sfidarile sfarsitului de mileniu - terorismul traficul ilicit de droguri si de arme, traficul de...

Universitatea „Ştefan cel Mare” SuceavaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie PublicăSpecializarea: Economie şi Afaceri Intetnaţionale

Coordonator: Lector univ. drd.Carmen BOGHEANStudent:

SUCEAVA 2008

Sfidările sfârşitului de mileniu: terorismul, traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane


2


Cuprins

1. Cuprins____________________________________________________ 3

2. Introducere_________________________________________________ 4

3. Terorismul__________________________________________________ 5

4. Terorismul naţionalist________________________________________ 5

5. Terorismul politic____________________________________________ 6

6. Terorismul religios___________________________________________ 6

7. Traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de

persoane___________________________________________________ 8

8. Traficul de droguri___________________________________________ 8

9. Traficul de arme_____________________________________________ 9

10. Traficul de persoane__________________________________________10

11. Concluzie__________________________________________________ 17

12. Anexa 1____________________________________________________ 18

13. Anexa 2____________________________________________________ 19

14. Bibliografie________________________________________________ 20

3


Introducere

„Geopolitica e un produs şi un imperativ al zilelor noastre de viaţă planetară

unificată.”1 I.Cornea, 1937

Geopolitica s-a născut ca o doctrină social-politică pe la sfârşitul secolului al

XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, prin contribuţia unor geografi germani, între

care Fr.Ratzel, privind raporturile dintre state şi politica lor , pe de o parte, şi factorii

geografici, pe de alta. Geopolitica s-a dezvoltat apoi într-un mod deformat, în special

în Germania fascistă, în scopul justificării agresiunilor militare. Un rol deosebit de

nefast l-a avut, în acest sens, generalul-geograf Karl Haushofer (şeful Institutului

pentru Geopolitică, din Munchen). Intrată sub influenţa nefastă a nazismului, ştiinţa

adevărată s-a restrâns la unele aspecte de geografie politică. După cel de-al doilea

război mondial s-a revenit la geopolitică în sens de ştiinţă. Destul de rapid şi-a

amplificat preocupările de la nivele locale şi statale la cele regionale şi globale,

devenind o ştiinţă extrem de necesară atât pentru guvernanţi şi politicieni, cât şi

pentru publicul larg.

Un dicţionar ca Larousse definea această ştiinţă ca fiind: „Studiul raporturilor

care există între state şi politica lor, şi elementele naturale, ultimele determinându-le

pe celelalte” (1966). Un dicţionar de geografie, francez (1970), includea şi elemente

de geografie economică astfel: „Studiul raporturilor între factorii geografici şi

acţiunile sau situaţiile politice”. În primul caz, determinismul factorilor fizico-

geografici este obligatoriu, în cel de-al doilea caz se rămâne numai la raporturi

determinanţi putând fi oricare din factorii intraţi în relaţii.

1 Posea Grigore- „România - Geografie şi Geopolitică”, Editura Fundaţie „România de mâine”, Bucureşti, 1999

4


Terorismul

Terorismul constituie2 unul dintre fenomenele cele mai complexe dar şi

controversate care se manifestă în diferite state şi regiuni geografice având cauze

multiple:

Naţionalismul exacerbat având rădăcini seculare în constituirea statelor

moderne, care a generat în anumite situaţii separatismul etnic (religios) şi

iredentismul;

Prezenţa unor minorităţi etnice în cadrul diverselor state;

Conflicte frontaliere între state;

Diferenţe ideologice şi politice între state sau sisteme de state.

Într-o clasificare a terorismului mondial se pot deosebi următoarele tipuri:

Terorismul naţionalist se manifestă în diferite state de pe glob având

condiţionări complexe de la un caz la altul.

În Orientul Mijlociu există poate cel mai pronunţat terorism de tip naţionalist

din lume. Rădăcini care datează din antichitate şi reactivate în perioada postbelică prin

apariţia statului Istrael (pe teritoriul palestinian în baza unor drepturi biblice) cât şi pe

descoperirea şi valorificarea bogatelor zăcăminte de hidrocarburi din regiunea

Golfului Persic. În acest context deosebit terorismul palestinian este destul de

cunoscut şi mediatizat, coordonat de OEP care îşi are bazele în statele arabe vecine

(Siria, Iordania) sau mai îndepărtate (Libia, Iran). Acţiunile teroriste palestiniene sunt

concentrate îndeosebi asupra Istraelului, de cele mai multe ori materializate în atentate

colective sinucigaşe.

De asemenea terorismul libanez îndreptat asupra Istraelului, finanţat uneori

din exterior, făcând parte Jihad (războiul sfânt).

O altă zonă fierbinte în care se manifestă acest tip de terorism este regiunea

Caucaz, în care manifestările naţionaliste au fost controlate în vremea comunismului.

După prăbuşirea acestui sistem falimentar şi dezintegrarea URSS, a urmat o perioadă

de recrudescenţă a naţionalismului.

2 Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

5


Există numeroase conflicte între Federaţia Rusă şi unele regiuni autonome,

culminând cu conflictul armat între Armata Roşie şi Cecenia din anul 1995 sau actele

teroriste din Osetia de Nord sau Daghestan.

Terorismul politic (ideologic) se manifestă în numeroase state de pe glob ca

un reflex al unor frustări politice (ideologice), faţă de sistemele politice tradiţionale

având motivaţii economice, sociale, psihologice. Alteori terorismul politic s-a acutizat

între sistemele comunist şi capitalist. Majoritatea organizaţiilor teroriste din lume,

inclusiv fundamentalismul islamic practică un terorism politic. Obiectivele

terorismului politic3 se înscriu în umătoarea scală:

Cucerirea puterii politice prin violenţă;

Opoziţia la imperalism şi oligarhie;

Lupta pentru reforme sociale prin distrugerea violentă a celor existente;

Lupta pentru putere şi influenţă;

Lupta pentru imagine;

Lupta pentru identitate;

Crearea şi întreţinerea stării de haos.

Forme de terorism politic între sistemul capitalist şi comunist s-a manifestat

acut în perioada războiului rece ca modalitate de subminare reciprocă prin violenţă

non-statală, îndeosebi în Europa, îndeosebi în zona cortinei de fier pe o axă frontalieră

de la Marea Baltică şi Marea Adriatică, fiind mai mult un terorism ideologic. Un alt

exemplu îl constituie terorismul politic practicat de OEP, îndreptat asupra Istraelului

(acţiunea teroristă din iunie 1987).

În momentul de faţă, o mare parte din organizaţiile teroriste din Europa

Occidentală, din America Latină, din Asia şi din Africa, inclusiv din lumea arabă,

poartă, amprenta luptei împotriva capitalismului. În realitate, este vorba de o luptă

pentru putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere.

Terorismul religios a devenit cel mai activ tip de terorism în ultimii ani,

datorită exacerbării fenomenului religios pe glob, îndeosebi în unele regiuni şi state

federale.

Cel mai semnificativ tip de terorism religios îl reprezintă fundamentalismul

islamic care se manifestă în numeroase state. Agravarea acestui fundamentalism este

3 Centrul de Studii Strategice de Securitate – „ Terorismul – dimensiune geopolitică şi geostrategică”, Bucureşti, 2002

6


evidentă în Africa de Nord; în Algeria peste 60.000 de victime din 1992 până în

prezent, când formaţiunile politice islamice au câştigat alegerile. Terorismul religios

se îmbină cu cel etnic, cazul fostei Iugoslavii, mai precis în Bosnia şi Herţegovina

unde se intersectează trei religii: catolică, ortodoxă şi musulmană şi în general al

Balcanilor considerat încă din secolul trecut butoiul de pulbere al Europei. Alte cazuri

de terorism religios se găsesc în India, în Orientul Apropiat şi Mijlociu provocat de

grupările de şiiţi, suniţi, musulmani, evrei ultranaţionalişti şi tradiţionalişti.

Nici SUA nu a fost scutită de acte teroriste. Loviturile de la 11 septembrie

2001 împotriva S.U.A.4 au marcat trecerea de la terorismul modern la superterorism

sau terorismul catastrofic. Nu mai organizează “acte teroriste”, ci “operaţii teroriste”.

Exemplu: ”Operaţia avioanele” din 11 septembrie 2001, “Operaţia Trenuri” 11 martie

2004, “Operaţia Metroul” din 7 iulie 2005.

S-au făcut estimări potrivit cărora loviturile teroriste din 11 septembrie 2001 şi

efectele acestora asupra economiei americane şi mondiale ar fi produs pierderi de

circa trei trilioane (3.000 miliarde) dolari. În acelaşi timp, experţii în materie au

estimat că pregatirea celor 19 terorişti care au produs dezastrele de la World Trade

Centre şi Pentagon a costat câteva sute de mii de dolari, adică mult sub preţul unui

singur tanc (care poate costa între 3-5 milioane dolari).

Pentru comparaţie, analiştii americani au evidenţiat că pierderile S.U.A. în

primul război mondial au fost de 24 miliarde dolari, cele din al doilea război mondial

de 300 miliarde dolari, iar războiul din Vietnam (1964-1975) 150 miliarde de dolari.

Rezultă că în urma loviturilor terorismului contemporan de la 11 septembrie 2001,

S.U.A. au suferit cele mai mari pierderi din întreaga lor istorie. Pentru acest motiv

presedintele G.W.Bush a considerat cele întâmplate la 11 septembrie 2001 nu acte

teroriste, ci “acte de război”. De aici ar deriva “dreptul” S.U.A. de a declara război

terorismului contemporan, şi de a-l purta “pâna la victoria finală” în cooperare cu

“comunitatea internaţională” sau singure dacă va fi cazul. “Comunitatea

internaţionala” nu s-a grăbit să-l urmeze decât în mică măsură.

Specialiştii militari americani sunt însă conştienţi că războiul împotriva

terorismului ridică foarte multe probleme cărora nu li se poate găsi răspuns. După

atacul de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941, americanii ştiau măcar unde se află

Japonia şi au acţionat în consecinţă.

4 http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php

7


După cum recunoaşte însuşi preşedintele S.U.A., G.W.Bush, în cuvântarea sa

din 16 iulie 2002, “terorismul poate lua forme multiple, se poate ascunde în foarte

multe locuri si este de regula invizibil”.

Pe lângă alte bariere între state, bariera religioasă constituie un obstacol

psihologic deosebit, care în loc să apropie oamenii, îi îndepărtează.

Indiferent însă de forma de terorism, există state care practic sponsorizează

aceste manifestări ilegale; acestea conform documentelor ONU sunt: Africa de Sud,

Libia, Chile, Columbia, Salvador, Guatemala, Irlanda de Nord, Pakistan, Filipine,

Palestina, Siria, Iran, Cuba, Noua Caledonie şi altele. În aceste state se află baze de

recrutare şi de pregătire pentru grupările teroriste, surse de finanţare dar şi adăpost în

urma unor acte teroriste care au loc pe teritoriul altor state în spaţii internaţionale,

având ţinte concrete.

În concluzie, terorismul reprezintă5 o formă de violenţă extremă, un atentat la

ordinea de drept şi constituţională, la democraţie. Faţă de aceste manifestări, statele,

comunitatea internaţională au luat măsuri de limitare, control şi radicare a acestuia.

Traficul ilicit de droguri şi de arme, traficul de persoane

Traficul ilicit de droguri. Consumul conştient sau inconştient al drogurilor

apare încă din antichitate (Orientul Mijlociu şi Apropiat) iar mai târziu consumul

frunzei de coca este semnalat la populaţiile precolumbiene din America Latină. În

perioada dezvoltării moderne, mai ales în ultimele două secole s-a accentuat folosirea

şi consumul de droguri. Drogurile, comerţul ilicit cu aceste substanţe au determinat în

secolul al XIX-lea desfăşurarea unor conflicte armate, „războiul opiumului” între

1839 – 1842 între China şi Marea Britanie.

După prăbuşirea comunismului se constată apariţia unor noi zone de producere

a drogurilor, noi rute ale drogurilor dar şi noi pieţe de consum (inclusiv coagularea

pieţei în unele mari oraşe din România). Conform datelor oficiale, în anul 1990 din

comerţul cu moartea au rezultat 40,4 mild.USD, care spălaţi în diferite instituţii au

îmbogăţit lumea interlopă.

Consumul de droguri conduce nemijlocit la dependenţa consumatorilor de

aceste substanţe, determinând decesul a cel puţin un milion de oameni anual pe glob,

incidenţa maximă înregistrându-se în statele superindustrializate.5 Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

8


Evoluţia traficului ilicit de droguri din România6 după 1996 reflectă o tendinţă

ascendentă evidenţiată prin nivelul crescut al confiscărilor de droguri chiar dacă în

perioada 1997-2000 s-a înregistrat o relativă constantă sub aspectul capturilor

realizate. În intervalul 2001- septembrie 2002 această tendinţă a fost confirmată de

cele peste 68.934 Kg. droguri descoperite, fapt ce a reprezentat o lovitură serioasă

dată reţelelor de traficanţi.

În primele 9 luni din anul 2002, cadrele specializate din structura antidrog au

constatat 1046 infracţiuni de trafic şi consum ilicit de droguri, cu 463 mai multe decât

în aceeaşi perioadă a anului 2001 (+80% ) şi cu 886 faţă de perioada similară a anului

2000 (+553%). Dintre infracţiunile constatate, 615 au fost constatate în flagrant.

Faţă de pericolul extinderii consumului şi a morţii albe , statele lumii au luat

măsuri de protecţie limitarea sau chiar eradicarea acestui flagel, dar cu rezultate

nesatisfăcătoare.

Prima reglementare internaţională a fost “Convenţia Internaţională a

Opiumului” din 1912 reînnoită în 1950, după care sub egida ONU au fost adoptate

Convenţii în 1961, 1971 şi 1991 “Programul Internaţional de Control al Drogurilor”.

Statele considerate piaţă de consum au luat măsuri severe de control la

frontiere, de anihilare a unor reţele de traficanţi, programe de educare şi programe

medicale pentru tineri.

Traficul de arme este unul din cele mai înfloritoare comerţuri de pe glob.

Politica mondială se îmbină abil cu traficul de moarte; unele conflicte au fost generate

fie pentru testarea unor arme şi strategii, fie pentru a stimula comerţul cu arme.

Din surse oficiale existente, ca o medie anuală între 1988 – 1992, valoarea

exporturilor/importurilor s-a ridicat la 151,014 mil.USD.

Principalii exportatori de arme au fost SUA (36,6%), fosta URSS (29,9%),

Franţa (6,1%), Germania (5,4%), China (5%), Marea Britanie (5%) şi alte state

(12,3%).

Principalii beneficiari ai acestui comerţ au fost: India (8,1%), Japonia (6,1%),

Arabia Saudită (5,7%), Afganistan (4,9%), Grecia (4,1%), Turcia (4%) şi alte state

(67,1%).

Zonele conflictuale sunt bine aprovizionate cu arme, legal sau ilicit (Bosnia,

Afganistan, zona Golfului, Orientul Apropiat, unele state africane). După cum se

6 http://2002.informatia.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6678&theme=Printer

9


constată marile puteri ale lumii sunt şi cei mai de seamă producători şi exportatori

(ilicit sau licit).

Comerţul cu arme7 uşoare rămâne una dintre cele mai profitabile afaceri din

lume. Cea mai mare căutare o au armele de foc individuale, fie că este vorba de

armele de vânătoare sau de cele de tip militar. Statisticile arată că, în fiecare an, în

lume se fabrică peste şapte milioane de arme de foc. Repartiţia lor în lume se prezintă

astfel: 59,2% arme de uz privat; 37,8% arme în dotarea forţelor armate

guvernamentale; 2,8% în dotarea poliţiei şi 0,2% în dotarea insurgentilor şi a forţelor

neguvernamentale.

Traficul cu arme aduce profituri uriaşe. Tranzacţiile cele mai mari se

înregistrează pe piaţa Orientului Mijlociu, dar creşteri importante au cunoscut şi

pieţele asiatice, în special din India, Pakistan, Taiwan. Cu o populaţie de circa 17,5

milioane de locuitori, Yemenul, deţine între 5 şi 8 milioane arme de foc, fiind

considerat una dintre cele mai înarmate ţări din lume. Potrivit Small arms survey

(Anuarul asupra armelor usoare, 2002), traficul ilicit de arme reprezintă peste 10% din

totalul tranzacţiilor la nivel modial. Asta înseamnă mai bine de un miliard de dolari pe

an. Dincolo de câştigurile imense, traficul cu arme constituie principala sursă de

alimentare a conflictelor locale, a criminalităţii, a corupţiei. Proliferarea armelor

uşoare are consecinţe tragice. În cele peste 100 de conflicte interne care au avut loc în

perioada 1989-1999 au fost înregistrate circa 4 milioane de victime, dintre care

aproape 90% au fost civili, îndeosebi copii, femei şi bătrâni.

Traficul de persoane Traficul de fiinţe umane8 este un fenomen cu multe

dimesiuni: este o încalcare gravă a drepturilor omului, un fenomen economic şi social

cu consecinţe pentru întreaga regiune şi societate, un aspect al sănătăţii publice şi nu

în ultimul rând un aspect penal, în care traficanţii şi nu victimele sunt infractorii.

Traficul de fiinţe umane este o infracţiune gravă în care victimele sunt tratate ca

bunuri şi vândute pentru obţinerea de profit. Pentru unii, traficul de persoane este

considerat a fi o afacere, de cele mai multe ori controlată de crima organizată, care

încearcă să obţină maximum de profit din ceea ce ei consideră a fi “bunul” lor, dar

care afectează sănătatea, bunăstarea şi securitatea persoanelor.

7 http://www.presamil.ro/SMM/2004/01/pag%2040.htm8 http://anitp.mira.gov.ro/ro/?zone=traficul_de_persoane

10


Traficul de fiinţe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile

infracţiuni9, situată, în funcţie de venituri, pe al treilea loc în lume, precedat doar de

traficul de arme şi cel de droguri. Potrivit datelor United Nations Office on Drugs and

Crime, traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit de circa 8 miliarde

de dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Date ale EUROPOL, arată că

traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit cuprins între 6 si 9 miliarde

USD.

Identificarea este o problema în întreaga lume. Studiile arată că peste 70% din

victimele traficului uman nu sunt identificate şi nu beneficiază de asistenţă calificată.

Motivele sunt legate de faptul că victimele nu cunosc limba ţării de destinaţie şi nu

pot comunica, sunt sechestrate sau ţinute sub strictă observaţie şi nu pot intra în

contact cu autorităţile.

Deşi traficul de oameni este adesea legat de imigraţia ilegală, există o diferenţă

substanţială între ele. În cazul imigraţiei ilegale procesul se încheie în momentul în

care o persoană plăteşte o taxă („călăuzei” sau celui care îi facilitează trecerea) şi

ajunge într-un alt stat. În cazul traficării partea cea mai rea începe după trecerea

frontierei: abuzuri şi exploatare.

Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional trans-naţional, înseamnă o

grea încercare pentru victime şi se desfăşoară după anumite etape: recrutarea – este

momentul în care un “binevoitor” intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i

promisiuni mincinoase de angajare în străinătate; transportul – este organizat de

recrutor şi se face pe trsee stabilite anterior; trecerea frontierei se face în mod

fraudulos, victima trece graniţa însoţită de recrutor şi de o “călăuză”, fiind preluată de

primul cumpărător, care, drept garanţie îi opreşte paşaportul; vânzarea este esenţa

traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate în marfă; exploatarea este

totală, victimele fiind ameninţate şi abuzate, supuse unor tratamente inhumane şi

exploatate sexual în regim de sclavie.

Traficanţii sunt de obicei bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 40

de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact 9 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_11294/Dosar-Traficul-de-persoane-UE-lupta-cu-un-flagel-ce-aduce-profituri-uriase.html

11


direct cu potenţialele victime: barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor

persoane demne de încredere şi afişează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte

convingători şi au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a

realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Aceşti "binevoitori" dispuşi să

ajute o tânără să câştige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar rude

ale ei.

Traficul de fiinţe umane este una dintre cele mai profitabile activităţi de

criminalitate organizată din UE, potrivit Europol. Este o crimă gravă dar şi un abuz

faţă de drepturile omului, de multe ori săvârşit împotriva unora dintre cei mai

vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii.

În jur de 250.000 de femei şi copii din Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică

sunt transportaţi în fiecare an către alte ţări, putând ajunge chiar şi în Statele Unite.

Comisia Europeană şi-a propus să lupte cu traficul de fiinţe umane prin

prevenţia fenomenului, protecţia victimelor şi acuzarea şi pedepsirea eficientă a

vinovaţilor.

În mai 2007, Comisia Europeană a înfiinţat programul Daphne III, având ca

scop combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor, tinerilor şi femeilor,

dar şi protejarea victimelor şi grupurilor de risc. Programul sprijină reţele

transnaţionale de organizaţii non-profit, cele mai multe fiind ONG-uri. Bugetul alocat

programului este de 50 de milioane de euro pentru o perioadă de cinci ani.

În ultimii ani, s-a înregistrat o creştere a ponderii traficului pentru munca forţată.

Un procent de 32 % din numărul persoanelor traficate sunt folosite ca

muncitori neplătiţi şi ilegali la lucrările agricole, în întreprinderi cu condiţii grele de

muncă sau ca servitori în diverse familii.

Ponderea muncii forţate efectuată de femei continuă să crească semnificativ,

ajungând până la 56,6%. Organizaţia Naţională pentru Migraţie şi Comisia Europeană

estimează că un număr de 12.000 până la 36.000 de persoane sub 18 ani sunt traficaţi

anual în Europa în diverse scopuri, inclusiv pentru a fi puşi la muncă forţată, munci

casnice, munci agricole, cerşit şi furat.

12

http://ec.europa.eu/justice_home/funding/daphne3/funding_daphne3_en.htm


Acţiunile îndreptate împotriva traficului trebuie să ia în considerare atât ţările-

sursă, cât şi cele de destinaţie, iar UE a elaborat un Plan de Acţiune care acţionează în

ambele.

"Statele membre trebuie să-şi înăsprească legislaţia privind munca ilegală şi să

controleze mai bine aplicarea legislaţiei în domeniul muncii şi a protecţiei drepturilor

angajaţilor", spune europarlamentarul Silvia Ciornei, autoarea mai multor iniţiative

legate de lupta împotriva traficului de fiinţe umane.

Aceasta mai susţine ideea ca traficul de copii să fie considerat crima împotriva

umanităţii. "Diferenţele dintre legislaţiile naţionale în domeniul prevenirii şi

combaterii traficului de fiinţe umane subminează activitatea de combatere la nivel

naţional şi european. Este o nevoie urgentă de armonizare a legislaţiilor naţionale.

Trebuie să existe voinţă politică la nivelul fiecărui stat membru pentru a se armoniza

prevederile legale legate de incriminarea traficului, ca de exemplu legislaţia asupra

statutului victimei, legislaţia care incriminează intermediarii, de ex. şefii de reţele,

legislaţia privind câştigurile obţinute din infracţiuni. Este nevoie să se coordoneze

monitorizarea la nivel UE a traficului de fiinţe umane. Ar trebui constituit un Centru

european de monitorizare al Traficului de fiinţe umane. România l-ar putea găzdui

având în vedere experienţa sa în gestionarea centrului SECI (Southeast European

Cooperative Initiative), a precizat europarlamentarul român.

Comisia Europeană va juca rolul de facilitator în crearea unei reţele care să

cuprindă toate părţile interesate şi instituţiile implicate într-o strategie de prevenire. În

primul rând, această reţea va conţine, serviciile de inspecţie în domeniul muncii,

organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.

Potrivit datelor Poliţiei Române, victimele sunt racolate cu predilecţie din

rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani. Un sfert sunt

minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani. Dintre tinerele repatriate

voluntar şi asistate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie - Biroul OIM

Bucureşti, în mare parte au fost duse în Bosnia Herţegovina, apoi în Macedonia,

13

http://ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/crime/trafficking/wai/doc_crime_human_trafficking_en.htm

http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/plan_ue_ro.pdf


Albania, Kosovo, Italia, Cambodgia, restul în alte ţări. În ceea ce priveşte scopul

traficului în anumite ţări de destinaţie, printre acestea - Spania, Austria, Germania -

trafic pentru exploatare sexuală, Grecia - trafic pentru muncă în condiţii ilegale,

Franţa, Italia- pentru cerşetorie.

România este o ţară-sursă, dar şi o ţară de tranzit pentru bărbaţi şi femei din

Moldova, Ucraina şi Rusia traficaţi către Italia, Spania, Germania, Elveţia, Republica

Cehă, Cipru, Grecia şi Austria în scopuri de munca forţată şi exploatare sexuală.

Minori români sunt traficaţi în interiorul ţării în scopuri de exploatare sexuală şi

cerşetorie forţată. Femeile şi fetele rrome sunt foarte vulnerabile în faţa traficului de

fiinţe umane.

România continuă să înregistreze progrese importante în ceea ce priveşte

combaterea traficului de fiinţe umane, dar încă există dificultăţi în a identifica

victimele acestor activităţi şi a crea un sistem funcţional de asistenţă pentru acestea, se

arată în raportul pe 2007 al Departamentului de Stat. "Guvernul României nu

îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe

umane; cu toate acestea, depune eforturi semnificative în acest sens", se arată în

raport.

În decembrie 2006, guvernul a lansat o bază de date naţională pentru a

contribui la procesul de identificare a victimelor. În raport se arată că România ar

trebui să îşi intensifice eforturile de dezvoltare a unui sistem şi a unui standard

naţional de redirecţionare a victimelor. În plus, Guvernul ar trebui să realizeze o

campanie de conştientizare în vederea reducerii cererii, având drept public-ţintă

clienţii comerţului sexual.

În 2006, 164 de traficanţi condamnaţi au ispăşit pedepse cu închisoarea de la 6

luni la 15 ani, iar 23 de traficanţi nu au ispăşit pedepse cu închisoarea. Acest lucru

reprezintă o îmbunătăţire semnificativă în comparaţie cu anul 2005, când peste 40%

din traficanţii condamnaţi nu au executat pedepse cu închisoarea.

Tot anul trecut, guvernul a stabilit 15 centre regionale de asistenţă pentru

victime. Aceste centre răspund de implementarea proiectului de coordonare a

14


victimelor şi de identificarea şi redirecţionarea victimelor către adăposturi

administrate de ONG-uri şi de guvern. Deşi guvernul a administrat cel puţin 9

adăposturi pentru victimele traficului de fiinţe umane la nivel naţional, calitatea şi

constanta acestora au variat de la regiune la regiune. De-a lungul anului 2006,

guvernul a identificat un număr total de 2.285 de victime.

Potrivit statisticilor oficiale ale Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de

Persoane (ANITP)10, anul trecut au căzut victime traficului de fiinţe umane un număr

de 2.285 de persoane, dintre care 2.069 adulţi şi 316 minori. Deşi cifrele sunt mari,

statisticile ANITP arată că în comparaţie cu anul trecut numărul persoanelor traficate

a scăzut în 2006 cu 266 persoane.

Totuşi, în timp ce numărul cazurilor de exploatare sexuală a scăzut, pe

parcursul anului trecut s-au înmulţit cele de exploatare prin muncă (de la 541 la 624)

şi prin cerşetorie (177 la 183). Studiile au arătat ca 74% dintre persoanele exploatate

anul trecut au fost femei (1.701).

În ceea ce priveşte traficanţii, statisticile ANITP arată că anul trecut numărul

acestora a atins cifra de 1.485 de persoane, dintre care 1.204 fiind cercetate în stare de

libertate. Deşi se spune că victimele traficului de persoane rămân cu sechele de ordin

psihic, totuşi numărul victimelor care au acceptat să fie consiliate anut trecut este

nesemnificativ: doar 424 de cazuri, din care 374 femei (adică 18% din cele 2.285 de

victime).

Cele mai multe dintre victimele consiliate au fost cele expuse exploatării

sexuale (294 cazuri). În ceea ce priveşte modul de identificare a victimelor exploatării

traficului de persoane, 1.158 de persoane au fost identificate în urma unor investigaţii,

63 în urma unor razii şi 193 ca urmare a unor sesizări.

Deşi ANITP a pus la dispoziţia publicului o linie telefonică gratuită

(0800.800.678), numărul celor care au apelat agenţia guvernamentală pentru a sesiza

cazuri de exploatare este extrem de mic: 141 de apeluri în perioada ianuarie – aprilie

2007.

10 http://www.atac-online.ro/24-04-2007/Traficul-de-persoane-combatut-cu-pixuri.html

15


Concluzie

Terorismul se prezintă ca un fenomen foarte complex, cu manifestări extrem

de violente, desfăşurate de cele mai multe ori prin surprindere, împotriva unor ţinte

precise, care, în general, nu se pot apăra. El se prezintă ca o reacţie şi, în acelaşi timp,

ca o acţiune punitivă împotriva oricui se opune unei anumite idei, unei anumite

filosofii, unei anumite religii, unei anumite politici. Se spune că terorismul este arma

săracului.

16


Traficul de arme şi de droguri şi traficul de persoane reprezintă cele mai înfloritoare

forme de “comerţ” de pe glob.

Traficul ilicit de droguri şi de arme este o activitate criminală foarte lucrativă,

cu caracter supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile economiei de

piaţă, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum şi ca finalitate,

obţinerea unor profituri ilegale fabuloase ceea ce presupune, în mod justificat,

interesul statului de a-şi orienta, în mod cât mai eficient, propria politică în lupta

antidrog, pentru apărarea sănătăţii propriilor cetăţeni şi salvarea valorilor socio-

morale. Anchetele efectuate de organismele naţionale, internaţionale atribuie

traficului de droguri şi de arme următoarele caracteristici generale: caracterul

comercial şi organizat, caracterul clandestin, riscul, legătura cu mediile criminale,

individual şi internaţional. Cercetările in domeniu au demonstrat că fiecare stat (chiar

şi colectivităţile sociale din interiorul unei ţări) are anumite „particularităţi“, ceea ce

presupune o atentă şi complexă analiză şi concretizare a celor patru vectori care

constituie structura fenomenului aflat în discuţie şi anume: drogul – arma – individul

– societatea.

ANEXA 111

Primele 30 de organizaţii teroriste în viziunea SUA (1997)

1. Organizaţia palestiniană Abu Nidal (ANO)2. Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei3. Mişcarea islamică de rezistenţă Hamas – palestiniană4. Hezbolah – „Partidul lui Alah” – libanez5. Armata Roşie Japoneză (JRA)6. Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK)7. Frontul de Eliberare a Palestinei (facţiunea Abu Abbas)8. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP)9. Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP-G.G.)

11 Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

17


10. Partidul Popular Revoluţionar de Eliberare (DMKP/C) – turcă11. Grupul filipinez Abu Sayyaf (ASG)12. Grupul Islamic Armat (GIA) – algerian13. Secta Aum Shinrikyo (AUM) – japoneză14. Euzkadi Ta Askatasuna (ETA) – bască15. Gruparea Harakatul-Ansar (HUA) – pakistaneză16. Grupul Islamic Gamal a al-Islamya (IG) – egiptean17. Gruparea egipteană Al-Jihad18. Gruparea evreiască Kach19. Gruparea evreiască Kahane Chai20. Khmerii Roşii – Cambodgia21. Tigrii tamili (LTTE) – Sri Lanka22. Frontul Patriotic al Disidenţilor „Manuel Rodriguez” – chilian23. Organizaţia Mujahedinilor Khalz – iraniană24. Armata Naţională de Eliberare – columbiană25. Jihadul Islamic – facţiunea Shaqaqi26. Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC)27. Organizaţia Revoluţionară „17 Noiembrie” – greacă28. Lupta Populară Revoluţionară (ELA) – greacă29. „Calea Luminoasă” (Sandero Luminosa, SL) – peruviană30. Mişcarea Revoluţionară Tupac Amaru (MRTA) – peruviană

ANEXA 212

Repartiţia geografică a zonelor de producere a drogurilor:

Regiunea Mexicului de Nord şi SV SUA – cunoscute pentru provenienţa

substanţelor halucinogene, este cea mai apropiată zonă de consumatorii din

SUA şi Canada.

Regiunea munţilor Anzi – pentru culturile de coca, un areal care include marii

producători latino-americani în frunte cu statul Columbia.

Zone din insulele Caraibe (Cuba, Jamaica, Haiti, Republica Dominicană dar şi

Antilele Mici), acestea aprovizionând piaţa nord-americană.12 Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1998

18


„Semiluna de Aur” care include Iran, Afganistan şi Pakistan, unde drogul

principal este haşişul, orientat spre piaţa vest europeană şi SUA, pe anumite

rute ale drogurilor, care în ultimii ani au străbătut şi România.

„Triunghiul de Aur” format din Myanmar, Thailanda şi Laos este probabil cel

mai important areal mondial, aprovizionând în egală măsură cu opium atât

Europa Occidentală cât şi America de Nord.

Turcia – un tradiţional producător de opium, traficul ilicit fiind orientat în

principal spre Europa Occidentală.

Alte areale în curs de afirmare: fostele state sovietice musulmane din Asia

Centrală, în urma prăbuşirii comunismului şi a rolului deosebit al mafiei

ruseşti.

BIBLIOGRAFIE

1. Centrul de Studii Strategice de Securitate – „ Terorismul – dimensiune

geopolitică şi geostrategică”, Bucureşti, 2002

2. Posea Grigore- „România - Geografie şi Geopolitică”, Editura

Fundaţie „România de mâine”, Bucureşti, 1999

3. Simion Teodor - “ Geopolitica în pragul mileniului III ”, Editura Roza

Vânturilor, Bucureşti, 1998

19


4. http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php

5. http://2002.informatia.ro/index.php?

name=News&file=article&sid=6678&theme=Printer

6. http://www.presamil.ro/SMM/2004/01/pag%2040.htm

7. http://anitp.mira.gov.ro/ro/?zone=traficul_de_persoane

8. http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_11294/Dosar-Traficul-de-persoane-UE-lupta-cu-un-flagel-ce-aduce-profituri-uriase.html

9. http://www.atac-online.ro/24-04-2007/Traficul-de-persoane-combatut-cu-pixuri.html

20

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_11294/Dosar-Traficul-de-persoane-UE-lupta-cu-un-flagel-ce-aduce-profituri-uriase.html



http://anitp.mira.gov.ro/ro/?zone=traficul_de_persoane

http://www.presamil.ro/SMM/2004/01/pag%2040.htm

http://2002.informatia.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6678&theme=Printer

http://2002.informatia.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6678&theme=Printer

http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php

http://www.c-cultural.ro/biblioteca%20virtuala/simpozion/terorism/garz/index.php

sfidarile sfarsitului de mileniu - terorismul traficul ilicit de droguri si de arme, traficul de...

Documents