simpozionul internalional monumentul tradikie ii...

Simpozionul InternaționalMONUMENTUL

TRADIȚIE ȘI VIITOREdiția a XIX-a

Program

Iași 28 septembrie - 1 octombrie 2017

Organizatori:

Ministerul Culturii şi Identităţii NaţionaleComplexul Muzeal Național „Moldova” Iași – Muzeul UniriiMitropolia Moldovei şi BucovineiPrimăria Municipiului IașiConsiliul Județean IașiDirecția Județeană pentru Cultură IașiInstitutul Național al Patrimoniului BucureştiUniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente IstoriceAcademia de Ştiinţe a Republicii MoldovaInstitutul Patrimoniului Cultural - ChişinăuGarnizoana IașiCentrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuţi

PROGRAM

9.00

9.30

11.00

11.30

JOI, 28 septembrie 2017 Sala Mare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași

Primirea participanților

Deschiderea oficială

Binecuvântarea IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei șiBucovinei

Mesajele de salut ale oficialităților, organizatorilor șiinvitaților speciali:

Prefectul Județului Iași, Marian ȘerbescuPreședintele Consiliului Județean Iași, Maricel PopaPrimarul Municipiului Iași, Mihai ChiricaMinisterul Culturii și Identității Naționale, Gheorghe Popa,secretar de statComplexul Muzeal Național „Moldova” Iași, dr. LăcrămioaraStratulat, managerDirecția Județeană pentru Cultură Iași, Virgil Băbâi, directorInstitutul Național al Patrimoniului București, dr. Ștefan Bâlici,managerUniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice,dr. Daniel Sabău, președinteAcademia Română - Fliliala Iaşi, Institutul de Istorie “A. D.Xenopol”, prof. univ. dr. Cătălin Turliuc, Academia de Științe a Moldovei, prof. univ. dr. GheorghePostică, viceministrul Culturii din Republica MoldovaCentrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuți,acad. Vasile Tărâțeanu

Comunicare în plenIoan Opriș, Monumentele astăzi

Lansarea volumului „Monumentul XVIII”

Prezintă: prof. univ. dr. Bogdan Maleon3

Vernisajul expoziției „SOS – patrimoniul culturalarhitectural național”

Prezintă: dr. arh. Daniel Sabău

Muzeul UniriiLansări de carte:

Cultural Heritage Counts for Europe / Patrimoniulcultural contează pentru Europa. Rezumat executiv șirecomandări strategice ale Raportului Consorțiului CHCFE

Prezintă: conf. dr. arh. Ștefan BâliciCamelia-Raluca Bărbulescu, Florentina Matache,

Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX,Institutul Național al Patrimoniului, București, 2017.

Prezintă: arh. Camelia-Raluca Bărbulescu, drd. arh.Florentina Matache

Liliana Condraticova, Arta metalelor din Basarabia(secolul al XIX-lea - prima jumătate a secolului al XX-lea),Chișinău, 2017.

Prezintă: prof. univ. dr. Emil DragnevVernisajul expoziției Biserici de lemn din Bucovina istorică

Curator: Laurențiu DragomirPrezintă: prof univ. dr. Ioan Opriș

Vernisajul expoziției Patrimoniul sportului. Baze sportiveurbane de secol XX

Curatori: Camelia-Raluca Bărbulescu, FlorentinaMatache

Prezintă: arh. Camelia-Raluca Bărbulescu, drd. arh.Florentina Matache

Comunicări pe secțiuni

Sala Dublei AlegeriMasă rotundă Monumentele – istorie și actualitate

12.00

14.00

14.45

15.00

19.00

PROGRAM

4

PROGRAM

9.00

15.00

19.00

8.00

8.00

VINERI, 29 septembrie 2017 Muzeul Unirii IașiComunicări pe secțiuni

Vizită la monumente istorice: Mănăstirile Bârnova,Frumoasa și Cetățuia.

Concluziile lucrărilor Simpozionului prezentate demoderatorii secțiunilor

SÂMBĂTĂ, 30 septembrie 2017Plecare în vizita de documentare pe traseul Iaşi – BisericaRotondă, Lețcani – Palatul „A. I. Cuza” Ruginoasa – PalatulCantacuzino, Pașcani – Mănăstirea Probota – Biserica„Cuvioasa Paraschiva”, Dolheştii Mari – Mănăstirea Râșca –Mănăstirea Slatina – Biserica „Intrarea în Biserică”, satBuhalnița, com. Hangu – Biserica de lemn „Sf. Dumitru”,Bicazul Ardelean – Lacul Roșu.

DUMINICĂ, 1 octombrie 2017Plecare în vizita de documentare pe traseul Lacul Roșu –Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Bisericani – MănăstireaPângărați – Biserica „Schimbarea la față”, com. Văleni –Piatra-Neamț – Hanul de la Șerbești – Biserica „Sf. Gheorghe”și conacul Cantacuzino, com. Ștefan cel Mare – Mănăstirea șiMonumentul Eroilor de la Războieni – Conacul ȘtefanCatargiu din Tupilați – Casa Memorială „Vasile Alecsandri”Mircești – Castelul de la Miclăușeni – Iaşi.

5

MODERATORI: Aurora TÂRŞOAGĂIon GIURCĂ

Ion GIURCĂ, Strada Lăpușneanu din Iași acum 100 de aniMutarea Capitalei la Iași, în decembrie 1916, a marcat

o schimbare radicală în viața orașului în care s-au instalat Casaregală, instituțiile statului (parlament, guvern, sedii de bănci șiîntreprinderi de stat și private). Strada Lăpușneanu, o arteră decirculație cotidiană a Iașului, a devenit o zonă de un interesdeosebit odată cu instalarea în fosta reședință a domnitoruluiAlexandru Ioan I, a regelui Ferdinand I și a Cartierului regal.Viața politică și militară a țării și a Iașului s-a concentrat peaceastă stradă, cu avantajele și dezavantajele care au decurs dinaceastă situație. A fost strada circulată auto, hipo și pietonal decătre personalitățile civile și militare ale țării și străine, cutreburi și interese majore, unde, în cadrul oficial și informal,s-a făcut marea politică a țării, unde s-au luat marile decizii aleanului 1917.

Daniela MIHAI, Florentina UDREA, Monumentecomemorative dedicate Primului Război Mondial din județulArgeș – cimitire de onoare

Cinstirea morții eroice a zeci de mii de soldați dinjudețul Argeș, care s-au jertfit pentru România Mare s-aconcretizat în ridicarea monumentelor comemorativ funerareridicate după 1919 (cimitire de onoare, mausolee, troițe,monumente – Lerești, Șuici, Pitești, Valea Mare Pravăț(Mateiaș), Jugur, Dragoslavele, Rucăr, Câmpulung, Curtea deArgeș etc).

Pentru ridicarea acestora s-au implicat toate instituțiilevremii – Ministerul Apărării Naționale, prefecturi, primării,Societatea artiștilor și sculptorilor români, Societatea „Morminteleeroilor căzuți în război" sub înalta ocrotire a Reginei Maria,comunitatea locală (orfani, văduve de război) pentru care ridicareași inaugurarea operelor memorial-comemorative era un simbol aldurerii și al aducerii aminte veșnice.

15.00

15.15

Secțiunea A - SALA DE CONFERINȚEPrimul Război Mondial - Memoria monumentelor

Joi, 28 septembrie

Iaşi

6

Secţiunea A - SALA DE CONFERINŢEPrimul Război Mondial – Memoria Monumentelor

15.30

Joi, 28 septembrie

Iaşi

7

Societatea românească, care a suferit pierderiireparabile, a simțit nevoia acută de a cinsti și comemora eroiicăzuți, prin declararea Zilei Eroilor, prin decretul regal de la 24august 1920, ce urma să se sărbătorească de ziua ÎnălțăriiDomnului.

Comunicarea prezintă informații despre cinci cimitirede onoare: Pitești, Șuici, Curtea de Argeș, Lerești,Dragoslavele.

Alexandru Ioan SPATARIU, Ecaterina Teodoroiu – Eroinade la Jiu – mausoleul

În 22 august 1917 un soldat era împușcat de mitralierăpe frontul Moldovei. Numele lui era Ecaterina Teodoroiu,sublocotenent în armata română, luptător la baionetă în numeleRăzboiului de Întregire al neamului.Avem puține monumente de for public și le prețuim și maipuțin.

Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu este însă un cazaparte, fiind amplasat în Piața Victoriei pe pietonal, în centrulorașului Târgu Jiu. Bucurându-se de o imensă popularitate(acum, ca și atunci), Ecaterina Teodoroiu zisă și Eroina de laJiu se odihnește într-un sarcofag sculptat din piatră – operacelebrei sculptorițe Milița Pătrașcu.

Faptele de vitejie ale Eroinei sunt prezentate pe celepatru fețe vizibile ale sarcofagului: de la scene rurale cu mediuldin care provenea EcaterinaTeodoroiu, până la suita decercetași care o însoțea și apoi lupta pe front și căderea saeroică.

Vom alege ca în cadrul studiului MausoleuluiEcaterina Teodoroiu să înțelegem împreună și contextul istoricși arhitectural, având în vedere „Cultul Eroilor” – puternicamprentat în mentalul colectiv, în toate păturile sociale,fenomen probabil datorat și prezenței în Târgu Jiu aAnsamblului Calea Eroilor.

Paolo TOMASELLA, Vincenzo Puschiasis, sculptor în piatră,și construirea în judeţul Neamţ a monumentelor închinateeroilor căzuţi în Primul Război Mondial

Vincenzo Puschiasis (Rigolato, 1874–Piatra-Neamţ,1941) a fost un sculptor în piatră italian, stabilit în România.După ce a urmat cursurile primare şi şcoala profesională înlocalitatea natală, a lucrat ca muncitor, deprinzând de tânăr artacioplitului în piatră. În 1899 s-a stabilit la Piatra-Neamţ,naturalizându-se definitiv în România.Vincenzo Puschiasis s-aimpus ca artist reprezentativ şi la nivel naţional, nu doar peplan local, prin numărul mare de monumente edificate pentrucinstirea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial şi calitateaacestora. Lucrările artistului se caracterizează prin rezistenţă,fineţe, eleganţă, îmbinare de stiluri, frumuseţe. După PrimulRăzboi Mondial, Vincenzo Puschiasis a fondat nucleulAntreprizei de construcţii din judeţul Neamţ, specializându-seîn construcţia monumentelor comemorative închinare eroilorcăzuţi în marele conflict. Dintre lucrările sale, cele mairemarcabile din această categorie sunt:

– Complexul funerar din Cimitirul «Eternitatea» PiatraNeamţ, realizat în colaborare cu Gheorghe Iconaru, lucrareunică în ţară prin concepţia ei, care a devenit, în timp,sanctuarul de pomenire al celor căzuţi la datorie;

– Monumente ale eroilor în Bistricioara, Căciuleşti,Verşeşti, Roznov, Bahna, Văleni, Zăneşti;

– Obeliscuri în Gârcina, Oanţu, Roznov, PiatraŞoimului, Podoleni;

– Statuia ostaşului erou din Viişoara.Printr-o serie de studii recente, activitatea lui VincenzoPuschiasis a devenit recunoscută, ca şi valoarea operelor sale.

Dan PRISĂCARU, Mausoleele de la Mărăști, Mărășești,Soveja și Focșani. Repere istorice și arhitecturale

Mausoleele de la Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșaniau fost construite între anii 1923-1938 și reprezintă expresiarecunoștinței individuale și colective de cinstire a jertfei

15.45

16.00


Joi, 28 septembrie

Iaşi

8


16.15

ostașilor români cazuți în bătăliile victorioase din vara anului1917 de la porțile Moldovei, care au salvat ființa Țării și aucreat premisele înfăptuirii Marii Uniri.

Ridicarea acestor impunătoare monumente de forpublic s-a realizat de generația interbelică cu mari eforturimateriale și financiare, cu dragoste și trudă, în semn deprofundă recunoștința pentru eroii Războiului de ÎntregireNațională și pentru a sădi adânc în sufletul românilorsentimentul responsabilității urmașilor față de înaintași.

Construite din piatră, beton și marmură, cele patrumausolee impresionează prin arhitectură și semnificațiesimbolică, prin aerul de gravitate și măreție și mai ales prinmesajul transmis peste timp și vremuri, ca urmașii să fievrednici de fapta și jertfa celor care au făurit România Întregită.

Cătălin FUDULU, Monumentele-osuar din zona OituzMótto: Viteji ce ați căzut pentru țarăOstași ai credinței, soldațiOriunde-n morminte voi stațiVă fie țărâna ușoară!Primul Război Mondial a reprezentat pentru

contemporanii acestuia un cumul de tragedii și suferințe, multenecunoscute suficient nici în prezent.

Din punct de vedere statistic, România a înregistrat înMarele Război (1916-1919) peste 330.000 militari morți, înluptă și în prizonierat, pe teritoriul național și în străinătate.

Cum a fost și firesc, Centenarul luptelor din anul 1917a determinat ample manifestări comemorative la Mausoleuleroilor de la Mărăști, la 18 iulie 2017 (locul unde armataromână a înregistrat prima victorie ofensivă în Campania din1917) și la Mausoleul eroilor de la Mărășești, la 6 august 2017.În schimb, eroii români care au murit în cele trei bătălii de laOituz au fost comemorați la Cimitirele eroilor din comunaBogdănești (31 iulie 2017), comuna Oituz (19 august 2017) șidin satul Poiana Sărată (8 octombrie 2016), în două dintre

Joi, 28 septembrie

Iaşi

9


16.30

locațiile amintite existând monumente-osuar impresionante dinpunct de vedere arhitectural, la baza cărora au fost centralizateosemintele a peste 15.000 eroi din Războiul de ÎntregireNațională.

Aurora TÂRȘOAGĂ, De la simbol la realizare tehnică:Restaurarea Arcului de Triumf

Recuperarea monumentului de for public – simbol alBucureștiului și României, cel mai important monument istoricprin semnificația sa, în apropierea imediată a centenaruluiMarii Uniri este o ocazie unică de a prezenta și decodificaîmpreună mesajul gesturilor arhitecturale și ale operelorsculpturale de pe Arcul de Triumf.

Fiind, de altfel, greu accesibil din cauza amplasării saleîn intersecția a cinci artere de circulație, considerăm că Arculde Triumf încă nu a fost suficient studiat, aprofundat șidecodificat.

Prezentarea va fi structurată în două părți. Prima parteva fi introductivă, prezentând repere istorice generale șicontextul în care a fost edificat.

A doua parte va conține analiza fiecărui panou,segment de cornișă, inscripție, medalion, basorelief saualtorelief de pe monument, utilizând fotografii detaliate deînaltă rezoluție, imagini practic unice care nu pot fi surprinsedecât de pe schelă.

După aceste două părți se vor menționa sinteticprocedurile utilizate la restaurarea pietrei, metoda deconsolidare, dar și dificultățile întâmpinate pe parcursulșantierului și soluțiile adoptate.

Prezentarea va face și o trecere în revistă, succintă, aaspectelor negative care au pus în pericol proiectul: blocajebirocratice,colaborarea defectuoasă cu constructorul,nerespectarea detaliilor și dispozițiilor de șantier, notele deneconformitate etc.

10

Joi, 28 septembrie

Iaşi

Manole BRIHUNEȚ, Troițe și monumente din Basarabiadedicate eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial

În anul când se celebrează 100 de ani de la terminareaPrimului Război Mondial o deosebită atenție este acordatăeroilor căzuți în prima conflagrație și, respectiv, cinstiriifaptelor acestora. În comunicarea de față intenționăm să facemcunoscut în lumea științifică fenomenul înălțării troițelor și amonumentelor comemorative în Basarabia. Monumentele aufost ridicate în amintirea eroilor căzuți în timpul luptelor pentruîntregirea țării.

Un suport esențial în realizarea acestei comunicări l-auconstituit instrucțiunile, regulamentele, directiveleadministrației centrale și locale, care au stat la baza formăriiacestui fenomen al Cultului Eroilor. Procesul de implementarea prevederilor legislației a fost posibil grație implicării active aclerului, căminelor culturale, cu concursul și susținereaadministrațiilor locale din Basarabia.

Autorul comunicării a identificat o serie demonumente comemorative în cimitirele din localitățile rurale șiurbane din spațiul actual al Republicii Moldova. Princompararea troițelor și a monumentelor cu modele elaboratecentralizat, a fost realizată o clasificare a acestor monumentecomemorative păstrate in situ. Necesitatea repertorieriitroițelor și monumentelor comemorative ridicate în amintireaeroilor căzuți în timpul războiului pentru întregirea țării, este oproblemă de actualitate pentru societatea noastră, numeroasemonumente necesitând restaurare/ reparație și protecție.Sensibilizarea societății și a opiniei publice, administrațieilocale și centrale, conlucrarea instituțiilor interesate înidentificarea și promovarea monumentelor comemorative, suntdoar câteva obiective principale direcționate spre concentrareaeforturilor pentru păstrarea, îngrijirea și valorizarea științifică aultimelor vestigii ale gloriei militare românești, ridicate înBasarabia.

16.45


Joi, 28 septembrie

Iaşi

11


17.00

17.15

Mircea TĂNASE, Monumentele buzoiene ale Primului RăzboiMondial în pragul Centenarului

Monumentele istorice dedicate eroilor Primului RăzboiMondial, amplasate pe teritoriul județului Buzău, pe locul undeau avut loc confruntări de amploare ale acestei conflagrații sauîn spații destinate înhumării și comemorării celor căzuți pecâmpul de luptă, au revenit în atenția forurilor locale, învederea consolidării și restaurării acestora. În întâmpinareaCentenarului Marii Uniri, s-au intensificat eforturile de aintegra și memoria spațiului eroic buzoian în ansamblul acesteimari sărbatori naționale.

Un merit deosebit în revitalizarea și afirmareaspiritului de recunoștință pentru cei care s-au jertfit pentrufăurirea României Mari îl au și militarii garnizoanei Buzău, cuînfăptuiri deja întipărite în memoria unor monumente dereferință.

Adrian STAN, Un proiect interbelic nerealizat la Ploiești –„Monumentul Eroilor Prahoveni”

Comunicarea valorifică, în principal, documenteleinedite aflate la Serviciul Județean Prahova al ArhivelorNaționale referitoare la construirea unui monument dedicatostașilor prahoveni care au luptat în timpul Primului RăzboiMondial în cadrul Regimentului 32 Infanterie „Mircea”.

Inițiativa a aparținut comandantului acestui regiment,colonelul Constantin Pallada. La 10 ianuarie 1930, întrunindofițerii regimentului, acesta propunea înființarea unui Comitetde inițiativă, sub președinția sa, format din toți ofițerii, cuscopul ridicării unui monument în cinstea eroilor regimentuluimorți pentru întregirea neamului. Pentru a da o mai mareextindere acestei inițiative, la sfârșitul anului 1930 s-aconstituit „Marele Comitet pentru ridicarea monumentuluieroilor Regimentului Mircea Nr. 32, morți pentru întregireaneamului 1916-1919”, având în componența sa autoritățimilitare și civile din orașul Ploiești și din județ,comandamentele superioare de care depindea regimentul,

Joi, 28 septembrie

Iaşi

12

precum și o serie de personalități.La 26 iulie 1936, în ziarul Universul din București, sub

titlul „Programul de concurs public pentru un monument laPloiești”, era publicat anunțul concursului realizăriimonumentului, în care se trasau și liniile generale alecompoziției sculpturale. Monumentul trebuia să înfățișeze ungrup de soldați din Regimentul 32 Mircea, în cămăși, gata deatac la baionetă, în jurul unui soclu pe care să se înalțe statuiaregelui Ferdinand I. Printre sculptorii care au realizat machetepentru acest concurs îi menționăm pe: Emil Becker, ConstantinBaraschi, Ioan Iordănescu, Iosif Fekete Negrulea, Ion Arcot,Mac Constantinescu, Ionescu Varo, Ion Jalea, V. DimitriuLeorda.

Din nefericire, concursul nu a mai avut niciodată loc.În concluzie, putem afirma că un cumul de factori, direcți sauindirecți, a dus la nerealizarea acestui proiect inițiat în anul1930: incapacitatea comitetului de inițiativă și a factorilor dedecizie locali de a strânge fondurile necesare realizăriimonumentului, tergiversarea jurizării concursului de machetede către Primăria Ploiești, izbucnirea celui de-al Doilea RăzboiMondial și, în cele din urmă, instaurarea, după război, a unuinou regim politic.

Marius MITROF, Primul Război Mondial – MemoriaPalatului Comisiunii Europene a Dunării

Edificat la Galați, în perioada 1893-1895, PalatulComisiunii Europene a Dunării (C. E. D.), astăzi sediulBibliotecii Județene „V. A. Urechia”, a fost martorul nu numaia deciziilor privind regimul navigației pe Dunăre, ci și martorulunor evenimente care constituie pagini negre în istoriamondială a secolului XX.

Bombardat la 10 octombrie 1917 de către armatelebulgaro-germane, Palatul C. E. D. a suferit daune majore,devenind „un morman de dărâmături”. Pe verticală au rămasdoar pereții exteriori și câțiva pereți interiori și aceștia puternicavariați.

17.30


Joi, 28 septembrie

Iaşi

13


17.45

18.00

Precum pasărea Phoenix, între 1922 și 1923, Palatul C.E. D. a prins, din nou, contur, pe o construcție mai solidă,permițând membrilor C. E. D. să își continue activitatea pânăîn anul 1948, când noile realități politice din România, auimpus desființarea acesteia.

Andreea POP, Parcelele Eroilor celor Două RăzboaieMondiale – componente de bază ale propunerii de clasare aansamblului Cimitirul Eternitatea din Iași

Pe parcursul anului 2016 s-a desfășurat studiulansamblului Cimitirul Eternitatea în vederea clasării sale camonument istoric. Cercetarea istorică, arhitecturală și artisticăa scos la iveală elemente componente valoroase, studiate șipropuse pentru clasare ca obiecte individuale. Printre acesteaun loc aparte a fost ocupat de parcelele Eroilor din Primul și dinal Doilea Război Mondial. Aparținând diferitelor naționalitățiparticipante la aceste conflagrații, răspândite pe întreg teritoriulcimitirului, parcelele Eroilor se constituie ca subansambluri cucaracteristici specifice. Aflate în diferite stadii de conservare,ele sunt subiectul acestei prezentări detaliate, aflată în prag definalizare.

Iulian BOȚOGHINĂ, Andreea POP, Despre destinele unorarhitecți în timpul Marelui Război

Europa începutului de veac XX trăia profund urmărileunei îndelungate perioade de pace, când marile puteri și-aureglat diferendele pe fronturi secundare, precum cel dinBalcani. Bătălii pline de cruzimi inimaginabile aveau săîngrozească civilizata lume europeană, care la rândul ei trăiaprofund beneficiile dezvoltării economice, sociale și culturalerămân în istorie ca belle-epoque.

Din nefericire, aceste războaie și cruzimile aferenteaveau să se multiplice la o scară inimaginabilă în ceea ce aveasă fie Marele Război Mondial pentru unii dintre beligeranți,Primul Război Mondial pentru alții sau Războiul pentruÎntregirea Neamului așa cum a fost proclamat de români, la

Joi, 28 septembrie

Iaşi

14

care fii neamului au fost chemați să-și aducă obolul. Printre ei s-au regăsit și arhitecții, atâția câți au fost în

Vechiul Regat în anul de grație 1916, mulți dintre ei nevoiți sălase planșetele și să ia armele. Așa cum este prezentat studiul,pe seama documentelor inedite, autorii aduc în atențiacititorilor destinele unor arhitecți care și-au jertfit viața, precumZagoritz, sau au căzut răniți pe front, fie au supraviețuit drameidin tranșee și au cunoscut consacrarea profesională în RomâniaMare, marcând ireversibil un consistent capitol din arhitecturanațională. Și amintim aici pe Duiliu Marcu, Victor Ștefănescu,Horia Teodoru, Horia Creangă, dar și colegi de breaslă cu numemai puțin celebre.

Ioana Maria PETRESCU, Bucureștiul bombardat. 15/28august – 9/22 noiembrie 1916

Bucureștiul a fost unul dintre orașele greu încercate debombardamente în timpul Primului Război Mondial. Atacurileaeriene nu au durat mai mult de trei luni însă numărul devictime, răniți și morți, s-a ridicat la aproape 1700. Pe lângăpierderile de vieți omenești, orașul a suferit și însemnatepagube materiale. În afara punctelor strategice țintite deproiectilele germane – depozite de materiale și muniții,obiective militare sau gări feroviare – au fost avariate maimulte clădiri publice importante, în jur de 300 de locuințeparticulare și 200 de străzi. Localizarea zonelor și aconstrucțiilor afectate ar aduce informații interesante cu privirela traseul și scopul incursiunilor aeriene inamice asupraBucureștiului, oferind totodată date utile pentru evoluțiaarhitecturală și urbanistică a capitalei pe durata conflagrațieimondiale de acum un secol.

Marcel PROCA, Prezenţa Marelui Cartier General alArmatei Române la Bârlad, în anii Primului Război Mondial(noiembrie 1916 – martie 1917), reflectată în fotografiidocumentare

În perioada retragerii şi refugiului din Moldova, în

18.15

18.30


Joi, 28 septembrie

Iaşi

15


18.45

Bârlad, ca şi în restul oraşelor din Moldova, s-au refugiatnumeroase persoane, personalități politice ori culturale șidiferite instituții. Pentru o scurtă perioadă de timp (noiembrie1916 – martie 1917) oraşul a avut o importanță mai mare decâtmărimea sa - centru militar şi factor de influenţă politic -,constituind o adevărată „capitală militară” a Românieineocupate de inamic. Aici au activat nu numai Marele CartierGeneral românesc şi omologul său rusesc pentru trupele aflatepe frontul din România, Marele Cartier Regal (la Zorleni, pedomeniul particular al regelui Ferdinand I) ci și MisiuneaMilitară Franceză şi cea rusă conduse de cunoscutul generalHenri Berthelot şi respectiv de generalul M. Al. Beleaev.

Marele Cartier General şi-a stabilit locaţia înansamblul de clădiri al Şcolii Normale „Principele Ferdinand”,din care în prezent mai există, în peisajul urbanistic bârlădean,doar fosta locuinţă de serviciu a directorului – „Casa Roşie”(astăzi Centrul „Mihai Eminescu”, Str. Republicii nr. 277).Numeroase fotografii documentare reflectă prezenţa membriloracestor instituţii militare la Bârlad, localizarea putând firealizată prin identificarea unor monumente istorice ce seregăsesc pe fundalul acestora.

Ştefania DINU, Monumentele Marelui Război: MormântulEroului Necunoscut

După Primul Război Mondial, România a fost printreprimele state, care, urmând exemplul Franţei, a decis săinaugureze un monument dedicat memoriei celor care s-aujertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de laVersailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei ţări de arespecta mormintele eroilor de război, România a fost primulstat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali, aşa cum searată în „Memoriul adresat Guvernului român de cătreSocietatea Mormintelor Eroilor căzuţi în Război", al căreipreşedinte a fost Mitropolitul Primat Miron Cristea.

În semn de veşnică cinstire, în anul 1923, s-a decis casimbolul sacrificiului celor mulţi, căzuţi pentru reîntregirea

Joi, 28 septembrie

Iaşi

16

patriei, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostaşii anonimi,morţi în luptele din Primul Război Mondial. Deshumarea şiridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarealor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuseîn Biserica „Adormirea Maicii Domnului" de la Mărăşeşti, înziua de 13 mai 1923.

În ziua de 17 mai 1923, în prezenţa familiei regale, amembrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare şi a unuinumeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremoniareînhumării Eroului Necunoscut.

Alexandru PORȚEANU, O monumentală operă istorică –Marea Unire din 1918, act creator, constitutiv de stat

Întregirea României a constituit punctul de pornire alcreării Statului în noul său cadru politic, cuprinzător al mariimajorități a națiunii române. Această operă creatoare,constitutivă de Stat, a cuprins participarea României la lucrărileConferinței de Pace în grupul Puterilor Aliate și Asociate;încheierea și ratificarea Tratatelor de Pace cu Austria, Ungariași Bulgaria; Adunarea Constituantă din 1919; diferențierilepolitice interne; refacerea economică a Țării; integrareagenerală a peisajului societății românești în toate componentelesale teritoriale, instituționale, administrative, legislative ș.a.,inclusivîn cele privind minoritățile etnice. ÎncoronareaSuveranilor Țării la Alba Iulia (1922) și Constituția Românieidin 1923 sintetizau întregul proces, care confirma deplinimportanța istorică esențială a Marii Uniri din 1918.

Lucrarea subliniază și necesitatea unei creații artisticela nivelul importanței istorice, a unui Monument al Marii Uniri.


19.00


Joi, 28 septembrie

Iaşi

17

Secţiunea B - SALA DUBLEI ALEGERI Viaţa monumentelor laice

15.00

MODERATORI: Ruxandra NEMŢEANUSorin IFTIMI

Narcis Dorin ION, Conacul Donici-Cerkez-Carp dinGârbovana - Bacău. Povestea unei case și a proprietarilor săi

Moșia Gârbovana (azi satul Negoiești, comuna Ștefancel Mare, județul Bacău), situată pe Valea Trotușului, a aparținutfamiliei Donici. Conacul de la Gârbovana a fost construit lajumătatea secolului al XIX-lea de Neculai Donici, fiul luiIordache Donici și al Ecaterinei Rosetti. Clădirea avea doarsubsol și parter în acea epocă, fiind situată în mijlocul unui parc.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Neculai Donici avândut moșia și conacul lui Nicu Cerkez (1851-1927), inginerconstructor celebru în epocă, al cărui nume este legat deconstrucția palatului Băncii Naționale a României din București.Nicu Cerkez și soția sa, Maria (Meta) Iacovaki, au fost foarteatașați de moșia și conacul de la Gârbovana, pe care l-auîmbogățit cu noi construcții și unde au petrecut clipe de neuitat,împreună cu cele trei fiice: Maria-Simona, Maria-Nicola șiMaria-Cristina. În timpul Primului Război Mondial, familiaCerkez în conacul de la Gârbovana a găzduit o parte dinmembrii misiunii militare franceze, precum și pe membriiescadrilei Farman 6.

După decesul lui Nicu Cerkez, conacul din Gârbovana afost lăsat moștenire fiicei sale Maria-Cristina (1895-1985), căsătorităcu Grigore P. Carp (1888-1971), fiul omului politic conservatorPetre P. Carp. Grigore Carp este cel care va supraetaja conacul de laGârbovana, clădirea având 20 de camere și numeroase dependințe înparcul dendrologic îngrijit cu pasiune de familie. În urmacutremurului din 1940, etajul conacului a suferit mari daune, dar afost refăcut între anii 1942-1943, în forma inițială. În 1949, moșia dela Gârbovana a fost naționalizată, conacul familiei Carp fiindtransformat în sediu al C. A. P.-ului din localitate. În anul 2001,conacul de la Gârbovana împreună cu parcul de 7 ha au fostretrocedate proprietarilor de drept, Elena Negri (fiica Mariei-CristinaCerkez și a lui Grigore Carp) și fiului său, Costache Negri.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

18

Sorin IFTIMI, Palatul Ocârmuirii din Iași, după un noudocument cartografic (1846)

Recentele lucrări de restaurare ale Palatului Culturiidin Iași au permis decaparea zidurilor monumentului șisurprinderea in situ a celor trei palate din secolul XIXîncorporate în actualul edificiu neogotic. Unul dintre acestepalate este cel de la 1843, o fază de reconstrucție realizată îndomnia lui Mihail Sturdza. Câteva surse contemporane oferădescrieri ale acestui Palat. Un releveu al Palatului Ocârmuirii,realizat la 1846 de arhitectul Josef Rashek permitereconstituirea în detaliu a clădirii, fiind indicată inclusivdestinația încăperilor de la cele două nivele. Astfel, poate firefăcută cu fidelitate „scena” evenimentelor istorice care aumarcat secolul XIX din Moldova.

Liviu ȚĂRANU, Casa Gheorghiu-Dej de la Bârlad: de latrecutul roșu la bâlbâiala prezentului

Cele peste șase decenii câte s-au scurs de la moartea celuicare a răspuns de destinul României între anii 1948-1965, pot fisocotite de către istoric, astăzi, când informaţia circulă cu atât demare viteză, drept un interval suficient pentru a asigura atât distanţacât şi perspectiva faţă de iniţiativele şi faptele unui personaj politiccu greutate în istoria recentă a acestei ţări.

Personalităţile care au avut de jucat un rol în cadrulprofundelor schimbări care au urmat instaurării comunismului înRomânia devin astfel subiectul unor atente analize ale cărorconcluzii sunt adesea aprobate sau contestate. Este şi cazul lideruluiPCR/PMR – Gh. Gheorghiu-Dej.

În spiritul celor de mai sus, autorul rândurilor de față,alături de istorici din București și Bârlad, alături de autoritățilelocale, au pornit începând cu anul 2009 un proiect de restaurare șitransformare a ceea ce a fost Casa Dej până în decembrie 1989.Proiectul a fost inclus in reteauamemoriei.ro, un site creat deInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului și MemoriaExilului Românesc, București. Comunicarea prezintă dateleesențiale despre acest proiect.

15.20

15.40

Secţiunea B- SALA DUBLEI ALEGERIViaţa monumentelor laice

Joi, 28 septembrie

Iaşi

19

Alin SPÂNU, Palatul de Justiție din Vaslui (1909)La începutul secolului XX prefecții de Vaslui au

început demersuri pentru a construi un palat de justiție înconformitate cu necesitățile timpului. Au avut o bogatăcorespondență cu Ministerul de Interne, cu diverși arhitecți șiconstructori, au analizat actele terenului, devize de lucrări șicomisioane. În fine, la 6 iulie 1909, regele Carol I a aprobatcaietele de sarcini și devizul de 150.000 lei pentru construireaPalatului de Justiție din Vaslui.

Cristian CĂLDĂRARU, Muzeul Casa Colecțiilor, fostaFarmacie ȚINC. Monument de arhitectură, unic în Galați

Intrată în conștiința gălățenilor ca Farmacia Ținc,Muzeul Casa Colecțiilor Galați, construit la 1900, s-a impus înpeisajul arhitectural al orașului Galați – specific începutului desecol XX – prin elemente stilistice definitorii și a avut cadestinație inițială o farmacie și locuința farmacistului.Destinația de farmacie a avut-o până în anul 1989, când oexpertiză tehnică a dispus evacuarea din motive de siguranță.Restaurarea clădirii a avut loc între 1994 - 2006, prin finanțareaMinisterului Culturii și Cultelor și a Consiliului JudețuluiGalați. Din anul 2002, cu aprobarea Ministerul Culturii șiCultelor se schimbă destinației monumentului istoric dinFarmacie în Muzeu al Colecțiilor.

Viorel GHEORGHE, Implicarea inginerilor Emil Prager șiHenri Theodoru în proiecte de modernizare urbană la Buzău”

La mijlocul anilor 1930, Primăria orașului Buzău, încondiții economice relativ favorabile, a demarat mai multeproiecte care își propuneau modernizarea orașului. În acelmoment au fost considerate ca fiind urgente realizarea uneipiețe centrale moderne și introducerea canalizării, măcar înzona centrală a orașului. Având exemplul înaintașilor, care auapelat la mari arhitecți și constructori pentru realizarea unorclădiri publice de mare valoare, primarul Stan Săraru aprocedat la fel. Piața Centrală a fost realizată după proiectul

16.00

16.20

16.40


Joi, 28 septembrie

Iaşi

20


17.00

profesorului arhitect Duiliu Marcu, de către Societatea„Edilitatea” condusă de către inginerul Henri Theodoru, o marepersonalitate din domeniul construcțiilor. Tot Societatea„Edilitatea” a câștigat și licitația pentru realizarea sistemului decanalizare, iar proiectul a fost realizat de inginerul Theodoru. Din păcate, acest proiect nu a mai fost finalizat, din motive denatură financiară. Inginerul Emil Prager, o altă personalitateuriașă din domeniul construcțiilor a licitat pentru construcțiaPieței Centrale, dar fără succes. Destinul a vrut ca inginerulPragher să revină la Buzău după câțiva ani, pentru a construisilozul de cereale, o clădire care și astăzi este folosită la fel deintens ca atunci când a fost ridicată.

Eugen PAVELEŢ, Date inedite privind construcţia ŞcoliiSuperioare de Comerţ din Ploieşti

Localul Şcolii Superioare de Comerţ din Ploieşti a fostconstruit între anii 1924-1938, în stil neo-românesc, dupăplanurile şi sub directa îndrumare a arhitectului Toma T.Socolescu.

Iniţiativa construirii unui imobil destinatînvăţământului comercial local a aparţinut Camerei de ComerţPrahova, care a asigurat şi mare parte din finanţarea lucrărilorşi dotărilor necesare claselor de curs, cantinei şi internatului.Imobilul a fost ridicat în mai multe faze: corpul principal, de peCalea Oilor (azi str. Gheorghe Doja) a fost finalizat probabil în1926, colţul şi aripa estică au fost finalizate în anul 1929, întimp ce intrarea principală a fost lăsată neterminată până înanul 1937. Lucrările au fost finalizate în anul 1938, când a fostamenajată curtea interioară.

Clădirea, situată în prezent pe strada Gheorghe Doja(fostă Oilor), la nr. 98, adăposteşte Colegiul Naţional „I. L.Caragiale”, fiind înscrisă în Lista monumentelor istorice subcodul PH-II-m-A-16260.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

21


17.20

17.40

Laurențiu RĂDVAN, Cu privire la aprovizionarea cu apă aorașului Iași (sec. XVII-XVIII)

Aprovizionarea cu apă a orașului Iași a reprezentat opreocupare mai veche a domnilor Moldovei. Datorită lipsei desurse, numai din momentul în care Vasile Lupu a preluat tronulputem beneficia de informații mai solide: primele conductecare au adus apă la palat și la baia publică (feredeu) au fostinstalate în mod sigur în timpul domniei sale. Dar cele maiimportante contribuții la sistemul de apă al orașului au fostaduse în secolul al XVIII-lea, când se pune fundația pentru orețea complexă de alimentare. Contribuții majore au fost adusede principii Grigore al II-lea Ghica și Grigore III Ghica,precum și de Constantin și Alexandru Moruzi, care au folositapă din sursele aflate pe dealurile din afara orașului. Undocument puțin cunoscut din 1841 dezvăluie mai multe detaliidespre funcționarea rețelei și permite o concluzie clară:sistemul de alimentare cu apă cunoaște o certă influențăotomană.

Felicia Raluca PESCAR, Restaurare de arhitectură prinregenerare urbană sau regenerare urbană prin restaurare dearhitectură. Strategia de autoregenerare a centrelor istoricedin Timișoara/ Timișoara Premium Exposed City

Timișoara ultimilor ani a făcut un efort considerabilprin demersul amplu de pietonizare a centrului istoric „Cetate”.Această acțiune a fost necesară pentru implementareastrategiilor gândite cu mult timp înainte și a fost catalizatorulde regenerare urbană care a impulsionat restaurarea clădiriloristorice din zonă.

Orașul mai are însă două nuclee istorice cu potențialremarcabil: vechiul cartier Iosefin și situl urban Fabric.Dinamica socială și economică capacitează pentru acestea oposibilă mișcare inversă. Astfel, cu o abordare nouă, de tipbottom-up, ia contur o strategie de regenerare urbană prinrestaurare de arhitectură. Materializarea viziunii este proiectulTimișoara Premium Exposed City, un proiect menit să crească

Joi, 28 septembrie

Iaşi

22

numărul de clădiri istorice restaurate, având în perspectivătitulatura orașului de „Capitală Europeană a Culturii” în anul2021.

Smărăndița GÂLEA, Andra ANTALUȚ, Piața Cuza Vodă șiHotelul Continental Iași – importanța memorial-istorică asitului și clădirilor, posibilități urbane și locale de restaurare

Piața Cuza Vodă din Iași, situată în centrul istoric alorașului, la întretăierea actualelor străzi Cuza Vodă, V.Alecsandri, 14 Decembrie 1989 a luat naștere la sfârșitul sec. alXIX-lea, începutul sec. al XX-lea prin decret regal (Carol I), încinstea obținerii Independenței României, având scopul inițialși de a celebra scurta domnie a lui Alexandru Ioan Cuza.Această piață este una din puținele din orașul Iași ce îșipăstrează cadrul istoric ințial. Ea a fost supusă unor numeroasetransformări.

Lucrarea de față dorește să ilustreze importanța acestuiloc istoric, memorial și cu valoare arhitecturală și posibilitățilede restaurare a cadrului urban – piața ca spațiu public curezonanță memorial- istorică, și a clădirilor ce o mărginesc. Sevor prezenta și metode de restaurare pentru o parte din clădirilece crează cadrul acestei piețe, și anume pentru HotelulContinental (Theitler) – M.I. IS-II –m –B-03840, dramatictransformat in perioada 1957-1960 și imobilul din str. CuzaVoda nr. 1, foste case Balș-Sturdza ce datează din sec. al XVIII-lea – M.I. IS-II-m-B-03836, de asemenea supuse multortransformări.

Ruxandra NEMȚEANU, Imobilul din Bucureşti, strada RaduCristian nr. 5, sector 3. Proiectul a doi arhitecți mai puțincunoscuți: Ion Grefu și Herman Clejan

Imobilul din str. Radu Cristian nr. 5 face parte dintr-unmic ansamblu, format din mai multe imobile monument istoric,nominalizate în Lista Monumentelor Istorice din 2015,adiacente Pieții C. A. Rosetti și bulevardului Carol I, dinBucurești.

18.00

18.20


Joi, 28 septembrie

Iaşi

23

În dosarul de autorizare a actualei clădiri, din anul 1921, se aflăși o parte din planșele cu propunerea de refacere a imobilului,semnate de arhitectul H. Clejan, precum și adrese și rezoluțiiale serviciului tehnic al primăriei.

Despre succesivii proprietari (Cetățeanu, S. Eigher, Bși S Eigher) ai imobilului din str. Melodiei nr. 6/ Cristian Radunr. 5 nu sunt multe informații referitoare la personalitatea lor,dar despre arhitectul Grefu și arhitectul Clejan se cunosccâteva informații, publicate. Arhitectul Herman Clejanlucrează în aceeași manieră ca arhitectul Ion Grefu. Elsemnează planșele pentru noul imobil refăcut, care sesuprapune peste cel demolat total sau parțial, realizat de primulcitat.

Imobilul din strada Radu Cristian nr. 5, fostă Melodieinr. 6/ 7, a fost construit pe o parcelă de mici dimensiuni,specific pentru centrul rezidențial al Bucureștiului, care s-asubîmpărțit prin densificarea loturilor.

În anul 1911, imobilul era format din parter și etaj,retras cca 2 ml de la fațadă, conform planului cadastral dinacest an și a planșei semnată de arhitectul I. Grefu, atașatănoului proiect de refacere a locuinței. Remodelarea locuinței s-a realizat de către arhitectul Herman Clejan pe aceeași parcelă,clădirea fiind strânsă între două calcane, deja constituite.

Amplasată la aliniamentul decretat al străzii, cu unregim de înălţime de 10-12 m, proprietarului i s-a impus decătre noul regulamentul existent din acea perioadă un anumeregulament. Imobilul din strada Cristian Radu nr. 5 a fostproiectat pentru funcţiunea de locuință unifamilială.

Fațada de la stradă, deși este rezultatul uneitransformări radicale din 1921 și a unei supraetajări, estedeosebit de armonios realizată, cu greu realizezi etapeleconstructive ulterioare. Este recunoscută abilitatea arhitecțilorinterbelici în a se adapta locului cu mare virtuozitate.

Restaurarea viitoare ca Hotel Boutique, punerea învaloare a imobilului, vor scoate din anonimat proiectanți caarhitecții I. Grefu și Herman Clejan.


Joi, 28 septembrie

Iaşi

24


18.40

19.00

Ruxandra NEMȚEANU, Irina NEMȚEANU, Studiul istoricși arheologic de fundamentare, plan urbanistic general(P. U. G.) oraș Mărășești, judeţ Vrancea

Ocazia de refacere a Planului Urbanistic General alorașului Mărășești în anul 2017, prin intermediul legislației învigoare, a creat oportunitatea de conservare, administrare șipunere în valoare urbană a istoriei și arhitecturii locului, adeclanșat o rememorare și reconsiderare a acestei localități însine, declarată oraș istoric de valoare națională, prin memorialuptelor din Primul Război Mondial, dar și printr-o istoriemodernă, la fel de prețioasă, legată de numele lui GeorgeUlisses Negropontes.

Masă rotundă Monumentele – istorie și actualitate

Cătălin POPOVICI, Gheorghe BAEAN, Exigenţele şinecesitatea sistemului de ventilare şi climatizare pentruclădirile de patrimoniu

Studiul are rolul de a sublinia rolul instalaţie de ventilare şiclimatizare pentru un teatru și mai mult, ce se întâmplă dacă nuexistă sau dacă nu funcţionează.

S-a ales ca studiu de caz sistemul de ventilare şiclimatizare a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.Lucrarea a urmărit şi a întocmit o comparaţie în trei situaţii distincte– funcţonarea fără ventilare şi climatizare, funcţionarea doar cuventilare şi funcţionarea cu ventilare şi climatizare. Pentruevidenţierea parametrilor de confort urmăriţi s-a utilizat softulspecializat ANSYS-Fluent, pentru realizarea unui model 2D alclădirii și simularea funcționalității sistemului de ventilare şiclimatizare în perioada iernii, în cele trei situaţii. Pentru simulări aufost considerate condițiile de climat exterior specifice orașului Iași,iar pentru interiorul clădirii s-a considerat cazul în care întreaga salăde spectacole este ocupată. Principalele aspecte urmărite în fiecarecaz au constat în evaluarea temperaturii aerului interior, vitezeicurenților de aer și umiditatea relativă. Rezultatele prezentatecomparativ sunt graficele și spectrele parametrilor urmăriți.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

25


19.15 Virgil POLIZU, Stările Probotei - să vorbim desprerestaurare

O scurtă prezentare a istoriei de 30 de ani aintervenţiilor de restaurare la care au fost supuse biserica şiincinta Probotei, monument UNESCO (1530 – Petru Rareş),poate să ofere o imagine reală a practicilor de restaurare amonumentelor din România. Credem că o discuţie deschisă peacest subiect ar fi benefică pentru acest moment de criză în carese gaseşte patrimoniul nostru cultural.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

26

MODERATORI: Ileana KISILEWICZVitalie JOSANU

Anca FILIP, Restauratori români: arhitect RodicaMănciulescu (1917-1977)

În ciclul „Restauratori români”, menit să evoce, săaducă în actualitate și să pună în valoare opera înaintașilorarhitecți, cu contribuții importante la dezvoltarea domeniuluiprotecției și restaurării monumentelor istorice, care și-audesfășurat activitatea în cadrul Comisiunii MonumentelorIstorice și ai Direcției Monumentelor Istorice, o evocăm anulacesta pe doamna Rodica Mănciulescu, de la nașterea căreia seîmplinesc 100 de ani.

În cele peste două decenii de activitate desfășurată încadrul Direcției Monumentelor Istorice, arhitect RodicaMănciulescu și-a legat numele de restaurarea unor importantemonumente istorice, dintre care putem enumera: BisericaDomnească „Adormirea Maicii Domnului” și Biserica „Sf.Vineri” din Târgoviște, Biserica romano-catolică „Sf. Mihail”și Biserica reformată Matia din Cluj-Napoca, MănăstireaCozia, Mănăstirea Râșca, Mănăstirea Mărcuța din București,Cula Cuțui din Broșteni, Mănăstirea Strehaia.

Cristina MĂNCIULESCU, Ștefan MĂNCIULESCU,Evocare: arhitect Rodica Mănciulescu – 100 de ani de lanaștere

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea și 40de ani de la dispariția Rodicăi Mănciulescu, arhitect care și-adedicat întreaga activitate restaurării monumentelor istorice,cea la care se referea marele restaurator Ștefan Balș, cu aleasăprețuire, astfel: „în afară de neprețuitul ajutor ce l-am avut înlunga noastră colaborare, cu rară sobrietate și discreție, cu odeosebită putere de muncă, a proiectat restaurări în stilul pecare l-am considerat întotdeauna ca cel mai corect”.

15.00

15.20

Secţiunea C - HOLUL DE ONOAREViaţa monumentelor

Joi, 28 septembrie

Iaşi

27

Secţiunea C - HOLUL DE ONOARE Viaţa monumentelor

15.40

16.00

Alin SAIDAC, Un monument emblematic de pe ValeaMotrului, salvat de arhitect restaurator Rodica Mănciulescu:Casa-culă din Broșteni, Mehedinți

Aflată pe raza comunei Broșteni, județul Mehedinți,casa-culă a fost construită, conform tradiţiei, de către GhiţăCuţui, căpitan de panduri şi de fiul său Constantin, în jurulanului 1815. Constantin Cuţui a ctitorit în anul 1836 biserica„Sfinţii Împăraţi'' aflată în apropiere, pictura fiind terminată înanul 1840 pe cheltuiala fiului său, Mihalache. Casa-culă a fostdevastată de către trupele de ocupaţie germane, în anul 1916,iar după 1930 Constantin I. Cuţui şi Ioana Cuţui au încercat orestaurare a clădirii, fără succes.

După anul 1954 cula Cuţui a rămas în ruină până înanul 1963, când arhitectul Iancu Atanasescu întocmeşteproiectul de restaurare, în cadrul Direcției MonumentelorIstorice, iar din anul 1965 proiectul este preluat de cătrearhitect Rodica Mănciulescu care continuă lucrările până lafinalizarea lor, în anul 1968.

Comunicarea mea se dorește a fi un modest omagiufață de arhitect restaurator Rodica Mănciulescu (100 de ani dela naștere și 40 de ani de la tragica dispariție în timpulcutremurului din 4 martie 1977), care prin intervenția sa directăa salvat un monument important de la o dispariție iminentă.

Ina CHIRILĂ, Un ardelean la Iaşi, arhitectul Ştefan EmilianSe scrie adesea despre istoria unor clădiri importante ale

oraşuluiIaşi, fără să se ştie cine le-a construit sau restaurat. Mai grav,de cele mai multe ori se pune problema reabilitării lor fără să secunoască nimic despre contextul şi modul lor de construcţie, despreconcepţia sau formaţia intelectuală a celor care le-au proiectat.Bazându-ne pe sursele de arhivă, comunicarea noastră prezintă datebiografice inedite ale arhitectului Ştefan Emilian, cunoscut pentrurealizarea proiectului Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”, afabricii de hârtie din Zărneşti şi a Institutului de Anatomie din Iaşi.Discutăm, de asemenea, despre activitatea soţiei sale, CorneliaEmilian, una dintre promotoarele mişcării feministe din România.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

28

Alla CEASTINA, Date noi cu privire la creația arhitectuluiAleksandr Bernardazzi (1831–1907)

Scopul comunicării noastre este prezentarea unor datenoi cu referire la creația celebrului arhitect AleksandrBernardazzi (1831–1907), în anul 2017 fiind marcați 110 deani de la moartea sa. Reprezentant al celebrei dinastii dearhitecți de origine italiană din Elveția, Aleksandr Bernardazziîși începe activitatea în Basarabia în anii ’50 ai secolului alXIX-lea.

În 1853, Comisia de construcții și drumuri dinBasarabia l-a numit pe A. Bernardazzi ajutorul arhitectului,acordându-i și funcțiile de tehnician responsabil pentruamenajarea orașelor Akkerman și Bender, de asemenea,construcția podurilor și trecerilor în județele Akkerman și Bălți.Începând cu anul 1855, înregistrăm o nouă etapă în activitateaacestui arhitect ilustru, el fiind responsabil de proiectul cuprivire la amenajarea Pieții Forestiere din Chișinău (Леснойрынок). În anul următor este numit în funcția de arhitect alorașului, înlocuindu-l în această postură pe L. Zaușkevici.Timp de 22 de ani, A. Bernardazzi a efectuat proiectarea șiconstrucția clădirilor publice și particulare în orașelebasarabene. Creația arhitectului A. Bernardazzi de la mijloculanilor ’50 ai secolului al XIX-lea poate fi considerată dreptînceputul perioadei de trecere de la clasicism la eclectică.

Devenind arhitect al orașului Chișinău (1856–1878), ela avut o deosebită prestanță. Lui îi revine meritul sistematizăriiurbanistice a orașului, pavarea străzilor, construcțiaapeductului, proiectarea mai multor construcții arhitecturale,care și astăzi înfrumusețează Republica Moldova. Prin creațiasa A. Bernardazzi a marcat o epocă întreagă și a contribuit laformarea aspectului modern al Chișinăului.

16.20


Joi, 28 septembrie

Iaşi

29


16.40 Liliana CONDRATICOVA, Piese de feronerie artistică dinBasarabia de la hotarul secolelor XIX–XX: între protecție șidegradare

Problema documentării și valorificării științifice apieselor de feronerie artistică din Basarabia prezintă odeosebită actualitate pentru majoritatea statelor europene,inclusiv Republica Moldova. Compartiment valoros alpatrimoniului cultural material, structurile de feronerie aumarcat aspectul exterior și interior al edificiilor de cult și laice,fapt ce a determinat interesul specialiștilor și actualitateacercetării.

Au fost identificate mai multe piese de feronerieartistică datate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutulsecolului al XX-lea, lucrate de fierarii autohtoni. În funcție destarea de păstrare a pieselor la etapa actuală, au fost examinateșapte categorii de structuri de feronerie atestate în mediulurban sau rural: 1) piese autentice de epocă, păstrate în staresatisfăcătoare; 2) piese originale, aflate în diferită stare dedegradare; 3) piese pierdute odată cu distrugerea integrală aedificiilor laice sau de cult; 4) piese pierdute irecuperabil înurma reparației edificiului; 5) piese care au fost supuse parțialrestaurării/reconstrucției; 6) piese-replici reconstituite dupămodelele originale și 7) piese de feronerie dispărute dinedificiul de bazăși aranjate în cele mai diferite locuri.

Numărul structurilor de feronerie artistică estesuficient de mare pentru elaborarea unui cadru legislativperfect care ar încuraja acțiunile administrației publice locale șiale proprietarilor imobilelor (în gestiunea cărora se aflămonumentele de cultură) privind salvgardarea, creareacondițiilor optime pentru restaurarea artistică în conformitatecu proiectul original și păstrarea autenticității pieselor deferonerie artistică de valoare istorică sau/și artistică dinRepublica Moldova.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

30

Alexandra CHILIMAN JUVARA, Motive decorative înarhitectura de cărămidă

Motivele decorative bizantine se regăsesc înmajoritatea monumentelor construite din cărămidă. Dispunerealor pe paramentul fațadelor conferă acestora o vibrație și ofrumusețe deosebită. Cărămida dispusă în dinți de fierăstrăueste o decorație frecvent folosită, prin prezența ei rezultând ogamă largă de motive decorative. În secolul XX, acest elementdecorativ este preluat și prelucrat în arhitectura neoromâneascădar și în cea modernă. În prezent arhitectura din cărămidă estereconsiderată, acest material fiind din nou pus în valoare.

Sergiu MUSTEAȚĂ, Ocrotirea siturilor înscrise în listamonumentelor mondiale între realitate și necesitate. CazulRomâniei

Din 1972 UNESCO a stabilit un cadru de protecție apatrimoniului cultural și natural (Convenția privind protecțiapatrimoniului mondial cultural și natural) și „ListaPatrimoniului Mondial", pe care îl consideră ca având ovaloare universală excepțională. Protejarea patrimoniuluiautentic recunoscut de UNESCO a fost reconfirmat recent laSesiunea 39 a Comitetului Patrimoniului Mondial, Bonn(2015), iar în martie 2017 Consiliul de Securitate al ONU aadoptat pentru prima dată o Rezoluție 2347 (2017) prin care seconfirmă rolul moștenirii culturale pentru menținerea păcii șisecurității internaționale. În acest context, Irina Bokova,Director General al UNESCO, a menționat că distrugereadeliberată a patrimoniului este o crimă de război, atacul asuprapatrimoniului a devenit o tactică de război pentru a rupesocietățile pe termen lung și s-a transformat într-o strategie decurățare culturală. De aceea, apărarea patrimoniului culturaleste mai mult decât o chestiune culturală, este un imperativ desecuritate, inseparabil de apărarea vieții umane. Armele nu suntsuficiente pentru a învinge extremismul violent. Menținereapăcii necesită cultură, educație și respect față de patrimoniu .

România are șapte proprietăți parte din lista

17.00

17.20


Joi, 28 septembrie

Iaşi

31


Patrimoniului Mondial (una naturală și șase situri culturale).Rapoartele privind situația siturilor din România se realizeazăperiodic, dar cele mai multe sunt doar o formalitate, fără odezvoltare strategică și planuri de management durabil. Deaceea, considerăm că există o necesitate acută a unui raportnațional de evaluare a siturilor culturale UNESCO dinRomânia. Aceste probleme ar putea fi prevenite prin metodemai bune de monitorizare și gestionare, în timp ce cooperarearegională ar putea fi un factor pentru a identifica cele mai bunepractici de protejare și management.

De aceea, recent am lansat, sub egida AcademieiRomâne, proiectul „Protejarea prin dezvoltarea unor strategiidurabile pentru o mai bună ocrotire a siturilor de patrimoniumondial UNESCO din România – HERO”, care are scopul dea identifica și a dezvolta modele inovatoare de bune practici,adaptate la specificul cultural și social-economice local, pentruprotejarea și gestionarea patrimoniului mondial UNESCO dinRomânia. Proiectul presupune o abordare multidisciplinară șimultiperspectivală și urmărește atât dezvoltarea unor rețele departeneriat între diferite instituții din România și din străinătateinteresate în domeniul proiectului, cât și transferul de practiciprivind întreținerea, conservarea și managementulpatrimoniului cultural. Totodată, proiectul prevede elaborareaunor planuri de management susținute de planuri de acțiunerealiste cu implicarea comunităților locale și administrațieipublice locală. Deoarece, numai o abordare comună și integratăva face posibilă respectarea standardelor UNESCO deconservare și de protejare a siturilor din Lista PatrimoniuluiMondial.

* Comunicarea este realizată în cadrul proiectului„Protejarea prin dezvoltarea unor strategii durabile pentru omai bună ocrotire a siturilor de patrimoniu mondial UNESCOdin România - HERO”, PN-III-P4-ID-PCE-2016-0737,finanțat de către UEFISCDI.

Joi, 28 septembrie

Iaşi

32

Vitalie JOSANU, Povara nepăsării noastreLucrarea prezintă aspecte privitoare la obiectivele de

patrimoniu construit din județul Neamț, aflate în pericol.Limitele protecției juridice, sensibilități legislative șiprocedurale etc.

Mădălin-Cornel VĂLEANU, Monumentele istorice șiexpertiza tehnică judiciară

Comunicarea își propune prezentarea unor studii decaz din domeniul monumentelor istorice , deoarece expertizatehnică judiciară reprezintă o componentă importantă atât încadrul cercetării și urmăririi penale, cât și cadrul procesuluicivil sau penal.

Vor fi ilustrate aspecte de interes asupra procedurilordin domeniul practicii judiciare, cât și aspecte tehnice relevanteasupra scopului și obiectivelor unei expertize tehnice judiciare.

Ileana KISILEWICZ, Punerea în valoare a construcțiilorprotejate

Valorizarea unui edificiu existent – în cazul nostru a uneiconstrucții protejate/monument istoric – se referă lamodalități/acțiuni care să permită privitorilor o percepere distinctăîn contextul construit sau natural a componentelor caracteristiceintrinseci ale edificiului, în cazul nostru, a monumentelor istorice:a particularităților arhitecturale, a cadrului urban/natural, ascenografiilor nocturne ș.a. toate acestea în scopul recunoașterii cuușurință și comunicării rapide a valorilor culturale - istorice.

În prezent, posibilitățile tehnologice oferă un larg evantaipentru experimentarea de noi metode de punere în valoare aconstrucțiilor, fie clădiri, statui, poduri, artere carosabile, prinfolosirea unor volume insolite, culori variate, materiale sinteticespeciale. Aceste soluții urmăresc să pună în evidență construcția înambientul construit/natural cotidian.


17.40

18.00

18.20

19.00


Joi, 28 septembrie

Iaşi

33

Secţiunea A - SALA DUBLEI ALEGERIViaţa monumentelor religioase

9.00

9.15

MODERATORI: Emil DRAGNEVMihai Bogdan ATANASIU

Ștefan S. GOROVEI, Ctitori mici – ctitorii uitateComunicarea propusă pentru ediția 2017 a

Simpozionului Monumentul urmează direcțiile pe care s-auplasat comunicările prezentate în același cadru în aniiprecedenți: mici ctitorii de familie (2015) și necropolelefamiliale (2016). De data aceasta, sunt avute în vedere schiturilede la Cârlig și Iucșești/Icușești din actualul județ Neamț. Celdintâi, ctitorie a unui membru al familiei boierilor Cârlig, asuccedat în secolul al XVII-lea unui așezământ monahal maivechi, cunoscut sub numele de Mănăstirea lui Neagoe; cel de-aldoilea a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de un membru al familiei boierilor Vârnav. Istoria ambelorschituri – pentru care se aduc unele informații noi, documentareși epigrafice – se întretaie cu aceea a familiei autorului, ceea cejustifică interesul său, concretizat în comunicarea de față.

Sidonia TEODORESCU, Arhitectul André Lecomte du Noüyși „chestiunea” restaurării Bisericii Episcopale de la Curtea deArgeș

Anul acesta se împlinesc 500 de ani de la finalizareaconstrucției și sfințirea cu mare fast a Bisericii Episcopale de laCurtea de Argeș. După urcarea pe tron a lui Carol I, acestahotărăște restaurarea bisericii, iar primul arhitect implicat înlucrările de reparații va fi Filip Montoreanu.

În 1874, Ministerul Cultelor a cerut concursulrenumitului arhitect francez Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc,care nu poate veni și își trimite colaboratorul, pe arhitectulAnatole de Baudot.

Cel care a fost însă restauratorul bisericii este arhitectulfrancez André Lecomte du Noüy (1844-1914), a cărui primălucrare în Principatele Române este Biserica Episcopală de laCurtea de Argeș și care și-a continuat activitatea în Româniapână în anul morții sale. Acesta fusese recomandat de arhitectul

Vineri, 29 septembrie

Iaşi

34

francez Eugėne Emmanuel Viollet-le-Duc și sprijinit de CasaRegală și, în special, de Carol I. Împotriva metodelor sale delucru, încep critici încă din primii ani, critici care se amplificăodată cu apariția protestelor unor arhitecți și oameni de culturăromâni, publicate de Comitetul de resistență pentru apărarea dedistrugere a monumentelor naționale, cel mai aprig denigratorfiind arhitectul Nicolae Gabrielescu, fost șef de șantier și mânădreaptă a lui Lecomte du Noüy între anii 1876-1889, lașantierele Curtea de Argeș și Iași. În 1890, anul în care au fostscrise protestele, este chemat în țară pentru a arbitra conflictul,Henri Révoil, membru corespondent al Institut de France,arhitect și specialist în restaurări ale monumentelor istorice.Acesta îi ia apărarea lui Lecomte du Noüy, într-un Raportdespre restaurarea Bisericei de la Curtea-de Argeș și despreconstruirea Residenței Episcopale.

Constantin Bogdan STANCIU, Biserica Boteanu. Istoriaunei ctitorii bucureștene

La sfârșitul secolului al XVII-lea, la hotarul de nord alBucureștiului, jupânul Mihu a ridicat în vecinătatea caselor saleo mică biserică de lemn cunoscută sub numele de Boteanu.Peste aproape un veac, în 1760, doi urmași ai ctitorului auînlocuit lăcașul de lemn cu o nouă biserică de zid. Construcțiade dimensiuni modeste a dăinuit până în primii ani ai secoluluitrecut când a fost demolată pentru a face loc unui nou edificiuimpozant, proiectat de arhitectul Nicolae Mihăescu.Monumentul, realizat între anii 1908 și 1911, nu a suferitalterări majore în decursul timpului, singura pagubă importantăfiind pierderea celor trei turle, avariate la cutremurul din 1940și demolate ulterior. Biserica Boteanu și-a recăpătat aspectulinițial datorită unei ample campanii de restaurare demarate în2012, cu ocazia căreia s-au reconstituit și turlele căzute în urmăcu peste 75 de ani.

9.30



Iaşi

35


9.45

10.00

George Bogdan TEODORESCU, Considerente privindjustificarea schimbării imaginii actuale a bisericii Sf. Dimitriedin cadrul ansamblului mănăstirii Căldăruşani

Odată cu lucrările de refacere a turlelor bisericii Sf.Dimitrie a Mănăstirii Căldărușani realizate în anii 1942 - 1947de către arhitectul D. Ionescu Berechet, acesta introduce o seriede elemente străine epocii de edificare a bisericii, epoca MateiBasarab. Aceste elemente influențează silueta bisericii,referindu-ne aici la forma acoperișului bisericii și a celor treiturle. Demersul – care nu poate fi justificat – este însăexplicabil: Dimitrie Ionescu Berechet – arhitect șef alPatriarhiei Române mai bine de 30 de ani (1930-1963), este șiautorul proiectului bisericii Mănăstirea Cașin. Turlele bisericiisunt apoi replicate stilistic la Biserica Mănăstirii Căldărușani.

Lipsa unor informații certe referitoare la siluetabisericii la momentul edificării, conduce la realizarea uneianalize comparatiste a bisericilor edificate în epoca MateiBasarab, cu două turle pe pronaos și una peste naos (turlaPantocrator).

Analiza are în vedere rezultatele restaurărilorîntreprinse de-a lungul timpului asupra bisericilor studiate,precum și concluziile studiilor care au determinat soluțiile derestaurare.

Rezultatul analizei comparatiste, reiterează ideea căetapa anterioară intervenției din 1942-1947, era mult maiapropiată epocii Matei Basarab, cu toate că și aceasta prezentaanumite elemente străine epocii amintite.

In urma studiului se propune o intervenție asuprasiluetei bisericii, care are în vedere schimbarea formeișarpantelor acoperișului bisericii și a turlelor și înlocuireaînvelitorii din tablă zincată cu una din olane.

Dan IONESCU, Mănăstirea Bisericanilor, jud. Neamț: întrerugăciunea achimită și substituirea rugăciunii prin funcțiunilaice. Note pe marginea unui proiect de restaurare

Comunicarea se întemeiază pe documentația întocmită


Iaşi

36

de noi în anul 2008, în vederea reclasării ansamblului M-riiBisericani în grupa valorică A.

Vor fi prezentate: tipologia sa arhitecturală și istoriculsău, evidențiindu-se dezvoltarea și decăderea vieții monahale șimomentul convertirii așezământului (prin substituirearugăciunii prin funcțiuni laice: închisoare, spital, sanatoriuTBC), pornind de la propunerea de restaurare a bisericii BunaVestire a acestei mănăstiri.

Mihai GICOVEANU, Bisericile schitului Cozla (Draga) dinPiatra-Neamț. Istorie și arhitectură

La jumătatea veacului al XVIII-lea, cu sprijiinulstolnicului Costin Darie, proprietarul locului, pe o pantă amuntelui Cozla, lângă satul Dărmăneşti, s-a construit un schitcare s-a transformat în timp într-un centru important al vieţiimonahale din regiune. Din păcate, biserica din lemn de stejar aars într-un incendiu care s-a produs în 1992. Pe locul acesteifoste bijuterii arhitectonice a fost amplasat un lăcaş de cultasemănător, vechi, adus din cartierul Sărata al oraşului Piatra-Neamţ.

Costin CLIT, Mănăstirea Grăjdeni, județul VasluiMănăstirea Grăjdeni, din ținutul istoric al Tutovei, a

cărei începuturi sunt învăluite de legenda poposirii domnuluiPetru Rareș în pădurea de aici, este în realitate ctitoria luiCârstea Ghenovoci, mare vornic al Țării de Jos și a lui Roșca,situată în locul domnesc inclus în hotarul târgului Bârlad, fiindatestată documentar la 1599.

Vasile Costachi, vel vornic al Țării de Jos, ȘtefanCerchez, vel comis și soția lui Acsița, Lupul Costachi, velmedelnicer, Ștefan Scarlat, vel armaș, Dabija Scarlat vtorlogofăt, ctitori și rudele „lui Criste, vor(ni)c, și Roșcăi, de careesti făcută sv(â)n(ta) monastire pomenită mai sus Grăjdenii,unde esti hramul Sfântului Ierarh a lui H(risto)s și făcătoriul deminuni Necolai” o vor închina Mănăstirii Mera la 15 ianuarie1690. La sfârșitul veacului al XVIII-lea Schitul Grăjdeni

10.15

10.30



Iaşi

37

devine metoh al Mănăstirii Golia prin schimbul făcut deegumenii Arsenie de la Mera (1786-1801) și Mitrofan (1781-1795).

În prima jumătatea a secolului al XIX-leaadministrarea Mănăstirii Grăjdeni a fost dominată de figuraegumenului grec Stefanos care în epistola adresată luiTheodosie în 1860 arăta că a servit lăcașul monahal timp de 47de ani.

Desființată prin legea secularizării averilormănăstirești din 1863, apoi prin decretul regimului comunistdin 1959, Mănăstirea Grăjdeni va fi reactivată în 1930 de cătreepiscopul Iacov Bârlădeanul și după revenirea la regimuldemocratic în urma evenimentelor din decembrie 1989. Biserica mănăstirii, construită probabil din lemn, se vaconfrunta cu vicisitudinile vremurilor – incendiul provocat detătari în 1711 și cel anterior anului 1773, nepăsarea autoritățilordupă secularizare, cutremurul din 9/10 noiembrie 1940,politica ateistă de tip bolșevic – și cunoaște o serie derestaurări, refaceri, reparații, pe care încercăm să le identificămși să le redăm cercetătorilor. Noul edificiu religios finalizat în1995 este încadrat într-un șir de clădiri în formă de patrulater șipictat în frescă de pictorul Alexandru Mezdrea din București înanii 1993-1995.

Prin studiul de față sunt valorificate contribuțiileistoricilor cunoscute până în prezent și puse în valoare noidocumente inedite.

Sergius CIOCANU, Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şiElena din satul Visternici de lângă Chișinău

În anul 1777, în localitatea Visternici, pe o înălțimestrategică din preajma orașului Chișinău, marele spătarConstantin Rășcanu (Râșcanu) construiește o bisericăconsacrată Învierii Domnului. În anii 80 ai secolului al XVIII-lea această biserică este deja încadrată de o cetate bastionară delemn și pământ. Biserica este reconstruită după cutremurul dinanul 1838, schimbându-i-se hramul în Sfinții Împărați

10.45



Iaşi

38


11.00

11.15

Constantin și Elena. În anul 1925, localitatea Visterniceni esteoficial inclusă în componența Chișinăului, biserica și cimitirulei începând a fi reflectate în planurile capitalei Basarabiei.Biserica este un exemplu interesant de arhitecturămoldovenească de secol XVIII, cu anumite reflexiuni înarhitectura eclesiastică a Iașilor.

Camelia Oana LIVADARIU, Biserica de Lemn PogorâreaDuhului Sfânt, Medeleni, Iași

Lucrarea de față își propune studierea, analiza șipunerea în valoare a bisericii din lemn din satul Medeleni,județul Iași, din punct de vedere istoric, arhitectural și alpatrimoniului artistic. Cercetarea acestei biserici estedeterminată de starea precară de conservare a bisericilor delemn din Moldova și de lipsa informațiilor în ce priveștetipologia arhitecturii bisericilor de lemn din a doua jumătate asecolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea.Mai mult, în interiorul bisericii de la Medeleni se găsesc icoaneși piese de mobilier care sunt în pericol a fi pierdute, întrucât lamomentul actual biserica nu mai este în folosință. Dindocumentarea acumulată treptat în ce privește planul bisericii,proporțiile, numărul de încăperi, tipul de acoperire, mod deconstrucție a structurii, putem să aducem o contribuțieimportantă având în vedere faptul că nu există informațiiprivitoare la acest caz până la momentul actual. Cercetareapoate deveni un model pentru cercetări similare asuprabisericilor de lemn din Moldova.

Oana-Diana-Eliana POPESCU-COLIBAN, Monumentulfunerar – între obiect sacralizat și operă artisticăcomemorativă

Se numește „monument funerar" fie ca este vorba de ocruce, o lespede, o piatră, o coloană, un arbore, fie că este oconstrucție de tip cavou, mausoleu sau criptă, sau chiar unansamblu sculptural laic ori religios.... Dar care este statutulacestui monument?..Ce primează: valoarea artistică,


Iaşi

39

semnificația comemorativă, reprezentarea sau „viața" și„moartea" unei forme sacralizate?... Crucile și icoanele au oviață finită, urmată de o „înmormantare creștinească".

Sunt multe motivele pentru care monumentele funerareîși găsesc locul pe lista celor clasate. Calitatea artistică amarcajului în cauză, autorul acestuia, perioada sau numelepersonalității vegheate sunt criterii valabile, însă nu și modul încare un monument răspunde tradiției, credinței și cultului.Monumentul funerar trece printr-un fenomen de desacralizaresau de conservare a memoriei prin întreținere, restaurare saumodificare, poate și prin extindere sau dizlocare.

Emil DRAGNEV, Ctitoria lui Teodor Vitolt de la Lujeni.Picturile naosului după restaurare

Picturile murale de la biserica Înălțării din Lujeni,databile în intervalul temporar 1453-1456, în urma unorrestaurări succesive, au început să intre în circuitul științific.Până în acest moment, au fost publicate datele privindprogramul iconografic al pronaosului (C. I. Ciobanu, E.Dragnev) și studii speciale privind scena „Judecății de Apoi”de pe zidul estic al pronaosului. Aceste deslușiri privindsistemul dispoziției picturilor de la Lujeni, le întregim cu dateleoferite în urma ultimelor restaurări ale programului iconografical naosului. Picturile conservate, destul de fragmentare peperimetrul zidurilor, cu excepția celui vestic, unde pierderilesunt doar în partea inferioară, permit reconstituirea generală aprogramului iconografic. În afara acestei reconstituiri rămândoar picturile din zona bolții semicilindrice, dispărute cudesăvârșire (precum și în pronaos), datorită faptului că însecolele XVIII-XIX biserica a rămas mult timp neacoperită.Deopotrivă, analiza iconografică și stilistică a acestor picturi,ne permite o avansare într-o zonă puțin cunoscută, cea apicturii murale din Moldova până la Ștefan cel Mare și oîncercare de a le plasa în ambianța picturii ecleziastice deepocă, dar și a evoluțiilor posterioare.

Vineri, 10 octombrie

11.30



Iaşi

40



11.45

12.00

Natalia PODLESNAIA, Un artist necunoscut de picturăbisericească basarabeană – Ivan Șugailov

Comunicarea prezintă date noi referitoare la activitateapictorului bisericesc din perioada interbelică – Ivan Șugailov.Numele artistului a fost identificat de autoare grație celor douăinscripții: prima – semnată la baza turlei din catedralaAdormirea Maicii Domnului din Ismail (actualmente Ucraina),unde la 1912 Ivan Șugailov împreuna cu un grup de pictori,condus de Pavel Piscariov, participă la realizarea picturiimonumentale și o a doua – la baza cupolei bisericii SfântulIerarh Nicolae de la mănăstirea Condrița, unde acest artist la1939 împreună cu pictorii Anatol Cudinoff și Petru Țurcanulucrează la decorul monumental al interiorului.

Cercetările recente la Arhiva Națională a RepubliciiMoldova au oferit oportunitatea de a descoperi documenteinedite privind personalitatea și creația acestui pictor bisericescnecunoscut care a activat în perioada interbelică pe teritoriulBasarabiei, și anume la bisericile din Mileștii-Mari, Puhăceni șiJora-de-Jos.

Mihai-Bogdan ATANASIU, Patrimoniul de carte de labiserica Sfinţii Teodori din Iaşi în veacurile XVIII-XIX

Cartea manuscrisă ori tipărită a constituit în veacuriledin urmă un preţios patrimoniu cultural şi material. Nu depuţine ori oamenii acelor vremuri, fie ei persoane private saumembrii ai unor comunităţi şi instituţii, se îngrijeau să înscriecărţile, ca bunuri patrimoniale, în testamente, foi de zestre,catastife de avere şi inventare. Acest patrimoniu mobil,perisabil şi mereu la îndemâna vicisitudinilor de orice fel,constituie astăzi şi un important izvor istoric, atât prin simplaexistenţă a acestor cărţi, cât şi prin impresionantul tezaur deinformaţii pe care ni-l oferă însemnările de pe filele lor. Studiulnostru are ca principal obiectiv realizarea unui inventar alcărţilor care au constituit, în veacurile XVIII-XIX, patrimoniul,astăzi probabil pierdut, al bisericii Sfinţilor Teodori din Iaşi. Însubsidiar, cu ajutorul însemnărilor de pe filele acestora, am


Iaşi

41


căutat să reconstituim şi câteva crâmpeie din istoria bisericiidin Târgul de Sus al Iaşilor.

Cristina Maria CIMPIANU, Evanghelia argintată de laBiserica Adormirea Maicii Domnului – Solești, Vaslui. Studiude caz

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești a fostridicată de către Ecaterina Rosetti-Solescu (1800-1869) întreanii 1859 și1860, ca și paraclis de curte. Este locul de odihnă alacesteia și al soțului ei, postelnicul Gheorghe (Iordache)Rosettti (1796-1846) cât și al fiicei lor, Elena Cuza (1825-1909), soția primului domnitor al Principatelor Române Unite,Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

Construită din cărămidă pe fundație de piatră, bisericaa fost inițial acoperită cu șindrilă având formă dreptunghiulară,cu absida altarului semicirculară și un turn-clopotniță deasuprapronaosului, intrarea fiind amplasată pe partea de vest.

Biserica are în patrimoniul său valoroase obiecte decult, o evanghelie argintată, un chivot de argint și o dverăplușată despre care se spune că ar fi donația Doamnei ElenaCuza, cărți liturgice scrise în limba româna cu caracterechirilice (legate în piele) care, pare-se că au făcut parte dinbiblioteca familiei Rosetti-Solescu.

12.15



Iaşi

42


Secţiunea B - SALA DE CONFERINŢEViaţa monumentelor

9.00

MODERATORI: Mariana ŞLAPACLucian LEFTER

Tamara NESTEROV, A. HERŢEN, Vestigii ale unor clădirişi construcţii, coeziune între antichitatea târzie şi medievalătimpurie din Moldova de est

Arhitectura din perioada anterioară formării statuluiMoldovenesc pe teritoriul Republicii Moldova este cunoscutădoar graţie cercetărilor arheologice - planuri de locuinţe şihorodişti. Dar, după cum reiese din publicaţiile din ultimeledecenii, au fost descoperite multe mărturii ale activităţiiconstructive specifice antichității romane târzii, publicareastudiilor întârziind din motivul declarării categorice în perioadasovietică a lipsei factorului roman pe teritoriul interfluviuluiPrut-Nistru. Au intrat în circuitul ştiinţific castrul de la Sobaridin perioada Sântana de Mureș cu clădirea înconjurată depteromă, destinația căreia este incertă, fiind interpretată oridrept o locuință nobiliară, ori „o biserică fără absidă”. Tot dinaceastă perioadă datează cuptoarele de ars cărămidă din satulPruteni, raionul Fălești, un indiciu al răspândirii activitățiiconstructive.

Alte mărturii ale arhitecturii din perioada amintită aufost depistate pe calea cercetării localităților din RepublicaMoldova. Astfel, localizarea ipotetică a capitalei goțilorKlepidava în apropierea satului Vadul Rașcov, raionulȘoldănești, a provocat căutarea unui posibil castru, ce s-aconfirmat prin evidențierea străzilor satului actual. Tramastradală a localității păstrează unele fragmente caracteristicepentru urbanismul antic, dintre care sunt evidente: conturulunui patrulater dreptunghiular, trasarea axelor principale,reciproc perpendiculare, dintre care axa decumanus estedominantă, segmentată de cardo în raport de 2:3. La intersecțialor, unde ca regulă se afla principia, se află biserica Sf.Arhangheli, datată oficial cu anul 1786 și interpretată drept obiserică trilobată moldovenească. Planul bisericii constă dindouă fragmente, denotând o refacere în secolul al XIX-lea a


Iaşi

43


părții de vest, iar partea de est a păstrat planimetria veche –fragment al unei tip de clădire de cult creștin, perioada derăspândire a căruia sunt sec. IV-XII. Asemenea plan aveaubaptisteriile din perioada paleocreștină, cu timpulsimplificându-se până la rotonde, dotate cu absida altarului. Înlegătură cu acest centru urban de cultură antică târzie sunt șitrei construcții rutiere din apropierea satului Rogojeni, raionulȘoldănești, aflate pe drumul care lega localitatea, identificatădrept Klepidava, formată la vadul de la Nistru cu centreleromane, direcția fiind spre vadul de la Prut - Țuțora.Particularitățile acestor construcții rutiere: două poduriconstruite la trecerea peste râul Răut, și ridicarea coteidrumului între două promontorii, cu căptușirea taluzuluipantelor laterale cu lespezi de piatră, cioplite sub forma depană, adâncite în masivul construit, poartă caracteristicicomune cu construcțiile similare construite pe teritoriulfostului Imperiu Roman.

Vlad VORNIC, Considerații preliminare privind cercetărilearheologice de salvare din anii 2016-2017 în orașul medievalde la Costești-Gârlea

Cu toate că prezintă un interes deosebit pentruarheologia medievală a spațiului carpato-nistrean, așezareaurbană din sec. XIV de la Costești-Gârlea nu s-a bucurat deatenția cuvenită a specialiștilor. Semnalat în anii 20 ai secolulultrecut, acest valoros obiectiv arheologic a fost cercetat prinsăpături restrânse în anii 1934, 1954, 1957, 1959, 1978, 1979,1993 și 2007. Rezultatele acestor investigații, care au avut înprincipal un caracter de salvare, au fost însă doar în mică partepublicate.

În urma unor lucrări de excavație neautorizate și a unorploi torențiale, în anii 2016-2017 Agenția NaționalăArheologică a întreprins în situl de la Costești-Gârlea câtevaintervenții de salvare. Primul sondaj a fost efectuat în zona unuișanț săpat ilegal din sectorul nord-estic al orașului medieval, aldoilea – în „cartierul olarilor” din marginea nordică a sitului,

9.20



Iaşi

44


9.40

iar alte câteva secțiuni și casete – în diferite sectoare ale unuiîntins cimitir de la nord-vest de așezare. Drept rezultat alsăpăturilor de salvare, au fost dezvelite complet sau parțial uncuptor de ars piatra de var de mari dimensiuni, trei complexeadâncite de tipul bordeielor, cinci gropi menajere și zecemorminte de înhumație, dintre care unele prevăzute cu capacede lemn. În calitate de inventar arheologic, au fost găsite peste70 de monede de bronz și argint, câteva obiecte de port debronz și sticlă, mai multe piese de fier, o piatră fragmentară derâșniță, câteva pietre de ascuțit din gresie, o bogată colecție deceramică și o mare cantitate de resturi faunistice. Atribuimmajoritatea covârșitoare a acestor descoperiri perioadei deexistență a orașului Hoardei de Aur, care corespunde grossomodo primelor șapte decenii ale sec. XIV.

Mariana ŞLAPAC, Semne protectoare cu încărcătură magicădin cetăţile Ţării Moldovei

În Evul Mediu locuitorii cetăţilor resimţeau unsentiment acut de nesiguranţă şi frică. Ei se temeau decalamităţile naturale, războaie, asedii, foame, epidemii, hoţi,criminali, vrăji şi vrăjitori, diavolul şi agenţii săi, apropiereaJudecăţii de apoi ş.a. Într-o asemenea societate în caresentimentul fricii era omniprezent, creştea însemnătatearitualurilor, obiectelor şi simbolurilor protectoare, consideratebariere imaginare în calea spiritelor cu însuşiri negative. Deaceea, în amenajările defensive erau prezente numeroasesemne cărora li se atribuia un rol ocrotitor.

Autorul examinează o serie de semne apotropaice cuvalenţe magice aflate odinioară pe zidurile ceţăţilormoldoveneşti. Este vorba de literele alfabetului arab care auapărut aici în perioada otomană. Astfel litera Ayn era incizatăde patru ori pe faţada exterioară a „turnului Benderului” alcetăţii Hotin: o dată inversată în oglindă şi de trei ori – dublă înoglindă. O altă reprezentare a literei Ayn, realizată în tehnicabasoreliefului, se găsea pe escarpa bastionului nr. 1 al cetăţiiIsmail. Kaf, următoarea literă arabă cu funcţie de apotropaion,


Iaşi

45


10.00

apare în piesele defensive moldoveneşti de trei ori: o dată pezidul exterior al „porţii Benderului” din cetatea Hotin şi dedouă ori pe o placă comemorativă din interiorul „porţiiHotinului” din cetatea Ismail. Următoarea literă arabă folosităîn scopuri magice şi apotropaice este litera Waw. Ea apare depatru ori în cetatea Hotin. Nu este exclus ca aceste litere să fifost reprezentate pe emblemele unor ortale de ieniceri care austaţionat în fortificaţiile Ţării Moldovei.

Stela CHEPTEA, Bobi APĂVĂLOAEI, Catedrala romano-catolică „Adormirea Macii Domnului” Iași

Catedrala Romano-catolică din Iași a fost în atențianoastră din ultimul deceniu a secolului trecut, dar și în aniiurmători, situl prezentând un interes deosebit pentruînțelegerea începuturilor așezării urbane și a evoluției eiplanimetrice. Rezultatul primelor cercetări arheologice șidocumentare sunt deja cunoscute (Stela Cheptea, Șase veacuride istorie, în vol. „Catedrala Romano-Catolică Iași”, Iași, 2005,p. 12-64), concluziile s-au formulat atunci sub rezervaconfirmării prin cercetări ulterioare. Timpul acestora ademarat, timid, în 2016, prin trasarea secțiunii longitudinale cea tăiat sacristia și interiorul bisericii, până în pridvor, avândprofilul sudic pe mijlocul monumentului. În prezent, latura denord a bisericii a fost dezvelită, fiind puse în valoare cavourileepiscopilor ce au oficiat în biserică, mormintele unor preoți șia mai multor enoriași ce aparțineau cimitirului care a funcționatînaintea construirii lăcașului. De asemenea, în interiorulactualului naos a fost dezvelită absida altarului unei locaș deînchinăciune mai vechi, care urmează a fi atent investigat. Deremarcat este faptul că baza fundației monumentului se găseștela o adâncime neobișnuit de mare, de 4,25-4,50 m, adâncimecare nu a fost atinsă deocamdată în interiorul catedralei dinmotive ce vor fi explicate. În expunerea noastră vom abordacâteva dintre descoperirile mai puțin obișnuite în asemeneaconstrucții, cercetarea arheologică fiind în desfășurare.


Iaşi

46

Aurica ICHIM, Strada Lăpușneanu – istorie și speranțăPlecând de la analiza arhitecturii clădirilor situate în

arealul strada Lăpușneanu – Piața Unirii, comunicarea vaprezenta propuneri de reabilitare a fațadelor clădirilormonument-istoric.

Camelia-Raluca BĂRBULESCU, Florentina MATACHE,Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX

Sportul este una dintre cele mai vechi activităţi aleomului, iar mărturiile privind diversitatea şi complexitateaechipamentelor, instalaţiilor şi ansamblurilor construite,necesare practicării diverselor tipuri de activităţi sportive,poartă deseori valori remarcabile pentru dezvoltareaurbanismului, arhitecturii, artei şi tehnicii. Practicat în scopulîmbunătăţirii şi menţinerii formei fizice, dar şi agrementului şirelaxării, sportul, aşa cum îl cunoaştem astăzi, a început să sedezvolte în secolul al XIX-lea, căpătând un rol major însocietatea modernă.

Spaţiul românesc actual a urmat, în linii mari,traiectoria internaţională a dezvoltării sporturilor, primeleasociaţii sportive fiind înfiinţate la mijlocul secolului al XIX-lea. În perioada interbelică sportul românesc a fost recunoscutla nivel internaţional, iar în a doua jumătate a secolului XX,majoritatea centrelor urbane din România au fost dotate cubaze şi ansambluri sportive, necesare practicării sporturilor decompetiţie, dar mai ales de agrement. Ţinând cont de trenduldescendent pe care s-a înscris sportul românesc în ultimeledouă decenii şi de gradul avansat de deteriorare al bunurilormobile şi imobile necesare practicării acestuia, patrimoniulsportului este, în România, încă prea puţin cercetat, cunoscut,exploatat şi valorificat.

Comunicarea are ca scop abordarea problematiciiconstrucţiilor sportive ce au potenţialul de a se constitui caparte a patrimoniului cultural din România și de a atrage atenţiaasupra faptului că acestea nu constituie doar suportul fizic aldesfăşurării activităţilor sportive, ci au multiple valenţe şi

10.20

10.40



Iaşi

47


11.00

11.20

posibilitatea de a genera beneficii, de natură culturală, socialăşi economică.

Compusă din două părți, prezentarea va urmări atât ointroducere în parcursul istoric, urbanistic și arhitectural alprogramului bazelor sportive de-a lungul secolului XX, cât șiaprofundarea subiectului prin urmărirea a câteva studii de cazreprezentative, din București.

Radu FLOREA, Monumentul Eroilor din Cornu, jud.Prahova

Monumentul care comemorează eroii din Cornu a fostrealizat în 1985 (după cum atestă semnătura autorului crestatăîn piatră şi păstrată in situ) şi inaugurat la 9 mai 1986 (datăconsemnată pe una din plăcile de bronz care decorează bazaprismatică) pe locul unuia anterior, distrus în timpul seismuluidin 1977. Monumentul comemorativ are o înălţime de c. 15 mfiind realizat din calcar Viştea.

Realizată de sculptorul șvab Nicolae Otto Kruch,lucrarea a fost concepută din două părţi componente: o amplă„poartă” sau, după cum a mai fost interpretat, „un alegoric arcpeste timp” care se înalţă peste o bază care stilizează o ladă dezestre, simbol al acumulărilor trecute. Amplul accent verticalface uz de câteva elemente ornamentale importante pentrucultura vizuală românească.

Monumentul Eroilor din Cornu comemorează eroiiromâni căzuți în Războiul de Independență, Primul RăzboiMondial și Al Doilea Război Mondial.

Valeriu-Eugen DRĂGAN, Restaurarea monumentelor şiconservarea memoriei prin documente

Procesul de conservare-restaurare reprezintă un act cucaracter ştiinţific şi cultural realizat în numele interesuluipublic pentru a perpetua existenţa materială a patrimoniului deimportanţă universală, naţională sau locală. Cu bune şi cu rele,acest proces se desfăşoară sub semnul dorinţei de a transmitegeneraţiilor viitoare cât mai mult din valorile culturale


Iaşi

48

semnificative pentru etapele care au marcat evoluţia istorică aunei comunităţi umane.

De cele mai multe ori, chiar şi atunci când acest proceseste abordat cu o conştiinţă profesională desăvârşită, pierdemdin vedere faptul că degradarea generată de trecereaimplacabilă a timpului va conduce la dispariţia inevitabilă aacestor mărturii. Chiar dacă luăm în calcul toate procedeeletehnologice prin care se poate asigura prelungirea existenţeivalorilor culturale, substanţa originară a acestora se va diminuaîn timp până la dispariţia totală.

Această concluzie urmăreşte să atenţioneze protectoriipatrimoniului şi nu numai, asupra unui aspect trecut de celemai multe ori cu vederea: conservarea memoriei monumentelorprin documente. Consemnarea documentară sistematică şiriguroasă reprezintă poate ultimul bastion care trebuie apăratdupă ce, cu toată strădania specialiştilor din domeniu, urmelemateriale vor dispărea.

Lucian-Valeriu LEFTER, Satul vasluian între tradiție șiactualitate

Un proiect de cercetare etnografică al CentruluiCulturii Tradiționale Vaslui, derulat pe parcursul anului 2017,are drept scop tezaurizarea imaginii satului vasluian, care maipăstrează reminiscențe din vechea arhitectură a caselorțărănești și a lumii rurale de odinioară. În acest scop, un grupde fotografi s-a deplasat prin diferite colțuri ale județului Vasluipentru a surprinde oameni și locuri, meșteșuguri și meșteri,case și biserici vechi, tradiții și alte obiective.

11.40



Iaşi

49

Secţiunea C - HOLUL DE ONOARETehnici şi tehnologii de restaurare

9.00

MODERATORI: Gheorghe NICULESCUMircea MIRONESCU

Carmen Cecilia SOLOMONEA, Biserica „Adormirea MaiciiDomnului” din Căușeni, Republica Moldova – stareaproblematică de conservare a picturilor murale

Ansamblul mural din biserica „Adormirea MaiciiDomnului” din Căușeni datează de la începutul secolului alXVIII-lea și păstrează picturi în tehnica a fresco din aceeașiperioadă. Potrivit textului pisaniei de piatră localizată deasupraintrării, lăcașul a fost edificat în 1763. Edificiul se deosebeștede alte construcții ecleziastice existente în epocă, acesta fiindconceput ca o construcție semiîngropată, nivelul de călcare dinbiserică este mult mai jos decât cel al solului de la exterior.Tipologia edificiului și factorii climatici au generat o stare deconservare problematică a picturilor și zidăriei.

Acoperișul din olane degradat până la sfârșitulsecolului al XX-lea a permis pătrunderea în interior aprecipitațiilor pe suprafețele boltite decorate ale naosului,pronaosului și altarului. Celelalte suprafețe murale verticale aufost afectate grav de umiditatea de capilaritate provenită dinsolul care acoperă la exterior fațadele bisericii până la nivelulferestrelor. Stagnarea umidității în zidărie a produs degradărinumeroase și particulare prin formele existente: pierderi șideformări ale stratului de frescă; desprinderi de maridimensiuni ale marginilor și în masa stratului de frescă de pezidărie; voaluri albe și cruste durizate de săruri care acoperăîntreaga suprafață a picturilor. La modificarea stării deconservare a pigmenților și preparației au contribuit masiv șimaterialele incompatibile folosite în secolul XX prin acțiunilede curățire și consolidare a picturilor, în condițiile particulareale microclimatului foarte umed existent în biserica dinCăușeni.


Iaşi

50

Gheorghe NICULESCU, Ana-Maria VLAD, GeorgianaZAHARIEA, Ionel GEMĂNAR, Restituirea cromaticiioriginare a picturii bisericii reformate Sfânta Fecioară Mariadin Sântămărie - Orlea

Biserica din Sântămărie - Orlea, ctitorită cel maiprobabil, în intervalul 1270-1280, prezintă caracteristicile fazeide trecere de la stilul romanic târziu la goticul timpuriu.

Pictura, executată în trei etape, reprezintă cel mai vechiansamblu de pictură medievală păstrat din țara noastră.

Prima etapă este constituită din crucile de consacraretipic latine, aparținând perioadei imediat următoareconstrucției bisericii. A doua etapă este materializată prinpictura din naos, datată la 1311, după cum menționeazăinscripția de pe peretele sudic al naosului. În cea de a treia fazăs-au executat picturile din altar, atribuite unui pictor local, ca șicele de pe pereții tribunei, aparținând unui pictor peregrin, deformație occidentală, datate la 1400.

În urma unui incendiu de proporții pictura a devenitaproape monocoloră, pe alocuri bicoloră, toate scenelecăpătând o nuanță brun-roșcată sau chiar neagră.

Investigațiile prin microscopie optică și determinareacompoziției chimice elementale a pigmenților prinspectroscopie de fluorescență de raze X au permis regăsirea,într-o oarecare măsură, a nuanței inițiale a culorilor de peanumite zone.

Acest studiu oferă posibilitatea reconstituirii virtuale,cel puțin parțial, a cromaticii originare a ansamblului pictural.

Alexandrina CUȚUI, Catapeteasma Bisericii SchituluiBrătășești - Argeș, conservare/ restaurare

Schitul Brătășești este metoc al Mănăstirii Robaia, dinArhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Biserica a fostconstruită în anul 1735, din zid, pe locul unei biserici mai vechidin lemn, având hramul „Sf. Ioan Botezătorul”. Catapeteasmaprovine dintr-o altă biserică, fiind adaptată spațiului actual.Este o catapeteasmă datată cu anul 1808, realizată din lemn de

9.20

9.40



Iaşi

51


10.00

10.20

tei, sculptat și policromat. Icoanele sunt realizate în stilneoclasic, folosindu-se culori tempera grasă. Datorităcondițiilor de microclimat necorespunzătoare, catapeteasmasuferă un masiv atac biologic (fungi și insecte xilofage) ceea ceface ca procesul de restaurare să fie unul dificil.

Andrei HRIB, Salvarea iconostasului Bisericii „Sf. Nicolae”,Moara Grecilor, Vaslui. Valoare și valorificare

Din martie acest an, 2017, Muzeul Județean „Stefancel Mare” Vaslui, este păstrătorul iconostasului abandonat alBisericii din Moara Grecilor, suburbie a orașului resedință dejudeț, Vaslui. Deși monument al începutului de secol al XIX-lea (1815), Biserica din Moara Grecilor nu se regășeste pe listamonumentelor istorice înscrise în Patrimoniul cultural naționalal Romaniei. Materialul prezintă parcursul iconostasului de lacondițiile în care a fost depozitat, până la preluarea sa de cătremuzeu și soluțiile de tratament și expunere.

În a doua parte a materialului, vom discuta desprediferențierea stilistică a elementelor de sculptură și pictură diniconostas și identificarea perioadelor cărora aparțin.

Nicoleta VORNICU, Identificarea şi caracterizareaelementelor de piatră din soclul Catedralei Mitropolitane dinIași

Piatra naturală utilizată pentru construcţii saurealizarea de opere de artă este constituită din amestecurinaturale de minerale cu structură cristalină sau amorfă.

Stabilirea aspectelor de mediu cu impact semnificativasupra monumentelor istorice conduce la adoptarea uneistrategii de protectie care îşi dovedeşte eficienţa în măsura încare se reuşeşte menţinerea calităţii tuturor valorilor specifice. Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în urma analizelormineralogice, fizico-chimice, biologice şi a formelor dealterare şi degradare la elementele de piatră din soclulCatedralei Mitropolitane din Iaşi.

Prin intermediul metodelor moderne de analiză


Iaşi

52

(difracţia de raze X, XRF, FTIR, microscopia optică şimicroscopia electronică de baleiaj, etc.) s-a realizatcaracterizarea materialelor litice și modificările determinate deintemperii, natura mineralului, conţinutul de substanţepoluante, precum și caracteristicile de porozitate. De asemenea,au fost stabilite metodele utilizate în vederea conservării şirestaurării elementelor de piatră.

Constantin GAVRILOAIA, Determinarea caracteristicilormecanice ale zidăriei utilizând identificarea dinamica in situ laBiserica „Schimbarea La Față”, str. Albă, jud. Iași

Pe baza măsurătorilor dinamice in situ, utilizândtraductori seismici de viteză cu o sensibilitate foarte mare, sepot determina perioadele si modurile proprii de vibrații alestructurii. Aceste măsurători sunt realizate având ca acțiunevibrațiile din mediu datorate traficului auto a vântului și a altorfactori.

Parametrii dinamici determinați experimental suntutilizați la validarea, calibrarea modelelor de calcul cuelemente finite și determinarea caracteristicilor mecanice alezidăriei determinate in situ, care sunt influențate de gradul dedegradare a structurii. Astfel gradul de asigurare al structuriieste corelat cu comportarea reala la acțiuni seismice

George ŞTEFU, Ştefan PASTIA, Studiu de caz: soluțietehnică STYRONIT - termoizolație naturală perlit - la obiectivSinaia, monument istoric de importanță locală

Mircea MIRONESCU, Adrian Mircea STĂNESCU,Teodor BROTEA, Radu COMĂNESCU, Daniel PURDEA,Mircea V. STĂNESCU, Roxana M. IORGOAIA, Realizareacodului de evaluare și propuneri de intervenții structurale, încodul lucrărilor de restaurare, pentru structurile construcțiiloristorice

In anul 2004 a fost publicată în BuletinulConstrucțiilor 21 - 2005 – „Metodologia pentru evaluarea

10.40

11.00

11.20



Iaşi

53


11.40

12.00

riscului și propuneriile de intervenție necesare la structurileconstrucțiilor monumente istorice în cadrul lucrăriilor derestaurare ale acestora”, MP025-04 rod al unor acumulări deexperiență, date, cercetări, cu pondere mare, mai ales dupăcutremurul din 4 martie 1977. Odată cu afilierea noastra laEurocoduri și ca urmare a acumulărilor din perioada 2004-2016 a fost realizat de echipa noastră, în colaborare cu prof. dr.ing. Radu Petrovici, cu care colaborasem și la metodologiaMP025-04, un cod de evaluare și propuneri de intervențiistructurale la construcții istorice, care să se înscrie în cerințelede principii ale ICOMOS și ale Eurocodurilor.

Forma finală de redactare a codului a fost predată îniunie 2017, la Institutul Național al Patrimoniului, din cadrulMinisterului Culturii și Identității Naționale. Propunereanoastră de cod este la nivel de evaluare comparabil cu cerințeleunor coduri internaționale relevante, ținând seama de cerințelede hazard multiplu specific țării noastre, cu accent pe cerința dehazard seismic, pe criterii de performanță.

Constantin FIRTEA, Mănăstirea Bârnova – propuneri derestaurare

Complexul mănăstiresc Bârnova, din județul Iași estemonument istoric și este înregistrat în Lista monumenteloristorice din 2015 la nr. 1304 cod IS-II-m-A-04103.

Lucrarea prezintă soluțiile tehnice propuse pentrurestaurarea întregului ansamblu mănăstiresc, soluții ce numodifică dimensiunile, forma şi proporţiile care definescarhitectura interioară şi exterioară a clădirilor.

Fundaţiile se consolidează prin ataşarea pe ambele feţea unor grinzi legate între ele cu ploturi armate.

Ioan SASU, Restaurarea și valorificarea turistică și culturalăa ansamblului mănăstirii Bârnova din comuna Bârnova, jud.Iași

Comunicarea prezintă proiectul al cărui obiectiv a fost„Restaurarea și valorificarea turistică și culturală a


Iaşi

54

Ansamblului Mănăstirii Bârnova din comuna Bârnova, jud.Iași” din punctul de vedere al obligativităţii protejării valorilorarhitecturale şi memoriale.

Construcțiile ansamblului ce ocupă o suprafață de9.944 mp au diferite grade de degradare. Sunt prezentaterezultatele expertizelor realizate asupra lor cât și propunerilenoastre de restaurare, pentru salvarea Ansamblului Mănăstirii,Monument Istoric de importanță națională.

Adrian PUIȘORU, Reabilitarea școlii generale nr. 30„Costache Negri” Iași

Imobilul se pare că a fost dat în funcțiune în anul 1909.S-au constatat următoarele deficiențe ale clădirii:

- fisuri în tencuială, sub ferestre, la colțuri, datorate tasărilorinegale ale terenului, fisuri care ascund chiar dislocări alezidăriei de cărămidă;- desprinderi ale tencuielii de pe soclul din piatră;- crăpături în tencuiala care formează streașina la etaj, tencuialăcomplet căzută la colțuri;- elemente din lemn complet putrezite la streșini;- jgheaburile sunt ruginite, cu găuri și unele chiar lipsesc;- profile din tencuială complet degradate și eliminate lareparațiile anterioare;- infiltrații masive de apă în ziduri, mai ales la fațadaposterioară, dar și la celelalte fațade;- tabla de pe acoperiș este degradată în totalitate.

Ținând cont de degradările majore ale clădirii eraabsolut necesar să se execute lucrări de consolidare șirestaurare, dar din lipsă de fonduri s-au executat doar lucrări dereparații curente.

Elena MAFTEI, Impactul climatului asupra bunurilor depatrimoniu (Palatul de la Ruginoasa)

Principala cauză de degradare a bunurilor depatrimoniu este climatul. Climatul însumează rezultatul unuinumăr de factori diverși, dintre care principalii sunt

12.20

12.40



Iaşi

55


temperatura și umiditatea.Lucrarea prezintă aspecte privind evaluarea,

monitorizarea și controlul parametrilor de microclimat înspațiile care găzduiesc patrimoniul muzeului.

Scopul monitorizării condițiilor climatice din interiorulclădirii care adăpostește patrimoniul Muzeului Memorial„Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa este și de a obține datedespre schimbarea pe termen lung a climatului interior cât șiinfluența acestuia asupra obiectelor de patrimoniu.Monitorizarea furnizează date și pentru intervenția promptăpentru normalizarea Temperaturii și a Umidității Relative. Eapoate fi sursă valoroasă în luarea unor măsuri în timp real, cumar fi reglarea sistemelor de încălzire și ventilare în vedereaasigurării unui microclimat cu variații cât mai mici în spațiiledeschise utilizării publice.

În urma analizei măsurătorilor efectuate, s-a urmărit caparametrii de microclimat să se încadreze în limite acceptabileși s-au căutat soluții pentru ca acesta să nu fie agresiv, să nu fienociv și să fie stabil.


Iaşi

56

NOTE

57

58

Note

59

Note

60

Note

simpozionul internalional monumentul tradikie ii...

Documents