Pictorul Salvador Dali

"Există întotdeauna două feluri de pictori: cei care depășeșc limita și cei care știu cum să se apropie de aceste granițe cu

respect și răbdare, fără să le încalce însă". (Dali)

Salvador Dali, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech (născut la 11 mai 1904, Figueras, Spania și decedat la 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant al curentului suprarealist în artă. Datorită aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dali a devenit o vedetă mondială, ce a reușit să folosească forța mass-mediei pentru a-și spori averea și renumele.

Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras, într-o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor

1

impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras.

În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se împrietenește cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar - decepționat de sistemul de predare - incită studenții la manifestări de protest și este exclus din școală. Începe să poarte favoriți, pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă. Este interesat de futuriștii italieni, apoi de "Școala de Metafizică" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă.

În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată "Dalí sau antiobscurantismul" (1931). Personalitatea excentrica, narcisismul sau inegalabil si stilul sau monden care il caracterizeaza sunt elementele care au contribuit la transformarea unui mare artist-dotat cu o imaginatie vizionara speciala si cu o intelgenta creatoare deosebita- intr-un mit care si astazi suscita interes si curiozitate.

Dali se expune criticii si judecatii publicului. Prin deschiderea sa, “geniul absolute” al artei ne da impresia ca ii putem intelege opera si ca putem patrunde cu usurinta in gandurile sale. De fapt, cel pe care il numim “Dali” sip e care il recunioastem datorita extravagantei si nebuniei sale este un artist complex, la care inca mai avem lucruri de descoperit, mai ales cu privire la opera sa, de o mare valoare istorica si artistica, ce reprezinta o veritabila mostenire culturala si spirituala. Tot el afirmă:

"Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dali)

Robert Descharnes ramane cel mai fin cunoscatoru prin excelenta al operei lui Salvador Dali. Prieten apropiat al pictorului in ultimii 30 de ani ai vietii sale. Au mai existat si alti artisti care i-au interpretat operele, cum ar fi Ignacio Gomez de Liano, Gerard Xuriguera si Gilles Neret. Ne aflam in fata unui personaj fascinant, cunoscut prin imagine ape care a vrut sa o construiasca in jurul sau, si nu prin faptul de a fi studiat intr-un mediu critic si filologic. Pentru a putea intelege acest geniu, precum si conceptia lui despre natura umana trebuie sa ne concentram mai intai asupra vietii sale. Povestea incepe in Spania, in Catalonia, mai exact in Fugureas, provincial Girona, cand la 11 mai 1904 se naste Salvador Felipe Jacinto Dali, fiul notarului Salvador Dali y Cuzi si al Felipei Domenech.

O bogata sursa de inspiratie pentru opera sa a reprezentat-o Catalonia. Toata viata a simtit nevoia sa se intoarca pe acele meleaguri care pentru el erau centrul lumii si simbolul mitic al copilariei. Dali se madrea ca era catalan si ca avea toate caracteristicile tipice ale ale locuitorilor zonei: mandrie, simt al banului, si acel sens concret si pragmatic al vietii care te indeamna sa te bazezi numai pe lucrurile care se supun celor cinci simturi principale.

Datorita interventiei lui Pichot, austerul notar Dali accepta dorinta fiului sau. Un alt artist contemporan cu Dali, care si-a dat seama de talentul lui Salvador este pictorul peisagist de origine

2

germana Siegfried Burmann. Acesta ii daruieste lui Dali prima paleta si primele culori. Duoa 1917, Dali iese in evidenta la cursul de desen al profesorului Juan Nunez, din cadrul Scolii municipale de Gravura si, mai tarziu, la Academia din Madrid, datorita personalitatii independente si a spiritului sau rebel. Odata cu caracterul isi formeaza si stilul personal, inspirandu-se in aceasta faza din picture impresionista: Renoir, Pissaro ,Dar mai ales Monet pe care ii considera adevarate genii ale impresionismului. Temele sale preferate erau natura moarta si peisajele, promontoriul din Figureas si marea din Cadaques, unde isi petrecea verile impreuna cu familia.

La 2 mai 1918 pe cand avea 14 ani, Dali expune pentru prima data cateva tablouri la Teatrul local din Figureas.

In afara de peisajele impresioniste, Dali picteaza in acea perioada cateva portrete ale membrilor familiei: parintii, bunica, sora, doica batrana Lucia Moncanut.

Criticile favorabile in urma primei sale expozitii, incurajarile profesorului Nunez si interventia familiei Pichot i-au deschis drumul lui Dali catre Academia de Arte Frumoase din Madrid. Dali se inscrie aici in 1921, trecand cu brio de examenele de pictura, sculptura si grafica .In acelasi an isi pierde mama.

Atmosfera culturala din Madrid a fost un stimulant essential pentru perioada de formare a tanarului pictor catalan, dar si pentru personalitatea sa independenta. Locuia, ca si ceilalti cursanti de familie buna, in Caminul Studentilor. Iesea in evidenta pein aspectul exterior, prin atitudinea sa de “dandy”, prin curiozitatea si aviditatea fata de experientele prin care trecea. Aici adera la grupul Avangardia , din Madrid, din care faceau parte Pepin Bello, Pedro Grafias, Eugenio Montes, Rafael Barradas, Federico Garcia Lorca si Luis Bunuel. Din cauza firii sale rebele, Dali este exmatriculat de dooua ori din academie, definitive in 1926 si petrece doua saptamani in inchisoarea din Girona.

Dali abordeaza cateva curente artistice din acea vreme: impressionism, pointillism, futurism, cubism, fovism, reusind sa obtna de fiecare data rezultate deosebite. Artistul era insa interesat de classicism. Ii placeau operele lui Rafael si ale lui Ingres, pictorul din sex al XIX-lea, datorita tuseloc compacte si a culorilor reci care contureaza o compozitie clara, curate, cu subiecte extrase din realitatea cotidiana, transformate apoi cu ajutorul imaginatiei. Aceste trasaturi prefigureaza estetica curentului suprarealist.

Suprarealismul se naste in 1922 la Paris, chiar in sanul miscarii dadaiste. Si el celebreaza virtutile irationalului, dar nu o face in scopuri distructive. Condus de poeti care l-au citit pe Sigmund Freud, el isi propune sa exploreze subconstientul, sa arunce o noua lumina peste ceea ce e ascuns in abisul sufletului omenesc. In acest scop Andre Breton predica in Manifestul suprarealismului din 1924 “automatismul psihic pur”, “dicteul gandirii” in lipsa oricarui control exercitat de ratiune, in afara oricarei preocupari estetice sau morale. Ceea ce conteaza deci intr-un tablou strict suprarealist nu cautarea spirituala, ci documentul psihologic. Si de vreme ce se apreciaza ca imaginea, anecdota e cea mai revelatoare decat forma, suprarealistii ortodocsi ca germanul Max Ernst, belgianul Rene Margaritte, si bineinteles spaniolul Salvador Dali se exprima deliberat cu mijloacele realismului “fotografic”. In definitive Max Ernst a creat opera suprarealista cea mai complexa sic ea mai densa. Mai putin agresiva decat cea a lui Dali, ea raspunde evident unor necesitati mai profunde si misterul ei este mai authentic. Pe de alta parte in vreme ce Dali se complace in vulgaritaateaunui colorit de cromolitografie, Ernst a optat in ultimul timp pentru o

3

maniera ce tine seama de aporturi suprarealiste calitatile picturale pe care ea si le jertfise cu prea multa usurinta.

In perioada 14-27 noiembrie 1925, faimoasa galerie Dalmau din Barcelona gazduieste prima expozitie adevarata a lui Dali. Dintre cele 20 de opera expuse, ies in evidenta tabloul Portretul tatlui meu, adevarat portret psihologic al al barbatului sever, practice si rational; Tanara sezand si Figura la fereastra ambele lucrari avand-o ca model pe sora sa, Ana Maria, de care Dali aminteste mereu in delirul sau erotic.

Un alt element important in formarea artistica si culturala a lui Dali a fost prietenia cu regizorul Luis Bunuel ,cu care s-a asociat intr un proiect cinematografic in 1929 si 1930, si cu Federico Garcia Lorca, unul dintre cei mai mari poeti spanioli, impuscat in Granada, in 1936 de sustinatorii lui Franco. In aprilie 1926, Lorca publica in “Revista Occidentului” o poezie dedicate lui Dali, numita “ Oda lui Salvador Dali”, in care dezvaluie, prin lirica si fantezie, relatia dintre cei doi, care se transforma apoi intr-o legatura amoroasa, asa cum reiese din cateva versuri ale odei:

“O. Salvadir Dali cu vocea mladioasa!Spun ceea ce vad in tine si in operele tale.

Nu-ti laud penelul imperfectde adolescent,

Ci cant depre stilul tau ferm (…)Inainte de toate dezvalui

un gand comunCare ne uneste la orele tarzii.

Nu Arta este lumina care ne orbesteCi iubirea, prietenia sau rusinea.”

Salvador Dali va dezminti mereu legatura homosexuala, declarand ca este victima unei tentative de sodomizare din partea amicului care suspina dupa el. Respectul si afectiunea lui Dali pentru poetul andaluz sunt insa sincere.

La inceputul lui 1927 Dali merge pentru prima data la Paris, insotit de matusa si sora sa, conform ordinului tatalui sau, care inca mai avea autoritate asupra tanarului artist.

Cel mai important eveniment din perioada de sedere la Paris a fost intalnirea cu Picasso.Dali si Picasso nu au fost prieteni niciodata, nici macar cand amandoi locuiau la Paris. In

timp ce Dali nu intrase inca in contact direct cu Andre Breton, fondatorul suprarealismului, Picasso punea in practica deja in 1925 principiile acestui current. Breton declara ca Picasso era “suprarealist in cubism” si ca ideea de a vedea acelasi obiect din mai multe perspective simultan era rezultatul descompunerii gandurilor si a realitatii, subiect al interpretarii individuale teoretizate se suprarealisti. In ciuda originii spaniole intre cei doi nu a existat decat stima si respect reciproc. Dali il admira pe cel care era considerat un adevarat revolutionary al picturii. Insa acest lucru nu l-a impiedicat sa-si exprime conceptia diferita in legatura cu estetica artei “geniului”: “Cred ca magia din operele lui Picassoeste romantica bazata pe schimbari radicale, in timp ce magia din operele mele de datoreaza traditiei. Sunt total diferit de Picasso pentru ca el nu se ocupa de frumusete, ci

4

de urat. Totusi in cazul unor genii ca Picasso si ca mine, frumosul-urat si uratul-frumos pot fi de natura angelica”.

În vara lui 1929 primeste o vizita neasteptata din partea lui Luis Bunuel si a unui grup de suprarealisti curiosi si nerabdatori sa-l cunoasca pe extravagantul Dali. Este vorba despre Rene Margaritte si sotia sa, Camille Goemans, si unul dintre paritnii spirituali ai curentului suprarealist: Paul Eluard, cu sotia sa Gala. Dali este impresionat de aparitia Galei, care reprezinta pentru el intruchiparea femeii visurilor sale, esenta feminine fizica si ideala pe care o cautase mereu si pe care o picteaza neincetat. Dali era atat de fascinate si sedus de Gala incat nu reusea sa vorbeasca fara sa izbucneasca in rasete nervoase. In timp ce se plimbau pe faleza Capului Creuse, intre doua chicoteli nervoase reuseste sa-i declare dragostea sa, care va dura toata viata. Gala, al carei nume adevarat era Elena Dimitrievna Diakonov, fiica unui avocat rus, emana o anumita atractie, dar si o siguranta pe care Dali le sesizeaza imediat. Dragostea pe care o simtea pentru ea nu era o simpla pasiune de moment si nici o necessitate fizica, ci era o dependeta psihica. Pana la sfarsitul vietii sale Gala a fost unica sa muza, ceea ce ii conferee echilibrul mental si emotional: “ Tu m-ai vindecat de nebunuie. Multumesc! Vreau sa te iubesc! Vreau sa fii sotia mea. Simptomele de isterie dispar unul dupa altul ca prin magie. Pot sa imi stapanesc rasul, zambetul, mimica. Starea mea de sanatate este asemenea unui boboc proaspat de trandafir”

Se formează un echilibru între arta si viata lui Dali, intre gandurile artistice si vointa sa. Constructiile mentale interioare si viziunile sale sugestive apar in tablouri care dau dovada de claritate expresiva, bogate in detalii simbolice, iar stilul sau se adapteaza acestei precizii a imaginii. Desi Dali Nu abordeaza inca suprarealismul, stilul sau se schimba lasandu-si propria fiinta sa se dezvaluie si sa se desfasoare fara retineri.

Libertate și Determinism

Presupunerea după care persoana este capabila sa preia influentele mediului si sa le orienteze in propriul comportament sau ,comportamentul este cauzat de actiunea unor evenimente si nu exista libertate; “Adevarul, unul si indivizibil se vedea cu ochiul liber: n-aveam cum sa fiu un suprarealist integral in interiorul grupului, deoarece grupul se ghida numai dupa ratiuni politice partizane, si asta in toate privintele, in jurul lui Breton, ca si in jurul lui Aragon.”

Unul ca mine se pretindea nebun de-adevaratelea, nebun viu si cu metoda de precizie pitagoreica in sensul cel mai nietzschean al cuvantului, un astfel de om nu putea sa existe. Asa ca s-a intamplat cea ce trebuia sa se intample: Dali suprarealistul integral care postula absolita lipsa de constrangere estetica ori morala, Dali cel insufletit de dorinta de putere nietzscheana a declarat ca orice experienta poate fi impinsa pana la ultimile consecinte, dar fara sa existe o solutie de continuitate. Imi ceream pur si simplu dreptul de a face sa-i creasca lui Lenin o buca de trei metri, dreptul de a-i impodobi portretul cu carnurile gelatinoase ale lui Hitler, fie si asezandu-le cu ceva romano-catolicism la nevoie.

5

Dali ne ofera un indiciu pentru a putea intelege iconografia inconfundabila a operei sale, in special a tablourilor create in prima jumatate a anilor ’30. Asa zisul “delir comestibil” incepe pe pamant catalan, mai exact pe faleza Capului Creuse locul in care Dali isi petrece copilaria si unde continua sa mearga impreuna cu Gala, care i-a devenit intre timp sotie. Stancile din aceasta zona aveau nenumarate forme, iar pescarii le denumeau dupa aspectul lor: camila, calugarul, femeia moarta, capul de leu, etc. Influenta mediului impreuna cu arhitectura mediteraneeana a lui Gaudi, ascutita si morbida in acelasi timp, l-au facut pe Dali sa se gandeasca la opozitia formala, vitala si erotica dintre dur si morbid pe care o reda in tabloul “Ceasurile moi” (1931).

Povestea acestui tablou pe care mai tarziu Julien Levy il va numi Persistenta memoriei, reprezinta traseul ambivalent al personalitatii lui Dali, care oscileaza permanent intre masca exterioara dura, afisata in societate, si sensibilitatea interioara protejata de iubita Gala.

“In ziua in care m-am hotarat sa pictez ceasuri, le-am pictat moi. Intr-o seara ma simteam oboist si ma durea capul. Voiam sa mergem la cinema cu cativa prieteni, insa in ultimul moment am hotarat sa raman acasa. Gala a iesit, iar eu ma gandeam sa ma bag in pat. Dupa cina mancasem camembert si imediat ce au plecat musafirii eu am mai ramas la masa, gandindu-ma la problema filosofica a “moliciunii” acelui tip de branza. M-am ridicat m-am dus in atelier si, ca de obiecei mam aprins lumina pentru a mai arunca o privire la tabloul la care lucram. Stiam ca atmosfera pe care am reusit sa o redau in acel tablou trebuia sa fie fundalul unei idei, dar nu stiam care. Voiam sa sting lumina, cand, dintr-odata, “am vazut” solutia. Am vazut doua ceasuri moi, unul dintre ele atarnand de creanga maslinului. In ciuda faptului ca ma durea capul ingrozitor am ineput sa pictez. Cand s-a intors Gala, dupa doua ore, tabloul, care va deveni unul dintre cele mai faimoase, era gata.” Totul a plecat de la influenta mediului, de la o bucata de branza “descompusa”, de la un obiect comestibil care devine metafora aspectului psihologic al timpului.

Dali era si adeptul libertatii din punct de vedere financiar. Asa cum spune si el: “ Cea mai simpla metoda de a evita sa fii cumparat cu bani este sa-i ai chiar tu. Avand bani nu mai este nevoie sa fii “angajat”. Un erou nu se angajeaza in nimic! E exact contrariul unui servitor. Dupa cum bine-a zis filosoful catalan Francesco Pujols: “In plan social, cea mai inalta aspiratie a omului e sacra libertate de a trai fara sa fie nevoit sa munceasca” Dali compleateaza aforismul adaugand ca libertatea aceasta e chiar conditia eroismului omenesc. Materia nu poate fi spiritualizata decat daca o torni in aur.

Prin urmae consider ca raportat la dimensiunea libertate-determinism, Dali tinde spre libertate intrucat a preluat cu foarte mare usurinta influentele mediului si le-a orientat in propriul sau comportament, dovada fiind si faptul ca se adapta foarte usor la schimbare, precum si faptul ca s-a incadrat in mai multe curente artistice.

6

Raţionalitate – Iraţionalitate

Dimensiune care vizeaza gradul in care persoana este capabila sa actioneze rational. Are omul o existenta rationala care-i determina actiunea sau este directionat de forte irationale? In perceptia umana, timul are o conotatie “interna” care urmeaza logica starii de spirit si a memoriei. In aceasta perioada, Dali picteaza tablouri in care infatiseaza elementele comestibile cu o functie simbolica evidenta, in special erotica, asemenea operei Paine catalana sau Paine antropomorfa, din 1932, in care bagheta are o semnificatie falica. In Muzeul Figureas, Dali tapeteaza peretii cu cruste de paine rotunde si spune: “Painea pe care eu am inventat-o nu a fost conceputa sa hraneasca familiile numeroase. Painea mea este impotriva umanitatii. Cu aceasta paine, care este luxul fanteziei, oamenii se vindeca de conceptia ratiunii practice, este o painearistocratica, estetica si paranoica” Dali tinea sa cunoasca irationalul pana la capat, ca un rationalist absolute ce era, si asta nu ca sa descopere un nou repertoriu literar si uman, ci tocmai dimpotriva, ca sa adune la un loc si sa supuna irationalul abia cucerit. Ciclotronul falcilor filozofice ale lui Dali avea o imensa foame de tot, voia sa mestece, sa sfarame, sa bombardeze totul cu artileria neutronilor lui intra-atomici, pan ace mizerabilul conglomerate visceral si amoniacal al bilologicului- la carea aveai acces prin intermediul visului suprarealist- va fi a omului pe acest pamant vor fi cu adevarat implinite, iar viata va deveni tezaur.

Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o defineşte drept “o metodă spontană a cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante”. Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitaţia tulbure a inconştientului (paranoia) şi reuşesc a căpăta formă numai datorită raţionalizării delirului (momentul critic).Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacţie. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaştere, din care preia doar exactitatea desenului şi cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste şi o complexitate tematică care amintesc empfaza şi exuberanţa barocului iberic. Dalí recurge la spaţii

7

largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinaţie iraţională a raporturilor şi deformare a realităţii

“Aveam sa devin un Nietzsche al irationalului. Eu, ratinalistul inrait, eram singurul care stia ce vrea: n-aveam sa ma las ingenunchiat de rational de dragul irationalului, de irationalul narcisiac si receptive asa cum il practicau ceilalti, ci dimpotriva, aveam sa dau marea batalie pentru “cucerirea irationalului” In vremea asta amicii mei puteau sa se lase prada irationalului, cedand, ca atatia altii, inclusive Nietzsche, in fata acestei slabiciuni romantice.

Cred ca Dali se considera un raţionalist absolut, dornic să experimenteze iraţionalul până la capăt, pentru ca, în cele din urmă, să poată fi cucerit. Nu a renegat nimic.

Holism – Elementarism

Din punct de vedere holistic comportamentul uman poate fi explicat studiind persoana in totalitate, nefiind posibila reducerea intregului la partile sale componente. Pozitia elementarista explica comportamentul prin investigatii ale aspectelor particulare independente de ansamblu.

Multe dintre tablourile pictorului catalan corespund teoriilor lui Freud, acestea fiind cele in care figurile umane sunt descompuse in sertare intredeschise, cum ar fi Girafa in flacari , in care femeia dulap fara chip si fara identitate este descompusa in sertare intredeschise care asteapta sa se umple cu imaginile eliberate

de subconstient. Dupa cativa ani, Dali declara: “Singura diferenta dintre Grecia nemuritoare si present este Sigmund Freud, care a descoperit cum corpul uman, care pe vremea grecilor era neoplatonic, astazi este plin de sertare secrete care pot fi deschise numai prin psihanaliza”.

Constituţionalism – Enviromentalism

Prezumtie care se refera la importanta aspectelor ereditare sau a influentelor mediului in explicarea naturii umane si a comportamentului; Purtând numele fratelui său, care murise cu câteva luni înainte de naşterea sa, la vârsta de doi ani, semănând teribil cu decedatul Salvador, Dalí mărturiseşte că, această “identificare silită cu un mort, a făcut ca adevărata imagine a propriului meu corp să fie aceea a unui cadavru moale, în descompunere, putred şi viermănos”. Întregul efort

8

al copilăriei sale a fost concentrat asupra exorcizării celuilalt spirit. Începuse să creadă că era nimeni altul decât fratele său reîncarnat, asemuindu-se “ca două picături de apă, dar cu reflexii diferite”. Obsedat de existenţa unui alter ego, Dalí s-a zbătut din greu să-şi demonstreze că el însuşi fiinţa. Încercarea de a se desprinde de fratele său mort, în contextul în care auzea mereu vorbindu-se de “celălalt Salvador” iar el se simţea ca fiind parte a celuilalt, a mers atât de departe, încât, începuse să se creadă nemuritor şi asemenea lui Dumnezeu. “Pentru a mă smulge de fratele meu decedat, trebuia să joc rolul geniului ca să mă asigur în orice moment că nu eram el, că nu eram mort; astfel, am fost obligat să îmbrac tot felul de atitudini excentrice”.

Un alt argument ce trebuie mentionat pentru a ilustra importanta aspectelor ereditare in explicarea comportamentului lui Salvadaor Dali ar fi influenta pe care a avut-o tatal sau. “Am povestit in alta parte tragica viata a tatalui meu. E demna de Sofocle. Tata era intr-adevar omul pe care nu numai ca l-am admirat, dar l-am si imitate cu inversunare, cu toate ca l-am facut atata sa sufere. Ma rog lui Dumnezeu sa-l aiba in paza si in slava Lui- unde nici nu ma indoiesc ca se gaseste deja.-, caci in ultimii trei ani de viata a trecut printr-o criza religioasa, care i-a adus mangaierea si iertarea ultimei impartasanii.

Dar in vremea aceea a copilariei, cand spiritul meu cauta sa atinga cunoasterea, nu gaseam in biblioteca tatei decat carti ateiste. Rasfoindu-le, am invatat, temeinic si fara sa trec cu vederea nici o dovada posibila, ca Dumnezeu nu exista. I-am citit cu o rabdare incredibila pe Enciclopedisti pe care astazi ii gasesc insuportabil de plicticosi”.

Cred ca aspectele ereditare, respective influenta tatalui sau, au avut un rol primordial in conturarea peronalitatii acestui geniu, insa si mediul a avut o influenta observabila in viata lui Dali.

“Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb - nu sunt

nebun”. Salvador Dali

Schimbare – Uniformitate

Vizeaza masura in care individual este sau nu capabil de schimbari fundamentale in timpul vietii, daca personalitatea de baza are posibilitati reale de schimbare in timp

9

“Asa se face ca m-am dat peste cap zi

si noapte sa strecor in sanul grupului suprarealist idei si imagini in totala contradictie cu “gustul suprarealist”. Intra-adevar tot ce aduceam era in perfecta opozitie cu preferintele lor. Lor nu le placeau anusurile! Eu strecuram nenumarate, prin inselaciune, bine mascate si de preferinta anunsuri machiavelice.

Inlocuiam automatismul pur si pasiv cu gandirea active a faimoasei mele metode de analiza paranoic-critica. Ca sa falimentez obiectele salbatice, am lasat obiectele ultra-civilizate ale Modern’style-ului. Le colectionam impreuna cu Dior.

In pofida revoltei multora, era o alegere "normala" din partea cuiva care il avea drept model pe Sade. Cearta in privinta lui Hitler avea sa il duca pe Dali spre o ruptura violenta cu ceilalti suprarealisti, dar artistul nu a ezitat niciodata, transformand o optiune scandaloasa intr-o chestiune de principiu.

Dali avea sa introduca in compozitiile sale celebrul motiv al ceasurilor care se topesc, a realizat apoi o serie de imagini si simboluri stereotipe care explorau fascinatia sa pentru spatiu si perspectiva, intr-un stil care a socat, dar i-a adus si numerosi admiratori.

Asa cum se vede din randurile de mai sus de-a lungul vietii sale Dali trece printr-o serie de schimbari radicale in ceea ce priveste stilul sau artistic, ajungand de la cubism la suprarealism ceea ce inseamna ca este capabil de schimbari fundamentale.

"Diferenta intre suprarealisti si mine este ca eu sunt suprarealist".Salvador Dali

Subiectivitate – Obiectivitate

Prezumtie care se refera la faptul ca existenta umana este influentata in mare masura de experienta subiectiva sau de exterior, de factori obiectivi.

“Singurul lucru care nu-i va prisosi niciodata omenirii este exagerarea!” Dali

10

“Imi repet inca o data- daca nu mi-as spune-o singur, nu stiu cine ar mai face-o – ca inca din adolescenta m-am deprins sa socotesc in chip vicios ca imi pot ingadui orice numai fiindca ma cheama Salvador Dali. De atunci si pana astazi, de-a lungul intregii mele vieti, am continuat sa maport in acest fel si mi-a reusit”.

Tabloul Toreador Halucinogenic este considerat a fi un fel de opera testament, in care sunt redati patruzeci de ani de cercetari expressive si figurate, pe care constient sau nu, Dali reuseste sa le adune intr-un tablou monumental: suprarealismul pompierismul, poantilismul, dar si Action

Painting, abstractizarea geometrica, Arta Pop si arta psihedelica. In acest tablou Dali revine la duplicitatea imaginii paranoice, cu un grad de constientizare stiintific diferit si tridimensional. Intr-o piata de tauri copilul Dali vede o multiplicare a lui Venus din Milo printre stancile marii din Catalonia.

Stilul liber de a picta a lui Dali este précis, controlat si planificat. Stiinta se combina cu metafizica si traditia cu tehnicile de perceptie vizuala, pentru a crea elemente absolute originale si autentice, care nu se aseamana cu niciun curent artistic.

Acţiuni generate de stimuli interni – Acţiuni generate de stimuli externi

Aceasta dimensiune se refera la cauzele reale ale actiunilor umane. Sunt aceste actiuni generate de stimuli interni, ori sunt simple raspunsuri la o serie de stimuli externi. Contactul direct cu Freud inainte de moartea acestuia in 1939, l-a faucut pe Dali sensibil in fata evenimentelor care se petreceau in Europa si in fata catastrofei provocate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Exilul tragic si absurd al marelui psihanalist a dat viata unei noi reflectii asupra lui Hitler.

In tabloul Enigma lui Hitler, pictat in tonuri gri si negre

11

(1939), simbolurile ororii sunt explicite si prevestesc moartea. Insusi Dali descrie acest tablou “lipsit de semnificatie politica”.

“In momentul in care scriu aceste randuri, marturisesc faptul ca inca nu am descifrat enigma”. In orice caz, violenta exprimata de receptorul gigantic de culoare neagra, farfuria goala, liliacul si umbrela lui Chamberlain au “o valoare prfetica ce preserveste noul Ev Mediu care curprinde intreaga Europa”

In conceptia lui Dali comportamentul uman precum si actiunile sale sunt generate de o serie de stimuli externi asa cum reiese si din urmatorul citat. “Suprarealismul asa cum il intelegem noi, a murit in ziua cand am refuzat sa-l mai vad pe Breton. Chiar a doua zi cineva de la un mare ziar mi-a cerut sa dau o defintie a suprarealismului iar eu am raspuns: “Suprarealismul sunt eu!”. Si chiar cred asta pentru ca sunt singurul care il continua. N-am renegat nimic, dimpotriva, am reafirmat, am spiritualizat totul. Misticismul meu nuclear de acum nu e altceva decat fructul –inspirat de Sfantul Duh- al experientelor demonice si suprarealiste de la inceputul vietii mele.”

Un stimul intern care ii dirija comportamentul lui Dali era dorinta acestuia de a fi vazut mereu in cele mai inaccesibile cercuri de persoane. “Ma duceam intotdeauna unde ceilalti nu se puteau duce. Snobism inseamna sa te poti plasa mereu intr-o pozitie inaccesibila celorlalti, ceea ce le da un sentiment de inferioritate. Exista intotdeauna o posibilitate de a fi complet stapan pe situatie in relatiile interumane. Asta era politica mea in legatura cu suprarealismul.

“Pentru a obtine respect durabil in societate este important sa ai un talent deosebit. Atunci, poti sa-i tragic un sut in prohab societatii pe care o iubesti, inca din tinerete.

Dupa aceea, fii snob.”Salvador Dali

Homeostazie - Heterostazie

Aceasta dimensiune este in legatura cu motivatia umana. Sunt indivizi motivati in primul rand, in mod exclusiv, pentru reducerea tensiunii interne si realizarea unei stari de echilibru intern sau motivatia de baza este directionata spre dezvoltare, cautare si autorealizare.

Nu mai incape indoiala ca Salador Dali este manat de o dorinta imensa de a cunoaste, de a se dezvolta si a se autorealiza. “Simt o forta eroica in mine pe care vreau sa o dezvolt asa de mult incat sa ajung sa nu-mi mai fie frica de nimic!”

“Sunt tot mai lucid cu fiecare sfert de ceas care trece si sfaram din ce in ce mai multa perfectiune intre dintii mei inclestati”

“Ma perfectionez.Gasesc mereu noi resurse tehnice. Capacitatea mea de a profita de orice e practic nelimitata”

“In anul care vine am sa fiu cel mai desavarsit picctor din lume” “Tocmai cand pictam mai bine ca oricand faldurile drapate, am incercat, dintr-o dorinta

himerica de perfectiune absoluta, sa pictez aproape fara culoare suprafete saturate de umbra. Voiam sa ajung la cea mai desavarsita maiestrie, la maximum de chintesenta si dematerializare”

12

Cognoscibilitate - Incognoscibilitate Poate fi natura umana cunoscuta in termeni stiintifici sau potentialul stiintific al cunoasterii

este transcendent, depasind posibilitatile cunoasterii.Societatea, pentru a-si spori creativitatea, nu are nevoie de oameni sanatosi la cap. Oamenii

“sanatosi” sunt cei care nu indraznesc sa iasa din sfera normelor si ideologiilor, nu sunt dispusi sa-si cunoasca mai bine interiorul, nu gusta din libertatea de exprimare, care, conform lui Salman Rushdie, “fara libertatea de a ofensa, ea inceteaza sa existe”. Sub acest aspect al creativitatii, Salvador Dali s-a inscris in randul marilor minti screpezite, mai precis in randul marilor artisti.

“Am certitudinea ca aptitudinile mele de analist si de psiholog sunt superioare celor ale lui Proust. Nu doar fiindca, dintre numeroasele metode pe care el nu le cunostea, eu folosec psihanaliza ci ai ales pentru ca structura spiritului meu e una de tip paranoic, asadar exact dintre cele mai indicate pentru acest

soi de indeletnicire, in timp ce a lui era una de nevrotic, de depresiv, adica tipul cel mai putin apt pentru asa ceva.

In urma exploziei atomice din 1945 in ceea ce-l priveste pe Dali ia nastere o sinteza ideologica care a provocat in interiorul geniului un adevarat soc seismic. “Atomul devine obiectul principal al ganduriloe mele. In tablourile pictate de mine in acea perioada se regaseste teama care m-a cuprins cand am aflat despre bomba atomica.

Am hotart sa cercetez acea lume prin metoda paranoico-critica”. Dali vrea sa cunoasca sis a inteleaga fortele si legile secrete ale lucrurilor inainte de a le stapani pe deplin. “Posed o arma exceptionala care imi permite sa patrund in miezul realitatii: misticismul, adica intuirea profunda a comunicarii directe cu intregul, viziunea absoluta in favoarea adevarului in favoarea lui Dumnezeu.

Prima capodopera care sintetizeaza asa-numita teorie a “misticii nucleare” este Leda atomica din 1949. “Intr-un moment de geniala inspiratie am hotarat sa ma dedic teoriei cuantice si am inventat “realismul cuantic” devenind astfel stapanul fortei gravitatiei. Am pictat Leda atomica pentru a o preaslavi pe Gala, zeita metafizica si am reusit sa creez spatiul suspendat.

13

Reprezentarea graifcă a concepţiei pictorului despre natura umană

Puternic Moderat Slab Mediu Slab Moderat Puternic

Libertate X Determinism

Raţionalitate X Iraţionalism

Holism X Elementarism

Constituţionalism

X Enviromentalism

Schimbare X Uniformitate

Subiectivitate X Obiectivitate

Stimulare internă

X Stimulare externă

Homeostazie X Heterostazie

Cognoscibilitate X Incognoscibilitate

Concluzii personale:

După parerea meamea, când spui Salvador Dali, te gândești la un geniu absolut în istoria artei datorită stilului său unic, excentric și original, datorită îndrăznelii cu care ieșia din sfera normelor și ideologiilor, fiind dispus să-și cunoască mai bine interiorul, să exploreze necunoscutul și să simtă gustul libertăţii de exprimare într-o societate în care oamenii se mulţumesc cu statutul de mediocru. Și ceea ce este mai dramatic este că acesti oameni nici măcar nu constientizeaza că sunt sclavi. Sunt sclavi ai propriei lor ignoranţe. O ignoranţă care are efecte mult mai grave decat se crede. Însă marele Dali este cel care distruge orice astfel de barieră ce stă în calea dezvoltării spiritului și a geniului uman, ajungând pe culmile cele mai înalte ale libertăţii si ale creaţiei.

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia.

Eu, în schimb - nu sunt nebun.Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech.

14

Bibliografie:

„Încornoraţii vârstnicei picturi moderne „ Editura EST Salvador Dali „Viaţa secretă a lui Salvador Dali”, Editura EST Salvador Dali “ Viaţa și opera lui Dali”, Nicosia Fiorella, 2009 “Slavador Dali”, Passeron, Rene, 1990 Salvador Dali (1904-1989) : the paintings (1904-1946), DESCHARNES Robert,  1997 „Jurnalul unui geniu” Editura Humanitas 2009 Salvador Dali http://art-zone.ro/picturi/sd/h/salvador_dali.html

Boca Ionuţ – Bogdan, Gr. 4

15