EPIDEMIOLOGIA GENERALĂ

I.1. Caracteristica procesului epidemic

1.1.1. Complement simplu

1. Obiectul de studiu al epidemiologiei bolilor infecţioase este:a) procesul infecţios;b) procesul epidemic;c) focarul epidemic.

2. Obiectul de studiu al epidemiologiei ca ştiinţă medical-generală este:a) morbiditatea;b) focarul epidemic;c) procesul infecţios.

3. Intensitatea procesului epidemic poate fi determinată ca “sporadică”,“epidemică” şi “pandemică” în funcţie de:a)gravitatea manifestării bolii;b) viteza de răspândire a maladiilor;c)numărul bolnavilor.

4. Prin morbiditate sporadică se subînţelege:a) infectarea populaţiei prin maladii infecţioase nespecifice regiunii date;b) infectarea în grup a oamenilor prin maladii infecţioase;c) cazuri unice de infectare a oamenilor prin maladii infecţioase.

5. Durata în timp a focarului epidemic corespunde perioadei:a) până la momentul spitalizării;b) durata maximă a perioadei de incubaţie din momentul dezinfecţiei terminale;c) până la însănătoşirea bolnavului, dacă el a fost tratat în condiţii de ambulator.

6. Indicele focalităţii reprezintă:a) numărul de focare într-o anumită perioadă de timp;b) numărul de focare într-o anumită localitate;c) numărul de cazuri ce revine unui focar.

7. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:a) rabie, bruceloză;b) leptospiroză, tetanos;c) tularemie, pestă.

8. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:a) rabie, pestă;b) bruceloză, ornitoză;c) tetanos, listerioză.

9. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:a) antrax, bruceloză;b) rabie, leptospiroză;c) bruceloză, salmoneloză.

10. Focalitatea naturală este caracteristică pentru infecţiile:a) sapronoze;b) antroponoze;c) zooantroponoze.

11. Infecţii exotice sunt:a)maladii infecţioase nespecifice zonei date;b)maladii infecţioase rar întâlnite, dar caracteristice zonei;c)maladii virotice transmise prin intermediul vectorilor hematofagi.

12. Enzootie este:a)morbiditatea animalelor, specifică regiunii date;

b)răspândirea maladiilor infecţioase printre animale;c)morbiditatea populaţiei umane, specifică regiunii date.

13. Verigă a procesului epidemic este:a)agentul cauzal al maladiilor infecţioase;b)mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;c)apa, aerul, solul.

14. La baza clasificării epidemiologice a antroponozelor stau:a)particularităţile manifestărilor clinice ale bolii;b)mecanismul de transmitere;c)proprietăţile agentului patogen.

15. Factorul ce determină contagiozitatea bolnavului la antroponoze este:a)manifestarea clinică a bolii;b)condiţiile igienice;c)ambele.

16. Antroponoze sunt:a)febra tifoidă, rubeola;b)difteria, listerioza;c)HVD, legioneloza.

17. Antroponoze sunt:a)rujeola, leptospiroza;b) scarlatina, tifosul exantematic;c)difteria, listerioza.

18. O durată mai îndelungată a portajului este caracteristică pentru:a)difterie;b)dizenterie;c)HVB.

19. Mecanisme de transmitere sunt:a)aerogen, hidric:b)fecal-oral, transmisiv;c)alimentar, de contact.

20. Mecanisme de transmitere sunt:a)fecal-oral, de contact;b)aerogen, alimentar;c)transmisiv, hidric.

21. Mecanismul de transmitere la antroponoze este determinat de:a)formele clinice;b)rezistenţa agentului patogen;c)localizarea agentului patogen în organismul sursă.

22. Ţânţarii pot fi vectori transmitători la:a)malarie, pestă;b)encefalită de căpuşă, tifos exantematic;c)febră galbenă, febra Denge.

23. Vectorii transmitători au importanţă epidemiologică pentru:a)dizenterie, rujeolă;b)tifos exantematic, tularemie;c)rabie, HVA.

24. Sezonalitatea este caracteristică pentru:a)dizenterie;b)HVB;c)tuberculoză.

25. Surse de agenţi patogeni la sapronoze pot fi:a)solul;b) gândacii de bucătărie;c)păduchii.

26. Un pericol epidemiologic mai mare ca sursă de infecţie îl prezintă:a)purtătorii acuţi;b)purtătorii cronici;c)purtătorii tranzitori.

27. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc:a)omul;b)animalele;c)solul şi apa.

28. Zoooantroponoze transmise de la animale xenantrope sunt:a)tularemia, rabia;b)ornitoza, bruceloza;c)trihofitia, shistoplasmoza.

29. Animalele servesc ca sursă de agenţi patogeni pentru:a)salmoneloză, ornitoză;b)tetanos, amibiază;c)rabie, enterobioză.

30. Surse de agenţi patogeni pentru sapronoze sunt:a)animalele;b)solul şi apa;c)omul.

31. Maladiile infecţioase după sursele de agenţi patogeni sunt divizate în:a)2 grupuri;b)4 grupuri;c)5 grupuri.

32. Mai frecvent întâlnite la copii de vârsta fragedă sunt infecţiile:a)antroponoze;b)zooantroponoze;c)sapronoze.

33. La baza clasificării epidemiologice a zooantroponozelor stau:a)particularităţile manifestărilor clinice ale bolii;b)specificul relaţiilor ecologice ale omului cu animalele;c)mecanismul de infectare a omului.

34. Rozătoarele servesc surse de agenţi patogeni pentru:a)listerioză, tularemie;b)bruceloză, melioidoză;c)pestă, antrax.

35. Surse de infecţie sunt:a)bovinele, muştele;b)omul, solul;c) gâştele, păduchii.

36. Sapronoze sunt:a)leptospiroza, encefalita de căpuşă;b)coccidioidomicoza, febra galbenă;c)tetanosul, holera.

37. O răspândire mai vastă în Republica Moldova au infecţiile:a)antroponoze;b)zooantroponoze;

c)sapronoze.

38. Surse de agenţi patogeni la zooantroponoze servesc:a) şobolanii, gâştele;b)animalele mari cornute, omul bolnav;c)porcinele, omul purtător de agenţi patogeni.

39. La care zooantroponoze, în unele cazuri, surse de infecţie poate servi şi omul:a)pesta, salmoneloza;b)antraxul, leptospiroza;c)rabia, bruceloza.

40. Variaţiile morbidităţii în dinamica multianuală sunt elucidate de teoria:a)focalităţii naturale;b)mecanismului de transmitere;c)autoreglării sistemelor parazitare.

41. Fişa de urgenţă (despre caz de boală) se transmite la CSP:a)imediat la suspecţia maladiei contagioase;b)după stabilirea diagnosticului definitiv;c)în primele 36 ore de la depistarea maladiei contagioase.

42. Spitalizarea bolnavilor cu antrax, leptospiroză, bruceloză:a)este obligatorie conform indicaţiilor clinice;b)nu este obligatorie;c)se efectuează după indicaţii epidemiologice.

43. Când se consideră un focar epidemic lichidat:a) la momentul spitalizării bolnavului;b) după efectuarea dezinfecţiei terminale;c) la expirarea perioadei maxime de incubaţie la ultima persoană ce a fost în contact cu bolnavul.

44. Principala cauză a repartizării neuniforme a morbidităţii pe parcursulanului (sezonalitate) este:a) rezistenţa diferită a agenţilor patogeni în mediul ambiant;b) activizarea mecanismului de transmitere într-o anumită perioadă de timp;c) manifestările clinice diferite ale bolii.

45. Indicele eficacităţii epidemiologice reprezintă raportul dintre:a) morbiditatea populaţiei care este supusă măsurilor şi morbiditatea totală a populaţiei;b) morbiditatea populaţiei care nu este supusă măsurilor şi morbiditatea în populaţie în integritate;c) morbiditatea populaţiei, care nu este supusă măsurilor şi morbiditatea în populaţia care este supusă măsurilor.

46. În combaterea infecţiilor intestinale rolul principal îl au măsurile ce ţin de:a) sursa de agenţi patogeni;b) mecanismul de transmitere;c) formarea ireceptivităţii populaţiei.

47. În combaterea şi dirijarea infecţiilor aerogene rolul principal îi aparţine:a)dezinfecţiei;b)imunoprofilaxiei;c)depistării precoce şi izolării surselor de agenţi patogeni.

48. Izolarea obligatorie în staţionar se efectuează în cazul:a)portajului sănătos al tulpinilor lizogene de C.diphteriae;b)dizenteriei;c)salmonelozei.

49. Respectarea regulilor sanitaro-igienice de prelucrare a cărnii are importanţă deosebită în profilaxia:a)trichocefalozei;b)teniozei;c)opistorhozei.

50. Calculul duratei supravegherii focarului epidemic se efectuează din momentul:a)depistării bolnavului;b)izolării bolnavului şi efectuării dezinfecţiei terminale;

c)adresării bolnavului la medic.

51. Omul poate prezenta pericol ca sursă de infecţie în cazul următoarelor zooantroponoze:a)bruceloză;b)encefalită de căpuşă;c)pestă.

52. Sporirea periodică a morbidităţii este specifică pentru: a)toate bolile infecţioase;b)majoritatea bolilor infecţioase;c)toate bolile neinfecţioase.

53. Factorii de realizare a mecanismului de transmitere fecal-oral sunt: a)produsele alimentare, apa;b)apa, aerul, insectele;c) produsele alimentare, sângele, instrumentarul medical.

54. Care verigă a procesului epidemic poate fi influenţată de factorii naturali: a) sursa de agenţi patogeni;b) mecanismul de transmitere;c) receptivitatea populaţiei.

55. Ubicuitare sunt considerate bolile infecţioase: a) cu răspândire globală;b) răspândite în anumite zone naturale;c) cu răspândire geografică limitată.

56. Periodicitatea manifestărilor procesului epidemic, specifică anumitor boli infecţioase, este determinată de: a)modificarea condiţiilor natural-climaterice;b)evoluţia păturii imune;c)schimbarea condiţiilor socio-igienice (locative).

57. Clasificarea maladiilor infecţioase conform mecanismului de transmitere se efectuează în baza:a) afinităţii agentului cauzal faţă de anumite ţesuturi ale macroorganismului;b) factorilor de transmitere a maladiilor infecţioase;c) căilor de transmitere a maladiilor infecţioase.

58. Cale de transmitere a maladiilor infecţioase este:a) totalitatea elementelor (obiectelor) mediului ambiant care asigură transmiterea agentului cauzal de la sursa de infecţii

la populaţia receptivă;b) procesul de diseminare a infecţiei;c) trecerea agentului patogen dintr-un organism în altul prin intermediul factorilor de transmitere.

59. Mecanismul de transmitere este un proces realizat în:a)două etape;b)trei etape;c)patru etape.

60. Mecanismul vertical de transmitere a maladiilor infecţioase presupune:a) infectarea intrauterină a fătului cu maladie infecţioasă;b) contractarea infecţiei în perioada dezvoltării intrauterine şi/sau în timpul naşterii fătului;c) contractarea infecţiei de către copil de la mama bolnavă sau purtătoare de maladie infecţioasă.

61. Fenomenul de premuniţie este o urmare a:a) obţinerii imunităţii specifice prin ereditate;b) administrării preparatului biologic conform indicaţiilor epidemiologice;c) contactului frecvent cu agentul cauzal al maladiilor infecţioase în doze mici.

62. Supravegherea epidemiologică este:a) evaluarea permanentă a stării sănătăţii publice;b) măsuri realizate de medicul epidemiolog în focar epidemic în privinţa contacţilor;c) elaborarea măsurilor antiepidemice în focarul epidemic.

63. Supravegherea epidemiologică se bazează pe:a)analiza epidemiologică retrospectivă a morbidităţii infecţioase;

b)analiza epidemiologică operativă;c)pe ambele din cele menţionate anterior.

1.1.2. Complement compus

64. Concepţiile de bază ce explică mecanismul dezvoltării procesului epidemic, sunt:a)teoria mecanismului de transmitere;b)teoria focalităţii naturale;c)teoria formării focarelor epidemice;d)teoria autoreglării sistemelor parazitare;e)teoria evoluţiei agenţilor patogeni.

65. Verigi ale procesului epidemic sunt:a)agentul patogen;b)sursa de agenţi patogeni;c)mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;d)apa, aerul, solul, obiectele de uz casnic, vectorii transmitători;e)populaţia receptivă.

66. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:a)bruceloză;b)leptospiroză;c)tularemie;d)rabie;e)antrax.

67. Infecţii cu focalitate naturală sunt:a)pesta;b)holera;c)febra galbenă;d)tularemia;e)leptospiroza.

68. Focalitatea naturală este caracteristică pentru:a)pestă;b)tularemie;c)rabie;d)salmoneloză;e)antrax.

69. Sapronoze sunt:a)tetanosul;b)holera;c)legionelozele;d)bruceloza;e)poliomielita.

70. Din lista propusă alegeţi sursele posibile de agenţi patogeni:a)purtătorii sănătoşi;b)păsările;c)ţânţarii;d)rozătoarele;e)laptele şi produsele lactate.

71. Surse de agenţi patogeni pot fi:a)animalele domestice;b)animalele xenantrope;c)artropodele;d)rozătoarele;e)moluştele.

72. Mecanisme de transmitere ale agenţilor patogeni sunt:a)respiratoriu;b)alimentar;c)fecal oral;d)transmisiv;

e)hidric.

73. Prin mecanismul fecal oral se realizează transmiterea:a)tifosului recurent;b)poliomielitei;c)malariei;d)HVE;e)enterovirozelor provocate de Koksaki, ECHO.

74. Mecanismul transmisiv este caracteristic pentru următoarele maladii infecţioase:a)leptospiroze;b)pestă;c)tularemie;d)bruceloză;e)tifos exantematic.

75. Regulile medico-sanitare internaţionale deligă la informarea de urgenţă (24 ore) a OMS în caz de:a) înregistrare a unui caz de boală convenţională la om;b) depistării ţânţarilor sau mamiferelor infectate cu virusul febrei galbene;c) depistarea rozătoarelor sinantrope sau xenantrope infectate cu Y.pestis;d) pierderi social-economice considerabile în urma implementării carantinei;e) sanarea cazurilor de import al malariei.

76. Fişa de urgenţă e necesar a fi transmisă:a) numai în cazul confirmării diagnosticului prin metode de laborator;b) numai după consultaţia medicului infecţionist;c) imediat în caz de suspecţie a unei maladii infecţioase cu declarare nominală;d) nu mai târziu de 12 ore din momentul depistării bolnavului;e) până la efectuarea dezinfecţiei terminale în focar.

77. Măsuri antiepidemice direcţionate asupra sursei de agenţi patogeni:a)deratizarea;b)dezinfecţia;c)sterilizaread)izolarea;e)dezinsecţia.

78. Criterii de lichidare a focarului epidemic sunt: a) depistarea şi izolarea sursei;b) efectuarea dezinfecţiei terminale;c) depistarea agentului patogen;d) efectuarea dezinfecţiei curente;e) supravegherea asupra persoanelor contacte pe durata maximă de incubaţie din momentul efectuării dezinfecţiei

terminale.

79. Măsuri antiepidemice direcţionate asupra mecanismului de transmitere a agenţilor patogeni:a)deratizarea;b)dezinfecţia;c)dezinsecţia;d)sterilizarea;e)imunocorecţia.

80. La organizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice în focar participă: a)medicul de familie;b)asistenta medicală de sector;c)medicul infecţionist din cabinetul de boli contagioase; d)medicul igienist;e)medicul bacteriolog.

81. Anamneza epidemiologică este colectată de: a) medicul de familie;b) medicul ce a suspectat boala la pacient;c) medicul epidemiolog;d) medicul bacteriolog care efectuează investigaţiile bacteriologice şi serologice;

e) medicul infecţionist ce consultă pacientul.

82. Medicul ce a suspectat un caz de boală transmisibilă trebuie să: a)colecteze anamneza epidemiologică;b)să transmită informaţia de urgenţă la CSP;c)să organizeze dezinfecţia curentă în focar;d)să organizeze vaccinarea în focar;e)să determine varianta de izolare a bolnavului.

83. Dispensarizarea convalescenţilor are importanţă epidemiologică în cazul: a)HVA;b)HVB;c)tusei convulsive;d)febrei tifoide;e)infecţiei rotavirale.

84. Supravegherea epidemiologică include: a)înregistrarea cazurilor de boală;b)studierea proprietăţilor biologice ale culturilor de agenţi patogeni;c)analiza epidemiologică a morbidităţii;d)analiza eficacităţii măsurilor antiepidemice efectuate;e)aprecierea situaţiei epidemiologice.

85. Spitalizarea este obligatorie în cazul:a)dizenteriei;b)febrei tifoide;c)tifosului exantematic;d)salmonelozei;e)tetanosului.

86. Măsuri de bază în profilaxia infecţiilor intestinale sunt:a)depistarea surselor de infecţie;b)depistarea şi sanarea purtătorilor;c)măsurile de ordin sanitaro-igienic;d)vaccinarea persoanelor receptive;e)dezinfecţia profilactică şi de focar.

87. Drept bază a clasificării epidemiologice a maladiilor infecţioase poate servi: a)sursa de infecţie;b)forma clinică de evoluţie a maladiei;c)mecanismul de transmitere a infecţiei;d)căile de transmitere a infecţiei;e)apartenenţa ecologică a animalelor.

88. Procesul epidemic răspândit pe cale de transmtere contact-habitual se caracterizează prin: a)evoluţia cazurilor în lanţ;b)perioadă minimă de incubaţie;c)afectarea uniformă a tuturor contingentelor de vârstă;d)legătura cu factorul hidric;e)transmiterea agenţilor patogeni ai HVA, escherihiozelor, etc.

89. Erupţia de tip alimentar se caracterizează prin: a)evoluţia cazurilor în lanţ;b)sezonalitate evidentă;c)perioadă minimă de incubaţie;d)legătura cu factorul hidric;e)declanşarea morbidităţii variabile după nivelul gravităţii.

90. Factori sociali, care pot iniţia apariţia procesului epidemic, pot fi:a)densitatea populaţiei în ţară;b)situaţia social-economică a populaţiei ţării;c)apartenenţa religioasă;d)posibilitatea efectuării unui spectru larg de investigaţii alternative;e)costul tratamentului.

91. Factori naturali, ce favorizează declanşarea procesului epidemiologic în populaţie, pot fi:a)densitatea înaltă a populaţiei ţării;b)genul populaţiei receptive;c)landşaftul teritoriului;d)temperatura şi umiditatea aerului;e)presiunea atmosferică.

92. Factori biologici, ce contribuie dezvoltării procesului epidemic în populaţie, pot fi:a)densitatea înaltă a populaţiei ţării;b)receptivitatea populaţiei;c)condiţiile mediului ambiant;d)rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;e)sensibilitatea agentului cauzal la substanţe dezinfectante.

93. Etape ale mecanismului de transmitere sunt:a) circulaţia agentului patogen în organismul-gazdă;b) eliminarea agentului cauzal al maladiei infecţioase din sursa de infecţii în mediu ambiant;c) menţinerea agentului patogen în mediu ambiant;d) modificarea agentului cauzal sub acţiunea factorilor mediului ambiant;e) pătrunderea agentului cauzal în populaţia receptivă.

1.1.3. Stabiliţi corespunderea între:

94. Manifestările procesului epidemic: 1)în timp;2)după intensitate; 3)după contingente de populaţie;

a)sezonal, ciclitate;b) epidemii, pandemii;c) sex, vârstă.

95. Manifestarea procesului epidemic şi nivelul morbidităţii: 1)sporadic; 2)endemic; 3)epidemic; 4)pandemic;

a)cazuri unice de boală; b) morbiditatea specifică pentru un anumit teritoriu;c)nivelul major al morbidităţii în mai multe regiuni ale ţării;d) nivelul majorat al morbidităţii în mai multe ţări sau continente.

96. Grupa de infecţii: Sursa de agenţi patogeni:1)zoonoze; a) omul;2)antroponoze; b) solul, apa;3)sapronoze; c) animalele.

97. Drept surse de infecţie pentru următoarele grupuri de infecţie servesc:1)antroponozele; 2)zooantroponozele; 3)sapronozele;

a) apa, solul;b)omul bolnav, purtătorul; c) animalele bolnave sau purtătoare de infecţii.

98. Forma nosologică: Manifestări ale procesului epidemic:1)holera; a) focalitate naturală;2)pesta; b) pandemie;3)difteria; c) epidemică;4)malaria; d) limitată de factori biologici.

99. Căile de transmitere şi manifestările procesului epidemic la febră tifoidă: 1)hidrică;2)alimentară;

3)contact habitual;a) nu este asociată cu o anumită perioadă a anului;b) sunt afectate nu numai persoane adulte, dar şi copii;c) numărul de cazuri, de obicei, nu este mare.

100. Sezonalitatea: Forma nosologică: 1) morbiditate uniformă pe parcursul anului; a) HVA;

1) toamnă-iarnă; b) HVB;2) vară-toamnă; c) dizenterie;3) iarnă-primăvară; d) rujeola.

101. Forma nosologică: Mecanismele de transmitere:1) poliomielită; a) transmisiv;2) hepatită virală B; b) fecal-oral;3) febra galbenă; c) de contact;4) tetanos; d) vertical.

102. Stabiliţi corespunderea între grupul de infecţie şi mecanismul de transmitere: 1) fecal-oral;2) respiratoriu;3) de contact;4) transmisiv;5) vertical.

a) infecţia meningococică, rubeola, scarlatina;b) pesta, tifosul recurent, febra galbenă;c) toxoplasmoza, HVB, rubeola;d) rabia, scabia, tetanosul;e) HVA, salmoneloza, febra tifoidă.

103. Forma nosologică: Mecanismul de infectare:1) tifosul recurent; a) inoculare specifică;2) febra tifoidă; b) contaminare nespecifică;3) malaria; c) contaminare specifică.

104. Forma nosologică: Calea de transmitere:1) febra tifoidă; a) aerogenă;2) rujeola; b) hidrică;3) salmoneloza; c) alimentară;4) HVB; d) sanguină.

105. Forma nosologică: Calea de transmitere:1) febra tifoidă; a) hidrică;2) HVB; b) parenterală;3) bruceloză; c) alimentară;4) rabia; d) contact direct.

106. Forma nosologică: Factorii de transmitere:1)bruceloza; a) laptele;2)salmoneloza; b) ouăle, carnea;3)HVC; c) sângele;4)holera; d) apa.

107. Forma nosologică: Mecanismul de infectare:1) malaria; a) contaminare nespecifică;2) tifosul exantematic; b) inoculare nespecifică;3) dizenteria; c) contaminare specifică;4) antraxul; d) inoculare specifică.

108. Forma nosologică: Vectorul transmiţător:1)malaria; a) căpuşa;2)tifosul exantematic; b) puricele;3)tularemia; c) ţânţarul;4)pesta; d) păduchele.

109. Importanţa epidemiologică a investigaţiilor de laborator la externarea bolnavilor cu: 1) HVA;2) dizenterie;3) febră tifoidă;

a) majoră;b) nu are;c) nu tot timpul sunt necesare.

110. Grupulde măsuri: 1) măsuri asupra sursei de infecţie;2) măsuri asupra mecanismului de transmitere a agentului patogen;3) măsuri direcţionate spre formarea nereceptivităţii colectivelor;4) măsuri de ordin general.

Exemple de măsuri:a) educaţie pentru sănătate, investigaţii de laborator;b) deratizarea, depistarea omului bolnav, izolarea, tratamentul lui, sanarea purtătorilor;c) dezinsecţia, sterilizarea, dezinfecţia;d) vaccinarea şi revaccinarea populaţiei.

111. Forma nosologică: Măsuri antiepidemice: 1) rujeola; a) sanitaro-igienice;2) malaria; b) deratizarea, dezinsecţia;3) pesta; c) vaccinarea;4) enterovirozele ECHO, Coxsackie; d) dezinsecţia.

112. Forma nosologică: Măsura antiepidemică de bază:1)scarlatina; a) vaccinoprevenţia;2)poliomielita; b) măsuri de ordin general;3)dizenteria; c) dezinfecţia;4)pesta; d) deratizarea.

113. Forma nosologică: Măsura antiepidemică:1) febra galbenă; a) dezinsecţia;2) febra tifoidă; b) dezinfecţia;3) poliomielita; c) imunoprofilaxia.

114. Forma nosologică: Măsura antiepidemică de bază:1) poliomielita; a) sanitaro-igienică;2) dizenteria; b) vaccinarea;3) malaria; c) prevenirea importului.

115. Forma nosologică: Măsura antiepidemică:1) febra galbenă;2) varicela; a) spitalizare obligatorie;3) difteria; b) posibil tratament ambulator.4) scarlatina;

116. Forma nosologică: Indicaţii către spitalizare:1) tularemia; a) epidemiologice;2) holera; b) clinice;3) purtătorul de C.diphteriae; c) clinico-epidemiologice;4) rujeola; d) nu este obligatorie.

117. Forma nosologică:1) holera;2) tusea convulsivă;3) pesta;4) tifosul exantematic.

Perioada de supraveghere medicală asupra persoanelor contacte:a) 6 zile;

b) 14 zile;c) 21 zile;d) 5 zile.

118. Forma nosologică:1) HVA;2) dizenteria; 3) tularemia;4) febra tifoidă.

Durata supravegherii medicale asupra persoanelor contacte cu bolnavul:a) nu se efectuează;b) 35 zile;c) 7 zile;d) 21 zile.

I.2. Dezinfecţia, sterilizarea, dezinsecţia, deratizarea

1.2.1. Complement simplu

119. Dezinfecţia curentă se efectuează:a) de 2 ori/zi;b) de 4 ori/zi;c) multiplu, în perioada de contagiozitate pe măsura eliminării agentului patogen în mediul ambiant.

120. Cea mai veridică metodă de control al calităţii dezinfecţiei este cea:a) chimică;b) bacteriologică;c) vizuală.

121. Pentru efectuarea dezinfecţiei se folosesc următoarele preparate:a) clorură de var, metilacetofos;b) baze, lizol;c) ratindan, fosfid de zinc.

122. Dezinfecţia prin metoda chimică e necesară în focarele de:a) rujeolă;b) rabie;c) HVE.

123. În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea dezinfecţiei este utilizată:a) cloramina;b) soluţia de clorură de var activată;c) fenolul.

124. Cloramina se utilizează sub formă de:a) pulbere;b) soluţie;c) emulsie.

125. Clorura de var (praf) poate fi utilizată în dezinfecţie, dacă conţine clor activ nu mai puţin de:a) 0,1 %;b) 16,0 %;c) 25,0 %.

126. În focarele de tuberculoză dezinfecţia se efectuează cu soluţie de clorură de var în concentraţie de:a) 1,0 %;b) 3,0 %;c) 5,0 %.

127. În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii:

a) 0,1–3,0%;b) 0,1–6,0%;c) 0,1–33,0%.

128. Obiectele confecţionate din lână sau fibre sintetice pot fi dezinfectate în etuve:a) cu vapori şi formalină;b) cu vapori;c) cu aer fierbinte.

129. Dezinfecţia se efectuează la temperaturi mai joase în etuva:a) cu vapori;b) cu vapori şi formalină;c) cu aer fierbinte.

130. Sterilizarea are drept scop:a) înlăturarea microflorei patogene;b) nimicirea agenţilor patogeni;c) nimicirea microflorei.

131. Clorura de var e raţional a fi folosită sub formă de:a) emulsie;b) soluţie;c) pulbere.

132. Soluţiile activate de clorură de var se prepară prin:a) majorarea concentraţiei;b) majorarea volumului;c) adăugarea sărurilor de amoniu.

133. În clorura de var praf concentraţia minimă de clor activ care mai permite utilizarea ei e de:a) 0,1 %;b) 1,0 %;c) 16,0%.

134. Clorura de var (standard) conţine clor activ:a) 16,0 %;b) 25,0 %;c) 33,0 %.

135. În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii de până la:a) 3,0 %;b) 6,0 %;c) 33,0 %.

136. Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată în focarul de:a) rujeolă;b) difterie;c) parotidită epidemică.

137. Dezinfecţia terminală se efectuează din momentul izolării sursei în primele:a) 6–12 ore;b) 24–36 ore;c) 36–72 ore.

138. În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea dezinfecţiei terminale se folosesc:a) concentraţii mai mari;b) cantităţi mai mari;c) activatori.

139. Dezinfecţia are importanţă mai mare la infecţiile cu mecanism:a) respiratoriu;b) fecal oral;c) transmisiv.

140. Clorura de var are la baza mecanismului bactericid de acţiune:a) oxidarea;b) denaturarea proteinelor;c) coagularea proteinelor.

141. Dezinfecţia are drept scop:a) nimicirea totală a microflorei;b) nimicirea sau înlăturarea microflorei patogene;c) nimicirea formelor vegetative ale agenţilor patogeni.

142. Dezinfecţia curentă este organizată de către:a) specialiştii CSP;b) medicul de familie;c) specialiştii centrului de dezinfecţie.

143. Dezinfectanţi chimici sunt:a) fenolul, iodul;b) clorura de var, dimetiltoluolamida;c) cloramina, zoocumarina.

144. Dezinfecţia se efectuează în dependenţă de:a) mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;b) rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;c) tropismul şi mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni.

145. Controlul bacteriologic al calităţii dezinfecţiei terminale poate fi efectuat (din momentul finalizării dezinfecţiei):a) între 45 minute şi 2 ore;b) imediat;c) peste 20–45 minute.

146. Un timp mai scurt este necesar pentru prepararea soluţiilor de lucru (din praf) de:a) clorură de var;b) cloramină;c) soluţii activate de clorură de var.

147. Necesitatea efectuării dezinfecţiei terminale este determinată de:a) prezenţa sursei de agenţi patogeni;b) rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;c) prezenţa persoanelor receptive în focar.

148. Dezinfecţia curentă în cazul dizenteriei se efectuează:a) de 3 ori/zi;b) de 6–10 ori/zi; c) pe măsura eliminării agentului patogen.

149. Dezinfecţia de etuvă este strict necesară în cazul:a) tifosului exantematic;b) febrei tifoide;c) HVA.

150. Sterilizarea are importanţă majoră în profilaxia:a) HVB, difteriei;b) HVA, poliomielitei;c) HVC, botulismului.

151. Dezinsecţia este una din măsurile de bază la:a) dizenterie, febră tifoidă;b) antrax, leptospiroză;c) tifos exantematic, malarie.

152. Repelenţi sunt:a) ratindanul, zoocumarina;b) dietiltoluolamida, dimetilftalatul;c) lizolul, fenolul.

153. Pentru prelucrarea sanitară a părului bolnavilor cu pediculoză poate fi utilizat:a) carbofosul, dimetilftalatul, dihlofosul;b) nitiforul, clorofosul;c) şamponul anti-P, carbofosul.

154. Dezinsecţia are importanţă majoră în cazul:a) dizenteriei;b) febrei tifoide;c) tifosului exantematic,

155. Pentru prelucrarea pacientului cu pediculoză pot fi folosite:a) nitiforul, metilacetofosul;b) clorofosul, diclofosul;c) dietiltoluolamida, monofluorina.

156. Dezinsecţia poate fi efectuată prin metoda:a) chimică;b) fizică;c) ambele.

157. Insecticide sunt:a) flicidul, acetofosul;b) dietiltoluolamida, monofluorina;c) albihtolul, tiosemicarbazidul.

158. Repelente sunt:a) ratindanul, fosfidul de zinc;b) metilacetofosul, benziminul;c) albihtolul, dietiltoluolamida.

159. Selectaţi măsura antiepidemică direcţionată asupra sursei de agenţi patogeni:a) deratizarea;b) dezinfecţia;c) dezinsecţia.

160. Rodenticide sunt:a) carboxidul, heptaclorul;b) tiosemicarbazidul, ratindanul;c) albihtolul, flicidul.

161. Rodenticide sunt:a) ratindanul, fosfidul de zinc;b) zoocumarina, piretrinele;c) monofluorina, carbofosul.

162. Necesitatea efectuării deratizării poate să apară în cazul:a) anchilostomidozei;b) teniozei;c) trichinelozei.

163. Selectaţi măsura realizată de serviciul nemedical: a) profilaxia de urgenţă;b) salubrizarea sanitară în localităţi;c) chimioprofilaxia.

164. Spitalizării conform indicaţiilor epidemiologice sunt supuşi: a) toţi bolnavii cu maladie infecţioasă diagnosticată;b) toţi bolnavii suspecţi de maladie infecţioasă;c) bolnavii cu boli infecţioase din grupele periclitate.

165. Una dintre măsurile antiepidemice, orientate asupra verigii a doua a procesului epidemic, este: a) izolarea bolnavului;b) deratizarea;c) dezinsecţia.

166. Întreruperea transmiterii maladiilor infecţioase pe cale hidrică prevede: a) respectarea tehnologiei de preparare a produselor alimentare;b) decontaminarea apei potabile;c) respectarea termenelor de realizare a produselor alimentare.

167. Dezinfecţia curentă este efectuată obligator în: a) dispensarul de tuberculoză;b) secţia de pediatrie somatică;c) secţia de chirurgie.

168. Pentru determinarea resturilor de detergent pe instrumentariu medical se utilizează proba: a) cu amidopirină;b) cu Sudan III;c) cu fenolftaleină.

1.2.2. Complement compus

169. Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată:a) în focar după depistarea bolnavului;b) în focar după spitalizarea bolnavului;c) în focar după însănătoşirea bolnavului;d) în focarul de rujeolă după 5 zile de boală a pacientului;e) în cazul reprofilării unui staţionar de maladii infecţioase în unul de profil terapeutic.

170. Selectaţi preparatele ce posedă efect bactericid, virulicid, sporacid şi fungicid:a) clorurăde var;b) sulfohlorantină;c) lizol;d) apă oxigenată;e) cloramină.

171. În dezinfecţie sunt utilizate următoarele grupuri de preparate chimice:a) oxidanţi;b) activatori;c) preparate ce coagulează proteina;d) preparate ce denaturează proteina;e) derivaţi ai fosforului.

172. Dezinfecţia terminală se efectuează în focarele de:a) rujeolă;b) dizenterie;c) HVA;d) febră tifoidă;e) parotidită epidemică.

173. Tipuri de etuve utilizate în practica de dezinfecţie:a) cu detergenţi;b) cu formalină;c) cu vapori;d) cu aer uscat fierbinte;e) cu acizi.

174. Dezinfecţia chimică este necesară în focarele de:a) antrax;b) rujeolă;c) difterie;d) febră tifoidă;e) malarie.

175. Cerinţe către păstrarea dezinfectantelor:a) loc uscat;b) încăpere bine încălzită;c) la lumină;d) la întuneric;e) într-un vas deschis.

176. Clorura de var-praf este folosită în dezinfecţia:a) excrementelor lichide;b) WC-urile din apartamente la bloc;c) WC-urile din localităţile rurale fără sistem de canalizare;d) maselor vomitive;e) grajdurilor.

177. Dezinfecţia de etuvă este necesară în focarele cu:a) leptospiroză;b) febră tifoidă;c) difterie;d) dizenterie;e) tularemie.

178. Soluţia de apă oxigenată cu detergent poate fi folosită:a) o singură dată, imediat după preparare;b) în diferite concentraţii (0,1–6,0 %);c) pe parcursul a 2–3 zile din momentul preparării;d) la temperatura camerei;e) după încălzire.

179. Care dintre preparatele indicate se pot utiliza ca dezinfectanţi:a) substanţe ce conţin clor activ;b) substanţe ce conţin fosfor;c) fenolul;d) lizolul;e) peroxidul de hidrogen.

180. Ce influenţează eficacitatea dezinfecţiei:a) concentraţia soluţiei;b) umiditatea în încăpere;c) expoziţia;d) volumul soluţiei la un m;e) toate cele enumerate.

181. Eficacitatea acţiunii soluţiilor dezinfectante depinde de :a) temperatura soluţiilor dezinfectante;b) concentraţie;c) expoziţie;d) presiunea atmosferică;e) prezenţa activatorilor.

182. În ce caz este indicată efectuarea dezinfecţiei terminale:a) bolnavul cu gripă este transferat din salonul terapeutic în izolator;b) în legătură cu situaţia epidemiologică secţia pentru bolnavi cu dizenterie se reprofilează pentru internarea

bolnavilor cu gripă;c) secţia pentru bolnavi cu HVA se reprofilează pentru bolnavi cu dizenterie;d) bolnavul cu tularemie este transferat din box în secţie;e) bolnavul cu febră tifoidă este spitalizat.

183. În dezinfecţie pot fi utilizaţi următorii agenţi:a) vapori;b) aer fierbinte;c) raze γ şi β;d) mecanici;e) chimici.

184. Etapele de sterilizare a instrumentelor medicale cu utilizare multiplă: a) dezinfecţia;b) curăţire presterilizatorie;c) împachetarea materialelor pentru sterilizare;d) sterilizarea;e) selectarea materialelor pentru sterilizare.

185. Soluţiile de lizol sunt folosite în:a) deratizare;b) dezinsecţie;c) dezinfecţie;d) sterilizare;e) cazul focarelor de tuberculoză.

186. În etuva cu vapori pot fi prelucrate următoarele obiecte:a) pernele, saltelele;b) hainele din piele naturală;c) cărţi;d) hainele de bumbac;e) lenjeria de pat de bumbac.

187. În etuva cu vapori pot fi dezinfectate următoarele obiecte:a) haine din piele;b) saltele, perne;c) încălţăminte de cauciuc;d) haine din fibre sintetice;e) nici unul din cele enumerate.

188. Etuvele cu vapori şi formalină sunt folosite:a) numai pentru dezinfecţie;b) numai pentru dezinsecţie;c) în regim diferit de lucru pentru dezinfecţie şi dezinsecţie;d) pentru sterilizare;e) dezinfectarea hainelor din fibre sintetice.

189. Prelucrarea hainelor în etuvă este necesară în cazul focarelor de:a) febră tifoidă;b) dizenterie provocată de Sh.sonnei;c) difterie;d) infecţia meningococică;e) tifos exantematic.

190. Se sterilizează instrumentele medicale:a) ce contactează cu suprafaţa plăgii;b) ce contactează cu sângele;c) ce contactează cu preparatele aplicate parenteral;d) utilajul din cabinetul de proceduri;e) tonometrele, fonendoscopul.

191. În scopul prelucrării bolnavului cu pediculoză poate fi utilizat:a) diclofosul;b) clorofosul;c) benzilbenzoatul;d) metilacetofosul;e) piretrinele.

192. În scopul nimicirii vectorilor transmitători sunt utilizate preparate din grupul:a) acaricidelor;b) fungicidelor;c) erbicidelor;d) repelenţilor;e) ovicidelor.

193. Examinării la pediculoză necesită a fi supuşi:a) bolnavii la internare în staţionar;b) persoanele internate la azilurile pentru bătrâni;c) în mod planificat populaţia din teritoriul administrativ;d) copii de la şcoli-internat;e) gravidele în cadrul internării la maternitate.

194. Dezinsecţia e necesară în focarele de:a) scabie;b) antrax;c) iersinioză;d) pestă;e) bruceloză.

195. Numiţi trei cele mai ecologice metode de dezinsecţie:a) chimică;b) mecanică;c) fizică;d) biologică;e) cu gaze.

196. Prelucrarea bolnavilor cu pediculoză este efectuată cu participarea obligatorie a personalului medical în cazul: a) instituţiilor preşcolare;b) internate;c) cămine;d) spitale;e) la toate întreprinderile şi instituţiile din teren.

197. Repelenţii sunt utilizaţi la:a) prelucrarea hainelor;b) impregnarea corturilor, partierelor ş.a.;c) aplicarea pe cutanee;d) nimicirea rozătoarelor;e) nimicirea vectorilor transmitători.

198. Care dintre preparatele enumerate sunt insecticide:a) benzil-benzoatul;b) acetofosul;c) benzimina;d) piretrum;e) metilacetofosul.

199. Deratizarea poate fi efectuată prin metoda:a) biologică;b) chimică;c) ultravioletă;d) mecanică;e) profilactică.

200. Din măsurile orientate la sursa de infecţie fac parte:a) vizitarea bolnavului la domiciliu;b) adresarea bolnavului la policlinică;c) investigarea bolnavului cu boală infecţioasă la internare;d) examinarea planificată a lucrătorilor serviciului de alimentaţie publică;e) examinarea de laborator a persoanelor de contact.

201. În instituţiile de copii, curative sau alimentare momelile cu rodenticide se permit a fi: a) distribuite la necesitate în toate încăperile instituţiilor pentru copii;b) aplicate în absenţa copiilor;c) amplasate pe podea, pe traseul rozătoarelor, în locurile lor de alimentare;d) amplasate în cavităţi speciale;e) aplicate în zilele de odihnă.

202. Din măsurile profilactice fac parte: a) prevenirea poluării cu microorganisme ale mediului ambiant;b) decontaminarea apei în conformitate cu cerinţele standardului pentru apa potabilă;c) profilaxia pătrunderii infecţiei în obiectele cu semnificaţie epidemiologică;d) protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea infecţiei;e) lichidarea focarului epidemic.

203. Selectaţi măsurile antiepidemice, care sunt efectuate de forţele medicale:

a) decontaminarea apei potabile;b) vaccinarea populaţiei;c) eutanazierea animalelor vagabonde;d) îngroparea deşeurilor radioactive;e) activităţi de educaţie pentru sănătate.

1.2.3. Stabiliţi corespunderea între:

204. Procentajul soluţiei cloraminei şi cazul utilizării:1) forme vegetative ale bacteriilor; 0,1 – 1,0 – 2,0%;2) infecţii virale; 1,0 – 3,0%;3) tuberculoză şi micoze; 5,0%;4) forme ale bacteriilor sporulate; 10,0%.

205. Forma nosologică şi dezinfecţia chimică: 1) esherichioze;2) holeră;3) botulism; 4) scarlatină;

a)nu se efectuează;b)cu forţele specialiştilor de la centrul de dezinfecţie;c)cu forţele proprii ale persoanelor din focar;d)se efectuează selectiv (nu în toate focarele).

206. Preparatul: Efectul produs:1) crezol; a) repelent;2) albihtol; b) dezinsectant;3) ratindan; c) dezinfectant;4) metilacetofos; d) rodentic.

207. Preparate şi grupul de preparate:1) hexaclorciclohexan; 2) fenol; 3) dietiltoluolamidă; 4) monoftorină;

a)dezinfectant; b)dezinsectant;c)rodenticid;d)repelent.

208. Preparate şi grupul de preparate: 1) clorură de var;2) crezol;3) monoftorină;4) chiuzol;

a)dezinfectant ce coagulează proteina;b)dezinfectant oxidant;c)repelent;d)rodenticid.

209. Stabiliţi corespunderea între substanţe şi grupe de preparate:1) crezol, formalin, fenol; 2) nitifor, carbofos, piretrum;3) ratindan, zoocumarin, fosfid de zinc; .

a) dezinfectanţi;b) dezinsectanţi;c) deratizanţi

210. Modul de acţiune şi grupe de preparate:1)oxidanţi ai proteinei agentului cauzal;2)denaturanţi;3)coagulanţi;

a) clorură de var, cloramină;

b) formalină;c) fenol, crizol, acizi.