Sculptura baroca

Stilul baroc, dominant in secolele 17 si 18, este caracterizat in special de monumentalitate si decorațiuni încărcate, uneori exagerate. In sculptura sunt des întâlnite compozițiile dramatice, cu multe personaje privite din diferite unghiuri. Cel mai important sculptor al acestei perioade a fost Gian Lorenzo Bernini(1598-1640). Cele mai importante opere ale sale sunt:

Extazul Sfintei Tereza - este o sculptura din marmura situata in biserica Santa Maria della Vittoria din Roma, care înfățișează contactul dintre spațiul ceresc si cel pământesc.

David - spre deosebire de opera lui Michellangelo, această sculptura îl surprinde pe David in timpul aruncării pietrei, acest fapt demonstrând încă o dată dinamismul ce caracterizează stilul baroc.

Enea, Anchise si Ascanio- sculptura îl înfățișează pe erou scăpând împreună cu tatăl și fiul său din Troia cucerită, în fuga lor spre Italia.

Busturile cardinalului Scipione Borghese - cele doua busturi din marmură ale cardinalului, fiul papei Paul al V-lea, sunt identice fiind expuse la Galeria Borghese din Roma.

În arhitectură, stilul baroc este caracterizat de clădiri cu fațade încărcate, fastuoase, ce prezintă numeroase basoreliefuri si ornamente. Câteva exemple sunt Palatul Versailles , Domul din Catania sau Catedrala Santiago de Compostela. De asemenea, Fantana Trevi poate fi la rândul ei considerată o operă barocă.