sfds5fdsf

9
CE PERSPECTIVE ARE MANEVRA? Cpt. Constantin TROCAN Razboiul manevrier modern este ca modelul torentului de apa: se va cauta punctul slab, se va penetra, ancora de acesta si largi punctul patrunderii continuând in adâncime. Lupta combina arta cu stiinta, stiinta luptei este incorporata in calculele logistice despre consumul de carburant, alimente, necesarul de munitie etc., iar arta se gaseste in capacitatea de a gasi punctul slab, de a determina efectele dorite aici si de a realiza elaborarea obiectivelor generale in cadrul structurilor proprii si al esalonului superior; pentru a realiza arta trebuie sa intelegi stiinta. In timpul primului razboi mondial tactica rândurilor a ramas metoda preferata de atac pâna la adoptarea mitralierei cu racire cu apa când aceasta tactica sa dovedit insuficienta pentru a permite unor trupe de infanterie sa ocupe o transee inamica; inventarea tunului cu inchizator a permis realizarea de baraje de artilerie uriase si un nivel impresionant al pierderilor; putinii supravietuitori care ajungeau la transeea inamica trebuiau sa nimiceasca inamicul cu ajutorul baionetei asa cum faceau inaintasii lor, iar numarul victimelor crestea. Puterea de lupta a acestui razboi mondial a avut doua elemente: puterea de foc si posibilitatea de a nimici inamicul. Intre primul si al doilea razboi mondial s-au dezvoltat doua curente de gândire: unul britanic si francez care a prevazut dezvoltarea tancului si excluderea celorlalte arme; al doilea cel german care prevedea dezvoltarea tuturor armelor, au introdus infanteria mobila pentru a insoti tancurile si au dezvoltat sprijinul aerian si utilizarea comunicatiilor radio. Au dezvoltat atacul pe grupuri mici si descentralizarea câmpului de lupta prin ceea ce ei numeau atunci “STASSTRUPEN” - echipe de atac rapid care cercetau numeroase puncte de-a lungul transeei inamice pâna gaseau un spatiu liber prin care patrundeau, asemeni unui dig rupt si nimiceau inamicul prin mortiere, aruncatoare de flacari si mai târziu mitraliere portabile, fiind primii care si-au echipat trupele cu aceste elemente; astfel germanii au dezvoltat tactica infiltrarii si inceputurile armelor intrunite. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial lumea era familiarizata cu noua doctrina germana, aceasta incluzând arme intrunite si o mai larga viziune asupra infiltrarii, prin coloane blindate si mecanizate. Razboiul fulger adoptat a maturat câmpurile de lupta ale EUROPEI, iar manevra a inlocuit puterea de foc ca element dominant al puterii de lupta. Pentru a câstiga, aliatii care nu au fost pregatiti pentru atacul manevrier pe scara larga au ales ca singura solutie exploatarea avantajului industrial, prin puterea de foc coplesitoare; aceeasi solutie au adoptat-o in Coreea si in Vietnam, SUA. Dupa caderea din Vietnam, fortele armate ale SUA au cunoscut o intoarcere“inapoi la elementele de baza”, au reanalizat teoriile razboiului limitat si ale apararii strategice, iar renasterea a fost determinata de recunoasterea oficiala a cartii Despre Razboi, Carl von Clausewitz devenind fundamentul politicilor strategice si al dezvoltarii doctrinei razboiului, precum si al calculelor matematice si probabilistice ca metoda de a invinge fortele sovietice [4]. Completare la aceasta carte sunt si principiile razboiului intre care manevra (pe care eu o socotesc bine camuflata la noi, in exercitii), este cel mai dinamic principiu al razboiului si constituie totodata un element al puterii de lupta. Ce se intelege prin manevra? Ea reprezinta deplasarea fortelor in raport cu inamicul pentru a câstiga un avantaj pozitional, se va pune inamicul intr-o pozitie dezavantajoasa prin aplicarea flexibila a puterii de lupta. Manevra eficienta va pastra inamicul in dezavantaj si ii va interzice posibilitatea mentinerii unui curs de actiune, ea interzice realizarea unor cursuri predictibile. Pentru a putea realiza manevra, comandantul va trebui sa aiba planuri simple si flexibile care sa specifice si sa alterneze punctele efortului principal si aplicarea economiei fortelor. Imbinarea acestora a reprezentat-o versiunea manualului F.M.100-5 din 1982 care a fost intitulata „Lupta Aeromobila” , aceasta unind teoria Manevrei cu Tehnica si Doctrina si a fost adoptata ca

Upload: dsa-asd-ad-as-daas

Post on 18-Dec-2015

215 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

dsfsdf dfs dsf

TRANSCRIPT

  • CE PERSPECTIVE ARE MANEVRA?

    Cpt. Constantin TROCAN

    Razboiul manevrier modern este ca modelul torentului de apa: se va cauta punctul slab, se vapenetra, ancora de acesta si largi punctul patrunderii continund in adncime.

    Lupta combina arta cu stiinta, stiinta luptei este incorporata in calculele logistice despreconsumul de carburant, alimente, necesarul de munitie etc., iar arta se gaseste in capacitatea de a gasipunctul slab, de a determina efectele dorite aici si de a realiza elaborarea obiectivelor generale in cadrulstructurilor proprii si al esalonului superior; pentru a realiza arta trebuie sa intelegi stiinta.

    In timpul primului razboi mondial tactica rndurilor a ramas metoda preferata de atac pna laadoptarea mitralierei cu racire cu apa cnd aceasta tactica sa dovedit insuficienta pentru a permite unortrupe de infanterie sa ocupe o transee inamica; inventarea tunului cu inchizator a permis realizarea debaraje de artilerie uriase si un nivel impresionant al pierderilor; putinii supravietuitori care ajungeau latranseea inamica trebuiau sa nimiceasca inamicul cu ajutorul baionetei asa cum faceau inaintasii lor, iarnumarul victimelor crestea. Puterea de lupta a acestui razboi mondial a avut doua elemente: puterea defoc si posibilitatea de a nimici inamicul.

    Intre primul si al doilea razboi mondial s-au dezvoltat doua curente de gndire: unul britanic sifrancez care a prevazut dezvoltarea tancului si excluderea celorlalte arme; al doilea cel german careprevedea dezvoltarea tuturor armelor, au introdus infanteria mobila pentru a insoti tancurile si audezvoltat sprijinul aerian si utilizarea comunicatiilor radio. Au dezvoltat atacul pe grupuri mici sidescentralizarea cmpului de lupta prin ceea ce ei numeau atunci STASSTRUPEN - echipe de atacrapid care cercetau numeroase puncte de-a lungul transeei inamice pna gaseau un spatiu liber prin carepatrundeau, asemeni unui dig rupt si nimiceau inamicul prin mortiere, aruncatoare de flacari si maitrziu mitraliere portabile, fiind primii care si-au echipat trupele cu aceste elemente; astfel germanii audezvoltat tactica infiltrarii si inceputurile armelor intrunite.

    La inceputul celui de-al doilea razboi mondial lumea era familiarizata cu noua doctrina germana,aceasta incluznd arme intrunite si o mai larga viziune asupra infiltrarii, prin coloane blindate simecanizate. Razboiul fulger adoptat a maturat cmpurile de lupta ale EUROPEI, iar manevra a inlocuitputerea de foc ca element dominant al puterii de lupta.

    Pentru a cstiga, aliatii care nu au fost pregatiti pentru atacul manevrier pe scara larga au ales casingura solutie exploatarea avantajului industrial, prin puterea de foc coplesitoare; aceeasi solutie auadoptat-o in Coreea si in Vietnam, SUA.

    Dupa caderea din Vietnam, fortele armate ale SUA au cunoscut o intoarcereinapoi la elementelede baza, au reanalizat teoriile razboiului limitat si ale apararii strategice, iar renasterea a fostdeterminata de recunoasterea oficiala a cartii Despre Razboi, Carl von Clausewitz devenindfundamentul politicilor strategice si al dezvoltarii doctrinei razboiului, precum si al calculelormatematice si probabilistice ca metoda de a invinge fortele sovietice [4].

    Completare la aceasta carte sunt si principiile razboiului intre care manevra (pe care eu o socotescbine camuflata la noi, in exercitii), este cel mai dinamic principiu al razboiului si constituie totodata unelement al puterii de lupta. Ce se intelege prin manevra? Ea reprezinta deplasarea fortelor in raport cuinamicul pentru a cstiga un avantaj pozitional, se va pune inamicul intr-o pozitie dezavantajoasa prinaplicarea flexibila a puterii de lupta. Manevra eficienta va pastra inamicul in dezavantaj si ii vainterzice posibilitatea mentinerii unui curs de actiune, ea interzice realizarea unor cursuri predictibile.Pentru a putea realiza manevra, comandantul va trebui sa aiba planuri simple si flexibile care saspecifice si sa alterneze punctele efortului principal si aplicarea economiei fortelor.

    Imbinarea acestora a reprezentat-o versiunea manualului F.M.100-5 din 1982 care a fost intitulataLupta Aeromobila , aceasta unind teoria Manevrei cu Tehnica si Doctrina si a fost adoptata ca

  • metoda de depasire a unui inamic superior numeric, iar Cauza Dreapta si Scutul Desertului Furtunain Desert sunt o marturie a noii doctrine.

    Dupa prabusirea U.R.S.S. a disparut confruntarea bi-polara a superputerilor, iar noua ordinemondiala era dominata de puteri regionale, fundamentalism religios, rivalitati etnice, criminalitateinternationala si nationalism. Noul F.M. 100-5 a realizat acest lucru prin definirea noii ordinimondiale, recunoscnd intrunirea si natura coalitiilor, a viitoarelor operatii si concentrarea asupraproiectarii fortelor, dar nu a neglijat puterea de lupta cu manevra element component.

    1. MANEVRA ELEMENT AL PUTERII DE LUPTAPuterea de lupta este un concept care isi face tot mai mult loc in limbajul uzual si in preocuparile

    specialistilor militari, cautnd sa determine metodologii moderne de evaluare a nivelului acesteia,bazata pe modele matematice corespunzatoare.

    Conceptul de putere de lupta are un rol important in alegerea mecanismului luptei. Comandantiirealizeaza puterea de lupta din potentialul de lupta (puterea de lupta potentiala) pentru indeplinireamisiunii, aceasta producnd in fapt rezultate in lupta.

    Comandantii sunt apreciati dupa cum au distribuit puterea de lupta si dupa cum aceasta a fostdirectionata pentru indeplinirea misiunii. Efectul cumulativ al puterii de lupta, in timp, determinarezultatul luptei si corespunde actiunii desfasurate in incercarea de a indeplini misiunea. Rezultatulluptei unei parti raportat la rezultatul luptei celeilalte parti ne arata care parte a luat decizia cea maibuna.

    In acceptiunea specialistilor militari straini, in special a celor americani cu care sunt de acord,potentialul de lupta al unei forte reprezinta doua aspecte: potentialul de munca proiectat si potentialulde munca disponibil [3].

    Potentialul de munca proiectat este capacitatea latenta prognozata a unei forte pentru a obtinerezultate utile in lupta, aceasta fiind organizata, instruita, echipata, sprijinita, motivata si condusacorespunzator fortei desemnate impotriva unei amenintari planificate (asteptate); reprezinta, deci, ostare nominala a capacitatii de lupta sau capacitate combativa nedegradata de reactia inamicului.Este, mai curnd, o caracteristica unilaterala, a unei forte, dect una care este influentata de actiunileunui inamic intr-un anumit mediu.

    Potentialul de lucru disponibil este capacitatea latenta a unei forte de a obtine rezultate utile inlupta prin existenta organizarii, instruirii, echiparii, sprijinului, motivarii si conducerii. Acestareprezinta capacitatea combativa efectiva lund in considerare scaderea reala dar nedegradata de unanumit mediu de lupta sau prin actiunea inamicului, imediat inaintea inceperii luptei. Potentialuldisponibil este acea capacitate care trebuie transformata in putere de lupta de catre fiecare parte, intimpul luptei.

    Dezvoltarea potentialului de lupta incepe cnd personalul este recrutat, materialul estetransformat in arme, iar doctrina si tacticile sunt dezvoltate. Ea continua cu instruirea, pregatirea sidezvoltarea capacitatii pna cnd capacitatea latenta este arhivata si valorificata in timpul luptei. Intimp ce lupta este in curs de desfasurare, fortele din afara zonei de lupta (neangajate) isi mentincapacitatea combativa ca potential de lupta.

    Linia de separatie dintre potentialul de lupta si puterea de lupta este determinata de problemainfluentei situatiei de lupta. Daca un element, indiferent de localizare, exercita influente asupra situatieide lupta, el contribuie la puterea de lupta, daca nu, ramne doar potential de lupta.

    In conceptia specialistilor militari din SUA puterea de lupta este definita ca fiind capacitatearealizata de o forta in orice moment pentru obtinerea rezultatelor in lupta, pentru realizarea uneimisiuni specifice impotriva unei forte inamice, intr-un anumit mediu de lupta. Aceasta estecapacitatea de a reactiona instantaneu, intr-un mod care sa influenteze situatia luptei.

  • Puterea de lupta este creata prin combinarea elementelor manevrei, puterii de foc, protectiei,conducerii. Aceasta reprezinta capacitatea de a concentra suficienta forta pentru a asigura succesul si ainterzice sau impiedica inamicul sa caute o sansa de scapare sau sa contraatace. Inamicul este ucis,ranit, capturat sau nu mai e capabil sa influenteze viitoarele evenimente din cmpul de lupta.

    Puterea de lupta este realizata cnd toate elementele puterii de foc, manevrei si protectiei suntpuse in aplicare rapid, nelasnd inamicului nici o ocazie sa raspunda printr-o reactie coordonata sieficienta.

    Comandantii cauta sa aplice puterea de lupta la capacitatea maxima pentru a obtine victoria cupierderi minime. Ei integreaza si coordoneaza o varietate de functii cu elemente de putere de lupta,pentru a o sustine la nivel strategic, operativ si tactic. Se straduiesc sa transforme fortele, resursele siocaziile potentiale in capacitati propriu-zise prin actiuni violente coordonate la momentul si loculdecisiv. Incearca sa infrnga puterea de lupta a inamicului intervenind cu priceperea lor de a manevra,de a aplica puterea de foc sau a asigura protectie. Acestia multiplica efectele puterii de lupta prineforturile integrate ale diferitelor arme, sprijinului de lupta si asigurarii serviciilor pentru unitatilecombatante. Rareori dispun de resurse nelimitate.

    Atunci cnd tacticile aplicate reusesc, comandantii obtin un avantaj de putere, de lupta asuprainamicului si il pot infrnge rapid si cu pierderi minime pentru trupele proprii. Fortele terestre cauta saanihileze inamicul printr-o combinatie de factori. Esentiali sunt dotarea, instruirea, conducerea,doctrina, calitatile si curajul soldatului. A invinge in lupta inseamna intelegerea dinamicii puterii de focsi aplicarea tuturor elementelor adecvate pentru a infrnge inamicul.

    Aplicarea eficienta si sustinuta a elementelor dinamice ale puterii de lupta unul alaturi decelelalte, va decide rezultatul campaniilor, operatiilor (luptelor). Comandantii integreaza manevra,puterea de foc si capacitatea de protectie intr-o varietate de combinatii potrivite cu situatia [4].

    Manevra in conceptia acestora, reprezinta deplasarea fortelor si mijloacelor pentru a obtineavantajul pozitional, de obicei pentru a deschide sau a ameninta cu deschiderea focului. Manevrareprezinta calea de pozitionare a fortelor in puncte decisive pentru a realiza surprinderea, soculpsihologic, pentru a cstiga teren, a comasa efectele si a obtine dominatia morala. Manevra reusitanecesita anticipare (prevedere) si rapiditate mentala.

    Comandantii pot realiza efectele manevrei fara deplasare, permitnd inamicului sa se deplasezeintr-o pozitie dezavantajoasa. Deplasarea si pozitionarea unitatilor in cursul desfasurarii catre un raionsi in cadrul lui, inainte de lupta, reprezinta forme de manevra daca aceasta deplasare obtine un avantajpozitional si poate influenta rezultatul luptelor. Aceasta este rareori eficienta fara putere de foc siprotectie si mentine inamicul in dezechilibru protejnd forta. Manevra pune continuu noi problemepentru inamic, facnd ca actiunile acestuia sa fie ineficiente si, in final, sa duca la infrngerea sa.

    Avantajele pozitionale si posibilitatea de a ramne in raionul cucerit de fortele terestre demanevra sunt unice si nu pot fi inlocuite de alte mijloace. Aviatia de lupta a fortelor terestre poate, deasemenea, oferi comandantului de la sol o mai mare flexibilitate si avantaje in privinta cercetarii,protectiei si puterii de foc.

    Manevra si puterea de foc sunt elemente inseparabile si complementare ale luptei. Desi e posibilca una dintre ele sa domine o faza a luptei, efectele sincronizate ale ambelor caracterizeaza toateoperatiile reusite. Utilizarea lor impreuna face posibila distrugerea unor forte inamice mai numeroase sipermite protejarea fortelor proprii. Manevra poate, de asemenea, exploata efectele armelor nucleare.

    Puterea de foc este considerata o componenta distructiva, esentiala in infrngerea priceperii sivointei de a lupta a inamicului. Reprezinta cantitatea de foc ce poate fi produsa de catre o unitate sau unsistem de armament. Puterea de foc include functiile de sprijin de foc care pot fi utilizate separat demanevra sau in combinatie cu aceasta, pentru a distruge inamicul. Raza mare de actiune si preciziasistemelor integrate de cautare a tintelor determina caracterul mai distructiv ca oricnd al puterii de foc.Aceasta poate fi integrata cu sisteme fumigene sau sisteme de lupta electronica pentru a dezorganizainamicul, producnd efecte fizice si psihologice apreciabile.

  • Puterea de foc trebuie sincronizata cu alte sisteme de atac impotriva inamicului. Pentru a obtineefecte maxime este necesara integrarea totala a sistemelor si procedurilor fortelor terestre si serviciilorintrunite, pentru a se putea determina prioritatile pentru localizarea, identificarea si urmarirea tintelor,alocarea gurilor de foc si pentru aprecierea efectelor tragerilor. In fine, puterea de foc este mai eficientaatunci cnd se combina cu manevra.

    Protectia pastreaza potentialul de lupta al unei forte, astfel inct comandantii sa o poata aplica lamomentul si locul decisiv. Ea are patru componente.

    Prima componenta a protectiei o constituie securitatea datelor, referitoare la actiunile deinselare a inamicului, care il impiedica pe acesta sa afle dispunerea in teren a unitatilor proprii.Cercetarea facuta cu pricepere de catre elementele specializate si nu numai, lupta impotriva mijloacelorradio-tehnice ale inamicului si mascarea contribuie la protectia fortei si, de regula, acestea preced toateoperatiile reusite. Dispersarea corecta a fortelor si mijloacelor ajuta la reducerea pierderilor cauzate defocul inamic asa cum ajuta si utilizarea camuflajului, disciplina, lupta impotriva mijloacelor radio-tehnice ale inamicului, operatiile secrete si pozitiile de lupta intarite. Aceste masuri ii ajuta pecomandanti sa-si protejeze forta fata de cercetarea inamicului si sunt utilizate pe toata perioada duceriioperatiilor. Ele sunt in mare parte masuri pasive, dar trebuie sa fie combinate cu masuri active, cumsunt siretenia, viclenia si inselaciunea. La nivel operativ, apararea antiaeriana si antiracheta, aparareabazelor aeriene si a zonelor de cazare a fortelor proprii sunt activitatile importante asociate cu protectiafortelor.

    A doua componenta a protectiei contribuie la mentinerea sanatatii soldatului si al moralului delupta. Ea cuprinde ingrijirea echipamentului, asigurarea proviziilor si ferirea acestora de pierderi saudaune. Comandantii de la nivel tactic se ingrijesc de principalele cerinte de sanatate ale soldatilor lor siimpiedica expunerea lor inutila la conditii grele. Ei iau in consideratie binele, starea morala si starea despirit a soldatilor atunci cnd realizeaza coeziunea in unitati, controleaza intretinerea preventiva sirepararea rapida a echipamentului. Comandantii, la nivel operativ se asigura de existenta sistemelorpentru servicii medicale, revenirea rapida a ranitilor la indatoriri si medicina preventiva. Ei asigurasisteme eficiente pentru intretinerea, evacuarea si inlocuirea rapida sau repararea mijloacelor.

    A treia componenta a protectiei, siguranta, face parte din toate operatiile de lupta si alte operatii.Comandantii de la toate nivelele ar trebui sa accepte siguranta ca principal element in tot ceea ce fac.Operatiile sustinute cu ritm rapid pot pune soldatii in situatii riscante. O comanda puternica si un inaltnivel de disciplina si instruire diminueaza aceste riscuri. Procedurile sigure reprezinta o maestrie, unprodus al standardelor si pregatirii impuse. Masurile de siguranta luate in pregatirea, planificarea sidesfasurarea operatiilor este esentiala pentru actiunile de lupta reusite si pentru mentinerea puterii delucru.

    A patra componenta a protectiei o reprezinta evitarea fratricidului (uciderea neintentionata sauranirea personalului propriu). Puterea si raza distructiva a armelor moderne cuplate cu marea intensitatesi ritmul rapid de pe cmpul de lupta maresc posibilitatea fratricidului. Comandantii trebuie sa fieconstienti de acele manevre tactice, de conditiile de teren si vreme care sporesc probabilitateafratricidului si sa ia masuri pentru a reduce acele posibilitati (exercitnd un control pozitiv asuprafocului, momentului deplasarii trupelor si utilizarii de procedee bine stabilite). Acestia cauta sadiminueze probabilitatea fratricidului care ar scadea indrazneala si curajul in lupta.

    Comanda reprezinta elementul dinamic cel mai important al puterii de lupta si se realizeaza decadre competente si indraznete.

    Conducatorii inspira soldatilor vointa de a invinge, asigura scopul, directia si motivatia in lupta sidecid cum se utilizeaza manevra, puterea de foc si protectia, asigurndu-se ca aceste elemente suntfolosite efectiv impotriva inamicului. Astfel, nici o insarcinare din timp de pace nu este mai importantapentru conducatori dect studiul profesiunilor, intelegnd dimensiunea umana a conducerii, devenindexperti din punct de vedere tactic si pregatindu-se pentru razboi. Ei inteleg mai bine efectele lupteiasupra soldatilor, unitatilor si conducatorilor. Studierea regulata a doctrinei, teoriei si istoriei militare,

  • precum si a biografiilor conducatorilor militari este nepretuita. Acestia sunt alesi pentru sarcinile lordatorita caracterului moral, dorintei ferme si priceperii profesionale.

    Competenta profesionala, personalitatea si vointa unor comandanti puternici reprezinta o partesemnificativa a puterii de lupta a oricarei unitati. Daca cerintele privind conducerea difera in functie demarime si tipul unitatii toti conducatorii trebuie sa demonstreze trasaturi pozitive de caracter sicomportament. Conducatorii sunt in primul rnd soldati si ei trebuie sa-si cunoasca si sa-si inteleagasubordonatii. Ei trebuie sa actioneze cu mult curaj si convingere in lupta si sa construiasca increderea simunca in echipa. In desfasurarea operatiilor ei stiu unde sa se afle pentru a lua decizii sau a influentaactiunea prin prezenta personala.

    Conducatorii pregatiti si militarii credinciosi cauzei pot spori forta in desfasurarea luptei. Atuncicnd fortele sunt relativ egale, calitatile morale ale soldatilor si conducatorilor - simtul datoriei, curajul,loialitatea si disciplina combinate cu vigoare si pricepere -constituie elementul decisiv.

    Odata cu angajarea fortelor, puterea de lupta superioara deriva din curajul si competentasoldatilor, din pregatirea lor deosebita din posibilitatile oferite de armamentul, tehnica de lupta siechipamentul din dotare, prin soliditatea doctrinei de arme intrunite si mai presus de orice, din calitateaconducatorilor militari.

    O varietate de functii ajuta comandantul sa faureasca si sa mentina puterea de lupta. Comandantiiintegreaza si coordoneaza aceste functii pentru a sincroniza efectele luptei in timp, spatiu si scop.

    In conceptia occidentala functiile luptei sunt: informatiile, manevra, sprijinul de foc,apararea antiaeriana, mobilitatea si capacitatea de supravietuire, serviciile, comanda luptei [5].

    Pentru a sincroniza fortele si efectele pe cmpul de lupta, conducatorii militari din cadrul fortelorterestre studiaza operatii vaste, complexe in privinta sistemelor functionale existente la fiecare nivel alrazboiului. La nivel de lupta, de exemplu, permite o exprimare cuprinzatoare intr-o maniera directacare faciliteaza integrarea coordonarea, pregatirea si executarea unor actiuni reusite de arme intrunite.Sistemele care actioneaza in cmpurile de lupta au alte implicatii la nivel tactic dect la celelalteniveluri ale razboiului.

    2.VIZIUNEA EUROPEANA ASUPRA ASPECTULUI TEHNIC AL MANEVREIAceasta intrebare CARE ESTE VIITORUL, ROATA SAU SENILA? a fost pusa in nenumarate

    publicatii si in multe studii tehnice si tactice. Ea este pusa din nou in conditiile modificarii tipurilor deamenintari internationale, corelat cu noua organizare a fortelor armate, in lumina misiunilor nationale siinternationale din care decurg cerintele pentru inzestrare si dotare.

    Acest capitol nu vrea in nici un caz sa reia toate detaliile tehnice care au mai fost prezentate cualte ocazii, ci vrea sa arate de ce, in conditiile bugetului militar redus si a multitudinii de oferte pe piatainternationala, este mai rational sa se introduca in inzestrare transportoare blindate pe roti.

    Criteriile analizate de expertii europeni au fost [1]: sfrsitul apararii zonale impune mai multa mobilitate; situatia pe cmpul de lupta (misiuni de lupta sau misiuni de insotire); blindajul, armamentul, munitia (masa totala), spatiul interior (echipaj, volum, echipamente

    suplimentare); cerinte actuale (viteza si mobilitate in teren, protectie impotriva schijelor); pata.In acest mod, se poate defini un autovehicul standard care sa se limiteze la cea mai economica

    structura tehnica, sa corespunda insa tuturor cerintelor de eficacitate, mobilitate, protectie, organizareinterioara si care, pe lnga posibilitatea de a fi produs in numar mare, sa aiba si un pret scazut. Trebuieremarcat faptul ca cerintele expuse mai sus sunt doar cu titlul de exemplu si nu epuizeaza nici pedeparte lunga lista de cerinte impuse de un caiet de sarcini.

    Piata autovehiculelor blindate pe roti ofera autovehicule cu turela sau de transport, avnd formularotilor cuprinsa in limitele 4x2 si 8x8. Datorita dotarii specializate, este preferabil sa se excluda din

  • oferta autovehiculele cu turela. Transportoarele, in afara de transportul desantului, pot fi amenajate sica purtatoare de rachete dirijate, autovehicule de cercetare, autovehicule de asigurare (autosanitare,masini de aprovizionare de lupta, autovehicule de evacuare), puncte de comanda, autovehicule desprijin.

    Pentru ca aceste autovehicule blindate pe roti, clasificate cu termenul generic de transportoare sapoata insoti autovehicule blindate de lupta pe senile, trebuie sa aiba o formula a rotilor care sa permitadeplasarea in teren. In acest scop trebuie avuta in vedere o eficienta economica, renuntndu-se lavariantele extreme.

    Formula 6x6 realizeaza un compromis convenabil intre complexitatea tehnica si capacitatea dedeplasare in teren, pe de o parte, si capacitatea de transport pe de alta parte. Daca se are in vedere si oraza de viraj mai mica si posibilitatea de deplasare in cazul unor defectiuni la echipamentul de rulare,este preferabil ca autovehiculul sa aiba doua punti directoare. Autovehicule blindate pe roti care sacorespunda acestor cerinte se gasesc in numar mare att in productia de serie ct si in faza de prototip,gata a fi lansat in productie.

    Cele trei variante nationale ale GTK in cazul consortiului GTK [2]

    Tara

    pro

    duca

    toar

    e

    Fran

    ta

    Fran

    ta

    Ger

    man

    ia

    Elve

    tia

    Aus

    tria

    Ital

    ia

    Finl

    anda

    ModelulPANHARDVCR

    VAB FUCHS PIRANHAPANDUR PUMA SISU

  • Formula rotilor 6x6 6x6 6x6 6x6 6x6 6x6 6x6Masa gata delupta (kg) 7.900 14.200 17.000 10.500 13.000 7.500 15.500

    Echipajul(membri) 3+9 2+10 2+10 2+10 2+10 1+8 2+10

    Lungimea (m) 4,87 5,98 6,80 5,97 5,69 5,00 7,37Latimea (m) 2,50 2,49 2,98 2,50 2,50 2,30 2,90Inaltimea cutieiblindate (m) 2,13 2,06 2,48 1,85 1,81 1,70 2,30

    Ampatamentul(m) 1,66+1,42 1,50+1,50 1,75+2,05 2,04+1,04 1,53+1,53 1,45+1,45 ?+?

    Garda la sol(m) 0,37 0,40 0,40 0,50 0,42 0,38 0,40

    Viteza maxima:- pe sosea(km/h) 90 92 105 100 105 ? 100

    - pe apa (km/h) 4 ? 10,5 10,5 - ? 10

    Motor:tipul/nr.cilindri

    cubenzina/6

    diesel/6 diesel/V8diesel/V6 diesel/6 diesel/4 diesel/6

    Puterea(kW/CP) 107/145 162/220 235/320 221/300 155/210 132/180 173/236

    Avantaje si dezavantaje fata de autovehicule pe senile [1]

    1. AVANTAJE- Viteza: Vitezele atinse sunt cu 30%-50% mai mari pe sosea dect la cele cu senile.- Zgomotul: in timp ce autovehiculele pe senile, in ciuda unor solutii tehnice noi, isi tradeaza

    prezenta, in special noaptea, datorita unui nivel de zgomot ridicat, autovehiculele pe roti pot reducefoarte mult amprenta sonora.

    - Raza de actiune: ca urmare a unei rezistente mai mici la inaintare si a greutatii mai reduse asasiului, se pot utiliza motoare cu puteri mai mici dect la autovehiculele cu senile, ceea ce conduceimplicit la un consum mai mic de carburant care asigura, la acelasi plin de carburant, o raza de actiunede 1,5-2 ori mai mare.

    - Disponibilitatea: ca urmare a unei uzuri mai reduse a echipamentului de rulare, in generaltimpul mediu de buna functionare intre doua defectiuni este mai lung, ceea ce, pe de o parte simplificamasurile logistice si, pe de alta parte, micsoreaza costurile de exploatare.

    - Posibilitatea de deplasare in caz de avarie: la autovehiculele blindate pe roti cu tractiuneintegrala si cu cel putin doua punti directoare deplasarea in caz de avarie dupa explozia unei mine saulovirea si avarierea unei punti motoare este mult mai usor de realizat dect in cazul autovehiculelor pesenile. In general, avarierea senilei duce la imobilizarea autovehiculului.

    - Deteriorarea drumurilor: autovehiculele pe roti practic nu deterioreaza drumurile. Inperioadele de iarna si in zilele foarte calde de vara, cnd se inmoaie asfaltul, autovehiculele pe senile

  • produc stricaciuni mari acoperirilor asfaltice, ceea ce duce la costuri enorme pentru executareaexercitiilor pe timp de pace.

    - Zapada si polei: datorita presiunii specifice mai mari si a modului de executare a virajelor,autovehiculele pe roti sunt mai usor manevrabile dect cele pe senile.

    - Costuri mai mici: cercetari stiintifice intreprinse de militari si discutii cu reprezentantii fortelorarmate din alte tari au pus in evidenta o tendinta generala de realizare de economii in procurarea siexploatarea tehnicii. S-a constatat ca, la procurare, un autovehicul pe senile este de doua la trei ori maiscump, in timp ce cheltuielile de exploatare ale acestuia sunt de trei la sase ori mai mari dect in cazulunuia pe roti. Calculele efectuate de responsabili cu inzestrarea din fortele armate au aratat ca fondurilealocate pentru inlocuirea blindatelor usoare pe senile, mai vechi, sunt suficiente doar pentru procurareade autovehicule blindate pe roti, putndu-se astfel reduce simtitor si cheltuielile de exploatare.

    2. DEZAVANTAJEFata de autovehiculele blindate pe senile, cele pe roti prezinta urmatoarele dezavantaje:

    Capacitatea de deplasare in terenCriteriile dupa care se apreciaza capacitatea de deplasare in teren sunt urmatoarele:- latimea maxima a santului traversat;- adncimea maxima a vadului trecut;- unghiul de panta urcata;- inaltimea maxima a banchetei traversate;- raza de viraj;- presiunea specifica pe sol.In cazul autovehiculelor blindate pe roti, valorile se incadreaza in limite cu 30%-50% mai scazute

    dect la cele pe senile. Deoarece conditiile geografice ale Europei mijlocii, prin preponderentaterenurilor cultivabile pe circa 90% din posibilele teatre de operatii, nu impun o capacitate deosebit demare de deplasare in teren, caracteristica autovehiculelor blindate pe senile, acestea vor fi utilizate doarin situatii extreme, in teren framntat si greu accesibil. Prin existenta instalatiilor de reglare din mers apresiunii in pneuri se poate realiza si la autovehiculele pe roti o ameliorare a capacitatii de deplasare interen.

    Masa totala si spatiul pentru transportul sarcinii utileDatorita sarcinii maxime admisibile pe osie, la autovehiculele blindate pe roti greutatea maxima

    ramne limitata la circa 4 t la autovehiculele cu doua punti, la 15 t la cele cu trei punti si la 25 t la celecu patru punti. Drept urmare apar limitari ale posibilitatilor de instalare a unor tunuri cu presiuni mari side intarirea blindajului, in special la autovehiculele cu un numar mic de punti. In cazul in caremisiunile de indeplinit impun o crestere a greutatii peste limita de 30 t, este preferabila utilizarea unuiautovehicul pe senile.

    Tinnd seama de elementele de organizare a autovehiculelor si de domeniile de folosire, caautovehicule de conducere, sprijin si aprovizionare de lupta, care permit incadrarea in clasa de 15 t si,numai in cazuri speciale, in clasa de 30 t, se pare ca este adecvata realizarea unei familii deautovehicule blindate pe roti si patru punti, care pot indeplini toate misiunile, cu toate dezavantajele pecare solutia le implica.

    Note bibliografice:

  • [1] WENDY, K. De ce autovehicule blindate pe roti?, In: Truppendienst, Austria, nr. 3, 1993,p.218-223, 15 fig., 1 tab

    [2] STREUBEL, P. Proiectul: transportor blindat/vehicul blindat multifunctional/M.L.I.). In:Wehrtechnik, RFG, an 29, nr.11, nov. 1997, p.23-24, 26, 6 fig., 2 tab. Prezentarea proiectuluigermano-anglo-francez Transportor blindat/Autovehicul blindat multifunctional/M.L.I.,GTK/MRAV/VBCI (Gepanzertes Transport Kraftfahrzeug/Multi Role Armoured Vechicle/VehiculeBlind de Combat d'Infanterie)

    [3] Mr. DUMITRU DANIEL, Puterea de lupta element de baza al procesului decizional alNATO, Bucuresti 2000

    [4] F.M. 100-5, Operatiile Fortelor Terestre, traducere[5] Standard militar operational 50014, Doctrina tactica o fortelor operationale in operatii

    multinationale, Bucuresti 2000