I

Echo

Din cauza frigului, Josie Tyrell nu-qi mai sirntea vdrful na-

sului gi fundirl, aga cum stitea, cu putin in afara razei de actiune a radiatorului electric din atelier. Piciorul li amo4ise. 19i

rdsuci trunchiul zvelt, suficient cat sE se detensioneze, dar nusuficient pentru a-l deranja pe pictorul care lucra in capitul ce-

Itrlalt al inclperii, ln costumul lui ln stil Mao pitat de vopsea,

cu pdrul lmpletit intr-o coadi ce-i ajungea p6nb la gold. HenryKo nu picta bine astizi. Trebuia sb se opreasci la fiecare cdteva

minuie se-ti iieargE ochii cu dosul palmei, in timp ce la com-bina din atelier se invfueainfruna Double Fqntqsy. Era al}:l.v

mul pe careJ asculta toatll lumea acum. Tocmai fusese impugcat

John Lennon la New York gi, oriunde se ducea Josie, oameniiascultau aceleati afirrisite de cantece Beatles, de-ti venea se

vergi. Cel putin pe Double Fantasy eru tiYoko Ono.Pe coperta sprijinitii de canapeaua murdar6, John 9i Yoko

erau lipdi unul de altul intr-un serut pe care nu aveau s6l sfiir-geasci niciodati. Oamenii o denigrau tot timpul pe Yoko Ono,

invinovifind-o pentru despirfirea Beatles-ilot dar Josie $tiacd erau pur gi simplu gelogi pe faptul cA John o preferase pe

Yoko ln locul unei megatrupe infatuate. Nimeni nu-i iubegte

cu adevlrat pe cei care iubesc. Fiindc6 dragostea e o petrecere

privatl la care nu e nimeni invitat. Ei ii pliceau pozele cu Yokogi John ln patul lor alb, cu pdrul hippy vdlvoi. Se rehdseseri la

trrtr fdri nimic altceva decat doue pa$apoarte. Din afar6, pdrea

IO JANET FITCH

a fi moarte sigure. Oamenii puteau se bat6 cu pumnul in perelicat voiau, cA nu aveau sd glseasce weodatl uga. Nimeni nu pu-tea sd ghiceasca ce gredini se aflau ineuntru.

Dincolo de ferestrele inalte ale atelierului lui Henry Ko, dea-

lurile 9i cocioabele din Echo Park se invilm$eau spre SunsetBoulevard ca o cuverturd de copil cujucirii imprdgtiate. Pri-veligtea era fragmentati de brafele rlsfirate ale arborilor dejacarandal dezgoliti de iam6, cu teci rotunde at6mdndule de in-cheieturile ramurilor ca ni$te castaniete. Henry continua s6-lplengd pe John Lennon. Lui Josie ii perea mai rAu de DarbyCrash. Darby se sinucisese de cur6nd, intr-un gest teatral dispe-rat, fapt dat repede uitErii dupa moartea marelui Beatles, scufun-dat ca o plute in vartejul provocat de un cuirasat. Dar cel pulinea il cunoscuse, cu sfiala lui, cu zimbetul care l6sa sd se vadiun dinte spart. Josie petrecuse ceva timp cu el la The Masque 9ila The Fuckhouse, 9i pe Carondelet. El nu fusese un talent innds-

cut, simlea nevoia se se iroseasctr, indes6ndu-gi pe gur6 orice pu-

tea inghili, pentru ca apoi s[ cante atat de intens, incet concertele

lui erau dureros de urmdrit, te fdceau sA te simli un voaior sinis-

tru. Darby avea de fapt nevoie sd fie bdgat in seamE, si-i pese

cuiva de el. Toli prietenii lor se duseseri la inmormantare, toliin afari de ea. Moartea lui fusese un lucru oribil de inutil, o is-pravi adt de stupid[, infdptuiti de un tip alet de trist gi de zdrun-cinat, incAt fusese in stare se se sinucidi din nevoia de a firemarcat. Josie considera cd era dezgust?ltor sI t€ duci ca la o pe-

trecere. Iar apoi un Beatle ii luase qi asta, oricum.

,,Dar aga a vrut el", spusese Pen, Ea relatase evenimentulpent t revista Pukd, enumerdndu-i pe cei care participaseri, deparci era vorba despre o petrecere.

Cel pulin pe el il cunoscuserA. Pe cand Henry, uitati-va la el.Cum Ecrima pentru John Lennon, pe care nici micar nul int6l-nise vreodatE. Puhoaie de oameni se adunasera in weekendul

rArbore dinAmerica tropicale, cu flori hibuloase albast e, cu miros pltrcut

$icu lemn fiumos, folosit in ebenisterie (n.h.)2 Vom! (in lb. engl.)

Paint lt Black 1l

trecut in Griffith Park pentru a plange pierderea starului Ei nu

se duseseri, ea, Pen 9i prietenii lor, oricum era clar cum avea sd

fie: o mulfime pdtimat6 li trecutd de o anumit6 vdrsti, m6rgele

hippy gi Give Peace a Chance. Aga c;.sm\gi putea da seama ori-

cine, nimeni nu avea de g6nd si dea naibii vreo 9ans6 picii Ni-

meni nu avea s6 se intoarcd la Woodstock prea curdnd'

Dar era sigurd ci bltrdnul Henry fusese prezent, aleturi de

ceilalli hipioli, cd aprinsese tamaie, cantase la talgere ti fu-

mase nigte iarb[, fdri indoiali, in mernori a lti Joht. Om rama

rama. Oar:e JohnLennon chiar igi dorise toate astea? Asta in-

rpmnase el? Din cete auzise ea, tipul era destul de sPiritual 9i

avea ceva creier - oare chiar ar fi vrut sd fie mortul orei, piesa

de rezistenld?in celedin urm6, pictorul se dep6rt6 de gevalet, oftdnd'

- Ce spui, Jo-saY? Str6ngem?

Eaigi intinse picioarele care st6tuser6 stranse, simli s6ngele

ndvdlind inapoi, cu o senzatie d€ fumiciturd 9i arsurtr, igi in-

drept?i umerii fiagili, cirora li se vedeau oasele delicate, senii

mici cu sfrrcurile lor inchise la culoare, triunghiul negm care

conFasta cu pirul ei oxigenat, dar cu rdddcinile crescute, mult

mai inchise. Se imbrlc6 la loc - o rochie vintage, pe care de-

duse la schimb o breFra domino, 9i colanli rupli - ti-gi vad pi-

cioarele in nigte pantofi de lac cu toc cui de la Goodwill ln timp

ce Henry igi curdfa pensulele, ea igi retu96 rujul rogu aprins,

apoi se atezA lang6el pe canapeaua de catifea portocalie cu mu-

chiile maronii de murdarie. El inldtuIa o iigara dint-o iarb6 spe-

ciald, ctrreia ii spunea ,,Piianjenul" -o scdrbogenie maronie din

muguri, pe care i-o trimiteau prietenii lui din Hawaii' Betranii

hipioli puneau at4ta prel pe iarba lor! Pe ea n-o deranja sd im-

parte o figar6, dar nu trebuia neapdrat sA faci din asta un cult

Cat timp fumara, Henry ii dddu inainte cu John Lennon,

cum nu-i venea sd creadd ci murise, ca 9i cum tipul ar fi fost

vreun sfant.

- in cele din urmi, s-a gesit pe sine insuqi, spunea el intruna'

Omul a g6sit solulia Pantr la urme.

12 JANET FITCH

TrAgea din figara impreuntr cu el, genunchi tingi genunchi,

$i se gandea la cel care-l irnpugcase pe Lennon. impugcat deunfan disperat. La ttiri, fanii erau intotdeauna disperafi. $i-aprimit autograful gi apoi l-a doborat cu un foc de armtr. Partea

cea mai trista era ci ea nu era prea gocati. Pentru Josie, asta se

incadra in mersul lucrurilor, Ronald Reagan, hripdrefii conho-lend totul. Asasinarea lui John Lennon perea ce nu face decatse punA capac. Treizeci de mii de oameni dali dispnruli in ElSalvador, mai fuseserd ctrlugerifele acelea, dar in America toat?i

lumea era preocupali s6 afle cine l-a impugcat pe JR.

Josie gi Henry se ldsard pe spate, rezemandu-se de canapea.

Pbianjenul, se vedea ea nevoitd sd recunoasci, era marfi de su-perlux. Henry intoarse capul incet, {inanduJ in continuare spri-jinit de speiarul canapelei, 9i se uiti la ea cu ochii lui mici 9iinjecta{i care zimbeau mereu, chiar 9i cdnd era furios sau trist.Mirosea a alifie. una ciudat6. pe care 9i-o prepara singur pentrua-9i trata rlnile de la tai chi, din ridicini, lemn-dulce gi nu gtiuce fel de g6ndaci. ii puse o mdnd pe genunchi.

- Jo-say, mai esti cu tipul 5la, individul de la Harvard?Mina lui pe genunchiul ei. Henry Ko avea vreo treizeci qi

cinci de ani, ce si face ea cu un tip atat de bdtren?

- Michael. Da, suntem incd impreuni.Cel pulin aga spera. Poate ce el se intorsese. De fapt, putea

sd fie acasi chiar atunci, agteptAnd-o. Brusc, simli cb trebuia siplece. iqi puse mdna ca de copil p€ste mana uscati de tereben-tine a pictorului.

- Dar o sd te anunf dacd ne desp64im, ilijur!

Urmtr drumul inapoi pind in Lemoyne, la volanul Forduluiei Falcon care hAr6ia, o relicvd bleu cu benzi autocolante lipitepe portbagaj -X Germs, Cramps. in mod normal, eraun drumde trei minute, dar didu peste o coloane de maqini cu farurileaprinse. De ce merg€au atret de incet? Poate ce era tot o chestielegate de John Lennon. Claxond, fdcu slalom printre ele gi

ajunse in fa1a, 9i atunci vizu ctr era un cortegiu funerar. Rugi-nat6, se abetu pe o strada leturalnicd gi se opri, rogie la fap.

Paint It Black 13

De unde era si gtie ea ce era cu coloana aceea de maSini care

abia se t6rau, cu luminile aprinse? in unele zile, simlea cI sora

ei Luanne o lIsase la stafia MacArthur Park abia alaltiieri.

Tot restul drumului conduse sub limita de vitez6, pa!c6 in

fala casei, lui corespondenla din cutia de scrisori 9i trase zavo-

rul po4ii. P4ind cu grijtr pe tocurile inalte, cobori reptele tu-brede pdnd la cdsula din spate. Nu era decit o barac6, dar lor le

pldcea la nebunie aici, cu giganticele pisiri ale paradisului 1e-

sute din rdchila-randunicii, ascunzdnd atat de bine, incat nu

mai aveau nevoie de perdele. Deschise uga, azvArli cheia in

qgstronul rogu 9i strig6:

- Hei, Michael?Linigte. Scaunele goale, picturile, perdeaua din mlrgele de

lemn dintrocamera principala 9i bucitdrie Singurele sunete care

se auzeau erau cele care intrau prin fereasha deschisi' c€ dtrdea

spre traficul neinterupt de pe 2nd Pi 5th Street. Trecuserl cinci

zile de cand €l stiituse aga, in picioare, in pragul buctrtiriei, cu

perdeaua de mirgele trasd la o parte, micinand cafea cu rAgnila

lui nuceasci din alami in formi de tub. $i-i spusese ci pleac6'

Ea se imbreca se meargi la o inregistrare in Northridge'

- MI duc la Meredith pentru cdteva zile, zisese el Mama

lui era plecatli intr-un turneu prin Uruguay sau Paraguay, slavi

Domnului!Ea se oprise pe hol, aplicdnd ultimul strat de ruj, cu mare

precizie, chiar gi f6rd oglindS.

- Pentru ce?

- Pentru un proiect la care ma tot gandesc de ceva vreme,

zise el, rdgnind. Am nevoie de timp sA m[ concentrez' Cu ton

neutru, ca 9i c6nd nu era nimic.

Iar ea ram[sese privind in gol, incercdnd sA inpleagd ce

spunea el de fapt. Nu stitusere desp64iti niciodati, nici micar

atunci cAnd se certau.

- De cdnd te deranjez eu cdnd lucrezi?

- Credeam ci o I te bucuri c6lucrez in sflrgi! resPunsese el'

Se bucura, dar de ce considera cb era nevoie si plece?

l4 JANET FITCH

El invdrtea in continuare manivela de alame a ragnilei,stdnd in picioare in pragul bucdtiriei, in blugii lui lil6i 9i cu ril-pile goale, cu degete lungi, grecegti.

-Am nevoie de spaliu, Josie. incearci se inFlegi.- Dar p6n6 acum ai pictat bine aici. Era adevlrat, cocioaba

era mictr. Ii €ra greu si picteze chiar ceva de mirimi modice.Iar casa mamei lui era goale, acolo sus, pe deal. Ce-ar fi dacda$ veni $i eu cu tine? zisese ea.

Atunci el pusese r6gnilajos gi o cuprinsese in brale strans.O sdrutase.

- O sd am de lucru. $tii cum sunt cdnd lucrez. Ai increderein mine, e mai bine a5a. Ea continuase sd-l stranga in brate, cuochii inchi$i, sorbindu-i mirosul, de pin gi mugchi gi un ames-tec straniu, numai al lui, dupi care tAnjea a$a cum Lenje$te undependent de droguri duptr cocaind. Ar fi putut se-l lingtr ca pe

o acadea. El o imbrdfigase weme indelungatii, strivind-o de el,zg6riind-o cu barba lui aspr5.

Ii era un dor arz6tor de el. Aruncd plicurile in vasul de pe du-ldpiorul portocaliu pe care telefonul stAtea tiicut. il sunase dejade douE ori, dar nu rdspundea - nu rdspunsese niciodati la tele-fon, de c6nd il gtia ea. Dar, daci nu venea acasl curdnd, avea degend sA se ducl ea acolo, nu-i pisa de nevoia lui de spatiu.DucS-se dracului! Trei zile era un4 dar o saptamand htreagd in-semna despe4ire. Cu greu reugise si stea departe de el at6ta,striduindu-se s6-9i ocupe cat mai mult timpul - programdndu-gigedinte suplim€ntar€, mergdnd cu Pen str-i vadd pe The Weirdosla Hong Kong Cafe, o petrecere pe Carondelet. Poate c6 p6reacd se bucura din plin de viap, dar de fapt nu l6cea decdt s6J ag-tepte pe el. Ce anume picta, incat nu putea str picteze gi aici?Sau in felul acesta ii dEdea papucii?

- Ia mai dil dracului, 9i pe el, $i pe frate-s5u! zisese Pencand ea igi exprimase cu voce tare ingrijorare4 la concertul cuThe Weirdos. E grozav a$a, ca altidatE. Carpe diem, fir-ar sd fie.

Se simfea ciudat singuri in casa rnicqn, in tihna dupi-amiezii.Era pentru prima oard cand locuia singur6. indrepti pernelede pe canapea, se uitd prin corespondenli, puse The Clash,

Sandinista!, se agezi qi se ridici. Nu-gi g6sea locul nic6ieri'

Casa pdrea atet de goal5" prezenfa ei nu umplea golul Acasa, la

Bakeisfleld, imp64ise aceea$i camed cu Luanne 9i Conine, iar

pe Carondelet locuise impreune cu Pen 9i Shirley 9i Paul Mai

t6rziu, la The Fuckhouse, era jumetate din populalia punk a

Hollywoodului. Acum era singur6, ii lineau companie doar pic-

turile 9i desenele IEcute de el. mobila pe care o recuperasera" co-

lecliile pe care le strdnsesera, jucdrii ti pelIrii qi pl6ci de intins

p6ru1. Fdr6€1, totul capeta aerul unui decor pe o scend pe care

incd nu intraserd actorii. Se aqezi pe canapeaua albastrA 9i ris-

foi o revista de art6. Un berbat crea tablouri din farfruii sparte'

il vtrzuseri expozilia la muzeul regional de arti Ei ii plicuser6

mai mult decAt lui Michael operele mari, grele ca textur6, cu si-

suranta lor. cu fiumusetea lor indrazneaF. ',O chichila' zisese

It. r,.uui.ia uii "u

o smecherie " Atat de critic mereu' ura tot

ce ftrceau artiqtii in ziua de azi. Lui nu-i pl6ceau decat Francis

Bacon qi Lucien Freud, care Pictau ca nigte copoi ce adulmecd

imperfecfiunea uman6. $i iubitul lui Schiele.

De ce nu putea sd doarmi aici ti se picteze acolo? Alli ar-

tisti aveau ateliere. Daca i se plrea prea mic spaliul. putea sa

vin6 acasi mlcar noaptea. ii era teame ci nu era decdt un pre-

text. CA hotirese, in cele din urmd, cd nu voia sd mai fie cu ea'

Ardea de dorinla de a-l suna, dar nu putea supofia sA aude tele-

fonul prdind, timp indelungat $i sa gtie cA el putea se fie chiar

acolo $i sd nu rdspunda, tocmai pentru cA €ra ea'

Se atezi pe fotoliul lui de l6ng5 fereastra de la care se

vedeau Echo Park, Silverlake ;i chiar mai departe: inscripfia

Hollywood, Griffith Park. Cupolele verzi de cupru ale observa-

toruiui se reliefau perfect pe cerul albastru pal al iemii Adora

sd stea in fotoliul acesta cu el, cu bralele pe dupd gdtul lui,

inspirdndu-i parfumul. iqi lipi fala de sp6tarul aspru, gofrat'

incirc6nd s6-i simte mirosul, in timp ce genele ii fluturau pe

pielea obrazului. il prindea 9i apoi il pierdea din nou'

inci amelitd de Pdianjen, se duse inapoi in bucatiirie 6ran-

du-9i picioarele, bduun pahar cu lapte, st6nd in picioare la chiu-

"eti, clescoji o banane cat un deget. incerca sd nu se uite la

Paint lt Black t5

16 JANET FITCH

collarul cu inimioare decupate, unde luau masa, sau la tabloulatamat acolo, cu ea la aragazul cel vechi, invdluite in luminacare se revArsa pe fereastra bucatiri€i. Cdnd numai el gitea, defapt. Ea nu era in stare sd facA altceva decat sa incdlzeascesupd din conservA.

Se duse in dormitor $i se intinse pe pat, in a5temuturile par-fumate care incA mai pistrau izul ultimei d$ cind f6cuserE dra-goste, cu pictura lor cu Montmartre pe toti cei patru pereti. igiazvdrli pantofii din picioare $i se strecuri sub piturd, alb pe albin lurnina palidd. Aproape cd venise Crbciunul. Trebuia sA-i ter-mine de Fcut cbmaga, cu dungile tiiate orizontal, ca si fie neo-bignuitS. Verde, ca se se asorteze cu ochii lui. Poate ci avea si-igdseascini$te partituri intr-unul din magazinagele de pe Holly-wood Boulevard, nigte blues lasciv din anii '20. Putea s[ deco-reze casa cu fulgi de znpadl din hdrtie, pe care sd-i aL4me detavan, groli ca nigte frunze. Cdt de surprins avea si fie cdndayea sd intre pe u$A 9i si-i vadd. Sigur ca avea sd se intoarce.Peste o zi-doud, nu mai mult.

Se gdndea la fulgii de zIpada cand suni telefonul in sufra-gerie. Sdri din pat at6t de brusc incat ame{i, dar ajunse la tele-fon qi ridicd receptorul inainte de al treil€a apel.

- Michael, slavd Domnului, am. ..

- Scuzafi-m[, sunt inspectorul Brooks...Vreun functionar cretin.

- Sun de la Morga Los Angeles. Cu cine vorbesc, ve rog?Mama mi-sii! Smucita de Luanne. Ultima oartr cAnd o vl-

zuse pe som ei, ajunsese la patruzeci de kilogame. Cu toate ceputea se fie vorba de Jimmy. Sau de Tommy. Oricare dintre ei.

Sunt Josephine Tyrell. Ce s-a intimplat?

- Numirul dumneavoastrd a fost gisit intr-un formular deinregistrare la un motel. Suntem in curs de examinare a ampren-telor, dar spune{i-mi, a dispdrut cineva in ultima vreme?

Nu cred, spuse ea.

Auzi fognet de hartii rdsfoite.

- Birbat alb. inregistrat sub numele de Oscar Wilde.Nu auzea decit sdngele vuindu-i in urechi.

Paint It Black l7

- Domnigoarl TlT ell?

Abia mai putea fine telefonul. Bmple ii rdmasesera Jerd Ylag5'

- Ave{i cumva idee cine ar putea fi aceasti persoane? In-

uebi vocea de la celalalt capat al firului, ca 9i cum nimic nu se

schimbase.

- Da. raspunse ea. Nu. Se aqezd pe canapeaua miloasa ina-

inte si cad6. Eu nu...

- Penoana aceasta la care ve gandili ce vdrsti are?

incerctr 96-9i regdseascA vocea.

- Douizeci 9i doi de ani.

- indllimea?' - Aproximativ un melru optzeci. murmure ea'

- Greutatpa?Nu-i itia greutatea. Nu avuses€ri niciodate canar'

- E slab'.

- Culoarea ochilor?

- Verzi.Te rog, fie ca el sA spune c6Prui.

- Cicatrice sau tatuaje? Se gindi la trupul lui ll parcurse

cu mintea ca gi cum ar fi fost degetele'

- O cic#ce, pe mdna dreapti. intre degetul mare 9i artrte-

tor igi freca obmzul, incercind sd nu scap€ telefonul, inc€rcand

sd asculte prin fognetul surd care-i wia in cap O aluni1e, pe par-

tea dreapti a coast€lor Model fiind, memoria ei corporali n-o in-

gela niciodati. Funcliona independent de minte, car€ incetase sd

mai lucreze. Nu se putea. Eraun apel in stilul Tyrell, un concurs

de viteze, o lovituri de pumnal, un schimb de focuri O supra-

dozi la The Fuckhouse.

Urm[ o Pauze.

- Aveli ie cineva care se vine cu dumneavoastr6? Trebuie

str ne intAlnim in centru.

Josie stbtea in picioare pe trotuar, finendu-se str6ns cu am-

bele bra1e, ca gi cum maruntaiele i s-ar fi impreqtiat pe asfalt

daci ar d sldbit str6nsoarea, uitdndu-se dupd lmpala rogie a lui

Pen. Prietena ei oPri cu zgomotin fafa casei, cu pirul ei purpu-