Şcoala clasică

Principiile managementului ştiinţtific în viziunea lui Henri Fayol si Frederic

Taylor

În literatura de specialitate distingem anumite curente de gândire care s-au manifestat în conturarea şi evoluţia managementului ştiinţific.

Şcoala clasică a fost rezultatul generalizării experienţei practice a unor manageri de întreprinderi sau consilieri in probleme de organizare.Preocuparea de bază a reprezentanţilor acestei şcoli,constă în formularea şi recomandarea de însuşire şi aplicare a unor principii generale de conducere cu aplicabilitate atât pentru unităţile productive cât şi pentru instituţiile statului,de unde şi denumirea de universalişti.

În viziunea clasicilor,întreprinderea este privită ca un organism închis,izolat de mediu,iar modul de concepere organzatorica al acestuia trebuie sa reflecte strict legaturile dintre functiile sale interne.

Cei mai de seama reprezentanti ai scolii clasice au fost F.W. Taylor si H. Fayol,care au pus bazele stiintei manageriale,au deschis etapa managementului stiintific,ale caror lucrari “Principiile managementului stiintific” si “Administrarea industriala si generala”,sunt binecunoscute in toata lumea.

Intemeietorul acestei scoli,americanul F.W. Taylor(1856-1915) si-a formulat teoria sa privind managementul in lucrarile:”Conducerea fabricii”(1903);”Principiile Conducerii Stiintifice”(1911);”Conducerea atelierelor”(1913),precum si in alte lucrari de tehnica si tehnologia productiei.

Taylor s-a nascut in anul 1856 in Georgetown,Pennsylvania.Fiu al lui Franklin Taylor si Emily Annette Winslow,a studiat 2 ani in Franta si Germania si a calatorit timp de 18 luni in Europa.In 1872 a intat la academia Philips Exeter,iar dupa absolvire a fost admis la Harvard.El a ramas cunoscut in istorie drept “tatal” managementului stiintific.A murit in anul 1915 de pneumonie.

La baza managementului Taylor a pus urmatoarele 13 principii:

~ inlocuirea metodelor traditionale,bazate pe maestrie si experienta profesionala,prin metode stiintifice bazate pe analiza tuturor elementelor productiei;

~ selectionarea lucratorilor pe baza unor criteria elaborate stiintific,antrenarea si instuirea ulterioara a acestora;

~ colaborarea intre muncitori si administratie in scopul aplicariiin practica a unor principii de organizare stiintifica a intregii activitati;

~ separarea muncii intelectuale de cea fizica,acele organizatorice de cea de executie;

~ ridicarea continutului economic al muncii tehnicienilor;

~ apropierea invatamantului tehnic superior de nevoile productiei;

~ efectuarea practicii in productie a viitorilor ingineri;~ analiza proceselor de munca prin descompunerea lor in

elemente componente ;~ evidentierea stricta a timpului de munca si normarea

muncii;~ unificarea si standardizarea sculelor,proceselor

tehnologice,a operatilor si miscarilor in procesul muncii;~ controlul ethnic de calitate;~ introducerea si aplicarea salarizarii in accord,cu tarife

diferentiate;~ delimitarea stricta intre functiile de conducere si cele de

executie.In conceptia lui Taylor trebuie

proiectata,normata,standardizata nu numai tehnica de productie ci si munca.Conceptia lui Taylor asupra managementului are insa o serie de limite intre care:Taylor acorda atentie mai mult componetelor structurale ale agentului economic si mai putin analizei sale de ansamblu;el vedea in muncitor o fiinta care actioneaza cu prioritate din instinct si numai sub influenta stimulentelor elementare,in primul rand a banilor intru cat interesele lui se epuizeazala nivelul satisfactilor de natura fiziologica.Deasemenea Taylor in mod gresit,considera ca muncitorul nu poate sa inteleaga problemele complexe ale conducerii sustinadn idea separarii nete a muncii de conducere si conceptie de munca de executie.

Sistemul de organizare a conducerii, propus de Taylor ,s-a bucurat de o larga raspnadire in primele 3 decenii ale secolului XX, ducand la dublarea productivitatii muncii in acele intreprinderi unde s-a aplicat.Insusi Taylor a recunoscut scopul principal al conceptiei sale si anume ‘’asigurarea unui profit maxim pentru intreprinzator’’.In acelasi timp,sistemul lui Taylor cuprinde numeroase idei si teze progresiste care au revolutionat,la inceputul secolului XX managementul productiei.

Un pas important in edificarea teorii manageriale a intreprinderii il aduce francezul H.Fayol (1841-1925) care abordeaza intreprinderea in intreaga ei complexitate tehnica si social economica .

Studiind problemele conducerii , Fayol a formulat o serie de principii , care in mare parte sunt valabile si in zilele noastre. Astfel :

~ diviziunea muncii in activitatea de conducere;

~ stricta coordonanta intre autoritatea persoala si de servciu a conducatorului;

~ disciplina interioara;~ unitatea de conducere;~unitatea de dipozitie;~ subordonarea intereselor personale celor generale ;~ simularea materiala si morala;~ centralizarea functiilor;~ structura ierarhica a conducerii;~ egalitatea in depturi si obligatii;~ ordine deplina in toate sectoarele intreprinderii;~ stabilitatea personala ;~ unitatea de actiune a colectivului;~ atitudinea justa si echilibrata a administratiei fata de

personal . Fayol pune pentru prima data problema capacitatii

managerilor si pregatirii pe care acestia trebuie sa o aiba ,cerand cu insistent predarea cunostintelor de administratie in scoli.

Comparand aportul lui Taylor cu cel al lui Fayol , cei doi clasici de vaza care au pus bazele stiintei sau teoriei managementului intreprinderii , remarcam faptul ca , in timp ce primul isi concentreaza atentia asupra locului de munca si activitati de productie din ateliere si sectii , formuland primele principii de rationalizare , organizare a productiei si a muncii si de conducere operatia interna , cel de-al doilea priveste intreprinderea ca un tot , ceea ce ii permite sa precizeze functiile ei si totodata atributele de baza ale conducerii , conexiunile care exista intre acestea.

Desi fiecare reprezentatnt al scolii clasice a aprofundat aspect diferite ale activitatii de management , se pot desprinde cateva trasaturi care caracterizeaza aceasta scoala , printre care:

~ preocuparea pentru elaborarea unor principii stiintifice de conducere , cu accent pe organizare care , sa constituie ghiduri pentru activitatea practica ;

~ considerarea principiilor de conducere ca fiind universal valabile , facand abstractie de particularitatile obiectului condus;

~ aprecierea intreprinderii ca un system inchis de unde si neglijarea raporturilor ce se stabilesc intre intreprindere si mediul economic , social, politic , cultural , in care aceasta isi desfasoara activitatea;

~ procedeaza la abordarea mecanicista a structurii organizatorice , prin luarea in considerare numai a relatiilor formale

care decurg din regulamenutul de organizare si functionare si alte acte normative privind reglementarea relatiilor de munca ;

~ se ignora aspectele umane ale muncii : omul este privit ca un mecanism ale carui miscari sunt studiate in vederea efectuarii lor in conditii cat mai economice

In opinia noastra , Taylor si Fayol au avut drept rampa de lansare a managementului observatiile desprinse din activitatea unor firme. Desi aveau principii diferite , ambii aveau ca scop maximizarea profitului intr-o intrepindere . Deasemenea scoala clasica a avut un rol pozitiv in creearea si dezvoltarea teoriei manageriale a intreprinderii fiind un factor de baza in marirea eficientei economice si a profitului.