Sculptura gotică

Sculptura gotică s-a născut în Franţa în 1144 odată cu renovarea abaţiei Saint-Denis la iniţiativa Abatelui Suger şi s-a răspândit în Europa devenind, în secolul al XIII-lea un stil internaţional care înlocuia stilul romanic.

Adjectivul "gotic" este inventat de umanistii renasterii italiene, desemnand cultura care s-a dezvoltat in occident intre secolele XII si XVI.

Pentru gotici, elanul gotic ramine acesta:

"Dumnezeu este lumina.” Arta gotica este profund legata de aparitia oraselor, spre deosebire de arta romanica, ce ramine o arta mai mult rurala. Municipalitatile construiesc edificii religioase in mijlocul oraselor; catedralele, din ce in ce mai inalte, reflecta orgoliul fiecarui oras.

Sculptura gotică pe faţadele bisericilor este reprezentată de statui-coloane imaginând siluete de regi si profeţi cu aspect imobil, feţe austere, trupuri fără şolduri şi umeri. La începutul secolului XIII, sculptura se animă, figurile sunt juvenile, vestimentele au falduri ample.

Catedrala din Magdeburg(Germania)

Catedrala Salisbury(Anglia)

Richard Poore

Notre-Dame Paris(Franţa)

Portalul vestic al catedralei Chartres (1145)

În România stilul gotic a pătruns către mijlocul secolului XIII. Oraşele din Transilvania s-au dezvoltat în acel timp şi în arhitectura religioasă s-a impus acest stil

Sculptura de la Biserica

Neagră(Braşov)---

Prezentarea a fost realizată dePăcurar Andreea Gabriela

Clasa a IX-SN1C.N.B