Finanţe Publice – Seminar 1

1.1 Componenţa notei: 20% din nota finală seminar: 10% prezenţe şi activitate (minim 5 prezenţe, 0.1 punct per prezenţă) 10% test.

1.2 Bibliografia:

1. Adrian Inceu şi colab., Finanţe şi bugete publice,Ediţia a 3-a, Editura Accent, 2009.

2. Văcărel I., Bistriceanu G., Anghelache G., Bodnar M., Bercea F., Mosteanu T., Georgescu F. (2007), Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

3. T. Moşteanu şi colectiv, „Finanţe Publice, Sinteze şi aplicaţii practice teoretice”, Editura Universitară, Bucureşti, 2005

4. Constantin Tulai, FINANŢELE PUBLICE ŞI FISCALITATEA, Edit. „Casa Cărţii de Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2003

5. Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş – DREPTUL FINANŢELOR PUBLICE, vol.I - Drept financiar, Ed. Sfera juridică, Cluj- Napoca, 2006

6. Stiglitz, Joseph, E. (2000), Economics of the Public Sector, 3rd Edition, Editura Norton & Co., New York;

7. Harvey R. (2002), Public Finance, Editura McGraw Hill, New York; 8. Pigou, A.C. (1947), A study in public finance, MacMillan, London;9. Muzellec, R. (1993) Finances Publiques, Editura Dalloz, Paris;10. Codul Fiscal 11. Ziarul Financiar12. Revista Capital13. alte surse.

1.3. Aspecte generale

Termenul „finanţe” îşi are originea în limba latină, în expresii cum ar fi „financio”, „financias” şi are sensul de operaţii băneşti, plată în bani.Termenul „finance” din limba franceza sau engleză desemnează un venit al statului iar pluralul se referă la veniturile statului, la întreg patrimoniul statului.

Finanţele au legătură cu banii dar nu sunt bani, pur şi simplu au legătură cu statul, sunt banii statului.Primele elemente de finanţe au fost impozitele şi dările în bani. Factorii care au determinat apariţia finanţelor au fost:

existenţa statului ( pentru a-şi îndeplini funcţiile acesta are nevoie de resurse)şi existenţa banilor.

Statul pretinde supuşilor să contribuie la formarea resurselor sale prin plata de impozite, încă din perioada descompunerii gentilice când apare statul sclavagist. Când activităţile statului s-au amplificat, resursele de care a avut acesta nevoie au crescut şi au devenit astfel necesare şi s-au generalizat veniturile sub formă bănească iar visteria statului s-a separat de cămara domnitorului. Acesta este în istorie momentul în care elementele de finanţe existente până atunci se transformă în elemente de finanţe propriu-zise.

1

Cu timpul noţiunea de finanţele statului este înlocuită de noţiunea de finanţe publice datorită faptului că statul începe să cheltuie o parte din resursele sale pentru finantarea unor acţiuni publice respectiv bunuri publice, adică cele ce sunt destinate consumului comun, oferite de stat oamenilor în schimbul taxelor şi impozitelor.

Finanţele publice funcţionează concomitent cu finanţele private. Se diferenţează unele de altele prin: obiectivele urmărite; mijloacele utilizate; condiţiile de acţiune.

Obiectivele urmărite:Finanţele publice: suport financiar pentru susţinerea acţiunilor publice, vizează interesul general;Finanţele private: capital necesar susţinerii afacerilor private; vizează obţinerea şi maximizarea profitului.

Mijloacele utilizate: statul acţionează prin constrângere iar persoanele private nu apelează la aceasta.Condiţiile de acţiune: statul cheltuieşte mai mult decât îi permit veniturile, putând să îşi menţină o anumită perioadă un deficit rezonabil, în timp ce persoanele private nu pot supravieţui multă vreme cu un buget deficitar.

Deoarece atât în activitatea statului cât şi în cea a întreprinzătorilor privaţi uneori cheltuielile depăşesc veniturile se apelează la împrumuturi sau în cazul statului apare şi emisiunea bănească. Deci apar două noi elemente în cadrul finanţelor: creditul şi piaţa financiară.

Mai mult decât atât, în timp fenomenul financiar şi-a sporit complexitatea şi a depăşit de multă vreme în manifestările sale graniţele unei ţări. Astfel, au apărut finanţele internaţionale.

Ce sunt deci finanţele? Acestea reprezintă operaţiile băneşti ce intervin între participanţii la formarea şi repartizarea fondurilor băneşti destinate susţinerii acţiunilor publice şi private.

2