S7 Epidemiologia psihiatrică (Predescu vol.1 )

Definitie Epidemilogia psihiatrica reprezinta ramura psihiatriei ce se ocupa cu studiul cantitativ al distributiei si al cauzelor tulburarilor psihice in populatia generala.Ea furnizeaza date despre raportul concret sanatate/ boala mentala, morbiditate prin boli psihice, factori etiopatogenici , factori de risc etc.

Contributiile ale studiilor epidemiologice: se bazeaza pe grupuri populationale nu pe indivizi; precizeaza intregul spectru calitativ si cantitativ al manifestarilor unei boli; stabilirea caracteristicile evolutive si riscul morbid al unei boli; construirea conceptuala a diagnosticului si clasificarii bolilor psihice; ajuta la adoptarea unei politici organizatorice coerente, eficiente si in

concordanta cu nevoile de asistenta ale populatiei; ajuta la elaborarea de masuri cu caracter profilactic adresate patologiei

psihiatrice.

Epidemiologia psihiatrica vizeaza cel putin 7 domenii principale:1. studii privind tendintele istorice ale variatiilor frecventei bolilor in populatie;2. stabilirea naturii si relatiilor dintre afectiunile psihiatrice dintr-o comunitate si

problemele de sanatate generale;3. analiza serviciilor de sanatate (cost/eficienta);4. cercetarea riscurilor individuale de imbolnavire;5. descrierea clinica si completarea cunostintelor privind evolutia boliilor;6. identificarea sindroamelor in grupuri populaţionale;7. determinarea cauzelor imbolnavirii si a factorilor sanogenetici ( mediu,

locuinta,conditii de munca etc. - ce contribuie la mentinerea starii de sanatate) intr-o colectivitate.

Aspecte practice ale psihiatriei sunt influentate de rezultatele studiilor epidemiologice, cum ar fi :

spatiul acordat diferitelor afectiuni in tratatele de specialitate; stabilirea tematicii manifestarilor stiintifice; aprovizionarea cu medicamente psihotrope la nivel national; elaborarea programelor de cercetare stiintifica psihiatrica.

Necesitatea studiilor epidemiologice se impune si datorita faptului ca datele epidemiologice dintr-o tara nu sunt aplicabile in alte tari datorita :

variatiei transculturale ale bolilor psihice; situatiilor economico-sociale diverse; criteriilor diferite de clasificare si diagnostic (chiar daca exista un limbaj

nosologic comun impus prin clasificarea nationala tip ICD si DSM ); metodologiei diferite de studiu.

1

Epidemiologia psihiatrica foloseste 3 metode principale de investigatie:1. metoda activa prin investigarea directa a unor esantioane cu/fara metoda

screeningului; 2. metoda pasiva prin prelucrarea datelor aflate in evidentele primare ale retelei

de asistenta psihiatrica; dezavantajul acestei metode: inregistreaza doar cazurile care sunt in evidentele retelei de psihiatrie nu si pe cele care ar putea sau ar trebui tratate;

3. metoda combinata – furnizeaza datele cele mai apropiate de adevar; elimina din erorile aplicarii izolate a celor 2 metode anterioare.

Conform Kaplan principalele tipuri de studii clinice si epidemiologice sunt : observationale in care este urmarita evolutia naturala a bolii, fara nici un fel

de interventie; experimentale in care o parte sau toti factorii studiati sunt controlati de

investigator. Cele mai multe studii sunt experimentale dar deoarece variabilele implicate in aria bolilor psihice sunt foarte multe si dificil de controlat , aceste studii nu sunt usor de realizat .

Diferitele aplicatii ale epidemiologiei depind de 3 niveluri de investigare care pot fi grupate astfel: sursa neidentificata

1. nivelul descriptiv = studii care produc estimari de baza ale ratelor boliilor in populatia generala ajuta la:

a. diagnosticul comunitar – studiile epidemiologice incep prin estimarea ratelor bolii intr-o populatie data; asigura un fundament pentru intelegerea poverii bolii in populatii generala, amestecul de boli prezent si intinderea cazurilor netratate intr-o comunitate;

b. completarea tabloului clinic : raspunsuri mai precise la intrebari precum cele legate de

diagnosticulcomunitar si prevalenta bolii pot fi obtinute numai cu o evaluare standardizata care poate stabili diagnosticul unui mare numar de indivizi; tabloul clinic complet al bolii poate fi studiat prin caracterizarea

cazurilor subclinice sau usoare, prin studierea rudelor pentru a stabili incidenta familiala a afectiunii si prin urmarirea evolutiei ulterioare a bolii pentru a-i determina cursul si prognosticul.

c. identificarea sindroamelor – in mod similar, anumite afectiuni pot apare intr-un lot populational care nu au fost detectate in studii care au avut loturi luate doar din populatia ce se prezinta in clinica;

2

2. nivelul analitic – studii care exploreaza baza variatiilor in proportia bolilor printre diferite grupuri pentru a identifica factorii de risc care pot contribui la dezvoltarea tulburarii ajuta la:

a. evaluarea riscului individual legat de unele caracteristici cum ar fi saracia, densitatea populationala, locuinta precara, factori genetici, nutritionali sau alte riscuri familiale sau agenti toxici si infectiosi pot avea densitate mai mare in astfel de conditii.b. Studii istorice – identificarea factorilor de risc poate fi mai usoara daca sunt descoperite cateva variatii istorice.

3. nivelul experimental - studii care testeaza asocierea prezumptiva intre factorii de risc si o afectiune si cauta sa reduca incidenta bolii prin controlul factorilor de risc. Ajuta la:

a) identificarea cauzelor – odata cu demonstrarea factorilor de risc, se poate intervenii si astfel influenta aparitia/evolutia bolii;

b) activitatea serviciilor de sanatate – metodele epidemiologice sunt de obicei luate ca ghid in preventia primara dar pot fi folosite si in preventia secundara, prin diagnosticul precoce si tratamentul eficient al persoanele care au dezvoltat simptomele bolii.

In afara studiilor transversale, cele longitudinale analizeaza tendintele evolutive ale morbiditatii intr-o populatie.

Studiile desfasurate atat in tara, cat si in strainatate au relevat ca: frecventa patologiilor evidentiate este cu atat mai apropiata cu cat metodologia

adoptata este mai asemanatoare; patologia psihiatrica este mai frecventa in mediul urban decat in cel rural

(datorita proceselor de dezvoltare, industrializare, urbanizare), mai ales in cazul patologiei reactive (nevroze);

pe masura inaintarii in varsta, frecventa tulburarilor psihice creste (mai ales pe baza afectiunilor de etiologie organica);

frecventa bolilor psihice majore (psihoze afective, schizofrenii, deliruri cronice, demente si retarduri mintale) este remarcabil de constanta de la o tara la alta;

patologia psihiatrica marginala evidentiaza mai multe cazuri cu cat asistenta psihiatrica e mai bine dezvoltata si mai uniform repartizata teritorial;

accelerarea ritmului de viata determina „stresul endemic” care actioneaza asupra indivizilor si peste care se suprapun factori stresanti specifici, cu caracter personal ( evenimentele de viata ), contribuie la manifestari patologice in mare masura independent de eventualele trasaturi premorbide ale persoanei respective; (?)

dezorganizarea sau disfunctia familiala in copilarie reprezinta un factor de risc pentru boala psihica la adult ; la fel cum si cei necasatoriti, divortati , vaduvi par sa fie mai expusi afectiunilor psihice – din sfera reactiva .

3

Studiile epidemiologice aduc date despre structura psihopatologica si factorii de risc ai bolii psihice . De asemenea ele pot fi punct de plecare pentru aprofundari stiintifice clinice si profilactice.Dar nu reprezinta solutia problemelor de sanatate mintala, nu pot preveni, nici rezolva terapeutic cazurile depistate.

4