1 Constantin Kiriþescu, Istoria rãzboiului pentru întregirea României, vol. 1,Bucureºti, 1989, p. 526.

A fost odatã un monument la Racoviþeni

Mircea Tãnase

La sfârºitul lunii decembrie 1916, în ampla operaþiune de retragere aarmatei române pe Siret, a avut loc ºi Bãtãlia de la Râmnicu-Sãrat, sau aºa-zisa„Bãtãlie de Crãciun” (22-27 decembrie), consideratã de specialiºti ca ceamai mare bãtãlie din timpul retragerii armatelor româno-ruse1.

Aflaþi în urmãrirea armatelor româno-ruse, pe direcþia Buzãu-RâmnicuSãrat, germanii au angajat pe frontul dintre Carpaþi ºi Dunãre o mare cantitatede forþe. La stânga, cele 10 divizii ale Armatei a IX-a, comandatã de ge ne -ralul Falkenhayn, aveau sã acþioneze între munþi ºi râul Buzãu, urmând a facelegãtura în Vrancea cu Armata I austro-ungarã comandatã de arhiducele Iosif.Ulterior urmau a fi introduse în luptã, între râul Buzãu ºi Dunãre, ºi cele cincidivizii de infanterie germano-turco-bulgare ºi douã de cavalerie ale Armateide Dunãre, comandatã de generalul Kosch.

De partea cealaltã a frontului, românii se gãseau între linia Carpaþilorºi albia rãului Câlnãu, iar forþele ruse þineau în continuare linia frontului pânãla Dunãre, deºi nu aveau intenþia de a menþine cu orice preþ acest aliniament.Acest lucru a determinat comandamentul român sã considere rezistenþa peacest aliniament din apropierea Râmnicului Sãrat doar ca o etapã provizorie,în vedere organizãrii unei definitive rezistenþe pe linia Caºin-râul Siret.

Cu toate acestea, bãtãlia de la Râmnicu Sãrat a þinut 6 zile, trupeleromâne pãstrând cu putere poziþile de pe malurile Câlnãului. Cota 417, aflatãla sud-est de localitatea Racoviþeni, unde fãceau joncþiunea trupele românecu cele ruse, a fost pierdutã ºi recuceritã de mai multe ori de forþele Diviziei12 bavareze din compunerea Grupului Morgen ºi de cele din Corpul decavalerie rus. Acestea din urmã au fost nevoite sã se retragã pas cu pas pânãspre Râmnicu Sãrat ºi, dupã pierderea acestui oraº, au considerat bãtãlia pierdutãºi au primit ordin sã se retragã mai departe spre Siret. Retragrea ruºilor adeterminat ºi retragerea forþelor române care, deºi se bãtuserã cu vitejie însectoarele lor de responsabilitate, suferind pierderi semnificative, nu mai puteauacoperi un front atât de mare. Concomitent, valorificând succesul obþinut înaceastã parte a frontului, germanii au introdus în luptã ºi forþele Armatei Koschîntre Buzãu ºi Dunãre, determinând forþele româno-ruse sã se retragã pe direcþiaFocºani-Brãila.

Semnatar articol

2 Conform raportului C.E./3472 din 06.12. 2006; vezi ºi Arhiva Cultul Eroilor (încontinuare A.C.E.), dosar nr. 620, f. 31-32. Osemintele au fost centralizate de cãtreplutonierul major Popa.

3 A.C.E., dosar nr. 618, f. 66.4 Ibidem, dosar nr. 1095, f. 91-92.5 Ibidem, dosar nr. 620, f. 23.6 Ibidem, f. 3.

În Bãtãlia Râmnicului Sãrat ambele tabere au avut pierderi foarte mari.Dupã stabilizarea frontului în sudul Moldovei, în vara anului 1917, auto -ritãþile germane de ocupaþie au avut iniþiativa ridicãrii unui mausoleu al eroilorpe dealul Racoviþeni, la cota 417. Aici au fost înhumaþi, dupã unele surse,aproximativ 4000 de germani, 3000 de ruºi ºi 6 români.

Potrivit informaþiilor aflate în lucrarea Kreigergraber in Rumanien.Morminte de eroi în România, apãrutã în anul 1931, la Racoviþeni au fost înhumaþi3 008 eroi germani neidentificaþi2.

Pe de altã parte, conform unei informaþii preluatã de la autoritãþilegermane, la nivelul anului 1930, la Racoviþeni au fost strãmutaþi, din cimitirulde la Bãlãceanu ºi din localitãþile învecinate, 5 250 de militari germani, încea mai mare parte neidentificaþi. Alãturi de aceºtia, în cimitir mai erau înhu -maþi 124 germani identificaþi, 32 austrieci identificaþi ºi 1217 necunoscuþi,depuºi în morminte comune3, deci un total de 6 623 eroi. Potrivit aceleaºi sursedocumentare, centralizãrile de eroi germani în mausoleul de la Raco viþeniurmau sã aibã loc ºi în anii urmãtori4.

Mausoleul era construit din beton armat ºi avea o subteranã împãrþitãîn 9 firide. De formã dreptunghiularã, monumentul avea o mãrime de 10x6 mºi o înãlþime de circa 8 m. Zidul împrejmuitor era de aproximativ 30x35 m,cu o înãlþime de peste 2,5 m Deasupra porþii se afla o plachetã din bronz pe careera inscripþionatã, în limba germanã, o dedicaþie închinatã eroilor înhumaþi înacest cimitir: „Vouã/ Camarazi cãzuþi în onoare ºi spre amintire/ pentru luareacu asalt a acestei înãlþimi în luptele de Crãciun/ înaintea Râmnicului-Sãrat dela/ 22 la 26 Decembrie 1916 / A 12-a Divizie de Infanterie Bavarezã”5.

Mausoleul era placat cu plãci din marmurã pe toate laturile. Plãcile aveauinscripþionate numele tuturor eroilor înhumaþi în cimitir. În partea de jos,lângã trepte, era o altã placã de marmurã care avea înscris un text în limbilegermanã, românã ºi rusã; „Aici odihnesc eroii ... morþi pentru patrie”6. Dindreptul acestei plãci pânã la suprafaþa terenului cimitirului erau ºapte treptedin piatrã, dispuse circular în jurul mausoleului. Accesul în subterana monu -mentului se fãcea prin intermediul unor uºi masive din fier.

Documentele vremii, consemnând unele declaraþii ale localnicilor,relateazã faptul cã mausoleul era atacat periodic cu gloanþe de cãtre locuitori,

226

Titlu articol 227

7 Ibidem.8 Ibidem, f. 14, 16.9 Ibidem, f. 21.10 Ibidem, f. 32.11 Ibidem, f. 51, 52, 55.

în semn de rãzbunare împotriva germanilor. Plãcile din marmurã au fost distrusede cãtre localnici din aceleaºi motive7.

Odatã cu trecerea timpului, în perioada interbelicã, când ura împotrivagermanilor s-a mai estompat, mausoleul s-a constituit într-un loc de celebrarea diferitelor sãrbãtori istorice sau religioase. Localnicii mai în vârstã îºiamintesc ºi astãzi cu nostalgie de aceastã perioadã, când „domnii noºtri (învã -þãtorii, n.n.) ne duceau la serbarea de la monument, unde cântam ºi spuneam poezii”.

De-a lungul timpului, monumentul, deºi, dupã spusele localnicilor,rivaliza ca mãrime ºi frumuseþe cu cel de la Mãrãºeºti, a început sã se degradeze,fapt semnalat ºi printr-o scrisoare adresatã în luna iulie a anului 1931 de cãtreCarol Stauss, delegatul Guvernului german pentru Societatea „Cultul Eroilor”în România. În acest sens se arãta cã „....monumentul ºi cripta de la Racoviþeniare absolutã nevoie de reparaþiuni”. Astfel, delegatul adresa rugãmintea caSocietatea sã sprijine lucrãrile de reparaþii, lucrãri ce se cifrau la suma de2.000.000 lei8. Prefectura urma sã sprijine aceastã lucrare „cu cel puþin50.000 lei”9.

Pentru cã autoritãþile germane întârziau sã intervinã în restaurarea mau -soleului, Societatea „Cultul Eroilor” propunea, în 1934, desfiinþarea cimi tiruluidatoritã „excentricitãþii” sale ºi a imposibilitãþii acestuia de a fi întreþinut10.

Guvernul german a rãspuns solicitãrii abia în 1937, iar în 1938 a trecutla reconstrucþia acestuia într-o nouã configuraþie, cu douã capele paralelipipedice,una pentru catolici ºi cealaltã pentru ortodocºi.

Lucrãrile de reparaþii au început prin dãrâmarea completã a monumentuluigerman din timpul rãzboiului, precum ºi a zidului de împrejmuire ºi nivelareaterenului. În mijlocul terenului prevãzut pentru cimitirul nou s-a construit unosuar mare, de 8 mp ºi de 2,5 m adâncime, în care s-au înhumat cei 5.250eroi din cripta veche,

S-a mai construit o capelã de lemn provizorie, care adãpostea 1.153eroi strãmutaþi din vechiul cimitir al mausoleului ºi din diferite localitãþi depe raza fostului judeþ Râmnicu Sãrat. Aceºtia au fost puºi în 570 sicrie delemn. Dintre cei 1.153 eroi, doar 6 germani sunt identificaþi11. Probabil estevorba despre cei 1.373 eroi, menþionaþi mai înainte, proveniþi din cimitireledin zonã, care au murit în Bãtãlia Râmnicului Sãrat, pentru cã, într-un raportdin data de 20 aprilie 1939 al delegatului Societãþii „Cultul Eroilor” la Râmnicu

Semnatar articol

12 Ibidem, dosar nr. 620, f. 116, 117. Pentru liste nominale cu militarii germanidecedaþi în campania din 1916-1918 ºi înhumaþi în cimitirul din Racoviþeni-Petriºoru,vezi dosarul nr. 628, f. 1-29, inclusiv fotografii cu mausoleul; dosar nr. 632, f. 62-78 ºidosar nr. 633 (în întregime).

13 Document aflat în xerocopie la Primãria Racoviþeni.14 Ibidem.15 Ibidem.16 IM/1993, judeþ Buzãu.

Sãrat, plutonierul major Mihai Vasile, se confirma faptul cã în cimitirul deonoare de la Petriºoru-Racoviþeni erau înhumaþi 6.623 militari, dintre care5.250 în osuar12.

Într-un proces-verbal datat 4 martie 1940, primarul localitãþii, VasileDobroiu, notarul Vasile Ignãtescu ºi picherul Iordache Panaite, „în conformitatecu ordinele Ministerului Inventarului avuþiilor nr. 85/1, 85/3 ºi 85/16 din 1939”,consemnau cã terenul unde se aflã construit Monumentul Eroilor este situatîn satul Racoviþeni, având o suprafaþã totalã de 10.000 mp. Clãdirea principalãera construitã din cãrãmidã presatã ºi se compunea din „2 corpuri de casã, cu2 camere, din care una serveºte pentru catolici ºi una pentru ortodocºi, cu osuprafaþã de 1295 mp. Terenul liber din jurul clãdirii are 8705 mp”13.

Un alt document aflat la Primãria Racoviþeni (Plan de realizãrile gos -podãreºti pe timp de 5 ani), dupã ce face un succinct istoric al localitãþii(specificându-se cã nu i se cunosc începuturile, dar se ºtie cã numele îi vinede la Ruxandra Racoviþã, care a avut moºie aici ºi i-a împroprietãrit pe local -nici la 1864), menþioneazã, pe lângã celelalte obiective sociale aflate în comunã(5 ºcoli, 2 biserici, 2 bãnci populare, Cãminul cultural „Cuibul de ªoimi”, 2cantine ºcolare, primãrie, un post de jandarmi) ºi „Monumentul din dealulsatului Racoviþeni unde au fost îngropaþi în gropi commune, ca aproximativ4.000 nemþi, 3.000 ruºi ºi 6 români, morþi în rãzboiul 1916-1918, construit înanul 1917 de armata de ocupaþie germanã. Acest monument a fost dãrâmat înanul 1937 în baza autorizaþiei de la Soc. Cultul Eroilor Român, iar în anul1938 s-a început altul în acelaºi loc sub formã de douã capele cu cheltuialaSocietãþii Cultul Eroilor, care nu este terminat”14.

În martie 1940, într-un alt proces verbal semnat de pretorul plasei RâmnicuSãrat, de primarul, notarul ºi preceptorul din Racoviþeni, monumentul era in -ventariat ca proprietate a statului ºi evaluat în sumã de 15.000.000 lei, dincare 14.980.000 lei valoarea clãdirii ºi 20.000 lei valoarea terenului15.

Într-o corespondenþã a Aºezãmântului Cultul Eroilor cu autoritãþile localese arãta cã „în anul 1940, când lucrarea nu era terminatã, cutremurul a avariatpartea superioarã a monumentului”16.

În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial lucrãrile la monument aufost întrerupte, iar dupã încheierea rãzboiului a fost lãsat în paraginã. Conform

228

Titlu articol 229

unor relatãri ale localnicilor, monumentul ar fi fost distrus de artileria ArmateiRoºii, în 1944, la trecerea acesteia prin zonã. Alte relatãri conduc cãtre ideeacã monumentul ar fi fost distrus în anul 1949, la indicaþiile autoritãþilorsovietice prezente atunci în România. Din materialele rezultate au fost construiteCasa de Culturã „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sãrat (inauguratã în 1959),ºcolile generale din Racoviþeni ºi Ziduri, precum ºi vechiul local al primãrieidin Racoviþeni. O altã parte a materialelor de construcþie care au provenit dela monument a fost probabil utilizatã de cãtre localnicii din Racoviþeni la diferiteconstrucþii din propriile gospodãrii.

Un lucru este totuºi cert: datoritã neîngrijirii ºi abandonãrii de cãtreautoritãþi, cimitirul s-a degradat complet, monumentul a fost demolat, împrej -muirea a dispãrut ºi, din aceastã cauzã, acest obiectiv comemorativ nu a fostinclus în listele întocmite în perioada anilor 1984– 1988.

Astãzi, pe amplasamentul vechiului monument se mai aflã doar ruinelefundaþiei, vizibile însã de la mare distanþã, datoritã proeminenþei dealului pecare este situat. Însã el nu mai spune nimic celor care trec nepãsãtori prinzonã ºi nu mai au de unde sã afle cã pe Dealul Racoviþenilor, la cota 417,odihnesc uitaþi de timpuri ºi de semeni, aproape 7000 de eroi, cãzuþi în mareaBãtãlie de Crãciun, din 1916, una din marile confruntãri ale primului rãzboimondial. Iar dacã mobilurile acesteia au fost cu siguranþã strãine celor maimulþi dintre ei, era de datoria celor care au supravieþuit ºi a urmaºilor acestorasã le cinsteascã cum se cuvine suprema jertfã, indiferent de care parte a ba -ricadei au luptat.

Niciodatã nu este însã prea târziu sã se refacã ce s-a distrus datoritãunor ostilitãþi ºi resentimente artificial create ºi întreþinute, dar, mai ales,datoritã ignoranþei ºi nepãsãrii colective. Primarul localitãþii, profesorul IlieNeacºu, care ºi-a fãcut un crez din a reda acestui spaþiu mãreþia istoricã bineme -ritatã, spunea: „Vreau sã ridic un monument în memoria celor care au muritaici, sã se ºtie ºi de bãtãlia de la Racoviþeni, pentru cã este pãcat de atâþia morþisã fie daþi uitãrii. Sunt suflete care au pierit la mii de kilometri de familii, delocurile dragi, chiar de Crãciun, ºi trebuie amintitã jertfa lor”.

Repetatele apeluri fãcute la autoritãþile naþionale ºi organizaþiile internaþio -nale de a sprijini iniþiativa refacerii acestui monument s-au izbit pânã în prezentde aceiaºi indiferenþã. Lucrurile însã nu pot ºi nu trebuie sã rãmânã aºa. Estenevoie de conjugarea efortului tuturor celor interesaþi ºi cu atribuþii în domeniu,pentru repunerea în valoare a acestui important monument al istoriei noastrenaþionale: autoritãþile locale, instituþiile naþionale abilitate, precum ºi organizaþiileinternaþionale direct implicate în pãstrarea ºi cinstirea memoriei eroilor derãzboi. Pentru cã, aºa cum remarca unul dintre fiii comunei, dispus sã participesubstanþial la susþinerea financiarã a acestui demers, „este nevoie de con tri buþia

Semnatar articol

17 Nicolae Roºca, Memoriu adresat Oficiului Naþional Cultul Eroilor, 2006.

tuturor, în modul specific al fiecãruia ºi cu respectarea legislaþiei, la reparareaunui prejudiciu devenit ãntre timp istoric, datorat atât vitregiilor naturii, câtºi unei explicabile ostilitãþi umane. Trebuie sã ne asumãm erorile trecutuluiºi toate vrãjmãºiile, pentru a avea puterea de a înfrunta viitorul”17.

Once upon a time there was a monument in RacoviþeniIn late December 1916, during the vast operation of withdrawal of the

Romanian army on the Siret River, there took place the Battle of RîmnicuSãrat, known as the Battle of Christmas (22-27 December) considered by expertsas the greatest battle during the withdrawal of Russian-Romanian armies.

The Battle of Rîmnicu Sãrat lasted for 6 days, the Romanian troopsfiercely maintaining their positions on the banks of the Câlnãu River. Theposition at Cota 417 (417 m above the sea level), located to the south-east oftown Racoviþeni, where the Romanian troops joined the Russian ones, waslost and regained several times by the forces of the 12th Bavarian Divisionbelonging to the Morgen Group and the ones of the Russian cavalry corps.

In the Battle of Rîmnicu Sãrat, both camps suffered large losses. Afterstabilising the frontlines in southern Moldova, in the summer of 1917, theGerman occupation authorities had the initiative of building a mausoleumfor the heroes, on the Racoviþeni hill, at Cota 417. Approximately 4 000Germans, 3 000 Russians and 6 Romanian were buried there.

At that time, the mausoleum rivalled the grandeur and beauty of theone in Mãrãºeºti. Although at first it was regarded with hostility by the localpopulation, as time went by, resentment diminished and the mausoleumbecame the celebration place of historical and religious holidays.

Aware of the considerable decay of the monument, the Heroes’ Memorysociety asked the authorities, the German government included, to get involvedin its restoration. In 1938, the Germans began rebuilding it into a new confi -guration, with two parallelepiped chapels, one for Catholics and the otherfor Orthodox believers.

During World War II, the works at the mausoleum were put on hold,and after the end of the war, nobody took care of it any more. Therefore, thecemetery fell apart, the monument was demolished and only the ruins of thefoundation are still visible nowadays.

The frequent calls of the local authorities to the national fora andinternational organisations to support the initiative to restore this historicmonument have so far resulted only in unexplained indifference.

230

Titlu articol 231

Semnatar articol232

Titlu articol 233

Semnatar articol234

Titlu articol 235

Semnatar articol236

Titlu articol 237