1

Restaurarea și consolidarea Conacului “Pană Filipescu”

Justificarea potenţialului turistic al obiectivului de patrimoniu

Dezvoltarea turismului este foarte importantă pentru creşterea economică, având implicaţii atât în dezvoltarea judeţului cât şi la nivel naţional. Judeţul Prahova recunoaşte importanţa turismului, domeniu stabilit ca fiind una din priorităţile Planului de dezvoltare al judeţului pentru perioada 2007 – 2013.

Această prioritate este susţinută şi de faptul că judeţul Prahova are un real potenţial turistic, inclusiv potenţial turistic cultural. În această categorie a resurselor şi obiectivelor turistice sunt incluse obiectivele cultural - antropice (biserici, biserici - fortificate, cetăţi, castele, complexe arhitectonice urbane) precum şi cele care se leagă de cultura materială şi spirituală din mediul rural (obiceiuri, tradiţii, etc.). Judeţul Prahova se înscrie în rândul judeţelor cu un număr mare de monumente înscrise în Lista Monumentelor Istorice, întocmită de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar conacul Pană Filipescu face parte din Grupa A, adică monumente istorice de valoare naţională şi universală.

2

Conacul Pană Filipescu trebuie restaurat şi consolidat, întrucât face parte din monumetele de arhitectură ce aparţin stilului brâncovenesc şi care, din fericire, mai este astăzi în picioare. În plus, localitatea Filipeştii de Târg reprezintă punctul de început al unui proiect de anvergură la nivelul judeţului, „Drumul voievozilor”, proiect ce susţine o campanie de (re)cunoaşere a istoriei acestor ţinuturi. Depăşind graniţa judeţului Prahova, ieşind prin Filipeştii de Târg către Târgovişte, traseul urmează şi pe teritotiul judeţului Dâmboviţa cele mai importante zone unde au fost făcute descoperiri arheologice şi există monumente arhitecturale de interes naţional.

Descrierea si unicitatea obiectivului de patrimoniu1

Lăsate moştenire de către marile familii boiereşti române, conacele şi palatele şi casele boiereşti sunt astăzi, în cea mai mare parte, doar amintiri,. Dacă la acele vremuri ele îşi deschideau porţile să intre trăsuri, acum zac ruinate, aşteptând mila autorităţilor locale, care de cele mai multe ori nu au ca prioritate monumentele ce fac parte din patrimoniul cultural naţional şi care sunt pe teritoriul localităţii pe care le administrează.

În zona de nord a localităţii Filipeştii de Târg, se poate vedea Conacul Filipescu, edificiu declarat monument de arhitectura laică de interes naţional (Grupa A). Obiectivul este prins in Lista Monumentelor Istorice a judeţului Prahova sub denumirea “Conacul Pană Filipescu” şi poate fi găsit în listă la nr.549, având codul PH-II-m-A-16489.01.

Mai este cunoscut şi sub denumirea de „Curtea boierească a lui Pană Filipescu” şi este localizat în judeţul Prahova, în localitatea Filipeştii de Târg, localitate sediu de comuna, la numărul 682.

Moşia a aparţinut Filipeştilor până după primul război mondial, când a fost vândută Cantacuzinilor, ce au fost ulterior expropriaţi de comunişti. Mai precis, la mijlocul sec. al XIX-lea, casele si moşia erau în stăpânirea lui Constantin I. Filipescu şi a fraţilor săi. Unul din descendenţi a vândut moşia unui membru al familiei Cantacuzinilor.

Din această cauză, atenţia cercetătorilor din literatura de specialitate, a fost indreptata o bună bucată de vreme în altă parte, printre motive fiind si acela că la numai câteva sute de metri depărtare se mai află încă ruinele unui palat al familiei Cantacuzinilor (Ruinele Palatului Cantacuzino).

Până în acest moment, când Consiliul Judeţean Prahova, în calitate de proprietar al conacului şi prin grija Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, în calitate de administrator al acestuia, doresc să-i reînvie strălucirea de odinioară. Se urmăreşte ca prin lucrările de restaurare şi consolidare care se vor face să se recupereze întreg repertoriul de finisaje şi decoraţii, redându-se în acest fel edificiului valoarea arhitecturala originală.

Pentru a evidenţia necesitatea restaurării acestui conac, trebuie mentionate câteva date

importante ce se referă la istoria clădirii precum şi un istoric al studiilor şi lucrărilor efectuate până în prezent.

Conacul “Pana Filipescu” este un monument de arhitectură ridicat la mijlocul sec. al XVII-lea (1650), de către marele logofăt Pană Filipescu, soţul Mariei Cantacuzino (fiica cea mare a postelnicului Constantin Cantacuzino. Construit în stil tradiţional, cu foişor şi coloane, cu parter înalt şi beciuri cu uşi largi, se încadrează perfect în arhitectura epocii, o arhitectură ce se caracterizează prin apariţia stilului brâncovenesc, primul stil arhitectural românesc original. Pentru a intelege unicitatea acestui obiectiv trebuie insă să evidenţiem importanţa lui in contextul secolelor respective.

1 Surse: www.cjph.ro; ro.wikipedia.org; Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova

3

Conacul Pană Filipescu (an 2009) Ce este de fapt acest „stil brâncovenesc”? Denumirea de „stil brâncovenesc” sau de „artă brâncovenească” caracterizează în

istoriografia română de artă arhitectura şi artele plastice în Ţara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influenţat în mod hotărâtor evoluţiile de mai târziu, termenul se foloseşte prin extensie şi pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordaţi, până către 1730.

Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renaşterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raţionaliste, dar exuberanţa lui decorativă permite şi folosirea termenului de Baroc brâncovenesc.

Mişcarea cărturărească care ia fiinţă în Moldova secolului al XVII-lea, influenţată prin intermediu polonez de umanismul european, este una din premizele apariţiei stilului brâncovenesc, caracterizat prin recepţia barocului apusean şi programe artistice unitare.

Bazele înfloririi din epoca brâncovenească au fost puse în timpul celor două decenii de domnie ale lui Matei Basarab (1632-1654), care asigurase Ţării Româneşti o anumită stabilitate politică şi favorizase dezvoltarea artelor. Printre cele mai importante edificii ale epocii lui Matei Basarab in judetul Prahova se numără şi ansamblul monastic Brebu (1640-1650), ctitorie care continuă evoluţia arhitecturii munteneşti prin preluări ale formelor gotice moldoveneşti], fără a depăşi însă un orizont provincial.

În perioada care a urmat s-a dezvoltat mai ales arhitectura conacelor boiereşti. Această evoluţie a corespuns acumulării puterii în mâinile marii boierimi în al treilea sfert al secolului al XVII-lea, în detrimentul urmaşilor lui Matei Basarab. Conace precum cele de la Dobreni, Mironeşti din Gostinari (jud. Ilfov), Goleşti (jud. Argeş), Filipeşti, Măgureni (jud. Prahova) concepute după modelul reşedinţelor princiare din Constantinopol, vor crea o paradigmă a edificiului reprezentativ muntenesc, caracterizată atât printr-o înaltă calitate a materialelor şi prelucrării cât şi prin situarea pitorească, în mijlocul unor parcuri şi în apropierea râurilor şi heleşteelor. Cea din urmă caracteristică va influenţa dezvoltarea ulterioară a arcadelor şi pridvoarelor ca elemente ale deschiderii spre natură.

4

Exemplul cel mai grăitor pentru această deschidere este cel al marelui cărturar Constantin Cantacuzino, format la şcolile din Constantinopol şi Padova, care ajunsese să joace un rol central în politica Ţării Româneşti din ultimul sfert al secolului al XVII-lea. Acea perioadă tulbure, caracterizată de ascensiunea Cantacuzinilor şi a altor familii boiereşti, înlesnise răspândirea idealului umanist în cultură, promovat tocmai de aceşti "oameni noi". Elitele politice îşi manifestă mai puternic interesul pentru arta apuseană şi sunt la rândul lor descoperite de portretiştii italieni şi flamanzi. Gravori specializaţi în portretistică îi consacraseră deja lui Mihai Viteazul ca principe de rang european mai multe portrete. În acelaşi timp, se produce o reevaluare a statutului artistului, meşterii autohtoni ies pentru prima oară din anonimat.

După urcarea pe tron a liniei familiei Cantacuzino edificiul reprezentativ a continuat să fie palatul. Domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu s-au remarcat însă şi prin numeroase ctitorii de biserici şi mănăstiri. Iniţial arhitectura sacrală s-a orientat după modelul dat de biserica Mănăstirii Dealu, având drept caracteristici planul triconc şi sistemul decorării faţadelor cu arcaturi. Deja acel edificiu de la începutul secolului al XVI-lea denotă predilecţia pentru siluete elansate care va caracteriza apoi arta brâncovenească. Gustul mai rafinat al epocii a dus la înlocuirea treptată a stâlpilor voluminoşi de cărămidă cu elegante colonade de piatră. În timpul domniei lui Brâncoveanu activitatea de construcţie s-a intensificat (patronatul domnitorului nu s-a limitat doar la Ţara Românească, daniile sale au fost destinate şi Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, unor biserici din Ierusalim, Liban, Epir şi mănăstirilor de pe Muntele Athos).

Asadar, intre 1678 şi 1725 în arta romanească se concretizează un stil aparte si anume "stilul brancovenesc" dupa numele domnitorului român Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Aceasta perioada a artei românesti este un ultim moment de sinteza si înflorire a artei postbizantine într-o epoca in care arta balcanica era inca fidela traditiei ortodoxe. În secolul al XVIII-lea, stilul brancovenesc a devenit stil national si s-a raspandit in toata Tara Romaneasca ajungand pana in Transilvania.

Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foişoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul faţadelor. Sistemul tradiţional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor şi a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influenţa barocă (acantul, strugurii, floarea soarelui). Proporţiile devin mai zvelte şi mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât şi spaţiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decoraţia din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental.

Pridvorul deschis se generalizeaza catre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui urmator, fiind unul din elementele specifice stilului brâncovenesc.

Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta şi anexele gospodăreşti sunt îndeobşte situate pe latura opusă reşedinţei, care este organizată pe două niveluri, deasupra unor pivniţe înalte. Soclul clădirilor include de obicei şi parterul. Palatele au pe latura dinspre curte un foişor cu scară, pe latura dinspre lac o loggie. Dotate cu aducţii de apă, cu băi şi grupuri sanitare, reşedinţele domneşti ofereau un comfort nemaiîntâlnit până atunci:

Reşedinţa de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu în Potlogi (1698) , Dâmboviţa Palatul Mogoşoaia (1702) în Bucureşti Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708), în Bucureşti.

5

Palatul Potlogi, Dâmboviţa

Palatul Mogoşoaia, Bucureşti Mogoşoaia şi Potlogi sunt singurele palate brancoveneşti rămase încă în picioare

Sculptura este precum în perioada medievală subordonată arhitecturii, de care se leagă organic. Sculptura decorativ-monumentală acoperă dens ancadramentele uşilor şi ferestrelor, precum şi coloanele. Ea este supusă unei puternice influenţe baroce, care duce la dominanţa motivelor vegetale compuse în vrejuri. Elementele barocului apusean sunt însă integrate organic în arta autohtonă, dinamismul excentric care caracterizează arta contrareformei lipseşte bunăoară. În epoca brâncovenească apar primele motive antropomorfe - de exemplu în ornamentica în basorelief a bisericilor bucureştene Fundenii Doamnei (1699), Colţea (1700) şi Stavropoleos (1724-1730), sau în cea a bisericii fostei mănăstiri Berca şi a bisericii fostei mănăstiri Văcăreşti.

Una din principala caracteristiăa a acestui stil este este şi tratarea peisagistică elaborată, ce cuprinde grădini şi zone cu apă, centrate pe un palat a cărui simetrie interioară este încadrată de peisajul înconjurator.

Aceste edificii – palate voievodale şi conace boiereşti, expresii materiale ale vieţii seniorilor a marilor latifundiari ai epocii, au dispărut în cea mai mare parte, azi păstrându-se doar ruinele evocatoare ale unui aspect social intrat in istorie: din palatele domneşti din Curtea de Argeş,

6

Târgovişte, Doiceşti, Bucureşti, precum şi din cele boiereşti (îndeosebi cantacuzineşti) ca cele de la Mironeşti, Mărgineni, Măgureni, Filipeştii de Târg, Dobreni, nu se mai păstrează decât fragmente de ziduri sau cel mai mult pivniţele. Putine dintre acestea mai trezesc speranta pentru restaurarea lor chiar partiala.

Din fericire, Conacul Filipescu face parte din puţinele ce au avut o soarta mai bună, în sensul că, printr-o laudabilă iniţiativă, datorată în bună parte directorului Muzeului de Istorie Judeţean Prahova, profesorul Nicolae Simache (1905-1972), precum şi în urma străduinţelor Direcţiei Monumentelor Istorice, a putut fi salvat de la o totală ruinare.

Şi peste conacul Pană Filipescu a trecut perioada comunistă, care şi-a pus amprenta prin faptul ca CAP-ul din apropiere a folosit subsolul acestuia ca depozit pentru cartofi.

Faţada de sud, dinspre intrarea în foişor Vechile descrieri ale conacului ne asigură că era ceva cu totul deosebit însă în cele 10 camere

nu a mai rămas nici o urmă a boierilor care au locuit aici: mobila, lambriurile de lemn, candelabrele, pardoseala, toate au dispărut. Se pare că el adăpostea bogata şi vestita bibliotecă a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul (fiul postelnicului), erudit, poliglot şi cărturar, cel care a renunţat la domnia Valahiei în favoarea nepotului său, Constantin Brâncoveanu. Cea mai mare parte a volumelor care alcătuiau biblioteca se află azi în colecţii particulare sau au fost pierdute.

Lucrările au demarat cu documentaţia elaborată de Institutul de Proiectare Prahova sub conducerea arhitectului Mihai Rădulescu senior, din 1971. Masiva clădire, având ziduri cu grosimea de un metru, a fost restaurată între anii 1968 -1971 de acesta, însă trecerea anilor îşi spune cuvântul, iar conacul se degradează sub ochii autorităţilor. Un raport detaliat al acestor lucrări până în 1976, este publicat de cercetătorul Ion Dumitrescu. în „Monumente Istorice şi de Artă”, Revista Muzeelor si Monumentelor Nr.2/1976, p. 71 - 75. Aici se precizează faptul că fondul monumentelor de arhitectura civilă medievală al ţarii este în general restrâns, în repertoriul monumentelor istorice ele ocupă un loc secundar şi aceasta nu fiindcă mediul social a fost inapt sau refractar unor astfel de creaţii, reprezentative pentru nivelul civilizaţiei epocii, ci din cauza unor conjuncturi istorice neprielnice păstrării acestor realizări, de cele mai multe ori remarcabile.

În acest conac, cu 20 de ani în urmă, se dorea înfiinţarea unui muzeu de artă feudală, proiect care nu s-a realizat nici până astăzi. În schimb, în parcul înconjurător îşi pasc sătenii caprele, iar copiii se joaca pe unde apucă, escaladând foişorul în stil brâncovenesc.

7

Vedere din foişor

Face parte din cladirile cu caracter civil şi, alături de palatul din Măgureni, palatul Cantacuzino

din Filipeştii de Târg şi mai tarziu castelul din Manesti, reprezinta un ansamblu de reşedinţe laice cu detalii constructive noi şi rafinate, care pun in valoare abilitatea meşterilor locali.

Conacul Pană Filipescu este o construcţie cu plan dreptunghiular, având intrarea principala pe faţada de sud, printr-un foişor. Foişorul are o formă aproape pătrată, cu opt coloane, cu baze si capiteluri, unele autentice.

8

Foişor Din foisor se intra intr-o sala mare, flancata intr-o parte si in cealalta de alte doua incaperi

mari. Încăperile corespunzătoare laturii de nord şi est sunt mai mici şi erau utilizate de membrii familiei. Sunt 10 camere, fiecăreia dintre ele i se va da o destinaţie precisă după lucrările de restaurare.

9

Sala mare a conacului Parterul este dispus peste un subsol boltit. Pe latura de sud a pivniţei se află patru sau cinci

ascunzatori (tainiţe), din care doar două au fost cercetate superficial. Incaperea este boltita semicilindric si bolta are generatoarele orizontale. In vechime pardoseala era din pamant cu trepte largi in panta, marginite cu un bustean, lucru ce permitea o rostogolire comodă a butoaielor către pivniţa mare care era pivniţa de vinuri.

10

Accesul în pivniţă Între pivniţe şi parter nu există azi comunicare. Pivniţa are intrare doar prin gârlici, iar parterul

are o intrare prin foişor şi două uşi pe faţada nordică. O uşa accede din exterior în încăperea din colţul nord – vestic al casei, iar o altă uşa intră din exterior în loggia şi de aici în casă. Nu este exclus însă ca la refacerea pardoselii parterului să se identifice o trapă sau mai multe prin care parterul sa fie legat de tainiţă şi acestea de pivniţe. Aici este nevoie de colaborarea unor arheologi.

11

Una din ascunzători, foarte puţin cercetată Un element deosebit al conacului Pană Filipescu este loggia. Mulţi leagă acest element

arhitectural de Veneţia, dar Constantinopolul pare să fie de fapt sursa de inspiraţie pentru ea. Aceasta are pe faţada nordică trei arce sprijinite pe coloane octogonale de caramida şi o uşă. Ea este un element deschis. Boltirea ei este tot pe boltă cu penetraţii. Nu are elemente din piatra sculptate.Deasupra parterului este un pod, foarte amplu. În lucrările de restaurare nu se va renunţa la coşurile de sobe care au un rol decorativ pe acoperiş, iar învelitoarea rămâne din şiţă.

Conacul este înconjurat de un parc larg, cu vedere spre heleşteu. În prezent, acesta este în administrarea Primăriei Filipestii de Târg. Practic, din vechea suprafaţă ce a aparţinut conacului, în jur de 1 ha, azi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova are în administrare 6975 mp, care nu includ şi heleşteul. Restul terenului este în administrarea Consiliului Local Filipeştii de Târg sau proprietate privată.

Curtea conacului