte-cele lãutarilor români. Constantin Brãiloiu,bun cunoscãtor al muzicii europene, i-a stu-diat cu mare atenþie.

Recunoaºtem cã de câteva ori AdrianMarino se exprimã nuanþat în chestiuneacare ne preocupã, în sensul cã nu detestãîntreaga culturã popularã. Încã în Politicã ºiculturã denunþa fenomenele negative carealterau fondul autentic al culturii populare:„Din dorinþa de a le cultiva în spirit festivistºi de un populism ieftin, de operetã politicã,gen Cântarea României, se ajunge la falsifi-carea, mai totdeauna grosolanã, a folcloru-lui autentic. De unde invazia de kitsch fol-cloric, de un prost gust strident ºi penibil.“

Opiniile lui Adrian Marino despre tradi-þiile rurale româneºti sunt ale unui „citadinizolat“ – cum se autorecomandã, ale unuipersonaj lipsit de experienþã socialã, cumiarã recunoaºte cã a fost, ale unui ins retrasdin societate.

Îi împãrtãºim întru totul opiniile despreo Românie modernã, citadinã, civilizatã ºiprosperã, dar nu credem cã europenizareanoastrã trebuie sã fie însoþitã, în mod obli-gatoriu, de detestarea a ceea ce avem speci-fic, valoros specific, valorile spirituale iden-titare.

11

Contrapunct critic

12

Existã cercetãtori care scotocesc arhivelepentru a ne feri de judecãþi pripite. Fãrãdocumente, istoria literarã ar deveni unîndemn la inculturã. Sigur, e nevoie sã neridicãm deasupra evenimentelor, sã extra-gem legitãþile care le guverneazã, sã des-coperim valorile specifice unei epoci. Darînainte de a discerne faptele, trebuie sã lecunoaºtem. Opera nu spune întotdeauna totdespre climatul literar. Ascunde în loc sãreveleze. Înºealã mai mult decât lãmureºte.De aceea, o cunoaºtere de profunzime nece-sitã rãsfoirea presei. În coloanele perio-dicelor se desfãºoarã polemicile ºi se cristal-izeazã direcþiile. Fãrã sondarea publicisticii

nu se poate scrie o istorie credibilã a litera-turii române de la 1830 încoace. Dacã pro-cedãm altminteri, riscãm sã producem con-fuzii ºi sã acreditãm lucruri false. Eroarea deneiertat a oricãrei priviri retrospectivã ar fiaceea de a considera cã toate curentele suntuniforme, cã nu existã tendinþe divergenteîn interiorul acestora, cã toate trãsãturile potfi subsumate aceluiaºi principiu.

Ceea ce face Gabriela Omãt în Moder-nismul literar românesc în date (1880-2000) ºitexte (1880-1949) vine tocmai ca o apãrare adiversitãþii. Dupã cum reiese din cronologiaºi antologia de faþã, problema esenþialã nuconstã în inadecvarea denumirii generice.Altceva constatãm. În primul rând, moder-nismul are o biografie, cu multiple mutaþiisemantice. În al doilea rând, de la un dece-niu la altul, aproape fiecare scriitor, criticsau gazetar poartã în manierã propriepãlãria modernã: nu prea întâlnim citiri uni-voce ale conceptului. În al treilea rând, dupãabandonarea realismul socialist ºi a iviriigeneraþiei ºaiseciziste, modernismul interbe-lic (cu sincronismul aferent) reprezintã unetalon artistic ºi argument împotriva exa-gerãrilor autohtoniste. De altfel, dacã ur-mãrim liniile directoare ale celor douã vo-lume, sesizãm cã termenul dominã câmpulbãtãliilor literare româneºti de aproximativ120 de ani: „I. 1880–1889: Emergenþa uneiobsesii a termenului «modern»; II.1900–1910: Începuturile specializãrii «mod-erniste» a noþiunii de «modern»; III.1911–1924: «Modernism pe toate liniile».«Modernismul» înþeles ca descãtuºare aformelor literare; IV. 1925–1935: Coagulareaunei fizionomii contradictorii a moder-nismului. Modernismul devine instrumentcanonic ºi reper al conºtiinþei literare.«Modernisme» concurente: Sburãtorul,avangarda. «Modernitãþi contramoder-niste»: Gândirea, generaþia ’27; V. 1936–1944:Modernismul învingãtor ºi declinant; VI.1945–1955: Dezintegrarea ºi demonetizareasociologist vulgarã a modernismului. Cano-nul politizat substituie canonul estetic; VII.

George NEAGOE

Apãrarea ºi ilustrarea

modernismului

This is a book-review about the 1st and the 2nd

volume from the anthology and chronology"Modernismul literar romanesc in date (1880-200) si texte" (1880-1949) ("RomanianLiterary Modernism in Data and Texts") byGabriela Omãt. This is a very useful instru-ment for reassessing this current and its influ-ence in Romanian culture. The work gathersthe most important information excerptedfrom publications. We can find here manypolemics, the concept’s semantic changes anda series of texts that might clarify the contro-versies and less known aspects.Keywords: Gabriela Omãt, Romanian Mo-dernism, Traditionalism, anthology, chronolo-gy, polemics, aesthetic criticism, militant cri-ticism.

Abstract

* Modernismul literar românesc în date (1880-2000) ºi texte (1880-1949), Bucureºti, Institutul Cultural Român,2008, vol. 1, 676 p., vol. 2, 424 p.

13

Apãrarea ºi ilustrarea modernismului

1956–1979: Resurecþia modernismuluiprintre «dezgheþuri» ºi redogmatizãri. Re-validarea lui, ca grilã canonicã, în deceniileºapte ºi opt, între rezistenþã ºi compromis;VIII. 1980-2000: Reacþiunea «protocronist㻺i insurecþia «postmodernistã» contra estab-lishmentului postdecembrist, culminaþie acanonuli modernist“ (p. 12).

Gabriela Omãt propune o periodizarecare va suferi doar mici amendãri. Avem unreper de neocolit dacã vrem sã rescriemdinamica modernismului. Sunt convins cãdemersul este inevitabil. Mai ales cã istoriileliterare de neocolit ne lipsesc. Într-un articoldin „Observator cultural“ (O istorie politicã aliteraturii vechi, nr. 284, 2010, p. 10), BogdanCreþu susþinea, cu privire la istoria litera-turii, cã „eºecul lui Nicolae Manolescu mar-cheazã declinul unui gen care îºi pãstrase, încultura noastrã, o anacronicã autoritate“.Autoritate? Nici vorbã. Niciodatã n-a fostaºa, dat fiind cã ne lipsesc asemenea instru-mente care dau mãsura stabilitãþii ºi a per-formanþei unei culturi. Sã ne gândim la bi-blia criticilor ºaizeciºti – Istoria... lui G. Cã-linescu. N-a fost editatã vreme de 41 de ani.Influenþa ei nu s-a manifestat în afara me-

diului intelectual. Apoi, istoriile literare uti-lizabile se numãrã pe degetele de la o mânã,iar E. Lovinescu, pe de o parte, ºi Vianu,Cioculescu ºi Streinu, pe de alta, au alcãtuit,de fapt, culegeri de studii. Un lucru s-arputea sã se schimbe în curând. Nimeni nuva fi în stare sã elaboreze de unul singur oistorie de la origini pânã în prezent. Mono-grafiile curentelor vor înlocui integralitatea.Va fi o istorie feliatã, de la romantism lapostmodernism. Cazul modernismului va ficel mai uºor de rezolvat, de vreme ce avemla dispoziþie mare parte din documentaþie.

Nu-mi propun sã ºubrezesc periodizareaîntocmitã de autoare, fiindcã reprezintãrezultatul unei munci minuþioase, în urmacãreia s-au decantat câteva principii decoagulare a cronologiei. În schimb, mã in-tereseazã douã secþiuni care, pânã la carteaGabriela Omãt, au fost insuficient explorate.Mã refer la deceniul cuprins între 1910 ºi1920 ºi la modernismul ultimei sincronizãri(1940–1947).

În preajma declanºãrii Primei Confla-graþii Mondiale, se pare cã estetizanþii con-vieþuiau cu apãrãtorii tendiþei naþionale (cumo numeºte G. Cãlinescu), sãrbãtorind totuºivictoria asupra adversarilor literari. CândFranþa istoricizase „ºcoala lui Mallarmé“,Ovid Densusianu afirma – într-o anchetãrealizatã de Mihail Cruceanu pentru revista„Rampa“ (la finalul lui 1911) despre cu-rentele ºi miºcãrile literare – cã moda poet-icã dominantã o constituie „simbolismul –sau modernismul, cum i se mai zice cu uncuvânt mai puþin potrivit“ (p. 394). Di-rectorul de la „Vieaþa nouã“ nu explicã de cenu suprapune cei doi termeni, dar e clar cãsimbolismul înseamnã, în opinia sa, o formãde modernizare a culturii. O precizare pre-þioasã oferã întemeietorul Institutului deFilologie ºi Folclor cu privire la imposibili-tatea literelor româneºti de a duce o exis-tenþã insularã în Europa: „Prin victoria sim-bolismului se va înþelege încã o datã cã li-teratura unei þãri nu se poate izola de curen-tul de idei care însufleþeºte alte literaturi“(p. 394).

Tot la sondajul lui Mihail Cruceanu rãs-punde ºi Mihail Dragomirescu. Fostul dis-

14

George Neagoe

cipol al lui Titu Maiorescu grupeazã miº-cãrile literare în funcþie de publicaþiile carele promoveazã. Opþiunea nu se dovedeºteneîndreptãþitã, þinând cont cã actorii princi-pali ai disputelor erau directori de gazete:„Nu mai departe de acum câþiva ani eraupatru curente. De altfel, în prefaþa calen-darului Socec din 1908 eu le-am arãtat lãmu-rit. E curentul naþionalist reprezentat prin d.Iorga ºi Neamul românesc literar, e curentulpoporanist cu Viaþa româneascã ºi Luceafãrul,e curentul simbolist reprezentat prin Densu-sianu ºi Vieaþa nouã ºi al patrulea e curentulaºa-zis criticist, pe care l-a condus eu. Acestdin urmã curent a rãmas oarecum învinspentru un moment“ (p. 395).

Una dintre surprizele majore ale anului1911 este apariþia, în „Convorbiri literare“, aunui material redactat de E. Lovinescu:Criza actualã a literaturii noastre. Revelaþiaacestui material constã atât în analogia –mutatis mutandis – cu momentul 1946, cât ºiîn persoana semnatarului. Titlul rãmâneºocant pentru condeiul celui situat de CamilPetrescu „sub zodia seninãtãþii imperturba-bile“, dar ideile vehiculate aratã opþiuneafermã pentru modernizarea literaturii noas-tre. Cred cã modernizare descrie mai bineactivitatea lovinescianã de dupã 1919. ªiasta din cauza faptului cã directorul „Sbu-rãtoului“ s-a strãudit sã alunge sãmãnã-torismul. Or, aceastã luptã împotriva rural-ismului, l-a împins cãtre susþinerea prozeiurbane. În fond, e vorba despre o schimbaretematicã, bineînþeles indispensabilã în pro-cesul de „intelectualizare“ a literaturii ro-mâne, apãrat în articolul amintit în para-graful de faþã: „Literatura noastrã trebuieintelectualizatã. Aici e scãparea ei. […] cãcinu poate fi nicio îndoialã pentru nimeni cãnu putem trãi – literaliceºte – pânã la sfârºitîn lumea haiducilor, a hoþilor de cai, în carene plimbã unii scriitori...“ (p. 80). Lovinescuilustreazã primul grad al modernismului,întrucât opþiuniule sale estetice (incluzândaici ºi dezideratul ca romanul sã treacã de la„subiectiv“ la „obiectiv“) nu vizeazã niciinovaþia tehnicã (unde liderul pare a fi Ca-mil Petrescu), nici sentimentul cã moderni-tatea provoacã schizoidie („golul istoric“

bacovian, cãutarea identitãþii în Ulise de Ila-rie Voronca sau aneantizarea individului caîn Întâmplãri în irealitatea imediatã de MaxBlecher).

Rãmâne de discutat pentru secvenþa1910–1920 (cu extensia 1924, pentru cã atun-ci se contureazã deja prima tendinþã „frac-turistã“ a avangardismului, ºi anume Ma-nifestul activist cãtre tinerime al lui I. Vinea)raportul dintre bacovianismul unor avan-gardiºti declaraþi (I. Vinea sau Ilarie Voroncadin Restriºti) ºi aºa-zisul postsimbolism.Rãspunsurile vor sosi probabil la o nouãrecapitulare a modernitãþii.

Singurul reproº pe care i-l aduc autoareieste cronologia sãrãcãcioasã a segmentului1940-1944. Sunt prea puþine date în com-paraþie cu alte secvenþe ale curentului. Îmivine greu sã cred cã viaþa literarã s-a retrasdin faþa dezastrelor provocate de rãzboi. Po-lemici au fost. Moderniºtii nu s-au ascuns,continuând sã-ºi publice literatura. Presa depropagandã i-a înfierat pe cei preocupaþi deevadarea în lumi artificale, în loc sã-i în-chine osanale lui Ion Antonescu sau „ar-matei române în rãzboiul sfânt pentru reîn-

15

Apãrarea ºi ilustrarea modernismului

tregirea patriei“. Scenariul se va repetadupã 23 august, în alte condiþii, când lasfârºit de varã, crivãþul sovietic bãtea dejaasupra þãrii. Destinatarii odelor se schim-baserã. Aliaþii deveniserã duºmani ºi invers.Iar în acest rãstimp, o parte dintre scriitorinu abandonau literatura neangajatã politic.

Chiar n-a existat nicio contestare/ deni-grare a modernismului pânã la înlãturareaguvernului antonescian? Iatã o problemã cetrebuie descusutã. Dar pânã atunci, sã ve-dem ce spun eseiºtii ºi criticii despre respec-tivul curent între 1940 ºi 1944. În deceniul alcincilea din secolul trecut, noþiunea tindeasã se istoricizeze. Lovinescu ºi criticii celeide-a treia generaþii postmaioresciene sestrãduiau sã stabileascã izvoarele, influen-þele, metamorfozele ºi trãsãturile caracteris-tice. Pompiliu Constantinescu remarcaschimbare stilisticii poeziei, nota sa „experi-mentalistã“, permanenta „inovare tehnic㓺i, în consecinþã, o „adevãratã nãpârlire aexpresiei“ (p. 264). Vladimir Streinu rea-ducea în atenþile disputele dintre criticaesteticã ºi cea militantã (moral, social oripolitic), începând de la conflictul lui OvidDensusianu ºi Nicolae Iorga. Constatarea lacare ajunge coautorul Istoriei literaturii ro-mâne moderne este cã „Singurii critici cu oactivitate notorie sunt cei care cred în valo-rile necorupte ale esteticii” (p. 266). E. Lo-vinescu, luându-ºi masca lui AnonymusNotarius, indicã traiectoria „Sburãtorului“de la sprijinirea literaturii moderniste laconsacrarea unei echipe de critici (p. 270-271). Voia creatorul lui Mite ºi al Bãlãucãi sãascundã sucombarea prematurã a revisteisale (dupã o serie de întreruperi), afirmândcã dispariþia definitivã a acesteia în 1927coincidea cu încheierea unei misiuni, aceeade a asigura continuitatea spiritului criticîntr-o literaturã curãþatã de parazitul sã-mãnãtorist? Probabil. Însã dorea sã ascundão mâhinire. Aceea cã niciunul dintre mariiscriitori care îi frecventau cenaclul (IonBarbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu) nu se integra în totalitate înprogamul lui modernist. La sfârºitul vieþii,Lovinescu îºi dãdea seama cã a fãcut maipuþine decât îºi propusese, dar suficient de

mult pentru a fi incriminat post-mortem înprocesul modernismului.

În partea secundã a lucrãrii, autorea in-ventariazã atât distonanþele între moderni,cât ºi certarea modernilor de cãtre adver-sari. Demersul restituie unele polemici ºidezbateri fundamentale pentru înþelegereanuanþatã a istoriei conceptului în spaþiulromânesc. Un lucru necesar a fi semnalizateste dificila cale cãtre sine parcursã de E.Lovinescu. Cam tot ce selecteazã autoareadin articolele directorului de la „Sburãto-rul“ reprezintã momente deplorabile dinactivitatea acestuia. Întâlnim gafe, disputedin care criticul nu iese învingãtor, opinii celpuþin jenante. Într-un text din „Convorbiricritice“ (1908), reluat în Critice (vol. I, 1909),teoreticianul modernismului respinge ver-sului autorului Romanþelor pentru mai târziuºi a emulilor acestuia din pricina unui motivpueril ºi neîntemeiat din punct de vedereliterar: „Unii ar numi aceastã imoralã. Eu ocred cu deosebire nesincerã […] Nu împo-triva simbolismului ne ridicãm, ci împotrivanesinceritãþii ºi a subtilitãþii nefolositoare înartã […]“ (p. 8). Nu e nevoie sã reamintescaforismul (invocat la nesfârºit de ªtefanAug. Doinaº), în care Blaga afirma cã bon-cãluitului cerbilor ar însemna punctul demaximã intensitate a liricii, dacã sinceritateaar fi condiþia esenþialã a poeziei. Dintre re-gulile teoriilor moderne despre limbajulpoetic, aceasta pare de nezdruncinat dupãmai bine de un secol ºi jumãtate dupã ceBaudelaire a popularizat ideile lui Poe dinFilozofia compoziþiei ºi din Principiul poetic. Pelângã faptul cã nu îi face onoare luiLovinescu, pasajul citat anterior ilustreazãºi cã, la trei decenii de la ivirea moder-nismului în spaþiului literar român, intelec-tualii noºtri judecau rudimentar poezia,limitându-se la observaþii asupra tempera-mentului scriitorilor.

Citind sinteza Gabrielei Omãt, am avutcertitudinea cã moderniºtii aveau idei vagidespre modernism. Dar în istoria literarã,conteazã privirea posteritãþii. Iar posterita-tea va folosi – mã tem cã exclusiv în modtacit – cele douã volume ale cercetãtoarei,invocând cã documentele sunt de uzcomun.

16

Document

We publish the second sequence of articles (we began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16-25),which E. M. Cioran had published in Romania before he left the country. We specify again thatthese writings were not gathered into a volume. Thus, they will interest researchers, teachers andstudents, but also those who are curious to know more about the essayist’s youth opinions andideas.Keywords: E. M. Cioran, journalism, rediscovered articles, German culture.

Emil CIORAN

Recuperare publicisticã (II)

Abstract

,,Gândirea“Am impresia cã de câte ori s-a vorbit

despre ,,Gândirea“ s-a neglijat un lucruesenþial, fãrã remarcarea cãruia nu se poateînþelege fizionomia particularã a acesteireviste, care este, indiscutabil, cea mai bunãrevistã care a apãrut în România.

Vreau sã remarc faptul cã într-o culturãca a noastrã, unde nu s-au publicat decâtarticole ºi studii despre ,,alþii“, fãrã nici unraport personal, fãrã atitudine ºi fãrã spiritcreator, unde un rezumator de cãrþi fadeeste preferat unui creator ºi unde o con-cepþie îndrãzneaþã sau o atitudine cate-goricã te izoleazã pânã la eliminare – într-oastfel de culturã în care condiþia esenþialã a,,ajungerii“ este eclectismul, cât mai fad ºimai plat –, ,,Gândirea“ a reprezentat protes-tul ºi manifestarea spiritului creator, al ati-tudinii ºi al convingerilor definite. Citiþicolecþia ,,Gândirii“ de la întâiul numãr pânãla ultimul – despre care vreau sã vorbesc înacest foileton – ºi vã asigur cã n-o sã gãsiþirecenzii, referate, consideraþii obiective,care, în cazul când sunt obiectivul esenþialal unei reviste, nu dovedesc altceva decât odeficienþã constituþionalã a spiritului, oincapacitate de a crea, o absenþã vãditã aoricãrui gen de productivitate.

Înainte de a vã prezenta în câteva cuvintestudiul d-lui Lucian Blaga despre Cunoaº-terea lucifericã, vreau sã lãmuresc pentru ced-l Blaga nu poate face ,,ºcoalã“, pentru cedânsul n-are aderenþi printre cei tineri. Nu ise poate contesta profunzimea, subtilitatea,originalitatea, spiritul sistematic. Dacãdomnia sa ar fi scris într-o limbã strãinã,astãzi ar avea o notorietate mondialã. Nici-odatã nu m-aº îndoi cã este un gânditor devaloarea unui Bulgakov sau a unora dintrecei mai strãluciþi filosofi formaþi în curentulteologiei dialectice. Ceea ce determinã lipsade receptivitate a celor tineri pentru filo-sofia d-lui Blaga îºi are sursa în faptul cãaceºtia sunt torturaþi de alte probleme ºi voralte rãspunsuri; ei vor o filozofie a vieþii, cutoate elementele implicate în problematicaei, pe care, însã, d-l Blaga n-a dat-o ºi cred cãn-o va da, deoarece spiritul domniei-saleeste înclinat mai mult înspre logicã, meto-dologie ºi teoria cunoaºterii, decât însprefilosofia vieþii, ontologie ºi întregul complexde probleme care intereseazã direct exis-tenþa subiectivitãþii. Nu este caracteristicacest fapt cã probleme atât de chinuitoare,angajând dramatic fiinþa noastrã subiectivã,dacã la Kierkegaard pãstrau încordareadureroasã a unei subiectivitãþi neliniºtite, la

17

d-l Blaga sunt convertite într-un plan logic?Noi, cei tineri, cãutãm peste tot dispe-

rare, de aceea nu putem avea decât o admi-raþie pur intelectualã pentru d-l Blaga.

Pentru definirea cunoaºterii lucifericeeste necesarã diferenþierea ei de cunoaºtereaparadisiacã. Aceasta se caracterizeazã prinfixarea asupra obiectului, care poate fi con-siderat dat integral sau numai cu posibilitãþide a fi dat. Este o ataºare familiarã de obiect,determinând o poziþie liniºtitoare, deoarececunoaºterea paradisiacã îºi e suficientã sieºi.Cunoaºterea lucifericã se detaºeazã în modparticular de obiect, fãrã a pãrãsi însã obiec-tul.

Obiectul cunoaºterii luciferice este tot-deauna un mister. Ea provoacã o crizã înobiect, din cauza unei despicãri lãuntrice înstructura obiectului. Nu permanenþa saupoziþia liniºtitoare, ci problematicul, incerti-tudinea ºi aventura definesc acest tip decunoaºtere. ,,Criza obiectului“, ,,problema-ticul“, ,,construcþia teoreticã“ sunt specifice,în deosebire de cea paradisiacã, ale cãreiintenþiuni se limiteazã la determinarea unuiobiect gãsit într-o totalã prezenþã. Discre-

panþa lor nu trebuie interpretatã în mod ab-solut, deoarece amândouã sunt moduri ale,,cunoaºterii înþelegãtoare“. (Remarc întreacãt ce dificultãþi, provocate de insufi-cienþa limbii noastre, întâmpinã un filosofcând încearcã sã traducã expresiile ger-mane. Crede d-l Blaga cã la noi se poate in-troduce problematica atât de complicatã alui Verstehen? Eu nu cred, deoarece ,,înþele-gerea“ româneascã n-are semnificaþia gno-seologicã germanã.)

Particularitatea de ansamblu a cunoaº-terii luciferice este preocuparea de mister,problematizarea excesivã. Un obiect al cu-noaºterii paradisiace în cunoaºterea lucifer-icã este convertit în semn arãtat al unui mis-ter în esenþã ascuns. Pe când în cunoaºterealucifericã obiectul e misterul deschis, încunoaºterea paradisiacã obiectul e exteriormisterului.

Dacã d-l Blaga este orientat mai multînspre determinãrile formale ale proble-melor religioase ºi filosofice, d-l NichiforCrainic se intereseazã în primul rând deprecizãrile de conþinut ºi de perspectivelemetafizice ale problemelor. Aceasta este evi-

Recuperare publicisticã (II)

dent atât din articolul asupra d-lui Blaga,cât ºi din studiul de sintezã ºi perspectivãSensul teologic al frumosului.

D-l Crainic are marele avantaj de a se fiîncadrat iniþial ºi organic în categoriilegândirii ecstatice, de a fi simþit primatulontologicului faþã de psihologic, ºi al me-tafizicului faþã de istoric, eliminând implicitincertitudinile provocate de psihologism,istorism ºi alte forme de relativism, care nupot fi depãºite decât prin gândirea ecstaticã,prin iraþionalism sau metafizicã. Obiecti-vismul estetic al d-lui Crainic îºi are rã-dãcinile în orientarea iniþialã metafizicã, iarnu formalã sau psihologicã. Esteticul nu eautonom, ci este într-o strânsã legãturã cuteologicul. În aceastã concepþie, ordinealumii e un reflex al frumuseþii transcen-dente, fãrã ca prin aceasta obiectivitateasensibilã a frumosului sã fie alteratã,atribuindu-i-se un caracter pur fenomenal,aºa cum fãcuse platonismul. Florenski ºiBulgakov identificã Sofia cu marea fru-museþe ce strãluceºte în lume. Frumuseþeasensibilã câºtigã în valoare ºi transformãlumea în cosmos prin participarea la fru-museþea primordialã a arhetipului ei tran-scendent, la Sofia. Cã aceastã relaþie dintreimanenþa concretã ºi transcendenþa sofia-nicã nu se realizeazã cu o negaþie a carac-terului obiectiv ºi intrinsec al frumosului, odovedeºte urmãtorul citat: ,,Principiul divinal frumosului trebuie conceput însã lãun-tric, strãbãtând din adâncurile-i tainice înmãduva lucrurilor modelându-le cu impul-su-i creator dinãuntru în afarã, determinân-du-le contururile ºi formele ce alcãtuiescfrumuseþea sensibilã a lumii. Acþiunea luiare aspectul unei fatalitãþi organice“.

Poeziile d-lui N. Crevedia: Taica, Ruralã,Pasionalã ºi Þãrm aduc o atmosferã ºi o sen-sibilitate, deosebite profund de lirismul rafi-nat, decadent ºi adeseori artificial al poezieiactuale, faþã de care irupþia de primitivitatespontanã este adevãratã reacþiune. O poezieteluricã, izvorâtã parcã din fecunditatea na-turalã a pãmântului, trãdând o sensibilitatenedesprinsã dintr-o asimilare chtonicã înlume, iatã ceea ce individualizeazã creaþiapoeticã a d-lui Crevedia. În faþa unei atmos-fere de mari oraºe, în care omul a pierdut

iremediabil afinitãþile cu lumea organicã aexistenþei rurale sau cu forþele cosmice,devenind o simplã fiinþã inteligentã, dardesprinsã dintr-o solidaritate cosmicã, aces-te poezii prezintã ca o revelaþie lumeaidilicului, a simplicitãþii spontane ºi naive,unde spiritualul este conþinut numai embri-onar în biologic.

În restul numãrului semneazã poezii d-nii V. Voiculescu, G. Dumitrescu, ªtefan Stã-nescu, Mircea Streinul, Grigore Sãlceanu,Radu Gyr, iar prozã d-nii Pan Vizirescu,Adrian Hurmuz ºi d-ºoara Marta Rãdu-lescu. D. Pillat continuã studiul asupraliricii moderne, vorbind cu multã infor-maþie ºi competenþã despre Jules Romains ºiLéon Paul Fargue.

D-l Mihail Polihroniade, care a devenitun îndrumãtor politic al tinerei generaþii,semneazã un articol despre Necesitateapoliticã a reformei morale, în care, eliminândde la început discuþia pretenþioasã depoliticã provincialã, se referã la imperioasanecesitate de a soluþiona practic ºi imediatproblemele actuale ale statului. Deºi nuadmit multe elemente din orientarea po-liticã a d-lui Polihroniade ºi refuz categoricde a recunoaºte un primat al politicului,deoarece consider valorile politice la perife-ria vieþii spirituale, nu pot însã decât sã fiude acord cu domnia sa atunci când pre-conizeazã teroarea ca unicul mijloc de a dis-truge venalitatea din aceastã þarã. A trecuttimpul în care se mai putea umbla cu for-mule de compromis. Decât, nu pot sã nu fiumelancolic gândindu-mã la eclectismulromânesc, pe care nu-l gãsim numai în val-orile propriu-zise ale culturii, ci ºi în po-liticã. Aceastã þarã este þara compromisuluiºi în care oamenii nu se nasc decât pentru adeveni plaþi.

Cronica literarã este scrisã, cu talent ºipricepere, de d-l Ovidiu Papadima, iar ceateatralã, semnatã de d-l Toma Vlãdescu,exceleazã prin calitãþile de stil, de spirit ºide spontaneitate, care l-au impus în scurttimp ca pe unul din cei mai talentaþi gaze-tari de la noi.

,,Calendarul“, an I, nr. 238,4 decembrie 1932, p. 1, 2.

18

Emil Cioran

IdeocraþiaNu existã o spontaneitate a vieþii decât

atunci când dinamismul ei nu cunoaºte de-terminãrile limitative ale formei, când ex-pansiunii vitale nu i se opune încarcerareaîntr-un cadru determinat, posibilitãþile eibogate având o capacitate directã de obiec-tivare fãrã necesitatea derivativelor. Acolounde viaþa este împiedicatã continuu înelanul ei, unde oricãrui gen de naivitate i seopune problematicul ºi chinuitul, mani-festãrile ei înceteazã de a mai fi directe ºispontane, cãtându-ºi drumuri lãturalnice ºideviate.

Numai în om oprirea cursului naiv ºiproductiv al vieþii a dat naºtere formelorperverse ºi complicate care au favorizatapariþia în vital a spiritualului, dezvoltândun dualism a cãrui rezolvare nu se poaterealiza decât cu o prãbuºire iremediabilã.Omul nu se va reîntoarce la forma sufle-teascã primordialã, când vitalul mai aveaun caracter de naivitate, fiindcã acelUrseelentum, de care vorbeºte Spenglerreferindu-se la aurora culturilor, când eleîncearcã sã-ºi defineascã o structurã finitã ºideterminatã în indefinitul asimilãrii chton-ice, nu se mai poate recâºtiga odatã parcursdrumul conºtiinþei ºi al spiritului.

Chinuirea vitalului în om se realizeazãnu numai prin presiunea formelor, ci ºi aideilor. Nu ºtiu cine a fost întâiul care anumit ideocraþie aceastã presiune ºi tiraniepe care o exercitã ideile asupra omului; ceeace ºtiu este cã o reacþie împotriva tiranieieste sensibilã ºi manifestã la mulþi dintreintelectualii de astãzi.

Nu mã voi referi la orientãrile înspreconcret, intuitiv, trãire de experienþã pentrua reliefa ostilitatea faþã de ansamblul ab-stract al ideilor, ci voi remarca fenomenulciudat care se petrece în lumea particularã aideilor ºi în baza cãruia orice grupã de ideiare în sine virtual tendinþa de a constitui unsistem închis, rigid ºi limitat, excluzândimplicit înþelegerea ºi simþul perspectivic.

Constituirea ideilor într-un sistem închis,tendinþa spiritului sistematic înspre formaabstractã ºi generalã, eliminând universalulconcret ºi totalitatea vie, aduc cu sine o

îndepãrtare de viaþã, de multiplicitate ºi defarmecul calitativ al existenþei.

Sunt oameni, însã, cãrora le repugnã sis-temul, care nu acceptã forme ºi care, îmbã-taþi de vraja demonicã a devenirii iraþionale,preferã sã sacrifice ordinea gândului încor-dãrii dramatice ºi antinomice în complexulfirii. Pentru ce sã mã încadraþi neapãrat într-o doctrinã?

Ideocraþia a dus la o dominare excesivã aformulelor. Ceea ce este grav în acest fe-nomen o constituie faptul cã e suficientãadeziunea parþialã la o doctrinã sau o con-siderare aprobativã parþialã pentru a fiasimilat integral ei. Doctrinarismul este ceamai mare nenorocire a vremii, deoarece esteîn structura lui o cãutare conºtientã ºiraþionalã de formule, o orientare intenþio-nalã, încordatã pânã la excluderea oricãruigen de spontaneitate.

Formulele sunt apoi impuse, þi se cere sãle iei în serios ºi sã te supui lor. Ideocraþiaeste o plagã al cãrei absolutism este lipsitatât de stil cât ºi de justificare.

Trebuie sã fii neapãrat raþionalist sauempirist, intuiþionist sau intelectualist, destânga sau de dreapta, pentru liberalism saueconomia dirijatã etc.

Mãrturisesc cã am fost întotdeauna pen-tru atitudine ºi cã am considerat lipsa de ati-tudine ca un semn de mare deficienþã.Niciodatã, însã, nu m-am gândit la o atitu-dine de acest stil, rezultatã din calcul raþio-nal ºi alternative formale. Spiritul ideocraticnicicând n-a fost mai intolerant, mai steril ºimai necruþãtor cu individul ca astãzi, cândproductivitãþii spontane a individului i seopune continuu tirania formulelor, când undoctrinarism a înghiþit ultimele rezerve despontaneitate ºi naivitate, iar atitudinea, camanifestare organicã a unei totalitãþi inte-rioare, a fost distrusã în elanul ei de formeleexterioare ce o denatureazã pânã la anihi-lare. Oricine înþelege cã vremea noastrã dãun caracter anonim atitudinii; ceea ce nueste altceva decât unul din paradoxurilescârboase ale acestei vremi.

Ideocraþia a creat ideilor un cadru tran-scendent faþã de viaþã. Ca ºi formele sociale,tendinþa lor de închistare limiteazã elanulpânã la distrugere, deviazã mobilitatea

19

Recuperare publicisticã (II)

vieþii din cursul ei dinamic. Vor trebui nunumai pe plan teoretic, dar ºi pe cel practic,al experienþei, anihilate toate cadrele ºiformele, tot ceea ce osificã ºi anchilozeazã,pentru ca o trãire esenþialã sã descopererãdãcinile vieþii. Când va înceta tirania for-mulelor, a ideilor vide ºi a formelor ab-stracte, atunci vom avea dreptul de a credeîntr-o împrospãtare, într-o refacere organicãºi într-o recrudescenþã a spiritului creator.

Planul vid ºi transcendent al formelor ºial ideilor abstracte a închis viziunea esen-þialului ºi a originarului. Dacã mai existã,însã, vreo misiune filosoficã de îndeplinit înlumea modernã, apoi aceea nu poate fidecât într-o înþelegere ºi într-un acces al ori-ginarului, care se va realiza în procesul deeliminare a tuturor procedeelor reductive.

Existã o reacþie împotriva ideocraþiei carea plecat mai mult de la poeþi decât de lafilosofi. Ea afirmã un primat al reveriei, alfanteziei, o satisfacþie în seducþiile gratuitu-lui ºi o voluptate în abandonarea inutilã. Nu

un estetism propriu-zis, ci o necesitate de aplana în ritmul lumii închis determinantelorexterioare, dar foarte deschis revelaþiilorunui vis interior, unei productivitãþi lãun-trice, a dat naºtere acestui mod particular dereacþie împotriva unei tiranii a ideilor.

Concepþia fecunditãþii vieþii, a posibilitã-þilor ei continue de a da naºtere unor formenoi deºi aceastã noutate nu trebuie inter-pretatã în sens structural ci configural – adezvãluit mai bine decât orice sterilitate ºiabstracþia vidã închisã în fenomenul ideo-cratic.

Decât, este ideocraþia eliminabilã în modabsolut? Rãspunsul este, evident, negativ,deoarece în structura formãrii ºi corelãriiîntre idei existã tendinþa de constituire însisteme închise, a cãror rigiditate exercitã opresiune asupra vieþii, creând un dualismdramatic ce nu poate fi depãºit decât tem-poral.

,,Calendarul“, an I, nr. 244,11 decembrie 1932, p. 1.

20

Emil Cioran

Împotriva culturii oficiale

Nu îmi fac nicio iluzie atunci când [?]acest fenomen antipatic ºi respingãtor careeste cultura oficialã. ªtiu cã a existat de cândlumea ºi cã astãzi ne supãrã mai mult decâtaltãdatã. Ceea ce mã revoltã este cã acestfenomen n-a fost destul de depreciat, cã nui s-a demascat suficient nulitatea ºi defi-cienþele. Va trebui dusã o campanie formi-dabilã, care, diferenþiind creaþiile proprii ºivii ale spiritului de compilaþiile ºi cârpelilefade ale culturii oficiale, s-o compromitãdefinitiv pe aceasta, pentru a ridica ºi indi-vidualiza singurul fenomen impresionant ºiîncântãtor, acela al creaþiei. În cultura oficialãtotul conteazã, afarã de creaþie. Gândiþi-vãîn ce paradox scârbos trãieºte aceastã cul-turã care recunoaºte o valoare decât scrier-ilor despre alþii, pentru care eclectismul esteforma normalã de a rezolva problemele,pentru care actul individual este nul, ia ten-siunea personalã sterilã, care vorbeºte despirit, deºi în toate produsele ei nu existãnici mãcar o iluzie de spirit.

ªi cum sã nu fie scârbos paradoxul aces-tei sinteze artificiale, care se numeºte cul-turã, dar nu cunoaºte nimic din ceea ce estespirit, atitudine ºi creaþie.

Cultura oficialã este o contradicþie în ter-men. Dacã n-ar fi decât eclectismul acesteiculturi, ar fi destul pentru a-i demasca or-ganica ei nulitate. Cãci eclectismul esteexpresia organicã a impotenþei ºi deficienþeiunei culturi, a unei incapacitãþi totale de acrea ceva original în orice ordine de valori.

Cultura oficialã este o culturã eclecticã,adicã o culturã care priveºte totul pe un planderivat. Dar a privi pe un plan derivatînseamnã a abdica de la creaþia directã ºispontanã, de la gestul imediat ºi viu, de lacontactul nemijlocit ºi fecund.

Toate creaþiile originale ºi valabile alespiritului au un caracter originar, deoareceele rãsar din zona cea mai intimã a fiinþeinoastre ºi care nu-ºi poate obiectiva conþi-nuturile decât prin expresii directe. Fecun-ditatea ºi efervescenþa spiritului nu pot luaforma abstractã ºi vidã, care este atât defrecventã în planul derivat. Nu v-aþi între-

bat pentru ce în cultura oficialã abundã oterminologie atât de complicatã, atât denefireascã ºi de goalã, pentru ce preocu-parea de categorii, de planuri ºi de formeprimeazã, pentru ce dorinþa de obiectivitateeste atât de mare?

Încercând sã sintetizeze ceea ce au gânditalþii, este fatal ca, într-o astfel de culturã,prospeþimea expresiei directe ºi vii sã fieconvertitã în complicaþii terminologice.Toatã cultura oficialã nu face altceva decâtsã denatureze creaþiile adevãrate, transpu-nându-le într-un plan derivat, iar setea ei deobiectivitate (pe care o întâlnim îndeosebi laistorici, cei mai caracteristici reprezentanþiai culturii oficiale), nu este în fond, decâtexpresia unei incapacitãþi ºi a unei sterilitãþilãuntrice. De ce credeþi cã unii nu pot facedecât istorie, înþelegând prin aceasta nunumai istoria propriu-zisã, ci istoria tuturordomeniilor ºi disciplinelor?

Fiindcã nu pot crea, ci numai informa.Toatã cultura oficialã este o culturã de infor-matori, de mediocritãþi, care nu pot depãºitimpul lor decât prin eventualele absur-ditãþi ce ar deveni clasice.

Este deosebit de ilustrativ pentru dife-renþa dintre cultura oficialã ºi cultura crea-toare fenomenul separaþiei, atât de tranºan-te, între teologie ºi misticã. Teologia ex-primã totul pe un plan derivat, teoretizeazãtotul ºi înlocuieºte intuiþia originarului dinmisticã, pentru a-i opune speculaþii maimult sau mai puþin vide. Teologia este cre-dinþa necredincioºilor, a acelora care, ne-având destulã capacitate interioarã pentru alua contact direct cu realitãþile esenþiale ºi aexprima direct revelaþiile metafizice, reflec-teazã asupra condiþiilor cadrelor acestorintuiþii ºi revelaþii. În religie, preocupareaspeculativã indicã un minus de trãire, deexperienþã vie.

Cât de bogatã este mistica, în care gândulpoartã toate pâlpâirile organice ale viziunii,în care el este asociat actului imanent altrãirii! Adevãrata substanþialitate existãnumai în misticã, unde gândul creºte orga-nic cu simþirea, ca într-o înflorire spontanã.Ce nu le par toate dogmele, planurileabstracte ºi diferenþierile teologice în faþaproductivitãþii mistice!

21

Recuperare publicisticã (II)

Astfel de ilustraþii ale dualismului întrecultura oficialã ºi cea creatoare existã întoate ramurile spiritului. Critica literarã,rãsãritã dintr-o sterilitate ºi dintr-o rãcealãinterioarã, nu este altceva decât o preocu-pare de istorie, care este însã, de cele maimulte ori, contemporanã. Criticii liteerarenu i se gãseºte altã menire decât sãinformeze publicul, într-o culturã democra-tizatã cum e cea de astãzi. Cum eu nu potatribui o valoare decât creaþiei, ea nu poateavea, în faþa acestui criteriu, decât o valoarepalidã pânã la inexistenþã. O carte de creaþiepoeticã n-o dau pe douã mii de criticã.

Sã vorbesc de filozofie? Inutil sã spun cãtoatã vorbãria ºi terminologia oficialã, carevrea sã stabileascã diferenþele dintre mo-nism, dualism, pluralism etc., etc., nu echi-valeazã, ca substanþã ºi creaþie filosoficã, unsimplu fragment vedic.

Dar când se va înþelege cã filosofia lipsitãde creaþie personalã e nulã? În universitãþiledin toatã lumea se crede ºi astãzi cã istoriafilosofiei este filozofie!

Desigur cã sterilitatea ºi istorizarea cul-turii oficiale, ca fenomen contemporan spe-cific, þine în mare parte de accesul tuturor lavalorile culturii. Este fatal ca majoritatea dinei sã fie incapabili de cea mai redusã con-tribuþie personalã. Toþi oamenii aceºtia caremuncesc, citesc ºi scriu dupã alþii, dar suntcomplet lipsiþi de inspiraþie ºi de spirit cre-ator, n-au nicio valoare. În culturã sunt nãs-cuþi morþi. Din o mie de cãrþi scrise de ei,numai una rezistã lecturii. Tot ceea ce rãsarenumai din muncã, silinþã ºi efort nu meritãatenþia noastrã. ªi aici este locul sã demas-cãm nulitatea spirtului profesoral, pe care,din fericire, nu-l au toþi profesorii. Spiritulprofesoral este inconceptibil separat de cul-tura oficialã. Nu este el acela care neagã, înaceastã lume, creaþia, inspiraþia, atitudineaºi dinamismul personal? Judecând totul du-pã schema fadã a unei false obiectivitãþi,primeºte cu aceeaºi preferinþã totul, fãcândcât se poate mai plate toate creaþiile spiritu-lui.

Singurul sens în lume al spiritului profe-soral este de a face cât mai plate posibiltoate valorile culturii. De aceea opereazã el

numai cu formule ºi cu vorbe goale, pentrua trivializa ºi a denatura.

Cultura oficialã va exista cât lumea. Suntprea sceptic pentru a crede contrariul. Ea vatrebui însã depreciatã în mod radical, pen-tru a se vedea cã numai fructul inspiraþieieste fecund, cã numai creaþia are o valoare.Nu spun cã e rãu ca toþi sã fie informaþi. Dare rãu ca acestora sã le recunoaºtem mai multdecât informaþia. A avea inspiraþie, a fi chi-nuit de un vârtej interior, de un elan lãun-tric, productiv ºi fecund, iatã ce îmi pare a ficondiþia esenþialã pentru a putea muri dincauza spiritului. ªi orice creaþie mare este opierdere de viaþã, pe care nici mãcar n-o potpresimþi nulitãþile culturii oficiale, pe caresã le lãsãm sã scrie mai departe despre alþii,fiindcã despre ei nu pot spune nimic.

,,Calendarul“, an I, nr. 370,17 mai 1933, p. 1, 2.

Apologia barbarieiPentru acei care acceptã soluþii de com-

promis ºi rezolvãri normale, pentru careorice mediu istoric este favorabil uneiîmpliniri interioare ºi unei integrãri fireºti,nimic mai natural decât o acceptare amomentului istoric în care vieþuiesc. Aceºtioameni au un sentiment nemãrturisit debucurie cã s-au nãscut în momentul cel maifericit, când orientãrile subiective ºi celeobiective ale lumii istorice converg pânã laidentitate, când afinitãþile reciproce fac dinindivid o expresie simbolicã ºi concentratã aacestei lumi. Dar pentru acela care pluteºtedeasupra istoriei, dezintegrat din ritmulnormal ºi avântat într-un elan absurd ºi opasiune nebunã, ce sens mai poate avea osoluþie temporalã ºi o determinare de cir-cumstanþã? Va mai putea acesta sã punãpetece la haina ruptã ºi destrãmatã a uneiculturi? Pentru ce sã încetinezi o decadenþãºi sã consolidezi un putregai, când o bar-barie ar înlocui întreagã aceastã mizerieprintr-o încântãtoare explozie de forþã ºienergie? Este necesarã o depãºire categoricãa decadenþei prin încântarea pentru feno-menul apocaliptic al barbariei. Vieþuirea înmomentele de decadenþã ale unei culturidevine mult mai dramaticã prin aºteptarea

22

Emil Cioran

unei barbarii, decât prin acceptarea deca-denþei fãrã seducþiile unei revoluþionãri ºitransformãri organice.

Nimeni nu poate avea conºtiinþa feno-menului barbar dacã n-a experimentatsubiectiv întreaga complexitate a feno-menului decadenþei. Cine n-a simþit în pro-pria lui subiectivitate cum întreaga arhitec-turã a culturii moderne trosneºte, cin n-asimþit cum elanul ei interior s-a consumatiar productivitatea ºi-a epuizat resursele eide viaþã, cum din energia lãuntricã n-a mairãmas decât un simulacru, iar din palpitaþi-ile frenetice de altãdatã numai spasmeleagoniei, unde intermitenþe de intensitatemai dezvoltã iluzia vitalitãþii, cine n-a simþitîn decadenþa modernitãþii un fel de som-brare a istoriei, acela nu va înþelege cum viz-iunea apocalipticã a decadenþei poate sã setransforme într-o viziune apocalipticã adecadenþei poate sã se transforme într-oviziune tot atât de apocalipticã a barbariei.Cãci barbaria este primul simptom al auror-ei unei culturi. Pentru noi care trãim mo-mente esenþiale din decadenþa culturii mo-derne, nici nu se poate vorbi de zorile uneiculturi noi, deoarece nu vom trãi ca sã leapucãm. Vor trece probabil mai mult de osutã de ani pânã când lichidarea culturiimoderne va fi definitivã; iar aurora vaproiecta lumini doar peste câteva veacuri.Ce sens poate avea apologia barbariei într-un astfel de cadru? Ea nu poate dovedidecât prezenþa unui triumf în fiecareprãbuºire individualã, cãci fiecare înfrân-gere alcãtuieºte aici un drum înspre luminã.Sensul creator al barbariei n-a putut fi apre-ciat niciodatã deoarece orice barbarie începecu o distrugere sãlbaticã, în care nu se vedeintenþia mai adâncã a unei regenerãriviitoare.

Trebuie activat cu cea mai mare intensi-tate, cu o infinitã nebunie ºi cu o exaltareteribilã la procesul de destrãmare a culturiimoderne. Un paroxism al furiei va arunca încele patru direcþii ale lumii resturile uneilumi în agonie ºi toatã exigenþa claritãþii seva dovedi nulã în faþa acestui avânt haotic.Noi nu mai avem alt sens decât sã lucrãmpentru intensificarea unui proces de prã-buºire care este fatal. Acestei fatalitãþi inexo-

rabile nu-i putem opune decât un ritm maiaccelerat, o încordare paroxistã ºi o tensiunedureroasã, care vor orienta procesul cu maimultã intensitate în direcþia lui iniþialã. Înþe-leg sã existe o voluptate în disperare, dar nuînþeleg o voluptate în putregai, într-o scâr-boasã descompunere.

Acei care vor sã mai repare la edificiulculturii moderne se complac într-o sclerozãlipsitã de orice gen de fecunditate.Lipsindu-le conþinuturile debordante carepleznesc într-o explozie ºi într-o freneticãafirmare, ei cultivã formele vide ºi fade,formele care nu pot apãrea decât atuncicând, în locul vieþii, schemele tind sã mate-rializeze vidul ºi sã dea o consistenþã unoriluzii de viaþã.

Formalizarea este o expresie a unui pro-ces de decadenþã, când omului îi lipsescmarile posibilitãþi afective ºi acel dinamismproductiv din care pornesc marile creaþii.Când formele înlocuiesc conþinuturile, defi-cienþele sunt evidente. Este nevoie de unsânge barbar sau, dacã nu, cu potenþialitãþibarbare, care sã spargã toate formele, sã lereveleze vidul ºi nulitatea. Nu numai pe unplan, ci pe toate: social, moral, estetic, reli-gios etc. Instituþii vide, moravuri perimate,gusturi fade, credinþe goale, toate vor cãdeaºi vor fi înghiþite în haosul barbariei.

Nu se poate concepe o barbarie creatoarefãrã un haos iniþial, fãrã un vârtej demonicºi dramatic, fãrã o explozie groaznicã, încare toate cadrele vechi sunt anulate. Toþicare vor dori sã urmeze pe calea barbarieivor trebui sã renunþe la sentimentul formeiºi sã nu le fie fricã de haos. Vor vedea atun-ci cã marile transfigurãri se realizeazãprovocate de perspectiva infinitãþii, nu tedoboarã, ci te purificã ºi unde un extaz alinfinitului nimiceºte forma pentru un pri-mat al haosului.

A avea un sentiment barbar al vieþii ºiculturii înseamnã a nu te teme de haos, ci a-i revela fecunditatea. Cãci în barbarie hao-sul nu e un vid, ci singura realitate din carepoate rãsãri o aurorã. Trãiascã haosul!, estesingurul strigãt într-o barbarie creatoare ºifecundã, deoarece într-o astfel de expe-rienþã, viziune ºi orientare totul esteîncântarea pentru zorile unei culturi, totul

23

Recuperare publicisticã (II)

este presentimentul unei beþii viitoare deluminã ºi a unei transfigurãri esenþiale la otemperaturã înaltã.

Sunt interesante ºi complexe vremurilede decadenþã, dar ele sunt lipsite de posibil-itãþi mari de creaþie, de o pasiune indefinitãrãsãritã ca din eterna fecunditate a pãmân-tului.

Îmi place în aurora culturilor aceastã iz-bucnire teluricã, organicã ºi vie, care facedin fiecare culturã o expresie de viaþã de-bordantã pe care n-o va mai avea în peri-oadele de decadenþã. Legãtura cu un ritmoriginar nu este frântã, deoarece procesulde cristalizare care sã individualizeze aceaculturã nu s-a manifestat încã. Într-un in-definit chtonic o pâlpâire de viaþã ia consis-tenþã, se dezlipeºte treptat de structura ori-ginarã de viaþã din care s-a nãscut, se indi-vidualizeazã, creºte ºi se formalizeazã îndecadenþã, dupã ce a desfãºurat toate posi-bilitãþile închise în energia ei lãuntricã ºi ºi-a obiectivat toate conþinuturile interioare.

Chtonismul este o notã esenþialã a fa-zelor de înmugurire a culturilor; el poate fiînsã ºi un element constitutiv al unei cul-turi, o componentã esenþialã care sã sepãstreze în toatã desfãºurarea culturiirespective. Chiar la aceste culturi chtonicese observã totuºi, în momentele de deca-denþã a sensibilitãþii chtonice, deoarece înastfel de momente omul nu este numai dez-integrat din funcþia lui fireascã, ci dezinte-grarea este evidentã îndeosebi în raportulnesigur cu existenþa.

Înflorirea mitului ºi a tuturor formelorepice în aurora culturilor (epoca homericãpentru antichitate, epoca goticã pentru noietc.) îºi are un temei mai adânc în relaþiilestrânse ce se creeazã între existenþã ca datnaiv ºi om, când cosmicul nu reprezintãîncã o esenþã de alt ordin decât omul. Înfazele decadente aceastã separaþie s-a real-izat, omul simþindu-se izolat în lume. Mitul,ca o înflorire naturalã, nu este posibil înaceste momente. El este expresia uneivieþuiri naive, a unei naivitãþi organice.Fenomenul barbar va duce la naivitate; eleste, însã, dincolo de orice naivitate. ªi cumar fi naiv, când haosul îi este un caracterdefinitoriu?

Ceea ce face ca lumea sã tremure cândaude cuvântul barbarie este reprezentareaunei nãvãliri sãlbatice din afarã. Este foartedrept cã în antichitate procesul a avut loc înforma aceasta exterioarã. Nu este, însã, pre-ferabilã o astfel de zguduire unei putrezirilente? În deosebire de forma anticã a bar-bariei, concep o barbarie internã rezultatãdintr-o purificare extraordinarã a sângelui,dintr-o torturare a creierului ºi o vitalizaretotalã, care, anarhizând conºtiinþele individ-uale într-un grad nelimitat, creeazã într-unmediu de destrãmare temelia unei lumicare, fãrã sã fie mai bunã sau mai armo-nioasã, prezintã garanþia unei vitalitãþi noiºi a unor valori complet transfigurate.

Mândria cea mai mare trebuie sã ne fieatunci când suntem numiþi bãrbari într-olume care decede, când barbaria noastrãeste dispreþuitã, calificatã simplã, vulgarãsau perifericã. Dar nu este aceastã barbariemai complicatã, mai chinuitã ºi maidureroasã decât tot acel estetism în careformele înlocuiesc conþinuturile, înþelegereacreaþia, inteligenþa sufletul?

Nu este mai adâncã aceastã barbarie,rezultatã dintr-un cutremur total al fiinþeinoastre, dintr-un vulcan interior ºi dintr-odisperare mai profundã ca orice exaltareprofeticã, decât toate rafinamentele unuiestetism interesant, dar neproductiv? Maiavem ceva de sperat de la inteligenþã? Abãtut ceasul când trebuie sã strigãm moar-tea oamenilor inteligenþi, a tuturor aceloracare privesc analitic, incapabili de trãiri per-iculoase, ºi de experienþe chinuitoare ºi pen-tru care vieþuirea se reduce la un perspec-tivism incolor ºi inexpresiv.

Ce poate realiza estetismul cu sentimen-tul formei ºi cu întreg cultul steril al per-fecþiei formale? Nimic, fiindcã astãzi numaide la o explozie debordantã de viaþã ne esteîngãduit a mai spera ceva. ªi în exploziadebordantã a barbariei nu vãd o expresie aunui echilibru de vitalitate normalã ºicumpãnitã, ci o vitalitate torturatã pe caleapropriei ei ascensiuni, o viaþã care se agitã,o carne ce arde ºi un sânge ce clocoteºte, unfoc ale cãrui flãcãri, în loc sã consume viaþa,o aprind ºi o intensificã. În aceastã teribilãfrãmântare rezidã temeiul mai adânc al

24

Emil Cioran

apariþiei fenomenului barbar, care nu esteposibil decât în acele momente ale istorieicând viaþa a devenit mai mult decât pro-blematicã. Angoasa prãbuºirii, dacã devinela decadenþi un element epuizat, în barbariecultivã acea incertitudine productivã dincare vor izvorî zorile unei culturi viitoare.

Pentru noi, care suntem epavele unei cul-turi naufragiat din cauza epuizãrii, unicasalvare este o avântare barbarã, o exaltare înfenomenul atât de ciudat al barbariei. Estesingura cale prin care mai putem participala istorie. Dar, dupã astfel de consideraþii,nai are istoria vreun sens?

,,Vremea“, an VI, nr. 288,21 mai 1933, p. 5.

Apologia GermanieiExistã raþiuni subiective pentru care pre-

feri o þarã ºi o culturã, dar existã ºi elementede ordin obiectiv peste care nu se poatetrece. Când amândouã sunt prezente, atun-ci simpatia pentru o culturã îºi capãtã o jus-tificare mai adâncã ºi o fundamentare or-ganicã, permiþând chiar o asimilare în cul-tura respectivã, ceea ce este imposibil încazul unui subiectivism exclusiv.

Ce înseamnã o apreciere de ordin obiec-tiv în culturã? Ea vizeazã structura valorilorca atare, recunoaºterea fecunditãþii lor. Va-lorile iudaismului, cristalizate în jurul ideiimesianice, ºi-au dovedit în aºa mãsurãfecunditatea ºi autenticitatea, încât nicioconsiderare serioasã nu le poate neglija,chiar dacã îþi lipseºte simpatia subiectivãcare sã te ataºeze imanent la cercul valoriloriudaice. Pentru Spania simt, dimpotrivã, unentuziasm pur personal, care nu-ºi poategãsi în realizãrile istorice ºi obiective ale cul-turii spaniole o justificare serioasã. Ima-ginea Spaniei îmi apare în splendori de vis,într-un farmec ireal ºi într-o fascinantã vizi-une nostalgicã. Tot ceea ce rãsare din nostal-gie este proiectat în culori paradisiace ºiexprimã mai mult exigenþe romantice alesufletului nostru decât realitãþi concrete.Despre Andaluzia nu pot vorbi obiectiv,deoarece peste cele câteva consideraþiuniale lui Ortega y Gasset nu pot sã nu adaugproiecþii de luminã interioarã, care fac din

Andaluzia colþul de lume unde sentimentulunei eternitãþi senine ºi-ar gãsi cadrul exte-rior cel mai favorabil. Imaginile cele maiinteresante ale culturilor sunt acelea care îºiau o sursã liricã, deoarece în acest caz unelan subiectiv împrumutã fizionomieiistorice a culturii respective un ritm de viaþãdin cele mai cuceritoare, un relief particularºi o seducþie irezistibilã.

Când vorbesc de Germania, nu pot fidecât liric. Nu voi recunoaºte, însã, nicio-datã cã acest lirism este de esenþã pur inte-rioarã, ci afirm totdeauna un determinant allui de ordin obiectiv. Nu existã culturã peacest pãmânt care sã se fi remarcat prinatâtea realizãri, printr-o multiplicitate atâtde bogatã ºi de complexã, printr-o varietatedebordantã ºi infinit nuanþatã. Adâncimeagermanã nu este numai intensitate, ci ºi di-versitate de planuri. O pluralitate de formeexterioare ºi de cadre obiective, de planurispirituale ºi structuri ideale, indicã o dife-renþiere lãuntricã ºi o complexitate calita-tivã, iar nicidecum o divergenþã sau odezorganizare. S-a vorbit insistent de un felde Formlosigheit al spiritului german, de olipsã de formã ºi de o incapacitate de a luaformã a acestui spirit. Aceasta este just, darnu în semnificaþia peiorativã din conside-raþiile francezilor, ci într-o accepþie mult maibogatã ºi mai pozitivã. Lipsa de formã poateindica o deficienþã interioarã sau o infinitateinterioarã. O sãrãcie de conþinuturi care nupot converge spre un sens universal (cum ecazul în culturile mici) nu va atinge nicio-datã lumea formelor, nu se va putea realizaniciodatã într-o formã adecvatã, ci se vamenþine permanent sub formã, întocmai cumculturile mici trãiesc sub istorie. Dacã inca-pacitatea de a atinge o formã îºi are o justi-ficare într-o deficienþã constituþionalã,menþinerea dincolo de forme, transcendereaformelor, se explicã pe baza unei infinitãþilãuntrice. O plenitudine debordantã ºi ocomplexitate infinitã nu-ºi mai pot gãsi oliniºte în formã, ci explodeazã într-un avântdinamic de o intensitate paradoxalã. Tot ceau creat germanii transpirã de acest dina-mism lãuntric nestãpânit. Viziunea lumii,de la mistica germanã, trecând prin Leibniz,

25

Recuperare publicisticã (II)

Hegel ºi pânã la filosofia contemporanã avieþii, inspiratã din Schopenhauer ºiNietzsche, este strãbãtutã de un patos apoc-aliptic al devenirii, de o încântare ºi o beþiepentru productivitatea inepuizabilã a vieþii.Când nu are în conºtiinþã acest fenomen alinfinitãþii interioare a sufletului german nuva înþelege niciodatã pentru ce goticul,barocul ºi barocul sunt categoriile ºi aspectelespecifice ale acestui suflet ºi ale acestei cul-turi. Transcendentalismul sufletului gotic,tendinþa lui înspre înãlþimi ºi nemulþumirealui cu datele oferite de concret, avântul spir-itului metafizic ºi beþia exaltatã a transcen-denþei nu exprimã un aspect al sufletuluigerman? Dar dinamismul barocului, cupreferinþele lui simultane pentru mecanicãºi misticã? Despre romantism nici nu tre-buie sã mai vorbesc. Perioada romanticãgermanã este cea mai complexã ºi maifecundã din toate epocile modernitãþii.

Actualitatea într-adevãr impresionantã aGermaniei consistã în a fi dezvoltat toateresursele ei gotice, baroce ºi romantice înfaþa problemelor culturii contemporane, îna fi trãit cu un dramatism infinit toatã com-plexitatea acestor probleme. În conºtiinþaomului de azi, care este o conºtiinþã anx-ioasã, frãmântatã ºi chinuitã, încordatã laparoxism, într-o tensiune extrem de dure-roasã, numai germanii au ºtiut sã priveascãînþelegãtori, fiindcã drama culturii contem-porane este în primul rând o dramã ger-manã. Ce vreþi sã înþeleagã Franþa din aces-te lucruri, Franþa care trãieºte într-o inactu-alitate spiritualã ºi politicã scandaloasã?

O culturã care are la bazã clasicismul (caformã de spirit) ºi rococoul nu poate fi decâtinactualã.

Lumea aceasta n-a produs decât trei cul-turi mari: indianã, greacã ºi germanã. Celemai multe genii le-a produs Germania. Deºiaceastã apreciere cantitativã este destul deilustrativã, ea câºtigã calitativ atunci cândse observã cã majoritatea lor au produs îndouã domenii, cele mai profunde ale spiri-tului: în metafizicã ºi muzicã.

Numai un suflet gotic, baroc sau roman-tic simte necesitatea obiectivãrii conþinu-turilor sufleteºti în metafizicã ºi muzicã.

Legãtura cu rãdãcinile esenþiale ale lumii,cu fondul originar al fiinþei ºi cu ritmulintim al existenþei se realizeazã numai înastfel de preocupãri. Muzica wagnerianãdeschide revelaþiuni asupra lumii tot atât deprofunde ca metafizica hegelianã.

Dacã aº cãuta o caracterizare sinteticã ºiexpresivã a culturii germane, cred cã intimi-tatea monumentalã este o formulã adecvatã ºisubstanþialã. Ea închide în sine cele douãmari tendinþe ale spiritului german: ten-dinþa înspre intimitate organicã ºi esenþialã,rãsãritã din efervescenþele unui lirismadânc, ºi tendinþa de a monumentaliza, de atransfigura un lirism interior ºi profund peun plan monumental.

Mã gândesc nu fãrã melancolie la desti-nul culturii româneºti, culturã parazitã aFranþei. Am fi fost incomparabil mai de-parte dacã, în loc sã stãm la umbra Franþei,am fi stat la umbra Germaniei. Toate valo-rile culturii franceze pãstreazã un caracterde echilibru formal, care nu mai poate fimenþinut în diversele cococouri (ca formã ºiatitudine supraistoricã), devin caricaturi ºicompromis în culturile strãine sau în cul-turile mici. Tot ce a creat Franþa pãstreazãun caracter de împlinire, care în alt cadru numai are nicio expresivitate. Atunci, însã,când am fi împrumutat elemente de la ger-mani, a cãror complexitate ºi al cãror stilmonumental nu sunt susceptibile de carica-turizare, situaþia noastrã ar fi fost desiguralta.

Împotriva unei dependenþe ruºinoase deFranþa existã în România foarte puþinereacþiuni. Între cei tineri, d-nii Mircea Vulcã-nescu, Eliade, Comarnescu, Pandrea, Her-seni ºi Manoliu sunt orientaþi înspre altedirecþiuni spirituale decât cele franceze, iarunii dintre dânºii sunt convinºi cã noi nu neputem salva decât prin germanizare. Vomputea forma noi, cei tineri, o pleiadã de ger-manofili care sã împrospãtãm o culturãinfectatã de prea mult franþuzism? Cumsunt foarte pesimist când vorbesc de aceastãþarã, nu pot sfârºi decât cu aceastã intero-gaþie.

,,Calendarul“, an II, nr. 386,5 iunie 1933, p. 1, 2.

26

Emil Cioran

27

Interviul a fost realizat în data de 19 mar-tie 2010, cu ocazia Colocviului NaþionalUniversitar de Literaturã Contemporanã,ediþia a VI-a, organizat de Universitatea„Transilvania" din Braºov, având ca temeProza lui Radu Cosaºu/ Poezia ºi critica luiIon Pop.

George NEAGOE: Stimate domnule IonPop, cum vã simþiþi acum când aþi devenittemã de cercetare a unui colocviu la care aþi ºiasistat, iar alãturi de profesori, au venit ºistudenþi care ºi-au exprimat opiniile despreopera Dvs. de critic ºi de poet? Ion POP: Mai întâi, fãrã niciun fel de

ipocrizie, m-am simþit foarte onorat de pro-punerea fãcutã de Universitatea din Braºov,de domnul Andrei Bodiu, pentru cã esteprima datã când am devenit obiectul uneidezbateri publice, într-o ambianþã atât deprimitoare. Dar – trebuie sã adaug – am tre-cut ºi printr-o stare de inconfort relativ. Amfost împãrþit între o emoþie plãcutã ºi tracul

unui actor. ªi asta, deoarece m-am întâlnitcu un public studenþesc. Nu înseamnã cãam simþit fricã. Nicidecum. Cu studenþiisunt obiºnuit sã mã-ntâlnesc de patruzecide ani, la Universitatea din Cluj, dar, înorice caz, ocazia unui dialog, a unei con-fruntãri deschise cu tinerii ºi maturii este unlucru neobiºnuit ºi te pune într-o situaþieaparte. Exagerând un pic, eu n-am mai trãito asemenea stare de „asediu“, în care tre-buia sã ascult, sã dau rãspunsuri, sãconºtientizez în ce mãsurã observaþiile poz-itive ºi negative sunt acceptabile din punc-tul meu de vedere. Din fericire, totul adecurs foarte frumos ºi am regãsit atmos-fera convivialã.

Sunteþi ºi poet, ºi critic sau ºi critic, ºi poet.Împãrtãºiþi prejudecata maiorescianã despreincompatibilitatea între cele douã profiluri?Vorbeam de o anumitã stare de discon-

fort. Ea a venit ºi din asocierea oarecumneobiºnuitã, chiar dacã nu singularã ascrisului meu. Eu am debutat ca poet (1969).

Convorbiri

George Neagoe took an interview to Ion Pop on the 19th ofMarch 2010, when Transylvania University (Brasov) organizedthe 6th edition of the National University Colloquium ofContemporary Literature, which had the following themes:"Radu Cosasu prose writer/ Ion Pop critic and poet". They dis-cussed the way the writer felt at the meeting, when he heardwhat each participant (students and teachers) reading their arti-cles. In addition to this, Ion Pop spoke about the interactionbetween poetry and criticism in his work. Besides, the Professormade a few statements regarding the Avant-gardes and hisvision concerning Romanian literature after the Second WorldWar.Keywords: Ion Pop, poetry, criticism, Avant-gardes, literarygenerations, Romanian literature after the Second World War.

„Ca istoric literar, mãîngrijoreazã miile de ani

care urmeazã"George Neagoe în dialog cu Ion Pop

Abstract

28

Convorbiri

De altfel, în 1969, am scris o carte de criticãºi una de poezii, iar prin forþa împrejurã-rilor, critica a ocupat marea parte a activi-tãþii mele, datã fiind ºi profesia mea dedascãl la Universitatea din Cluj. Tradiþional,în spaþiul românesc, se considerã cã arexista o incompatibilitate între aceste tipuride intelectuali. Dar, se ºtie foarte bine, G.Cãlinescu spunea cã dacã vrei sã fii un crit-ic foarte bun, trebuie sã te ratezi în cât maimulte genuri. Eu nu am cãderea sã mãexprim cu privire la cele douã laturi ale per-sonalitãþii mele. Pretind totuºi cã nu existã oatât de mare contradicþie. În primul rând,fiindcã n-am transferat decât foarte puþindin stilul poetic în criticã, adicã am meta-forizat rareori expresia criticã. Am încercatsã nu fiu superficial, pitoresc în comentari-ile mele, poate cã ºi faptul cã n-am fost uncronicar literar în adevãratul sens al cuvân-tului a favorizat acest lucru. În al doilearând, e clar cã dinspre spiritul critic a trecutceva înspre poezie, deoarece vrând-nevrând

un om care zeci de ani studiazã cãrþile alto-ra ºi predã are conºtiinþa acutã a tradiþiei, aBibliotecii înþeleasã ca depozit al operelor, alstilurilor de scriitori ºi, ca atare, scrisul luiva fi cumva contaminat de o asemenea poz-iþie. În ce mã priveºte, am aflat de la alþii cãpot fi inclus în categoria aºa-numiþilor poeþilivreºti, pentru care factorul cãrturãresc estepredominant. Îndrãznesc sã spun cã astfelam gãsit soluþia acestei coabitãri. Adicã dinecuaþia aparentei incompatibilitãþii a ieºitun sentiment al relativizãrii, o invitaþie laceea ce s-a scris mai înainte, de unde ºi unfel de atitudine autoironicã faþã de scris. Deaici, ºi nota elegiacã a scrisului meu, atâtavreme cât contactul cu cartea poate producesenzaþia unei anumite inautenticitãþi, a lip-sei de prospeþime a expresiei, a îndepãrtãriide natural. Aºadar, cred cã nici nu puteamface altfel. Sunt obligat sã exist în cele douãdimensiuni, încercând ca interferenþele sãfie cât mai rare ºi, în orice caz, nepãgu-bitoare pentru formula criticã.

Foto: George Neagoe

29

Ion Pop

Lansaþi astãzi o nouã carte de versuri: Litereºi albine. Ce v-a determinat sã vã întoarceþi lapoezie ?Eu nu mã numãr printre poeþii care au

scris foarte mult. Existã poeþi mari din toateliteraturile, care au avut 4-5 volume ºi aurãmas în istoria literaturii. Nu spun cã se vaîntâmpla acelaºi lucru cu mine. N-am simþitdistanþa între cãrþile mele de poezie ca peuna frustãrii sau a sterilitãþii. Dimpotrivã.Fiind solicitat de lecturile de criticã, de lec-turile pentru textele altora, acest lucru aîmpiedicat abundenþa poeziei mele. Poezieam scris întotdeauna, cu anumite inter-mitenþe, dar în limitele a 6-7 ani am recu-perat discontinuitãþile. O anumitã experie-nþã biologicã mai brutalã m-a obligat la ac-centuarea unor elemente care au început sãaparã, în sensul nevoii de a mã apropia deconcretul vieþii, de realitatea imediatã, lucrucare cred cã s-a întâmplat cu volumulSoarele ºi uitarea sau mai degrabã cuAmânarea generalã, în care, în condiþiileînãspririi dictaturii am simþit necesitateaunei reacþii, mediate simbolic, dar cu maimare prizã la real. Iar în Elegie inofensivãºi în acest nou volum – Litere ºi albine –,aceastã aderenþã la existenþial, la vital, labiologic se explicã ºi prin marele ºoc pe carel-am suferit, trecând printr-o stare extremã,aproape de pragul morþii, am fost foartebolnav pânã la un moment dat. Acest lucrua rãsturnat multe dintre raporturile mele culumea, de ierarhiile pe care mi le stabilisempânã atunci. Cred cã o asemenea expe-rienþã-limitã a fost beneficã pentru poeziamea, despre care pot spune, ca un cititorcare se distanþeazã, cã a crescut în putere deconvingere ºi relief artistic.

Credeþi cã au rãmas lucruri nelãmurite, pre-cizãri de fãcut despre avangardã, despre con-cept, despre raportul dintre estetica ºi lite-ratura ei?În ceea ce mã priveºte, am aproape senti-

mentul cã mi-am fãcut datoria faþã demiºcarea româneascã de avangardã, avândîn vedere cã am publicat trei cãrþi de sintezã.Am mai publicat acea monografie despreIlarie Voronca în 1993 ºi eseul despre GelluNaum în 2001, iar acum am predat de

curând Editurii Vinea o carte destul demasivã, care se numeºte Din avangardã înariergardã ºi care, aºa cum reiese din titlu,urmãreºte evoluþia câtorva figuri, unele deplan secund, spre singura avangardã dintimpul realismului-socialist, anume Parti-dul Muncitoresc Român. Este o regresie, omiºcare retrogradã, amarnic plãtitã de aceºtiscriitori. Socotesc cã, în linii mari, cu aceastãcarte mi-am încheiat incursiunea în teritori-ul avangardist. Ceea ce nu înseamnã cã nuvoi mai scrie despre el, mai ales cã unul din-tre marile mele proiecte – nu ºtiu dacã voireuºi sã-l realizez –, acela al unei istorii apoeziei româneºti dupã Eminescu, va inclu-de inevitabil, mãcar în rezumat, date, opinii,puncte de vedere proprii asupra curentului.Nu pot avea pretenþia cã studiile mele aulãmurit definitiv încadrarea avangardeiromâneºti în context universal. De altfel, nusunt singurul care s-a ocupat de aceastãproblematicã. Au scris lucruri fundamen-tale Marin Mincu, plecat din pãcate foartedevreme dintre noi, Matei Cãlinescu,Adrian Marino, care a dat, în multe pri-vinþe, tonul unor reflecþii de adâncime, aunor sistematizãri. Existã apoi alþi critici,precum Paul Cernat. Mã gândesc la impor-tantele sale sinteze, care îmbogãþesc cor-pusul de documente ºi lãrgesc perspectivaasupra peisajului ºi consider cã fac o maibunã încadrare, evocând contribuþia „per-iferiilor” în avangardã. Nu ºtiu dacã acesteprobleme vor fi definitiv rezolvate vreo-datã, pentru cã sunt resurgenþe, reveniri.Cum spunea Adrian Marino, existã în-toarceri ciclice, în special a tendinþelor poe-tice de facturã neoavangardistã, care preiausloganuri ale avangardei zise istorice, aºacum se poate observa în primele programeale generaþiei ’80 – la Mircea Cãrtãrescu, laMagda Cârneci ºi în revista Echinox, în 1979– ºi chiar în generaþia 2000, la Marius Ianuº,care mi se pare situat evident în prima carte.Sigur cã în lumea noastrã, socotitã înde-obºte postmodernã, nu ne putem aºtepta laînvierea avangardei istorice în termenii încare a fost definitivã, fiindcã suntem într-operioadã de relativizãri extreme ale valo-rilor clasicizate, iar avangarda face parte dinrândul acestora, în mãsura în care a fost

30

Convorbiri

recuperatã de Bibliotecã, de Muzeu. Noileavangarde recicleazã formule tari, suntemîn zona unei „gândiri slabe” cum spuneGianni Vattimo, chiar a unei gândiri artis-tice slãbite. S-a atenuat efervescenþa pentrunoutatea ºocantã, absolutizatã. În mãsura încare vom avea nevoia unor replici la for-mule pe cale de osificare, desuete, vomvorbi despre atitudini de tip avangardist.

Pentru cã aþi menþionat intenþia de a scrie oIstorie a poeziei româneºti, v-aº ruga sã-midestãinuiþi câte ceva despre viziunea Dvs.asupra generaþiilor literare de dupã al DoileaRãzboi Mondial.Eu m-am exprimat în dese rânduri în

acest sens ºi în contradicþie cu acea criticãiubitoare de fragmentãri excesive în plancronologic. De pildã, regretatul LaurenþiuUlici dorea o segmentare pe decenii a litera-turii: ºaizecismul, ºaptezecismul, optzecis-mul, nouãzeciºtii. De altfel, au apãrut exa-gerãri ca douãmiismul. De ce nu douãmiiu-nismul sau douãmiidoismul, dacã vrem sãironizãm?! Din punctul de vedere mai stabilal istoricului literar, trebuie sã fim foarte ret-icenþi în faþa acestor clasificãri. În ce mãpriveºte, aºa cum am spus ºi aºa cum auspus-o ºi alþii, dupã sincopa proletcultistãsau realist-socialistã, lucrurile s-au desfã-ºurat cam în trei perioade. Este perioadaaceasta a recuperãrii esteticului, a restau-rãrii acestuia dupã mutilãri ºi dupã simpli-ficãri primitive ale definirii ºi practicii lite-rare, cu eliminarea contextualizãrii, care n-afost întotdeauna foarte bunã, dar era justifi-catã în epocã prin refuzul marxismului, aterorismului împotriva literaturii din anii’50. Atunci s-a lansat formula de neomoder-nism. Nu mã sfiesc sã folosesc formula deneomodernism, cu precizarea cã nu e vorbade o întoarcere în interbelic. Neomoder-nismul nu înseamnã restaurare, ci aduceelemente individualizante. Se poate vorbide prelungiri, de refaceri, de reciclãri aleunor modele. La fel despre poeþi bacovienisau blagieni. Este mai greu de explicat de ceArghezi nu prea a lãsat urme printre ºaize-ciºti. Se manifestã un neotradiþionalism. Deasemenea, de o nouã poezie ermetizantã.Dar, repet, chiar dacã vorbim, de pildã, de

latura neotradiþionalistã, observãm cã IonAlexandru nu este repetiþia unui poet dintrecut. Pânã la imnurile lui excesiv de con-venþionalizate ºi împotmolite în religios ºiîn exaltare naþionalã, criticii au constatat unexpresionism þãrãnesc, diferit de cel al luiBlaga – intelectualizat, abstractizat, în tipareestetizante – o anume asperitate, contor-sionãri. La Ion Gheorghe, lumea lui esteplinã de conflicte, brutalã, fãrã idealizare.Niciunul n-are atitudine neosãmãnãtoristã.Bacovienii ºi barbienii au alt sistem de com-binare a textului decât magiºtrii, alte tipuride raportare la real. Bacovieni, Mircea Ivã-nescu, Constantin Abãluþã ºi Ileana Mãlãn-cioiu sunt extrem de diferiþi.

Urmeazã generaþia ’80, care, aºa cum s-aremarcat, e o cotituturã în atitudinea faþã delimbaj, atitudine identificabilã în primeleprograme ale lui Cãrtãrescu, al MagdeiCârneci sau al lui Alexandru Muºina („noulantropocentrism”). La ei, existã ºi elementeavangardiste, în condiþiile în care Cãrtã-rescu vorbeºte despre un vacuum poeticcare s-ar fi creat în urma generaþiei ’60, golchemat sã-l umple generaþia reînteme-ietoare, generaþia care „inventeazã nouapoezia”, cum o numeºte autorul debutat cuFaruri, vitrine, fotografii. Lucrurile trebuiemult relativizate. Nu e vorba de inventareaunei poezii, ci de deplasarea unor accente,de rãsturnarea unor lucruri, care, orice s-arspune, nu sunt fãrã semnalizãri în tradiþiamodernistã a poeziei româneºti. Întâlnimreflexe ale avangardei cum am amintit, în„generaþia rãzboiului” – Geo Dumitrescu,Stelaru, Tonegaru, Caraion – ºi, culmea, deminulescianism, de simbolism relativizat,de postsimbolism timpuriu. De pildã, laCãrtãrescu, în caracterul ludic, în emfazajucatã a poemelor de amor. Reprezentanþiioptzecismului au fost nesinceri când au afir-mat cã inventeazã lumea, cã nu-ºi recunoscniciun antecesor. Gellu Naum, dintresuprarealiºti, le-a oferit niºte elemente careputeau fi reciclate. ªi chiar dacã unii dintreei vor sã arunce în lada de gunoi generaþiaºaizeci, s-a întâmplat ca niºte poeþi caMircea Ivãnescu, Leonid Dimov au fostrecunoscuþi repede printre precursori.Totuºi, în raport cu linia general estetizantã

31

Ion Pop

a poeziei din anii ’60, dincolo de câþivaironici precum Sorescu, optzeciºtii au aduscâteva inovaþii: coborârea poeziei în stradã,noul pact cu realitatea, refuzul medierilorsimbolice excesive sau apelul la tranzitivi-tate. Tranzitivitatea este mai rar întâlnitãdecât se crede: la Mariana Marin, cu afir-mãri tranºante, sau la Marta Petreu. Un ele-ment important este ºi implicarea biogra-ficã, nu realizatã însã la toþi ºi la fel. ªi aici,în afarã de Mariana Marin de la Bucureºtisau de Alexandru Muºina, poeþii de laEchinox au completat ceea ce din progra-mul bucureºtean lipsea sau era mai puþinilustrat. Mã refer la angajarea ontologicã,întâlnitã la Ion Mureºan, Marta Petreu,Andrei Zanca, Augustin Pop, Ioan Moldo-van, Aurel Pantea, care merg spre o materi-alitate întinsã pânã la magmatic ºi tenebros.La Aurel Pantea, unul dintre poeþii cei maiimportanþi din aceastã serie optzecistã ºiechinoxistã, cuvântul capãtã însuºiri materi-ale, aluvionare, mâloase. Biografismul e

ilustrat în mai multe registre ºi în mai multegeografii ale literaturii româneºti. Existã oimportantã laturã manieristã (deºi nere-cunoscutã) a generaþiei optzeci. Ei au fostnumiþi ºi textualiºti. Asta ascunde, dupãpãrerea mea, un manierism, deoarece ei auo artã combinatoricã rafinatã. La MirceaCãrtãrescu, întâlnim jocuri sclipitoare decuvinte. La Florin Iaru, depistãm forme decaragialism.

Prin urmare, nu putem aºeza sub aceeaºiumbrelã generaþia optzeci. Este mult maimultã diversitate decât unitatea pe care audorit s-o arate teoreticienii lor în manifeste.La un moment dat, în calitate de critic ºi dementor la Echinox, eram foarte jenat deaceastã uniformizare. Nu-mi plãcea cã mulþiaveau impresia cã Muºina scrie la fel caMircea Cãrtãrescu, Mariana Marin la fel caAugustin Pop. Era un fel de confuzie.Atunci nu putem exagera nici ca MarinMincu, numindu-i textualiºti. Dar nici nuputem vorbi doar despre priza la concret,dacã avem în vedere caracterul ludic allunediºtilor. Dupã cum putem dovedi altedeschideri, alte moduri de comunicare.Astfel, observ o mulþime de stiluri într-oparadigmã relativ unitarã. Oricum cotituras-a produs. Câºtigul neoavangardist a fostregãsirea realului tranzitiv, în locul medieriisimbolice, pe care o reclama ºi Geo Dumi-trescu în Libertatea de a trage cu puºca.Revin! Nu putem rupe punþile. În calitate deistoric literar, am conºtiinþa unor continu-itãþi.

Ajungând la generaþia mai nouã, pre-tenþia ei este din nou a unei rupturi radicale.Toatã lumea a observat cã ei nu-i suportãnici pe optzeciºti, considerându-i niºte tex-tualiºti depãºiþi. Ei proclamã realitateabrutã într-o ducere la extrem a nonmedierii.Mi-am exprimat mai devreme rezervele faþãde generaþia douãmiistã, tocmai din cauzapretenþiei de rupturã radicalã. Putem gãsicontinuitate între tinerii scriitori ºi predece-sorii lor în mãsura în care descoperimproiectul autenticist al optzeciºtilor. Încomunism, optzeciºtii aveau nevoie de par-avane, de rãtãciri ale privirii cenzorialeasupra poeziei. În schimb, douãmiiºtii spunlucrurilor pe nume în chipul cel mai neme-

32

Convorbiri

diat prozaic ºi apelând, lucru jenant înopinia mea, aproape exclusiv la un limbajgrosier ºi trivial. Nu vreau sã generalizez.Dar þin minte ce fãceau unele poetese careexagerau peste mãsurã. Sau prozatoarele caIoana Baetica. Literatura lor este exhibiþion-istã. Existã o limitã a naturaleþii. Chiar ºi înliteratura italianã, unde, prin Montale ºiUngaretti, minimalismul s-a consacrat caformulã, nu se coboarã în gunoaie ºi în miz-eria sexualã. Poeþii noºtri tineri i-au contam-inat ºi pe cei vârstnici, fiindcã dacã nu apareniciun cuvânt trivial în text, li se pare cã nusunt realiºti. Or, realismul reprezintã o con-venþie culturalã. Dacã trãieºti în lumeacuvintelor, mizeria nu poate ocupa întreagascenã, deoarece sãrãcim viziunea – iar mieîmi place acest cuvânt – asupra lumii.

Întorcându-mã la împãrþirea cronologicã,refuz sã cred cã literatura se schimbã de laun deceniu la altul. Degeaba mi se spune cãodatã cu Cristian Popescu începe altceva.Sunt acelaºi tendinþe optzeciste. Plus cãIoan Es. Pop îl recupereazã pe Ion Alexan-dru, prin reluarea legãturii cu ancestralul,cu obscurul rural. De asemenea, la Ioan Es.Pop existã blocul de comfort patru, lumeamarginalizatã, cãzutã, damnatã, de unde ºimarea dramã metafizicã, zdruncinareaomului din temelii.

Cam acesta ar fi tabloul ordonator, iar îninteriorul fiecãrei generaþii putem face nu-anþãri ºi identifica trãsãturi definitorii pen-tru o epocã. În zece ani e exagerat sã desco-perim noutãþi la tot pasul. Ca istoric literar,mã îngrijoreazã miile de ani care urmeazã.

33

Despre adevãr, Hegel a pronunþat cuvân-tul ultim al filosofiei: acesta „este integrali-tatea”, lisus a vorbit, despre El însuºi,feninindu-se ca fiind: „calea, adevãrul ºiviaþa”. Dacã se aduc aceste cuvinte în plan-ul, oricât de modest, dar impregnat de spir-it, al intelectului uman, sã înþelegem faptulcã drumul conºtiinþei este continua inter-acþiune a subiectului cu obiectul, în per-spectiva unui referenþial. Calea apare drepttermenul suprem al sistemului gândiriiunui Lao Tze, al Taoismului deci, precum ºial „Analectelor” lui Confucius, sau al pro-gresului cãtre iluminarea buddhistã. Eaînsãºi, calea, în revelaþie evanghelicã, aNoului Testament, conduce la adevãrulintegralitãþii, integralitate a Cuvântului care„era cu Dumnezeu ºi Cuvântul era Dum-nezeu” - totodatã universalitate a Luminii,„adevãrata Luminã, care lumineazã pe oriceom venind în lume”. Adevãrul, în creºti-nism, este participarea eristicã, „prin caretoate s-au fãcut”, în actul creaþiei. Viaþa cealtceva poate fi decât evoluþie a integralitãþiicãtre unirea ultimã cu Dumnezeu, în acelPunct Omega al unui Pierre Teilhard deChardin, în faptul coborârii IerusalimuluiCeresc drept lume a celor aleºi - deci pentru

aceºtia -, din Apocalipsa Sfântului loanTeologul. Necreºtini sau atei pot merge pecãi diferite, participã la adevãruri diferite ºipot concepe viaþa altfel decât o aflãm înmarele text biblic, dar un lucru este sigur:oricine va dori sã poatã revendica pentrusine un adevãr neîndoielnic trebuie sãîncerce tot ceea ce îi stã în putinþã spre aajunge la o sintezã cât de cât autenticã, pecât posibil profundã, a ansamblului expe-rienþei pe care va reuºi sã o adune, ori sã oalcãtuiascã. Axiomatizarea euclidianã ageometriei aratã cum, pornindu-se de la unsingur adevãr - cãci axiomele odatã stabilitesunt reciproc indisociabile -, se poate recon-stitui întregul univers al geometriei sau, închip reciproc, din multitudinea adevãru-rilor matematice parþiale se detaºeazã cuobligativitate absolutã axioma, în plurali-tatea ei sinteticã. Matematica, însã, estesuma realitãþilor existând în intuiþia spaþiu-timp a conºtiinþei care dezvoltã, prin însãºiexistenþa sa, categoriile operaþionale propriigândirii. Lumea întreagã a realului apare camultitudine a obiectelor ºi proceselor încare principiile raþionalului („raþiunea sufi-cientã”) întâlnesc iraþionalul ºi creazã,fãcând sã fie, egal, vizibilul ºi invizibilul,

The professional, academic, hiastorian – as well as a politologist – lacks the necessary experience,cognitive and pragmatical to elabprate correct and useful evaluations on the activity and the his-torical role of great state leaders, large social movements and decissive evolutive trends of thehumanity or nations. For such tasks it is necessary the cooperation of competent academic histo-rians, experienced political persons, philosophers, economists, critics of the culture. Only the jointconclusions of such contributors have a real meaning. These are arising quite seldom and, for thisreason, humanity and people learn from history not enough.Keywords: truth, interdisciplinary approach, knowledge, discourse about history, paradigmchanges

Comentarii

Caius T. DRAGOMIR"Istoria este prea

importantã..."(Adevãr si interdisciplinaritate)

Abstract

34

Caius Traian Dragomir

sau mai ales ultimul dintre acestea. Cât demult ajunge sã conteze, în balanþa con-ºtiinþei individuale, umane, în raportareanoastrã la propria existenþã, la fiinþareaumanã a omului, actul de sintezã, voinþanoastrã de a aºeza în sintezã experienþa cene este datã, sau pe care îndrãznim sã o ge-nerãm ºi sã o reþinem?

In „Etica Nicomahicã”, Aristotel aºazãpolitica mai presus de toate celelalte activ-itãþi umane întrucât obiectul ei este binelegeneral, binele întregii societãþi asupracãreia acþiunea publicã, politicã, se exercitã.Pentru a-ºi realiza scopul, politica, însã, are,drept condiþie, faptul de a dispune de douãresurse: cunoaºterea fiinþei omeneºti -Aristotel vorbeºte chiar despre cunoaºterea

sufletului - dar, evident, ºi cunoaºterea exis-tenþei politice în dezvoltarea, în evoluþia sa,deci cunoaºterea istoriei societãþii ºi statu-lui, a societãþilor ºi statelor. Hegel noteazãînsã, în „Filosofia istoriei”, cã ºtiinþa istoricãpoate sã se înfãþiºeze - se înfãþiºeazã - la treiniveluri distincte: istoriografia, notareadirectã, crudã, a evenimentelor desfãºurateîn timp, istoria care interpreteazã cauzal,determinist, procesul evoluþiei politice(dacã este vorba de o istorie politicã - poatefi însã la fel de bine în joc o istorie a culturii,economiei, literaturii, artelor, ºtiinþei) ºi, însfârºit, istoria concretã poate devenifilosofia istoriei. Sunt aceste trei modalitãþide a fi ale istoriei, ale cercetãrii ºi expuneriifenomenului istoric, separabile; pot ele

35

"Istoria este prea importantã..."

rãmâne într-adevãr discipline reciproc inde-pendente parþial sau total?

In „Poetica”, Aristotel face încã o referiredecivisã privitoare la cunoaºterea istoricã; elafirmã în aceastã scriere a sa, ciudat inclusãde filosof în rândul operelor sale esoterice,dedicatã exclusiv ºcolii, binecunoscutã însã,peste secole, tuturor celor interesaþi - aºacum se întâmplã mai totdeauna când unlucru este destinat discreþiei -, cã poezia estemai adevãratã decât istoria cãci, în timp ceprima are în vedere principiile existenþei,fiinþãrii, cea de a doua priveºte incidentalul,exterioritatea realului, dacã ajunge pânã încele din urmã sã aibe acces la acest real, fieºi doar în unele dintre dimensiunile sale,mai accesibile, mai lesne de exprimat. Neîn-doielnic, geniul poetic este unul al creaþiei;istoricul poate aparþine, dacã nu aspirã înmod special cãtre mai mult, speciei repor-terilor, detectivilor, oamenilor ca vehiculepentru informaþii.

Cunoaºterea înseamnã, precum în difer-enþierea tricotomicã a posibilitãþilor istoriei:informaþia, ceea ce nu este propriu-ziscunoaºtere, ci doar fapt al însumãrii inter-acþiunii obiect-referenþial-subiect, apoi ra-portarea datelor locale, privind un fapt sauo serie de fapte ca elemente ale imanenþei înrelaþia noastrã cu lumea, imanenþã a tuturorcauzalitãþilor ºi determinãrilor iar, în celedin urmã, cuplarea imanenþei ºi transcen-denþei, care este singura modalitate de adenumi, cu demnitate, realism ºi înþelegere,viaþa. Reamintind autodefinirea eristicã,T.S.Eliot se întreabã: „unde este viaþa pecare am pierdut-o în cunoaºtere; unde estecunoaºterea pe care am pierdut-o informân-du-ne”? Dar unde este, în aceastã complexãconstrucþie, care integreazã cunoaºtere ºiviaþã, locul istoriei, care sunt ºansele istoriei- ale istoriei la care suntem obligaþi sã neraportãm continuu, câtã vreme aparþinem,fie cã vrem sau nu, simultan, nouã înºine(mult? puþin ?), României (încã?), Europei(ca singurã ºansã), lumii (ca expunere în infinitatea fremãtãtoare a marilor primej-dii)?

Existã, oricum, patru elemente care facdin istorie, în actualitate, un domeniu alcunoaºterii de o specialã, foarte specialã,

importanþã: primul dintre acestea este glob-alizarea, cel de al doilea este dat de violenþarelaþiilor internaþionale, interstatale, dinultima perioadã -ultimul secol; în fapt dinultimele douã secole ºi jumãtate; cel de altreilea rezultã din instituirea de jure a prin-cipiului egalitarist în relaþiile dintre state,instituire asociatã unei totale neaplicãri defacto, practice a ideii democratice a suve-ranitãþilor egale, ale statelor; în sfârºit,cunoaºterea istoricã este impusã de frecven-tele schimbãri de sistem socio-politic ºistatal în lume. Istoria este chematã sã spunãumanitãþiii ce este ea astãzi, relatând cum s-a ajuns aici, prin ce transformãri a trecutomenirea ºi cum s-au dezvoltat forþele ºitendinþele active astãzi - istoria, trebuie con-chis, a cãpãtat iar o importanþã suplimenta-rã, într-un fel similarã celei pe care a deþi-nut-o în vremea lui Herodot ºi Tucidide, lascara civilizaþiei care a marcat evoluþiasocio-umanã ulterioarã; sau în epocanaºterii naþiunilor moderne, pentru fiecaredintre acestea în mod particular. Se spuneaîn Franþa - cuvântul îi aparþine, se pare, luiGeorges Clemenceau - cã rãzboiul este unlucru mult prea serios pentru a fi lãsat (saulãsat exclusiv) pe mâinile militarilor; sãparafrazãm aceastã afirmaþie spunând cãistoria se dovedeºte, cu deosebire acum,mult prea importantã spre a fi lãsatã doar înseama istoricilor. Este lesne de explicat de celucrurile stau chiar aºa, aruncând o scurtãprivire asupra factorilor care aduc un accentdeosebit de apãsat asupra istoriei; în pr-ezent este însã necesar, de asemenea, avedea cum istoria se poate întâlni, în chipulcel mai fericit cu adevãratul sãu destin.

Globalizarea este ºi nu este propriu-zisglobalizare - ceea ce se întâmplã exact este orupere totalã a raporturilor dintre existenþaºi relaþionarea fiecãrei entitãþi statale, naþio-nale, politice. Oricare dintre aceste entitãþise organizeazã ºi fiinþeazã cât mai mult însine, prin religia, cultura ºi resursele sale darîn acelaºi timp interacþioneazã la maximumcu structurile statale similare, ale întregiiplanete, chiar dacã o ierarhizare semnifica-tivã a acestor interschimburi informaþio-nale, culturale, economice, militare nu arecum sã nu se producã. Contradicþiile dintre

formele existenþei politico-istorice ºi cir-cumstanþele în care acestea se exprimã secer atent cercetate, aºezate în perspectivatimpului istoric. Violenþa ciocnirilor deforþe, la scarã mondialã depinde atât dedezvoltarea mijloacelor militare cât ºi decrescutã dependenþã a tuturor economiilorºi, implicit, a statelor, de resursele de ma-terii prime, de pieþele produselor manufac-turate ºi de cele ale serviciilor. Elementeleculturale ºi religioase nu sunt mai puþinesenþiale în planul caracterului ciocnirilor.Formele dominaþiei exercitate de unele stateºi unele naþiuni asupra altora au devenit cutotul diferite de acelea care au marcatepocile anterioare - ele nu sunt însã maipuþin dure; armele principale în ierarhi-zarea influenþei internaþionale, în condiþiide pretins egalitarism al suveranitãþilor,sunt economia, creaþia tehnologicã, ma-nipularea mediaticã ºi cu deosebire politicafinanciarã, în particular cea a creditului, ºiadministrarea datoriilor. Schimbãrile de sis-tem sunt atât de pregnante ºi frecvente dinIluminism ºi pânã astãzi încât am propus caperioada începutã prin apariþia princi-palelor opere ale lui Voltaire ºi Rousseau, aEnciclopediei lui Diderot, D’Alambert ºicelorlalte personalitãþi ale Iluminismului, ºicare continuã încã, sã fie numitã simpluRevoluþia - deci: Epoca Revoluþiei. Ea treceacum într-o nouã Vreme, una a anarhismu-lui informaþional, dar aceasta încã nu ºi-aconturat caracterele ºi trãsãturile decisive.Þinând cont de prezenþa factorilor care facapel la istorie pentru a produce materialulcare sã permitã sistematizarea politiciiprezentului este lesne de înþeles de ceistoricul profesionist, singur, are puþin deoferit cunoaºterii evoluþiei umanitãþii în tre-cutul apropiat, cel al Revoluþiei, în accepþi-unea ºi utilizarea de mai sus - similare, deexemplu, celor ale termenilor de Renaºtere,Clasicism etc.

Istoria este, astãzi ca ºi în vremea în careHegel îºi scria opera filosoficã, de trei cate-gorii: prima dintre acestea este, evident,istoria evenimenþialã; cea de a doua esteistoria criticã, istoria evaluãrii politicilor; însfârºit existã, sau ar trebui sã existe, istoria

ca devenire a ºanselor ºi perspectivelor deprogres ontologic al condiþiei umane. Omuleste fiinþa care îºi poate alege caracterul sãuontologic: materia sau spirit, fiinþã a liber-tãþii sau a supunerii, pur ºi simplu con-ºtiinþã umanã sau agent tanatic, deconstruc-tiv. Centrul actului de creaþie, cercetare,elaborare în sens cultural a istoriei îl consti-tuie istoria evoluativã, criticã, valorizantã însens pozitiv sau negativ. Dar apare aiciproblema cea mai criticã dintre toate celeprivitoare la relaþia subiectului cu obiectulstudiului sãu: care este istoricul apt sã ju-dece actele unui mare om politic, sau im-plicaþiile unei ideologii ori metodele func-þionãrii unui organism politic? Istoricul,asemenea politologului, nu doar vorbeºtepur ºi simplu, atunci când nu se limiteazã laa enumera ºi descrie fapte, ci judecã, aseme-nea celui care se exprimã asupra unei pasi-uni pe care nu a încercat-o niciodatã, asupraunei stãri de spirit care nu i-a fost mãcaruneori proprie. Amatorul de artã foarte cul-tivat poate face aprecieri cu privire la ooperã, istoricul literaturii, sau criticul deartã pot sã exprime opinii calificate, darîntotdeauna punctul de vedere al celui cevorbeºte din interiorul unei profesii va aveao semnificaþie ºi o importanþã mai înaltedecât celelalte, excepþia fãcând cazurilegeniului critic autentic ºi al persoanei de oculturã universalistã deosebit de solidã.Cele mai importante cãrþi despre rãzboiaparþin lui Sun Tzu ºi lui Cari vonClausewitz, cãrora nu Ie-a lipsit experienþamilitarã, dar nu au fost mari comandanþi.Scrierile lui lulius Cezar, memoriile ºi con-fesiunile lui Napoleon, cele ale oamenilorde stat, care au condus rãzboaie, precumChurchill, sau ale militarilor care au creat onouã politicã pentru o þarã în rãzboi - cazulgeneralului De Gaulle - au o altã semnifi-caþie decât orice teorie a rãzboiului, chiardacã volumele absolut clasice, provenite dinChina anticã sau din Germania de începutde secol XIX, probeazã o superioarã inspi-raþie, ordine, exhaustivitate, pe scurt: inspi-raþie genialã, asemenea celoi a marilor con-ducãtori militari. Despre arta Renaºteriicine ar fi putut scrie mai bine decât un

36

Caius Traian Dragomir

Vasari ºi un Cellini? Consideraþiile cuprivire la artã ale lui Van Gogh, sau celeexcentrice ale lui Dali sunt încãrcate de sug-estii ºi aprecieri de o valoare incomparabilã.

Istoria, în mod special cea modernã ºiactualã, nu poate fi lãsatã exclusiv în grijaistoricilor - adevãrata istorie nu existã fãrãadevãratul istoric; acesta are însã de conclu-crat cu omul politic, dar nu mai puþin cueconomistul, cu militarul, cu specialistul încritica actului de culturã ºi, nu în ultimulrând, cu filosoful. ªi istoricului i se aplicãîntrutotul îndemnul lui lisus: „nu judeca”.Dar, în acest caz, cine poate judeca? Evident,nimeni în chip izolat, strict individual-jude-cata istoricã trebuie sã fie un act al sintezei -

al conjugãrii cel puþin - a tuturor compe-tenþelor parþiale, a capacitãþilor creatorilorde istorie ºi cunoscãtorilor profesioniºti aiistoriei evenimenþiale. Chiar ºi istoriografia,însemnând selecþie, este determinatã înconþinutul sãu de istoria criticã, evaluativã.Istoria transcendenþei spirituale a uman-itãþii nu poate exista fãrã înþelegerea dininterior a creãrii ºi trãirii evenimentului rel-evant. Nenumãraþi sunt cei care îºi exprimãregretul cã omul - în primul rând omul cafiinþã politicã - nu învaþã nimic din istorie.Este simplu de înþeles de ce se întâmplã aºa:istoria istoricilor se cere completatã adecvat,spre a cãpãta forþa instructivã de careumanitatea are nevoie.

37

"Istoria este prea importantã..."

38

Printre personajele Istoriei ieroglifice, unulse situeazã diplomatic dincolo de toateinteresele, reuºeºte sã se plaseze într-o neu-tralitate mereu profitabilã, sã intermediezeîntâlniri, sã arbitreze împãcãri, sã ofereposibile soluþii, dar fãrã a uita sã urmã-reascã, fãrã excepþie, în orice situaþie, pro-priul profit. Acest personaj nu face parte dinlumea caricaturizatã uneori de Cantemir,dar nici nu se detaºeazã de ea, întrucât îiconvine starea conflictualã pe care are totinteresul sã o întreþinã. De aceea, pânã sãaparã direct, Camilopardalul este evocat cao autoritate în materie de diplomaþie, ca uniniþiat al unei lumi unde se fac ºi se desfaciþele puterii, în care se hotãrãsc destine. Deaceea, el este menþionat pentru întâia oarãde Râs, un apropiat nu doar prin prisma

metehnelor, ci ºi înrudit (nu doar conformlui Cantemir, care aminteºte la un momentdat „amestecarea singelui”, ci ºi dupãPlinius, VIII, 27): când oficializarea alegeriiStrutocamilei ca domn pare a fi intrat înimpas, Râsul îºi aminteºte de „hrizmosul”pe care îl învãþase de la Camilopardal. Esteun simplu pretext care îi permite sã intro-ducã descrierea Cetãþii Epithimia, centru allãcomiei, de care depinde derularea tuturorevenimentelor ºi toate rãsturnãrile de situ-aþie ce au loc în cele douã împãrãþii, apãsãrilor ºi a jivinelor.

În mod grãitor, singurul dintre person-ajele romanului care s-a iniþiat în lumealãcomiei este Camilopardalul. Povestea saeste reluatã aidoma de Râs, respectându-seastfel unul dintre procedeele utopiei clasice,care pretinde ca descrierea lumii conside-rate perfecte, ideale, sã nu fie asumatã directde naratorul prim, ci sã fie pusã pe seamaunui alt personaj, care ar fi trãit experienþadescinderii în acel spaþiu. De data aceasta,martorul utopic este chiar Camilopardalul,aºa cum în Utopia lui Morus era Hithlo-dæus, în Cetatea Soarelui a lui Campanella –Genovezul, în timp ce Râsul este naratorulneutru. Avem de-a face, astfel, cu o strategienarativã complexã: naratorul omniscient(nu ºi imparþial, cãci îºi trãdeazã rãspicatatitudinea faþã de anumite personaje sauevenimente în comentariile sale) îi paseazãRâsului sarcina de a intermedia, ca un nara-tor prezent în text, povestea Camilopar-dalului, care ºi el, în povestirea Râsului,devine narator autodiegetic. Schema nu estetocmai simplã ºi dezvãluie o netã depãºire amodelului narativ instituit în epocã decronicari, ba chiar a celui propriu utopiilorcunoscute. În fine, nu insist, de vreme ce amfãcut-o într-o altã carte.1 Alte aspecte alefragmentului mã intereseazã aici. AmbiþiaCamilopardalului este mãrturisitã fãrãocoliºuri de la bun început: „din izvoarãle

Bogdan CRETU

Pactul faustic al

camilopardalului*

The author discusses about the Camilopar-dalul (The Giraffe), a character from DimitrieCantemir’s "Istoria ieroglifica" (The Hiero-glyphic History). Greedy and diplomatic, he isthe manipulator in the novel, achieving each ofhis purposes. The Giraffe is clever and due tohim the Unicorn and the Raven reconcile. Butthis animal, that do not pertain to any groupmake a Faustian pact in order to gain wealth.Keywords: Dimitrie Cantemir, The Hiero-glyphic History, Camilopardalul (The Giraffe),greed, diplomacy, whealth.

Abstract

* Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul proiectul Societatea Bazatã pe Cunoaºtere – cercetãri, dezbateri,perspective, cofinanþat de Uniunea Europeanã ºi Guvernul României din Fondul Social European prinProgramul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, ID 56815.

1 Bogdan Creþu, Utopia negativã în literatura românã, Editura Cartea româneascã, Bucureºti, 2008,capitolul Discreditãri timpurii ale modelului utopic în literatura românã (Dimitrie Cantemir ºi IonBudai-Deleanu).

,

39

Pactul faustic al camilopardalului

Nilului cu gura apã sã beau în inimãavând”.2 Sã dezlegãm alegoria. Sã recur-gem, de fapt, la decriptarea pe care autorulo face la scara finalã, „a numerelor ºi cuvin-telor ieroglificeºti tâlcuitoare”: apa Niluluiar reprezenta „Adunarea ºi împrãºtiiarealãcomiii”.3 Prin urmare, având ambiþia de arãzbate pânã la izvoarele Nilului, Camilo-pardalul nu vrea decât sã devinã un buncunoscãtor al tainelor celor mai ascunse aleCetãþii Epithimiei, deci ale lãcomiei. Origi-nile sale sunt modeste (se trage dinEthiopia), iar acest lucru este rãscumpãratprin tenacitate ºi putere de adaptare.Personajul nu-ºi ascunde setea de par-venire, ci o declarã fãþiº: þine de obiceiul

locului ca cel care este mãcinat de o astfel depatimã sã fie admirat ºi susþinut, nu respinsori izolat. În Cetatea Epithimiei lãcomia esteo calitate. Prin urmare, Camilopardalulajunge rapid sã îºi gãseascã ºi un dascãl, înpersoana Lebedei celei bãtrâne. Regulileacestei lumi sunt simple: cu cât dai maimult, cu atât ajungi mai rapid în postura dea pretinde, la rândul tãu, cât mai mult. Amcomentat, în cartea pomenitã, turnuraaparent utopicã pe care o capãtã descriereaCetãþii Epithimia ºi deturnarea procedeului,prin exces, cãtre contrariul sãu. Nu reiaudecât ideea cã întreaga mãreþie a cetãþii, aºacum fusese ea descrisã, cu un exces ce frizachiar absurdul, este redusã, în paginile ce

2 D. Cantemir, Istoria ieroglificã, în Dimitrie Cantemir, Opere, Vol.I, Divanul, Istoria ieroglificã, Hroniculvechimei a romano-moldo-vlahilor, ediþie de Virgil Cândea, Editura Academiei Române ºi UniversEnciclopedic, Bucureºti, 2003, p. 510.

3 Ibidem, p. 788.

40

Bogdan Creþu

urmeazã, la rolul de simplu fundal al tem-plului zeitãþii tutelare, „boadza Pleonaxis”.Statuia acesteia este amplasatã, simbolic, încentrul „capiºtii”, situate, la rândul sãu, închiar mijlocul cetãþii, cãreia i se atribuise ºiei locul privilegiat în topografia aparentutopicã. Avem de a face, s-a observat, cu un„centru al centrului”4, fapt plin de sugestii,cãci Lãcomia devine, astfel, zeu tutelar alîntregii lumi, motor al tuturor energiiloraruncate în joc. Descrierea se face prin inter-mediul ochilor holbaþi a mirare, dar ºi aadmiraþie, ai Camilopardalului, încã unneofit, împins de ambiþie: „în mijloculcapiºtii, boadza Pleonexis într-un scaun defoc ºedea, supt a cãruia picioare un coptoraºde aramã plin de jãratec aprins a fi sã videa.Iarã din giur împregiur fãclii de tot féliul dematerie ardzãtoare cu mare parã, vârtosardea. La chip véºtedã ºi gãlbãgioasã, ca ceice în boala împãrãteascã cad a fi sã pãrea, cusinul deschis ºi cu poale în brâu denaintesumése, ca cum ceva într-însele a pune s-argãti, sta. Cu ochii închiºi ºi cu uréche ple-catã, ca când ce în poale i s-ar pune sã nuvadã, iarã ce materie ar fi carea s-ar puneaudzind sã înþãleaga. În mâna dreaptãcumpãnã þinea, în carea de o parte, în loculdramului, piatra ce-i dzic ahortatos ºianevsplah-nos (cãci piatra aceia doaãnumere are) pusése, iarã de altã parte, chip-ul a toatã lumea pus a fi sã pãrea. Însãcumpãna din dreapta la pãmânt atârna, iarãcumpãna din stânga ca pana în aer giuca (cãunde nesaþiul stãpânéºte, acolo toatã lumeadecât bobita strugului mai micã ieste). Iarãîn mâna stângã þinea o leicã, a cãriia þieviepânã gios, la picioarele scaunului agiungeaºi deasupra cuptoraºului celui de aramãîntr-o gaurã ce avea sã sprijieniia. Deci, precât socoteala mea agiungea, prin leicãprintr-acéia toate célea ce sã punea trecea ºiîn cuptoraºul cel de aramã sã topiia, de ciiaîn parã aprindzându-sã scaunul în caréleboadza ºedea sã fãcea”.5 O astfel de lume, încare un mecanism grotesc controleazã, dar

ºi garanteazã succesul celor cãzuþi în patimacâºtigului cu orice preþ nu doar cã nu îlsperie pe ambiþiosul personaj, dar îl incitã, îicreeazã o stare de vertij. „Boadza Pleo-naxii”, zeiþa lãcomiei, este, oricum, ceacãreia i se închina fãrã sã o ºtie pânã atunci.Sau, oricum, cea în templul cãreia îºidoreºte sã oficieze, cãci este ºi el, asemeneapreoþilor care oficiazã, un „Hrisofilos”, deciun iubitor al aurului. De aceea, „hrismosul”pe care îl obþine în urma unor daruri caresunt apreciate, echivaleazã cu o rãsplatã pemãsura ambiþiei iniþiale:

„În pãmântul negru cine lut galbãngãséºte,

Acela în toatã pofta nu sã oboséºte.Cine lutul galbãn pentru dzua neagrã

scoate,Fântâna Nilului în casã-ºi a avea poate.În dragoste te-am luat, fiiul mieu te

numéºte.Tuturor ºi-n tot lucrul numele-mi

pomenéºte.”6

Camilopardalul devine, iatã, un fiu iubital acestei lumi, dupã cum el însuºi nu ezitãsã aminteascã mereu; odatã cumpãratãaceastã condiþie, ea îi permite sã medieze,fireºte, contra cost, tot felul de avantaje: „Aºti darã vi sã cade cã eu în numãrul fiilorPleonexiii prin hrizmos sint chemat ºi înurmele ei a îmbla sint învãþat. Pre careînvãþãturã cu lutul galbãn în cetateaEpithimiii am cumpãrat-o. Deci, precum amcumpãrat-o, aºé a ºi o vinde mi sã cade”.7

Prin urmare, cercul se închide: aºa cum el afost la rândul sãu iniþiat în subsolurile sul-furoase ale lumii lãcomiei de cãtre Lebãdã,la fel îi poate iniþia ºi pe alþii, contra unuisemn de recunoºtinþã, pe care îl cere direct.De fapt, astfel de obiceiuri fac parte din re-gula jocului, Camilopardalul pare a-ºi fielaborat un set de principii care depãºescsau rãmân impasibile faþã de etica obiº-nuitã. În lumea în care el se numãrã printreelite, lãcomia este o calitate aleasã, preþuitã,

4 Elvira Sorohan, Singurãtatea scriitorului, Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 2004, p. 126.5 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 520-521.6 Ibidem, p. 522.7 Ibidem, p. 528.

41

Pactul faustic al camilopardalului

care face cinste oricui. Nici gând sã seruºineze cu ea, nici gând sã încerce sã im-punã o anumitã discreþie în ceea ce priveºteprimirea mitei. Aceasta nu este oferitã peascuns, ci a devenit o cutumã oficialã.

Prin urmare, aºa cum apare el în primelepãrþi ale romanului, începând cu cea de atreia, Camilopardalul pare un personaj con-fiscat de unica sa patimã: cea pentru câºtig.El este reprezentantul mai cizelat unei între-gi lumi a corupþiei, a mitei, în care totul estede vânzare. Dar personajul nu este un gro-bian, redus la liniile viciului sãu, care îl des-figureazã. El are anumite fineþuri, este unînvãþat, dovedind abilitatea de a interpretacorect învãþãturile Lebedei: la un momentdat, naratorul noteazã cum acesta „învãþã-tura din praxin în theorie îºi mutã”8, semn

cã este versat în filosofie, dupã cum mani-festãrile sale ulterioare, în special cele din-spre sfârºitul romanului, îl vor arãta ca unpriceput în logicã ºi în retoricã, dar mai alescape un cunoscãtor rafinat al artei diplo-maþiei. Deºi nu este privit cu simpatie, per-sonajul nici nu este strivit de pornirea pam-fletarã a autorului, nu este caricaturizat prinîngroºarea metehnelor sale, aºa cum seîntâmplã în destule alte cazuri. De altfel ro-lul sãu creºte treptat, iar la finalul cãrþii, deel depinde aplanarea conflictului dintreInorog ºi Corb.

Sã nu ne precipitãm însã. Despre pro-totipul din realitate care se ascunde submaca girafei, Alexandru Mavrocordat, Exa-poritul, documentele epocii vorbesc în ter-meni dintre cei mai elogioºi. Sintetizându-

8 Ibidem, p. 519.

42

Bogdan Creþu

le, într-o paginã densã din Bizanþ dupãBizanþ, Nicolae Iorga îi creioneazã unportret celui care devenise mare dragomanal Imperiului Otoman, supremã cinste ce seputea acorda unui creºtin. Pentru a neapropia cât mai mult de esenþa personaju-lui, fãrã a suprapune cu totul masca pestefigura ilustrã evocatã de eruditul istoric, nustricã sã reproducem pasajul cu pricina:„Acest Alexandru Mavrocordat fu trimisîncã din fragedã vârstã în þãrile Apusului, acãror superioritate li se recunoºtea acum, ºiel fãcu studii la Roma, la Padova, la Bo-logna: datoritã cunoºtinþelor adunate îndecursul acestor cãlãtorii moºteni el în 1663postul de mare dragoman, devenit vacantprin moartea lui Nikusios. Dupã influenþalui Nikusios, un cãrturar preia, aºadar,direcþia politicii externe a împãrãþiei, prinînsuºirile deosebite ale acestui insular, deneam sãrac, dar înrudit prin femei cu dinas-tiile þãrilor româneºti. Fostul elev al ºcoliidin Padova, unde se pregãteau «iatro-filosofi» pentru lumea greceascã, medici ºicugetãtori, în acelaºi timp cu scriitori foarteapreciaþi, atât la Constantinopol cât ºi înþãrile româneºti, ajunse sã-ºi însoare unuldin fii, pe Scarlat, cu fiica bogatului domn alÞãrii Româneºti, Constantin Brâncoveanu,reunind astfel, pentru o vreme, ambiþia sacu cea a omului care hotãra soarta tronurilorromâneºti ºi care copleºea lumea ortodoxãcu darurile sale. Acest diplomat, care eratotodatã ºi un istoric, un autor de memorii,ºi chiar un gramatic, ajunse sã fie ºi unul dinfactorii predominanþi ai Bisericii. În casa luidin Fanar a fost ales în 1707 Neofit al V-lea,fãrã ca în momentul acela în care alianþa cuBrâncoveanu fusese înlocuitã de un violentantagonism, sã-l poatã face primit destãpânirea turceascã”.9 De adãugat ar mai fifaptul cã, înainte de a deveni mare drago-man ºi consilier de tainã al sultanului (exa-

porit), învãþatul politician fusese profesor laAcademia din Constantinopol ºi unul dintremedicii vizionari, care scrisese un tratatdespre circulaþia sângelui.10 De altfel, înIstoria creºterii ºi descreºterii Imperiului Oto-man, Cantemir însuºi îi atribuie o foarteextinsã notã, a 13-a, din Capitolul al II-lea alcelei de a patra cãrþi, unde îl considera un„atât de cunoscut în toatã Europa, încât n-armai trebui sã fac aici o lungã istorie a vieþiisale”.11 În continuare, el îl prezintã ca pe ominte luminatã, un enciclopedist care laPadova „a urmat ºtiinþele cu atâta diligenþã,încât nu numai cã a fost declarat doctor înfizicã ºi în filosofie, dar îndatã la întoarcereasa în patrie a fost considerat ca demn de aocupa catedra de profesor public de fizicã ºifilosofie în ºcoala patriarhalã din Constan-tinopol”.12 Prin urmare, e vorba de una din-tre figurile cele mai ilustre ºi mai respectateale epocii, în spaþiul rãsãritean. Nu altfelapare Camilopardalul în Istoria ieroglificã.

De ce s-o fi hotãrât Cantemir sã atribuieunui asemenea personaj, maestru al jocu-rilor de culise, diplomat erudit, cu ºtiinþadeschiderii uºilor celor mai inaccesibile, darºi lacom peste mãsurã, chiar masca girafei?Dincolo de toate informaþiile ºtiinþifice pecare le cunoaºtem, azi, despre acest patru-ped, el stârneºte, încã, mirarea. În acestsens, a devenit proverbialã reacþia unui per-sonaj dintr-un roman al lui Marin Predacare, având pentru prima oarã în faºa sa ogirafã, exclamã: „Aºa ceva nu existã!”Aceeaºi atitudine trebuie sã o fi avut ºianticii, medievalii ºi contemporanii luiCantemir. Cert este cã, de la primele saleatestãri, girafa a pãrut un hibrid. Aºa odescriu ºi Plinius (VIII, 27), ºi Isidor (XII,19), ºi Albert cel Mare (XXII, 6), care este celmai explicit, scriind, probabil, în cunoºtinþãde cauzã. Primul insistã asupra elementeloraparent divergente din care exoticul animal

9 N. Iorga, Bizanþ dupã Bizanþ, traducere de Liliana Iorga-Pippidi, Editura 100+1 Gramar, Bucureºti, 2002,p. 183-184.

10 Mai multe informaþii sunt de gãsit în sinteza lui C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogreceºti, înromâneºte de Mihai Vasiliu, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti, 1968, p. 139-141.

11 Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Ottomanu. Crescerea ºi scãderea lui. Cu note forte instructive, tradusãde Dr. Ios. Hodosiu, Bucureºti, Ediþiunea Societatei Academice Române, 1878, p. 591-595. În redareaacestor pasaje am actualizat ortografia.

12 Ibidem, p. 594.

43

Pactul faustic al camilopardalului

este alcãtuit: acesta este „asemãnãtor la gâtcu un cal, la copite ºi la picioare cu un bou,iar la cap cu o cãmilã; niºte pete albe ies înevidenþã pe fondul de o culoare galben-roºcatã ºi din acest motiv a fost numitcamelopardalis”.13 Enciclopedistul medievalIsidor preia de la naturalistul antichitãþiitoate amãnuntele, de unde, fãrã sã uite,fireºte, etimologia nearbitrarã a cuvântului.La toate acestea, Albert mai adaugã: „Are ograþie fermecãtoare cu gâtul sãu lung,picioarele lungi din spate ºi cele din faþa maiscurte”.14 Dar tot el revine, ceva mai târziu,cu o descriere mai detaliatã: „ORAFLUSdepãºeºte toate celelalte animale în vari-etatea frumoasã a coloraþiei sale. Partea dinfaþã a corpului sãu este foarte înaltã, astfelîncât atunci când îºi ridicã capul ajunge la oînãlþime de 20 cubiþi/ 30-35 picioare. Parteadin spate a corpului este mult mai joasã ºiseamãnã cu a unei cãprioare, cu picioarele ºicoada sale cervine. Gâtul sãu este extrem dealungit iar capul are o aparenþã ecvestrã,deºi este mai mic decât al unui cal. Blana saare multe culori, dar predominã albul ºiroºcatul. Când îºi dã seama cã i se admirãforma neobiºnuitã, se întoarce de pe o partepe alta pentru a oferi ce mai bun profil cuputinþã”.15 Sã reþinem în special ultimaobservaþie. Animalului nu i-ar fi lipsit oanumitã cochetãrie pe care o putem numi,fãrã sã greºim, odatã cu Dimitrie Cantemir,„iubire de glorie”. Ca sã conchidem, deºicunoscut Bibliei, care îl numãrã printre ani-malele curate, ce pot fi mâncate (Deute-ronomul, 14: 5), animalul, acesta nu a încetatsã stârneascã uimiri: oricât de familiar ardeveni, el rãmâne unic, irepetabil, detaºân-du-se categoric de toate celelalte creaturi. Eun hibrid, de nu chiar un monstru.16

Este, oricum am lua-o, altfel. Exact aceas-tã calitate îl recomandã pentru rolul esenþial

care i se atribuie în finalul romanului, dupãce noile rãsturnãri de situaþie din CetateaEpithimiei îl aduc pe Inorog pe val, iar peprigonitorii sãi îi pun într-o situaþie delicatã,lãsându-i la mila acestuia. Dar pacea dintreInorog ºi Corb este încã spinoasã, se cerenegociatã cu mult calm, datã fiind ºi încrân-cenarea care a alimentat, atâta vreme, con-flictul. Cei care par convinºi cã fãrã inter-venþia Camilopardalului totul s-ar duce derâpã sunt pãsãrile, care se aratã dispuse sãaccepte orice pretenie ºi orice moft al diplo-matului animal: „Uleul, cu mari rugãminte(cu porunca Corbului poate fi) la Camilo-pardos mãrgând (dupã cum ºi Corbul îiscrisese), pentru pacea între dânºii mijloci-toriu sã sã puie îl poftiia, ca doarã, prin bunichedzi, lucrul carile mulþi l-au ispitit ºi a-lsãvârºi nu l-au putut, el la bun ºi cuviossfârºit l-ar aduce, cã amintrilea vrajba aceas-ta aºe de va rãmânea, fãrã nici un prepusaievea ieste, dzicea, cã asupra amândurormonarhiilor cea desãvârºit pieire ºi prãpã-denie stãruieºte”.17 Este momentul oportunpentru ca autorul sã îi acorde o atenþiesporitã personajului sãu. Abia acum cata-dicseºte sã îi facã ºi un portret fizic, cândrolul important, de arbitru, de judecãtorchiar, al personajului este pe cale de aîncepe. Extins, pasajul porneºte de la surse-le pe care le-am citat înainte, dar adaugã,potrivit cu intenþiile sale, ºi alte amãnunte:„Aceastã jiganie la trup cât cãmila ieste demare, piielea, ca cum cu soldzi ar fi, în feliude feliu pestriþã ºi picatã îi ieste, de unde ºinumele, poate fi, Cãmilãpardos i s-au alcã-tuit. Partea denapoi cu pântecele în sus iesterâdicatã, ca cum ar fi a leului. Iarã armurileºi picioarele denainte, cu piept cu tot, decâtcum mãsura trupului ar pofti, mai sus sintrâdicate. Grumadzii îi sint sulegedzi ºigingaºi ºi din trupul cel gros ºi mãminos, de

13 Plinius, Naturalis Historia, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de Ioana Costa, volumul al II-lea, EdituraPolirom, Iaºi, 2001, p. 77.

14 Albert the Great, Man and the Beasts. De animalibus (Books 22-26), translated by James J. Scanlan, M. D.,Medieval & Renaissance Texts & Studies, Binghamton, New York, 1987, p. 71.

15 Ibidem, p. 167-168.16 Cel puþin aºa îl considerã Jean-Paul Clébert, citându-l, în sprijin, ºi pe Ambroise Paré, în Bestiar fabu-

los. Dicþionar de simboluri animaliere, traducere de Rodica Maria Valter ºi Radu Valter, Editurile Artemisºi Cavallioti, Bucureºti, 1995, p. 136.

17 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 756.

ce mãrg spre cap, gâtlejul i sã supþie. Capulcu a cãmilii sã asamanã, ºi de mare ca cumar fi de da ori cât a strutocamilii de Livia,ochii mierâi, în giur împregiur, ca cum ar ficu siurmea vãpsiþi ºi pre lângã albuºuriroºii, întorcându-i încoace ºi încolea,groznic cautã. Îmbletul îi ieste de tot schim-bat, ºi aºeºi tuturor dihaniilor, precum celorde uscat, aºe celor de apã împotrivã, cã nu-ºi mutã pre rând picioarele, nici unul dupãaltul le duce, ce din partea cea dreaptã, peamândoaã odatã ºi deosebite, iarã dinpartea stângã, câte unul ºi împreunate, cuîmbe pãrþile totdeodatã clãtindu-sã, din locîn loc sã mutã, însã la mãrs lesne ºi sprintinãieste”.18 Camilopardalul adunã, dacã îl pri-vim cu atenþie, în special trãsãturi de la per-sonajele negative: de la cãmilã, de la struþ,

ba chiar de la Hameleon (forma ochilor).Este un intermediar uns cu toate alifiile,care ºtie cã ar avea de pierdut dacã ar þinepartea cuiva, dacã s-ar da cu una dintrepãrþi. Dimpotrivã, grija sa este sã se menþinãneutru ºi sã profite necontenit de pe urmasituaþiilor tensionate. Autorul nu lasã peseama cititorilor aceastã concluzie, ci o for-muleazã, cum nu se pate mai explicit, elînsuºi: „Aceasta jiganie macar cã dintr-amândoaã monarhiile afarã ieste, însã într-îmbe pãrþile la mare cinste ºi fricã sã þinea(cã frica mai pe deasupra ºi dragosteadeplin din rãdãcini oarecum despãrþiteieºind, la acelaºi vârv a evlaviii agiung), ºiaceasta pentru doaã pricini: una, cãci cu toþivrãjitorii, mare ºi de multã vreme cuno-ºtinþã având, la multe farmece a o amesteca

44

Bogdan Creþu

obiciuþi era (precum din învãþãturile ºi tâl-curile hrismosurilor lor sã cunoaºte). A doa,cãci încã de demult era aºedzatã ca hrana eipre an dintr-aceste monarhii sã sã orân-duiascã, hrana nu atâta de multã, cât era descumpã, cãci nu carne, iarbã sau altãmaterie sãþioasã, ce sau argint, sau aur, demulte ori ºi diamanturi era (cãci între toatejigãniile nu mai acesta fãrãmãturile diia-mantului ºi alte pietri scumpe a amistuipoate). De care lucru, ºi ea foarte aminte lua,ca nu cumva mai mult aceste monarhiistropºindu-sã ºi cu adese stropºiturile, maimult slãbind ºi sãrãcindu-sã, obrocul ei celdin toate dzilele sã scadzã”.19 Fiu alPleonaxiei, Camilopardalul se hrãneºte,simbolic, cu tot ce este mai de preþ: fiziolo-gia i-a fost afectatã de viciu. Dacã Struto-camila poate mistui fierul, Camilopardalulare posibilitatea de a digera nestematele. Deele depinde viaþa sa, sugereazã autorul.Pentru asta e gata sã sacrifice orice; el este înstare sã se lasã condus doar de latura cere-bralã: nici o tresãrire a sensibilitãþii, nici unsemn cã ar fi capabil de vreun sentiment nurãzbate dincolo de masca complicatã pecare personajul ºi-o confecþioneazã.

Dar personajul nu îºi îndeplineºte rolulfãrã ifose. Nu doar bogãþia îl atrage, ci ºietalarea propriei superioritãþi. El joacã ocarte a prefãcãtoriei, pretinzându-se ofensatºi încercând, din toatã povestea, sã evi-denþieze marele rol care îi revine. Îi place sãse lase mãgulit, chir implorat. Când poziþiasa este ameninþatã de Biholul de Cina,reacþioneazã vehement, dintr-un singurmotiv, pe care autorul nu uitã sã-l dea învileag: „Camilopardalul, aºijderea, singurnumai schiptrul giudecãtoriii nedejduind”.El ºtie sã profite de situaþie, având intuiþiasigurã a profitului. De altfel, cunoscând per-fect iþele þesute de alþii în lumea lãcomiei,unde se hotãrãºte totul, el ºtie cã rolul sãupoate deveni foarte uºor cel al unui figu-rant, dar face tot ce poate pentru a-i confericoordonatele unuia principal. Marea sa artãeste aceea de a se preface, de a se adapta la

orice situaþie: aºa ºi-a depãºit condiþiainiþialã: a fost nevoie de multã umilinþã ºitenacitate, pe care le vrea rãsplãtite acum nudoar prin acumularea de bogãþii, ci ºi prinmângâierea vanitãþii. Într-un studiu lapidar,Doina Ruºti observã corect cã personajul areputerea de a se automodela, de „a se com-pune”: „îºi perverteºte gusturile ºi îºi cul-tivã privirea”. Totul pentru a deveni ceea ceîºi doreºte atât de mult. Concluzia este per-tinentã ºi vine firesc: „Mascã îndelungmigãlitã, naturã dualã ºi artificioasã, lipsitde simpatii ºi antipatii, patron al secretelorºi sfãtuitor pedant, Camilopardul reprezin-tã simbolic hibridul livresc, realizat înmanierã bizantinã ºi în spirit balcanic”. 20

Prin urmare, datele personajului luiCantemir confirmã cam toate informaþiileculese de prin enciclopediile antichitãþii ºiale Evului Mediu: el este nu numai diferitde toate animalele, amestecând într-omanierã originalã trãsãturi diverse, ci sedoreºte ºi deasupra tuturor, loc pe care esteconvins cã îl meritã. Personaj lipsit descrupule, dar nelipsit de o abilitate demanipulator, maestru al diplomaþiei practi-cate în spatele cortinei, orgolios cu atât maimult cu cât originile sale modeste l-ar fiputut situa în ultimele rânduri ale tagmeijivinelor, Camilopardalul are ºi orgoliulcelui iniþiat în tainele unei lumi pentru careceilalþi nu au dezvoltat suficientã versatili-tate ºi simþ pragmatic. Este, dealtfel, singu-rul sentiment pe care ºi-l mai permite.Pentru a fi ajuns aici, personajul a plãtit unpreþ pe care probabil nu îl conºtientizeazã: adevenit o creaturã lipsitã de suflet, aseme-nea mecanismului grotesc care o înfãþiºeazãpe zeiþa lãcomiei, „boadza Pleonaxii”. El asemnat un pact faustic, dar nu pentru aprimi tinereþea veºnicã, nu pentru a suspen-da timpul, ci pentru niºte valori dispreþuitela unison de medievali: averea ºi gloria.

Girafa lui Cantemir este una robotizatã.Dacã s-ar izbi de ceva, pieptul sãu ar suna agol.

45

Pactul faustic al camilopardalului

18 Ibidem, p. 757.19 Ibidem.20 Doina Ruºti, Bestiarul cantemirian, Editura Universitas XXI, Iaºi, 2007, p. 121.

46

Teoriile despre literaturã nu fac decât sãrepunã în circuit – cu alte cuvinte, sã mobi-lizeze – concepte, structuri ºi macrosisteme.În studiile recente, teza cã literatura ºi toateinstanþele care îºi revendicã rolul de a oguverna au decedat din cauze misterioaseajunge sã devinã un simulacru de idei.Astfel, literatura a murit, dar nu i se permiteînhumarea, ea trebuie mumificatã ºi mutatãîn vitrine, pentru atestarea existenþei eidefuncte. Comentariile sunt cu atât maivigilentã, cu cât instrumentele ei par sã-ºirefuze statutul. Mai mult decât atât,descrierea la rece a fiecãrui proces, cân-

tãrirea atentã a metodelor ºi a funcþiilor con-stituie aventura post-factum a literaturii.

Viziunea cãrþii lui W. Marx e simplã:„între secolele al XVIII-lea ºi XX [sic!] a avutloc în Europa o transformare radicalã a lit-eraturii; forma, ideea, funcþia, misiunea ei,totul a fost modificat”1. Procesul, deºi paredefazat, este organizat în trei faze succesiveale istoriei literare din ultimele trei secole:„o expansiune urmatã de o autonomizare ºi,în cele din urmã, de o devalorizare. Depre-cierea la care asistãm în prezent corespundeultimei faze, care a început de mai bine deun secol”2. Opoziþia dintre artã ºi viaþã de-vine un resort al miºcãrii de devalorizare,odatã cu moartea scriiturii, a scriitorului ºi acriticii, de fapt, trei decese „care par maidegrabã o sinucidere colectivã”3. Modifi-carea sensibilitãþii ºi restrângerea ariei liter-aturii au condus la spargerea roluluiinstanþelor literare. Scriitura, autorul ºi crit-ica, odatã diminuate ca importanþã, îºi vordinamita din interior orice tentativã depunere pe picioare: „reducerea literaturii înjurul unui câmp din ce în ce mai restrâns amodificat profund rolul celor trei instanþe,fãcându-le de nerecunoscut, chiar pânã ladispariþie”4. În Franþa, Jean Poulhan (încãdin 1936), J. P. Sartre manifestã neîncredereafaþã de mecanismele literaturii, apoi mini-malismul lui Maurice Blanchot sau al luiSamuel Beckett va dovedi incapacitatea lit-eraturii de a se redresa, culminând mai târz-iu, cu constrângerile inventate de membriigrupului Oulipo, dar ºi cu indiferenþa faþãde specificitatea materialului literar, faþã înfaþã cu „ludismul exacerbat” ºi „obsesiapentru inexprimabil”. Aºadar, miºcarea dedevalorizare are ºi un efect centrifug, opus,care îi permite teoriei sã se dezvolte epider-mic. Autorul îºi va pierde treptat din impor-tanþã, cãpãtând un statut pe care va încercasã ºi-l acrediteze, dar consecinþa va avea

Irina GEORGESCU

William Marxºi „apocalipsa

literaturii”Literary theories bring and restore concepts,structures and systems. Some recent studiesspot the thesis that literature died, becoming atravesty of ideas. Thus, all works are mummi-fied and set into an exhibition. Each theory ismore useful if its instruments seem to refusetheir status. In addition to this, describing theprocesses, the methods and the functions rep-resents is literature’s the post-factum adven-ture. Keywords: William Marx, literature’s apoc-alips, literary theory, modernity, FrenchTheory.

Abstract

1 Willliam Marx, Rãmas-bun literaturii, Istoria unei devalorizãri: secolele XVIII-XX, Colecþia Teorii de azi, pre-faþã de Alexandru Matei, traducere din limba francezã de Liliana Dragomir, Ana Stan, Carmen Habãrã,Diana Coman, Alexandra Gheorghe, sub coordonarea lui Alexandru Matei, Editura România Press,Bucureºti, 2008, p. 23.

2 Ibidem.3 Ibidem, p. 25.4 Ibidem, p. 197.

47

William Marx ºi „apocalipsa literaturii”

efect invers: „scriitorul reprezintã o epocãce nu mai crede în arta de a scrie ºi al cãreierou ambiguu este, invocând într-un acelaºigest de valoare arhetipalã, ºi viaþa, ºimoartea: moartea concretã a unei literaturicare dispãrea dacã niciun scriitor nu o maiscria; viaþa simbolicã a unei arte chemate sãse adape din tãcere”5. În esenþã, moderni-tatea literarã este descrisã ca un proces tri-partit, disputat între factori ºi agenþi ai pru-denþei. Istoria literaturii, conceputã ca un„trecut repetat”, dar nu unul ciclic (Vico), seanchilozeazã. Literaturii nu-i mai rãmânedecât amintirea ºi resemnarea. Aºa cumremarcã Alexandru Matei în prefaþa cãrþii

lui William Marx, Rãmas-bun literaturii, „teo-ria literarã a devenit o temã de investigaþieistoricã”6, care angajeazã nu doar istoria lit-eraturii, expusã controverselor ºi disputelor,ci ºi modalitãþile prin care istoria revine subformã de cliºee, scheme, mãrci specifice cu ooarecare ciclicitate. Scriitorii nu-ºi refuzãstrategiile, resursele, doar literatura ca sis-tem îºi reorganizeazã armele, funcþiile, pri-oritãþile: „sã vorbim despre o moarte a lite-raturii ar fi, fãrã îndoialã, absurd ºi chiarinsultãtor pentru scriitorii contemporani. Înschimb, suntem nevoiþi sã constatãmpierdere de prestigiu: literatura atrage maipuþini cititori ºi poate la fel de puþine talente

5 Ibidem, p. 212-213.6 Ibidem, p. 20.

48

Irina Georgescu

creatoare, care se manifestã, aºadar, în altedomenii”7 (cinematografie, televiziune, pic-turã, muzicã, fotografie). Literatura supra-vieþuieºte prin implicaþiile ºi „dendritele”care se stabilesc între texte ºi între tipuri desensibilitãþi.

În altã ordine de idei, un rol semnificativîl va cãpãta critica, mereu pusã în dificultatede mimetismul relaþiilor dintre operã ºi pro-cesele interne: „fiindcã nu se mai pot lãmurirelaþiile operei cu realul, critica trebuiemãcar sã se limiteze la glosarea operei dinpunct de vedere intern, astfel încât ea secondamna fie sã dubleze inutil opera ºi ast-fel sã repete mai prost ceea ce aceasta spu-

nea deja; fie, în cele mai bune cazuri, sã nuspunã nimic care nu se gãseºte deja înoperã”8. Consecinþa imediatã se reflectã înmuzeificarea literaturii, în reducerea aces-teia ad nihilum, dar ºi în ruptura dintre lim-baj ºi lume, acutizatã de neputinþa mijloa-celor critice de a þine pasul cu nevoile noiistãri de fapt. Refuzând supravieþuirea liter-aturii, o condamnãm sã se recicleze dintraumele pe care nu le-a putut depãºi decâtparþial.

Alte tendinþe ale teoriilor literare se ob-servã în dezvoltarea pe orizontalã, rizoma-tic, nu în profunzime: este cazul studiilorreunite sub forma Fresh Theory, o reacþie a

7 Ibidem, p. 23.8 Ibidem, p. 218.

49

William Marx ºi „apocalipsa literaturii”

intelectualilor francezi la dezvoltarea aproa-pe haoticã a studiilor anglo-saxone, care îºifagociteazã propriul demers: „telle est laraison pour laquelle la French Theory, et lespostcolonial, gender et cultural studies,après elle, ont multiplié les «régions de con-tact et de guerre» entre authenticité et inau-thenticité, high et low, centre et périphérie...La libération des flux, le métissage, l’hybri-dation, les concepts de multitude, de multi-plicités, de différence, avaient ainsi vocationà faire éclater les partages ossifiés de lamétaphysique et à faire fuir la «limiteinfranchissable» qui transite dans le capita-lisme”9. Astfel, nu departe de a-ºi salva pre-tenþia autenticitãþii ºi a originalitãþii, studi-ile actuale vizeazã „întâietatea”, vizibilita-tea, transparenþa, chiar difuzã, a con-ceptelor pe care le propun. Despre validi-tatea teoriilor ar fi necesar sã discutãm,asistând la bãtãlii canonice, mai ales înmomentul când teoriile se refugiazã în pla-nul secund al reprezentãrilor realitãþii.Conceptele devin moneda de schimb aautorilor lor, iar necesitatea teoreticienilorde a denumi este echivalentã cu nevoia de ada sens terenului pe care îl cerceteazã.Astfel, întregul proces de expansiune, auto-nomizare ºi devalorizare a literaturii îºi arereversul în mersul mimetic al teoriei lite-rare, care oferã scheme ºi concepte pemãsura literaturii pe care o însoþeºte,descrie ºi analizeazã.

Proteismul modernitãþii se manifestã înplanuri diferite, fiind înþeles deopotrivã camit ºi realitate, invenþie ºi luciditate criticã:„inextricablement mythe et réalité, lamodernité se spécifie dans tous lesdomaines: État moderne, tehnique mod-erne, musique et peinture modernes,moeurs et idées modernes – comme unesorte de catégorie générale et d’impératifculturel”10. Dar, potrivit lui Jean Baudrillard,modernitatea se sustrage unei definiþii fixe,definitive, cuprinzând prea multe elementepentru acoperirea tuturor trãsãturilor ei.

Modernitatea îºi refuzã determinãrile înaceeaºi mãsurã în care postmodernitateascapã unei definiri certe, stabile. Dar atâtavreme cât avem ca punct de reper (t0)modernitatea, putem sã ne reprezentãmmental celelalte puncte t1, t2, t3, t4 ... tn pe oaxã a potenþialitãþilor, conceptele devenindorganice, coliniare, coplanare, într-o geome-trie a termenilor ºi a conceptelor. Dilemelese transformã rapid în puncte de diver-genþã, iar faliile produse permit regenerareaideilor, poziþionarea diferitã a diverselorteorii, chiar revalorificarea acestora. Tot-odatã, modernitatea include moduri ºi temespecifice, strategii confuze, alterate poatedoar de tasarea prea multor noþiuni, direcþiiºi trasee de parcurs: „la modernité n’est niun concept sociologique, ni un concept poli-tique, ni proprement un concept historique.C’est un mode de civilisation caracteris-tique, qui s’oppose au mode de la traditionc’est-à-dire à toutes les autres culturesanterieures ou traditionnelles: face à ladiversité géographique et symbolique decelles-ci, la modernité s’impose comme une,homogène, irradiant mondialement à partirde l’Occident. Pourtant, elle demeure unenotion confuse, qui conote globalementtoute une evolution historique et unchangement de mentalité”11. Modernitatease structureazã nu doar pe o retoricã nega-tivã, dar ºi pe principiul autoreflecþiei, aldiscursului critic, al manifestelor, pentru a-ºi cuceri autonomia ºi pentru a dobândi,chiar dacã fragmentatã, autoritatea.

Teoria va salva aparenþele unei literaturiagonice sau, dimpotrivã, va demasca toc-mai discrepanþele ºi incapacitatea ei derevivificare. Recrudescentã, literatura vaadopta noi mecanisme de supravieþuire,indiferent de impedimente. Dominanta lit-eraturii, o membra disjecta care aratã vari-etatea proteicã a fenomenelor postmod-erniste, va funcþiona pe paliere distincte, înfuncþie de noile variabile pe care le intro-ducem în ecuaþie.

9 Mark Alizart, Christophe Kihm (coord.), Fresh Théorie, Paris, Éditions Leo Scheer, 2005, p. 16.10 Jean Baudrillard, „Modernité”, în Encylopaedia Universalis, Paris, Albin Michel, 2001, p. 317.11 Ibidem.

Când l-am întâlnit prima oarã, la Cluj, întoamna lui 1949, era suficient, cel puþin pen-tru noi, studenþii cu preocupãri literare, sã-irosteºti iniþialele numelui ca sã ºtii desprecine este vorba, rostindu-l apoi întreg, cuinteres ºi admiraþie pentru poetul ºi tra-ducãtorul cunoscut care era. Dar tot noi –Dumitru Micu, Ion Vlad, Aurel Gurghianu,Aurel Rãu, Mircea Zaciu ºi alþii – mai ºtiam,de la liceu ºi universitate, cã MIRON RADUPARASCHIVESCU i-o luase înainte luiSorin Toma, cel care publicase în „Scânteia“articolul abominabil „Poezia putrefacþieisau putrefacþia poeziei“. Aºadar, acesta con-tinuase ºi amplificase, cu consecinþe dedecret oficial, atacul lui M.R.P. la adresa luiTudor Arghezi ºi excluderea marelui poetdin viaþa literarã curentã. Dar, sã revin launele evocãri anterioare ale relaþiilor meleîndelungate cu Miron Radu Paraschivescu.Fireºte, înainte de a-l cunoaºte personal îi

citisem Cânticele þigãneºti, volum care fãcuseepocã, dar dupã care, ca ardelean, nu mãprea omorâsem multã vreme. Îi cunoºteamºi-i preþuiam, în schimb, cartea de Tãlmãciridupã opt poeþi europeni, precum ºi ampla pre-faþã la Operele lui Emil Isac, apãrute în1945la Fundaþiile Regale, un elogiu patetic, bine-meritat, adus primului poet modern alArdealului, fostul sãu profesor la Belle-Artele din Cluj. (Despre acea perioadã stu-denþeascã mai puþin cunoscutã a lui M.R.P.recomand lectura amintirilor lui Ion Vlasiudin Drum spre oameni. Din alte surse aflãmcã, în 1939, M.R.P. revenea la Cluj ca ºef alBiroului Presei, perioadã în care, împreunãcu Bucur ºchiopu, Mihai Beniuc, ValeriuNovac ºi Barbu Zevedei, susþinea activrevista „Þarã nouã“, de orientare democra-ticã radicalã). Miron Radu Paraschivescu seafla, în 1948-49, internat la Clinica de bolinervoase din Cluj, sub îngrijirea prietenuluisãu Eduard Pamfil ºi a profesoruluiBenetatto. Faima lui de poet ne cucerise pecei mai mulþi dintre noi, aspiranþii la poezie.Emil Isac îl iubea, Ioanichie Olteanu, VictorFelea, poate ºi A.E. Baconsky ºi Aurel Rãuse întâlneau cu el, în perioadele de lucidi-tate, când îl cãuta fosta soþie, Sidonia Drã-guºanu, care îl scotea la plimbare prin oraººi la întâlniri cu prietenii. Printre obsesiilelui pozitive, M.R.P. o avusese ºi pe aceea dea înfiinþa o revistã româneascã la Cluj ºi,pânã la urmã, relaþiilor sale cu mãrimile dela Bucureºti (Chiºinevschi, Rãutu) s-a dato-rat apariþia primului numãr din Almanahulliterar, în decembrie 1949, devenit revistãlunarã, apoi, din 1954, Steaua de azi. LuiM.R.P. i se duceau acasã toate manusrisele,înainte de-a fi trimise la dubla cenzurãlocalã ºi la cea a Uniunii Scriitorilor dinBucureºti. Era, acest poet cultivat, un redac-tor desãvârºit, nu-i scãpa nici o stângãcie destil ºi gramaticã, le punea pe toate la „strun-gul“ lui, chemându-ne pe fiecare sã ne arateeventualele greºeli, sã ne þinã adevãrateprelegeri de artã poeticã. Un dascãl autenticde poezie, un animator de idei ºi reviste lite-rare, cum a rãmas pânã la sfârºitul vieþii.Scund, sfrijit, îi plãceau femeile înalte ºiplanturoase, pregãtindu-se mereu de câte onouã cãsãtorie. Prin 1951, îºi gãsise o doam-

50

Ion BRAD

M.R.P.The author evokes the personality of MironRadu Paraschivescu (also known as M.R.P).Ion Brad remembers the time when the poetwas allowed by the communist authorities tofound in Cluj the cultural magazine Alma-nahul literar (Steaua). He also speaks aboutthe time both were in Bucharest and MironRadu Paraschivescu was among the collabora-tors of another publication: Gazeta literara. Inaddition to his memoires, Ion Brad publishes afew letters received from Miron RaduParaschivescu.Keywords: evocation, Miron Radu Paraschi-vescu, A. E. Baconsky, "Steaua" ("The Star"),"Gazeta literara" ("The Literary Magazine").

Abstract

nã de acest calibru, din Braºov, fãcând unschimb de locuinþã ºi mutându-se, în 1952,acolo. Suspicios cum era, nu-i plãcuse veni-rea la Cluj a lui Geo Dumitrescu, socotindu-se, probabil, cenzurat, controlat, îndrumat,nici ascensiunea oficialã a lui A.E. Baconsky,care-ºi publica în Scânteia poemele epice, întimp ce M.R.P. „ilegalistul“, nu mai erasolicitat de „organul central“ al partidului,cu toate cã, în perioada aceea, scria ºi elpoemele strânse în volumul Laude.

L-am reîntâlnit, mai târziu, la Bucureºti,cãsãtorit cu o altã femeie, o doctoriþã, caapoi sã-l vãd cu Lena, fosta soþie a lui G.Mãrgãrit, care a dobândit, în ochii lui,marele merit cã, spre deosebire de toatecelelalte, îi dãruise un copil viu, sãnãtos.Într-o lunã de iarnã, cu zãpezi mari, nu maiºtiu exact în care an, ne-am întâlnit laFondul Literar, în ºoseaua Kisseleff. Cutoate cã prezenþa lui stârnea interes oriundeapãrea, mulþi încercând sã intre în vorbã cuel, nu ºtiu de ce atunci m-a chemat doar pe

mine sã-l însoþesc spre linia tramvaiului 20,prin parc. Avea un palton negru, cu guler deblanã, arãta, într-adevãr, ca un Crai deCurtea Veche, un Pirgu, sã zicem. Era mân-dru cã, dupã o muncã imensã, pentru tra-ducerea celor 12.000 de versuri ale poemu-lui „Pan Tadeusz“ de Mickiewicz, primisedrepturi de autor cu care ºi-a putut cumpã-ra o casã cu grãdinã mare la Vãlenii deMunte, de unde descindea, din când încând, în apartamentul din blocul cine-matografului „Patria“. Se simþea, pesemne,bine, în acea izolare politicã ºi literarã de elaleasã. Nu era nici membru de partid, obli-gat sã participe la ºedinþe. Mulþi oficiali sebucurau cã „scapã de nebun“, fiindcã el,când îºi dãdea drumul, nu cruþa pe nimeni.Pânã la urmã, toþi se consolau cu vorba: „Iara înnebunit...“ De aceea, în plimbarea noas-trã printre nãmeþi, am rãmas uimit când,oprindu-se, mi-a pus mâna pe umãr ºi m-aîntrebat: „Ioane, spune-mi, ºi tu mã crezinebun?“ „Nu, Miroane, (ne interzisese, încãde la Cluj, sã-i zicem „maestre“ sau„tovarãºe“) nu cred...“ „Bine faci! a continu-at el. Sã ºtii cã eu sunt nebun numai când tre-buie ºi cât trebuie... Dar asta sã n-o mai spuila nimeni...“ ºi, multã vreme, n-am spus-o.

În primãvara lui 1962, la 2-3 luni dupã cefusesem ales secretar al Uniunii Scriitorilor,într-o zi m-am trezit singur în birourile cuoglinzi uriaºe din fostul muzeu TomaStelian. Mihai Beniuc, preºedintele, era ple-cat în strãinãtate, Pop Simion, celãlalt secre-tar, lipsea, ca ºi Szemlér Ferenc, aºa cã pro-tocolul Consiliului de Stat m-a chemat pemine sã asist, din partea Uniunii, laînmânarea decoraþiilor lui Perpessicius (70de ani) ºi Miron Radu Paraschivescu (50).Intrarea centralã a fostului Palat Regal (dis-trus, în parte, de luptele cu „teroriºtii“) erasomptuoasã, iar scãrile monumentale dininterior te intimidau. Am fost conduºi înstânga, în saloanele mari de sub SalaTronului, unde aveau loc solemnitãþile cucaracter oficial, de stat. Îmbrãcaþi de galã,Perpessicius ºi Miron Radu Paraschivescupãreau mai emoþionaþi decât mine. Nu ni sespusese cine va înmâna decoraþiile. Amaºteptat o jumãtate de orã, apoi o orã, ºi numai apãrea nimeni. Cei doi scriitori erau lac

51

M.R.P.

de sudoare. Eu, la fel. Mã temeam ca nucumva, din încordarea nervoasã a aºtep-tãrii, M.R.P. sã intre în crizã de epilepsie,boala lui nevindecatã. Noroc cã, în sfârºit,din saloanele aripii stângi a Palatului, aapãrut nimeni altul decât GheorgheGheorghiu-Dej, ºeful partidului ºi al statu-lui, care se arãta destul de rar în asemeneaocazii. S-a scuzat de întârziere, fiindcã,zicea, degajat, s-a întins mai mult discuþiacu doi ambasadori strãini, care îºi prezen-taserã scrisorile de acreditare. Aºteptarea,scuzele neobiºnuite, aerul surâzãtor al aces-tui ºef sobru de felul sãu, ne-au aruncat într-un nou val de emoþii. Secretarul Consiliuluide Stat (Grigore Geamãnu) a citit decretul,Gheorghiu-Dej le-a înmânat decoraþiile (sedãdeau rar pe-atunci), i-a felicitat, surprinspuþin de mâna lipsã a lui Perpessicius, auapãrut repede cupele de ºampanie, s-aînchinat în cinstea sãrbãtoriþilor ºi pãrea cãtotul se va sfârºi repede. Dar n-a fost delocaºa. Gheorghiu-Dej începuse sã facã anu-mite „dezvãluiri“, în legãturã cu dificul-tãþile întâmpinate, de-a lungul anilor, dinpartea Anei Pauker ºi a acoliþilor ei, oamenidevotaþi sovieticilor, nu României. Aceºtia,deºi nu vãzuserã în viaþa lor un sat româ-nesc, spunea vorbitorul, dãdeau indicaþii ºidispoziþii pânã ºi cum sã-ºi semene þãraniigrâul. Auzi, grâu dupã grâu, ca sã adunevara tãciune! Noroc cu firea þãranilor: se fã-ceau cã seamãnã, dar în loc de grâu puneauîn saci nisip, ca sã nu rãsarã nimic, sã rã-mânã pãmântul liber, bun pentru porumb,primãvara. Veneau ºi cu teorii aberante, sãschimbe natura patriei, dupã legile luiMiciurin, aºa cã lupta cu ei s-a dus pe unteren alunecos, pe drumuri întortochiate...Poporul român ºi scriitorii lui trebuie sã afleadevãrul... Cuvintele lui Gheorghiu-Dejerau absorbite cu sete de M.R.P., pasionatîntotdeauna de revoluþii ºi culisele lor. Darpe mãsurã ce tensiunea „dezvãluirilor“creºtea, faþa oache ºã a lui Miron RaduParaschivescu devenea din ce în ce maipalidã, mai albã. Privindu-l, mi-am datseama cã se poate întâmpla o catastrofã:intra în crizã, spunea ce-i venea la gurã,cãdea, se zvârcolea. S-ar fi fãcut þãndãri totspectacolul oficial. Alertat, am pus repede

mâna pe o þigarã de pe mãsuþa de cristal, i-am dat-o în mânã ºi, dupã o scurtã ezitare, aprimit ºi chibritul aprins de mine. Încãlcam,evident, protocolul, dar salvam situaþia. Laieºirea din Palat, trezit de-a binelea din toatãbuimãceala ºi surprizele acelor întâmplãri,Miron m-a strâns de braþ ºi mi-a ºoptit doaratât: „Îþi mulþumesc, Ioane!“ în timp cePerpessicius, aºteptat de maºina Academiei,pãrea calm, fericit. Pe el politica nu-l tulbu-ra ca pe Miron ºi pe mine.

Dacã la Cluj nu fusesem, ca Aurel Rãu,unul dintre intimii lui M.R.P., în schimb înanii de la Uniunea Scriitorilor, de la „Gazetaliterarã“ ºi, mai târziu, de la Secþia deCulturã ºi Artã a CC-ului, mi s-a adresat demai multe ori în scris. Astfel, de la Vãleni deMunte, Aleea Berceni nr. 11, îmi expedia, la15 noiembrie 1964, urmãtoarele rânduri, cucaligrafia lui elegantã, impecabilã:

Dragã Ioane Bradule,Am primit acum câteva zile o invitaþie din

partea „Stelei“ clujene sã-i scriu douã vorbe ºisã-i dau poezie pt. „aniversara“ de 15 ani. Amfãcut-o, bineînþeles, — sentimental ºi operativcum sunt! — deºi mã-ntrebam ce l-a putut deter-mina la asta pe Aurel Rãu, care — dupã cum ºtii— împreunã cu Baconschi, mi-au pus la caledemiterea ºi mi-au aruncat nu o datã la coºcolaborarea cerutã tot de ei. Ieri am vorbit cunevestica mea la telefon, care mi-a spus de apelultãu. Deci, þie ºi nu lor trebuiesc adresate mulþu-mirile mele emoþionate cã v-aþi adus aminte demine. Dupã cum n-am fost mai puþin miºcatcând am vãzut broºura „Emil Isac“ în c.m.f.p.cu prefaþa ta în care, de asemenea, nu m-ai uitat.(Deºi, sincer sã fiu, ºi fie spusã numai pentrutine, nu mã supãrã deloc, ba chiar prefer deseorisã fiu trecut la anexa: „ºi alþii“...).

Pentru toate astea, ca ºi pentru altele, care n-au fost de tipar ci de inimã, îþi mulþumesc ºi teîmbrãþiºez în gând, Miron Radu Paraschivescu.

Singura surprizã pentru mine era trim-iterea la ceea ce nu bãnuiam pânã atunci,faptul cã tocmai noul redactor-ºef al „Ste-lei“, Aurel Rãu, protejatul sãu clujean, ar fifost asociat cu A.E. Baconsky în „debar-carea“ lui M.R.P. de la „Almanahul literar“.Mulþumindu-i pentru înþelegerea de-atransmite, totuºi, un gând bun colegilor dela Cluj, i-am trimis la Vãleni copia poeziei

52

Ion Brad

STELARII, dedicatã lui Miron Radu Paras-chivescu:

„De n-am sã pot veni, încingeþi voi / Pe vatrarece-a tinereþii prime / Cumplitul, nestatorniculrãzboi / Cu fiece cuvânt chemat în rime, /Zvârlit în spaþii ºi cãzut apoi / În inimi, pân’ lamare adâncime. // Puteþi lãsa tãcerea, dacã vreþi/ Sã-ºi ningã peste mine, lin, zãpada: / Toþi ne-am nãscut în iarnã, ca poeþi, / Când genulpreferat era balada, / Când dibuind ascunse fru-museþi / În stropul mic întrezãream cascada. //Atâtea zãri pentru un singur drum, / Atâteadrumuri scrise într-o zare! / De ne întindemáripile-acum / Le-atingem ºi de munte ºi demare, / Iar constelaþiile toate spune / Cã-i numaiînceputul, pe cât pare“.

Drept care, tot prin poºtã, primeam acestbileþel, la 20 noiembrie:

Îþi mulþumesc, dragul meu, pentru toatecuvintele bune ºi pentru versurile care m-aumiºcat. Sã fii sãnãtos ºi sã ai spor la treabã!

Cu dragoste, Miron Radu ParaschivescuDupã ce picasem la alegerile de la fur-

tunoasa Conferinþã a Uniunii Scriitorilor(faimosul scandal cu debarcarea lui MihaiBeniuc), trecând mai apoi în funcþia de ad-junct la „Gazeta literarã“, alãturi de Ov.S.Crohmãlniceanu, când redactor-ºef era poe-tul Tiberiu Utan, legãturile mele cu M.R.P.au continuat în mod firesc ºi necesar, fiind-cã socoteam semnãtura sa ca o garanþie acalitãþii principalei reviste literare a þãrii. Înacest context, am primit de la Vãleni deMunte, la 30 mai 1965, „prin bunãvoinþatovarãºei Sidonia Drãguºanu“ – cum scriape plic – urmãtoarea misivã:

Dragã Ioane,În puþinul timp cât am mai rãmas la

Bucureºti, n-am putut reciti ºi corecta copiiletrimise de tine ºi prin bunãvoinþa voastrã

multiplicate. Am fãcut-o însã îndatã ce am sositla Vãleni ºi am constatat cã s-au strecurat (era ºifiresc, dactilografa fiind supusã unui efort pestemãsurã de mare!) foarte multe greºeli de tran-scriere. Îþi trimit, de aceea, prin Sidonia, textulrevãzut de mine ca sã-l aveþi în cazul când aþivrea sã-l publicaþi în revistã, integral sau numaiparþial. De asemenea, te rog pe tine, care mi-aispus cã ai în bibliotecã „Ferestre colorate“ deL.B., sã adaugi citatului din pg. 19 a mss-uluimeu, urmãtorul pasaj din pg. 20-21 a broºurii,

care începe astfel: „... Când citeºti un proverb caacesta“ ... º.a.m.d. pânã la finele pg. 21 abroºurii, care se terminã cu fraza: „Omul cutoate calitãþile ºi metehnele, cu toate apucãturile,întocmirile ºi rosturile sale, voite ºi nevoite“ –pasaj care a fost omis la transcriere. Apoi, textulmeu, de data asta, continuã aºa cum e în mss.

Încã o rugãminte, adicã douã: dacã, dindiferite raþiuni, aceastã expunere a mea nu poatesã aparã în „G.L.“, te rog dã-i tovarãºei DorinaR., din partea mea, acest text pe care þi-l trimitastfel corectat, — iar Sidoniei, dã-i textulnecorectat care a rãmas la redacþia voastrã. Nuuit poemul fãgãduit, — dimpotrivã.

Cu multe mulþumiri ºi prietenie, MironRadu Paraschivescu

Mãrturisesc cã nu mai ºtiu ºi nici nu amrãgazul de-a cãuta în „Gazeta literarã“despre ce text era vorba, în care M.R.P. mãtrmitea sã verific citatul din „Ferestre col-orate“ a lui Lucian Blaga. Legãturile sale cuDorina ºi Gogu Rãdulescu erau mai vechiºi-i prindeau bine ºi lui, cum le-au prins ºialtora mai tineri. Despre acelaºi „text enig-matic“ ºi despre dorinþa mea de a-l aveacolaborator permanent la „Gazeta literarã“era vorba ºi în scrisoarea trimisã prin poºtãla 20 iunie 1965:

Ioane dragã,Chiar aºteptam scrisoarea ta, fiindcã-mi

fãcusem urmãtorul plan: dacã nu-mi scrii,însemneazã cã nu mai aveþi nevoie de colabo-rarea mea, ceea ce mi-ar fi convenit de minune;dacã-mi scrii, am prilejul de a-þi spune cã nusunt în mãsurã sã colaborez, aºa cum, din toatãinima îþi fãgãduisem. Nu mã mai gândeam demult la pagina Blaga. Credeam cã ai îndreptatmanuscrisul acolo unde te rugasem, fiindcã nuºtiu dacã e oportun sã aparã. În orice caz, eu nuþi-l dãdusem obligându-te sã-l publici. Singurullucru la care þineam, era sã ajungã la tovarãºanoastrã. Dar cu poemul, stau rãu de tot. Te rogsã nu contezi pe el – ºi vã rog sã-mi iertaþi cutoþii neputinþa în care mã aflu de-a-mi þine fãgã-duinþa. Sunt în panã de inspiraþie – ºi astaspune tot. Nu-mi pot permite sã dau o plachieplinã de locuri comune, iar entuziasmul în lumi-na de-o clipã a cãruia „vãzusem“ poemul, atun-ci când þi l-am fãgãduit, mi-a jucat festa ºi m-apãrãsit treptat.

Colaborare „mai permanentã“ – cum îi zicitu — la „Gazetã“ sunt gata sã-þi dau: cronica

53

M.R.P.

plasticã (nu însã sãptãmânal, ci la 2-3 sãp-tãmâni o datã, fiindcã n-am cum mã duce mereula Bucureºti pt. vizitarea expoziþiilor) sau (ceeace m-ar încânta pe mine, dar nu ºi pe voi!)revista revistelor, cu mare bãºcãlie ºi polemicãnominalã, pentru numele lui Dumnezeu, nuesopicã. Ai vãzut, de pildã, cã „Steaua“ a reuºit,în mai puþin de douã luni, sã devinã organulfamiliei Baconschi? Dupã inevitabilul Anatol,preþiosul Leon ºi surprinzãtoarea Rodica! Spercã în curând vom afla componenþa întregii fami-lii ºi numele tuturor membrilor ei! E o ruºine,balcanicã, într-adevãr! Apropos de membri defamilie: ce-þi veni sã o gratulezi pe Lena mea cutitulatura de „Doamna“? Ea e... fostã bineînþe-les, utm-istã! Iar eu, departe de orice domnie...„G.L.“ mi-a venit un singur numãr. Dupã care,a stagnat. Dacã vrei sã-mi faci o vizitã, eºti bi-nevenit oricând ºi fãrã sã iei manuscrise.

Cu dragoste, Miron Radu ParaschivescuNu cred cã e cazul sã mai comentez unele

amãnunte ale acestei scrisori ºi patima luievidentã în legãturã cu evoluþiile revistei„Steaua“ pe care o urmãrea cu atenþie, ca dealtfel ºi alte reviste literare, pe care dorea sãle „prezinte“ cu numele unor împricinaþi.Din 1966, trecând la CC, mã aflam în situ-aþia de-a putea sã-l sprijin în rezolvareaunor probleme mai dificile. ªi el avea mereuasemenea probleme. I-am dat, ca unuimaestru recunoscut, sã-mi citeascã ºi unelemanuscrise (le mai am adnotate de el), îmioferea cãrþile sale cu dedicaþie. Pe volumulTristele, apãrut în 1968, îmi scrisese: „Poetu-lui Ion Brad, cu dragostea frãþeascã a lui MironRadu Paraschivescu ºi cu urarea ca el sã slu-jeascã artei netrãdându-ºi poezia dintr-însul.Bucureºti, 10 aprilie 1968“. Din volumul aces-ta reproduc douã versuri, finalul poezieiVeghe, dedicatã lui Gogu Rãdulescu: „Iarcând privesc prelung într-o oglindã / Vãd toatãdogma noastrã suferindã“. Era certat atunci, înprimãvara lui 1968, promiþãtoare de liber-tate, cu dogmele ºi rigorile oficiale, voia sãfacã doar ce nu puteau face alþi oameni,sfidând, în viaþã ca ºi în artã „cãmaºa deforþã“, pe care o suferise îndelung, cu saufãrã voie, ºi pe trup ºi pe suflet. În aceaperioadã, M.R.P. mi-a dãruit ºi câteva ma-nuscrise mai vechi, versuri în stilul Cântice-lor þigãneºti. „Scrisori hoinare“, pentru Nuþi:

„Hai þigane la plimbare / Cã-s codane pe cãrare/ ªi tu, canci în buzunare / N-ai nimicã de mân-care! / Hai þigane-n drumul mare / C-om gãsivr’o vrãjitoare / Sã ne svârle-n drob de sare / Oripe-un ºarg cu pasul mare!... //Hai, þigane, lamãlai / C-aici nu mai e de trai, / Fã-þi rost numaide doi cai / ªi porneºte-o pe vãtrai!... / O sã-þi fiemai dihai / Sã te simþi ºi tu în trai, / O sã fii gãtitla strai / ªi umflat ca un buhai!“. Pe aceleaºijumãtãþi de coalã, cu caligrafia din aceeaºiperioadã, datat 3.I.957, Sinaia: „Cântãreþiide stradã“, dedicat „maistrului BertBrecht“: „Noi suntem cântãreþi de stradã /refren Umblãm ca lumea sã ne vadã / refren Darce-o sã facem la paradã? / refren Mã tem cãmucu-o sã ne cadã / refren Ahoi-ahoi! Cântãmmereu pe drumul mare, / refren N-avem un sfanþîn buzunare / refren Dar asta ce pricinã are /refren Când ne cunoaºte fiecare?!! Ahoi-ahoi-ahoi!...“ Le-am cãutat în cele douã cuprinzã-toare volume de Scrieri, publicate de EPL în1969, ca ºi în antologia Poeme, din 1971, laEd. Eminescu, dar nu le-am gãsit. Aºa cum

54

Ion Brad

n-am gãsit nici „Cântic de poteraº“, în vari-antele din manuscris, corectate cu un creionsubþire peste literele groase, de peniþã sautoc rezervor. În Scrieri, poemul e dedicat„Memoriei lui Federico Garcia Lorca, privi-ghetoarea Spaniei“, pe când în vechiul man-uscris este specificat, dupã titlu, „Se cântã pemelodia: «Creºti pãdure ºi te-ndeasã, / numai locde-o casã-mi lasã» sau pe a flamenco-ului: «Ay!Vienne la mia lunna lunnella...»“ Iar poemul,în cernealã, începe cu strofa: „Vino lunã /Lunã dragã, / ªi m-adunã, / mã desleagã, / Cãmi-e inima beteagã / Dupã a care mi-e dragã!“În creion: „Vino frunzã / de þi-e dragã / ºi te ducîn lumea-ntreagã“.

Pentru cititorul atent al poeziei luiM.R.P., în culegerea Primele (1926-1932) ºidin Declaraþia pateticã (1934-1948), în careorientarea sa ideologico-politicã, a uneistângi militante, comuniste, este evidentã,retuºurile în creion par menite sã atenuezespiritul primar al textului iniþial, într-ostrofã ca aceasta: „ªi zi, inimã, mai tare, / Demânie ºi de jale, / Codrul tot sã mi-l rãscoale / Cafurtuna valu-n mare! / Cã e negru ºi iabraº / Caboierul din oraº, / Cã-i adânc, pustiu ºi lat, / Câtciocoiul încruntat“. Un amãnunt semnificativpentru evoluþia stãrii de spirit mai puþinradicale, ca sã nu zic chiar opusã celei dintinereþe, a unui poet ºi om atât de neliniºtitºi de sensibil la seismograful timpurilor.Revenind la unele dintre aceste zigzaguriale temperamentului ºi preocupãrilor sale,mai accentuate în 1968, trebuie sã notez cã,într-o zi, m-am trezit sunat pe telefonul„scurt“ de la Comitetul de Stat pentruCulturã ºi Artã, unde eram vicepreºedinte,de Paul Niculescu-Mizil, pe atunci secretaral CC al PCR, responsabil cu arta ºi cultura,prin care acest ºef jovial, iubitor de artiºti,îmi indica sã iau legãtura cu M.R.P., carevoia sã facã un film dupã Craii de CurteaVeche, pe banii lui, ajutat doar tehnic deStudiourile de la Buftea, aflate în subor-donarea mea. Regizor urma sã fie LucianPintilie. Mi-am permis sã întreb pe Mizil:„Miron este iar în crizã?“ Acesta mi-aretezat-o scurt: „Du-te, discutã cu el, cã mi-a spus cã vã cunoaºteþi, ºi informeazã-mã ce probleme se ridicã...“ Zis ºi fãcut. M-am dus la Miron, care mi-a spus apãsat

cã vrea sã facã un film liber, fãrã cenzurã, cãºi-a gãsit pe stradã interpreþii, inclusiv pen-tru rolurile feminine. Eu zâmbeam, ºtiindcât de mult îi plãcea sã urmãreascã pestradã femeile frumoase, uneori chiar sã le„atace“. Avea o încredere neþãrmuritã înpromisiunile lui Pintilie. Spontan, erambucuros de ideea realizãrii unui asemeneafilm, care ar fi putut face epocã, dar tot atâtde spontan eram tras înapoi de cunoaºtereamecanismului complicat al filmãrilor, încare cunoscutul regizor era un as, iar scene-le „spontane“, „pe viu“, cu naturaleþe deciné-verité din filmele sale erau îndelung ºiminuþios pregãtite cu actorii. Ceea ce-ºiimagina M.R.P. cã poate rezolva pe stradã,cu mijloace improvizate ºi ieftine, fãcândCraii din mai nimic, era o naivitate, o purãutopie. De aceea i-am explicat cã un singuraparat de filmat, cu reflectoarele necesare,costau cât casa ºi grãdina sa de la Vãleni deMunte. Nemaipunând la socotealã ºi amor-tizãrile aºezate în cârca studiourilor. Vã-zându-l surprins de prima mea reacþie, i-ampromis cã o sã-i chem pe cei de la Buftea ºio sã-i rogsã studieze atent propunerea ºi sãne prezinteun deviz estimativ. Auzind des-pre ce era vorba, colaboratorii mei au în-ceput sãrâdã: „Pintilie i-a fãcut propunereadoar casã scape de el. Una e sã scrii Cânticeleþigãneºti, sã fii un matein convins, ºi alta e sãfaci un film artistic...“ În faþa calculelor, Mi-ron s-a lãsat pãgubaº, urmãrind mai depar-te pe o „Penã Corcoduºã“ dibuitã deochiullui expert fie pe bulevard, fie pestrãzile lãtu-ralnice. Dacã ar fi avut o camerã de luat ved-eri, cum sunt cele de azi, poate am fi vãzutacum, într-adevãr, un documentar original,o faþã necunoscutã a Bucureºtilor aceºtiaplini de surprize ºi mistere, pe care Miron lecunoºtea ºi le degusta ca nimeni altul.

Apoi s-a îmbolnãvit tot mai tare, s-a dusla doctorii din Franþa (atunci a luat cu el ºiJurnalul), s-a întors istovit, întro agonie pre-lungitã. L-am revãzut abia la spitalul„Elias“, trãgându-ºi ultimele rãsuflãri dintuburile de oxigen ºi l-am elogiat, ca admi-rator de-o viaþã, înainte de a îmbrãca, defi-nitiv, „cãmaºa de forþã“ a mormântului, laVãlenii care-i fuseserã atât de dragi.Transcriu cuvântul rostit la înmormântarea

55

M.R.P.

sa, în faþa doamnei Lena, a fiului lorNicolae,încã mic, ºi a puþinilor prieteni sosiþi dinBucureºti, mai numeroºi fiind vecinii caseilor: Acum câteva zile, când Miron RaduParaschivescu ne mai privea pe subpleoapele abia întredeschise, într-o albã, ire-alã camerã de spital, pãrea un Ovidiusurghiunit pe nea ºteptate, fulgerãtor, într-un tãrâm de gheþuri, mereu mai depãrtat,mereu mai selenar, jertfã prea scumpãneputinþei de întoarcere.Tristele, ultima sacarte tipãritã, ni se rãsfoia singurã în sufletfilã cu filã, obsedant, rãmânând deschisãîndelung la acel Priveghiu, la care numaipoetul putea sã ne îndemne. „Sub ziua carea-nceput sã scadã, / Cum te privesc ºi îmi aducaminte, / De ochii tãi, de fruntea ta cuminte, /Eºti alb ºi-ntins etern ca o zãpadã.“ Dar nu aºa,nu numai aºa ne rãmâne nouã în suflet acelacare, în puþinãtatea firavã a trupului, era unvulcan de energii spirituale, poetul,tovarãºul, prietenul ce, dincolo de îngrãdi-rea vârstelor, ne obliga, încã din adolescenþanoastrã literarã, sã-l strigãm pe numele luidescins din poemele eminesciene: Miron!Unde apãrea el, rãsãrea o revistã literarã, sestrângeau poeþii la cina de tainã a meserieilor, pe care o cunoºtea ºi oficia ca nimenialtul, scãpãrau ideile, se cristalizau cre-zurile, cele estetice, cele fundamentale, deviaþã, el fiind încã din tinereþe un re-voluþionar. „Vine Miron“, „Ne citeºteMiron“, „Sã-l ascultãm pe Miron“, am auzitde atâtea ori, în atâtea împrejurãri ºi locuri,întretãiate de emoþie, vocile colegilor sãi dintoate generaþiile, din toate artele, Mironfiind un spirit renascentist, o neliniºte carecreeazã.

Cum am putea sã nu-i rãmânem re-cunoscãtori toþi aceia cãrora ne-a suprave-gheat, la începuturi sau la rãspântii, dibuir-ile condeiului, cu cãldurã frãþeascã, grav caun magician, sau jucându-se ca un copil!

Acum mai bine de 20 de ani, în Clujuldebuturilor sale artistice, Miron Radu Pa-raschivescu strângea în jurul sãu un mã-nunchi de tineri aproape necunoscuþi ºiedita primul numãr al unei reviste româ-neºti, intitulatã atât de caracteristic mo-destiei sale proverbiale: „Almanahul lite-rar“. Se deschidea astfel, în anii unei

cumpene literare, într-o zonã de prejudecãþiaride, matca unui izvor de lirism nou,urmãrit ºi cãlãuzit de Miron pânã la fluvii,pânã la mare. El ne punea într-o mânãcãrþile marxiste ºi în cealaltã filele proaspãttãlmãcite de Lucian Blaga din Faust-ulluiGoethe. Numai el putea construi, pentruconºtiinþe artistice în formare, asemeneastatornice punþi. Era un constructor atât denecesar în epoca noastrã însetatã de con-structori. Poetul Cânticelor, dense de umani-tate, omul îndrãgostit de universul Crailorde Curtea veche, pe care dorea sã-l transpunãsingur pe peliculã, spiritul acesta universal,ºtia sã fie în acelaºi timp, cu consecvenþã, unpatriot de vibraþie adânc interioarã, uncomunist fãrã ostentaþie. Acesta a fost ºirãmâne abia ghicit, abia schiþat, în toateaceste gânduri ºi sentimente care neîncearcã, chipul statornicului, nepieritoruluipoet Miron Radu Paraschivescu. ªi ce i-amputea spune mai potrivit, acum în ceasultrist ºi implacabil, decât cuvintele cu careMiron îºi boteza casa: „... ea va rãmâne, /Pãstrându-ºi toate secretele, / Ca ºi memoriamea, / Concretizatã-n ziduri ºi acoperiºuri / Sauplutind peste ele ºi prin ele, / Abur nevãzut, prinlivadã / Spre marea bucurie a copiilor târgului /Ce nãvãlesc în cireºi, / În viºini, în piersici, înmeri, / Cãþãrându-se ca babuinii, / Sfâºiindu-lecrengile / Cu certitudinea, în fine oficialã, / Cãstãpânul nu va ieºi niciodatã / Sã-i certe ori sã-ialunge, ori sã-i batã / Din muta ºi alba casãmemorialã“. Da, casa aceasta care este ainimilor ºi memoriei noastre ultragiate denedreptatea stingerii prea grãbite, cuibulatâtor zbateri ºi înfãptuiri durabile, casaomului ºi poetului adevãrat, în faþa cãruiane aplecãm fruntea cu smerenie ºi admiraþiedeplinã.

*Plecând, mai apoi, în Grecia, n-am mai

putut urmãri când ºi cum s-a stins ultima ºidevotata soþie a lui M.R.P., nici evoluþia fiu-lui lor unic. Cândva, mai aproape depregãtirea acestor evocãri, am citit în ziareanunþul scoaterii la vânzare a „mutei ºi albeicase memoriale“. Doamne, câte nedreptãþi semai întâmplã poeþilor ºi memoriei lor înzilele noastre!

56

Ion Brad

57

Interesul pe care câþiva cercetãtori ai isto-riei literare îl aratã pentru primul meuroman, inedit – ºi care sper sã rãmânã – mãpune într-o situaþie dificilã. Am terminatÎnsemnare a cãlãtoriei mele în aprilie 1968 -data figureazã pe ultima paginã a unuia dinexemplarele pe care le-am recuperat dinþarã mulþi ani mai târziu, cu ideea de a-lrescrie, poate, ceea ce mi s-a pãrut mai apoinepotrivit : nici atitudinea, nici tonul nu mãmulþumeau. Aveam senzaþia cã, de-atunciîncoace, spusesem mai puternic ºi mai bineceea ce cititorul ar fi putut gãsi în acest textde tinereþe, ºi nu vedeam de ce i-aºi pro-pune o lecturã fãrã alt interes decât arheo-logic.

Pe de altã parte însã istoria acestei cãrþinu este lipsitã de învãþãminte.

Am scris-o fãrã metodã, fãrã vreun plan,lãsând frazele sã curgã firesc – dacã se poatespune aºa despre o activitatea nefireascãprin sine –, imaginile chemându-se unele pealtele, textul construindu-se dupã o logicãinternã, a potrivirii bucãþilor cu totul, a uneiarmonii înlãuntrul cãreia disonanþele nuputeau fi decât scurte momente expresive,logica unei partituri în care o nouã melodienu putea fi gânditã decât în raport cu prece-denta; scriam „dupã ureche” dacã se poatespune aºa. Fãrã sã ºtiu produceam ceea ce sechema la vremea aceea „Noul roman”, unfel de-a scrie pe care un grup de autori

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Însemnare a cãlãtoriei mele

Livre de jeunesse (1968), inédit - et qui doit le rester – Récit de voyage a joué quand même unrôle important dans mon évolution littéraire. Conçu, à un moment où je ne connaissais ni leNouveau Roman ni ses précurseurs (Proust, Joyce, Faulkner, Kafka, entre autres), selon un mod-èle musical dont le seul principe était l’harmonie de chaque élément avec le tout, il m’a délivréd’un côté du souci de la modernité lorsque je me suis aperçu qu’isolé à l’autre boute de l’Europej’étais en synchronie avec l’avant-garde de la littérature européenne par le simple fait de me laiss-er emporter par ma « sensibilité ». D’un autre, j’ai été délivré du souci de la censure (et de l’au-tocensure) car une telle manière d’écrire exclut toute compromission : sa seule justification étaitsa totale sincérité (ce qui n’est pas une garantie de qualité, certes) et ce qui rendait mon écritureinacceptable pour les autorités littéraires de l’époque ce n’était pas le contenu de mes textes (quel’on pouvait atténuer éventuellement) mais son mais la manière de le produire.

My youth novel – Annotation of My Journey (1968, unedited and so will remain) – was veryimportant for my evolution. Conceived when I had not known neither the New French Novel norits precursors (Proust, Joyce, Faulkner or Kafka), following a musical structure, in order that eachelement is harmonized with the whole, it changed my mentality. From an Eastern writer from thecommunist world, I became contemporary with the Avant-gardes and Occidental literature owingto my artistic predilection. In addition to this, I freed myself from auto-censorship, because thattype of work excludes any compromise. Sincerity is its sole justification. Keywords: musical structure, André Gide: Paludes, modernity, Avant-gardes, New French Novel,literary genesis.

Abstract

58

Virgil Tãnase

francezi, susþinut de o „Nouã criticã” îlimpuseserã în Occident – fãrã a reuºi sãatingã vreodatã publicul larg. Se întâmplãîncã cã ajuns la Universitate cu mentalitateamea, moºtenitã probabil, de þãran vredniccãruia ordinea anotimpurilor nu-i îngãduiesã prãºeascã înainte de-a plugãri, nici sãtreiere primãvara, hotãrâsem sã-mi formezcugetul urcând cuminte treptele istoriei ºiciteam autorii dupã desfãºurarea cursuluide literaturã universalã. În momentul încare redactam prima mea carte nu-l citisempe niciunul dintre autorii noului roman. ªi

nici pe cei care le erau înaintaºi : nu citisemProust, Joyce, Kafka sau Faulkner – ºi nicinu prea ºtiam cine sunt. Singurul autor de lacare mi s-ar fi putut trage o aplecare spre„destructurarea” naraþiunii – dar pe careautorii Noului roman nu l-au revendicatniciodatã ca precursor – era André Gide :citisem, când eram la liceu, gãsite în bib-lioteca tatei pe care o rãscoleam periodic,ascunse pentru cã era vorba de un autor„duºmãnos” (denunþase sistemul sovietic înRetour de l’URSS publicat înainte de rãzboi)câteva din romanele sale dintre care unul

59

Însemnare a cãlãtoriei mele

mã impresionase în mod deosebit: Paludes.Gide nu povestea o întâmplare ºi nu urma odesfãºurare cronologicã a evenimentelor;legãturile dintre episoade erau neaºteptateºi trecerea de la unul la altul se fãcea aluziv;inteligenþa mea se bucura sã descopere cãfragmentele unei existenþe se pot împreunadupã o logicã a semnificaþiei care ordoneazãîntâmplãrile într-un destin; aveam probabilsenzaþia confuzã cã subiectul literaturii nueste relatarea anecdotei... Poate cã ceva mise înºturlubase în cap deºi atunci cândredactam Însemnãrea, prins de alte lecturi,aproape cã uitasem cartea lui Gide.

Când am descoperit mai apoi cã ceea cescrisesem eu, din mintea mea, la margineaEuropei era în spiritul celei mai recente„mode” literare pariziene, am cãpãtat odeosebitã liniºte pentru tot restul vieþii. N-am mai avut niciodatã tentaþia sã fiu „înpas cu vremea”, cum se spune – Borgesremarca cã n-are rost sã cãutãm a fi „mo-derni” pentru cã, prin forþa lucrurilor, sun-tem. Era ca ºi cum sensibilitatea generalã aunei generaþii, a unei epoci ar fi fost o prob-lemã de climã, fiecare dintre noi rodindfructe hrãnite de-o aceeaºi luminã, diferitedoar prin natura solului în care ne înfigemrãdãcinile, cu condiþia totuºi de-a fi sincericu ceea ce simþim, de-a nu vrea, din diferitemotive, sã ne ducem existenþa în spaþii arti-ficiale, în sere ideologice.

Serele sunt bune pentru eficacitate, pen-tru sporirea producþiei. Pentru carierã,adicã.

Mi se pãrea cã dacã mi-aºi trãi viaþa pen-tru carierã – fie ºi literarã – aºi fi pierzãtor,schimbând un bun neprieþuit pentru avan-taje vulgare, perisabile. Nu vroiam sã crescºi sã dau fruct în sera ideologicã în care mise propunea sã trãiesc ca sã produc lacomandã bunuri de consum literar (ceea cenu este reprehensibil în sine : oamenii aunevoie de literaturã consomabilã ca decartofi sau de bocanci, numai cã necesitãþilealimentare nu trebuiesc confundate cunevoile cugetului ºi cu experienþele sufletu-lui).

Într-un anume fel Însemnare a cãlãtorieimele m-a eliberat de douã ori.

Pe de-o parte de cenzurã ºi autocenzurãpentru cã îmi era limpede cã ceea ce mãîmpiedicã sã fac o literaturã accepetabilãpentru autoritãþi nu þinea de subiect sauchiar de o atitudine politicã (fie ºi ostilã darcare se poate modula, atenua, etc.) ci deînsuºi modul de a produce literatura ºi cucare nu se poate triºa : singura mea putere,singura calitate pe care mi-o recunoºteamera cea a unei transparenþe, dacã mã potexprima aºa: lumina venitã de nu ºtiu undeºi nu ºtiu cum trebuia sã ajungã, prin cuvin-tele mele, la fel de curatã la cititor. Dinmomentul în care eu, sticla geamului, m-aºifi apucat, dupã mintea mea (sau în funcþiede „comanda socialã” cum se spunea peatunci), sã modific aceastã luminã, rezulta-tul putea fi minunat dar altul. Acuzat ade-sea, mai ales în tinereþe, de infatuare, dincauza unei doze importante de timiditate ºia unei rezerve faþã de tovãrãºiile vulgare,am, din contrã, convingerea cã mi-am orân-duit viaþa, cea literarã cel puþin, cu o maremodestie, refuzând sã intervin într-osãvârºire misterioasã care trece prin mine,pe care toatã ºtiinþa cãrturãreascã ºi di-plomele obþinute nu mã ajutã nici s-o pricepnici sã-i dau imbold (dimpotrivã, dacã nusunt atent) ºi pe care m-am silit sã n-ostrâmb dupã interesul nici al altora nici almeu.

Pe de altã parte, m-am simþit eliberat degrija formei literare care obsedeazã pe atâþiatineri scriitori temãtori sã nu fie în urmatimpului lor, ba chiar, mai mult decât atât,doritori adesea sã deschidã drumuri ºi sãmerite calificativul de avangardiºti. Expe-rienþa acestei prime cãrþi m-a convins cã,vrând-nevrând, atunci când eºti într-adevãromul unui timp pe care-l trãieºti fãrã a telãsa prins în tiparele deja croite de înaintaºiitimpului dinainte, ceea ce izbucneºte dintine spre cuvânt nu are cum se spune înformele nãscute pentru a spune lumeadinainte. Avangarda este o problemã deconþinut, nu de formã, ºi nu slujeºte la nimic– decât ca numãr de circ – sã vrei cu totdinadinsul un grai nou atâta timp cât mate-ria pe care o mânuieºti are deja cuvinte careo spun cu exactitate.

Pentru a studia mizele politicilor cultur-ale, particularitãþile lor în diverse spaþiisocioeconomice, trebuie sã precizãm, maiîntâi, înþelesurile asociate noþiunii „cul-turã”, optica din care este ea abordatã decãtre cei care proiecteazã aceste politici.

Deºi unii experþi în politicile culturaleconsiderã cã trebuie evitatã definirea terme-nilor „culturã” sau „artã”, pentru cã „Defi-niþia lor este ea însãºi deschisã interpretãrii saudisputei” (2., p.8), considerãm cã precizareaînþelesurilor pe care le utilizãm noi în eva-luarea domeniului este o precondiþie ademersului analitic.

În contextul dezbaterilor actuale asupradezvoltãrii sociale ºi a dialogului între cul-turi, Keon Robinson1 reþine douã accepþiuniale noþiunii, pe care noi le considerãmreprezentative:

antropologicã, potrivit cãreia culturareprezintã „modul de viaþã global al uneicomunitãþi date – comportamentele saleeconomice, morale, religioase, juridice,familiale ºi estetice”,sectorialã, vizând exclusiv domeniulartelor.

Autorul subliniazã ideea cã noþiunea deculturã acoperã ansamblul de caracteristici

spirituale, materiale, intelectuale ºi afectivece caracterizeazã o societate sau un grupsocial ºi cã, aºa cum s-a consemnat în „De-claraþia asupra politicilor culturale” (Mexic,1995), cultura cuprinde „nu numai artele ºi li-teratura, ci ºi modurile de viaþã, sistemele devalori, tradiþiile ºi credinþele”. O primã con-cluzie ce se degajã din aceste aserþiuni –extrem de utilã celor care elaboreazã ºi eval-ueazã politicile culturale – este aceea cãexperienþa culturalã nu reprezintã o juxta-punere de domenii independente, izolate,ale sferei sociale (e. g. domeniul artistic, celtehnologic, religios etc.),ci, mai degrabã, ointeracþiune dinamicã între diversele eicomponente.

În acest sens, cele mai bune politici cul-turale stabilesc cadrul general de acþiune ºicreeazã oportunitãþi pentru dezvoltareaprogramelor de învãþare, de creaþie cultur-alã, de dezvoltare a comunitãþilor umane,de participare la viaþã culturalã a fiecãruiindivid.

Dacã politica este definitã ca un set deorientãri generale ºi coerente pentru dez-voltarea domeniului cultural pe termenmediu ºi lung, strategia reprezintã sistemulde acþiuni interrelaþionate ce urmãresc

60

Maria MOLDOVEANU

Mizele politicilorculturale

Culturã ºiecomomie

Before studying the punts of cultural policies, their particularities in certain social and economiccontexts, we need to specify what "culture" is, the perspective from which we study it. Today, thenotion has two main senses: the first one has an anthropologic approach (is similar to what wedefine as "civilization"); the second one refers exclusively to arts. Cultural policies represent acoherent set of general orientations that aim to bring progress on a medium or a long term. Theirtargets must assure equilibrium between the expression's diversity and the spiritual identity of acommunity. The most important goals are: the equality of chances in disposing of cultural assets,the management of human resources and of the new media, the copyright, the attraction of privateinstitutions in this sector.Keywords: culture, cultural policies, cultural management, cultural purposes, financing.

Abstract

îndeplinirea obiectivelor politicii culturale.Practic, strategia proiecteazã acþiunile speci-fice necesare administrãrii eficiente ºi finan-þãrii organizaþiilor culturale.

Cu prilejul Conferinþei MondialeUNESCO, (Stockholm, 1998), consacratãPoliticilor Culturale pentru Dezvoltare, aufost reiterate principiile de bazã ale politi-cilor culturale agreate de Consiliul Europei,ºi anume:

- respectarea identitãþii ºi a diversitãþiiculturale;

- afirmarea creativitãþii ºi stimulareaparticipãrii indivizilor la viaþa cultu-ralã;

- abordarea culturii ca factor al dez-voltãrii durabile;

- promovarea dialogului între culturi cao condiþie indispensabilã a coexis-tenþei paºnice;

- considerarea politicii culturale ca ocomponentã a politicii de dezvoltaresocialã, asumarea ideii cã politicilepentru dezvoltare trebuie sã fie „pro-fund sensibile” la problematica cultu-ralã º.a.

La Stockholm, s-au dezbãtut obiectiveleprincipale ale politicilor culturale în contex-

tul procesului de globalizare culturalã ºi depreocupare pentru promovarea diversitãþii(ca antitezã a globalizãrii), ºtiut fiind faptulcã, în pofida oportunitãþilor oferite culturiiprin pieþele integrate, prin comerþul inter-naþional ºi investiþiile internaþionale, globali-zarea conduce la omogenizarea culturii,ameninþând în mai multe privinþe culturilelocale.

De aceea, þintele strategice ale politiciiculturale trebuie sã asigure echilibrul întrediversitatea expresiilor culturale ºi identi-tatea spiritualã a comunitãþilor umane, in-clusiv prin încurajarea conduitei reactive apublicului faþã de produsele diseminate lascarã mondialã dar ºi prin subvenþionareaproducãtorilor de culturã locali.

Obiective strategice cum sunt: asigurareaegalitãþii ºanselor în accesul la bunurile ºiserviciile culturale, gestionarea ocupãrii ºisecuritatea resurselor umane din culturã,noile media ºi noile tehnologii utilizate înpractica culturalã, drepturile de autor, po-liticile de protejare a moºtenirii culturale,atragerea instituþiilor private în sector ºipromovarea parteneriatului public – privat,alte þinte legate de finanþarea culturii etc.,

61

Mizele politicilor culturale

aceste obiective, aºadar, dezvãluie temele-cheie ale concepþiilor actuale despre politi-cile culturale, concepþii care exprimã o vizi-une holisticã (integrativã) asupra culturii,prioritatea capitalului uman, reglementareadomeniului în consens cu principiile gu-vernãrii democratice.

Asemenea principii cum este ºi cel alsubsidiaritãþii ºi al proporþionalitãþii, celegitimeazã nivelul la care se iau deciziile ºise asumã responsabilitãþi, ca ºi principiileeuropene precum transparenþa, informarea,comunicarea, consultarea, participarea –transpuse în reglementãrile interne ale fie-cãrei þãri, sunt specifice, în general, politi-cilor publice.

Ca politicã publicã, politica culturalã seaxeazã pe crearea condiþiilor pentru exer-ciþiul liber ºi nestânjenit al drepturilor cul-turale: dreptul la culturã ºi informaþie, drep-tul la identitatea culturalã, dreptul la pro-tecþia proprietãþii intelectuale, dreptul departicipare la viaþa culturalã etc.

Drepturile culturale sunt menþionate ca oclasã distinctã în catalogul principiilor inter-naþionale referitoare la culturã, catalog ela-borat de „reþeaua pentru Diversitatea cultu-ralã” constituitã din miniºtrii de resort dindiverse þãri. Aceastã clasã este urmatã de al-te categorii de principii între care amintim:prezervarea moºtenirii culturale, libera cir-culaþie a operelor ºi a creatorilor, dialogulîntre culturi, promovarea diversitãþii etc.

În diverse contexte socioculturale, prin-cipiile ºi obiectivele strategice propuse îndocumente ºi instrumente internaþionalesunt prioritizate ºi reformulate în funcþie detradiþiile culturale ºi de mentalitãþile domi-nante.

De pildã, în procesul aderãrii la UniuneaEuropeanã, Asistenþa Tehnicã Phare a par-ticipat la proiectarea politicii culturale a þãriinoastre, selectând þintele strategice cele maioportune realitãþilor româneºti – protejareapatrimoniului naþional, armonizarea cu leg-islaþia ºi obiectivele culturale ale UE,susþinerea creatorilor ºi a organizaþiilor cul-turale, promovarea culturii în spaþiul euro-pean ºi pe plan mondial.

De asemenea, a formulat o serie deobiective tactice care sã contribuie la atin-gerea þintelor pe termen mediu ºi lung.

Subsumate ideii cã, domeniul culturiieste unul din factorii dezvoltãrii durabile ºiai coeziunii sociale nu doar un consumatorde resurse, obiectivele tactice au vizat:

coordonarea (coerenþa) þintelor strate-gice cu acþiunile practice de imple-mentare a proiectelor culturale;dezvoltarea capitalului uman prinprograme de formare continuã aadministratorilor culturali ºi valo-rizarea potenþialului de creativitate aresurselor umane;dezvoltarea pieþei culturale, inclusivprin stimularea sectorului comercialal culturii (industriile culturale) ºiprintr-o comunicare eficientã a valo-rilor;diminuarea dependenþei instituþiilorde profil faþã de subvenþiile guverna-mentale, în contextul descentralizãriiºi al responsabilizãrii autoritãþilor ºi acomunitãþilor locale.

Descentralizarea este o mizã importantãîn materie de politicã culturalã. Ea presu-pune redistribuirea puterii ºi a deciziei cãtrecolectivitãþile locale.

În cadrul acestui proces apare urmãtoa-rea problemã: transferul de competenþe esteînsoþit ºi de redistribuirea resurselor materi-ale sau finanþarea instituþiilor ºi a proiec-telor rãmâne în seama autoritãþilor locale?

În acelaºi context se impune delimitareaîntre descentralizare ºi deconcentrare. De-concentrarea înseamnã exercitarea respon-sabilitãþii statului de cãtre servicii (decon-centrate) situate la nivel judeþean/local, cumsunt, de pildã, Direcþiile judeþene pentruConservarea ºi Promovarea Culturii Tradi-þionale. Aceste structuri, considerate deexperþii europeni ca instrumente privile-giate ale parteneriatului între stat ºi colec-tivitãþile locale, asemenea direcþiilorregionale ale afacerilor culturale din Franþa,au urmãtoarele funcþii:

coordoneazã viaþa culturalã localã;asigurã consilierea ºi expertiza pentruproiectele culturale iniþiate de colec-tivitãþile locale;exercitã „controlul de specialitate”(ºtiinþific, tehnic) al instituþiilor cul-turale, implicit respectarea legislaþiei;

62

Maria Moldoveanu

colaboreazã cu alte structuri speciali-zate în conservarea patrimoniuluilocal;finanþeazã o serie de proiecte cultur-ale proprii sau ale altor agenþi cultur-ali din acea comunitate (festivaluri,publicaþii, ansambluri artistice).

În cadrul Simpozionului „Cultura – o in-vestiþie pe termen lung”, organizat în cola-borare cu Asistenþa Tehnicã Phare s-adezbãtut ºi problema deconcentrãrii ºi adescentralizãrii.

S-a constatat faptul cã participanþii ladezbateri, reprezentând instituþii de nivelnaþional ºi local ºi ONG-uri culturale auinsistat prea puþin pe distincþia între decon-centrare ºi descentralizare – distincþie utilãpentru actorii din domeniu care trebuie sãînþeleagã ce rãspundere au autoritãþilorlocale în susþinerea instituþiilor culturale „cucare s-au pomenit peste noapte” ºi, în acestecondiþii, ce responsabilitate revine fiecãreiinstituþii din sistem.

Obiectivele tactice ºi þintele strategice alepoliticii culturale se finalizeazã prin activ-itãþile incluse în ceea ce numim Concise

Action Plan, instrument ce cuprinde lista„lucrurilor de fãcut”, de la analiza situaþieiexistente, implicit a structurilor ºi compe-tenþelor pe niveluri de guvernãmânt(naþional, regional, local), pânã la evaluarearezultatelor.

În acest sens, se delimiteazã ºi „zonele deintervenþie” împreunã cu seturile de acþiunice trebuie implementate, aºa încât fiecareetapã a politicii culturale, înþeleseasã ca unproces de construcþie continuã sã dobân-deascã un plus de valoare.

Spre exemplu dacã una din zonele deintervenþie se referã la stimularea interesu-lui pentru culturã ºi a participãrii la viaþaculturalã a indivizilor ºi grupurilor sociale,atunci vor fi întreprinse acþiuni care sãurmãreascã:

ridicarea nivelului cultural ºi de edu-caþie continuã (e.g., cursuri, cercuri,expuneri, ateliere modelate de per-sonalitãþi);crearea de evenimente ºi mediatizarealor susþinutã;

organizarea de manifestãri culturale cuadresabilitate definitã (e.g. spectacolepentru adolescenþi, concursuri de

63

Mizele politicilor culturale

creaþie literarã, expoziþii de artãfotograficã, târguri ale creatorilorpopulari º.a.);încurajarea ONG-urilor ºi permanen-tizarea dialogului cultural;sensibilizarea mediului de afaceripentru a participa la iniþierea ºifinanþarea unor proiecte de înaltã þin-utã culturalã etc.

În plinã crizã economicã spon-sorii nu au spus nu!

- studiu de caz –

Aflat la cea de a XXI-a ediþie, Festivalul deumor „Constantin Tãnase”, de la Vaslui esteun eveniment cultural de marcã, cu rãdãciniadânci în cultura locului, o manifestare ce seidentificã cu viaþa culturalã vasluianã.În cei 40 de ani ce au trecut de la iniþiereaFestivalului Umorului, botezat cu numelemarelui artist Constantin Tãnase (nãscut la

Vaslui, în anul 1880), la activitãþile organi-zate în cadrul celor 21 de ediþii au participatpersonalitãþi de primã mãrime a culturiiromâneºti – actori, regizori, scenariºti, scri-itori, caricaturiºti, critici de teatru, ziariºtietc. – numeroase instituþii teatrale ºi grupuride interpreþi din toate zonele þãrii. ªi, defiecare datã, participanþii au fost întâmpinaþicu emoþie ºi interes, de parcã, „chemarea cãtrevasluieni” a Primarului D. S. Þoicu s-atransmis peste timp tuturor generaþiilor.În excepþionala lucrare a lui Lucian-ValeriuLefter, „40 de ani de umor la Vaslui în cuvinteºi imagini - o cronicã a FestivaluluiConstantin Tãnase”, publicatã cu prilejulediþiei din 2010, este reprodus afiºul amintitdin care selectãm:

Chemare cãtre vasluienivineri, 15 martie 1935 la ora 10 dimineaþa,

soseºteDomnul Constantin C. Tãnase

simpaticul ºi mult apreciatul artist ºi fiu al64

Maria Moldoveanu

Vasluiului.Sã mergem cu toþii la garã în acea zi,

sã-l întâmpinãm frãþeºte, cu muzicã ºi uralesã-l conducem (—-)..Primar, D. S. Þoicu

Manifestãrile festivalului au fost atât de denseºi de diverse – reprezentaþii de teatru, specta-cole muzicale, concursuri, simpozioane,colocvii internaþionale, expoziþii de caricaturãºi fotografii artistice pe teme umoristice, altevernisaje etc. – încât unele ediþii (e.g. 1982)durau aproape o lunã de zile.Ritmicitatea Festivalului la care, în timp, aufost prezenþi de la A. Baranga la ValentinSilvestru sau Fãnuº Neagu, de la R. Beliganla Toma Caragiu, T. Buciuceanu sau JeanGeorgescu, de la ªtefan Popa Popas laHoraþiu Mãlãele – ca sã-i amintim doar peunii dintre laureaþi, ritmicitatea, aºadar, erasã fie întreruptã din lipsã de bani. Însã, dupãcum remarca Lucian Onciu, DirectorulCentrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Vaslui,într-o zi s-a decis: festivalul va dura patru zileºi va fi organizat cu susþinerea materialã aConsiliului Judeþean ºi a Primãriei Vaslui darºi cu participarea sponsorilor.S-au decis sã finanþeze un act de culturãemblematic pentru þinutul lor, societãþi eco-nomice vasluiene (de producþie, comerþ) cumsunt: Safir, Vascar, Gaz-Est, Pancar Prodmo-bil Serco, Silver Mall ºi Filvas Big ca ºi între-prinderi prestatoare de servicii precum: S.C.Transurb, S.C. AQUAVAS ºi GASCOM.În mod legitim se degajã o întrebare: Ce fel deoameni fac parte din managementuluiunitãþilor menþionate ºi cât sunt ei de intere-saþi de iubitorii de culturã, dacã, în contextulmarilor dificultãþi economice ºi a crizei socialefãrã precedent (Vasluiul este unul din celemai sãrace judeþe din þarã, cu cea mai ridicatãratã a ºomajului), au decis sã susþinã conti-nuitatea unei manifestãri artistice unice prinvaloarea ei? Au fost ei oare contaminaþi dedictonul latin invocat adesea în ediþiileFestivalului: „Ridendo castigat mores –Îndreaptã moravurile râzând”?

Politica autoritãþilor vasluiene în materiede culturã, prin subvenþionarea proiectelorimportante, urmãreºte, dupã cum am vãzut,asigurarea, menþinerea calitãþii artistice ºi anivelului axiologic al manifestãrilor.

Un asemenea demers demonstreazã cumpoate influenþa decizia managementuluipublic ofertã culturalã, pe de o parte, practi-cile consumatorilor de culturã, implicitmediul cultural ale unei comunitãþi, pe dealtã parte. În general, a construi un „mediu”în sânul unei aglomerãri (urbane) este,dupã cum arãta Luca Dal Pozollo, o acþiuneesenþialmente culturalã. Nu doar sociologii,ci ºi alþi cercetãtori (e.g. geografi) au scrisdespre interacþiunea existentã între mediulcultural ºi mediul economic, educaþionaletc., despre rolul culturii în evoluþia pozi-tivã a unei colectivitãþi. Chiar dacã nu pro-duce valoare adãugatã ºi nu genereazãdirect dezvoltare economicã, în timp, cul-tura îi capaciteazã pe oameni sã identificemijloacele de revitalizare a localitãþii lor, dedezvoltare localã sustenabilã ºi sã recu-pereze treptat echilibrul sine qua non întredomeniile vieþii comunitare.

Este interesant de evaluat impactul pozi-tiv al Festivalului „C. Tãnase” asupra ser-viciilor vasluiene – servicii de transport,comerciale, hoteliere, tipografice º.a.,nemaivorbind de accentuarea (renaºterea)sentimentului de identitate culturalã alocuitorilor.

Nu ne referim doar la Festivalul deumor, ci ºi la Târgul meºterilor populari(ajuns la a VII-a ediþie), la care participãmeºteri olari ºi creatori de costume popu-lare din întreaga þarã (ºi din RepublicaMoldova), Festivalul fanfarelor, Expoziþiade icoane ºi ouã încondeiate (ajunsã la aVII-a ediþie) º.a., manifestãri ce genereazãun aflux important de participanþi, de laSuceava la Râmnicu-Vâlcea, de la Mara-mureº la Alba-Iulia, de la Craiova laBotoºani, de la Iaºi la Bacãu - dar ºi unnumãr apreciabil de consumatori în judeþelelimitrofe ºi din localitãþile vasluiene.

În þarã existã zone ºi localitãþi unde viaþaeconomicã este mult mai susþinutã, veni-turile locale mult mai consistente, însã undeagenþii economici nu au determinarea ºi nu

65

Mizele politicilor culturale

sunt la fel de motivaþi sã participe lafinanþarea unor manifestãri culturale.

Important este ca relaþia instituþiilor cul-turale cu mediul de afaceri din zonã sãreprezinte o þintã strategicã ºi o viziunemanagerialã asumate în mod unanim.

*Ca politicã publicã, politica culturalã are

un impact incontestabil asupra spaþiilor/ter-itoriilor urbane ºi rurale cel puþin în intenþiaautoritãþilor de a corecta anumite dis-crepanþe în privinþa numãrului ºi ampla-sãrii serviciilor culturale în spaþiul comuni-tar, a dotãrii ºi echipãrii lor, a facilitãþilor deacces al locuitorilor la diverse instituþii cul-turale, a densitãþii ºi reprezentativitãþiivieþii culturale înseºi.

Din cercetãrile întreprinse de J. P. Collinet al. asupra experienþei Canadei în dome-niul politicilor de dezvoltare teritorialãrezultã cã, în practicã, „contextul teritorial alfiecãrei entitãþi urbane studiate pare sã deter-mine politicile publice”. Ca ºi în þãrile euro-pene, aceste entitãþi se concentreazã pecapacitãþile inovative de care dispun pentrua adapta politici publice naþionale la real-itãþile lor, urmãrind ca, în colaborare cu aso-ciaþiile culturale, umanitare, caritabile, reli-gioase ºi cu cele care combat excluziuneasocialã, sã contracareze inegalitãþile socialedin spaþiul lor.

Analiza comparativã a unor aºezãriurbane din America de Nord ºi Europa deVest ca ºi cercetãrile comparative asupraoraºelor franceze ºi italiene au arãtat cãaceste entitãþi au capacitatea de a generapolitici publice eficiente ºi de a crea o nouãviziune asupra dezvoltãrii sustenabile, acalitãþii vieþii, ca ºi asupra creativitãþii cul-turale – deºi sunt autori care pun la îndoialãrelevanþa unor asemenea studii efectuate înzone urbane dintre cele mai dezvoltate, însensul în care concluziile lor nu se potextrapola.

O constatare comunã ce se desprinde dincercetãrile realizate în Franþa, Canada sauMarea Britanie (v. 4) este aceea cã sectorulculturii devine un sol fertil pentru creareade politici publice la nivel naþional ºi local,dupã cum, redefinirea entitãþilor adminis-

trative ºi reconstrucþia instituþionalã, în con-sens cu cerinþele solidaritãþii comunitare ºireducerea disparitãþilor existente între zoneºi localitãþi, pot influenþa þintele politicii cul-turale, tipologia ºi conþinutul activitãþilorartistice.

O altã constatare indicã faptul cã existãun grad variabil de preluare ºi person-alizare a politicii culturale de la nivelnaþional în funcþie de dimensiunea ºi orga-nizarea entitãþilor administrative ºi de cali-tatea managementului local. „Teritoria-lizarea” politicii culturale este o formã origi-nalã de descentralizare, inclusiv în domeni-ul stabilirii þintelor strategice ºi a modali-tãþilor de implementare.

Fenomenul „teritorializãrii” implicã recu-noaºterea faptului cã în domeniul culturiiare un rol strategic ºi o funcþie simbolicã nunumai la nivel naþional, ci ºi la nivelulprovinciilor ºi al localitãþilor, cã valorile ºimanifestãrile culturale sunt expresia iden-titãþii unice a unui loc ºi a oamenilor lui, cãproblemele modului lor de viaþã trebuieincluse în sfera politicilor culturale. Practicnu se poate defini un nivel acceptabil al cali-tãþii vieþii într-o comunitate/aºezare umanã,fãrã o viaþã culturalã susþinutã prin creaþieºi participare, prin iniþiative ºi densitate va-loricã, cu acces la muzee ºi biblioteci, laspectacole ºi informaþie, la muzicã ºi expo-ziþii de artã etc.

Înþelegerea acestei teze îi va determinape cei care elaboreazã politicile culturale sãse concentreze pe infrastructurã ºi pemuzee, pe teatre ºi galerii de artã, pe creaþiefolcloricã ºi monumente istorice, pe creatoriconsacraþi sau pe companii artistice de ama-tori sau pe toate aceste componente cultu-rale, atât la nivelul naþional cât ºi la nivelulentitãþilor teritoriale.

Dupã cum scria Sandra Breux, „un oraºpoate alege sã dezvolte o politicã culturalã”.Alegerea þine de oportunitãþile fiecãrei en-titãþi administrative a cãror naturã estedeterminatã de identitatea teritoriului.

În concepþia S. Breux, politica culturalãreprezintã o modalitate prin care „teritoriile”se pot exprima, îºi pot susþine independenþaculturalã, îºi pot afirma identitatea, iar insti-

66

Maria Moldoveanu

tuþiile situate în perimetrul lor pot intra încompetiþie cu unitãþi învecinate ºi pot stabiliparteneriate de tipul central-local, ºtiindu-se cã o politicã dezvoltatã împreunã cu ceicare o implementeazã are ºanse mai mari dereuºitã, cât ºi parteneriate cu instituþii careau obiective strategice similare.

Parteneriatele între instituþii, ca strategie de promovare a programelor culturale

- studiu de caz –

Demersul Muzeului Naþional al ÞãranuluiRomân care, numai în anul 2009, a dezvoltatnumeroase proiecte împreunã cu organizaþiiculturale ce se adreseazã aceluiaºi gen/profilde piaþã, ºi anume:• studii, cercetãri de teren, dezbateri (cu

Universitatea de Vest din Timiºoara ºi M.A. E.);

• expoziþii (împreunã cu Muzeul Naþionalde Artã, Fundaþia DALA, Ordinul Arhi-tecþilor din România, Muzeul Naþional deIstorie a Transilvaniei, Muzeul Naþionalal Agriculturii, Slobozia º.a.);

• festivaluri ºi proiecþii de filme docu-mentare (împreunã cu Institutul CulturalRomân, ASTRA FILM FESTIVAL, So-cietatea culturalã Next etc.);

• târguri de artã tradiþionalã º.a. (împreunãcu ARCUB, Jurnalul Naþional, FundaþiaVoiculescu, J’Info Tours).

Unele activitãþi au fost realizate în partene-riat cu instituþii culturale ºi fundaþii din alteþãri precum: Laboratorul de AntropologieRocca Grimalda (Italia), Musee TheodoreMonod (Dakar), Universitatea din Perugia,Comitetul Patronal al Catedrei Torcello(Veneþia) º.a., contribuind în acest mod laschimbul de valori ºi la promovarea creativi-tãþii româneºti.Managementul unei alte instituii muzeale cu

67

Mizele politicilor culturale

tradiþie – Muzeul Naþional al Satului „Di-mitrie Gusti” – ºi-a structurat parteneriateleprofesionale pe 2009, pe tipuri de instituþiisau ONG-uri, de la nivel central sau local,pentru realizarea programelor proprii de cer-cetare, restaurare, formare profesionalã, ex-pertizare, educaþie muzealã, diseminareainformaþiei în diverse medii culturale, pro-movarea, în þarã ºi strãinãtate, a patrimoniu-lui sãu etnologic prin conferinþe, expoziþii,albume, cãrþi, alte publicaþii.Exemple:• universitãþi ºi alte instituþii ºtiinþi-

fice: Academia Naþionalã de Arte Bucu-reºti, Universitatea de Arhitecturã ºiUrbanism „Ion Mincu” – Bucureºti,Institutul de cercetãri ecomuzeale Tulcea,Direcþia Arhivelor Naþionale º.a.;

• muzee: Muzeul Olteniei, Muzeul ASTRA– Sibiu, Muzeul Maramureºului de laSighetul Marmaþiei, Muzeul de artevizuale din Galaþi, Muzeul Mãºtii ºiCarnavalului din Belgia, alte muzee în aerliber din reþeaua europeanã;

• primãrii: Primãria Municipiului Bucu-reºti (pentru cercetare urbanisticã ºi iden-tificarea unor obiecte de interes pentruachiziþiile muzeului), Primãria comuneiRãdeºti – Galaþi ºi alte primãrii implicateîn realizarea programelor „Târguri în sa-tul de altãdatã” ºi „Meºteºugarii sec.XXI”;

• asociaþii profesionale de etnologie ºimuzeologie – (Asociaþia de ªtiinþe Etnolo-gice din România (ASER), Asociaþia Mu-zeelor în Aer Liber din Europa (ALOM),Reþeaua Naþionalã a Muzeelor din Ro-mânia (RNMR) º.a., asociaþii ale bibliote-carilor (ANBPR) ºi arhitecþilor, cluburi(UNESCO, ELITE-ART) care participã laorganizarea de conferinþe ºi expoziþii;

• artiºti plastici care expun în spaþiulmuzeului ca ºi artiºti interpreþi de folclor,jazz, muzicã clasicã, renumite ansamblurifolclorice din toate zonele þãrii;

• edituri, trusturi media, canalele TV spe-cializate, agenþii de presã, agenþii de pu-blicitate, alþi parteneri care colaboreazã lapromovarea imaginii ºi a proiectelor insti-tuþiei.

Fundamentarea ºtiinþificã a politicii sale ºiprofesionalismul resurselor umane îi creeazãMuzeului „D. Gusti” ºansa de a stabiliparteneriate instituþionale pentru:- proiecte de cercetare (e.g. Arta eclezias-

ticã din Eparhia Argeºului, Centre deiconari);

- granturi ºtiinþifice (e.g. ETNOPEL,IMAGIST, INOE);

- programe de restaurare a patrimoniuluimuzeal (e.g. muzee din Deva ºi Arad,Mãnãstirile Sâmbãta ºi Tismana).

În culturã comunitãþile teritoriale se pro-moveazã, de asemenea, parteneriatul pub-lic-privat. Într-un domeniu în care cea maimare parte a consumului ºi un mare procentdin producþie opereazã în sectorul privat,direcþionarea intervenþiei publice este oproblemã dificilã.

Rolul guvernului este acela de a creacondiþii ca pieþele sã lucreze eficient. Dardacã piaþa localã nu poate susþine singurãactivitatea unei instituþii culturale cum ar fi(e.g. un muzeu de icoane pe sticlã (e.g.Sibiel) sau un centru cultural dintr-o locali-tate ruralã (e.g. Centrul Cultural „MihaiEminescu din Ipoteºti”) atunci, prin inter-venþie publicã, se asigurã susþinerea materi-alã necesarã funcþionãrii lor sau, prinmãsuri de politicã culturalã, aceste unitãþipot fi incluse în diverse circuite turistice, potfi desemnate ca locaþii preferate pentruactivitãþi de training cultural, pentrucolocvii ºi conferinþe internaþionale, pentrutabere de creaþie sau concursuri ºi festival-uri (e.g. literare, muzicale, de artã necon-venþionalã etc.) prin alte acþiuni menite sãextindã piaþa culturalã ºi sã atragã sponsoridin zona afacerilor. Pe lângã unele structuriprivate care acþioneazã în spaþiul cultural(e.g. ONG-uri, trusturi de presã, ºcoli deartã, companii de spectacole º.a.) , domeni-ul culturii interfereazã cu lumea afacerilor ºipentru susþinerea financiarã a unor mani-festãri culturale ale organizaþiilor ce nu potsupravieþui numai cu finanþare publicã.

68

Maria Moldoveanu

69

Manifestãrile ºtiinþifice, tehnologice ºiartistice ale fiecãrei civilizaþii, într-o epocãistoricã anumitã, sunt expresia sensibilãdirectã a gradului ºi modului de dezvoltaresocialã ºi economicã a societãþii respective,dar relaþiile de determinare nu sunt doarunilaterale, în sensul amintit mai sus, cireciproce, acþionând în ambele sensuri, lagrade de intensitate diferite ºi foarte vari-abile în funcþie de epocã ºi de loc. Este neîn-doielnic ºi lesne demonstrabil, pentrufiecare epocã istoricã ºi pentru fiecare poporîn parte, faptul cã ºtiinþa, nivelul de cu-noºtinþe ºi realizãrile tehnice, cultura, arta ºidoctrinele filosofice ºi estetice sunt rezulta-tul nivelului de dezvoltare a unei civilizaþiiºi specificului acesteia ºi cã, la rândul lor,aceste manifestãri ale spiritualitãþii se con-stituie ca factori esenþiali motrici în evoluþiaulterioarã a societãþii respective ºi, de multeori, la progresul global al umanitãþii.

Un prim exemplu este cel al realizãrii,generalizãrii ºi perfecþionãrii continue aarmelor de foc în Europa secolului al XV-lea, mai cu seamã a artileriei. Astfel,aºezãrile urbane, ca ºi marile reºedinþe for-tificate medievale au trebuit sã fie regân-dite. Confruntãrile militare, atât terestre cât

ºi navale, au cãpãtat o cu totul altã modali-tate de desfãºurare, în cadrul cãreia factorulcalitativ a început sã devinã din ce în ce maiimportant în faþa celui cantitativ. Acesta vafi începutul unui drum evolutiv al ºtiinþeimilitare ce va urma un traseu continuu pânãla începutul secolului al XX-lea, atunci cândapariþia aviaþiei a marcat o altã schimbarestructuralã a acesteia. Este imposibil deimaginat care ar fi fost evoluþia istoriei uni-versale, precum colonizarea Americii, mar-ile descoperiri geografice, dinamica istoricãa raporturilor europene ºi mondiale dintrediferitele puteri º.a.m.d. dacã rãzboiul s-ar fidus în continuare cu armamentul tradiþio-nal. Sistemele defensive tradiþionale audevenit, în scurtã vreme nefolositoare.Aºezãrile au renunþat, în relativ puþin timp,la zidurile înalte de apãrare, ca ºi la întregulsistem arhitectural defensiv evoluat pe par-cursul unui întreg mileniu, la fel ca ºireºedinþele mari fortificate. Prinde a se con-tura, cu începere de acum, o concepþieurbanisticã nouã, în care aceste sistemedefensive rãmân mai întâi cu un rolbutaforic, iar, ulterior, în secolul al XVII-leaºi al XVIII-lea, dispar complet, lãsând loculdezvoltãrii libere a aºezãrilor. Aceastã con-

Dan PÃCURARIU

Arhitectura ºi urbanismul,expresii ale realitãþii

istorice

In this article, we analyzed the influence of a certain invention on the urban architecture. We high-lighted the impact of fire arms beginning from the 15th century, of the steam boat (in the first peri-od of the Industrial Revolution), of the automobiles at the end of the 19th century and the firstdecades of the 20th. Cars deed not only developed the standards of life, but also change the con-figuration of the cities. We insisted on the processes of renovation, restructuring and rehabilita-tion, including the old buildings of Paris and London, which have historic and artistic value. Keywords: urban architecture, inventions, development, patrimony, buildings with historic andartistic value.

Abstract

Artã ºi spectacole

70

Dan Pãcurariu

cepþie de organizare a localitãþilor, maisuplã, a evoluat pânã la sfârºitul secolului alXVIII-lea ºi la începutul celui urmãtor, atun-ci când realitatea istoricã nouã a impus altetipuri de structurare a localitãþilor. Arhitec-tura militarã defensivã nu dispare odatã cugeneralizarea armelor de foc, ci se modificãspre a asigura simultan eficienþa apãrãrii înfaþa artileriei inamice ºi pentru a permiteeficienþa tirului multidirecþional al artilerieiproprii. Aceste construcþii, care nu mai în-grãdesc aºezarea, au evoluat de-a lungulsecolelor XVI ºi XVII, cunoscând desã-vârºirea la finele acestuia din urmã ºi laînceputul celui urmãtor, prin lucrãrile reali-zate de marele inginer militar SébastienVauban.

Un al doilea exemplu semnificativ estecel al prefacerilor petrecute odatã cu înce-putul Revoluþiei Industriale, în secolul alXVIII-lea. Societatea europeanã occidentalãajunsese la un nivel al cunoºtinþelor ºtiinþi-fice ºi tehnologice ce au permis, prin acu-mulãri succesive, crearea, în secolul alXVIII-lea, a primelor maºini cu aburfuncþionale. Apariþia acestora a determinatºi începutul procesului de industrializare aOccidentului, activitãþii de producþie indi-vidualã sau manufacturierã fiindu-i substi-tuitã, într-o perioadã relativ scurtã la scarãistoricã, a lucrului în fabrici, avându-se carezultat produse numeroase, realizate înserie. Necesitãþile tot mai mari de bunuri deconsum ale societãþii europene din veacul alXVIII-lea ºi nivelul de dezvoltare a ºtiinþelorºi tehnicii din aceeaºi epocã au permis,aºadar, realizarea unui vector fundamentalde propulsie economicã, ce a schimbat rapidºi accelerat faþa Europei ºi, mai apoi, aîntregii lumi. Rezultatul direct a fost indus-trializarea acceleratã a producþiei, standar-dizarea bunurilor industriale, apariþia mij-loacelor de transport cu propulsie mecanicãº.a., dar efectele au fost ºi indirecte ºi multmai profunde. Creºterea exponenþialã a pro-ductivitãþii muncii a generat ºi o mãrire con-siderabilã a nivelului general de prosperi-tate ºi, ca atare, o creºtere demograficã fãrãprecedent a primelor þãri industrializate.Totodatã, burghezia mare ºi medie îºi

sporesc puterea în societate, a cãrei condu-cere o preiau. Se naºte ºi se dezvoltã clasasocialã a proletariatului urban ºi rural ºi,treptat, se creeazã alte relaþii sociale ºi,implicit, noi valori de civilizaþie. Progresulcapitalismului face ca structura feudalã aîntregii societãþi sã devinã învechitã, noileforme de viaþã socialã îºi creeazã structuri ºiinstituþii, care, în mare parte, se pãstreazãpânã astãzi, precum instituiþiile politice ºiadministrative moderne, cele culturale ºi deînvãþãmânt, sanitare, financiar-bancare,juridice, comerciale, edilitare, de asistenþãsocialã, de divertisment etc. Schimbãrileaccelerate ce intervin în societatea euro-peanã occidentalã a secolelor XVIII ºi XIX ºiîn zonele de influenþã ale acesteia, cuprecãdere în America de Nord ºi în Rusia,vor avea influenþe directe ºi fundamentaleasupra arhitecturii ºi urbanismului. Maiîntâi, în ceea ce priveºte diversificarea pro-gramelor de arhitecturã, potrivit apariþieinoilor funcþiuni rezultate din modificareamodului de trai, de producþie a bunurilor,de funcþionare a instituþiilor nou apãrute,de schimbare a modului de transport, odatãcu inventarea ºi rãspândirea mijloacelor detransport mecanice terestre (trenul) ºinavale (vaporul cu aburi). Apoi, în reali-zarea, pe cale predominant industrialã, amaterialelor de construcþie noi, în primulrând a structurilor metalice. În al treilearând, în restructurarea localitãþilor în ceeace priveºte realizarea unui sistem vast dereþele edilitare, mai întâi de alimentare cuapã ºi de canalizare, mai apoi de iluminatpublic ºi de evacuare a deºeurilor menajereºi industriale. Concentrarea producþiei debunuri ºi prelucrarea resurselor naturale pecale industrialã, altfel spus în construcþii demari dimensiuni, cu destinaþie specificã, încare lucreazã mase mari de oameni, ca ºirealizarea unui vast sistem birocratic, etatistsau privat, au condus la necesitatea restruc-turãrii localitãþilor spre a face faþã numãru-lui mare de persoane care, în fiecare zilucrãtoare, parcurgeau drumul dintre caseºi locurile de muncã. Aºezãrile, cu precã-dere cele mari, s-au schimbat, relativ rapid,astfel încât, în afara centrului istoric, s-a

71

Arhitectura ºi urbanismul

72

Dan Pãcurariu

realizat o zonificare funcþionalã evidentã, cualte cuvinte zone relativ compacte delocuinþe ºi altele destinate industriei ºitransportului ºi depozitãrii de materiiprime ºi produse finite. Totodatã, cãile decomunicaþie urbane au necesitat a fi redi-mensionate ºi, câteodatã, re-trasate, spre aputea face faþã fluxurilor mari cotidiene deoameni, precum ºi aprovizionãrii industrieiºi comerþului. Pãtrunderea influenþei civi-lizaþiei de tip occidental în cele douãAmerici, Europa de est, Orientul apropiat ºicel mijlociu, Africa de nord ºi apoi cea cen-tralã ºi meridionalã, Orientul îndepãrtat ºiîn zona Pacificului au fãcut ca transfor-mãrile acestea sã fie simþite, la grade diferitede intensitate ºi mai devreme sau mai târ-ziu, pe toatã suprafaþa Pãmântului, înce-pând cu mijlocul secolului al XVIII-lea.

Al treilea exemplu ce trebuie dat este celal apariþiei ºi perfecþionãrii automobilului,la sfârºitul secolului al XIX-lea. Vehiculelecu motor cu ardere externã, altfel spuspropulsate prin motor cu aburi, nu maierau, de bunã seamã, noutãþi la sfârºitulacestui veac. Transportul feroviar ajunsesela o dezvoltare considerabilã pe toate conti-nentele, cãile ferate asigurând legãtura rela-tiv rapidã dintre localitãþi, asigurând acce-sul în zone altãdatã slab sau chiar delocpopulate, deplasând în condiþii decente unnumãr mare de oameni. Localitãþile aucunoscut impactul apariþiei transportuluiferoviar doar într-o mãsurã relativ micã înmod direct, întrucât infrastructura acestoraera (ºi, într-o oarecare mãsurã, este ºi acum)în mare mãsurã separatã de reþelele publicede circulaþie, singurul element conectatnemijlocit la structura publicã urbanã fiindgara, construcþie care, împreunã cu anexeletehnice ale acesteia nu era situatã, de regulã,în centrul oraºului, ci mai mult periferic,spre a evita parcurgerea de zone importanteale localitãþii de calea feratã, cale feratã care,în plus, în preajma gãrilor importante, îºiformeazã triajul, necesitã construcþii tehnicesuplimentare º.a.m.d. Impactul acestora

asupra localitãþilor a fost mai cu seamã indi-rect; transportul feroviar a asigurat mobili-tatea crescutã a populaþiei ºi transportulmai rapid de mãrfuri, au stimulat creºtereaeconomicã ºi dezvoltarea economicã ºisocialã a unor zone altãdatã izolate, au creatcentre urbane noi, gãrile fiind zone de con-centrare temporarã de mase de oameni.Totodatã, cãile ferate au stimulat mobili-tatea oamenilor ºi au creat o viziune nouãasupra realitãþii terestre, viziune ce a con-dus la realizarea unor mijloace de transportdin ce în ce mai rapide ºi mai eficiente1.Vehicule rutiere autopropulsate cu motoarecu aburi au fost construite începând cusfârºitul secolului al XVIII-lea. Ele n-au fostoperaþionale în mod eficient, întrucât eraumari ºi grele, randamentul motorului eramic, utilizarea anevoioasã, performanþelederizorii, lucruri ce au împiedicat pentrumai bine de un secol rãspândirea acestora.Odatã cu elaborarea ºi perfecþionareamotoarelor cu ardere internã, la sfârºitulsecolului al XIX-lea, vehiculele auto-mobileîncep sã cunoascã adevãrata dezvoltare ºirãspândire. Acest proces se accelereazãdupã ce Henry Ford lanseazã, în 1908, cele-brul model T, primul automobil de mareserie, construit din elemente standardizate.Dezvoltarea automobilului a dus la ocreºtere acceleratã a numãrului de vehicule,pentru pasageri individuali, pentru trans-portul în comun ºi pentru transportul demãrfuri, creºtere care a condus la o re-struc-turare a cãilor de comunicaþie, urbane sauinterurbane, cu întreaga infrastructurã afer-entã – poduri, sisteme de avertizare ºi dedirijare a circulaþiei, staþii de alimentare cucarburant, ateliere de reparaþii ºi de între-þinere, autogãri, parcaje la sol, subterane ºisupraterane, separarea netã a traseelor decirculaþie auto de cele pietonale etc. Cãile derulare au devenit – în zonele civilizate - dince în ce mai îngrijite, pentru a se permite ocirculaþie fluentã ºi fãrã probleme pentruautomobile. În 1924 se inaugura primaautostradã din lume, între Milano ºi Varese,

1 V. Claude Pichois, Literaturã ºi progres. Vitezã ºi viziune a lumii, traducere, prefaþã ºi un capitol privind lit-eratura românã de Dim. Pãcurariu, Editura Univers, Bucureºti, 1982.

73

Arhitectura ºi urbanismul

74

Dan Pãcurariu

iar ulterior numãrul ºi calitatea acestor cãide comunicaþie vor creºte, mai cu seamãdupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial. Au-tomobilul a modificat viaþa oamenilor dinsecolul al XX-lea ºi, implicit, structura loca-litãþilor ºi a teritoriului în general2.

Modul în care structurile urbane au fostinfluenþate de expansiunea transporturilorrutiere a variat de la epocã la epocã ºi înfuncþie de configuraþia aºezãrilor. Locali-tãþile pre-existente au trebuit sã fie restruc-turate pentru a se putea asigura o funcþio-nare corespunzãtoare în noile condiþii alevieþii moderne. La fel dupã cum cu un secol,un secol ºi jumãtate înainte ele ºi-au schim-bat în mod radical structura spre a puteapermite instalarea ºi funcþionarea industri-ilor diverse, a instituþiilor ºi serviciilor mo-derne, amplasarea ºi dezvoltarea reþeleloredilitare ºi a zonelor rezidenþiale compacte,acum ele se transformã în vederea asigurãriireþelelor de circulaþie ºi a infrastructuriinecesare transporturilor (poduri ºi pasajesubterane rutiere, indicatoarele ºi sem-nalizarea traficului, staþii de aprovizionarecu combustibil, ateliere de reparaþii, spaþiide parcare izolate sau centralizate, la nivel,subterane sau supraterane etc.). La acestetransformãri, urbanismul modern a trebuitsã adauge refacerea, uneori structuralã, aunor întregi zone urbane distruse în celedouã Rãzboaie Mondiale (mai cu seamã încel de-al doilea). Aceste refaceri au merspânã la reconstrucþia integralã a unor între-gi cartiere, adesea centrale, aºa cum s-aîntâmplat în cazul unor oraºe precumLondra, Coventry, Le Havre, Rotterdam,Frankfurt, Stuttgart, Düsseldorf, Berlin,Dresda, Varºovia etc.

În cazul zonelor rezidenþiale sau rezi-denþial-comerciale noi, planificarea urbanãa putut fi întreprinsã cu o oarecare uºurinþã.Problema cea mai complexã a fost însã cea aadaptãrii zonelor masive urbane pre-exis-tente la condiþiile noi de trafic ºi a racordãriizonelor nou construite la organismul urbanvechi, lucru cu atât mai dificil de întreprins

cu cât operaþiunea propriu-zisã de punereîn operã a proiectelor urbanistico-arhitec-turale a trebuit a fi fâcutã în timp ce loca-litãþile în cauzã îºi continuau existenþa, pecât posibil cu perturbãri cât mai mici aleacesteia. Unele dintre variante au constat îneliberarea centrului oraºului de multe dininstituþiile ºi activitãþile specifice acesteia:deplasarea într-o mãsurã cât mai mare aunor instituþii publice administrative spreperiferiile nou realizate. O operaþiune carac-teristicã în acest sens a avut loc în deceniileºase, ºapte ºi opt ale secolului trecut în zonaparizianã ºi a constat, în paralel cu sistem-atizarea aºezãrilor urbane adiacente me-tropolei, în realizarea unui numãr impor-tant de „oraºe noi“, cu instituþii ºi activitãþieconomice proprii. Dintre aceste aºezãriurbane noi, sau re-sistematizate în profunz-ime, amintesc aici Sarcelles, Bobigny,Créteil, Évry, Marne-la-Vallée, Saint-Quen-tin-en-Yvelines, Stains, precum ºi cartierulde afaceri La Défense. În urma restructurãriiadministrativ-teritoriale din 1964, zonaparizianã a fost reîmpãrþitã în departa-mente, creându-se ºase astfel de diviziuninoi: Yvelines (78), Essonne (91), Hauts-de-Seine (92), Seine-Saint-Denis (93), Val-de-Marne (94) ºi Val-d’Oise (95). Douã dintreoraºele noi, Évry ºi Créteil, au primit statu-tul de sediu de prefecturã (chef-lieu dedépartement). Zona parizianã s-a transfor-mat astfel, pe parcursul secolului al XX-leaºi, mai cu seamã, în ultimele ºase decenii,într-o conurbaþie, cu o alcãtuire relativ con-centricã – Parisul propriu-zis, al celordouãzeci de arondismente, înconjurat de oºosea de trafic rapid cu injecþii locale înprincipalele puncte de acces în oraº(Boulevard périphérique)apoi localitãþileadiacente, ce au fost re-sistematizate, la felca ºi Parisul propriu-zis, doar prin operaþiu-ni locale sau zonale, ºi nu în integralitatealor: Neuilly-sur-Seine, Levallois-Perret,Clichy, Pantin, Saint-Ouen, Saint-Denis,Pantin, Les Lilas, Bagnolet, Le-Pré-Saint-Gervais, Montreuil-/s-Bois, Vincennes,Saint-Mandé, Charenton-le-Pont, Ivry-sur-

2 V. Dan Pãcurariu, Stilistica ºi istoria comparatã a design-ului auto, Editura Universitarã Ion Mincu,Bucureºti, 2009.

75

Arhitectura ºi urbanismul

76

Dan Pãcurariu

Seine, Villejuif, Montrouge, Malakoff,Vanves, Issy-les-Moulineaux, Boulogne-Billancourt. Urmeazã un al doilea inel, for-mat din localitãþile ne-învecinate direct cumetropola ºi care se rãresc treptat cãtrezonele periferice ale departamentelor noiamintite mai sus. În acest fel, zona capitaleifranceze a fost, în mod progresiv ºi contin-uu, descongestionatã de funcþiunile sociale,administrative, comerciale ºi industriale,creându-se centre urbane satelite aleoraºului principal, cu o relativã autonomiefuncþionalã, dar integrate unui mecanismcomplex. Parisul însuºi a fost supus unoroperaþiuni complexe de sistematizareurbanã, perioada anilor ’60, ’70 ºi ’80 fiindcea a celor mai ample transformãri edilitar-arhitectural-urbanistice de la marile oper-aþiuni de asanare ºi transformare urbanãîntreprinse în timpul lui Napoleon al III-leade prefectul Georges Haussmann. O partedintre ele au constat în intervenþii arhitec-turale izolate, unele de amploare mare, pre-cum Porte Maillot, Institut du MondeArabe, Conservatorul din rue Jean Nicotetc. Altele au fost operaþiuni complexezonale, constând în reconstruirea unorcartiere întregi, precum Front de Seine înarondismentul al VII-lea, Rue de Flandre-Rue Riquet în arondismentul al XIX-lea ºiPlace d’Italie în arondismentul al XIII-lea.Realizarea unor dotãri cultural-sociale com-plexe a determinat reabilitarea comercialã,culturalã, economicã ºi demograficã a unorcartiere întregi. Aºa s-au petrecut lucrurileodatã cu realizarea centrului GeorgesPompidou, a Forumului Halelor, a Opereide la Bastille, a Bibliotecii Nationale de laBercy sau a parcului ºi complexului culturalde la La Villette. Restaurarea vechii gãriOrsay ºi transformarea ei în muzeu de artãa dinamizat întreaga zonã din arondismen-tul al VII-lea, cuprinsã între malul sudic alSenei (Quai Anatole France ºi Quai Voltaire,Boulevard Saint-Germain ºi Rue des SaintsPères, adicã un cartier de formã aproxima-tiv trapezoidalã cu o suprafaþã de aproxi-mativ 40 de hectare. Totodatã, în perioadarespectivã a fost restauratã ºi asanatã unadintre cele mai valoroase zone istorice ºiarhitectural-artistice ale Europei, cartierul

Marais, în perimetrul cãruia se gãsesc zecide imobile din secolele XVI, XVII ºi XVIII,cele mai multe dintre ele exemple ilustrativeale arhitecturii Goticului târziu, Renaºteriiºi Barocului din Franþa. Intervenþiile derestaurare au fost, adesea, însoþite de reabil-itarea inteligentã a construcþiilor, precumHôtel Salé ºi Hôtel de Guénégaud, douãreºedinþe baroce importante, în care au fostamenajate, respectiv, Musée de la Chasse ºiMusée Picasso. Aceste acþiuni, duse cu pro-fesionalism, consecvenþã ºi, nu în ultimulrând, cu fonduri considerabile, nu numai cãau crescut calitatea vieþii locuitorilor ºi audinamizat sub aspect economic ºi comercialîntreaga zonã, dar au salvat de la degradareimportante obiective artistice ºi istorice ºiau realizat poli de atracþie turisticã.

Intervenþiile arhitecturale întreprinse încapitala francezã reflectã foarte bine moduldiferenþiat ºi nuanþat în care acþioneazãurbanismul ultimei jumãtãþi de secol, încadrul cãruia, în funcþie de zona de inter-venþie, se iau mãsurile cele mai potrivite,astfel:

În cazul unor structuri urbane istorice,monumentele de valoare artisticã ºi istoricãmare sunt renovate, fie prin pãstrareafuncþiunii iniþiale, fie prin re-conversia aces-teia. Aºa s-a procedat în cazul uneia din celemai importante pieþe ale Europei, Place desVosges, din Marais, prima ºi cea mai fru-moasã piaþã francezã cu plan regulat, dinprimii ani ai secolului al XVII-lea. Faþadeleºi interioarele clãdirilor uniforme ce omãrginesc au fost renovate cu multã grijã,fãrã a se schimba în vreun fel tipul ºi aspec-tul materialelor de construcþie utilizate, iarmagazinele de la parterul edificiilor respec-tive au fost restructurate sau re-înfiinþate,acolo unde dispãruserã sau fãcuserã locunol alte funcþiuni parazite. Rezultatul afost nu doar conservarea clãdirilor ºi aansamblului artistico-istoric în condiþiiexcelente, ci ºi re-vitalizarea zonelor lim-itrofe. În alte cazuri, precum cele amintitemai înainte, construcþii precum Hôtel Salé ºiHôtel de Guénégaud au primit funcþiuninoui ºi adecvate unor edificii de aceastã fac-turã.

În alte situaþii, operaþiunile de restaurare

77

Arhitectura ºi urbanismul

ºi de re-integrare au fost mai ample ºi auvizat ºi completãri sau extinderi. Astfel,proiectul Grand Louvre a constat nu numaiîn renovarea corpurilor de clãdire din sec-olele XVI, XVII, XVIII ºi XIX ale palatului ºidin extinderea muzeului ºi a spaþiilor afer-ente acestuia în aripile nordice ale palatului,dinspre Rue de Rivoli (acolo unde înaintevreme se gãseau amplasate spaþii de birouriguvernamentale), ci ºi din construirea unoraripi noi, în mare parte subterane, ºi dinfaimoasa de-acum piramidã transparentã.De asemenea, procesul de restaurare a pusîn evidenþã ºi fundaþiile vechii construcþiimedievale Louvre, realizatã în secolul alXIII-lea, în timpul regelui Philippe-Augus-te, ºi care a fost demolatã în veacul al XVI-lea, odatã cu realizarea palatului actual.

În cazul intervenþiilor în zone fãrã marevaloare istoricã ºi care, frecvent, prezentauun grad mare de degradare, atât la nivelimobiliar cât ºi tehnico-edilitar, s-a recurs lasoluþia demolãrilor masive ºi la creareaunor obiective arhitecturale ce au fost gân-dite sã adãposteascã funcþiuni comercialesau culturale concentratoare de vizitatori, înideea dinamizãrii vieþii întregului cartier.Astfel s-a procedat în cazul sistematizãriizonei Halelor din cel de-al doilea arondis-ment al Parisului, unde construcþiile custructurã metalicã din secolul al XIX-leaedificate dupã proiectul lui Victor Baltardau fost demontate ºi re-instalate în suburbiaRungis.

Multe dintre imobilele din vecinãtate aufost demolate În locul pavilioanelo halelorºi al clãdirilor dãrâmate, în a doua jumãtatea deceniului al optulea al secolului trecut,arhitecþii Claude Vasconi ºi GeorgesPencreac’h au realizat un mare centru com-ercial ºi cultural, aºa-numitul Forum desHalles, cu legãturã directã la reþeaua detransport feroviar subteran. Construcþia afost gânditã sub forma unui crater cu patruniveluri, înconjurat de o esplanadã pieto-nalã.

Pe tot teritoriul capitalei franceze ºi aaºezãrilor limitrofe din departamenteleînconjurãtoare traficul a fost optimizat, prinextinderea reþelei de metro, mai cu seamã ametroului rapid RER, prin crearea de legã-

turi feroviare dese ºi directe dintre zonelecentrale ºi aglomerãrile secundare de popu-laþie, între acestea din urmã ºi între centrelelocale de acumulare temporarã de vizita-tori, precum supermarket-urile sau punc-tele locale de culturã ºi divertisment. Deasemenea, organizarea traficului rutier, princrearea de trasee de vitezã ocolitoare azonelor aglomerate, realizarea de parcaje dedomiciliu ºi pentru vizitatori (lucru dificilmai cu seamã în cartierele centrale undespaþiile de expansiune erau minime).

Este de remarcat faptul cã, atât în Parisulpropriu-zis (al celor douãzeci de arondis-mente) cât ºi în aºezãrile urbane limitrofe,apariþia de noi centre de interes public augenerat o dinamizare a activitãþilor comer-ciale, economice, sociale, culturale ºi, câteo-datã, turistice, dar ºi, ca un element sub-secvent, o sporire a traficului, în primulrând a celui rutier. Descentralizarea activ-itãþilor din metropolã a generat centralizãrilocale, care au trebuit a fi corectate fie prinfluidizarea fluxurilor de circulaþie auto ºiprin creºterea numãrului de locuri de par-care, fie prin asigurarea unor mijloace detransport alternative, cum ar fi cele fer-oviare de suprafaþã sau subterane. Astfel, încartierul La Défense, cel mai mare cartier deafaceri din Europa, conceput în anii ’50 ºicontinuat în deceniile urmãtoare, s-a recursla o separare clarã a fluxurilor de circulaþie– cele auto, cele pietonale ºi cele feroviare.Axa de circulaþie auto majorã care are rolulde a uni cartierul de Paris ºi care se contin-uã apoi cãtre exteriorul ariei metropolitaneocoleºte zona La Défense sub forma uneiºosele de centurã, din care pleacã injecþiilocale cãtre zonele de parcare, multe dintreacestea fiind situate în subteran, ca ºi garaRER, de altfel. Zona de circulaþie suprater-anã este realizatã sub forma unei dale pie-tonale ample.

Un al doilea exemplu semnificativ deacþiuni competente ºi eficiente de planifi-care ºi restructurare urbanã au constituit-ooraºele noi britanice, oraºe a cãror pro-iectare, edificare ºi dezvoltare s-a petrecutaproximativ în paralel cu cea a amintitelororaºe franceze. Conceperea aºezãrilorurbane noi engleze s-a fãcut pe baza unor

78

Dan Pãcurariu

principii generale, unele dintre acestea fiindprevãzute în mod explicit prin reglemãntãrilegale. Câteva dintre acestea sunt controlulcreºterii viitoare a suprafeþelor construite,prevenirea unirii oraºelor învecinate, pãs-trarea caracterului specific al oraºelor,evitarea construirii locuinþelor înºiruite înstructuri excesiv de lungi, aplicarea princi-piului concentrãrii spaþiilor rezidenþiale ºi adotãrilor diverse faþã de cel al dispersãriiacestora în teritoriu, limitarea ºi distribuireajudicioasã ºi ponderatã a densitãþii delocuire în zonele rezidenþiale3. În general,putem vorbi despre douã generaþii de oraºebritanice. Prima generaþie, a cãror edificaresau re-sistematizare potrivit principiilor noia debutat odatã cu finele celui de-al doileaRãzboi Mondial, cuprinde oraºe ca Basil-don, Bracknell, Welwyn Garden City,Harlow, Crawley, Cwmbran, Glenrothes,East Kilbride, Corby ºi Aycliffe. Cea de-adoua generaþie de oraºe, a cãror edificare

sau sistematizare a debutat la mijlocul dece-niului al ºaselea, este reprezentatã deaºezãri urbane de regulã cu o populaþie maimare, aºa cum sunt Central Lancashire,Cumbernauld, Milton Keynes, Northam-pton, Warrington, Runcorn, Livingstone,Irvine, Northampton ºi Redditch. Schemeleproiectate ºi realizate pentru oraºele noi bri-tanice dezvãluie pe de-o parte faptul cã elen-au fost gândite în exclusivitate dreptoraºe-satelit ale Londrei, ci sunt rãspânditeîn Anglia, spre sudul Scoþiei, în Þara Galilorºi în Irlanda de Nord, pe de altã parte cã elesunt realizate ca aºezãri urbane cu densitatemai redusã ºi cu un regim de înãlþime maimic decât localitãþile noi din jurul Parisului.

Distrugerile provocate de cel de-al doileaRãzboi Mondial au necesitat, în deceniileurmãtoare, acþiuni ample de reconstrucþieatât în Londra cât ºi în alte aºezãri, uneledintre ele, precum Coventry, ruinate în ceamai mare parte. În capitala Regatului unit,

3 V. ºi Mircea Enache, Urbanismul britanic contemporan, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1979, pp. 38 – 40.

79

Arhitectura ºi urbanismul

au fost afectate grav nu numai cartiere com-pacte mai mult sau mai puþin periferice, ciºi, în mare mãsurã, City-ul. Reconstrucþiamarelui cartier central de afaceri s-a fãcutpotrivit unui plan generator ce prevedeapãstrarea celei mai mari pãrþi a trameistradale antebelice, dar cu construcþii curegim mai mare de înãlþime. Ansamblulurbanistic Barbican, construit de firma dearhitecturã Chamberlin, Powell & Bon cuîncepere de la mijlocul deceniului al ºapte-lea ºi definitivat zece ani mai târziu prinrealizarea centrului cultural omonim, estealcãtuit din imobile predominant cu funcþi-une rezidenþialã de tip barã, cu regim deînãlþime mediu, care alterneazã cu imobilede tip turn, la care regimul de înãlþimedepãºeºte P + 20. Unul dintre obiectivelearhitecturale cele mai importante din City-ul Londrei este marea clãdire a firmeiLloyd-s, proiectatã de arhitectul RichardRogers (autor, împreunã cu Renzo Piano, ºial Centrului Beaubourg din Paris) ºi termi-natã în 1985, construcþie ce reprezintã nunumai un reper al peisajului urban lon-donez, dar ºi o adevãratã apoteozã a stiluluiHigh Tech.

Experienþa urbanismului european dinultima jumãtate de secol a dovedit faptul cãproblemele marilor aºezãri urbane, accentu-ate de creºterea demograficã, de sporireamobilitãþii persoanelor, de înmulþirea con-siderabilã a numãrului de vehicule, deevacuarea ºi reciclarea ecologicã a deºeu-rilor, de întreþinere a reþelelor edilitaretradiþionale, la care s-au adãugat ºi altelenoi, precum releele sistemelor de telefoniemobilã, sistemele de distribuþie a reþelelorde televiziune prin cablu ºi de internet º.a.,departe de a fi insurmontabile, pot fi rezol-vate printr-o abordare competentã ºi seri-oasã a acestora. Problemele de trafic aucunoscut rezolvãri convenabile în cea maimare mãsurã pur urbanistice, dincolo deunele soluþii administrative ºi fiscale dis-cutabile. Dintre aceste soluþii urbanistice ºiedilitare, menþionez:

Asigurarea de trasee stradale corectdimensionate ºi poziþionate, care sãpermitã un flux eficient al traficuluiauto.

Reglarea corectã a semafoarelor pen-tru a permite circulaþia vehiculelor înregim de undã verde.Crearea de trasee ocolitoare înainteapunctelor de concentrare de trafic saua zonelor de blocaj temporar a traficu-lui.Realizarea de ºosele de centurã pentrua permite ocolirea localitãþilor mari devehiculele în tranzit, mai cu seamã avehiculelor grele de mãrfuri.Reglementarea inteligentã ºi realistã aporþiunilor de carosabil unde este in-terzisã oprirea sau staþionarea ºi evi-tarea interzicerii inutile a acestora.Asigurarea potrivit unor acte norma-tive prealabile a unui numãr calculatcorespunzãtor de locuri de parcare derezidenþã ºi de parcare pentru vizita-tori ocazionali.Realizarea unor spaþii de parcaredimensionate corespunzãtor în prox-imitatea zonelor de interes public,zone care, în mod firesc, devin con-centratoare de vizitatori ºi, prin,urmare, de vehicule. Aici trebuie luateîn considerare serviciile publiceadministrative, magazinele medii saumari ºi complexele comerciale, spi-talele, bãncile, ºcolile, universitãþile,bibliotecile, teatrele ºi cinemato-grafele, gãrile, aeroporturile etc.Crearea de accese auto corect dimen-sionate ºi configurate pentru aprovi-zionarea cu mãrfuri a magazinelorsau pentru accesul vehiculelor deintervenþii ori al celor pentru strân-gerea deºeurilor menajere.Evitarea îngustãrilor bruºte ºi nejus-tificate ale traseelor de circulaþie auto,îngustãri ce au ca rezultat evidentreducerea numãrului de benzi ºi careduc la crearea de blocaje în trafic. Realizarea de treceri pietonale la dis-tanþe rezonabile sau la înlocuirea aces-tora, acolo unde este posibil, prinpasaje sub sau supraterane.

80