Salcamul (Robinia pseudoacacia)este originar din America de Nord, de unde s-a raspandit in toata Europa si Asia.

In Romania, salcamul a fost adus de turci, prin anul 1750,mai intai in sudul tarii, de unde s-a raspandit an toata tara, atat ca arbore spontan, cat si plantat an liziere masive sau, izolat.Salcamul infloreste in a doua jumatate a lunii mai.Florile raman deschise 8-12 zile, iar secretia nectarului este apreciabila din momentul in care temperatura noptilor depaseste 14C, mai ales in zone apropiate de o sursa de apa, pentru a contribui la ridicarea umiditatii relative a aerului.In scopuri medicinale,florile se recolteaza an faza de maxima dezvoltare, numai pe vreme insorita si se usuca la umbra, in straturi subtiri, in incaperi bine aerisite sau in podurile caselor acoperite cu tabla. Prin uscare, se obtine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori proaspete.Continutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinina, acaciina), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil.Florile proaspete contin un ulei eteric complex folosit an parfumerie.Proprietatile terapeutice ale preparatelor din flori de salcam dau posibilitatea interventiilor in tratarea multor boli, mai ales in afectiunile sistemului nervos si in boli digestive si pulmonare.Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secretiilor bronsice, antiseptice, antinevralgice, calmante, usor sedative.Efectele vindecatoare ale florilor de salcam se exercita la toate persoanele, indiferent de varsta.Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si de a tonifia organismul aflat in diferite stari nevrotice.Produsele din flori de salcam sunt utilizate in multe afectiuni psihosomaticecare apar drept consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti:stari conflictuale frecvente, cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat; accese de manie si iritabilitate psihica; crampe musculare de natura nervoasa; epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, degradand pana la insomnii, stari de anxietate si depresie psihica prelungita; reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres; tulburari de memorie, de echilibru si de vaz, ajungand, in unele cazuri, la eruptii herpetice pe piele; tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mancare sau cu foame excesiva, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsa ahranei sufletesti.Din experiente indelungate, s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin: inhalarea parfumului florilor de salcam, cu efecte linistitoare asupra psihicului, recomandandu-se scurte plimbari prin preajma salcamilor infloriti; aromatizarea camerei bolnavului cu buchete de flori proaspete; consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingura la 200 ml apa clocotita) luata in 3 reprize pe zi, intr-o cura de 3 saptamani, inlocuind total apa de baut; consumul zilnic al unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile in miere de albine, luand cate 3-5 lingurite pe zi; tinctura din 20 g flori uscate care se macereaza in 100 ml de alcool 70, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori cate 10 picaturi.Infuzia din flori de salcam inlatura arsurile de stomac.In tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multa vreme este cunoscuta actiunea benefica a florilor de salcam asupra gastritei hiperacide, mai ales cea aparuta pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care actioneaza ca hipoacidifianti.

Bune efecte se constata in combatereaarsurilor de stomac (pirozis), aparute mai ales noaptea, cu localizari retrosternale, datorate hiperaciditatii. De asemenea, sunt atenuatedurerile in ulcerul gastric si duodenal, in gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii dupa mese copioase cu alimente grase, in insuficienta hepatica, crampe abdominale si hernie hiatala.La copii, florile de salcam pot avea efecte beneficein diareea acida sau varsaturi de lapte, precedate de agitatie.Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu incredere, folosind o infuzie din amestec, in parti egale, cuflori de salcam si frunze de dudbogate an carbonat de calciu, cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperaciditatii gastrice; se pune o lingurita din amestec in 250 ml apa clocotita, se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau doua ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, in cure de lunga durata.In cursul zilei, in locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat sa se consume apa din flori de salcam(o mana de flori uscate se macereaza la rece, minim 8 ore, intr-un litru de apa curata de izvor).In bolile aparatului respirator, florile de salcam sant eficiente la combaterea tusei convulsive si astmatice, raceli, viroze, raguseala, infectii acute ale cailor respiratorii, astm bronsic.Tratamentul acestor afectiuni se face cuceai din flori de salcam, care actioneaza asemanator cu supa de pasare,ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritiva dar si cu deosebita eficienta in reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a stranutului si a secretiilor nazale. Este demn de subliniat, ca in cazul bolilor pulmonare nu trebuie neglijat consumul ceaiul de salcam, iar in alimentatie sa se consume supe de pasare, cel putin la o masa pe zi. Datorita continutului ridicat in flavone si robinozide, infuzia din flori de salcam actioneaza cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a continutului de uree din sange si de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.

Urzicile contin un numar mare de aminoacizi, vitamine (A, B2, C, K), clorofila, saruri minerale (calciu, magneziu, fier, siliciu, etc), substante proteice, acid pantoteic, acid folic, amine, cetone, etc.Datorita acestui bogat continut ele sunt folosite ca aliment precum si ca plante medicinale in cure pentru regenerarea organismului si pentru detoxifierea lui.Urzica actioneaza asupra organismului astfel: vitaminizeaza si remineralizeaza organismul; elimina starea de anemie; echilibreaza sistemul de aparare al organismului; curata sangele avand efect detoxifiant; actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor; are efect benefic in bronsite si astm (fluidifica secretiile bronsice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie); combate tusea; stimuleaza metabolismul; stimuleaza secretia bilei, secretia pancreatica, gastrica si intestinala, stimuleaza peristaltismul intestinal si digestia; combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv; actioneaza impotriva viermilor intestinali; activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor; fluidifica sangele; scade glucoza in sange; are actiune hemostatica oprind sangerarea; mareste cantitatea de urina eliminata, contribuind la eliminarea substantelor toxice din sange si in general din organism; favorizeaza eliminarea masiva a acidului uric pe cale renala; stimuleaza secretia glandelor mamare la femeile lauze; activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile; influenteaza favorabil reumatismul si guta; provoaca scaderea temperaturii corpului in diferite stari febrile; este tonic capilar si combate matreata.Urzicile sunt recomandate in urmatoarele afectiuni:afectiuni renale, ale prostatei si ale vezicii urinare; afectiuni circulatorii; efecte benefice in caz de varice, ulcer varicos sau hemoroizi; afectiuni gastrice, hepatice, intestinale; insuficienta secretorie gastrica, hepatica, pancreatica si intestinala; indigestii, enterita, diaree, dizinterie; ulcer duodenal, litiaza biliara si duodenala; tulburari gastrice datorita abuzului de tutun; retentie urinara, uremie, incontinenta urinara; insuficienta galactogena; hemoptizie, hemoragie interna si uterina, metroragie, menstre neregulate, vaginite, leucoree; retentie de apa in organism; ascita, reumatism, guta; obezitate, lombago, sciatica si alte nevralgii; amigdalite, pneumonii, bronsita; astm bronsic, alergii; rani, urticarie, psoriazis; alopecie, matreata, seboree; tumori; profilaxia cancerului.Mancarea de urzici nu se mananca de una singura si nici rece ci insotita de usturoi, hrean, mamaliga calda, ochiuri de oua sau preparate din carne pane.Ingrediente:urzici 0,5 kg; o lingurita de sare; jumatate lingurita de bicarbonat de sodiu; doua linguri de fainaulei; catei de usturoiul; hrean.Mode de preparare:Curatati urzicile de coditele mai batrane si le spalati in apa rece, inainte de fierbere. In apa care clocoteste puneti o lingurita de sare si o jumatate de lingurita de bicarbonat (pentru pastrarea culorii verzi). Fierbeti urzicile un sfert de ceas, dupa care le scurgeti intr-o strecuratoare, dar nu aruncati zeama. Dupa strecurare, urzicile se toaca marunt, pe un fund, precum vinetele. Urzicile se freaca cu dou linguri de faina, ca sa se lege mai bine. Apoi se pun intr-o cratita cu putin ulei ncins unde le caliti adaugati un polonic de zeama ramasa de la fiert, pentru ca altfel ele devin prea uscate si se intaresc de la faina. Mestecati des, ca sa se omogenizeze. Se tine pe foc maximum zece minute, pana cand rezultatul devine pastos ca o ciulama. Stingeti focul si lasati un pic sa se raceasca, apoi adaugati usturoiul pisat (cativa catei, striviti, cu sare). Puneti urzicile pe o farfurie, presarati deasupra hrean ras si le serviti cu mamaliga, ochiuri de oua sau creier pane.