Printre luminile orasului ce te orbesc pe timp de noapte, uneori daca esti antent si amator de senzatii tari poti observa parti ale Bucurestiului despre care se vorbeste, insa destul de rar. Parcurgi drumul de la Universitate spre Romana pe jos, pe trotoarul din dreapta, mereu aglomerat si pentru un motiv absolute necunoscut mult mai stramt decat cel de vis--vis, sit e lasi mai intai cuprins de luminile electrice, orbitoare care te fura si te fac sa te simti ca intr-un film hollywoodian contemporan. Pentru cateva minute te simti imputernicit, bogat din punct de vedere material si evident uiti ca spiritual te golesti incet incet, strop cu strop. Deodata esti starul unui film vestit-de fapt obscure daca esti putin atent- si totul pare posibil; te astepti ca in curand sa te lovesti de sansa vietii , ca viata ta sa ia o intorsatura radicala, de 180 de grade si sa te trezesti fara effort in taramul tuturor promisiunilor. Cu cat inaintezi insa, observe in fata ta o dama inalta, eleganta, cu fata acoperita de un val negru. Ea nu se confunda cu restul multimii care e doar acolo intr-o culoare rece , contrastanta cu tine, acoperit de o culoare calda, radianta. Aceasta dama te face sa te simti deodata mai putin important, iar cand se apropie de tine te opreste, isi da jos una din manusile albe si te plezneste atat de tare incat te dor pana si maruntaiele. Fata iti arde, iar tu esti buimac. De fapt acea dama, e realitatea. Te izbeste cand iti e lumea maid raga si iti intoarce brutal privirea spre cei mai nefericiti incercand sa iti aminteasca de faptul ca nu esti tu personajul principal al lumii. Cu totii suntem. Tu, eu, oricare din noi joaca un rol important si a crede ca suntem atat de speciali , incat universul este al nostrum este o sfidare. Chiar si copilul acela amarat care plange in bratele sora-sii langa tomberon este un personaj principal, la fel de important ca si tine. Spre el ti-a intors dama aceea privirea, iar acum fata rosie arzanda iti e racorita de lacrimile ce iti curg siroaie pe obraji, amintindu-ti ca ti s-a oferit un rol mai usor, mai comod si ca desi personaj principal, pentru realitate ai mai putine replici. Te intalnesti mai rar cu dansa. Ca sa ma intelegi mai bine voi explica altfel. Esti un actor ce mai putin traieste spectacolul si mai mult se alatura spectatorilor, aplaudandu-I pe cei ce au de aface cu emotiile evenimentului in fiecare sencunda. Tu esti slabit din cand in cand de privirile insitente ale publicului, TU esti judecat mai putin. Tu ai parte de intimitate. Ei , saracii de ei, nu au parte de aceasta intimitate din partea damei pe care respectuos o vom numiREALITATE.