- 1 -

MIHAIL DRUMEŞ

SCRISOARE DESCRISOARE DE DRAGOSTEDRAGOSTE

Editura: Jurnalul Na ionalţ2009

- 2 -

Cuprins

PARTEA ÎNTÂI ...................................................... 5 Un b iat şi o fat se întâlnesc, se iubesc şi se iauă ă .. 5

CAPITOLUL 1 ..................................................................................... 6 Elev de liceu şi student .......................................................................... 6 CAPITOLUL 2 ................................................................................... 28 Amintirile unei şcolăriţe ...................................................................... 28 CAPITOLUL 3 ................................................................................... 50 Necunoscuta ........................................................................................ 50 CAPITOLUL 4 ................................................................................... 53 O convorbire în tren ............................................................................ 53 CAPITOLUL 5 ................................................................................... 59 Cinema Fantasio .................................................................................. 59 CAPITOLUL 6 ................................................................................... 84 Lanţul eşecurilor ................................................................................. 84 CAPITOLUL 7 ................................................................................. 139 Tribulaţiile iubirii .............................................................................. 139

PARTEA A DOUA ............................................... 166 CAPITOLUL 1 ................................................................................. 167 O soţie „activă” ................................................................................. 167 CAPITOLUL 2 ................................................................................. 177 „Profesia de soţie” ............................................................................. 177 CAPITOLUL 3 ................................................................................. 188 Fiica lui Apelevianu .......................................................................... 188 CAPITOLUL 4 ................................................................................. 213 Scrisoarea .......................................................................................... 213 CAPITOLUL 5 ................................................................................. 218 Alarma ............................................................................................... 218 CAPITOLUL 6 ................................................................................. 224 Învoiala .............................................................................................. 224 CAPITOLUL 7 ................................................................................. 231 O căsnicie sfărâmată ......................................................................... 231 CAPITOLUL 8 ................................................................................. 252 Codaşă la măritiş ............................................................................... 252

- 3 -

CAPITOLUL 9 ................................................................................. 256 Ciudatele căi ale vieţii ....................................................................... 256 CAPITOLUL 10 ............................................................................... 263 Nuntă particulară ............................................................................... 263 CAPITOLUL 11 ............................................................................... 279 Recăsătorită la Paris .......................................................................... 279

PARTEA A TREIA .............................................. 288 Dragostea c lcat în picioare se r zbun , iar cel ceă ă ă ă a c lcat greşit pierde totulă ............................... 288

CAPITOLUL 1 ................................................................................. 289 Pisc şi prăpastie ................................................................................. 289 CAPITOLUL 2 ................................................................................ 320 Montefiore ......................................................................................... 320 CAPITOLUL 3 ................................................................................. 325 O întâlnire neaşteptată ....................................................................... 325 CAPITOLUL 4 ................................................................................. 337 Alba noapte ....................................................................................... 337 CAPITOLUL 5 ................................................................................. 360 Sinucigaşii ......................................................................................... 360 CAPITOLUL 6 ................................................................................. 363 Pentru ce? .......................................................................................... 363

- 4 -

PARTEA ÎNTÂI

Un b iat şi o fat se întâlnesc, seă ă iubesc şi se iau

- 5 -

CAPITOLUL 1

Elev de liceu şi student

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

ITata şi mama erau înv tori în comuna Apelevii dinăţă

jude ul Romana i. P rin ii lor au fost tot înv tori. Şi chiarţ ţ ă ţ ăţă bunicul dinspre partea mamei. Cobor, aşadar, din trei genera ii de dasc li. Dac tr ia tata, poate ajungeam şiţ ă ă ă eu înv tor. A murit în r zboiul din 1916.ăţă ă

Mama şi cu mine, r maşi sub ocupa ia nem easc , amă ţ ţ ă dus-o tare greu. Eu abia terminasem patru clase la Şcoala Normal din Craiova. Ea, deşi n-are nici patruzeci de ani,ă s-a gârbovit, arat ca o femeie b trân . Sufer de inim ,ă ă ă ă ă de stomac, de pl mâni. Vai de zilele ei! Parc toate bolileă ă şi-au dat întâlnire în trupul ei firav! Vestea c tata s-aă stins în Moldova a fost o lovitur de m ciuc drept înă ă ă moalele capului. Şi, ca o culme a nenorocirii, mai trebuie s r bd m şi de foame.ă ă ă

Leafa nu primeşte de nic ieri, şcoala au transformat-oă în cazarm pentru ocupan ii nem i. Noroc c oamenii dină ţ ţ ă sat ne mai întind o mân de ajutor, fiecare dup putere.ă ă Dar nici ei n-au de unde. Odat , in minte, o s pt mână ţ ă ă ă întreag ne-am hr nit cu pâine f cut din t râ e. Până ă ă ă ă ţ ă atunci, habar n-aveam c se poate face pâine din t râ e.ă ă ţ

Nu numai noi, ci toat lumea din sat o ducea greu.ă Doar o singur f ptur a dat grijile la spate: boieroaicaă ă ă Elencu. O cheam , de fapt, Elena. Nu ştiu nici pân acumă ă de ce s tenii îi spun Elencu. Nu locuieşte chiar la Apelevii,ă

- 6 -

are conacul ceva mai departe, la vreo trei kilometri de sat. B rbatul ei, Barbu Apelevianu, s-a refugiat înă Moldova, la Iaşi, cu feti a, singura odrasl a familiei.ţ ă Boieroaica nu şi nu, c ea nu pleac prin str ini cu cortul,ă ă ă c nu-şi las averea vraişte pe mâna slugilor, s seă ă ă aleag praful şi pulberea de bunuri. A r mas pe loc,ă ă neclintit , s in piept urgiei. Ştie germana de când eraă ă ţ ă mic , de la d daca ei, şi o s se-n eleag cu nem ii, că ă ă ţ ă ţ ă doar sunt popor civilizat. E aprig şi nu-mi dau seama deă ce în mintea mea o asemuiesc mereu cu vestita Doamnă Chiajna.

În tot timpul restriştei, are cartirui i la conac ofi eri fieţ ţ germani, fie austrieci, aşa c jocurile de c r i, seratele şiă ă ţ petrecerile se in lan .ţ ţ

Trimis de mama, m duceam uneori la „curte” după ă alimente. Boieroaica, ce-i drept, porunceşte câteodată arga ilor s -mi umple traista cu fain ori m lai, ca s nuţ ă ă ă ă murim de foame, dar m izgoneşte, în cele din urm . O fiă ă fost sup rat , probabil i se întâmplase ceva. Strig laă ă ă mine, ca scoas din min i:ă ţ

Ispr veşte odat cu cerşetoria! Dac te mai prind― ă ă ă pe-aici, î i rup picioarele, pui de n pârc !...ţ ă ă

Şi le porunceşte slugilor s nu m mai lase s intru laă ă ă curte.

L sa i, c nu mai vin, îi spun, s getând-o crunt din― ă ţ ă ă ochi.

Ruşinat pân în m duva oaselor c fusesem izgonit şi,ă ă ă mai ales, c m f cuse pui de n pârc m rog, de ce puiă ă ă ă ă ă de n pârc ? -, fac calea-ntoars . Când dau s ies peă ă ă ă poart , întorc duşm nos capul şi scuip spre castel. Nu ştiuă ă dac a observat gestul. M bucuram dac îl observa.ă ă ă Uriaşa cl dire cu zeci de od i şi saloane, s tot zbori cuă ă ă avionul prin ele, parc tresare zgâl âit sub putereaă ţ ă dispre ului meu.ţ

Cui i-ar fi tr snit prin minte c acest conac va deveni,ă ă cândva, al meu? O, cât de ciudate sunt c ile vie ii!ă ţ

- 7 -

Ceea ce mi-a r mas adânc întip rit în minte de pe urmaă ă calamit ii r zboiului a fost o stare de nelinişte în privin aăţ ă ţ zilei de mâine. Grija aceasta nu m-a sl bit nici când nuă aveam asigurat existen a, nici când am ajuns putred deă ţ bogat. Devenise o stare permanent , aş zice un organă special al f pturii mele, c ruia îi sim eam oricândă ă ţ prezen a şi care, în orice ocazie, trebuia s -şi spunţ ă ă cuvântul s u autorizat.ă

R zboiul şi-a dat sufletul, pacea mult aşteptat seă ă încheie. Via a începe s curg iar pe vechea-i albie.ţ ă ă Şcolile îşi redeschid por ile z vorâte doi ani de zile. Darţ ă eu nu mai vreau s m fac înv tor. Lucrul nu-i preaă ă ăţă anevoios: un examen de diferen la câteva materii şiţă iat -m trecut într-a cincea la Liceul „Carol I” din Craiova.ă ă Mama nu se împotriveşte fiindc râvnesc mai sus decâtă p rin ii. E, pesemne, şi ea s tul de atâta apostolat şiă ţ ă ă mizerie, între inerea şi taxele şcolare se rezolv şi ele,ţ ă c ci pun mâna pe o burs de stat, ca orfan de r zboi. Laă ă ă drept vorbind, o ob in destul de scump, cu pre ul vie iiţ ţ ţ tat lui meu.ă

În cursul superior, am un coleg de clas care poart ună ă nume sonor şi destul de cunoscut pentru mine. îl strig laă catalog Apelevianu I. Relu. Ştiu c boierul nostru,ă Apelevianu, are un frate, undeva, prin p r ileă ţ Mehedin iului. Aşadar, acest Relu trebuie s fie odraslaţ ă acelui moşier. îi ascund c sunt de fel din Apelevii. Nu-miă vine deloc la îndemân s m priveasc de sus, dându-şiă ă ă ă aere de superioritate, fiindc se trage din nobilimeaă rural . Ce, naşterea presupune vreun merit? îi spun că ă tata a fost maior în armat , c în urma actelor de eroismă ă pe care le-a s vârşit l-au avansat colonel, iar în lupta deă la Muncel, unde nem ii au fost zdrobi i, tata şi-a pierdutţ ţ via a, r pus de un şrapnel. L-au decorat post-mortem cuţ ă „Mihai Viteazul”.

Adev rul e c bietul tata n-avea decât gradul deă ă sublocotenent în rezerv şi murise nu luptând, ciă

- 8 -

contaminat de tifos exantematic, un duşman mai puternic decât armata german din Moldova.ă

N scocirile mele nu-mi place deloc s le spun minciuniă ă se înmul esc ca ciupercile, îns nu impresioneaz peţ ă ă nimeni. Mul i îşi pierduser via a în r zboi! Cât priveşteţ ă ţ ă actele de vitejie care nu se v d cu ochii, cine s le maiă ă in minte?ţ ă

Dau sfoar printre colegi c mama are o moşioară ă ă arendat undeva într-o comun din sudul Olteniei, nuă ă departe de Dun re, şi tr ieşte din venitul ei. Asta nu-iă ă înc nimic. Din pricina acestui nesuferit de coleg, seă petrece în mine un fenomen care îmi d mult de furc .ă ă Chiar din prima zi, când „Moş Goriot” de francez îlă scoate la lec ie, Relu turuie la perfec ie conjug rile. Cât îlţ ţ ă suceşte şi-l învârteşte profesorul, nu-i chip s -l încurce.ă Pân la urm , îl felicit în auzul clasei întregi:ă ă ă

Bravo, Apelevianu, î i dau nota 10!― ţUrm resc din banc , numai ochi şi urechi, examinareaă ă

lui Relu. Nu ştiu cum de nu m îmboln vesc. Sunt fiert,ă ă roşu de invidie, în stare s -l sugrum pe colegul care a dată r spunsuri atât de perfecte. Uneori îmi vin în fire,ă ra ionez, parc , mai s n tos. Ştiu, îmi dau seama, cţ ă ă ă ă franceza e pentru el o joac de fiecare zi, fiindc oă ă cunoaşte din familie. Dar asta n-aş zice c e o consolareă pentru mine.

Ce-i de f cut ? Nimic alta decât s m-aşez cu burta peă ă carte. De aceea, m-apuc şi înv zi şi noapte, noapte şi zi,ăţ ca un disperat care va fi osândit la moarte dac nu i-o iaă rivalului înainte la înv tur , dac eu, Gherghel -ăţă ă ă pric jitul, nu voi fi deasupra odraslei Apelevienilor.ă Crâncena invidie care m copleşeşte şi-mi ia min ile e,ă ţ far doar şi poate, prima treapt a sc rii pe care încerc s-ă ă ăo urc. Acest suiş al ambi iei, sprijinit de o for organicţ ţă ă uriaş , nu pare lipsit de sens la o analiz mai atent .ă ă ă Admit ca al i colegi s m dep şeasc la înv tur , nu-ţ ă ă ă ă ăţă ămi pas de ei... Ins Relu n-are voie s mi-o ia înainte.ă ă ă

- 9 -

Nu! Pentru nimic în lume!... Nu pot s -i iert meritele, înă ruptul capului.

Îmi dau destul de bine seama c nu numai invidia şiă ambi ia m înverşuneaz împotriva acestui coleg, ci şiţ ă ă ura. E, în orice caz, un sentiment complex, febril, care nu m va sl bi de-a lungul anilor. Şi continui a înv a peă ă ăţ deşelate, amestecând ziua cu noaptea, pân la istovire. Eă curat nebunie, recunosc, dar nu pot face altfel.ă

În nop ile mele albe, mult îmi dau de gândit cele douţ ă procese sufleteşti care m h r uiesc: chinuitoarea teamă ă ţ ă a zilei de mâine şi organica nevoie de a-l domina pe Relu. Se leag aceste acte unul de cel lalt ? Sigur c da, altfel,ă ă ă ura mea mocnit împotriva lui Relu ar p rea de neîn eles.ă ă ţ S mân a acestui sentiment c zuse pe teren fertil înă ţ ă timpul r zboiului, când dup cum spuneam trimis laă ― ă ― boieroaica Elencu s -i cer un ciur de fain , ea mă ă ă izgonise. Am uitat s adaug c un dul u sc pat nu ştiuă ă ă ă cum din lan era cât p-aci s m sfâşie, dac nu-lţ ă ă ă pocneam în cap cu o scurt tur de lemn g sit peă ă ă ă neaşteptate. Dul ul a fugit schel l ind jalnic, şi eu, totă ă ă aşa, am zbughit-o pe poart .ă

De-atunci n-am mai c lcat pe la castel. Ura mi-aă încol it, cuprinzând tot ceea ce avea vreo leg tur cuţ ă ă Apelevienii de pretutindeni. Aşa se explic aversiuneaă mea fa de Relu, care niciodat n-a ştiut ce sentimenteţă ă nutresc împotriv -i. Încolo, m port destul de corect cu el,ă ă schimb m între noi fraze uzuale, îns evit sistematic oă ă apropiere care n-ar duce nic ieri. Suntem numai colegi deă clas , atâta tot. De altfel, nici Relu nu-mi întinde vreoă punte, ci st fa de mine într-o rezerv care se poateă ţă ă schimba în orice.

Dup vacan a de Cr ciun, ceva neprev zut îmi vine înă ţ ă ă ajutor. Aflu c în oraş e o fran uzoaic get-beget, careă ţ ă primeşte b ie i în gazd . M mut far întârziere la ea. Areă ţ ă ă ă o nepoat , Jeannine, sosit de curând din Fran a. Nu ştieă ă ţ o boab româneşte. E exact ceea ce îmi trebuie.ă Bineîn eles, pun numaidecât mâna pe pre ioasa comoar .ţ ţ ă

- 10 -

De la Jeannine înv de drag limba lui Moliere, precum şiăţ alte lucruri pe care înc nu le ştiam...ă

În sfârşit, marea r splată ă care m unge cu miere peă suflet nu z boveşte s vin pe firul timpului. În ziua aceeaă ă ă

14 mai 1919, mi-o amintesc perfect „Moş Goriot” m― ― ă scoate la tabl . Culmea ciud eniei: îl pofteşte şi peă ăţ Apelevianu odat cu mine. Spun „culmea ciud eniei”,ă ăţ pentru c profesorul nostru n-are obicei s examinezeă ă decât un singur elev. Ce l-o fi g sit de ast dat s neă ă ă ă scoat pe amândoi la lec ie?ă ţ

Examinarea ine mai bine de o jum tate de or . Nuţ ă ă r mân de c ru , m in dârz tot timpul. Vas zic ,ă ă ţă ă ţ ă ă egalitate pân acum. Şi, deodat , când m aştept maiă ă ă pu in, adversarul confund o poezie de Verlaine,ţ ă atribuind-o lui Baudelaire. Iii, m mulic Doamne, l-amă ă b gat în cof !ă ă

Greşeal ! ripostez, f r a-i da r gaz s -şi îndrepte― ă ă ă ă ă eroarea. Chanson d'automne nu e de Baudelaire, ci de Verlaine. E drept c şi Baudelaire are o poezie Chantă d'automne. Dar asta e altceva!

Confuzia nu e chiar atât de grav , îns foarte bine-ă ăvenit , c ci iau un mic avans fa de potrivnic. Pentruă ă ţă toat clasa e o dovad peremptorie c am r spuns maiă ă ă ă bine decât el. „Moş Goriot” judec tot aşa: îmi pune notaă 10, iar colegului meu 9. Are totuşi o re inere:ţ

Ar trebui, b ie i, s v consider pe amândoi de― ă ţ ă ă aceeaşi for ! Dar apreciez c Gherghel a depus eforturiţă ă mai mari decât tine, Apelevianu, care vorbeşti franceza în familie.

Am s rit în sus ca fript:ă V înşela i, domnule profesor, şi eu vorbesc franceza― ă ţ

în familie...E o grav impruden din parte-mi! Singur îmi tai cracaă ţă

de sub picioare! Dar nevoia organic de a modificaă realitatea pe m sura dorin elor mele actuale nu cunoaşteă ţ margini, merge pân la mistificare.ă

- 11 -

În recrea ie, culmea-culmilor. Relu m felicit . Şi pareţ ă ă voios, sincer, deschis! Nu descop r pe fa a lui nici urmă ţ ă de invidie. Faptul m uluieşte, de-a dreptul! Cine seă aştepta la o astfel de comportare leal din partea lui ? Mă ă jur pe to i sfin ii din calendar c eu n-aş fi f cut aşa ceva!ţ ţ ă ă Dar trebuie s recunosc, n-am încotro, c el, având oă ă educa ie aristocratic , ştie s se poarte în toate ocaziileţ ă ă ca un adev rat gentleman.ă

De altfel, Relu mai are şi alte superiorit i asupra mea.ăţ De pild , ştie pe de rost nenum rate poezii din clasiciiă ă francezi, pe care le debiteaz far efort în oriceă ă împrejurare. M mir cum a memorat atâtea mii deă versuri! Şi pentru ce? Dar râvna mea de a-l întrece pe toate planurile nu se împiedic nici de stupidit i. Mă ăţ ă apuc şi eu s înv pe dinafar poezii fran uzeşti, mai alesă ăţ ă ţ c g sisem la Jeannine o antologie a clasicilor francezi.ă ă

La unele materii, în special, la matematici şi fizico-chimie, Relu se dovedeşte surprinz tor de slab. Aici îlă c l resc zdrav n. Şi mai am o „superioritate”: scriu maiă ă ă frumos decât el. Incomparabil mai frumos! Chiar profesorul de desen şi caligrafie se mir de această ă îndemânare a mea. Pot s aştern litere ca de tipar, f ră ă ă mult osteneal . Dobândisem de mic aceast dexteritate.ă ă ă Mi se p rea foarte firesc, ca şi când mi s-ar fi cuvenit deă drept. De altfel, nici nu ştiu dac îmi va folosi vreodat ,ă ă pentru c nu-mi trece deloc prin minte s m fac caligraf.ă ă ă La desenul propriu-zis sunt mediocru.

Numai în ceea ce priveşte frumuse ea fizic nu pot s -lţ ă ă dep şesc pe Relu, n-am cum! E chipeş, afurisitul, ca oă vedet de cinema! N-am v zut la altcineva p r mai negruă ă ă şi mai str lucitor, ochi mai mari şi luminoşi şi un trup trasă prin inel aşa cum are el. Cu s n tatea îns o duce prost,ă ă ă lipseşte uneori de la şcoal , ba gastrit , ba criz de ficat.ă ă ă În schimb, eu s n tos tun, nicio boal nu se lipeşte de― ă ă ă mine.

- 12 -

Odat m întreab dac am fost în str in tate! Cum s -ă ă ă ă ă ă ăi spun c nici nu c lcasem cu piciorul peste hotare?ă ă Doamne p zeşte! Îi r spund:ă ă

Am stat un an la Paris, când eram mic, împreun cu― ă unchiu-meu.

Pe ce strad ? m descoase.― ă ă Pe rue Danton 21, în Montmartre.―

Am re inut asta de la Jeannine. Ea locuise la aceastţ ă adres .ă

Ce-i unchiul t u?― ă Cum, nu ştii? Acum a ajuns ditamai ministrul! N-ai―

auzit de Dimitrie Gherghel?Desigur, auzise, cum nu? întâmplarea f cuse ca ună

membru marcant al guvernului de pe atunci s poarteă acelaşi nume de familie ca şi mine. Nu eram niciun fel de rud cu el. Dar Relu, naivul, crede şi asta! Le crede peă toate.

Orgoliul meu nes ios pluteşte într-o c ldu baie deăţ ă ţă satisfac ie, datorit acestor mistific ri necontenite.ţ ă ă

IIAbia dup terminarea liceului, Relu dispare dină

actualitatea mea. Desigur, plecase la Paris, s -şi urmezeă studiile universitare. To i feciorii de bani gata ca elţ nimereau, de regul , în capitala Fran ei, ca s se întoarcă ţ ă ă de acolo cu o patalama.

Ciudat, foarte ciudat: îmi pare r u c nu mai suntemă ă colegi.

Chiar destul de r u! El nu era numai calul meu deă b taie, ci o surs vie care îmi trezea ambi iile şi chiar leă ă ţ între inea pân la epuizare.ţ ă

Eu nu pot pleca în str in tate. M înscriu la Facultateaă ă ă de Drept din Bucureşti, far s m gândesc la avocatură ă ă ă sau la vreo func ie administrativ . Urma alege, îmi spun,ţ ă de ce aş opta de pe acum pentru o profesie anume? Îmi place s audiez prelegeri şi la Facultatea de Filozofie şiă

- 13 -

Litere, unde sunt câ iva profesori a c ror faim a trecutţ ă ă de mult grani ele. Acolo ascult o prelegere despreţ naşterea lui zero, care, pur şi simplu, m uluieşte. Timpă de o or şi jum tate, un tân r conferen iar, stând peă ă ă ţ scaun, nemişcat, vorbeşte de evolu ia în gândireaţ matematic a omenirii a acelui miraculos fenomen careă se cheam zero. Frazele îi curg izvor din gur , aşa deă ă perfecte, de parc le-ar citi de undeva dintr-o carteă nev zut care-i st dinaintea ochilor. „Ce creieră ă ă organizat! gândesc r pit de elocin . Sunt sigur c nu voiă ţă ă putea vorbi niciodat aşa de fluent, jonglând cu no iuniă ţ abstracte, aproape imposibil de îmbr cat în hainaă cuvântului."

Cu toate astea, nu exclud profesoratul de pe lista profesiunilor probabile, pentru c şi eu am cât de cât ă ― ― darul vorbirii.

În primul an de facultate, locuiesc la c minulă studen esc din strada Sfin ii Voievozi. La prânz m nânc laţ ţ ă cantina Gutenberg, iar seara, pe unde apuc. Nu-mi place nici la c min, nici la cantin . Pretutindeni g l gie, chefuriă ă ă ă şi, mai ales, risip de timp. Singurul „student”ă conştiincios e chiar portarul c minului, Ilie Brotac, un omă trecut de 40 de ani, care are cinci diplome şi acum se preg teşte pentru al şaselea doctorat. F cuse dreptul,ă ă filologia clasic , cea modern , electrotehnica şi filozofia.ă ă Dup astea, se apucase de matematici. Ca portar aveaă leafa şi, mai ales, timp berechet s tot studieze. Dacă ă vreunul dintre studen i nu ştie ceva, fuge la el.ţ

Nene Brotac, ajut -m s descurc problema asta...― ă ă ăŞi Ilie Brotac, tob de carte, îl lumineaz pe totă ă

studentul cu ştiin a sa. Mi-e tare simpatic, îns nu potţ ă în elege meteahna lui de a acumula diplome universitare.ţ Odat îi pun întrebarea:ă

De ce, nene Brotacule, nu- i iei o slujb onorabil , la― ţ ă ă nivelul dumitale, ci te complaci s r mâi într-un serviciuă ă minor?

- 14 -

N-am încotro, mânzule! Suf r incomensurabil de― ă sete!

Cum adic ... sete ?― ă Da, sete de... cunoaştere. Adev rat boal , greu de― ă ă ă

vindecat, pentru c î i produce o bucurie imens ...ă ţ ăÎn eleg. Datorit exemplului s u magnific, m hot r scţ ă ă ă ă ă

şi eu s fac dou doctorate: în drept şi litere. Povesteaă ă doctoratului în litere e ceva mai complicat . Într-o sear ,ă ă pe când îl citeam pe Emile Faguet, îmi vine în minte o idee n struşnic : ce-ar fi s fac o istorie a literaturiiă ă ă universale? Noi nu avem înc o asemenea lucrare şi de ceă n-aş scrie-o eu? îmi dau seama, fireşte, de imensitatea ei, mi-ar trebui vreo 10-15 ani de munc , poate mai mult. Şi,ă ce-i cu asta? Îi consacru, la urma urmei, toat existen a.ă ţ Atunci ştiu c las drept moştenire o oper de careă ă viitorimea va ine seama, în loc s m strecor neştiut prinţ ă ă via ca prin pustiul Saharei...ţă

Ideea prinde aripi, m pasioneaz , nop i întregi esă ă ţ ţ febril planuri: ce va cuprinde primul volum, apoi al doilea şi aşa ajung la şaptesprezece volume compacte. M cară de-aş fi sigur c vor fi numai atâtea!ă

M gândesc la Relu! Uite, sta, prin situa ia luiă ă ţ privilegiat , se poate apuca de o asemenea muncă ă gigantic , far s -l doar capul. Numai c prin creierii luiă ă ă ă ă nu se plimb idei ca asta. Pe când eu trebuie, în primulă rând, s -mi asigur existen a şi abia dup aceea să ţ ă ă consacru operei mele timpul r mas liber.ă

Dar, nu! Nu se poate! Voi da o lovitur cu însur toarea,ă ă altfel nu ajung st pânul timpului meu, şi, în acest caz,ă şansele unui asemenea proiect se micşoreaz , dac nuă ă dispar chiar cu totul.

Dup planul meu provizoriu, primul volum va fiă consacrat indienilor, al doilea grecilor antici. îi propun― profesorului meu s tratez în teza de doctorat materiaă acestui al doilea tom (Homer, Hesiod, Herodot, Esop, Pindar, apoi tragicii greci şi, în fine, filozofii şi istoricii). Accept , spre bucuria mea, aşa c lucrarea îmi slujeşte să ă ă

- 15 -

ob in examenul de doctorat şi, totodat , s-o folosesc ca oţ ă carte separat din ciclul istoriei literaturii universale. Cuă un singur glon , s-ar zice, împuşc doi iepuri.ţ

Pus pe treab , p r sesc c minul studen esc, unde nuă ă ă ă ţ aveam condi ii de lucru, şi m mut pe strada Rozelor, la oţ ă nem oaic , Grete Erdmann, care primeşte studen i înţ ă ţ pensiune. Prefer o gazd str in , ca s m perfec ionez şiă ă ă ă ă ţ în limba german , aşa cum f cusem cu Jeannine în ceeaă ă ce priveşte franceza. De altfel, un coleg de la c min,ă întors din Fran a, îmi spusese cândva:ţ

M i, doi ani am stat la Paris, far s rup o boab― ă ă ă ă fran uzeşte, fiindc m tot învârteam în Cartierul Latinţ ă ă printre români de-ai noştri. Am pus îns mâna pe-oă midinet şi asta m-a înv at în trei luni s ciripesc ceaă ăţ ă mai neaoş fran uzeasc . Dac nu era ea, m întorceamă ţ ă ă ă tuf de Vene ia.ă ţ

Nem oaica, v duv la 30 de ani, închiria trei camereţ ă ă mobilate, ca s -şi asigure existen a. în prima şedea ună ţ sârb sexagenar, Milan Nenovici, grafician de meserie, într-a doua un fost coleg de la litere, Bob Geam nu,― ă r mas de c ru , care, de fapt, m adusese acolo, iar pe-ă ă ţă ăa treia, o odaie destul de spa ioas şi de cur ic , o ocupţ ă ăţ ă eu.

Nici gazda nu e de lep dat. Blond ca toateă ă nem oaicele, cu tr s turi regulate, pare chiar frumuşic .ţ ă ă ă Nu-i lipseşte o anume ingenuitate şi cochet rie. P cat c -iă ă ă prea durdulie, predispus la obezitate. Deşi femeie simplă ă - n-are decât patru clase primare urmate la Sibiu, unde s-a n scut - e, într-un fel, autodidact , citeşte romane,ă ă chiar poezii nem eşti şi, în orice caz, face fa uneiţ ţă conversa ii de nivel mediu. Chiar în prima zi prind deţ veste c tr ieşte cu prietenul meu, Bob.ă ă

S r cu a, îmi spun în sinea mea, o s aib multe deă ă ţ ă ă tras din pricina acestui terchea-berchea, dac îl iubeşteă cu adev rat!ă

C ci Bob sta, un b iat chipeş, prea chipeş pentru ună ă ă b rbat, nu poate s fie numai al unei singure femei.ă ă

- 16 -

Trebuie s se împart darnic aventurilor amoroase, maiă ă ales c la Facultatea de Litere, unde îşi face veacul, eă înconjurat de un regiment de studente.

Nu credeam c-o s m împrietenesc vreodat cuă ă ă b trânul Nenovici. Fiziceşte e o f ptur jalnic : scund,ă ă ă ă cocoşat, cu fa a scofâlcit şi gura cât o şur . Un adev ratţ ă ă ă Quasimodo în viziunea lui Hugo, care î i face grea la celţ ţă dintâi contact. Dar dup ce stai de vorb cu el şi începeă ă s -şi deşire ghemul amintirilor, şi când î i spune c odat ,ă ţ ă ă la Moscova, a cântat aria calomniei din B rbierul chiar înă fa a lui Şaliapin, iar celebrul cânt re rus a exclamat uluit:ţ ă ţ „Nu eu sunt cel mai mare bas din lume, ci dumneata, prietene!” deodat nu i se mai pare atât de― ă ţ resping tor, îl rogi s cânte ceva şi, dup ce termin ,ă ă ă ă devii sclavul s u. Are înc o voce formidabil , cu care ar fiă ă ă cucerit universul, dac fizicul nu-l împiedica s-o valorificeă pe scen . Dar şi aşa cânt în corul Patriarhiei. Totă ă Bucureştiul îl cunoaşte, credincioşii şi ateii alearg bulucă în Dealul Mitropoliei, ca s -l aud . Nu tr ieşte numai dină ă ă leafa de corist, nici n-ar putea. Mai are un dar, e şi grafician. Face desene pentru reviste, coperte de c r i şi,ă ţ mai cu seam , scrie caligrafic diplomele tuturoră facult ilor. E ocupat toat ziua, abia pridideşte cu lucrul.ăţ ă

Odat , îmboln vindu-se şi speriat c n-o s mai poată ă ă ă ă ispr vi unele lucr ri cu termen fix, m roag s -i g sescă ă ă ă ă ă un ajutor.

L-am g sit, îi spun, chiar eu sunt.― ă Cum aşa? se mir .― ă M pricep şi eu la caligrafie, dar nu ca dumneata.― ă

Fac pe loc o prob , dou , trei. Meşterul se uit şi nu-iă ă ă vine a crede ochilor.

Nu-i r u! Ai mân ! Po i câştiga bani frumoşi.― ă ă ţChiar aşa se întâmpl . Nu m gândisem pân acum că ă ă ă

îndemânarea mea la scris mi-ar putea aduce foloase. Bunul vecin de camer îmi încredin eaz în exclusivitateă ţ ă scrierea diplomelor universitare. Nu vrea s re in niciună ţ ă câştig pentru sine, abia îl conving s primeasc m cară ă ă

- 17 -

zece la sut . În şase zile dau gata toate patalamaleleă Facult ii de Drept, care la fiecare sesiune scoate cei maiăţ mul i absolven i, şi pun mâna pe 30.000 de lei. Bunţ ţ ă treab ! Suma o depun la Banca Marmorosch Bank, cuă dobând . Sunt primii bani pe care îi câştig.ă

Toate bune, dac în pensiunea noastr ar s l şluiă ă ă ă pacea. Dar la dou -trei zile se isc certuri violente întreă ă Grete şi Bob, care degenereaz în b t i soldate cuă ă ă geamuri, farfurii sparte şi alte pagube materiale. Meşterul Milan intervine pe loc s împace beligeran ii, eu fac la fel.ă ţ Inutile str danii! Ziua urm toare ostilit ile încep din nouă ă ăţ şi mai vârtos.

M i Bob, de ce naibilor nu v astâmp ra i, omule! îl― ă ă ă ţ oc r sc pe fostul coleg. Vre i s ajunge i de râsul lumii?ă ă ţ ă ţ Au aflat şi vecinii. Ispr vi i bre, odat !ă ţ ă

Ce s fac, Dinule, a înnebunit s soaica asta! E de o― ă ă gelozie feroce. Şi-apoi, ce, crede c -s obligat s-o iau deă nevast ? Doar n-am b ut m tr gun !ă ă ă ă ă

Într-o noapte, femeia încearc s se sinucid , înghi indă ă ă ţ o doz de sublimat. ipete, zarv , tapaj. Noroc că Ţ ă ă Salvarea soseşte la timp. O ridic şi o duce la Spitalul deă Urgen .ţă

Dou s pt mâni avem linişte deplin . În timpul sta,ă ă ă ă ă Bob îşi g seşte alt camer , într-un cartier boieresc. Mă ă ă ă pune s -i jur c nu voi da nim nui în vileag noua saă ă ă adres , mai ales s soaicei, sau „nebuna din amor”, cum aă ă poreclit-o.

Când Grete se întoarce acas şi afl de plecareaă ă ibovnicului, alt zarv ! De rândul sta, ponosul cade peă ă ă capul meu: s -i spun unde s-a mutat.ă

Nu ştiu, Grete, î i jur c habar n-am. A şters-o― ţ ă noaptea, pe furiş, şi... dus a fost.

M implor într-un chip lamentabil, plângând cu lacrimiă ă cât m rgeaua, ag ându-se de gâtul meu ca de un colacă ăţ de salvare. Chiar m s rut , nefericita, crezând c aşa mă ă ă ă ă va îndupleca. E cât p-aci s -l tr dez pe Bob, şi nu o dat ,ă ă ă

- 18 -

ci de mai multe ori, îns m st pânesc, pân la urm . Nuă ă ă ă ă ştiu cum de am avut o asemenea t rie.ă

Mai vine şi meşterul Milan, care, far s in seama deă ă ţ ă starea bolnavei, o admonesteaz aspru:ă

Nu în eleg ce fel de femeie eşti dumneata, Frau― ţ Grete. Cum e cu putin s n-ai un pic de demnitate, sţă ă ă cazi atât de jos din pricina unui sentiment? Dar d -oă dracului de iubire, st pâneşte-te, nu mai eştiă adolescent ! Şi pentru cine te topeşti atât? Pentru oă sec tur , pentru un fluşturatic şi neispr vit? Nu maiă ă ă g seşti alt b rbat, ce naiba, s-au ispr vit b rba ii de peă ă ă ă ţ lumea asta? Haide, fii serioas , Frau Grete, dac vrei să ă ă te mai consider în rândul oamenilor...

Cade parc un duş rece pe vâlv taia unei fl c ri, aşaă ă ă ă amu eşte femeia. Tace în seara aceea, ca s reînceapţ ă ă mai abitir a doua zi şi în zilele urm toare. Ispr vise cuă ă adresa, de ast dat îmi povesteşte frânturi de sceneă ă petrecute între ei, ce i-a spus Bob într-o împrejurare sau alta, cum au fost amândoi într-o excursie la Rusciuc. E un potop de fraze, care nu mai ispr veşte...ă

Îmi g sisem beleaua. Uite, gândesc, am devenit acum,ă în fa a acestei femei, „simulacrul” lui Bob, datoritţ ă faptului c acela mi-este prieten. Şi nu m-aş mira dacă ă subconştientul ei ar vrea s -l înlocuiasc pe fostul amantă ă cu propria mea persoan . Nu, nici prin gând nu-mi treceă s m pretez acestui joc. E o femeie-crampon, de careă ă trebuie s m feresc. Avusesem destule exemple ca s -miă ă ă fac convingerea ce consecin e voi avea de îndurat dacţ ă m leg de ea. Aşa c , încetul cu încetul, r rescă ă ă convorbirile prelungite din dormitorul ei. M bucur c nuă ă m atrage fizic, cu toate c sl bise mult dup ieşirea dină ă ă ă spital.

IIIÎntr-o sear , dup propunerea gazdei, ne ducem to iă ă ţ

trei s cin m la gr dina Blanduzia. Mai fusesem înainte şiă ă ă

- 19 -

cu Bob, aşa c ieşirea noastr nocturn n-are nimică ă ă neobişnuit. Foame nu ne este, mai mult bem decât mânc m. Are o excelent bere Pilsen. Cum, într-un timp,ă ă conversa ia lâncezeşte, Grete m întreab :ţ ă ă

Nu vrei s dans m?― ă ă Da, de ce nu?―

În timpul dansului, se lipeşte de mine, obraz pe obraz, şi m strânge cu zeci de bra e, ca o meduz , gata s -miă ţ ă ă taie respira ia.ţ

Şi deodat , far a se sinchisi de puzderia perechiloră ă care ne înconjurau, rosteşte pe limba ei cu un uşor oftat:

― Ich liebe dich, mein schatziche!Surâd crispat, auzind neaşteptata declara ie. Când eaţ

porneşte din partea unei femei, parc s-ar pr buşi cerulă ă pe capul b rbatului. Nu ştiu ce s fac. Deocamdat , nu-iă ă ă r spund nimic, ca şi când n-aş fi auzit-o. Cred c e ceaă ă mai potrivit comportare. S-o fi ame it, probabil, de bere,ă ţ mai ştii ? Dar nu b use decât dou halbe.ă ă

Aceast penibil scen m-a scos din fire. Aşadar,ă ă ă s soaica mi-a pus gând r u, crede c are de-a face cuă ă ă Bob num rul doi. Bine, vom vedea! La întoarcere, intru înă odaia ei şi o iau în primire far niciun menajament:ă

Ascult , frau Grete, mi-ai spus la restaurant c m― ă ă ă iubeşti. Oricare alt tân r ar profita de acest lucru, dar euă sunt cinstit şi nu vreau s te angajez într-o aventur careă ă i-ar aduce numai necazuri. Mai întâi, pentru c nu pot sţ ă ă

te iau de nevast . În privin a c s toriei, am gânduriă ţ ă ă preconcepute, din care în eleg s nu ies. Dac sim iţ ă ă ţ nevoia unui b rbat, poftim, î i stau la dispozi ie. Ins fară ţ ţ ă ă nici o alt preten ie din partea dumitale. Altfel, suntă ţ nevoit s m mut. E mai bine s lucr m deschis, cu c r ileă ă ă ă ă ţ pe fa . Doar nu vei fi având poft s p eşti ceea ce aiţă ă ă ăţ p it cu p c tosul de Bob...ăţ ă ă

Nu, nu vreau s pleci. Am nevoie de un b rbat. Mi-e― ă ă indiferent cum îl cheam .ă

- 20 -

Acum e limpede! Nu-mi dau seama dac ceea ce facă aduce cu o prostie, dac nu cad într-o capcan deschisă ă ă far abilitate. Cred c nu.ă ă

Într-o dup -amiaz , trecând prin Cişmigiu, o v d peă ă ă Grete stând pe o banc , într-o atitudine de intimitate fară ă echivoc cu un tân r care seam n cu Bob Geam nu, încâtă ă ă ă crezusem, la un moment dat, c -i chiar el. M prefac c n-ă ă ăam observat nimic, ca s n-o pun pe gazda mea într-oă situa ie critic . Ea, probabil, îşi d seama c am v zut-o şiţ ă ă ă ă adopt de aci înainte o atitudine mai rezervat fa deă ă ţă mine, ceea ce îmi convine, fiindc , de un timp încoace,ă lucrez intens Ia tez şi simt nevoia unui climat deă antrenare. Mi-a sosit din Fran a un vraf de c r iţ ă ţ comandate la Hachette, împreun cu o suculentă ă bibliografie cu lucr rile de care aş mai avea nevoie.ă Straşnic libr rie! Concomitent, scriu şi diplome peă ă capete. Din pricina asta sunt mereu în criz de timp.ă

De când m ştiu pe lume, niciodat n-am lucrat mai cuă ă spor ca în aceste câteva luni. Depunerile cresc, la banc ,ă v zând cu ochii, se ridic acum la 150.000 de lei. Bani, nuă ă glum ! Posed, şi eu, în sfârşit, o baz material solid şiă ă ă ă pot c lca pe p mânt s n tos. Cred c de-acum înainte nuă ă ă ă ă se mai pune pentru mine problema existen ei. N-amţ decât s fac caligrafie toat via a, dac nu voi izbuti să ă ţ ă ă creez opera mea capital , care m va rândui pe trepteleă ă cele mai de sus ale ierarhiei sociale. Ce-ar fi s-o scriu în fran uzeşte (uite idee!) şi, odat ce apare la Paris, iat -mţ ă ă ă devenind o personalitate european !ă

Da, da, trebuie s -mi înte esc eforturile în această ţ ă direc ie, care conduce cu paşi mari la cucerirea gloriei.ţ Nenea Brotacu poate s şad pân la adânci b trâne i înă ă ă ă ţ postul de portar al c minului studen esc, având şaseă ţ diplome universitare în buzunar şi mul umindu-se cuţ bucuria cunoaşterii multiple. Treaba lui! În fond, e un egoist, ca o fântân care acumuleaz ap din belşug, însă ă ă ă o p streaz pentru sine, nu d nim nui de b ut.ă ă ă ă ă

- 21 -

Pentru mine, problema de c petenie e asigurareaă independen ei materiale, care s -mi aduc pe tav timpulţ ă ă ă necesar pentru c s toria-lovitur ! A doua cale nu exist !ă ă ă ă Ei bine, voi rezolva problema punând la b taie toateă resursele de care dispun, ferindu-m , în primul rând, deă imixtiunea primejdioas a dragostei. Oh, în privin a astaă ţ m pot considera imun, iubirea nu m preocup , ca şiă ă ă când nici n-ar exista pe lumea asta!

Pân în prezent, când împlinesc 24 de ani, înc n-amă ă f cut o pasiune. Jeannine, prima leg tur , nu-mi înc lziseă ă ă ă inima. Când era lâng mine, o doream, când se aflaă departe, o uitam cu des vârşire. Cât o priveşte pe Grete,ă b laia gazd , m las rece, ca o stânc . Aşa încât potă ă ă ă ă sus ine c incendiul iubirii nu va atinge stânca mea şi,ţ ă chiar dac ar atinge-o, tot degeaba: piatra nu ia foc.ă Uneori, citind romane cu iubiri mari, totale, zâmbesc sceptic pe sub musta , neconvins. Unde or fi v zutţă ă autorii ştia asemenea iubiri? Le-au scos din închipuireaă lor, creând oameni şi fapte ireale, neverosimile. Simple pretexte pentru fetele b trâne ca s -şi tr iasc imaginară ă ă ă dragostea de care au fost lipsite.

Admit, fireşte, iubiri de scurt respira ie, asta da. Insă ţ ă ele nu angajeaz decât par ial, far a reteza aripile,ă ţ ă târând omul într-o mocirl degradant pentru demnitateaă ă sa. Într-un cuvânt: iubire-voluptate, nicidecum iubire-maladie, aşa cum a avut un unchi al meu, care, însurându-se cu o prostituat , a dus o via infernal şi aă ţă ă terminat curmându-şi zilele. În privin a asta, b team înţ ă strunele mamei. Ori de câte ori venea în discu ieţ problema însur torii, ea era gata cu sfaturile:ă

Caut o fat bogat , cu scaun la cap. Nu lua una― ă ă ă doar cu c maşa pe ea, c-o s plânge i unul de mila altuia.ă ă ţ Via a e aspr , o tr ieşti o singur dat . Nu te lega deţ ă ă ă ă prima fantezie, ca to i neispr vi ii...ţ ă ţ

Dumnezeule, de câte ori n-am auzit aceste îndemnuri perseverente, formulate mereu cu alte fraze, dar având acelaşi con inut. Uneori, le ilustra cu exemple:ţ

- 22 -

Uite, Costel, b iatul unei colege de-a ei, înv toare― ă ăţă într-o comun vecin , a luat-o pe fata Roşculeştilor.ă ă Zestre: o moşie de o mie dou sute de pogoane, nici maiă mult, nici mai pu in. Acum tr ieşte pe picior mare, ca unţ ă paş . Şi dac ar fi vreo scofal de capul lui! Un avoc el,ă ă ă ăţ acolo, de mâna a treia. Vezi, asta lovitur . Toat via a nuă ă ţ mai are nevoie s mişte un deget...ă

Îmi înşir şi al i tineri care izbutiser performan e înă ţ ă ţ c s torie. M miram de unde şi cum ajunsese în posesiaă ă ă unei asemenea liste, dar se vede c veştile nu întârzie să ă vin , atunci când le cau i cu lumânarea.ă ţ

Dac ştii s vrei, e imposibil s nu g seşti ceea ce― ă ă ă ă cau i. Un fl c u chipeş şi înv at ca tine musai trebuie sţ ă ă ăţ ă pretind miresei atâta aur cât cânt reşte ea.ă ă

Bine, mam , toate bune, dar nu pot s m însor cu o― ă ă ă cium sau cu o prost nac . Dac nu ne în elegem, cum oă ă ă ă ţ s tr im? Unul h is şi altul cea, nu se poate.ă ă ă

Vezi, aici st deştept ciunea omului: s fie şi cu― ă ă ă sl nina în pod, şi cu sufletul în rai. E bine?ă

Asta era! Nu abdica de la convingerile ei, s-o pici cu cear . Tr sese zdrav n mâ a de coad , avea experienă ă ă ţ ă ţă şi voia s -mi îndrume paşii pe p mânt tare. De-aia m totă ă ă d sc lea, încât îmi f cuse capul calendar.ă ă ă

IVÎntr-una din zile, o nenorocire ne arat col ii: b trânulă ţ ă

Milan are o hematemeză1. Grete îl g seşte întins pe jos, înă camera lui. Chem numaidecât Salvarea şi îl ducem la Spitalul Colentina. E galben ca o lumânare, pesemne a pierdut mult sânge. Cred c e vorba de un ulcer, adeseoriă se plângea c -i umbl cu ite prin stomac. Din p cate, înă ă ţ ă timpul nop ii, se produce o alt hematemez , de astţ ă ă ă dat fatal .ă ă

Sunt zguduit de moartea lui neaşteptat . S rmanulă ă meu prieten ar fi putut s mai tr iasc înc un deceniuă ă ă ă 1 Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminat pe gur (n. red.).ă ă

- 23 -

sau dou dac îşi supraveghea s n tatea. Dar s n tateaă ă ă ă ă ă asta e un bun de care nimeni nu-şi d seama, decât după ă ce o pierde. Grete e şi ea afectat de tragicul eveniment.ă La cimitir a plâns încontinuu.

Şi totuşi, dup o s pt mân -dou , totul reintr înă ă ă ă ă ă normal, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Milan Nenovici a plecat în eternitate cu nume cu tot. Numai numele oamenilor de seam r mân mai departe, peă ă p mânt. În camera lui se mut o femeie b trâioar , slabă ă ă ă ă şi urât foc. O cheam Sorana Lambru. Aflu c eă ă ă func ionar la Ministerul Instruc iunii.ţ ă ţ

Dau o fug la rectoratul universit ii, ca s rezolvă ăţ ă problema scrierii diplomelor pe contul meu. E o sursă bun de venituri şi ar fi o prostie s-o scap din mân .ă ă Stupefac ie: în locul decedatului Milan a şi fost numit unţ nou caligraf. Cum s-a aflat aşa de iute de moartea prietenului meu? Se vede c cineva pândise s -i ia locul,ă ă c ci aşa se întâmpl , fiecare dintre noi împiedic m peă ă ă câte cineva, care abia aşteapt moartea noastr .ă ă Vas zic , diplomele s-au dus pe copc ! Credeam c darulă ă ă ă caligrafiei înseamn oricând un izvor de câştig, îns nu eă ă aşa. În complexul social, cu adev rat eficiente nu suntă decât platforma politic , rela ia, cointeresarea, interesulă ţ reciproc. F r concursul acestor factori, orice însuşiriă ă r mân în umbr , amorfe, nevalorificate.ă ă

Acum trebuie s fac altceva, s -mi iau, deocamdat , oă ă ă slujb . Nu-i chip s stau în aer, far niciun venit. Ce-iă ă ă drept, am strâns o sum bunicic , peste 150.000 de lei,ă ă cu care aş putea rezista doi sau trei ani buni. Dar nu e o socoteal s topesc aceşti bani pentru existen , ca să ă ţă ă r mân, dup aceea, din nou, la voia întâmpl rii. M decidă ă ă ă s iau în mod provizoriu o slujb , oricare, numai ca s nuă ă ă atac depozitul.

Noua locatar , doamna Lambru, m informeaz c laă ă ă ă ministerul unde lucreaz e vacant un post de subşef deă birou. Bun şi sta. Crede c am şanse mari, auzind deă ă studiile mele. Chiar a doua zi, îi cer o audienţă

- 24 -

directorului personalului, care se las greu, probabil areă pe altcineva în vedere. Merg mai sus, la secretarul general, îi ar t actele şi, în fine, dup dou s pt mâni deă ă ă ă ă tergivers ri, ob in decizia de numire.ă ţ

Atâta alerg tur şi atâta timp pierdut pentru un bietă ă post de subşef, pl tit cu 6.700 de lei lunar! Fireşte, slujbaă e un provizorat, n-o s m-apuc a urca treptele ierarhieiă timp de dou zeci de ani, cât ar trebui, dup statut, ca să ă ă ajung pân la postul de director. Voi pune mâna pe ună post mai mare numai într-o singur zi.ă

VÎnainte de Paşti, r sfoind ziarul ă Universul, citesc la

rubrica deceselor c moşieri a Elencu Apelevianu s-a stinsă ţ din via , în urma unei grele suferin e, şi a fostţă ţ înmormântat la Apelevii, în cavoul familiei. Vestea mă ă zguduie, ca tot ceea ce vine din împ r ia mor ii şi esteă ăţ ţ ireversibil. Dup aceea, îşi face loc indiferen a. Poate nuă ţ chiar indiferen a, deoarece simt cât de cât o und uşoarţ ă ă de satisfac ie. îmi amintesc de p ania din timpulţ ăţ r zboiului, când îi cerusem fain şi ea m-a izgonit ca peă ă un cerşetor. Ce mare şi tare era pe-atunci cucoana Elencu, tr ind în dev lm şie cu bog ia! Şi, uite, îi veniseă ă ă ăţ şi ei rândul s dea ortul popii, moartea o f cuse egal cuă ă ă to i dezbr ca ii şi fl mânzii care o împrejmuiau! Ce egal ?ţ ă ţ ă ă Mai prejos decât ei, pentru c mul i din aceştia tr iescă ţ ă înc , pe cât vreme boieroaica a devenit un lucruă ă netrebnic, cu care se putea face orice, chiar îngropa în p mânt.ă

Mi-aduc aminte de bunul meu vecin, b trânul Milan, şiă m scutur de aceste gânduri negre. Revenind la cucoanaă Elencu Apelevianu, convin c a supravie ui unei vr jmaşeă ţ ă nu constituie, desigur, o superioritate, ar fi pueril să sus in aşa ceva. Ins , orice s-ar spune, tot înseamnţ ă ă ceva. E m car o piedic mai pu in...ă ă ţ

- 25 -

VIAlt bucluc: primesc o telegram de acas , numai deă ă

dou cuvinte: ă Sunt bolnavă. Semnat: Mama. Nu-mi spune vino, dar pot s stau cu bra ele încrucişate? Pentru ce îmiă ţ trimite depeşa, dac n-are nevoie de ajutorul meu? E cuă ochi şi cu sprâncene!

M hot r sc s plec chiar a doua zi. Şi Grete e deă ă ă ă p rerea asta. Îmi sugereaz s-o aduc la Bucureşti, ca s-oă ă vad un medic specialist. Chiar aşa am s fac. Dac eă ă ă nevoie, o internez într-un spital, de ce nu?

Mi-e inima strâns de nelinişte, m gândesc numai laă ă lucruri grave. S raca mama! Ce boal o fi pocnit-o pesteă ă cele pe care le are ? Trecuse de 60 de ani. Or, la vârsta asta, po i s te aştep i la orice. Şi acolo, la ar , singur -ţ ă ţ ţ ă ăsinguric ! Mai bine aş lua-o la mine...ă

Îi cer directorului meu o învoire de dou zile şi plec. Amă un tren potrivit la 10:20, care ajunge dup -amiaz laă ă Apelevii. M duc la un birou de voiaj, s cump r bilet.ă ă ă

Clasa întâi ? m întreab impiegata de la ghişeu.― ă ăAveam de gând s iau unul de clasa a doua, dar v zândă ă

c ochiul expert al func ionarei m evalueaz mai sus,ă ţ ă ă probabil, dup îmbr c minte eram, cum ar spuneă ă ă ― fran uzul, tiri â quatre epingles confirm:ţ ―

Da, clasa întâi.―Voi c l tori, aşadar, pentru prima dat la clasa întâi, caă ă ă

boierii de rang şi nu e r u s m obişnuiesc aşa pentruă ă ă via a care m aşteapt .ţ ă ă

Cump r câteva lucruşoare pentru b trân şi haidem laă ă ă gar . Tramvaiul 15 tocmai se apropie lunecând pe liniileă lucii.

Ce faci, b ie aş ? Dai înapoi ?― ă ţRe inerea o formulasem în gând. Şi tocmai la timp, c ciţ ă

trece pe lâng mine o maşin de pia .ă ă ţă Taxi! Taxi!―

Şoferul m duce în câteva minute la Gara de Nord.ă 10:20? Cum se poate?―

- 26 -

Ei dr covenie! Ceasul meu r m sese în urm . Ună ă ă ă hamal îmi ia geamantanul, pe care pot s -l duc şi singur,ă n-atârn nici zece kilograme, dar e mai bine s -l ducă ă ă altcineva, dac , bineîn eles, te ine cureaua.ă ţ ţ

Nu v gr bi i aşa, spune hamalul, o stârpitur de om― ă ă ţ ă la care dac te ui i nu-i vezi decât ochii bulbuca i ca deă ţ ţ broscoi, 1001 pleac la 10:30, pe linia 5. Are o întârziereă de 10 minute.

Întârziere? înc n-am auzit de aşa ceva! Ştiam c toateă ă trenurile pleac din sta ia de pornire la ora anun at .ă ţ ţ ă Pesemne c sta m-a aşteptat pe mine. Mul umescă ă ţ pentru amabilitate.

În starea mea sufleteasc , desigur c nici în turnulă ă gândurilor nu era loc pentru glume de astea nevinovate, dar, în sfârşit, se poate trece cu vederea peste lucrurile care nu angajeaz .ă

- 27 -

CAPITOLUL 2

Amintirile unei şcol ri eă ţ

Din coresponden a Andei Br deanuţ ă

Scrisori c tre o fost colegă ă ă

IFulguşor scump ,ăDe când ai dat bir cu fugi ii din internatul oropsi ilorţ ţ

sor ii (m tuş -ta s tr iasc ), a fost pe-aici o mareţ ă ă ă ă ă s r cie de evenimente, timpul s-a scurs gol, f r fapte,ă ă ă ă plictisitor, insipid. În fine, din mila proniei cereşti, mi s-a întâmplat şi mie una bun , s - i stea mintea-n loc. Afl ,ă ă ţ ă sublimo, c nu m mai strig la catalog Opriş Anda, ciă ă ă Br deanu Anda.ă

S-a luat not de comunicarea mea? Stai, nu te miraă aşa, am s - i explic, de-a fir-a-p r. Ca s în elegi mai bineă ţ ă ă ţ despre ce e vorba, f bine şi citeşte capodoperaă al turat . Bineîn eles, eu am scris-o, m jur pe moaşteleă ă ţ ă Sfântului Dimitrie Basarabov c nu te mint. 0 revist dină ă Craiova, v zând c e genial , a binevoit s-o publice şi,ă ă ă astfel, am f cut primul pas în nemurire. La statuie înc nuă ă m gândesc.ă

Pân una-alta, las gluma la o parte, ca s nu- i tulbură ă ţ lectura. Hai, d -i drumul! Aten ie deosebit !ă ţ ă

DIRECTOAREA Schi de Anda Br deanuţă ă

- 28 -

Când pedagoga intr în cancelarie, directoarea şcoliiă noastre corecta de zor lucr rile scrise la limba român .ă ă Cam enervat c o întrerupsese tocmai în toiul muncii,ă ă ridic brusc capul, îşi scoase ochelarii şi întreb cu voceă ă aspr , pu in r stit :ă ţ ă ă

― Ce este, Cojocaru? Am venit s v-o reclam pe eleva Ionaşcu A.― ă

Margareta, dintr-a opta. F când adineauri feteloră inspec ie la pupitre, i-am g sit o scrisoare.ţ ă

O scrisoare?! Ce fel de scrisoare?―Pedagoga şov i pu in:ă ţ

E de la un... b iat. O scrisoare de... dragoste.― ăTermin fraza cu o sfor are, roşind toat , ca şi când eaă ţ ă

ar fi fost vinovat . În acelaşi timp, înmân superioareiă ă sale o bucat de hârtie roz.ă

Directoarea încerc s se ridice pe picioare, far aă ă ă izbuti. În mişcarea ei, cârjele sprijinite de scaun alunecară pe podea cu zgomot. Mâniat şi din pricina cârjelor, seă r sti laă pedagog :ă

Cum se poate aşa ceva? La mine în şcoal se petrec― ă astfel de lucruri? Şi voi, pedagogelor, ce-mi p zi i aici?ă ţ T ia i frunze la câini, ce face i? Spune-mi, cum a ajunsă ţ ţ scrisoarea în mâinile elevei?! E ceva nemaipomenit ce se întâmpl ! Trimite-mi-o numaidecât pe vinovat . Cum aiă ă spus c o cheam ?ă ă

― Ionaşcu A. Margareta. Hm! Asta e o elev silitoare. Mi-a f cut cea mai bun― ă ă ă

tez la român .ă ă Ce-i drept, are însuşiri, dar... bâigui pedagoga cu―

jum tate de glas, far a ispr vi fraza.ă ă ă Nu! ip directoarea b tând cu pumnul în mas , nu-― ţ ă ă ă

mi trebuie asemenea elemente! Astea le stric şi peă celelalte. Trebuie s-o pedepsesc. S se înve e minte! Auzi,ă ţ neruşinata, îi arde, la vârsta ei, de... de...

Voise s pronun e „dragoste", dar se opri îngrozit înă ţ ă pragul magicului cuvânt, parc ar fi fost ceva de spaim .ă ă Se mul umi doar s repete pe ton imperativ:ţ ă

- 29 -

Trimite-o numaidecât!―Pedagoga ieşi c lcând uşor, în vârful picioarelor, ca să ă

nu fac zgomot, şi închise uşa cu grij . Str şniciaă ă ă domnişoarei directoare, c reia i se spunea impropriuă doamn , b gase spaima în tot personalul liceului-internat.ă ă Chiar şi profesoarele tremurau în fa a ei. Împlinise deţ câteva luni vârsta pension rii, dar ministerul, pre uindă ţ deosebitele-i însuşiri didactice şi administrative, îi îng duise s -şi continue activitatea. Sexagenara era spirtă ă şi, dac n-ar fi fost beteşugul care o stânjenea amarnic, s-ăar fi luat la întrecere în vioiciune cu propriile ei eleve. Dar şi aşa, în cârje, o vedeai mişcându-se pretutindeni, veşnic neobosit , inspectând, observând, dându-le porunci sauă mustrându-le pe subalterne. Cu mâna ei de fier, întronase o disciplin sever în şcoal . Personalul şi cadreleă ă ă didactice îi îndurau asprimea. De altfel, era dreapt , nuă p rtinea pe nimeni şi nu vâna greşeli. Singurul ei cusură era... severitatea.

*

În aşteptarea „vinovatei” privirile directoarei c zur peă ă hârtia care z cea pe un col al biroului. O lu şi-i netezi cuă ţ ă mâna încre iturile, dup care, potrivindu-şi ochelarii peţ ă vârful nasului, o cercet cu luare-aminte, ca pe un lucruă straniu.

Citi începutul: Iubit mică ă şi tres ri speriat . Şopti celeă ă dou cuvinte şi i se p ru c le-a spus altcineva. Apoi,ă ă ă prinse de veste c mâna care inea „corpul delict" îiă ţ tremura uşor. Când ispr vi de citit, p ru r scolit de oă ă ă ă tulburare far seam n. Ruşinat de fapta ei, seă ă ă admonest pe sine şi cercet grijulie în juru-i, s n-o fiă ă ă surprins cineva. îşi l s capul greu în podul palmelor. Ună ă val de amintiri prinse via şi b tu la poarta conştiin ei.ţă ă ţ

*

- 30 -

Acum 45 de ani... Umblând prin amintiri, se rev zuă elev în rochi a de uniform cu guleraş alb şi p l riu deă ţ ă ă ă ţă catifea tras ştreng reşte pe-o ureche, tot aici, la şcoalaă ă unde ajunsese azi directoare. Era înalt , ml die ca oă ă nuieluş de salcie, cu ochii luminoşi de soare şi n suc înă ă vânt. Colegele o pizmuiau pe fa . Aveau şi de ce.ţă

Şi din noaptea trecutului, peste care cursese atâta pustiu de ani, se desprinse vie, ca o raz de lumin ,ă ă dragostea ei dintâi. El era elev şi înv a la şcoala militar .ăţ ă Ziua îi r s rea din rândurile geografiei sau din deseneleă ă geometriei, iar noaptea îi umplea visele. Odat , cândă profesoara de istorie le vorbi despre b t lia de laă ă R zboieni, voievodul Ştefan cel Mare lu deodat chipulă ă ă iubitului ei.

Inima i se strânse dureros, când îşi aduse aminte de ziua aceea. Pedagoga clasei a opta, o f ptur rea şiă ă uscat , facându-i o inspec ie corporal , d du peste oă ţ ă ă scrisoare primit cu o or înainte.ă ă

Se stârni zarv mare, parc ar fi luat şcoala foc. Urmă ă ă ancheta directoarei o cercetare cumplit prin sufletul― ă elevei - dup aceea conferin a profesoarelor ună ţ ― areopag inchizitorial, care t ia în carne vie. Ascultândă îndemnul firii, fata înc lcase disciplina şcolar şi fuă ă pedepsit cu eliminarea din şcoal pe timp de două ă ă s pt mâni. Când afl vestea, o negur mare coborî înă ă ă ă mintea ei fraged . Nu-şi mai aducea aminte cum, strivită ă de dezn dejde, se furişase pe coridor şi, deschizând oă fereastr , s rise în gol de la primul etaj.ă ă

C zuse în gr din , peste câ iva crini pl pânzi. De-acolo,ă ă ă ţ ă ridicaser o gr mad de carne mutilat . Crinii seă ă ă ă preschimbaser în maci.ă

Sc pase totuşi cu zile. Îşi schilodise numai trupul şi,ă dup ce z cu un an şi jum tate prin spitale, reveni înă ă ă lume infirm , cu un picior amputat. în lupta pentruă existen , r zb tu aproape singur . Sufletul ei în atingereţă ă ă ă cu vitregia sor ii se în sprise, se închisese, parc , într-oţ ă ă

- 31 -

crust protectoare de piatr , din pricina c reia nu maiă ă ă putea tres ri, nu se mai înduioşa de suferin a altuia.ă ţ

*

Era atât de adâncit în gândurile ei, care-i stârneauă dureri nemistuite înc , încât directoarea nici nu sim iă ţ când intr vinovata, care, cu capul plecat, tremurând deă spaim , aştepta din clip în clip s izbucneasc mâniaă ă ă ă ă tiranei. Ridicând întâmpl tor privirile, o z ri pe elevă ă ă lâng uşa cancelariei, ca şi cum ar fi vrut s-o zbughească ă de team . Ciudat, şi ea, când fusese chemat înă ă cancelarie de directoarea de atunci, se oprise, parc , totă în locul acela Şi aşteptase împietrit de groaz cele ceă ă aveau s se întâmple.ă

Vru s-o întrebe: Aştep i de mult? dar îşi înghi iţ ţ întrebarea şi o pornire stranie o îndemn s repete scenaă ă care se petrecuse cu patru decenii în urm . Îi f cu semnă ă elevei s vin mai aproape, tot aşa cum îi f cuse şi eiă ă ă directoarea. Şi sim i o pl cere ciudat în repetareaţ ă ă aceasta a faptelor.

Fata înaint cl tinându-se, ca o halucinat , cu paşiă ă ă m run i şi şov itori, privind-o adânc, cu ochii m ri i deă ţ ă ă ţ groaz , şi se opri aproape de birou. Directoarea o cercetă ă pe sub ochelari într-ascuns, cu priviri lacome şi curioase, ca şi cum acuma o z rea pentru întâia dat .ă ă

„Ce fat frumoas ! îşi şopti sieşi, cu ciud , parc . Abiaă ă ă ă acum bag de seam cât e de frumoas ! Şi cât are s seă ă ă bucure de via , de frumuse ea ei! Pe când eu, cât amţă ţ avut de suferit! De ce a trebuit s suf r atâta din pricinaă ă dragostei?”

Un alt gând potrivnic i se încruciş în minte:ă„Nu, n-am suferit din pricina dragostei, ci a r ut iiă ăţ

oamenilor, din pricina directoarei, care m-a pedepsit cu o asprime prea mare fa de greşeala mea, dac greşealţă ă ă este s iubeşti. Ah! doamn directoare!”ă ă

- 32 -

Atunci, se petrecu în ea ceva neobişnuit. I se p ru că ă gândul o trezeşte dintr-un coşmar înfricoşat care-i pocise sufletul şi cuib rise în ea o fiin str in de sim irea ei.ă ţă ă ă ţ Acum, în trezire, se reg sea pe sine, aşa cum fusese. Eraă cu sufletul copil , ca odinioar . Doar trupul îi îmb trâniseă ă ă de ap sarea vremii în coşmarul acela, care duraseă aproape o via întreag . Se cutremur de târziul reg siriiţă ă ă ă şi o cuprinse o remuşcare grea. Lacrimile îi podidir ochii,ă dar nu izbuteau decât în parte s potoleasc pârjolulă ă din untru.ă

Margareto, dr gu a mea! strig copleşit directoarea― ă ţ ă ă şi, apucând fata cu bra ele-i uscate, o îmbr iş .ţ ăţ ă

Acum, b trâna avu sim mântul limpede c repar oă ţă ă ă mare nedreptate. În închipuire, o înlocuia pe directoarea de alt dat şi ea se închipuia în locul elevei de acuma.ă ă Sim ea o revolt care o f cea s tremure. „Iat cumţ ă ă ă ă trebuia s m judece nelegiuita aceea!” îşi spuse în sineaă ă ei.

Fata, uluit de neaşteptata schimbare a lucrurilor, primiă îmbr işarea directoarei far s simt , far s priceapăţ ă ă ă ă ă ă ceva.

Stai aici, lâng mine, şi spune-mi: ― ă e frumos?Şi, întrebând cu o sfial copil reasc , în minteaă ă ă

directoarei ap ruse chipul iubitului ei de odinioar . Dar,ă ă ciudat: de ast dat g sea în suferin o pl cere, o alinareă ă ă ţă ă nemaiîntâlnit .ă

Copila r mase mai departe de marmur .ă ă Haide, dr gu o, spune-mi totul. Nu te teme de mine.― ă ţ

Nu- i fac niciun r u.ţ ăFata şopti un da abia auzit şi se f cu roşie ca macul.ăŞi b trâna, punându-i astfel de întreb ri, sim ea oă ă ţ

voluptate rar .ă ― Doamn directoare, de ce m chinui i aşa? izbucniă ă ţ

eleva, podidind-o plânsul. Drag feti , îmi dau seama! o dezmierd ea cu― ă ţă ă

blânde e şi dreptate.ţ

- 33 -

Dup o t cere lung , îngândurat , luând mâinile eleveiă ă ă ă şi mângâindu-le, ad ug încet, cu sfial :ă ă ă

Margareto, ascult , fata mea. Şi eu am fost ca tine,― ă şi eu am... şi se opri brusc, sim ind cum i se urc un nodţ ă în gât, care o îneca.

Dou lacrimi mari, sclipitoare, îi lunecar pripit la valeă ă pe obraji.

Margareta Ionaşcu f cu ochii mari, mai mari decât îiă avea, pricepând tot ceea ce pân acuma fusese pentru eaă tain ,ă neîncrederea îi pieri şi se însenin ca un cer fară ă ploaie. Curajul îi crescu, şi-ntr-un avânt nest vilit, izbucniă cu nevinov ie:ăţ

― Cât sunte i de bun , nu mi-aş fi închipuit! şi cu unţ ă gest brusc îi apuc mâna usc iv şi i-o s rut .ă ăţ ă ă ă

Da, da, de aceea te în eleg şi te iert! continu― ţ ă directoarea, cu gândurile împr ştiate.ă

Apoi, z rind scrisoarea, o lu de pe birou şi i-o d du.ă ă ă P streaz-o bine. S nu i-o mai g seasc afurisitele― ă ă ţ ă ă

astea de pedagoge. O, doamn directoare, ciripi copila şi în ochii ei se ivi― ă

o lumin mare, l sa i, acum ştiu eu cum s m feresc. Amă ă ţ ă ă s-o port mereu în sân.

Directoarea surâse cu bun tate.ă Când ai s pleci în vacan a mare, e mai bine s-o laşi― ă ţ

acas .ă Dar eu nu plec nic ieri, doamn directoare.― ă ă Eşti orfan ?― ă

Eleva plec în piept capul.ă ― Da.

Se l s o t cere de plumb... Fata nu ştia ce s fac . Ară ă ă ă ă fi vrut s plece, dar nu îndr znea. întreb cu voceaă ă ă sc zut , aproape în şoapt :ă ă ă

Doamn directoare, îmi da i voie s ...?― ă ţ ă Nu, mai r mâi... rosti pripit b trâna, muncit de un― ă ă ă

gând proasp t... Uite ce este, Margareto... N-ai vrea să ă stai cu mine, s fim împreun ... pân la m ritişul t u?...ă ă ă ă ă Eu tot sunt singur pe lume, tu la fel... Ce ar fi, dac ...ă ă

- 34 -

Dori i s m adopta i? se mir fata, care nu-şi credea― ţ ă ă ţ ă înc urechilor o veste atât de neaşteptat .ă ă

Da, Margareto... Dac tu vrei.― ă

*

Când pedagoga intr s afle rezultatul anchetei, o g siă ă ă pe directoare scriind de zor o peti ie.ţ

― Ascult , Cojocaru, zise directoarea, am pedepsit-o peă eleva Ionaşcu Margareta cu eliminarea din internatul şcolii.

Cum, o da i afar din internat ? se mir pedagoga.― ţ ă ă Dar ce-o s fac fata? Unde o s locuiasc ?ă ă ă ă

De-acum înainte, va locui la mine...― La dumneavoastr ? în localul şcolii ? întreb― ă ă

pedagoga uluit .ă Nu... în oraş... îmi cer scoaterea la pensie.―

*

Timp de o s pt mân , domni în toat şcoala o fierbereă ă ă ă nemaipomenit pe tema adop iunii elevei Ionaşcuă ţ Margareta şi a retragerii directoarei. Nimeni nu afl ce seă petrecuse cu b trâna directoare atât de sever şiă ă neînduplecat fa de tot ce era greşeal şi înc lcare deă ţă ă ă disciplin şi nici n-avea s afle vreodat .ă ă ă

Ce zici, i-a pl cut schi a? Nu-i aşa c o citeşti peţ ă ţ ă ner suflate, far s-o laşi din mân ? Şi eu am compus-oă ă ă tot aşa, far s r suflu. Parc mi-o dicta cineva nev zut,ă ă ă ă ă care şedea în spatele meu, atât de aproape, încât îi sim eam respira ia fierbinte. Exact aşa cum i se întâmplaţ ţ lui Maupassant înainte de a muri. Şi am fost nebun deă bucurie, când a ap rut. Dar asta-i altceva!ă

Ceea ce vreau s - i spun e c povestea asta seă ţ ă bazeaz pe o întâmplare adev rat . Eu sunt Ionaşcuă ă ă Margareta, iar scârba de Sticlete e pedagoga Cojocaru,

- 35 -

turn toarea, c reia, de necaz, i-am l sat numeleă ă ă neschimbat, deşi ar fi trebuit s -i folosesc porecla.ă

Acum, ascult cum s-a întâmplat t r şenia: într-oă ă ă diminea , în recrea ia de la 11, vine Sticlete, pedagoga-ţă ţşefa, c-o falc -n cer şi una în p mânt şi ne face feteloră ă inspec ie la pupitre. Mie mi-a g sit o scrisoric pr p dit ,ţ ă ă ă ă ă zice-se, de dragoste. Tu ştii povestea cu n t ntocul deă ă frate al Auric i Geambaşu, care venea duminica laă vorbitor, s-o vad pe sor -sa, dar mai mult venea fiindc iă ă ă se aprinseser c lcâiele dup mine. Şi se apucă ă ă ă dumnealui, tâlharul, s m bombardeze cu r vaşe, peă ă ă care mi le d dea Aurica în mare tain . Adic , ce tain !ă ă ă ă Tot ea a b tut toba în clas , iar fetele m tachinau, parcă ă ă ă eram calul lor de b taie. Cel pu in Popescu Gr sana şiă ţ ă Cap P trat, tâmpit aia, m strigau de la distan :ă ă ă ţă

Madame Geambaşu! Madame Geambaşu!―Altele f ceau glume idioate:ă

Tu, genialo, dac te m ri i cu geambaşu' de cai, vei― ă ă ţ fi c lare pe situa ie.ă ţ

Uite, sunt acum c lare pe situa ie, f r s -l fi luat pe― ă ţ ă ă ă r pitorul Geambaşu, care nu-mi place nici de fric .ă ă

Şi cum î i spuneam, Sticlete aia d peste scrisoarea cuţ ă pricina şi fuga la doamna directoare, s m pârasc . Şiă ă ă doamna m pofteşte numaidecât în cancelarie. Tu,ă Fulgule , ce spaim am tras, m i fato! Gata, ziceam, mţ ă ă ă elimin o s pt mân -dou şi m nenoroceşte b b tia. Cuă ă ă ă ă ă ă ă doamna directoare nu se joac nimeni, severitatea ei ştiiă ce ravagii f cea în toat şcoala! Şi tocmai acum s p escă ă ă ăţ ruşinea, la spartul târgului, În clasa a opta, în ajun de bacalaureat? M car dac aş fi avut ceva cu seduc torulă ă ă meu, dar eram bun -nevinovat , nu-i cunoşteam niciă ă culoarea ochilor! Z u, s mor dac te mint!ă ă ă

Pe când m gândeam la toate astea, iaca, se produce oă teribil lovitur de teatru, care m n uceşte pe termenă ă ă ă nelimitat. Doamna directoare uit de severitate, deă disciplin , uit de ea şi m ia în bra e, m strânge laă ă ă ţ ă piept şi m s rut oc! oc! foc!ă ă ă ţ ţ

- 36 -

Doamne, ce s-o fi întâmplat cu ea? Ce miracol? N-o fi înnebunit! Ca o femeie atât de echilibrat s deraieze,ă ă apucând-o brusc pe alt linie, trebuie s fie la mijloc ună ă motiv puternic, nu? Şi chiar era! Auzind c sunt orfan ,ă ă mi-a propus, hodoronc-tronc, s m înfieze. M uitam laă ă ă ea ca picat din cer. Mi-era şi fric , tu, s-o refuz. Cine ar fiă ă îndr znit? Dup asta, a cerut s fie scoas la pensie. Eraă ă ă ă trecut de 60 de ani. A închiriat un apartament înă cartierul Cotroceni, într-o vil cochet . Dup asta, ună ă ă avocat pe care îl cunoştea a f cut la tribunal actele deă adop iune, şi aşa am devenit domnişoara Anda Br deanu,ţ ă fiica doamnei directoare. Acum, po i s -mi zici s ru-ţ ă ămâna.

Asta nu-i înc totul, Fulguşorule mic şi dulce. Spuneamă un pic mai sus c m fr mântam al naibilor, m totă ă ă ă gândeam şi zbuciumam ce s-o fi întâmplat cu m mica, deă m-a iertat, înfiat şi mutat. Misterele Cur ii din Versailles!ţ V zând c nu dezleg enigma, am l sat-o balt , ca s zică ă ă ă ă aşa, şi ce mi-a venit? Hai, domnişoar Br deanu, să ă ă scriem ceva despre m rea a cotitur din existen aă ţ ă ţ Domniei Voastre. Ce p rere ave i? Sunt pentru, mi-amă ţ r spuns mie îns mi, şi pune-te, fato, pe treab . În timp ceă ă ă scriam, îmi venir câteva idei psihologice gigea, far s leă ă ă chem, aşa... din ini iativa lor proprie. Le-am cânt rit, le-ţ ăam judecat pe-o parte şi pe alta.

Bune! zic, rezist la logic , hai s le folosim.― ă ă ăEra vorba tocmai de motivarea de care aveam nevoie

pentru eroin şi pe care imagina ia mea mi-a servit-o caă ţ pe tav . Am pus-o deci pe directoare, aşa dup cum aiă ă citit, într-o situa ie asem n toare, ca s legitimez gestulţ ă ă ă final, marea surpriz .ă

Şi ce s vezi, fato? Domnişoara mama, nu ştiu cum aă f cut şi ce a dres, c a dat peste revista cu corpul delict.ă ă A citit schi a. Ait! zic, acum s vezi muştruluial ! Sfinteţ ă ă Shakespeare, fereşte-m de o nou tragedie! Când colo,ă ă nimic. Singura imputare: De ce nu i-am spus? De ce am lucrat pe ascuns? Iaca, na, poftim de vezi!

- 37 -

Dar stai, acum vine partea interesant . Ciuleşte, tu,ă urechile şi ascult urm torul dialog:ă ă

De unde ai aflat tu de p ania mea? Cine i-a spus?― ăţ ţ Nimeni. Nu ştiu nimic. Ce a i p it?― ţ ăţ Într-adev r, nu i s-a spus nimic?― ă ţ Repet c n-am habar. Tot ce am pus în povestire pe― ă

seama dumneavoastr a fost din imagina ie. Trebuia oă ţ motivare nu?―

N-aş fi crezut una ca asta! Ai o imagina ie bogat şi― ţ ă un sim logic surprinz tor pentru etatea ta. Ei bine, aflţ ă ă c ceea ce ai scris acolo mi s-a întâmplat în realitate.ă

Asta-i bun ! S cad pe jos de ame eal ! Nu-mi veneaă ă ţ ă s cred. Nici c era de crezut!ă ă

Chiar aşa, doamn ? Nu m am gi i?― ă ă ă ţM-a certat c -i spun doamn şi dumneavoastr , ca uneiă ă ă

str ine. Dar ce s fac, dac m-am obişnuit de ani de zileă ă ă s -i spun doamn şi s folosesc pronumele de reveren ?ă ă ă ţă

Am luat-o în bra e şi am pupat-o de zece ori. S-aţ îmbunat şi mi-a zâmbit.

Acum, v rog s -mi povesti i povestea― ă ă ţ dumneavoastr .ă

Am ajutat-o s se aşeze pe un fotoliu; eu st team peă ă un sc unel în fa a ei.ă ţ

Da, zise. Eram şi eu ca tine, elev la Liceul de fete― ă „Domni a Ruxandra". Aveam, tot aşa, o pedagog ca aţ ă voastr ...ă

Ca Sticlete? Aşa o poreclisem pe Cojocaru.― Şi o directoare, biciul lui Attila. Se dezumanizase,―

era lipsit de sim ire ca o piatr : din cauza unei scrisori,ă ţ ă de altfel, inocent , m-a eliminat pân la sfârşitul anului.ă ă Pedeapsa nedreapt mi-a zdruncinat fiin a pân laă ţ ă r d cini. 0 negur mi s-a pus pe ochişi, far s mă ă ă ă ă ă gândesc la urm ri, m-am aruncat în gol. În clipa când mă ă aflam la fereastr , mi-a trecut fulger tor prin minte c ,ă ă ă poate, nu mor c zând de la primul etaj, mai bine m-aşă urca la al treilea sau al patrulea. Am pregetat, nu ştiu de ce, uite, chiar aşa s-a întâmplat. N-am murit, dr gu aă ţ

- 38 -

mea, mi-am mutilat doar trupul şi tr iesc şi ast zi sim indă ă ţ ap sarea celor dou greşeli: a mea, dar, mai ales, a fosteiă ă mele directoare.

Ce spui, Fulguli o, de spovedania asta şterpelit dintr-oţ ă tragedie? M-a emo ionat aşa de mult, încât m-a podiditţ plânsul!

Of, s r cu a de tine, nu-mi ceri îndurare?Nu de alta,ă ă ţ dar i-am împuiat capul numai cu ale mele, ca o egoistţ ă însp imânt toare. Cu dragostea chioar şi amorulă ă ă ghebos, gen Creang , cum o mai duci? în ultima epistolie,ă n-ai mai pomenit nimic de F t-Frumosul t u din tei, genă ă Eminescu. Rug m respectuos a nu neglija în viitor.ă

Pa! Pa! Pa! Te pup pe botişor.A ta, Anda Andaluza

IIM întrebi, Fulguşor drag , cum m simt în noua meaă ă ă

c snicie cu doamna-mama, având sediul la Cotroceni?ă Hei, mai e vorb ! O duc împ r teşte, budoar gigea,ă ă ă mobil de granda, garderob personal , în fine, mai multă ă ă decât în visul meu, cum i-ar spune st pânului El-Zorab.ă Stau câteodat şi m mir, ca proasta-n bâlci, ce e cuă ă mine, ce m-a g sit? C ci eram o biat orfan , singur peă ă ă ă ă lume, ca b ie elul lui Hector Malot, habar n-am cine suntă ţ p rin ii mei, de ce m-au abandonat, nu ştiu nici dac eiă ţ ă mai tr iesc, şi, uite, acum, de bine, de r u, am o m mic ,ă ă ă ă un sprijin, în sfârşit, un rost pe lumea asta. Şi, în plus, bani de buzunar, s -mi cump r tot ce-mi pofteşteă ă inimioara. îmi dau silin a s-o iubesc pe m mica-dulcica,ţ ă s se simt bine lâng mine, dar nu pot, cât aş vrea. Miă ă ă se pare c -mi este mai mult profesoar decât mam .ă ă ă Atunci fug de ea, o evit, m retrag în singur tatea od i eiă ă ă ţ mele şi citesc, citesc, citesc! Noroc c avem o bibliotec ,ă ă maic , m iculi !ă ă ţă

- 39 -

Mai e şi ceva care m respinge: Tu, fato, prea e slut şiă ă dizgra ioas . Infirmitatea ei m ... m ... m îngrozeşte.ţ ă ă ă ă Chiar când râde, i se strâmb fa a, parc ar plânge. Auliu!ă ţ ă Doamne, iart -m !ă ă

Ştii, a luat şi pe portar cu nevast -sa la noi, pentru aă avea, m rog, personal de serviciu. S vezi şi s teă ă ă cruceşti cum o car Ursa Mare pe m icu a în bra e, ca peă ă ţ ţ un ânc neputincios şi inocent.ţ

Ah, cum mai tânjesc acum dup internatul copil riei,ă ă unde se afla lumea noastr ! Unde-i N soasa ceaă ă mucalit , care ne f cea seara, în dormitor, s ne stric mă ă ă ă de râs, când imita o scen de amor dintre un cotoi şi oă pisic ? Unde-i Nitouche, mironosi a, s-o aud cum spuneă ţ bancuri piperate, încât ar roşi chiar un b rbat! De undeă naiba le auzise, z p cita? Sau Ghea , care se ineaă ă ţă ţ numai de farse, ori icnit zurbagie, o fiin a chiuitului, aŢ ă ţă joac -i şi a setei de via , în fine, tu, Fulguşor, pe careă ţă eram gata s te omit la num r toare, dar cine poate să ă ă ă uite scena teribil de la ora de român , când doamnaă ă Procopiu, ştiind c te îndeletniceşti cu lectura proverbeloră populare, te-a pus s dai câteva exemple dintre cele careă i-au pl cut mai mult, şi tu i-ai trântit-o hodoronc-tronc:ţ ă

Nu umbla cu fundu-n dou luntre.― ăVai, cât am râs!M mir c n-a cr pat fierea în mine. Ceă ă ă

mutr a f cut profesoara!ă ă Neruşinato, obraznico! Unde te trezeşti?― Sta i, doamn , nu v sup ra i, aşa scrie aici, negru― ţ ă ă ă ţ

pe alb. Şi sunt altele şi mai şi... S vi le citesc?ă Nu! Nu! Te rog!―

Dac ar fi ştiut c noi, fetele, cunoşteam toateă ă proverbele astea pentru c cele nou volume dină ă culegerea lui Zanne se aflau chiar în biblioteca şcolii!

Da, Fulgule, de ce s nu recunoaştem, via a deă ţ internat, deşi goal de c ldura şi grija p rinteasc , seă ă ă ă umplea f r s ne d m seama de farmecul copil riei şiă ă ă ă ă adolescen ei. De aceea tânjeam dup colege, prezen aţ ă ţ lor îmi devenise necesar ca aerul pe care îl respiram. N-ă

- 40 -

am oftat prea mult, pentru c dragele de ele veneau laă mine în vizit în fiecare duminic . Le vedeam de departe,ă ă ivindu-se în grup, dup col ul str zii, dou câte dou , caă ţ ă ă ă la parad . Odat au venit paisprezece la num r, n-aveamă ă ă nici scaune s le dau s şad . Nu mai spun ce t mb l u aă ă ă ă ă ă fost, mi-au r sturnat casa pe dos. Doamna-maman seă ducea la o vecin , tot profesoar , şi ne scutea, astfel, deă ă prezen a ei paralizant . Avea, ce-i drept, foarte mult tact.ţ ă Ursa Mare f cea o tav cu pr jituri, un chec cu stafide,ă ă ă am s - i dau re eta, dac te intereseaz , şi ne aşterneamă ţ ţ ă ă la taifas, vorbind câte-n lun şi-n stele, râzând caă nebunele de orice. N soasa era, ca de obicei, în verv ;ă ă întâi spunea:

A, ştii, Albu o, c am f cut şi eu o victim ?― ţ ă ă ă Da? Felicit rile mele. Cine e prea fericitul?― ă Mai uşurel cu felicit rile. Preafericitul e Ilie,― ă

covrigarul de la poarta şcolii. îmi d produsele pe gratis.ă Aşa c sunt asigurat la capitolul covrigi cu susan.ă ă

Ba nu z u! Cu ce l-ai cucerit?― ă Cu sta! a spus N soasa, ar tându-şi cu un deget― ă ă ă

nasul cât o p tl gea.ă ăAm leşinat toate de râs.

Dac m duc la C r buş, îl fac praf chiar pe...― ă ă ă ă T naseă 2.

Alte râsete. Una dintre fete, Contesa de Pompadour, se t v lea pe jos de râs.ă ă

Mai ispr veşte, N soaso, c leşin contesa!― ă ă ă ă Contesa leşinat ! Uite un titlu de roman pentru tine!― ă

Glume naive, la îndemâna oricui. Dar ne distram copios cu ele. Dup aceea, fetele plecau şi t cerea se l sa greaă ă ă în urma lor.

Fiindc N soasa a adus vorba de roman, afl c lucreză ă ă ă la unul, dar, bineîn eles, cu alt titlu. Scriu pe apucate, nuţ prea am timp din cauza cursurilor de la facultate. Până

2 Aluzie la nasul exagerat de mare al lui Constantin T nase, actoră comic şi director al Teatrului C r buş (n. red.).ă ă

- 41 -

acum, nici nu m-am decis asupra titlului. Dragostea doctorului Rank sau Dou iubiri. În fine, unul din asteaă dou , v d eu mai târziu. Cred c ai ghicit, e vorba de ună ă ă personaj din piesa Nora de Ibsen. Piesa am v zut-oă împreun când ne-am dus cu clasa la Na ional. Dac vreiă ţ ă s fiu sincer , tu mi-ai atras aten ia asupra doctorului. i-ă ă ţ Ţaduci aminte c mi-ai şoptit la ureche:ă

Tu, sta s ştii c-o iubeşte pe Nora, pun pariu!― ă ăChiar aşa a fost. M-a impresionat foarte mult drama din

sufletul doctorului, care iubise o singur femeie pe lume,ă şi asta, din nefericire, era so ia celui mai bun prieten alţ s u. Domnul dramaturg a trecut uşor peste dram , pe elă ă îl preocupa mai mult aspectul social, adic ridicareaă condi iei femeii în societate. Dar mie mi-a pl cut mai multţ ă dragostea doctorului Rank şi, dac autorul n-a f cut-o,ă ă las , stimabile Ibsen, c-o fac eu. ă

Oho, prea mare curaj la feti a asta! gândeşti tu,ţ probabil, citind rândurile de fa . La urma urmei, de ce n-ţăaş încerca? Ce, comit o crim ? Şi am început s cuget laă ă mare adâncime. Par eu superficial , râd de toate prostiileă fetelor, dar s ştii c undeva, în fiin a mea, exist ună ă ţ ă locşor foarte serios. Acolo m retrag, în altarul meuă tainic, şi m tot fr mânt şi m tot gândesc, pân ieseă ă ă ă ceva cumsecade. Nu- i mai spun c am v zut înc o datţ ă ă ă ă piesa, am citit-o apoi în Biblioteca pentru to i cu multţ ă luare-aminte şi, în timpul acestei citiri, mi-au venit cele mai bune idei. Şi aşa, încet-încet, am schi at în linii largiţ subiectul. Vreau s pun în sufletul doctorului Rank ceeaă ce mi se pare esen a iubirii, adic ceva eteric, far obiect,ţ ă ă care î i aduce st ri paradisiace, chiar extazul, dar careţ ă are şi reversul durerii, în fine, un sentiment prelungit prin el însuşi.

Nu ştiu dac m în elegi. Nu cred, pentru c nici eu nuă ă ţ ă în eleg prea bine, simt ceva care este inexprimabil prinţ cuvinte. Ştiu toate astea pentru c acum doi ani l-amă iubit aşa pe un b iat, fiul doamnei M rgineanu, deă ă francez . Era student la nu ştiu ce facultate şi veneaă

- 42 -

deseori cu maşina s-o ia pe maic -sa de la şcoal . Ah,ă ă cum îl iubeam, tu, nu- i dai seama! Aşteptam ore întregiţ la fereastr , s -l v d ap rând la volan. La francez eramă ă ă ă ă slab , aveam note proaste, numai cinciuri pe toat linia.ă ă Şi deodat se ivir , poate, din cer, trei opturi, un nou şiă ă ă chiar un domn zece, cu baston şi burtic . Se tot miraă profesoara, bravo, Anda, te-ai dat pe brazd . De unde să ă ştie c pricina motivului era chiar fiul s u, F t-Frumosulă ă ă Rudolf Valentino.

Singur Filosoafa mi-a ghicit taina.ă Ce faci aci,