Scrisoare de dragoste de la Marin Preda pentru Aurora Cornu Prima scrisoare de dragoste - 1954 Dar iata ca o adiere de durere, de parere de rau, de mihnire izvoraste din inima mea. Te-am facut sa suferi (nu stiu unde, cind si de ce), dar simt ca acest lucru s-a intimplat si mi-e greu sa indur asta acum, singur, cu gindul la tine, scriindu-ti intiia mea scrisoare de dragoste. (...) Te iubesc de tot, cu parul tau, cu hainele tale verzi, cu salopeta si sandalele tale ciudate. Iubesc cingatoarea ta ascunsa, copcile, oasele trupului tau... Totul, aspiratiile tale, somnul tau... Vanitatea si cochetaria ta distilata, nelinistile tale profunde, gindul tau putin inghetat, categoric si fara ascunzisuri, atit de temut de catre amatorii de compromisuri.

Septembrie 1954 Draga Aurora, dupa ce ai plecat in seara aceea… am venit acasa ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic si eram foarte mirat de aceasta senzatie. Stiam ca te-am cunoscut, stiam ca ne-am plimbat impreuna, ca ceasuri intregi am stat fascinat de prezenta ta, ca sufletul meu a tremurat de nenumarate ori la auzul glasului tau si ca in ultima vreme tot ce era aici, marea si valurile, si rasaritul soarelui, si apusul, si portita vilei, si apele minerale, si noptile cu stele, erai tu si aceasta din prima zi si atit de mult, incit tot ce stiam, ca te-am cunoscut si m-am bucurat, toate acestea mi se pareau atit de firesti, incit plecarea ta nu putea sa strice ceea ce se realizase, plecarea ta nu insemna aproape nimic, plecarea ta nu putea sa ia dupa tine toate acestea.

7 iunie 1955 Aurora draga, iubita mea, (...) Te-am sarutat la statia de tramvai de doua ori, intocmai ca in copilarie, cind plecam la cimp infricosat de soare si beam dinainte apa multa. Dar apa bauta fara sete nu inlatura setea de mai tirziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, asa cum ma chinuie pe mine acum sarutarile luate la despartire. Ele nu tin locul dorintei chinuitoare care ma stapineste acum in amintire, de a te stringe la piept si a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte buna trupului tau drag si ochilor tai frumosi! Fii linistita si dormi. Odihneste-te si vino simbata! Eu te iubesc atat de mult...

Decembrie 1957(...) La plecarea mea de acasa am ramas cu inima nedaruita si ma simt cu durere pentru tine fiindca te iubeam asa de mult si n-am avut o clipa destinsa sa te string in brate si sa-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tineretii tale prea necoapte si, in acelasi timp, totusi prea... sa zicem, avizate, o pojghita artificiala raceste suprafata dorurilor mele pentru tine si miezul lor prea viu izbucneste apoi te miri cind si tocmai cind e prea tirziu si imi pricinuieste dureri care nu se vindeca. Acestea sint ranile mele in viata cu tine si daca ai muri sau daca m-ai parasi (ceea ce ar fi totuna) ele, asadar, nu s-ar mai vindeca si as fi un infirm...

Scrisoare de dragoste de la Victor Hugo pentru Adele Foucher

1821Iubita mea, Cand doua suflete, care se doresc unul pe celalalt, oricat de departe se aflau unul de celalalt se gasesc in sfarsit... o unire puternica si pura la fel ca sufletul insasi... incepe pe pamant si continua pentru totdeauna in ceruri. Aceasta unire este dragostea, dragostea adevarata... o religie, a carei credinta este cel iubit, a carei viata se naste din devotiune si pasiune, si pentru care cele mai mari sacrificii sint cele mai dulcii delicii.Asta este dragostea ce tu mi-o inspiri... Sufletul tau e capabil sa iubeasca cu puritatea si pasiunea ingerilor; dar poate el trebuie sa iubeasca numai un alt inger, gand care ma cutremura cu deznadejde. Al tau pentru totdeauna Victor Hugo 

15 martie 1822Dupa cele doua amiezi minunate petrecute ieri si alaltaieri, cu siguranta nu voi iesi afara deseara, ci voi sta acasa ca sa-ti compun scrisori de dragoste. Totusi, iubita mea Adele, adorabila si adorata Adele, exista ceva ce nu ti-am spus eu inca? O, Doamne! De doua zile ma intreb neicetat daca asemenea fericire nu e cumva un vis? Imi pare ca ceea ce simt nu e pamantesc. Inca nu pot sa cuprind cu mintea si inima acest paradis vesnic senin. Tu nu stii inca, Adele, prin ce-am trecut eu. Doar oare chiar si eu inteleg cu adevarat? Pentru ca am fost slab si eu imi imaginam ca sint calm; pentru ca ma pregateam pentru toate indoielile disperarii si eu imi imaginam ca sint curajos si resemnat; Ah! Lasa-ma sa ma arunc cu umilinta la picioarele tale, tie care esti atat de mareata, atat de tandra si puternica! M-am gandit ca cea mai mare dovada a devotiunii este sacrificiul vietii mele; dar tu, generoasa mea iubita, erai gata sa sacrifici pentru mine odihna ta vesnica. ... Tu ai fost privilegiata cu toate darurile naturii, tu ai atat stapanirea de sine cat si lacrimile. Oh! Adele, sa nu confuzi aceste cuvinte cu pasiunea oarba, pasiunea mea pentru tine a durat toata viata si creste cu fiecare zi. Tot sufletul meu iti apartine. Daca toata existenta mea nu ti-ar fi fost dedicata tie, armonia fiintei mele s-ar fi pierdut si probabil ca as fii murit – moartea ar fi fost inevitabila. Acestea erau gandurile mele, Adele, cand scrisoarea de dragoste care urma sa-mi aduca disperarea sau speranta a sosit. Daca ma iubesti tu stii cat de mare a fost fericirea mea. Ce stiu si eu ca tu ai simtit, nu-ti voi descrie aici. Scumpa mea Adele, de ce nu exista alt cuvant pentru aceasta traire minunata inafara de bucurie? Este oare pentru ca nu poate exista un cuvant cu suficienta forta pentru a putea exprima o asemenea fericire? Oh, acum esti a mea! In sfarsit esti a mea! Curand, in cateva luni poate, ingerul meu va dormii in bratele mele, se va trezii in bratele mele, va traii in bratele mele. Gandurile tale din orice clipa, tot trupul tau, vor fi pentru mine. Toate gandurile mele, toate clipele mele, tot trupul meu vor fi ale tale. Scumpa mea Adele! Adio ingerul meu, ingerul meu iubit! Adio! Iti voi saruta parul si voi merge la culcare. Inca sint departe de tine, dar te pot visa. Curand imi vei fi alaturi. Adio; iarta deliriul sotului tau care te imbratiseaza si te adora cat pentru doua vieti.

31 decembrie 1851 Ai fost minunata, draga mea Juliette, de-a lungul tuturor acestor zile intunecate si violente. Daca am avut nevoie de dragoste tu mi-ai adus-o, binecuvanta-ta sa fii! Cand, in locutile mele ascunse dar mereu periculoase, dupa o noapte de asteptare, auzeam cheile usii mele tremurand in mainile tale, disperarea si intunericul dispareau din jurul meu – ceea ce intra in camera mea era lumina insasi. Nu trebuie sa uitam niciodata acele teribile dar atat de dulci ore cand tu erai in bratele mele intre pauzele dintre lupte. Sa ne amintim toate trairile noastre din camera mica si intunecata, cuierele vechi, cele doua scaune, una langa alta, mancarea ce am mancat-o pe coltul mesei, puiul rece pe care l-ai adus tu, conversatia noastra dulce, ingrijorarea si nelinistea ta, devotiunea ta. Ai fost surprinsa sa ma gasesti calm si senin. Stii tu de unde vin calmul si seninatatea? De la tine.

 Scrisoare de dragoste de la Voltaire pentru Olympe Dunover

1713Sunt un prisonier aici, in numele regelui; ei imi pot lua viata dar nu si dragostea ce o nutresc pentru tine. Da, adorabila mea iubita, in noaptea asta am sa te vad, si poate va

trebuii sa-mi pun capul pe butuc pentru a o putea face. Pentru numele Domnului, nu-mi mai vorbii in felul atat de deznadajduit in care imi scrii; tu trebuie sa traiesti si sa fii

precauta; fereste-te chiar si de mama ta ca de cel mai rau dusman. De ce spun asta? Ca sa te feresti de toata lumea, nu te increde in nimeni; fi mereu vigilenta de indata ce rasare

luna; voi pleca de la hotel incognito, ia-ti un mic bagaj caci v-om fugii ca vantul la Sheveningen; Am sa iau cerneala si hartie cu mine si v-om scrie scrisori. 

Daca ma iubesti, insufla-ti curaj, si aduna-ti toata puterea si prezenta de spirit, dar nu-i da nimic de banuit mamei tale, incearca sa iei cu tine fotografiile tale si fii sigura ca

amenintarea celor mai mari torturi nu ma va oprii sa te servesc. Nu, nimic nu are forta de a ma despartii de tine; dragostea noastra este bazata pe virtute si va dura atat cat v-or dura

si vietile noastre. Adio, nu exista nimic ce n-as indraznii sa fac de dragul tau, tu meriti mult mai mult de atat. 

Adio, scumpa mea iubire!Arout (Voltaire)