Sindromul Tourette

Sindromul Tourette este o afectiune neurologica relativ rara, caracterizata prin miscari repetitive, stereotipe si involuntare numite ticuri. Acestea pot fi insotite de coprolalie (tendinta patologica de a utiliza cuvinte obscene, de natura scatologica sau sexuala) si de ecolalie (repetarea automata a unor cuvinte auzite la altii).

Sindromul poarta numele neurologului francez care l-a descris pentru prima data in 1855 -Gilles de la Tourette. Debutul simptomelor se produce la 2 -15 ani (in medie la 7 ani), prin ticuri simple ale fetei, gatului, membrelor, apoi,

dupa un anumit interval de timp, survin ticurile complexe ce se asociaza primelor.

Cu un efort de vointa si de concentrare, bolnavii isi pot controla uneori aceste ticuri, sau pot sa le intarzie pana cand se gasesc intr-un loc unde se pot manifesta fara sa deranjeze. Dar majoritatea ticurilor se manifesta in cele din urma; aceasta este natura bolii. Incidenta sindromului Tourette este de 3 -4 ori mai mare la barbati decat la femei.

Numarul bolnavilor este greu de estimat, intrucat persoanele care prezinta ticuri usoare nu sunt constienti de existenta bolii. In general, tulburarea Tourette evolueaza prin episoade de remisie urmate de perioade de agravare.

La copii, acestea sunt mai marcate decat la adulti. Desi este o afectiune cronica, cu simptome ce dureaza toata viata, la majoritatea pacientilor cu acest sindrom, cele mai grave simptome apar in adolescenta, urmate de o amelioare ce continua in viata adulta. Desi nu exista un tratament care sa vindece sindromul Tourette, persoanele afectate au o durata de viata normala, iar unii nu necesita tratament daca ticurile nu sunt suparatoare. De fapt, unii copii depasesc boala dupa adolescenta.