s t e n o g r a m a - senat.ro files t e n o g r a m a şedinţei senatului din 21 iunie 2010 s u m...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 21 iunie 2010

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de doamna şi domnii senatori: - Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Crin Antonescu –

aventurierul iresponsabilităţii”; - Florin Constantinescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Unde se duc

banii de la FMI?”; - Ioan Ghişe (PNL) – declaraţie politică referitoare la o posibilă soluţie pentru plata

integrală în acest an a pensiilor şi salariilor bugetarilor; - Gheorghe Bîrlea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Democraţie şi

comportament democratic. Dileme cotidiene, cu tristeţe”; - Vasile Nedelcu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) – declaraţie

politică având ca titlu „70 de ani de la ultimatumul prin care România a pierdut definitiv Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei”;

- Valer Marian (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Numai regimul Băsescu-Boc ucide bătrânii”;

- Liviu-Titus Paşca (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România după moţiune – schimbarea raportului de forţe în Parlament”;

- Gabriel Mutu (PDL) – declaraţie politică politică având ca titlu „PNL, un partid la dreapta dreptei”;

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Stăpânul amazoanelor”;

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Asumarea răspunderii sau «Scapă cine poate!»”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Taxe peste taxe”; - Gavril Mîrza (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Disciplina de partid,

mai presus decât conştiinţa”; - Marius-Sorin-Ovidiu Bota (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Banii

statului salvează prietenii din criză”; - Radu-Alexandru Feldman (PDL) – intervenţie privind declaraţia politică a

domnului senator Adrian Ţuţuianu;

4

- 2 -

- Iulian Urban (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Cum să accept aceste noi impozite din Codul fiscal atâta timp cât ştiu că 90% din bani sunt furaţi sau dezastruos de prost gestionaţi?”;

- Orest Onofrei (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Atacuri nefondate la adresa Parlamentului, atacuri la adresa democraţiei”;

- Gheorghe David (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Descentralizare – dar nu oricum… şi nu în toate”;

- Dorin Păran (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Despre necesitatea unui nou împrumut de la FMI”;

- Ioan Sbîrciu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Strategia 20”; - Augustin-Daniel Humelnicu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Opriţi

vuvuzelele… din politică”; - Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Necesitatea adoptării

unui comportament responsabil faţă de natură”; - Gheorghe Pop (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Cine a câştigat după

respingerea moţiunii de cenzură?”; - Şerban-Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Licenţa

portocalie de amputări en-gros expiră”; - Ilie Sârbu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,România, o ţară a hoţiei

ce generează moarte”;

- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Topul ruşinii”; - Mario-Ovidiu Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România – între

nesimţirea guvernanţilor şi diversiunile preşedintelui”; - Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Guvernul Boc

moare vara aceasta… şi nu de căldură”; - Vasile Mustăţea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România – între

dezastrul crizei economice şi pericolul autoritarismului”; - Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Durerea-n unde?”; - Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) – declaraţie

politică având ca titlu „Viitorul depinde de un cetăţean sănătos”.

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 57

3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: - Lege pentru aprobarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca

Europeană de Investiţii aferent Proiectului de modernizare a metroului din

58

- 3 -

Bucureşti – etapa a IV-a, magistrala 5 Drumul Taberei – Pantelimon, tronsonul Drumul Taberei – Universitate, semnat la Bucureşti la 12 noiembrie 2009;

- Lege pentru ratificarea Protocolului privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi a diversităţii peisajelor, adoptat şi semnat la Bucureşti la 19 iunie 2008, la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003.

4. Aprobarea dezbaterii în procedură de urgenţă a Proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. (L422/2010)

59

5. Adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 16, respectiv 17 iunie 2010, a următoarelor iniţiative legislative: - Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate; (L259/2010)

- Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit. (L279/2010)

59

6. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru aderarea României la Convenţia privind crearea unei Organizaţii Europene pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT), adoptată la Geneva la 24 mai 1983 şi la Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Organizaţiei Europene pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT), adoptat la Darmstadt la 1 decembrie 1986. (L330/2010)

60

7. Dezbaterea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii. (L283/2010)

61

8. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. (L281/2010)

70

9. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de doamna şi domnii senatori: Dumitru Oprea, Adrian Ţuţuianu, Emilian-Valentin Frâncu, Florin Constantinescu, Anca-Daniela Boagiu, Gheorghe Bîrlea. Din partea Guvernului a răspuns:

- domnul Király Andrei-Gheorghe – secretar de stat în Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului şi Sportului.

77

- 4 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 21 iunie 2010

Şedinţa a început la ora 16.00.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan Geoană,

preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David şi doamna senator

Doina Silistru, secretari ai Senatului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Îl rog pe domnul secretar Gheorghe David să dea citire listei senatorilor pentru

mobilizarea trupelor pe terenul de joc.

Domnul Gheorghe David:

Bună ziua, tuturor!

Domnul Ioan Ghişe (din sală):

Începeţi cu noi, cei prezenţi.


Da, domnule senator Ghişe, uneori e bine să le facem şi aşa.

1. Albert Álmos prezent

2. Andrei Florin-Mircea prezent

3. Andronescu Ecaterina prezentă

4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent

5. Arcaş Viorel prezent

6. Ariton Ion prezent

7. Badea Viorel-Riceard prezent

8. Banias Mircea-Marius prezent

9. Bara Ion prezent

10. Başa Petru absent

11. Bădescu Iulian prezent

12. Bălan Gheorghe-Pavel absent

13. Belacurencu Trifon prezent

- 5 -

14. Berca Gabriel prezent

15. Berceanu Radu-Mircea Guvern

16. Bîgiu Marian-Cristinel prezent

17. Bîrlea Gheorghe prezent

18. Blaga Vasile Guvern

19. Boagiu Anca-Daniela prezentă

20. Boitan Minerva prezentă

21. Bokor Tiberiu prezent

22. Borza Dorel-Constantin-Vasile absent

23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu absent

24. Calcan Valentin-Gigel prezent

25. Câmpanu Liviu prezent

26. Chelaru Ioan prezent

27. Chirvăsuţă Laurenţiu absent

28. Chivu Sorin-Serioja prezent

29. Cibu Constantin-Sever prezent

30. Cinteză Mircea absent

31. Coca Laurenţiu Florian absent

32. Constantinescu Florin prezent

33. Constantinescu Viorel prezent

34. Cordoş Alexandru prezent

35. Corlăţean Titus delegaţie

36. Crăciun Avram prezent

37. Cseke Attila-Zoltán Guvern

38. Daea Petre prezent

39. David Cristian delegatie

40. David Gheorghe prezent

41. Diaconescu Cristian absent

42. Diaconu Mircea prezent

43. Dobra Nicolae prezent

44. Dumitru Constantin prezent

45. Fekete-Szabó András-Levente prezent

- 6 -

46. Feldman Radu-Alexandru prezent

47. Filip Petru prezent

48. Fodoreanu Sorin prezent

49. Frâncu Emilian-Valentin prezent

50. Frunda György delegaţie

51. Găină Mihăiţă prezent

52. Geoană Mircea-Dan prezent

53. Ghişe Ioan prezent

54. Greblă Toni prezent

55. Grosu Corneliu prezent

56. Günthner Tiberiu prezent

57. Gyerkó László prezent

58. Haşotti Puiu prezent

59. Hărdău Mihail prezent

60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent

61. Ichim Paul prezent

62. Igaş Traian-Constantin prezent

63. Ion Vasile prezent

64. Iordănescu Anghel prezent

65. Jurcan Dorel prezent

66. Lazăr Sorin-Constantin prezent

67. Luca Raymond prezent

68. Mang Ioan prezent

69. Marcu Gheorghe prezent

70 Mardare Radu-Cătălin prezent

71. Marian Ovidiu prezent

72. Marian Valer prezent

73. Markó Béla Guvern

74. Mazăre Alexandru prezent

75. Măgureanu Cezar-Mircea absent

76. Mărcuţianu Ovidius absent

77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent

- 7 -

78. Mihăilescu Petru-Şerban absent

79. Mitrea Elena prezentă

80. Mitrea Miron-Tudor prezent

81. Mîrza Gavril prezent

82. Mocanu Alexandru prezent

83. Mocanu Toader prezent

84. Moga Nicolae absent

85. Mustăţea Vasile prezent

86. Mutu Gabriel prezent

87. Necula Marius-Gerard prezent

88. Nedelcu Vasile prezent

89. Nicoară Marius-Petre prezent

90. Nicoară Romeo-Florin prezent

91. Nicolaescu Sergiu-Florin prezent

92. Nicula Vasile-Cosmin absent

93. Nistor Vasile prezent

94. Niţă Mihai prezent

95. Onofrei Orest prezent

96. Oprea Dumitru prezent

97. Oprea Mario-Ovidiu prezent

98. Panţuru Tudor prezent

99. Paşca Liviu-Titus prezent

100. Păran Dorin prezent

101. Pereş Alexandru prezent

102. Pintilie Vasile prezent

103. Plăcintă Sorina-Luminiţa prezentă

104. Pop Gheorghe prezent

104. Popa Cornel prezent

106. Popa Mihaela prezentă

107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent

108. Prunea Nicolae-Dănuţ absent

109. Rasaliu Marian-Iulian prezent

- 8 -

110. Rădulescu Cristian prezent

111. Rădulescu Şerban prezent

112. Robu Nicolae prezent

113. Rotaru Ion prezent

114. Ruşanu Dan-Radu absent

115. Ruşeţ Ion prezent

116. Saghian Gheorghe prezent

117. Savu Daniel prezent

118. Sârbu Ilie prezent

119. Sbîrciu Ioan prezent

120. Secăşan Iosif prezent

121. Severin Georgică prezent

122. Silistru Doina prezentă

123. Staicu Dumitru-Florian prezent

124. Stănişoară Mihai prezent

125. Şova Dan-Coman prezent

126. Tămagă Constantin prezent

127. Toma Ion absent

128. Ţopescu Cristian-George absent

129. Ţuţuianu Adrian prezent

130. Udriştoiu Tudor absent

131. Urban Iulian prezent

132. Valeca Şerban Constantin absent

133. Vasilescu Lia-Olguţa absentă

134. Verestóy Attila absent

135. Voicu Cătălin absent

136. Voiculescu Dan absent

137. Vosganian Varujan prezent


Vă mulţumesc, domnule senator.

În acest moment, suntem în cvorum de şedinţă.

- 9 -

Am să-l invit la cuvânt, la primul punct din ordinea de zi, declaraţii politice, pe domnul

senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL. Se pregăteşte domnul senator

Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Vă rog, domnule senator Dumitru Oprea, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Oprea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Stimaţi invitaţi,

Declaraţia mea politică este intitulată „Crin Antonescu – aventurierul iresponsabilităţii”.

Domnului Antonescu nu-i place componenţa actualului Guvern. Este dreptul

Domniei Sale. Şefului Partidului Naţional Liberal îi displac soluţiile Executivului la criza

financiară. Probabil că Domnia Sa are cunoştinţe de economie mai solide decât Ministerul

Finanţelor Publice, Banca Naţională a României şi Fondul Monetar Internaţional la un loc.

Fostului candidat la preşedinţie nu-i convine nici existenţa şefului statului la Cotroceni.

Domnia Sa este însă liber să pretindă că trăieşte într-o dictatură, dar când acelaşi Crin

Antonescu vine cu soluţiile pentru toate aceste frustrări, consecinţele ambiţiilor sale nu-l

mai privesc doar pe dumnealui, ci pe toată lumea.

Atât moţiunea de cenzură, ratată zilele trecute, cât şi manevrele sale din ultima

vreme ridică grave semne de întrebare despre responsabilitatea acestui personaj. Doreşte să

dărâme un Guvern în plină criză financiară, aruncând România şi într-o criză politică. Nu-l

interesează că s-ar bloca acordul cu Fondul Monetar Internaţional, că ţara s-ar confrunta cu

nesfârşite lupte între partide. Nu contează că nu este îndreptăţit de votul popular să aibă

asemenea pretenţii. El vrea neapărat să fie premier. Înconjurat de exact aceeaşi oameni din

PNL, vrea să i se dea puterea. Pe loc. Garanţia oferită este supremă: nu se pricepe la

economie, dar are voinţă. Înţelegem de aici că asumarea ignoranţei este temelia carierei

sale, motiv suficient pentru care acestui om ar trebui să i se dea România pe mână.

Dacă toate aceste vise infantile s-ar limita la şicanarea Guvernului la Curtea

Constituţională, nu ar fi mare lucru. Domnia Sa încearcă însă şi manevre periculoase,

capabile să producă noi spasme în societatea românească. Împreună cu restul liberalilor şi

cu sprijinul credincios al unor trusturi media, se pretează la propagarea unor sondaje

grosolan fabricate. Conform acestora, toată lumea ar fi compromisă. Evident, în afară de

liderul liberalilor. Acestuia ar trebui să i se încredinţeze degrabă guvernarea, în cel mai rău

caz, ajutat de PSD. În plus, toţi românii ar vedea ca prioritate absolută suspendarea

preşedintelui ţării. Asta, în vreme ce alţi liberali cu capul înfierbântat pretind că „singura

soluţie pentru România ar fi forţa oamenilor din stradă”.

- 10 -

Din nefericire, dincolo de iresponsabilitatea gesturilor lui, şeful liberalilor pare, în

continuare, să nu conştientizeze că puterea se câştigă la urne, şi nu prin lovituri de joasă

speţă. Dacă la acestea adăugăm necontenitele jigniri personale la adresa premierului şi

Preşedintelui României, constatăm compromiterea definitivă a iluziei „politicii bunului-simţ”

şi zbaterea unui personaj care, probabil, va rămâne în istoria politicii româneşti drept un

aventurier oarecare.

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC.

Salut, de asemenea, prezenţa în lojă a unui grup de vizitatori, cred că din partea

domnului senator Gyerkó László.

Vă rog, domnule senator Florin Constantinescu.

Domnul Florin Constantinescu:


Declaraţia mea politică este, de fapt, o întrebare: „Unde se duc banii de la Fondul

Monetar Internaţional?”


Din păcate, lucrurile în România merg din ce în ce mai prost. Nu există deocamdată

niciun făgaş normal pentru economie, viaţa politică este învârtită pe degete de un unic

partid, opinia publică este manipulată cu bună ştiinţă de lideri răsăriţi peste noapte, în

acelaşi timp în care oamenilor din această ţară le este din ce în ce mai greu să rămână în

ţară, să muncească aici şi să fie fericiţi. Am impresia că suntem într-un banc prost, în care

unii cred că le ştiu pe toate, iar ceilalţi, marea majoritate, trebuie să se supună regulilor.

Un nou episod din telenovela „Întâlnire la Snagov” s-a derulat aseară. Cu riscul de

a mă repeta, vreau să subliniez două lucruri.

În primul rând, întâlnirea are loc într-un loc plătit din bani publici. Ei, şi ce? Chiar

dacă a fost o întâlnire de partid, unora le convine să folosească spaţiul public, deşi puteau

foarte bine să se întâlnească într-unul din localurile oamenilor de la guvernare.

În al doilea rând, opinia publică are dreptul să cunoască ceea ce s-a întâmplat acolo.

Din nou, au apărut informaţii pe surse cum că remanierea va avea loc la toamnă, cum că

preşedintele de facto al partidului, care nu din întâmplare este şi Preşedintele României, le

dă guvernanţilor 60 de zile pentru a pune în aplicare măsurile de austeritate. Şi cam atât.

- 11 -

Nu ar fi fost normal să se discute, dacă tot şi-au făcut un obicei din întâlnirile de

grup, despre cum se va proceda cu măsurile acestea, ce se va întâmpla cu banii de la

Fondul Monetar Internaţional, unde se vor duce, ce se va plăti din ei?

Stimaţi colegi,

Cred în continuare că avem nevoie de puţin respect din partea guvernanţilor. Îl

pretindem şi noi, cei de la PSD, aflaţi acum în opoziţie, dar cel mai mult îl pretind oameni

din toate colţurile ţării. Respectul se câştigă prin măsuri bune, prin comunicare, prin

atenţie. Guvernul Boc nu numai că nu înştiinţează partidele din Parlament despre unele

chestiuni arzătoare, la ordinea zilei, ci decide pentru fiecare în parte ce este mai bine şi

cum să-şi ducă traiul.

Este asta o dictatură sau nu? Poate că trebuie să ne punem această întrebare din ce

în ce mai des, pentru că la un moment dat o să ni se ia şi acest drept: să punem întrebări.

După 28 iunie, România va beneficia de o nouă tranşă a împrumutului cu Fondul

Monetar Internaţional, tranşa a V-a, în valoare de 850 de milioane de euro, care se va duce,

conform declaraţiilor de până acum, direct la Banca Naţională a României. Până aici ar fi

în regulă. Am vrea să cunoaştem – şi e dreptul nostru să ştim acest lucru – ce va face

Banca Naţională cu aceşti bani. Oare a rămas Banca Naţională a României fără rezerve?

Aşa cum ne-a anunţat puterea, vom primi şi ceva bani de la Uniunea Europeană, e

drept, ceva mai târziu. Aceşti bani se vor duce la Ministerul Finanţelor Publice. De asemenea,

e dreptul nostru să fim informaţi. Ce se va întâmpla cu aceşti bani? Când vor veni?

Mai sunt câteva aspecte pe care guvernanţii ar trebui să ni le spună răspicat. Care

este dobânda pe care statul o va plăti? Cine va gestiona banii din această a cincea tranşă?

Mai avem nevoie în următoarele luni sau în următorul an de un alt acord cu Fondul

Monetar Internaţional, însoţit sau nu de un alt împrumut, aşa cum declaraseră deunăzi

lideri ai PDL?

În acelaşi context, aş vrea să mai subliniez un lucru extrem de important. Este vorba

despre avalanşa de neaveniţi care se perindă prin studiourile de televiziune vorbind

economie. Eu ştiu că avem mulţi economişti şi finanţişti în România. Poate că Guvernul nu

ar face rău dacă ar angaja nişte profesionişti care să explice de ce trebuie să aibă Banca

Naţională a României o rezervă, de ce pierde moneda naţională teren în faţa euro sau a

dolarului şi, mai presus decât atât, ar trebui să explice de unde se vor plăti salariile şi

pensiile de acum înainte şi până când va dura austeritatea.

Lipsa de informaţii creează o stare de panică printre oameni. Ştiu acest lucru pentru

că şi în colegiul meu oamenii sunt nelămuriţi. Dar guvernanţii noştri sunt mult prea

interesaţi de întâlnirile de la Snagov, decât să dea explicaţii oamenilor. Puţinul respect pe

- 12 -

care scaunul puterii îl oferă acestor guvernanţi va dispărea încet-încet. Mă tem să nu fie

prea târziu pentru români.

Vă mulţumesc.


Mulţumim domnului senator Constantinescu.

Domnule senator Ioan Ghişe, din partea Grupului parlamentar al PNL, vă rog. Am

să-l rog, în continuare, pe domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului

parlamentar al PDL, să se pregătească.

Domnul Ioan Ghişe:


Declaraţia mea politică se referă la o posibilă soluţie pentru ca pensiile şi salariile

bugetarilor să poată fi plătite integral în acest an.

Sursele analizei de mai jos sunt Legea bugetului de stat şi datele oficiale de la

Guvern, din Ministerul Finanţelor Publice, şi, respectiv, Banca Naţională a României.

În plină criză economică şi financiară, rezerva valutară a României, utilizată de

Banca Naţională, a crescut cu 8 miliarde de euro într-un an, de la 27 de miliarde de euro în

aprilie 2009 la 35 de miliarde de euro în prezent. Veniturile bugetului de stat pentru anul

2010 sunt în sumă de aproximativ 36 de miliarde de euro, la fel ca în anul 2009.

Cheltuielile cu salariile, pensiile şi ajutoarele sociale sunt de aproximativ 28 de miliarde de

euro în acest an. Aşadar, bani pentru pensii şi salarii sunt suficienţi.

FMI a impus României ca în acest an, 2010, deficitul bugetar să nu fie mai mare de

6,8% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă că Guvernul nu poate împrumuta în acest

an mai mult de 8,2 miliarde de euro. Altfel spus, cheltuielile bugetului nu pot fi mai mari

de 44 de miliarde de euro. Serviciul datoriei publice pe acest an este de 10 miliarde de

euro. Dacă din cele 46 de miliarde, total cheltuieli, scădem salariile, pensiile şi ajutoarele

sociale – 28 de miliarde de euro – şi serviciul datoriei publice – 10 miliarde de euro – mai

rămân 6 miliarde de euro pentru achiziţii de bunuri şi servicii.

Or, numai în primul trimestru al acestui an Guvernul a cheltuit 4 miliarde de euro,

mai precis 3,75 miliarde de euro până la 1 aprilie. Mai rămân două miliarde de euro pentru

trei trimestre, sumă total insuficientă, care pune în pericol, printre altele, capacitatea

Guvernului de a plăti medicamentele compensate şi gratuite. Aici este cauza actualei crize

bugetare. Guvernul nu a găsit altă soluţie de a suplimenta suma disponibilă pentru achiziţii

de bunuri şi servicii decât prin reducerea salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, prin

care speră să obţină, în semestrul al II-lea al acestui an, suma de 2,7 miliarde de euro, pe

care să o folosească pentru achiziţii de bunuri şi servicii.

- 13 -

La sfârşitul anului 2008, soldul datoriei publice s-a ridicat la 20 de miliarde de euro.

În anul 2009, Guvernul a împrumutat 10 miliarde de euro, adică într-un singur an Guvernul

preşedintelui Băsescu a făcut o datorie egală cu jumătate din soldul datoriei acumulate în toţi

cei 18 ani anteriori. La sfârşitul anului 2009, datoria publică a fost de 30 de miliarde de euro.

Aceasta a făcut ca serviciul datoriei publice externe să crească într-un an de la 2,5 miliarde

de euro, cât a fost în anul 2009, la 10 miliarde de euro în anul 2010.

Anul trecut Guvernul a împrumutat 10 miliarde de euro ca să poată cheltui 18

miliarde de euro pe bunuri şi servicii. Această cheltuială a reprezentat jumătate din totalul

veniturilor de 36 de miliarde de euro pe anul 2009.

Guvernul preşedintelui Băsescu a îmbogăţit clientela de partid PDL cu bani publici

din împrumuturi şi acum vrea ca această îmbogăţire a clientelei PDL să fie plătită de

pensionarii şi bugetarii cel mai slab remuneraţi. Nu este nici constituţional, nici legal şi nici

moral ca poporul să suporte risipa Guvernului preşedintelui Băsescu. Aceasta este

adevărata criză socială din România, şi nu criza mondială sau criza economică şi financiară

românească.

Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, prin art. 21 alin. (4), obligă

ordonatorii principali de credite să asigure integral cheltuielile de personal. Prim-ministrul

şi miniştrii sunt ordonatori principali de credite. Ei trebuie să respecte şi să aplice această

obligaţie legală.

Cele 20 de miliarde de euro, contractate prin contractul de împrumut din anul 2009

cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, au fost angajate ilegal din partea

României, fără ca Parlamentul, reprezentantul suveranităţii poporului, să fi aprobat prin

lege, conform art. 137 din Constituţia României.

Cine, cum şi când a dat mandat Preşedintelui României, guvernatorului BNR şi

prim-ministrului să împrumute poporul român cu aceşti bani? Poporul şi Parlamentul nu au

dat un astfel de mandat. Preşedintele Băsescu şi Guvernul său au împrumutat în mod ilegal

cetăţenii români cu suma de 20 de miliarde de euro şi vor ca acum poporul să plătească

infracţiunea lor.

Guvernul României mai răspunde cumva în faţa Parlamentului? Aşa ar trebui,

potrivit Constituţiei României.

Angajarea fără mandat legal a unui astfel de împrumut este cumul de infracţiuni:

abuz în funcţie şi neglijenţă în serviciu. Ce face Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, care, conform legii, trebuie să se autosesizeze în astfel de cazuri de abuz

în funcţie şi neglijenţă în serviciu? Dar DNA ce face, conform legii sale de organizare şi

funcţionare?

- 14 -

Stimaţi colegi parlamentari,

Reflectaţi la cele spuse anterior şi apoi susţineţi iniţiativa legislativă cu nr. 398/14

iunie 2010, pe care am înregistrat-o la Senat. Propunerea acestei iniţiative legislative este de

a reduce cu 15 miliarde de lei, aproximativ 3 miliarde de euro, rezerva valutară a României,

pentru a plăti o parte din sarcina datoriei publice din acest moment. În acest fel, bugetul de

stat ar putea fi grevat de această sarcină, de aproximativ 3 miliarde de euro, şi ar rămâne

întregi pensiile şi salariile oamenilor.

Abuzul în funcţie, incompetenţa şi proasta gestionare a politicilor publice de către

Guvernul preşedintelui Băsescu nu le treceţi pe sacrificiul pensionarilor şi bugetarilor cu

salariile cele mai mici. Aprobaţi iniţiativa legislativă nr. 398 pentru a nu reduce pensiile şi

salariile bugetarilor. Ar fi o minimă reparaţie faţă de răul făcut deja. Aprobarea reducerii

rezervei valutare cu 15 miliarde de lei, echivalent euro, este o soluţie pentru a evita mari

tensiuni sociale, economice şi politice.

Simion Bărnuţiu a spus ceva odată, ceea ce este la fel de valabil şi astăzi:

politicieni, „ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi calea!”

Vă mulţumesc pentru atenţie.


Mulţumesc mult, domnule senator.

Domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL. Dacă

domnul senator Nedelcu doreşte, după aceea, să intervină, am să-l invit la microfon.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Declaraţia mea politică se intitulează „Democraţie şi comportament democratic.

Dileme cotidiene, cu tristeţe”.

Domnule preşedinte,


Evenimentele din viaţa socială şi politică din ultima vreme indică o radicalizare

accentuată, cu conotaţii multiple, ce definesc nu doar o situaţie de criză economico-financiară,

ci şi o criză atât de identitate a clasei politice, cât şi de valori sociale.

Cei 20 de ani de tranziţie şi de posttranziţie au schimbat în mare măsură fizionomia

societăţii româneşti, mecanismele de reglare şi autoreglare socială, s-a regrupat şi restrâns

spectrul politic. Societatea civilă, mai ales în anii '90, a avut un impact puternic în

exprimarea publică.

Putem vorbi de multe achiziţii pozitive, atât în plan economic, cât şi în modul, stilul

şi calitatea vieţii. Dar la fel de corect este să amintim de multiple ratări ale unor

oportunităţi de redresare şi consolidare economică a României.

- 15 -

Am privatizat uneori societăţi comerciale de referinţă pentru economia românească

la preţuri derizorii. Este bine că au intrat în economia românească capitaluri străine, dar

este rău că nu am consolidat şi un capital românesc, cu un echilibru foarte necesar în

perioada de criză precum cea pe care o traversăm.

Realităţile de acum sunt consecinţa unor strategii deficitare, lipsite de viziune,

lipsite de pragmatism pe termen mediu şi lung. „Fragmentarismul” în economie, după cum

inspirat se exprimase cu un secol şi jumătate în urmă Mihai Eminescu, subminează

coerenţa şi organicitatea dezvoltării.

În prezent, reculul economic şi diminuarea resurselor financiare îngrijorează pe

bună dreptate întreaga lume. Uniunea Europeană şi-a angajat toate instituţiile într-un

proces de reevaluare globală a efectelor crizei pentru a identifica soluţii la probleme şi

pentru a demonstra forţa şi solidaritatea acestei construcţii europene care are ca scop

proiectarea unui viitor comun mai dezirabil pentru europeni.

Divergenţele de opinii şi soluţii nu lipsesc. Disputele în plan ideologic au mai

puţine conotaţii electorale, urmărind mai degrabă refundamentări şi readecvări ca răspuns

la provocările generate de criză.

La noi, din păcate, abordările sunt premeditat contencioase, atât în plan politic, cât

şi al comunicării publice. Liderii celor mai importante partide se întrec în a se vitupera

reciproc în expresii ce ţin mai degrabă de jargonul lingvistic al cartierelor mărginaşe. Din

decenţă, evit să indic autorii. Provin din toate grupurile politice importante. Nu scuz şi nu

circumstanţiez pe nimeni.

Înţeleg pe deplin îngrijorarea cetăţenilor afectaţi de măsurile anticriză, inclusiv

dreptul de a se exprima în stradă, dar nu înţeleg exploatarea emoţională, politică şi

electorală stridentă din partea unor lideri mai puţin interesaţi de soluţii şi mai mult de

gloria de moment.

Democraţia este declamată de la tribuna Parlamentului, în spaţiul public, în

mass-media şi compromisă cu dezinvoltură în practica politică şi socială. Nu acesta este modul

de exprimare a democraţiei autentice, decât dacă vrem să-i confirmăm încă o dată pe Caragiale

şi pe Tudor Arghezi, ultimul răspunzându-le ironic unor activişti politici din anii '50, care

înjurau în limbaj proletar burghezia şi fumau Kent: „Una vorbim, şi alta fumăm, domnilor!”

Când se va face un inventar al jignirilor reciproce, al sloganurilor lipsite de formă şi

conţinut, al comportamentelor unor lideri politici din prezentul cotidian, sociologia politică

va avea un material faptic şi cazuistic enorm pentru a descrie patologia disputelor actuale.

Dialogul politic autentic a intrat în dispreţ, pentru că pentru unii comportamentele

negative, populismul şi demagogia au devenit reţete electorale. Respectul pentru diferenţă

este rar asumat şi foarte rar cultivat.

- 16 -

În vâltoarea evenimentelor din ultima vreme, în mass-media s-a petrecut un

fenomen de o gravitate fără precedent. Să admitem, în principiu, că şi instituţiile media au

dreptul să-şi exprime simpatia sau antipatia pentru o forţă politică sau alta, deşi

deontologic şi în conformitate cu legea nu ar trebui să facă acest lucru. Din păcate, şi aici

este ca la fotbal: cine plăteşte, acela face echipa. Dar în tensiunea bătăliei politice dintre

partidele care susţin guvernarea şi cele care o contestă, ca post public media mai mult sau

mai puţin privat, să induci dihotomia sau, mai bine zis, dihonia că unii sunt numai răi şi

alţii numai buni este foarte grav.

Afişarea de panouri, în studiouri, cu fotografiile parlamentarilor pro-Guvern este o formă

de instigare, depăşind orice normă a imaginarului publicistic. Analiza economico-socială,

riguroasă şi responsabilă a fost eliminată de pe unele ecrane, înlocuită cu speculaţii sterile, cu

scenarii fanteziste, cu sentinţe subiective şi pătimaşe. Indiferent de care parte a eşichierului

politic ne situăm, moralmente trebuie să ne opunem unor astfel de metode, din respect pentru

democraţie şi pluralismul ideilor. O societate democratică funcţionează corect pe principiul

dialogului dintre putere şi opoziţie. Cine încalcă regula îşi asumă riscul pierderii de credibilitate.

Doamnelor şi domnilor,

Istoria politică ne-a demonstrat că uneori crizele profunde generează şi efecte

curative, benefice în instituţiile fundamentale ale statului, dar şi în viaţa cetăţeanului. Criza

economică mondială pe care o traversăm lasă în urmă provocări. Sunt sigur că în curând

discursurile politice şi economice se vor schimba la scara planetară. Politicile publice şi

sociale se vor redefini. Este bine să fim pregătiţi şi noi, clasa politică din România, pentru

un alt tip de comportament politic şi social. Democraţia să se regăsească în atitudini

democratice cotidiene, nu doar în figuri retorice lipsite de forţa convingerii, în modele de

responsabilitate şi creativitate socială, iar apartenenţa politică şi practica politică să-şi

recapete credibilitatea în percepţia cetăţeanului. Mai puţină patimă şi mai multă

înţelepciune, iată fundamentele autentice ale solidarităţii sociale în momente de criză şi de

cumpănă pentru ţară şi pentru cetăţean. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală)


Mulţumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar

al senatorilor independenţi. Se pregăteşte domnul senator Valer Marian, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Vasile Nedelcu:


Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi „70 de ani de la ultimatumul prin care

România a pierdut definitiv Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei”.

- 17 -


La 26 iunie 2010, mai precis peste câteva zile, se împlinesc 70 de ani de când, într-o

notă ultimativă transmisă de către Molotov şefului misiunii diplomatice române la Moscova,

se cerea Guvernului României să înapoieze cu orice preţ Uniunii Republicilor Sovietice

Socialiste Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi Ţinutul Herţei. Vara lui 1940 însemna

astfel sfârşitul visului milenar al unui neam întreg care s-a sacrificat pentru a-l realiza.

Ultimatumul din data de 26 iunie avea să fie urmat de o altă notă ultimativă, prin

care sovieticii cereau ca evacuarea să fie făcută în termen de patru zile. În acel moment,

teritoriul ocupat de URSS, de 44 000 de kilometri pătraţi, era locuit de 3 200 000 de

cetăţeni, majoritatea etnici români. După ocupaţia sovietică a început exterminarea

românilor, care au fost fie arestaţi, torturaţi, chiar ucişi, mulţi dintre ei supuşi foametei, iar

alţii deportaţi în Siberia, astfel încât în anul 1950, conform statisticilor ruseşti, o treime din

populaţia românească dispăruse.

Stimaţi colegi,

Mi-am îngăduit această succintă evocare a consecinţelor ultimatumului din anul

1940 şi pentru faptul că, printre soldaţii români aflaţi în retragere, agresaţi, batjocoriţi, unii

chiar ucişi pe la spate, s-a aflat şi tatăl meu, care s-a întors acasă cu puşca la tâmplă, hăituit

de invadatorii sovietici.

În memoria lui şi a trupelor Armatei Române, a acelor soldaţi şi ofiţeri români umiliţi

în mod nemeritat în drumul lor spre patrie, ar fi de subliniat faptul că URSS nu avea niciun

drept de a încălca grosolan nu numai convenţiile internaţionale în vigoare, ci chiar

angajamentele asumate anterior de puterea sovietică. Iar faptul că punerea în aplicare a

ultimatumului a fost însoţită de numeroase abuzuri exercitate atât asupra populaţiei civile

evacuate, cât şi asupra soldaţilor români în retragere este de condamnat chiar şi după 70 de ani.

Poate că astăzi, ţinând cont şi de nepăsarea, cinismul, precum şi de tendinţa spre

compromis şi concesie a guvernanţilor României din acea vreme, ar fi cazul să ne

întrebăm: oare ar fi fost posibilă respingerea ultimatumului sovietic?

Este o întrebare la care, stimaţi colegi, vă invit să reflectaţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze în sală)

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc, domnule senator.

Urmează domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Liviu-Titus Paşca, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Domnul Valer Marian: Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 18 -

Declaraţia mea politică este intitulată „Numai regimul Băsescu-Boc ucide bătrânii”.

Regimul Băsescu-Boc a impus regimul de austeritate cel mai draconic din Europa,

prin asumarea răspunderii pe o lege prin care sunt reduse cu 25% salariile bugetarilor şi cu

15% pensiile, indemnizaţiile de şomaj, indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap şi

indemnizaţiile pentru creşterea copilului. Niciun stat din Uniunea Europeană nu a adoptat

măsuri atât de draconice, care să lovească în bătrâni, în copii, în handicapaţi sau în şomeri,

cum a făcut Guvernul Emil Boc la comanda preşedintelui Traian Băsescu. Majoritatea

statelor din Uniunea Europeană a îngheţat salariile şi pensiile, preferând să crească TVA cu

unu, două procente şi să taxeze mai substanţial veniturile mari. Ţările europene mai afectate

de criză, Grecia, Spania şi Portugalia, toate trei cu guvernări socialiste, au ales ca povara

datoriilor să fie suportată diferit, mai mult de cei mai bogaţi, mai puţin de cei mai săraci.

Nici măcar Grecia, aflată în pragul falimentului, având un deficit bugetar de 13,6% din

PIB şi un nivel al datoriei publice de 115% din PIB, nu a optat pentru tăierea pensiilor şi

salariilor publice, alegând recomandarea FMI de a aplica un tratament mixt. Concret, Guvernul

de la Atena a decis că grecii cu venituri peste salariul mediu nu vor primi cel de-al 13-lea şi cel

de-al 14-lea salariu şi nici prime de vacanţă, iar pensionarii cu pensii peste cea medie nu vor

mai primi cea de-a 13-a şi cea de-a 14-a pensie. Măsurile de austeritate adoptate de

Parlamentul elen, care au stârnit reacţia dură a sindicatelor şi a tineretului, privesc îngheţarea

salariilor bugetarilor şi a pensiilor pentru un an, reducerea cu 30% a primelor de sărbători,

majorarea cu 10% a accizelor la alcool şi creşterea TVA de la 21% la 23%.

În Spania, care a înregistrat un deficit bugetar de 11,2% din PIB şi un nivel al

datoriei publice de 53% din PIB în anul 2009, Guvernul a adoptat un plan de austeritate

care prevede reducerea salariilor bugetarilor cu 5% şi îngheţarea acestora până în anul

2011, reducerea pensiilor mari din 2011, ridicarea vârstei de pensionare la 65-67 de ani,

blocarea angajărilor în sectorul public şi anularea ajutorului pentru naşterea unui copil, în

valoare de 2 500 de euro.

Guvernul din Portugalia, stat care are un deficit bugetar de 9,4% şi o datorie publică

de 76,8%, a anunţat îngheţarea salariilor bugetarilor, reducerea cu 5% a salariilor mari din

sistemul public, inclusiv cele ale membrilor Guvernului, introducerea unei taxe

suplimentare de 45% pentru veniturile mai mari de 150 000 de euro pe an, concomitent cu

creşterea impozitului pe profit cu 1,5% şi a TVA cu 1%.

Irlanda aplică încă de anul trecut un program de austeritate care prevede reducerea

salariilor bugetarilor cu un procent cuprins între 5% şi 15%, creşterea vârstei de pensionare

la 66 de ani şi introducerea unei taxe pe carbon pentru gospodăriile care se încălzesc cu

gaz, petrol sau cărbune.

- 19 -

Italia, care înregistrează un nivel al datoriei publice de 115,8%, a anunţat un amplu

plan de reducere a cheltuielilor publice, prin îngheţarea salariilor funcţionarilor publici în

următorii trei ani şi prin reducerea bugetelor unor ministere cu 10%.

Şi Germania a anunţat reduceri ale cheltuielilor publice, exceptând pensiile şi

cercetarea ştiinţifică.

În fine, vecina noastră din vest, Ungaria, care înregistrează un nivel al datoriei

publice de 80% din PIB, a adoptat recent un program de redresare care prevede reducerea

fondului de salarii din sistemul public cu 15%, precum şi introducerea unei taxe speciale

pe profitul băncilor şi instituţiilor financiare.

Vecina noastră din sud, Bulgaria, se laudă că va ieşi din recesiune până la sfârşitul

verii, aplicând un plan de austeritate prin care a îngheţat salariile, a mărit vârsta de

pensionare a femeilor, a majorat accizele la băuturi, ţigări, combustibili şi a supraimpozitat

maşinile cu peste 150 CP, concomitent cu combaterea mai fermă a contrabandei.

Numai regimul Băsescu-Boc şi-a făcut un titlu de glorie din reducerea pensiilor, în

condiţiile în care România înregistrează un deficit bugetar de 9% şi un nivel al datoriei

publice de 34% din PIB, declanşând astfel un genocid împotriva bătrânilor din ţara noastră.

Mulţumesc. (Aplauze în sală)



Îi ofer cuvântul domnului senator Liviu-Titus Paşca, din partea Grupului

parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului

parlamentar al PDL.

Domnul Liviu-Titus Paşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează „România după moţiune – schimbarea raportului

de forţe în Parlament.”


Cred că trebuie să fim de acord cu toţii, fie că ne aflăm în opoziţie sau la butoanele

puterii, că săptămâna trecută a fost, poate, una dintre cele mai consistente din punct de

vedere al vieţii politice româneşti.

Aş dori să mă opresc asupra evenimentului pe care-l consider cel mai semnificativ

în acest sens, şi anume moţiunea de cenzură împotriva măsurilor de austeritate propuse şi

asumate de către premierul Emil Boc.

Înainte însă de a vorbi despre impactul moţiunii de cenzură, aş dori să vă supun

atenţiei câteva aspecte legate de modul în care Guvernul României, condus, iată, de un an

- 20 -

şi jumătate de domnul Boc, a înţeles să gestioneze relaţia cu societatea românească, mai

bine zis cu românii, atât de des invocaţi în discursurile demagogice ale preşedintelui

Băsescu. Păi, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, această relaţie nici nu există, pentru că în

orice societate democratică interacţiunea dintre guvernanţi şi opinia publică este una

complexă, fiecare dintre cele două părţi ţinând seama de comportamentul, valorile şi

interesele celeilalte.

Ei bine, stimaţi colegi, actuala criză economică, care în mod inevitabil afectează în

mod dramatic şi ţara noastră, a scos la iveală cinismul, aroganţa, dar mai ales incompetenţa

celor care conduc astăzi România.

Vă asigur că nu am ales întâmplător aceşti termeni. Dimpotrivă, cred că această

caracterizare este prea blândă faţă de ceea ce se petrece în România cârmuită de regimul

Băsescu-Boc, pentru că lipsa oricărui program coerent anticriză, precum şi măsurile de

austeritate propuse vor determina nu relansarea economică, ci, dimpotrivă, scăderea

imediată a consumului şi modificarea veniturilor din TVA la stat prin scăderea vânzărilor

comercianţilor, implicit creşterea şomajului în mediul privat.

Iată care vor fi consecinţele incompetenţei şi superficialităţii unui Guvern care s-a

compromis definitiv în faţa majorităţii covârşitoare a românilor. Actualii guvernanţi

continuă, fără nicio tresărire, să clameze necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare, iar, pe

de altă parte, menţin zeci de instituţii cu atribuţii aproape identice, în care clientela politică

portocalie toacă bani publici.

Pentru toate aspectele prezentate mai sus, noi, parlamentarii liberali, am votat

pentru moţiunea de cenzură iniţiată de PSD, sperând până în ultima clipă că bunul-simţ va

învinge şi că ea va fi susţinută de majoritatea senatorilor şi deputaţilor.

Din păcate, moţiunea nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru ca Guvernul

Boc să plece. Cu toate acestea, mi-aş îngădui câteva sublinieri.

Prima, şi cea mai importantă, este că rezultatul votului, adică 228 de voturi pentru

şi 197 de voturi împotrivă, demonstrează un fapt important, acela că raportul de forţe în

Parlament s-a modificat, mai exact, că Guvernul Boc nu se mai bucură de susţinere

parlamentară majoritară.

Votul a mai scos la iveală şi un alt aspect, acela că există parlamentari, chiar în

arcul actualei puteri, care au nesocotit disciplina de partid, punând mai presus interesele

alegătorilor, adică ale acelor oameni care le-au acordat încredere tocmai pentru a-i

reprezenta în mod onest.

Şi nu în ultimul rând, stimaţi colegi, aş mai sublinia faptul că, pentru prima dată, o

moţiune de cenzură s-a bucurat de un puternic suport popular din partea miilor de

- 21 -

protestatari veniţi din toată ţara, care, în pofida caniculei, au dorit să urmărească la faţa

locului dezbaterile asupra moţiunii.


Aş dori, în încheiere, să-mi exprim încă o dată stupefacţia faţă de atitudinea

incalificabilă a premierului Boc, a miniştrilor din Guvernul său, care, în lipsa unor

contraargumente viabile, au decretat că moţiunea de cenzură este un plagiat şi au

inventariat greşeli gramaticale fictive în textul acesteia, în loc să ia act de gravitatea crizei

în care au adus România.

Consider că acest tip de reacţie la acţiunea opoziţiei este descalificant, deopotrivă

pentru Emil Boc şi aşa-zisa lui echipă, şi impune părăsirea de urgenţă a scenei politice,

pentru că, măcar în acest ultim ceas, atât premierul, cât şi mentorul său de la Cotroceni

trebuie să înţeleagă că democraţia nu este forma de guvernare care să-ţi permită să faci ce

vrei cu cetăţenii din ţara ta. Vă mulţumesc.



Îi ofer cuvântul domnului senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al

PDL. Se pregăteşte domnul senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Gabriel Mutu: Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „PNL, un partid la dreapta dreptei”.

Pentru orice partid politic, doctrina ar trebui să reprezinte coloana vertebrală care

ghidează şi coordonează un astfel de organism. Din păcate, la noi nu prea se întâmplă aşa.

Cel mai elocvent exemplu în acest sens mi se pare a fi la ora actuală, pe scena politică

dâmboviţeană, Partidul Naţional Liberal.

PNL este unul dintre cele mai vechi partide politice din Europa, reclamându-se de

la o tradiţie istorică liberală, care începe, undeva, în timpul Revoluţiei de la 1848 şi se

cristalizează în 1875, prin Coaliţia de la Mazar Paşa.

Nu cu puţin timp în urmă, mai precis în data de 25 mai 2010, s-au împlinit 135 de

ani de la înfiinţarea acestui partid politic.

Fără să aibă prea mult de-a face cu actuala conducere a PNL, liberalii de la

cumpăna secolelor XIX – XX au fost cei care au adus o contribuţie substanţială la

modernizarea statului român, prin constituirea unor instituţii publice coerente, prin naşterea

Constituţiei de la 1866, considerată una dintre cele mai elocvente şi democratice de la acel

moment, sau prin reformele atât de necesare dezvoltării României.

- 22 -

Astăzi, avem un Partid Naţional Liberal care doar la nivel declarativ este un partid

de centru dreapta, pentru că hârtia de turnesol care verifică în ce măsură o astfel de

formaţiune politică îşi asumă în mod real doctrina politică este momentul guvernării. Altfel

spus, transpunerea principiilor doctrinare în linii directoare pentru politicile

guvernamentale ne oferă cel mai bun indicativ în acest sens.

Ne aducem aminte cum s-a comportat Partidul Naţional Liberal atunci când s-a

aflat la guvernare. Exact cum ar fi făcut orice partid politic de stânga. Principalele politici

dezvoltate de PNL s-au concretizat în augmentarea aparatului birocratic, în creşterea

nesustenabilă pe termen mediu a pensiilor, prin emiterea mai multor ordonanţe de urgenţă

ale Guvernului prin care diferitelor categorii de bugetari le-au fost crescute salariile, prin

îngreunarea sistemului instituţional, prin crearea unor agenţii guvernamentale ale căror

atribuţii, în foarte multe cazuri, coincideau, prin oferirea de ajutoare sociale.

Mai pe scurt, PNL, aflat la guvernare, a încurajat un model de stat asistenţial. A fost

cel mai liberal mod de a gândi politica, prin a-i face pe oameni dependenţi de stat şi, prin

urmare, prin a-i face pe oameni să înţeleagă că acest tip de bine este indisolubil legat de

Partidul Naţional Liberal. Nu puţini au fost cei care au asociat acest model de societate cu

PNL, întrucât acest partid a obţinut cel mai bun scor în istoria sa electorală de după 1990.

Acum, PNL nu mai este la putere. A refuzat să îşi asume această responsabilitate

atât după alegerile parlamentare, cât şi după cele prezidenţiale. A refuzat o coaliţie

guvernamentală logică şi coerentă, testată în ciclul electoral anterior, doar pentru

satisfacerea unor orgolii personale.

Ceea ce surprinde însă cel mai mult este maniera în care PNL a decis să se opună

măsurilor pe care le susţine Partidul Democrat Liberal. De ce? Erau mai liberale măsurile

pe care le-a susţinut în mod regulat Partidul Social Democrat, alături de care au votat

moţiunea de cenzură? A fost în acord cu specificul dreptei susţinerea indirectă a PSD, care

doreşte creşterea fiscalităţii?

Prin votul dat săptămâna trecută, Partidul Naţional Liberal a dovedit, o dată în plus,

dacă mai era nevoie, că nu are în fibra sa doctrinară niciun element specific dreptei. Mai

mult, astăzi, liderul PNL, Crin Antonescu, a declarat că relaţia sa cu PSD este una cât se

poate de deschisă.

PNL este aşadar un partid care se situează la dreapta dreptei, ca să nu spun direct că

este un partid care gândeşte şi acţionează în spaţiul public ca un partid de stânga. Tocmai

de aceea, propun conducerii Senatului şi a Camerei Deputaţilor ca în sesiunea următoare

parlamentarii Partidului Naţional Liberal să fie situaţi, în hemiciclul celor două Camere, în

apropierea celor de la PSD, din cel puţin două motive: acela ca dialogul dintre cele două

partide care se susţin reciproc să fie înlesnit şi cel de-al doilea, cel mai important,

- 23 -

apropierea doctrinară dintre cele două partide politice să fie corect reprezentată şi în

Camerele Legislativului. Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului senator Ţuţuianu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC. Urmează domnul senator Mrius-Petre Nicoară – Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Adrian Ţuţuianu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „Stăpânul amazoanelor”.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi mi-a fost sugerată de comportamentul abuziv,

discreţionar al doamnei Roberta Anastase în modul de a conduce Camera Deputaţilor. Este

aproape unanim recunoscut că ilustra doamnă s-a remarcat prin faptul că, din 1990

încoace, este preşedintele cel mai abuziv şi necunoscător al procedurilor parlamentare.

Ultima ispravă şi cea mai elocventă: refuzul de a semna numirea lui Valer Dorneanu ca

judecător al Curţii Constituţionale.

Doamna Anastase este una dintre preferatele şefului suprem, înscriindu-şi cu succes

numele în pleiada de starlete lansate de pe Dealul Cotrocenilor.

Elena Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Monica Iacob-Ridzi, Mioara

Mantale, Cristina Pârvulescu, Georgia Gabriela Voicu, Anca Cristina Zevedei. Şi

inventarul ar putea continua. Ce au în comun doamnele şi domniţele menţionate? Toate au

obţinut funcţii şi responsabilităţi pe baza unui argument incontestabil: obedienţă şi

servilism faţă de stăpânul de la Cotroceni. Adăugaţi în fişa personală şi nepriceperea

dovedită în toate posturile ocupate şi veţi avea un tablou aproape complet al modului în

care înţelege Traian Băsescu să se înconjoare de profesionişti, cu ghilimelele de rigoare.

Interesantă ar fi o analiză a procedurii folosite în alegerea unor astfel de persoane, care mai

de care mai „pricepute” în treburile ţării. Îndrăznesc să intuiesc câteva probe ale

exerciţiului de recrutare.

Mai întâi de toate ar fi tupeul. Trebuie din belşug, altfel cum să reuşeşti să treci cu

vederea criticele întemeiate, iar tu, perfect incompetent, să te faci că plouă?!

Stimaţi colegi,

Aruncaţi o privire pe numele de mai sus şi vă veţi aminti, sunt sigur, că aţi fost

martori în repetate rânduri ai demonstraţiilor de tupeu şi nesimţire, dar şi ai

neprofesionalismului dus la extrem.

- 24 -

Nu este însă destul să ai tupeu. El trebuie dublat de incompetenţă. Obligatoriu.

Aproape că aş crede că este o probă eliminatorie, altfel există riscul ca, înfipte într-un scaun

călduţ de şef, tinerele cadre chiar să-şi facă treaba. Iar aceasta este inadmisibil pentru PDL.

Şi pentru că am adus aminte de PDL, deşi îmi promisesem o cură de dezintoxicare,

o altă probă la care sunt supuse este ataşamentul faţă de partidul oranj. De fapt, nu atât faţă

de partid, cât faţă de preşedintele oranj. Şi nu mă refer la Emil Boc, pe care nu-l putem

suspecta că ar fi preşedinte de ceva. Slugărnicia în raport cu Traian Băsescu este, cumva,

mândria CV-ului respectiv. De ea depinde ca tinerele amazoane din armata prezidenţială

să fie luate în seamă. Restul vine de la sine: ministere, agenţii, Aston Martin, Vuitton,

Prada şi alte bagatele.

Stimaţi colegi,

Acum aproape 2 000 de ani, Caligula intra într-o ridicolă nemurire ridicându-şi

calul la rang de senator. Deşi ceea ce se întâmplă astăzi în România dominată de Traian

Băsescu ne pune pe gânduri, refuz să cred că vom trăi clipa în care, din dorinţa acestuia de

a avea un Parlament supus, armăsarii Mariei Băsescu şi ai Elenei Udrea vor depune

jurământul în faţa naţiunii.


Domnul Adrian Ţuţuianu:

Text consemnat conform materialului depus în scris de către domnul senator:

Declaraţia politică este intitulată ,,Asumarea răspunderii sau «Scapă cine poate!»”.

Stimaţi colegi,

Fidel până la capăt politicii lui Băsescu „Scapă cine poate!”, Emil Boc îşi duce

slugărnicia la bun sfârşit, neîndrăznind să ridice ochii la stăpân. A venit în faţa

Parlamentului, cu un tupeu nemărginit, dublat de o incompetenţă crasă, chipurile pentru a-şi

asuma răspunderea. Răspunderea pe dezastru. Dar ce zic eu răspundere, când aici vorbim de

iresponsabilitate în stare pură? Practic, pentru Boc şi ai lui a fost un exerciţiu de figuraţie şi

de formalitate ieftine. A venit în faţa unui Parlament care îi stă în gât lui Băsescu, motiv

pentru care şi-l doreşte ciuntit, dar şi în faţa unei naţiuni sărăcite şi umilite peste măsură.

Emil Boc s-a jucat din nou de-a premierul, spunând că prezintă măsuri economice

anticriză. De fapt, a vrut să aplice o formă de genocid cu faţă umană. Ciuntirea pensiilor, a

salariilor şi a ajutoarelor sociale a fost ridicată la rang de demers responsabil, aruncarea în

braţele disperării a unei populaţii sărăcite, umilite şi minţite devenind strategie

guvernamentală, iar bătaia de joc a miniştrilor la adresa românilor – politică de partid. Şi

Boc şi-a asumat răspunderea pe asta!

- 25 -

Ne-am obişnuit să nu ştie ce spune sau să recite partiturile scrise la Cotroceni, dar

acum prea a întrecut măsura. În loc să se ocupe de cifre, de calcule şi previziuni, adică să-şi

facă serviciul pentru care sunt plătiţi, dalmaţienii lui Boc compensează cu nesimţire. Şi vin

cu scuza penibilă că nu au putut să prevadă ce o să vină pe capul nostru, fiindcă e criză şi

datele problemei nu ar ţine de ei. Ceva mai lamentabil nu mi-a fost dat să aud! Adică

ungurii au putut să prevadă, letonii, la fel, polonezii aşijderea. Numai ai noştri nu pot. Păi,

dacă tot nu puteţi, atunci plecaţi, domnilor guvernanţi, şi lăsaţi locul altora, mai capabili!

Plecaţi, domnule Boc! Plecaţi, domnule Videanu, şi nu uitaţi să-l luaţi în zbor şi pe

Vlădescu! Plecaţi cu toată gaşca de incompetenţi!

Nici dacă ar fi susţinut probe de cinism, actualii reprezentanţi ai puterii n-ar fi reuşit

să scoată atâtea mizerii pe bandă rulantă. Domnul Funeriu spunea că nu a văzut profesori

morţi de foame. Pe domnul Vlădescu îl incomodează „huzurul” bugetarilor cu 600 de lei

salariul şi al pensionarilor cu 350 de lei pensia. Doamna Anca Boagiu ne anunţa cu mândrie

patriotică şi revoluţionară că „românii simt deja că trăiesc mai bine”, probabil, de-aia se şi

pregăteau de grevă generală! În fine, campion de categorie, aşa cum îi stă bine unui

preşedinte, este Traian Băsescu, cel care a făcut din România un concurs de miss, unde graşii

sunt eliminaţi. Nu ne-a spus preşedintele dacă în categoria asta intră şi asfaltatorii lui

Berceanu sau băieţii deştepţi ai lui Videanu. Ăia cu energia.

Şi tot legat de Cotroceni! Preşedintele Băsescu a încercat să convingă că nu e laş şi,

vezi Doamne, de-aia ne-a anunţat el Apocalipsa în joia neagră. Întrebat însă cine va

răspunde pentru eşecul, previzibil de altfel, al măsurilor aberante, a răspuns bărbăteşte,

umflându-şi pieptul de marinar: Guvernul, fireşte! Curat act de responsabilitate!

De fapt, ce-am înţeles noi din ieşirile la rampă ale domnului Băsescu? Că, deşi e în

fruntea ţării de peste cinci ani, el nu are nicio legătură cu dezastrul actual. Că, deşi a avut

toate guvernele pe care şi le-a dorit, el nu a fost lăsat niciodată să facă treabă. Că, deşi este

notoriu faptul că are un Guvern de marionete slugarnice, el nu are niciun dram de autoritate

asupra lor. Că, deşi directorul FMI declară tranşant că măsurile anunţate nu vin din partea

FMI, FMI e de vină! Şi că, de fapt, Ponta, Antonescu, Iliescu, minerii şi mogulii sunt unicii

vinovaţi pentru situaţia în care ne aflăm. Vă mulţumesc.



Dau cuvântul domnului senator Marius Nicoară – Grupul parlamentar al PNL. Urmează

domnul senator Gavril Mîrza, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Mrius-Petre Nicoară:


- 26 -

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte „Taxe peste taxe”.

Criza economică este dublată în România de criza de idei. Este deja evident acest

lucru, mai ales atunci când vine vorba despre colectarea de fonduri la bugetul de stat.

Ce constat însă este faptul că în lipsa adevăratelor soluţii se nasc monştri, cum sunt

aceste taxe noi, aberante, ca şi formulările sub care se ascunde neputinţa guvernanţilor, iar

una tipică este obligaţia de a dona. Contradicţia în termeni este nu numai păguboasă ca

imagine politică, ci şi împotriva legii, conform definiţiilor din legile în vigoare astăzi.

De ultimă oră este „taxa de solidaritate” care urmează să fie plătită de persoanele

care deţin mai multe locuinţe, asta pe lângă impozitul majorat pentru cea de-a doua casă.

Invenţiile de acest tip nu vor face altceva decât să împovăreze populaţia, să adune

penalităţi şi să crească vertiginos veniturile nedeclarate, proprietăţile nedeclarate şi orice

alte tranzacţii care vor fi făcute la negru. Asta, în timp ce Guvernul va aştepta bucuros bani

mulţi din taxe ingenioase, dar nereale.

Ce nu se înţelege este faptul că anunţarea noilor biruri nu aduce automat bani la

buget, ci creează panică, cu atât mai mult cu cât vorbim despre aberaţii fiscale. Nu înţeleg

zâmbetul domnului Boc atunci când iese în conferinţe de presă cu ideea că prin noi taxe va

creşte bugetul cu milioane de lei. Profund greşit. Calculul acesta steril, pe hârtie, nu va

genera fonduri automat, pentru că oamenii nu mai au bani. Mi-e greu să cred că o familie

cu mai mulţi copii, cu un apartament, care şi-a mai achiziţionat o garsonieră, se va grăbi să

plătească taxa de solidaritate, pe lângă impozitul datorat. Pentru că aceste taxe nu se

adresează numai milionarilor din România, ci tuturor românilor.

Fiori reci au dat oamenilor şi ştirile despre impozitarea drepturilor de autor, pe

lângă salariu, sau a tichetelor de masă… până aici s-a ajuns. După pensii şi scutecele

bebeluşilor, am ajuns şi la tichetele de masă.

Nu ştiu unde ne vom opri, dar haosul generalizat pe care l-a instaurat Guvernul

acesta scoate lumea în stradă. Iar de la întâlnirile de partid aflăm că se merge mai departe

tot aşa… Cabinetul Boc rămâne, din păcate, pe poziţii. (Aplauze)



Dau cuvântul domnului senator Gavril Mîrza – Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC. Urmează domnul senator Sorin Bota – Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, ultimul înscris pe lista de luări de cuvânt de astăzi.

Domnul Gavril Mîrza:


- 27 -

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia politică am intitulat-o „Disciplina de partid, mai presus decât conştiinţa”.

Îmi pare rău că nu s-au găsit încă opt conştiinţe care să determine opt parlamentari

să voteze moţiunea de cenzură. Îmi pare rău că nu au mai existat opt oameni care să-şi fi

adus aminte că au părinţi pensionari, care au contribuit pe toată perioada de salarizare la

fondul de pensii din propriul lor câştig, în timp ce se străduiau să ofere copiilor lor, celor

care au votat împotriva propriilor părinţi, tot ce era mai bun, mai folositor, mai necesar

pentru un viitor demn. Îmi pare sincer rău că nu am reuşit să oprim ameninţarea ce, iată, a

trecut de la vorbă la faptă şi va umili prin foame şi frig demnitatea celor ce au crezut că-şi

pot încheia viaţa omeneşte.

Nu îmi pare rău că va trebui să suport încă o bucată de vreme, nu poate fi prea

lungă, efectele guvernării bramburite şi vinovate care ne-a adus unde suntem.

Nu-mi pare rău de rămânerea la guvernare a acestei struţocămile cu cap de

preşedinte şi spinare de premier. Să rămână acolo până la vremea decontului final! Să

rămână şi să dea socoteală în faţa acelei jumătăţi de popor care i-a votat şi care este

învinovăţită acum de cealaltă jumătate de popor pentru nenorocirea naţională! Aceasta este

singura „mare realizare” a puterii portocalii: învrăjbirea poporului împotriva lui însuşi.

Mare păcat pe sufletul făptuitorilor şi răsplată pe măsură la vremea vremii!

Stimaţi colegi,

Poate sunt printre dumneavoastră persoane ce mă consideră susceptibil de a fi

acuzat de patetism, de declaraţii lacrimogene, în afara realităţii. Nu faceţi această greşeală!

Gândurile exprimate astăzi aici şi-au dobândit veridicitatea în verificări cu frământările

sucevenilor mei. Oameni de marcă ai vieţii judeţului meu, departe de a avea culoarea mea

politică sau orice altă culoare politică, sunt preocupaţi şi îngrijoraţi de ceea ce urmează să

se abată asupra noastră sub pretextul măsurilor aşa-zise de austeritate. Mă refer aici la cei

ce pot fi consideraţi adevărate motoare ale economiei, dată fiind implicarea lor în această

ramură a vieţii judeţului.

Aşa se face că, la nivel de vârf al Universităţii „Ştefan Cel Mare” din Suceava, se

consideră că se va ajunge la o scădere a calităţii muncii depuse atât de personalul

academic, cât şi cel administrativ. Se apreciază că va avea loc şi o scădere semnificativă a

ritmului de dezvoltare instituţională şi personală. Şi dacă este cineva care se poate întreba

de ce este importanta părerea unui universitar în această conjunctură, voi răspunde că

universitatea de care vă vorbesc are un cuvânt însemnat de spus atât în ceea ce priveşte

proiectele de dezvoltare ale judeţului în viitor, dar şi în ceea ce priveşte crearea unei

pepiniere de potenţiali oameni de afaceri, precum şi de forţă de muncă bine calificată

pentru piaţa muncii din judeţ şi din ţară.

- 28 -

Oameni aflaţi la conducerea unor societăţi comerciale de prestigiu din judeţ, şi nu

numai, consideră că, atâta timp cât nu se prefigurează nicio creştere economică şi se merge

mai mult pe consum, decât pe producţie, aplicarea unor măsuri ce vor prăbuşi puterea de

cumpărare a populaţiei va determina o micşorare drastică a consumului, care va provoca o

şi mai sporită descreştere a producţiei. Aceasta se va solda, logic, cu o reducere a locurilor

de muncă şi niciun agent economic nu mai este dispus la producţie pe stoc. De aici, şomaj,

o şi mai accentuată scădere a consumului, alte reduceri de activitate sau falimente, într-o

adevărată spirală a prăbuşirii economice.

Executivul nu a avut altă cale decât aceea de a reporni motoarele economiei pentru

a putea alimenta bugetul. Din păcate, Guvernul a ales o altă cale: aceea de aplicare a

măsurilor de austeritate, care nu provoacă altă bătaie de cap decât cea a condamnării

maselor de pensionari şi mici salariaţi la înfometare şi promiscuitate, situaţie căreia

Guvernul îi va face faţă fără eforturi speciale, fiind imun la asemenea probleme.

Concetăţenii mei aflaţi în conducerea judeţeană a întreprinderilor mici şi mijlocii

consideră că măsurile luate de Guvern nu vor avea un efect pozitiv în ceea ce priveşte

relansarea activităţii economice. Ele vor determina scăderea consumului şi, implicit,

scăderea cifrei de afaceri a agenţilor economici. Conducătorii Federaţiei Patronale a IMM

Suceava au propus de nenumărate ori, public, trei măsuri care pot fi considerate „de

austeritate” doar pentru cei care se fofilează pe lângă lege sub oblăduirea interesată a

guvernanţilor. Este vorba despre eradicarea evaziunii fiscale, relansarea investiţiilor,

scăderea cheltuielilor bugetare nejustificate. În niciun caz soluţia nu poate fi ca pensionarii

de drept să plătească lipsa de profesionalism a celor ce ne conduc.

Mai am argumente în favoarea afirmaţiilor mele, doamnelor şi domnilor colegi, şi

sunt oricând pregătit să le susţin.

Nu sunt însă pregătit să îndur sacrificiul pensionarilor şi al copiilor! Nu mă pot

înfăţişa în faţa sucevenilor mei altfel decât arătându-le cum am votat, pentru că m-au trimis

aici să-i reprezint, iar nu să-i condamn. Voi face acest lucru ştiind şi spunându-le şi lor că

nu am fost părtaş la ticăloasa punere la cale care vrea să ne lase fără trecut şi fără viitor.

Pe sufletul meu, acest păcat nu se va scrie!



Mulţumesc.

Domnul senator Sorin Bota – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

ultimul înscris pe listă, cu rugămintea să fim cât mai concişi; ora este foarte înaintată.

Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

- 29 -

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează „Banii statului salvează prietenii din

criză”.

Eternul ministru Radu Berceanu este un monument de generozitate. Ne-am obişnuit

deja cu dărnicia şi pomenile domnului ministru, care plăteşte o lucrare de trei ori peste cât

face ea iniţial la licitaţii. Domnul ministru îşi permite să facă aceste gesturi de mărinimie,

pentru că buzunarul Domniei Sale nu este afectat. Nu dă de la el, ci din banii românilor,

care rămân acum fără bani de medicamente, fără bani de pâine, fără bani de vacanţă, fără

autostrăzi.

Când credem că nimic nu ne mai poate surprinde, domnul ministru Radu Berceanu

o comite din nou. În timp ce ţara arde, Berceanu se piaptănă sau, mai bine spus, atribuie

contracte de consultanţă de peste 3 milioane de euro unei firme care s-a înfiinţat la şase

zile după ce compania a depus oferta cu care a câştigat licitaţia.

Concret, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a

atribuit un contract de consultanţă şi asistenţă tehnică de peste 3 milioane de euro pentru

reabilitarea drumurilor din România, etapele a V-a şi a VI-a. Câştigătoarea contractului a

fost declarată compania „Ascot Engineering Services” SRL.

Modul în care acest contract a fost acordat este o insultă adusă românului de rând,

celui care-şi rupe de la gură ca să-şi plătească taxele şi impozitele de care domnul ministru

Berceanu îşi permite să-şi bată joc. Firma de casă a domnului ministru a fost înfiinţată pe

9 octombrie 2006, la patru luni după ce Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri

Naţionale din România a început procedurile de licitaţie. Ba, mai mult, doi dintre asociaţii

firmei „Ascot Engineering Services” SRL erau angajaţi la compania de autostrăzi în timpul

derulării licitaţiei de 3 milioane de euro.

În şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor de săptămâna trecută, din

data de 15.06.2010, ministrul Radu Berceanu a declarat că acest contract se află în fază de

contestaţie. Declaraţia domnului ministru nu coincide cu realitatea, întrucât contractul a

fost semnat în 20.02.2007, iar societatea a emis deja facturi pentru serviciile prestate. Am o

copie la mine, factura nr. 29 din 1 iulie 2009 – 70 de milioane de lei. Ne întrebăm cum este

posibil ca domnul Berceanu să uite că acest contract a fost semnat. Aşa cum ne informează

premierul Emil Boc, „suntem în cea mai gravă criză din ultimii 20 de ani”. Ne întrebăm

dacă această criză nu le afectează unora memoria sau au uitat când au jurat să apere

democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, să îndeplinească cu onoare

şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.

- 30 -

O altă dovadă a lipsei de interes sau, poate, a tupeului fără margini al domnului

ministru Radu Berceanu o reprezintă proasta gestionare, fără precedent, din sistemul

feroviar. Solicit în acest sens organelor abilitate să se autosesizeze cu privire la modul cum

au fost încheiate contractele între CFR Călători şi „ASTRA Vagoane Călători Arad”.

Din informaţiile pe care le deţin, abonatul numărul 1 la bugetul CFR Călători,

„ASTRA Vagoane Călători Arad”, aparţinând omului de afaceri Valer Blidar, după ce a

obţinut un contract fraudulos, la licitaţie prezentându-se un singur participant, cu CFR Călători

pentru vânzarea a 300 de vagoane de călători la un milion de euro pe vagon, în total 300 de

milioane de euro, a avut tupeul ca, din banii CFR Călători, să-şi deschidă o bancă privată. CFR

Călători s-a văzut obligată să ruleze banii prin această bancă, la dublu comisioane bancare.

Denumită simbolic Banca Comercială Feroviară, a început demersul de poprire în mod ilegal a

conturilor societăţii CFR Călători, pentru o datorie de numai 500 de mii RON.

Are cunoştinţă domnul ministru Berceanu de acest aspect sau rugăm tot organele

abilitate să verifice relaţia bancară dintre cele două societăţi?

Totodată, dorim să solicităm organelor statului să verifice informaţiile referitoare la

posibilitatea ca „ASTRA Vagoane Călători Arad” să exporte vagoane în Iran, încălcând

prin interpuşi embargoul internaţional împotriva Iranului, livrând acestei ţări acelaşi tip de

vagoane pe care-l vinde la CFR Călători, dar nu la un milion de euro, ci la 400 de mii de

dolari pe vagon.

Ce faceţi, domnule ministru Berceanu? Aveţi cumva relaţii speciale cu „ASTRA

Vagoane Călători Arad”, firma abonată la bugetul CFR Călători, sau sunt doar zvonuri?

Din acest motiv nu abordaţi subiectul? Aşa cum deja ştim, CFR Marfă este pregătită pentru

a intra în faliment. Analizând eforturile depuse până în prezent, trebuie să înţelegem că

este rândul societăţii CFR Călători?

În numele românilor, solicit categoric ca acest tupeu de a atenta la Compania

Feroviară de Transport Călători şi poate chiar de a o privatiza fraudulos să înceteze imediat

şi să fie sancţionat!

În ultimul timp am atras de mai multe ori atenţia asupra situaţiei ambigue din

transporturi. Ultimii ani, din păcate, nu au însemnat decât prea puţine investiţii în

infrastructură: construcţiile rutiere sunt puţine şi de proastă calitate, lucrările feroviare sunt la

pământ, companiile de cale ferată sunt falimentare. Se cheltuiesc bani publici, iar contribuabilii

au dreptul să ştie pentru ce şi dacă există grave abuzuri, chiar deturnări de fonduri.

În numele românilor, vă cer să răspundeţi cât mai rapid la aceste întrebări care nu

şi-au găsit încă răspunsurile.

Mulţumesc.

- 31 -


Domnul senator Radu F. Alexandru, pe procedură.

Microfonul 2, vă rog, domnule senator.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.


Stimaţi colegi,

Ştiu că practica cotidiană nu cultivă dreptul la replică la declaraţiile politice, aşa că

nu am să-l întreb pe domnul senator Ţuţuianu ce legătură vede între calul ajuns senator în

Roma antică şi cele două distinse doamne, respectiv doamna Udrea şi doamna Elena

Băsescu, dar îmi îngădui să-i atrag atenţia domnului senator ca, pe viitor, când invocă

exemple celebre din istorie, să se apropie cu mai multă atenţie de istorie şi astfel să afle că

nu Nero şi-a trimis calul în Senat, ci Caligula.

Aşa că ar fi bine de evitat asemenea erori. Este o bibliografie imensă, i-o pun

oricând la dispoziţie.

Vă mulţumesc foarte mult.


În acea perioadă a apărut, probabil, şi ideea desfiinţării Senatului pe astfel de motive.

Domnul senator Igaş.

Am rugămintea să nu transformăm această secţiune, deja foarte strâmtorată, în

declaraţii politice suplimentare.

Domnule senator Igaş, vă rog.

Domnul Traian-Constantin Igaş: Cu siguranţă, domnule preşedinte, nu voi face o declaraţie politică astăzi aici. Dacă

voiam s-o fac, o făceam de la microfonul central.

Am, domnule preşedinte, o rugăminte către dumneavoastră, către toţi colegii

senatori. Avem o ordine de zi destul de încărcată, să nu uităm că ne apropiem de vacanţa

parlamentară şi rugămintea mea ar fi să încercăm să ne concentrăm pe actul de legiferare.

Eventual, domnule preşedinte şi dragi colegi din Biroul permanent al Senatului,

cred că mâine, la şedinţa de birou, ar trebui să luăm în calcul ca săptămâna viitoare să

avem plen până la epuizarea punctelor pe care le avem înscrise în ordinea de zi. Nu de

altceva, dar cred că nu ne face cinste nouă, tuturor celor de aici, din Senat, dacă vom avea

proiecte de lege şi ordonanţe adoptate tacit.

Nu am nicio preferinţă în ceea ce priveşte ordinea de zi de astăzi sau în ceea ce

priveşte ordinea de zi de săptămâna viitoare, dar cred că ar trebui să epuizăm absolut tot ce

avem în dezbatere la Senat, să putem să plecăm liniştiţi în vacanţa parlamentară.

- 32 -

Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc.

Domnule senator Ţuţuianu, vă rog.



Nu am vrut decât să fac o singură precizare. Mă pricep bine la istorie, eu am vorbit

de Caligula, şi nu de Nero, deşi riscul de a da foc României este prezent în fiecare zi, din

păcate.

Aşa că ştiu bine istorie şi, dacă vrem să facem comparaţii, pot face între Carol al II-lea

şi regimul actual, între camarila de atunci şi cea de astăzi, deci pot fi foarte bine

documentat în această materie.

Vă mulţumesc mult.


Mulţumesc.

Aş dori să vă informez că un număr de colegi au depus în scris declaraţii politice.

Am să le dau citire:

- din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori: Iulian Urban, Orest

Onofrei, Gheorghe David, Dorin Păran, Ioan Sbîrciu, Augustin Daniel Humelnicu;

- din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC: doamna senator

Doina Silistru şi domnii senatori Gheorghe Pop, Şerban Valeca, Ilie Sârbu;

- din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori: Cornel Popa, Mario-Ovidiu

Oprea, Emilian Frâncu, Vasile Mustăţea şi Paul Ichim;

- din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi, domnul senator

Sorin-Serioja Chivu.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către

senatori:

Domnul Iulian Urban:

Declaraţia politică se intitulează ,,Cum să accept aceste noi impozite din Codul

fiscal atâta timp cât ştiu că 90% din bani sunt furaţi sau dezastruos de prost gestionaţi?”.

Nimeni nu suportă taxele şi pe cei care le impun. E dureros că mă simt sugrumat de

taxe cu un Guvern zis de dreapta.

Dacă aş avea încredere că banii pe care-i dau sunt folosiţi pentru mine şi societatea

în care trăiesc aş fi mai indulgent, aş înţelege chestia cu strânsul curelei. Dar atâta timp cât

ştiu că 90% din ei sunt furaţi sau dezastruos de prost gestionaţi, voi fi frustrat să dau

- 33 -

fiecare ban acestei administraţii şi oricărei alte administraţii româneşti. Mai ales în

condiţiile în care Guvernul întârzie adoptarea măsurilor de relansare economică a mediului

privat gen reducerea cotei unice la 10%!

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru modificarea Codului fiscal, care prevede

lărgirea bazei de impozitare şi creşterea unor impozite, va intra în vigoare la data de 1 iulie,

potrivit proiectului de ordonanţă postat pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Scopul

acestui act normativ este „creşterea veniturilor bugetare, al căror nivel a fost profund

afectat de criza economică şi financiară”.

Faţă de vechiul Cod fiscal, varianta 2010 prevede:

- impozitarea tuturor tichetelor (de masă, de creşă, de vacanţă şi a tichetelor cadou);

- impozitarea veniturilor din dobânzi (depozite la termen şi conturi curente);

- impozitarea plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor primite, calculate în raport cu

venitul lunar, salariul mediu pe economie sau salariul mediu pe unitate;

- introducea impozitului de 16% şi pentru câştigurile din tranzacţii cu valori

mobiliare, deţinute de mai mult de un an (până acum erau impozitate cu 1%); această

prevedere se aplică şi în cazul câştigurilor realizate din tranzacţionarea unităţilor de fond

(emise de fondurile de investiţii);

- de asemenea, începând din 2011, cota de impunere a veniturilor obţinute din

transferul titlurilor de valoare va fi de 16%, cu impunere anticipată în timpul anului de

10%, pentru persoane fizice rezidente;

- scăderea deducerilor în cazul veniturilor din drepturi de autor. Astfel, pragul de

cheltuieli deductibile pentru cei plătiţi prin drepturi de autor va fi scăzut de la 40% la 20%.

Va fi păstrată impozitarea anticipată de 10%, aplicată acestor venituri în fiecare luna;

- creşterea impozitelor pe locuinţe cu destinaţie rezidenţială. Impozitul pe clădiri se

dublează la 30%, faţă de cota actuală, pentru prima clădire în afara celei de la adresa de

domiciliu a contribuabilului. Pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de

domiciliu (deci cea de-a treia proprietate a contribuabilului), impozitul creşte de la 50% la

100%. Pentru a treia proprietate, impozitul creşte de la 75% la 200%. Vă mulţumesc.

Domnul Orest Onofrei:

Declaraţia politică este intitulată ,,Atacuri nefondate la adresa Parlamentului,

atacuri la adresa democraţiei”.


Stimaţi colegi,

În ultimul timp s-au înteţit atacurile asupra Parlamentului, atât din afară, cât şi

din interiorul instituţiei, Parlamentul fiind considerat principalul vinovat pentru situaţia

- 34 -

dificilă în care se află ţara. Aceste atacuri sunt periculoase, iar ţinta lor finală este chiar

democraţia acestei ţări. După cum bine cunoaşteţi, Constituţia României, Titlul III,

Capitolul I – Parlamentul, prevede la articolul 61 alineatul (1): „Parlamentul este organul

reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”

Atacurile asupra Parlamentului au venit direct sau indirect de la Preşedinţie, de la

Guvern, din partea opiniei publice, dar şi din Parlament, din partea colegilor parlamentari

aflaţi în opoziţie, din partea liderilor lor, atacuri care nu contenesc de mai mulţi ani şi care

sunt periculoase, întrucât atacă principala instituţie a democraţiei.

Nu putem nega că există un dram de adevăr în unele din aceste critici, însă,

indiferent de ce se spune despre Parlament si parlamentari, de procentul parlamentarilor

acuzaţi de a fi implicaţi în acţiuni mai mult sau mai puţin legale, nu putem, stimaţi colegi,

să admitem generalizarea situaţiilor şi să stăm impasibili, să asistăm la atacuri nefondate

asupra întregului Parlament.

Dacă atacurile venite din afara Parlamentului, chiar dacă nu sunt întotdeauna

corecte, pot fi de înţeles, mai grav este faptul că există un număr mult mai mare de atacuri

nejustificate venite chiar din interiorul instituţiei noastre, multiple încercări de a împărţi

parlamentarii în buni şi răi. Un bun exemplu în acest sens este chiar „lista ruşinii”, mult

mediatizată în timpul şi după votul asupra moţiunii de cenzură.

Colegul nostru, domnul deputat Victor Ponta, a declarat, imediat după votul asupra

moţiunii de cenzură, că îi blamează pe toţi cei 198 de parlamentari care au votat împotriva

acestei moţiuni.

Nu putem să admitem culpabilizarea parlamentarilor pentru votul lor, întrucât însăşi

Constituţia României prevede la articolul 72 faptul că „deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi

la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea

mandatului”, iar orice încercare de învinovăţire poate fi considerată un atac la democraţie.

Le adresez o întrebare tuturor acelora care, conştient sau inconştient, atacă nefondat, în

mod constant, Parlamentul: ce s-ar întâmpla dacă nu am avea Parlament, ar fi mai bine?

Stimaţi colegi,

Consider că ar trebui să avem o reacţie de solidaritate în faţa acestor atacuri, şi să

apărăm instituţia în care am fost aleşi, prin vot uninominal, de către cetăţenii acestei ţări.


Declaraţia politică se intitulează ,,Descentralizare – dar nu oricum… şi nu în toate”.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pregăteşte un proiect de

descentralizare a Oficiilor de studii pedologice şi agrochimice şi a modului de subordonare

a acestor instituţii.

- 35 -

Până aici nu este nimic rău. Numai că, înainte de luarea unei decizii cum este cea

privind trecerea acestei instituţii în subordonarea consiliilor judeţene, trebuie să se ţină

cont şi de părerea specialiştilor în domeniul pedologiei şi agrochimiei care, de peste 40-50

de ani deservesc şi predau informaţii şi soluţii privind protecţia solurilor României.

Solul este o resursă naturală unică, de importanţă cel puţin egală cu aerul şi apa,

care asigură mediul de viaţă terestră, alimentele, plantele tehnice şi produsele agricole şi

forestiere necesare pentru bunăstarea şi siguranţa alimentară a populaţiei României.

Solul este, în esenţă, o resursă neregenerabilă, în sensul că ritmul de degradare este

rapid, în timp ce procesele de formare şi regenerare sunt extrem de anevoioase. Este un

sistem foarte dinamic, care îndeplineşte funcţii globale, ecologice, energetice, economice,

informatice, şi care este vital pentru activităţile umane şi pentru supravieţuirea ecosistemelor.

Ca mijloc de producţie major pentru agricultori, proprietari particulari sau fermieri,

comparativ cu aerul şi în special apa, care este monopol de stat, solul este deţinut majoritar

în proprietate privată, care asigură dezvoltarea şi existenţa mediului rural la nivel naţional,

cât şi în Comunitatea Europeană, însă este o resursă naturală de interes comun, care trebuie

protejată în interesul actual şi pentru generaţiile viitoare.

Degradarea solului şi îmbunătăţirile aduse lui au un impact major asupra celorlalte

zone de interes ale Comunităţii, cum sunt protecţia apelor de suprafaţă şi a celor subterane,

sănătatea populaţiei, schimbările climatice, protecţia naturii şi a biodiversităţii.

Prin urmare, în interes public şi naţional, solul trebuie cunoscut prin studii

periodice, întocmite în mod obligatoriu unitar (în ceea ce priveşte terminologia, conţinutul,

caracterul ştiinţific, adaptabilitatea la terminologia CE etc.), monitorizat sub aspectul

calităţii, îmbunătăţit, protejat permanent pentru a asigura României capacitatea de a

produce alimente şi materii prime în cantităţi suficiente pentru a satisface cerinţele interne,

ale CE şi cele ale pieţelor de export.

În scopul „întocmirii studiilor pentru cunoaşterea solurilor şi a răspândirii lor

teritoriale, a însuşirilor şi proprietăţilor chimice, fizico-mecanice, hidrofizice şi a

conţinutului de elemente nutritive, în România funcţionează, în baza Ordinului

Ministerului Agriculturii şi Silviculturii nr. 1700/22 iulie 1970, 37 de Oficii de Studii

Pedologice şi Agrochimice (OSPA), care funcţionează „pe principiul gestiunii economice

proprii pentru activitatea de agrochimie şi cu plata de la buget pentru activitatea de

pedologie” (art. 4 din Ordonanţa nr. 1700/1970).

După anul 1990, OSPA funcţionează în baza Hotărârii Guvernului nr. 477/1990,

art. 11, ca instituţii de stat (publice), cu personalitate juridică, modificată prin Hotărârea

Guvernului nr. 1331/19.08.2004, având ca obiect de activitate studii pedologice şi

- 36 -

agrochimice pentru diverse scopuri: realizarea şi reactualizarea sistemului naţional de

monitorizare sol-teren pentru agricultură, organizarea şi sistematizarea teritoriului agricol,

înfiinţarea de plantaţii, lucrări agropedoameliorative, redarea în circuitul agricol a terenurilor

neproductive, slab productive, degradate, poluate, afectate de ariditate etc., încadrarea

terenurilor în clase de calitate prin bonitare, completarea documentaţiilor pentru bilanţurile

de mediu, pretabilitatea terenurilor agricole la aplicarea nămolurilor de epurare şi a

dejecţiilor din zootehnie, aplicarea directivei nitraţilor în România, utilizarea raţională a

îngrăşămintelor, amendamentelor, conservarea şi protecţia solurilor, analize de sol-plantă etc.

Considerăm că prin aceste acte normative a fost realizată descentralizarea, pe

criteriul ariei geografice a beneficiarilor (37 de oficii în 42 de judeţe), completată de

finanţarea din venituri proprii pe bază de contracte comerciale încheiate cu beneficiarii

studiilor şi cercetărilor pe care le elaborăm.

Activitatea Oficiilor de studii pedologice şi agrochimice din România se desfăşoară

în mod unitar, conform atribuţiilor prevăzute de Ordinul Ministerului Agriculturii,

Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 223, din 28 mai 2002, privind aprobarea Metodologiei

întocmirii studiilor pedologice şi agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de

monitorizare sol-teren pentru agricultură, emis pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 38/2002, aprobată prin Legea nr. 444/2002 privind întocmirea şi

finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea Sistemului naţional de

monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum şi sol-vegetaţie pentru silvicultură, care

prevede următoarele:

Art. 3 – „Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti şi

Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene, la solicitarea Ministerului

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, execută prin încredinţare directă studiile pedologice

şi agrochimice şi realizează sistemul de monitorizare sol-teren pentru suprafeţele cu

destinaţie agricolă privind: unităţile de sol, inventarierea resurselor de sol, favorabilitatea

terenurilor pentru culturile agricole sau silvicultură, pretabilitatea pentru folosinţe,

poluarea, restricţiile terenurilor la diferite utilizări şi măsurile agropedoameliorative şi

antierozionale corespunzătoare, indiferent de forma de exploatare sau de proprietate.”

Art. 12 – „Datele şi informaţiile obţinute prin Sistemul naţional de monitorizare

sol-teren pentru agricultură şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură vor fi puse de

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Institutul de Cercetări pentru

Pedologie şi Agrochimie şi institutul de Amenajări Silvice, la dispoziţia Institutului

Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Mediului (I.N.C.D.P.M.) Bucureşti, în

vederea elaborării Raportului privind starea mediului, conform Legii mediului.”

- 37 -

Art. 13 – „Finanţarea cheltuielilor anuale necesare elaborării studiilor pedologice şi

agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură

şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură, precum şi participării la organismele

internaţionale de specialitate se suportă din alocaţii bugetare, prin bugetul Ministerului

Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.”

Faţă de cele prezentate, mai avem în vedere şi următoarele aspecte:

- structura actuală OSPA are meritul de a fi organ tehnic de specialitate ce asigură o

acoperire teritorială foarte bună, deţine date de importanţă naţională, experienţă, specialişti

(din păcate, din ce în ce tot mai puţini);

- coordonarea tehnică a acestei structuri este asigurata de MADR prin direcţia de

profil;

- subordonarea metodologică a oficiilor este realizată prin ICPA Bucureşti, care

elaborează metodologii şi normative de execuţie a lucrărilor şi de obţinere a datelor de

laborator. De asemenea, ICPA avizează lucrările efectuate de OSPA, controlează şi

instruieşte periodic personalul acestora;

- coordonarea ştiinţifică a activităţii de execuţie a studiilor pedologice şi

agrochimice pentru monitorizarea sistemului sol-teren şi caracterul unitar de elaborare a

studiilor şi de prezentare a informaţiilor privind calitatea solurilor este asigurată de

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia

Mediului – ICPA;

- prin caracterul unitar al informaţiilor, reţeaua OSPA, coordonată de direcţia de

profil din minister, şi ICPA au răspuns permanent la multitudinea de sarcini care să asigure

ministerului posibilitatea de a cunoaşte starea de calitate a solurilor din România şi a

măsurilor care se impun pentru protejarea şi îmbunătăţirea calităţii acestora, în scopul

adoptării deciziilor necesare protecţiei solurilor;

- în ţările membre CE, studiile pedologice sunt efectuate de specialişti în domeniu,

în instituţii gestionate unitar la nivel naţional;

- personalul de specialitate se formează după mulţi ani de activitate (peste 5-7 ani),

deoarece activitatea de pedologie şi agrochimie este foarte complexă, necesită atât faza de

teren, cât şi de laborator şi birou şi impune multă responsabilitate, necesită echipe de

specialişti experimentaţi care să asigure formarea viitorilor specialişti.

Considerăm că proiectul de descentralizare cu trecerea OSPA în cadrul consiliilor

judeţene nu este oportună.

Orice transformare a acestor structuri ICPA, OSPA, clădite în timp prin migală,

trudă şi cu dăruire, ar conduce la deturnarea arbitrară a unor specialişti de la activitatea

- 38 -

specifică spre altele, socotite poate mai importante din partea instituţiei tutelare, aducându-

se, astfel, prejudicii asigurării fundamentării, prin studii pedologice şi agrochimice, a

diverselor programe destinate dezvoltării agriculturii româneşti, putând conduce, de fapt, la

desfiinţarea mascată, dar sigură, a OSPA.

În aceeaşi măsură, factorii decizionali locali, nefiind de specialitate, pot conduce la

disfuncţionalităţi majore, iar ruptura de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi

ICPA Bucureşti poate periclita grav activitatea OSPA, instituţii tehnice de specialitate şi

cercetare, aplicată unitar, pe criteriul ariei geografice.

Specialiştii din acest important domeniu de activitate propun şi susţin

subordonarea la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin coordonarea tehnică a

acestei structuri de către direcţia de profil şi prin coordonarea ştiinţifică a activităţii de

execuţie a studiilor pedologice şi agrochimice de către Institutul Naţional de Cercetare –

Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA.

Domnul Dorin Păran:

Declaraţia politică este intitulată ,,Despre necesitatea unui nou împrumut de la FMI”.


Stimaţi colegi,

Sunt un susţinător al acordului actual care se derulează cu Fondul Monetar

Internaţional.

Am declarat în repetate rânduri, atât prin declaraţii politice făcute de la tribuna

acestui for legislativ (a se vedea declaraţia politică din 27.04.2009 cu titlul „Împrumutul de

la FMI şi Uniunea Europeană – necesitate obiectivă” şi declaraţia politică având titlul

„Împrumutul acordat Guvernului României de către Fondul Monetar Internaţional şi

Comisia Europeană”, datată 01.02.2010), cât şi prin luări de poziţie în presă, că aprob şi

sprijin împrumutul contractat de la instituţiile financiare internaţionale, în valoare totală de

20 de miliarde de euro.

Ştim că situaţia economică, în acest moment, atât pe plan intern, cât şi pe plan

extern, comportă un anumit grad de „încordare” specific unei situaţii de criză.

Şi spun, ca o paranteză, că modul în care sunt prezentate în mass-media ştirile

legate de partea socială şi economică, nu mai zic politică, nu e onorabil. Totul este

prezentat apocaliptic. Dacă mă uit la ştiri, văd doar o parte din adevăr. Tare mult mi-aş dori

să fie prezentate ştirile economice în mod echidistant.

Lumea întreagă e în criză, doar că la noi această criză este prezentată ca un epilog

regizat în întregime de guvernarea actuală. Nimic mai fals! Rezultatul? Dezinformarea

populaţiei şi inducerea unei stări de panică generală.

- 39 -

Închid paranteza şi revin spunând că niciodată nu se ştie cât de imprevizibile sunt

evoluţiile economice, pieţele internaţionale şi toate angrenajele economice.

Tocmai datorită acestor incertitudini, eu împărtăşesc punctul de vedere în favoarea

unei noi linii de împrumut de la FMI şi, implicit, a unui nou acord cu această instituţie

financiară.

Dincolo de orice fel de interpretare, făcută unei asemenea ipoteze de lucru, consider

că o nouă linie de credit reprezintă o garanţie împotriva eventualelor riscuri economice, o

asigurare, o umbrelă pentru soare puternic. Se spune că „o bancă, când te împrumută, îţi dă

o umbrelă de soare, iar când plouă îţi ia umbrela”.

Sigur, trebuie respectate condiţiile convenite cu FMI în ceea ce priveşte limita de

deficit bugetar, aproximativ 6,8%, în sensul că reducerea cheltuielilor bugetare se face cu

mari sacrificii şi cu o scădere drastică a popularităţii Guvernului Boc. Dar PDL îşi asumă

acest lucru şi face ce trebuie pentru România.

Ne trebuie bani de la FMI, care să facă alţi bani aici, în ţară, dar nu în buzunarele

unor „deştepţi”, ci să îi folosim, spre exemplu, în infrastructură. Baza tehnico-materială a

acestei ţări trebuie să înceapă să meargă, şi mai ales pe timp de criză, altfel vom fi depăşiţi

de situaţie. Cererea de locuri de muncă este impetuos necesară, aşa cum restructurarea

sistemului bugetar trebuie făcută imediat.

Vă dau două exemple, ale unor ţări vecine, Ungaria şi Polonia, care de curând, prin

reprezentanţi guvernamentali, au declarat că doresc să ceară noi împrumuturi.

În 2008, Ungaria a încheiat un acord de finanţare cu instituţiile internaţionale, în

valoare de peste 25 de miliarde de dolari, iar acest acord va expira în luna octombrie a

acestui an.

Polonia, pe de altă parte, a cerut şi ea să beneficieze de o linie de credit de tip

preventiv din partea FMI, în valoare de 20 de miliarde de dolari.

De altfel, Polonia e singura ţară din UE care trece foarte uşor prin criză. A făcut ce

trebuie, când a trebuit, fără să ţină cont de anii electorali. Volumul de absorbţie a banilor

din UE în ultimii trei ani, 2008 – 2010, este de aproximativ 3 miliarde de euro, iar în

România de aproximativ 165 de milioane de euro.

Sigur că fiecare ţară are specificul său de caz, dar Fondul Monetar Internaţional

„radiografiază” cazurile şi îşi expune părerile în consecinţă.

Peste câteva zile, România va beneficia, potrivit reprezentanţilor Ministerului

Finanţelor Publice, de a cincea tranşă de împrumut, în valoare de 850 de milioane de euro.

Până acum, acordul cu FMI a funcţionat şi viitorul trebuie să confirme, în

continuare, această funcţionalitate, din punctul meu de vedere.

- 40 -


Trebuie să vedem în perspectivă şi totul depinde, foarte mult, de cum merge evoluţia

economică a ţării, însă închei declaraţia mea politică de astăzi cu ideea asumată că un nou

împrumut de la Fondul Monetar Internaţional poate fi extrem de benefic, tocmai în acest

context. Nu trebuie să riscăm periculos, dar nici nu trebuie să ocolim oportunităţile ivite.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Sbîrciu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Strategia 20”.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Voi începe această declaraţie politică adresându-vă următoarele întrebări:

Unde a fost România?

Unde este România?

Unde va fi România?

Cu toţii ştim în ce situaţie era România în urmă cu 20 de ani – o ţară în care s-a

instalat schimbarea spiritelor vremii, datorată Revoluţiei din 1989, incertitudinea în

privinţa identităţii noastre trecute şi a celei care urma să se formeze şi să ne reprezinte în

Europa şi în lume.

Schimbările pe palierele economic, politic, administrativ au marcat transformări

multiple care ne-au repoziţionat din punct de vedere politic şi economic. Trecerea de la

sistemul comunist la un sistem care îşi propunea să aspire şi să educe în spiritul valorilor

democratice şi în spirit capitalist a format un nou tablou al valorilor societăţii, un sistem cu

noi ierarhii de putere etc. Reconfigurarea României în noul context a fost gestionat de

forţele politice ale momentului respectiv. Apar noi autorităţi publice, noi sisteme de

implementare a actului administrativ-politic, un sistem bicameral inegalitar, revizuirea

Constituţiei, noi poli de putere legitimă. Evenimentele perioadei de tranziţie, globalizarea,

accederea la sistemele internaţionale, maturizarea democraţiei în spaţiul politic românesc –

astfel s-a născut o Românie europeană.

„România Europeană”, acesta este numele nostru astăzi. Dar tot astăzi ne

confruntăm cu ceea ce noi am luptat atâţia ani să devenim. Faptul că noua noastră

identitate s-a născut dintr-o poveste tristă să fie blestemul nostru? Sau modul în care am

gestionat România în perioada postdecembristă este meritul pe care îl avem astăzi? Cu

siguranţă că ambele ne-au marcat toată această evoluţie.

Cum va fi România viitorului? Cine poate să răspundă la această întrebare? Noi sau

Europa?

- 41 -

Probabil, dacă forţele politice de pe eşichierul politic românesc împreună cu

entităţile cheie ale acestui stat s-ar opri un moment din lupta acerbă pentru supremaţie, am

avea un răspuns.

Propunerea pe care o am în acest moment se numeşte simplu şi concis: „Strategia 20”.

Aceasta se traduce prin strategie care să cuprindă o viziune economico-politico-socială,

etapizată pe următorii 20 de ani. Avem capital natural, potenţial ca resursă umană, dar avem

nevoie şi de o strategie clară şi bine definită. Este absolut necesar ca instituţiile legitimate şi

responsabile de dezvoltarea României să creeze grupuri de lucru cu competenţe specifice

pentru fiecare dimensiune în parte, grupuri de profesionişti care să lucreze numai la

implementarea şi materializarea acestei strategii, având ca reper pulsul periodic al vremurilor

pe care le trăim.

Domnul Augustin-Daniel Humelnicu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Opriţi vuvuzelele… din politică”.



Stimaţi invitaţi,

După cum ştim cu toţii, românul este interesat şi se pricepe foarte bine la două

lucruri: fotbalul şi politica. Din păcate, aceste două domenii au fost parazitate de un flagel

grosolan care chinuieşte atât urechile, cât şi bunul-simţ al fiecărui om cumsecade.

Dacă vorbim de fotbal, instrumentele africane, pe numele lor „vuvuzele”, au

început să fie o problemă la Campionatul Mondial de Fotbal, riscând să fure din

frumuseţea unor dueluri sportive atât de mult aşteptate de microbiştii din întreaga lume.

Autorităţile îşi pun chiar problema dacă nu cumva ar trebui interzise, pe când unele

televiziuni deja au creat dispozitive de filtrare a sunetului lor enervant.

Nu ştiu cum s-a întâmplat însă că un astfel de disconfort s-a transferat pe nesimţite,

chiar înaintea Campionatului Mondial de Fotbal, şi în politica românească. Mai exact, este

vorba despre acei politicieni ai opoziţiei care, după ce au „duduit motoarele” României

până la maximum, reuşind astfel să caleze toată dezvoltarea ulterioară a ţării, acum tot ei

pretind că sunt cei mai buni mecanici din târg.

Dacă privim în urmă cu doar o săptămână, am fost saturaţi de declaraţiile opoziţiei

pe toate canalele televizate în ceea ce priveşte conţinutul şi rezultatul moţiunii de cenzură

ce avea să vină. Ba că zeci de parlamentari ai arcului guvernamental vor trece cu arme şi

bagaje la ei, ba că moţiunea este un act asumat al întregului popor sau că milioane de

sindicalişti vor trage în ţepe Guvernul în Piaţa Victoriei. Păi, dacă e să le luăm pe rând,

nimic din ce s-a afirmat cu atâta vehemenţă nu prea s-a adeverit în cele din urmă.

- 42 -

Moţiunea a picat, fără urme de îndoială. Unii vor spune că la un scor mic, dar chiar şi

aşa suficient de mare, zic eu, ca să arate că parlamentarii arcului guvernamental formează o

majoritate solidă şi responsabilă în această perioadă dificilă de criză internaţională.

În plus, să reamintim faptul că ambii judecători propuşi de Parlament pentru Curtea

Constituţională au fost aleşi respectând prevederile Constituţiei, şi nu ale regulamentelor

interne parlamentare, prost interpretate de o opoziţie rău intenţionată. Judecători

independenţi de politic, apţi de a aduce profesionalism la Curtea Constituţională au fost

aleşi de o majoritate calificată.

Să revenind însă la moţiunea aşa-zis populară, o moţiune dovedit a fi până la urmă

o compunere între poeziile marelui Eminescu şi un plagiat după articolele unui portal de

informaţii de pe internet. Păi, cu astfel de materiale a dorit opoziţia să destabilizeze o ţară

întreagă, lăsând-o fără Guvern în plină criză? Oare au plătit măcar dreptul de copyright pe

text? Se vede astfel treaba că nici ei nu şi-au dorit victoria prin această moţiune, ci mai

mult o reprezentaţie de circ în Parlament, prin care să mai mimeze interesul pentru ţară,

dacă tot n-au făcut-o atunci când au fost la guvernare.

Despre sindicaliştii ameninţători nici n-are rost să mai amintesc, pentru că oricum

s-au discreditat singuri. Şi nu vorbesc la modul general, pentru că sindicatul, într-o ţară

democratică, este o instituţie ce trebuie imperios să fie respectată. Problema este însă cu

sindicatele conduse de preşedinţi dubioşi, care fac afaceri pe la Metrou – n-are rost să dau

nume aici – ori organizaţii fantomă cu câte 50 de oameni şi tot atâtea vuvuzele, plătiţi de

patronii de televiziune să pară mulţi şi gălăgioşi pe ecran.

Păi, asta nu mai e politică, dragi colegi. E un mare cor de vuvuzele politice ce ne

asurzesc de luni până duminică cu Apocalipsa ce va sa vină. Şi dacă aceasta nu vine, aşa

cum doresc Domniile Lor, se ameninţă săptămâna următoare cu revoluţii „CheGuevariste”.

Şi dacă nici acestea nu le ies, se bat mătănii măcar pentru un Potop.

Oare tot aşa o s-o ţină opoziţia până în 2012, invocând la final chiar şi sfârşitul

lumii prezis de mayaşi? Să ne ferească Cel de sus să asurzim până atunci de atâta gălăgie

în pustie!

Din aceste motive, dragi colegi din opoziţie, prin această declaraţie politică fac un

apel la înţelegerea dumneavoastră să stopăm… vuvuzelele politice. Haideţi să punem cu

toţii umărul la muncă, pentru că Guvernul a început deja cu reforme sănătoase pentru

binele ţării. Şi chiar dacă ne aşteaptă o aşa-zisă vacanţă parlamentară, vă rog să nu ne

mutăm cu toate bagajele în studiourile televiziunilor şi până în septembrie să continuăm

circul apocaliptic. Să mergem mai bine în teritoriu şi să le explicăm tuturor că ţara are

nevoie de această reformă pentru o dezvoltare sustenabilă pe viitor sau să pregătim legi şi

mai bune pentru sesiunea viitoare.

- 43 -

Aş sugera chiar unor televiziuni ca până la sfârşitul anului să adopte pentru talk-

show-urile politice dispozitivule acelea antivuvuzele. Dar stai, mi-am adus aminte, chiar

ele vi le pun la dispoziţie pentru rating sau jonglerii cu drepturi de autor…

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică se intitulează ,,Necesitatea adoptării unui comportament

responsabil faţă de natură”.

Cu toţii suntem dependenţi de natură şi de mediul înconjurător, iar omul are dreptul

fundamental la libertate, egalitate şi condiţii corespunzătoare de viaţă într-un mediu de o

calitate ce permite o viaţă demnă şi bunăstare. Se fac cercetări în domeniul mediului,

finanţări pentru protecţia mediului, dar acestea nu sunt suficiente pentru a compensa

indolenţa oamenilor faţă de efectele faptelor lor asupra mediului înconjurător.

Mediul, precizat la nevoie drept mediul înconjurător sau mediul ambiant, este o

noţiune care se referă la totalitatea condiţiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a

sa, în care evoluează fiinţele sau lucrurile. Mediul are un rol foarte important în procesul

evoluţiei fiinţelor vii, care, la rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului. Spaţiile

verzi din oraşe, grădinile şi parcurile sunt adevărate refugii pentru mulţi dintre noi. Ceea ce

facem în direcţia protejării acestora facem, în primul rând, pentru noi, pentru sănătatea

noastră şi a generaţiilor care ne vor urma. Este important a sădi în mintea şi sufletul

fiecărui cetăţean al societăţii conceptul că omul, ca specie biologică, este dependent de

natură şi nu poate trăi în afara ei.

Schimbările climatice provocate de om reprezintă o ameninţare reală pentru sănătatea

noastră, pentru interesele economice şi pentru întreg ecosistemul terestru. Impactul acestor

schimbări climatice include seceta, o serie de alte fenomene climatice extreme, o

productivitate agricolă în transformare, reducerea disponibilului de apă proaspătă şi o

creştere semnificativă a nivelului mărilor. Factorul cel mai important în fenomenul încălzirii

globale este considerat a fi impactul gazelor cu efect de seră. Emisiile de gaze cu efect de

seră la nivel global vor trebui să fie stabilizate până în 2020 şi cel puţin înjumătăţite până în

2050 (în comparaţie cu nivelurile din 1990) pentru a preveni agravarea efectelor schimbărilor

climatice. Dacă vom consuma, global, mai puţină energie, vom creşte procentul de energii

alternative, energia solară şi cea eoliană, foarte puţin exploatate în prezent.

Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele

noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum,

bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea

rapidă a unora dintre ele. Viitorul omenirii pare să fie pus sub semnul întrebării dacă,

bineînţeles, nu se iau măsuri energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el

- 44 -

parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un

sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit,

inclusiv pentru om. Oamenii trebuie să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament

responsabil faţă de natură. Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele

oamenilor trebuie corelate cu legile naturii. Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele

şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole,

aruncând nepăsător în apă cantităţi mari de deşeuri toxice, omul a stricat echilibrul natural

existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui.

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă

dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest

aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia

nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a

specialiştilor şi a forurilor internaţionale este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă.

Utilizarea durabilă a resurselor naturale, prevenirea poluării şi conservarea habitatelor

naturale sunt aspecte centrale în procesul de eradicare a sărăciei, dar şi pentru

îmbunătăţirea calităţii vieţii pe întreaga planetă. Vrem ca România să devină unul dintre

actorii importanţi în eforturile care se depun pentru atingerea acestor obiective esenţiale

pentru prezentul şi viitorul civilizaţiei umane. Este nevoie de o implicare susţinută a

societăţii civile în procesul de întărire a capacităţii instituţionale a autorităţilor locale

pentru elaborarea strategiilor de mediu.

Securitatea oamenilor, prosperitatea şi bunăstarea depind în mod direct de existenţa

unui mediu sănătos. Ocrotirea planetei este o problemă mondială şi, tocmai de aceea,

fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate. Lupta împotriva poluării întregii

planete solicită colaborare şi cooperare internaţională şi, de aceea, depinde de noi dacă

vom trăi într-un mediu curat, sănătos şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri

eficiente şi să găsească soluţii pentru a opri continuarea şi agravarea acestui proces

dăunător. Să învăţăm să ne purtăm corect faţă de natură!

Domnul Gheorghe Pop:

Declaraţia politică se intitulează ,,Cine a câştigat după respingerea moţiunii de

cenzură?”.

Orice victorie este o înfrângere şi orice înfrângere este o victorie… Ca să obţinem

perspectiva reală, este nevoie să ne plasăm dincolo de dualitatea victorie - înfrângere,

succes - eşec.

Există victorii după care orice progres real încetează şi o viaţă întreagă este ratată.

De multe ori un eşec este mai bun decât o victorie care ne dă iluzia că am reuşit, că am

găsit ce am căutat.

- 45 -

Şi acum hai să privim imparţial – ce fel de victorie a repurtat dictatura actuală şi ce

a pierdut, ce a plătit pentru ea?

O victorie ca aceasta, împotriva unui întreg popor, demonstrează că cei trimişi, aleşi

să reprezinte interesele în Parlament au pierdut orice respect din partea cetăţeanului român cu

drept de vot, după ce au abdicat de la menirea lor, alegând să asculte de un dictator; şi aici

mă refer, după cum bine ştim, la mult iubiţii parlamentari ai puterii. Încă o victorie ca aceasta

împotriva unui întreg popor şi se va pierde orice control după realizarea masei critice.

La prima vedere, nu noi am câştigat!

Cele două victorii recente asupra statului de drept, asupra unui întreg popor, care

este condamnat la moarte:

1. Obţinerea nominalizării celor doi judecători la Curtea Constituţională;

2. Respingerea moţiunii de cenzură care viza anularea măsurilor abuzive de scădere

a salariilor şi pensiilor, de înrobire a poporului român şi de limitare a mijloacelor sale de

supravieţuire reprezintă, de fapt, o înfrângere a celor care ne-au minţit până acum (gen

Vlădescu). Fiind nevoiţi să-şi arate adevărata faţă, vor contribui la realizarea masei critice,

la trezirea din somn a unui întreg popor, care va conduce fie la o trezire autentică, fie la o

explozie socială şi la înfrângerea cancerului dictaturii/puterii. Dictatura ar fi câştigat un

răgaz doar dacă accepta o înfrângere, fiindcă poporul ar fi fost ameţit de victorie şi ar fi

continuat să doarmă.

Într-un cazinou, întotdeauna banca câştigă; într-o ţară care se doreşte să fie înrobită,

întotdeauna câştigă ţara care se trezeşte la timp, şi nu dictatorii şantajaţi de sistemul bancar

mondial.

Victoria lor, a „guvernabililor” dictaturii din aceste zile, este un pas spre trezirea

ţării. Sistemul bancar mondial este în faliment şi aceasta este întărită de faptul că FMI a

trimis lingouri de aur fals în India (vezi „Wall-Street”/decembrie 2009). România nu a

văzut cele 20 de miliarde de euro împrumutate de la FMI, fiindcă au fost virate a doua zi

băncilor străine (care au şantajat cu închiderea şi falimentarea ţării).

În momentul în care această reformă imperativă, adică schimbarea „guvernabililor”,

va avea loc în cele din urmă, deoarece cu siguranţă va avea loc, niciun singur membru al

acestei abominabile puteri nu ar mai trebui să fie niciodată eligibil pentru reangajare în

sectorul public. Dacă dumneavoastră credeţi că acest lucru nu se poate întâmpla, aţi căzut

deja victimă unui ingredient central al ofensivei cinice de intoxicare a serviciilor de război

informaţional, o ofensivă care este purtată la intensitate maximă împotriva poporului, şi

anume inducerea unei mentalităţi de înfrânţi, defetiste.

Ei doresc ca dumneavoastră să gândiţi în acest mod pentru că defetismul

(mentalitatea de neputincioşi) le protejează continuarea hegemoniei lor nelegitime. Dar noi

- 46 -

credem că acum totul li se prăbuşeşte pe cap. Este extrem de evident faptul că se zbat în

ultimele chinuri, înainte de a se da bătuţi, iar consecinţa va fi impresionantă.

Exemplul cel mai grăitor al disperării este: „Guvernul va împrumuta primăriile în

acest an cu până la 1,5 miliarde de lei, cu bani obţinuţi din privatizări, pentru a-şi achita

obligaţiile restante la 31 decembrie 2009 către furnizorii de servicii şi lucrări, aceştia

urmând să utilizeze fondurile pentru a-şi plăti la rândul lor datoriile către stat.”

Aude cineva, înţelege cineva ce spun dragii noştri? Adică hai că te împrumut, adică

eu am bani, de fapt, ca tu să poţi plăti firmelor noastre – pentru că e bine să ştim că marea

parte a firmelor contractante sunt acolite puterii, restul au pierit – şi după aceea plăteşte tu

împrumutul, comunitate locală, de unde oi şti, impozitele oricum la noi, la centru, vin.

Aude cineva, înţelege cineva logica magnifică?

Sunt inventate crize, conflicte, pretexte pentru ca dumneavoastră să nu vedeţi ce se

petrece, pentru a introduce legea marţială, pentru ca drepturile dumneavoastră să fie suspendate. Cea mai mare ştire din acest moment este căderea fracţiunii Rockefeller, principalul grup care s-a aflat în spatele stopării progresului şi a finanţat falsele campanii de mediu, ascunzând şi încetinind accesul la energia liberă, ecologică.

Cine este în faliment: România sau sistemul bancar mondial? Este un joc pentru a îngenunchea o ţară, pentru a o aduce în sclavie. Cu ajutorul cozilor de topor se taie

pădurea. Ba, mai mult, vor să ne arunce într-o falsă luptă. Lupta cu nevoile fireşti

(transformate în păcate: foame, sete, sexualitate) este o eroare şi o virusare pentru a conduce la eşec, neputinţă, amorţire. Atitudinea de frică faţă de o agresiune (reală sau imaginată), faţă de o maladie terminală intenţionat diagnosticată greşit este nocivă şi poate conduce la moarte, fiindcă se manifestă principiul consemnat în proverbul „de ce îţi este frică nu scapi”.

Când propriul tău copil greşeşte, iubirea necondiţionată te ajută să ierţi, să înţelegi şi să repari mai mult decât prin violenţă, ură. Cât de mult trebuie să le fi greşit poporul român acestor „guvernabili”, de îl urăsc atât!

În diferite culturi era recomandată indiferenţa. În Grecia antică numele criminalilor şi al răufăcătorilor era şters, dat uitării şi nu se mai pomenea.

Eu recomand indiferenţa poporului faţă de putere. Puterea actuală este autistă. Astfel,

fără nicio luptă, aceasta nu mai continuă acţiunile la care nu are niciun răspuns (feedback). Dacă ei sunt autişti, şi noi ar trebui să fim; avem de construit o ţară. România este

sacră nu doar prin spiritul locurilor din afară, ci şi prin spiritul locurilor din oamenii săi şi

prin rolul pe care îl au în reconstrucţia pe alte baze a vieţii sociale, economice, politice. Vă mulţumesc.

Domnul Şerban Constantin Valeca: Declaraţia politică este intitulată ,,Licenţa portocalie de amputări en-gros expiră”.

- 47 -

Vorbeam săptămâna trecută într-o declaraţie politică despre faptul că actualii

guvernanţi reduc veniturile românilor până la înfometare. De asemenea, în cadrul moţiunii

de cenzură depuse, PSD condamna aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni

români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor şi vorbea

despre genocidul social pe care tăierea pensiilor şi salariilor îl va produce.

Iată că, din păcate, toate aceste previziuni sumbre s-au dovedit a fi perfect reale

mult mai repede decât ne aşteptam. Zilele trecute, la Iaşi, două femei în vârstă au decis să

îşi pună capăt zilelor, de teamă că vor muri de foame. Bătrânele, în vârstă de 80 şi 89 de

ani, au fost duse în stare gravă la Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, după ce au înghiţit o

supradoză de medicamente. Conform purtătorului de cuvânt al spitalului, cele două femei

şi-au motivat gestul prin lipsa banilor şi grija că nu vor mai avea cu ce să trăiască.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Acestea sunt efectele aşa-ziselor măsuri anticriză pe care şi le-au asumat

guvernanţii şi cei care au votat împotriva moţiunii de cenzură care ar fi putut opri aplicarea

acestor măsuri aberante.

Am făcut parte din senatorii care au considerat că nu numai critica din opoziţie

ajută Guvernul să nu greşească. Fiind la rândul meu parte a unui guvern acceptat, în

general, drept cel mai competent guvern postrevoluţionar, este vorba de Guvernul PSD din

perioada 2000 – 2004, aşadar având o experienţă personală în acest sens, am considerat că,

în calitatea sa de reprezentant al României, deci al tuturor românilor, Guvernul trebuie să

fie sprijinit şi prin propuneri de proiecte care să ajute la dezvoltarea societăţii româneşti, la

crearea de locuri de muncă şi la scăderea costurilor pe care populaţia le plăteşte.

În acest sens, în intervenţiile mele din Senatul României:

- am criticat Guvernul pentru lentoarea şi eficienţa controlului asupra platoului

Mării Negre, dar i-am propus o abordare normală de dezvoltare a tehnologiilor de

explorare şi exploatare a gaz-hidraţilor prin institutul românesc de profil „GeoEcoMar” –

care are în dotare vasul de cercetare „Mare Nigrum” –, dar nu a făcut nimic. Aceste măsuri

erau pentru reducerea dependenţei de importul de gaze naturale şi, implicit, scăderea

costurilor energiei. În paralel, am aflat zilele trecute că ucrainenii descoperă pe platoul lor

rezerve de gaz-hidraţi care să le asigure necesarul de gaz-metan pentru 1 500 de ani;

- am cerut Guvernului să facă o analiză complexă privind atribuirea contractelor de

energie „băieţilor deştepţi” şi i-am argumentat că preţul energiei electrice către populaţie ar

putea fi scăzut, lucru care ar fi adus atât prim-ministrului personal, cât şi Guvernului un

plus de încredere. Totodată, am cerut restructurarea şi controlul asupra agenţiilor de resort

privind reglementarea în domeniul energiei şi al resurselor minerale, dar Guvernul nu a

dorit să vadă faptul că acestea îşi fac de cap atât cu banii romanilor, cât şi cu resursele tarii;

- 48 -

- am atras atenţia asupra blocajelor majore, pe care le semnalăm, în absorbţia

fondurilor europene şi, în acelaşi timp, am oferit mai multe măsuri de deblocare a accesării

şi utilizării acestor fonduri;

- am avertizat asupra tendinţei mondiale de a se impune la nivel global „valuta de

carbon” şi am cerut Guvernului să demareze programe de investiţii în domeniul energetic

şi să se aplece mai mult asupra problemelor ce privesc viitorul ţării;

- am informat Guvernul atunci când în presa internaţională au apărut informaţii că

la nivelul Uniunii Europene s-ar discuta posibilitatea ca România să fie una dintre ţările în

care ar urma să se depoziteze deşeurile radioactive produse în toate ţările Uniunii

Europene, afectând generaţiile viitoare, şi nu a avut nicio reacţie;

- am solicitat Guvernului să-şi întoarcă privirea de la bănci şi fiscalitate către

economia reală şi am propus, printre altele, adoptarea unui mecanism de dependenţă, prin

introducerea unei clauze în contractele colective de ramură la nivel naţional care să

prevadă continuarea acordării bonurilor valorice numai pentru achiziţionarea de produse

fabricate în România, pentru a susţine locurile de muncă ale românilor şi producţia

firmelor româneşti.


Acestea reprezintă numai câteva exemple din multele propuneri şi sugestii pe care

le-am făcut Guvernului prin intermediul întrebărilor şi interpelărilor pe care le-am adresat

atât prim-ministrului, cât şi membrilor Guvernului. Toate însă au avut acelaşi efect: zero!

Întotdeauna, observaţiile şi propunerile mele, făcute aşa cum am spus, cu bună-

credinţă, au primit răspunsuri în doi peri, care mai de care mai pe lângă subiect, ceea ce

mi-a demonstrat că nici nu i-a interesat şi, de multe ori, nici nu au înţeles ceea ce le-am

spus, lucru demonstrat printr-o lipsă totală a performanţei economice.

Din păcate, niciodată acest Guvern nu a arătat ca ar intenţiona să facă efectiv ceva

pentru a scoate ţara din criza în care se află, să apeleze la institutele de specialitate pentru

elaborarea de politici de dezvoltare economică a ţării, aşa cum îi impune legea.

Guvernanţii noştri au o idee fixă despre ceea ce înseamnă măsurile anticriză: micşorarea

veniturilor populaţiei şi, probabil, în viitor, introducerea de noi impozite şi taxe. În aceste

condiţii, vreau să îi spun domnului prim-ministru că eu nu îl mai ajut.

Domnule prim-ministru, am încercat, aşa cum am spus, să fac abstracţie de

deosebirile politice dintre noi şi am încercat să fiu partenerul dumneavoastră atâta timp cât

am crezut că pot ajuta astfel la rezolvarea problemelor grave cu care se confrunta ţara şi pe

care dumneavoastră aţi demonstrat că nu ştiţi cum trebuie să le rezolvaţi.

- 49 -

Dacă până de curând v-am crezut doar – ca să fiu elegant – mai puţin priceput,

acum mi-am dat seama că sunteţi şi rău intenţionat. Or, la aşa ceva, refuz să fiu părtaş cu

dumneavoastră.

Nu puteţi cere parteneriate la înfometarea populaţiei. Nu puteţi cere parteneriate la

această măcelărire a veniturilor românilor şi la măsurile aberante şi antiromâneşti pe care

vreţi să le luaţi. Aţi ignorat Parlamentul, partenerii sociali, partidele politice şi acum îi

ignoraţi şi pe români.


Acest Guvern trebuie să îşi asume dezastrul pe care îl produce în România. Domnul

Boc şi miniştrii săi trebuie să ştie că sunt oameni pe care i-au adus la limita disperării.

De asemenea, la fel de vinovaţi sunt şi colegii noştri parlamentari care au votat

împotriva moţiunii, susţinând aceste măsuri antiromâneşti. Numai cu măsurile impuse prin

asumarea răspunderii Guvernului de săptămâna trecută s-a demonstrat că nu se rezolvă

criza economică, ci acestea reprezintă eventual precursorul unor viitoare decizii nedrepte,

când, cu siguranţă, guvernanţii vor cere iarăşi – pentru a nu ştiu câta oară – sacrificii

populaţiei. De aceea, trebuie să decidem că licenţa portocalie de amputări en-gros expiră!

Va mulţumesc.

Domnul Ilie Sârbu:

Declaraţia politică se intitulează ,,România, o ţară a hoţiei ce generează moarte”.

Ne este imposibil să privim „Ştirile de la ora 5”, ne e tot mai dificil să citim reviste şi

ziare despre accidente terifiante şi ne este întotdeauna teamă să plecăm cu maşina la drum pe

meleagurile României… Săraci sau bogaţi, Dacii 1310 sau Ferrari, motociclete sau căruţe,

şoferi sau pietoni, suntem supuşi, se pare, aceloraşi temeri macabre ce îndeamnă la rugi

fierbinţi şi la speranţa că… „poate dă Domnul şi ne vom întoarce cu bine acasă!”

Pornim, cu frica în suflet, la şofat pe străzile neasemuite ale României noastre

„dodoloaţe”, detestând, totuşi, fiecare groapă din asfalt, fiecare curbă periculoasă

nesemnalizată, fiecare atelaj fără pic de lumină noaptea, detestăm bucăţile de asfalt

decopertate, fiecare patruped ce traversează DN-ul, drumurile înzăpezite sau pline de

gheaţă, blocajul dintre aleile înguste ale cartierelor la prima ninsoare din an, detestăm orele

scurse la ieşirea din Bucureşti spre Urziceni, dar şi timpul pierdut în faimoasa intersecţie

de la Răzoare, detestăm drumurile ce se asfaltează azi şi se strică mâine…

Pornim, cu frica în suflet, la şofat… detestând, de asemenea, inconştienţa şi lipsa de

respect a celor care merg pe contrasens pe măreaţa noastră „autostradă”, a nerăbdătorilor care

„dau cu faza” ori claxonează până la epuizare, a celor care sar la bătaie în mijlocul străzii,

lezaţi, pesemne, de un gest obscen sau de o ironie din partea vecinilor de trafic, ne e frică de

pietonii care trec pe culoare roşie a semaforului, dar şi de şoferii care fac acelaşi lucru…

- 50 -

Şi pornim, din nou, cu frica în suflet, la şofat pe străzile patriei… detestând şi

învinovăţind, într-un final, miniştri, directori, primari, consilieri judeţeni, Guvernul însuşi. Ca

un paradox, nimeni nu pare că este vinovat de ceva, însă toţi clamează cu înverşunare aceeaşi

veşnică „grea moştenire”, de care nicicând nu pot scăpa. Demoralizaţi, un zâmbet amar se

iţeşte pe chipul fiecăruia: într-o zi de vineri, prim-ministrul a inaugurat cu fast şoseaua de

centură a oraşului Gherla din judeţul Cluj şi în câteva zile a fost închisă, nemaiputându-se

circula. Desigur, s-a stricat, deşi a costat 8 milioane de lei şi câţiva ani de muncă.

Ştiaţi că în România o dată la trei zile un motociclist îşi sfârşeşte viaţa?! Recent, în

pasajul Unirii, un tânăr motociclist de nici 20 de ani a fost răpus de o banală groapă. Dar

ştiaţi că pe Autostrada Soarelui există oameni care fac autostopul?! Mă întreb cum e

posibil. Cum? Mă întreb, de altfel, cine a avut minunata inspiraţie de a o denumi

„autostradă”. Dacă în Germania sau în Belgia „autostradă” reprezintă acea şosea cu mare

capacitate de transport, rezervată exclusiv circulaţiei autovehiculelor, în România este

rezervată şi unor turme de oi, cirezi de vaci şi câini.

Mai nou, drumul ce uneşte Adjudul judeţului Vrancea de Oneştiul judeţului Bacău,

drum „ca-n palmă”, refăcut în 2008, se decopertează şi reasfaltează… integral. Desigur,

sunt convins că domnul Umbrărescu, prin firma sa „Spedition UMB Bacău”, va efectua

lucrările de reasfaltare din buzunarul propriu. Aş comite un păcat să bănuiesc că o

asemenea finanţare ar putea fi suportată dintr-o realocare de noi fonduri!

Exemplele ar putea continua, ar fi de prisos să prezint în amănunt ceea ce zeci de

moţiuni simple, declaraţii politice, comunicate de presă, întrebări şi interpelări au ştiut

până acum să evidenţieze: aceleaşi nereguli, aceleaşi sume de bani grandioase, aceiaşi

puţini kilometri construiţi, aceleaşi contracte fabuloase cu statul. Şi totuşi, întrebarea care

persistă este: oare unde vom ajunge?!

Cât se mai pot ascunde guvernanţii în spatele faimoasei crize economice, invocând

tot felul de motive puerile pentru a scădea salariile şi pensiile, însă pentru asfaltări, şi

acestea de proastă calitate, se găsesc întotdeauna fonduri de zeci de ori mai mari decât e

necesar? Cum poţi să pavezi cu piatră importată din China aceleaşi alei din parcul IOR din

capitală, care până mai ieri arătau încă foarte bine? Desigur că poţi, dacă deţii firma „Titan

Mar” şi te cheamă Adriean Videanu, iar pe finul tău îl cheamă Liviu Negoiţă şi, în plus,

mai e şi primar al Sectorului 3!

Aceasta este şi va rămâne veşnic problema stringentă a autorităţilor române:

afacerile bănoase cu statul. Vrem legi mult mai aspre, vrem justiţie mult mai restrictivă,

pentru ca celor care reprezintă statul să li se interzică până la al treilea grad de rudenie, cel

puţin, să nu poată încheia niciun contract cu statul. Nici măcar dacă obiectul acestuia ar fi

vânzarea de pixuri sau pahare de plastic!

- 51 -

În cursul acestui an, site-ul de ştiri „HotNews.ro” a investigat o situaţie deosebită,

în premieră în România: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a

încheiat cu „Ascot Engineering Services” SRL un contract de consultanţă de peste 3

milioane de euro. Această firmă, cu acţionariat britanic, a fost înfiinţată în luna octombrie

2006, la patru luni după ce au început procedurile de licitaţie şi la şase zile după ce

compania a depus oferta cu care a câştigat licitaţia. În perioada în care se derula licitaţia de

3 milioane de euro, doi dintre asociaţii firmei erau angajaţi ai Companiei de Autostrăzi.

Incredibil, se pare că numai în România se pot petrece astfel de lucruri!

Conform unui raport întocmit de Banca Mondială pentru Europa şi Asia Centrală,

România se situează pe locul 5 în ceea ce priveşte pierderile economice înregistrate ca

urmare a accidentelor rutiere. Printre cheltuielile realizate drept consecinţe ale acestora, se

găsesc cele privind costurile de spitalizare, despăgubirile acordate prin asigurări şi costurile

pentru îngrijiri medicale de urgenţă. Astfel, accidentele produse pe şoselele din România

„înghit” 4,1 miliarde de euro.

În ceea ce priveşte numărul de persoane care îşi pierd viaţa în accidente de maşină,

România se situează pe locul al doilea în Uniunea Europeană, mai precis 749 de morţi la

un milion de maşini pe an, forma de transport care face cele mai multe victime fiind

transportul rutier.

Din păcate, calitatea drumurilor patriei noastre sau, pe alocuri, lipsa lor generează

un cerc vicios din care cu greu se poate ieşi: riscuri maxime la care sunt expuşi şoferii şi

pietonii, pagube economice suferite în urma accidentelor şi, desigur, turism deficitar, ce

duce la o economie slabă. Siguranţa rutieră nu se regăseşte pe lista priorităţilor acestui

Guvern, în schimb, colectarea de taxe şi impozite cât mai mari pentru rovignete, poluare,

asigurări sau altele asemenea se găseşte la loc de cinste. Tocmai de aceea, România poate

fi denumită, cu uşurinţă, „o ţară a hoţiei ce generează moarte”.

Vă mulţumesc.

Domnul Cornel Popa: Declaraţia politică este intitulată ,,Topul ruşinii”.

Am fost foarte încântat citind un titlu în presă care anunţa că Bihorul ocupă locurile

fruntaşe într-un top naţional. Însă entuziasmul mi-a fost rapid spulberat de semnificaţia

acestui clasament. Era vorba despre cele mai proaste drumuri naţionale, Bihorul figurând

cu trei drumuri dintre cele patru care traversează judeţul.

Arad – Oradea, Oradea – Satu Mare, Oradea – Zalău (via Chiribiş), Oradea – Deva

sunt reale pericole pentru maşinile care tranzitează zona de vest a României, o adevărată

poartă a ruşinii, având în vedere că suntem aproape de graniţă şi ar trebui să fim una dintre

principalele căi de acces către Occident.

- 52 -

Topul acesta, întocmit de transportatorii români, vine să confirme ceea ce am

susţinut în atâtea rânduri, făcând apel la bunăvoinţa miniştrilor transporturilor de-a lungul

timpului. Şi dacă am întâlnit deschidere în vremea ministrului Ludovic Orban, primind

finanţare pentru reabilitarea acestor drumuri afectate, în epoca Berceanu s-a sistat tot,

ministrul PDL făcând pe surdul.

Trebuie să recunosc însă… s-au făcut unele lucrări de consolidare sau de reparare,

că nu îmi e clar ce a fost în intenţia lor. Dar le-au executat atât de prost, încât acum se

pregăteşte recuperarea prejudiciului în instanţă. Şi în tot acest timp şoferii se chinuiesc în

continuare să evite craterele din asfalt, înjură, pe bună dreptate, toate taxele de drum şi

speră că într-o zi vom avea şosele demne de o ţară civilizată.

Mi-e greu să înţeleg de ce sunt blocate fonduri sau de ce nu se apelează la

parteneriatul public-privat. Faptul că ministrul ne spune relaxat că nu are bani nu acoperă

gropile şi nici nu îi consolează pe transportatori.

Mai mult decât atât, pentru ministrul neputincios şi fără bani, aşa cum se prezintă,

tronsonul de autostradă Borş – Suplacu de Barcău nu mai este o prioritate, pentru că l-a

scos din planul lucrărilor viitoare, iar acum este pur şi simplu năpădit de buruieni.

Nu mi se pare normală această atitudine şi nu poate să-mi spună nimeni că

tronsoanele de drum din vestul ţării nu constituie o urgenţă. Măcar pentru faptul că sunt

primul lucru care îi întâmpină pe cei care vizitează România.

Nu-mi rămâne decât să depun eforturi în continuare şi să readuc permanent în

atenţie acest subiect, până când Bihorul va dispărea din topul ruşinos al celor mai proaste

drumuri naţionale. Sau până când locul domnului Berceanu va fi luat de un ministru

responsabil şi cu bun-simţ.

Vă mulţumesc.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Declaraţia politică este intitulată ,,România – între nesimţirea guvernanţilor şi

diversiunile preşedintelui”.

Stimaţi colegi,

Am încercat zilele trecute un exerciţiu: am parcurs presa ultimelor şase luni, am

revăzut şi unele talk-show-uri şi am ajuns la concluzia că numitorul comun pentru ceea ce

se întâmplă în România anului de graţie 2010 este nesimţire. Păi, ce poate înţelege un

cetăţean, să spunem, mai puţin informat, când află că la noi sunt „salarii nesimţite”,

parlamentari prea mulţi şi cu salarii tot „nesimţite”, persoane cu pensii „nesimţite”?

Ce să mai vorbim, România pare un paradis al nesimţirii! Numai că, pentru

păstrarea adevărului istoric, analiza trebuie începută cu exact aceia care atribuie aceste

- 53 -

calificative, cu o generozitate greu de acceptat, respectiv cu casele şi afacerile domnului

Băsescu, cu vilele din ţară şi din străinătate ale VIP-urilor din Guvern, adică Berceanu,

Blaga, Videanu, Udrea şi alţii.

Dar să revenim: guvernanţii actuali, conduşi de nemuritorul Emil Boc, pe care nicio

moţiune nu pare să-l doboare, au decis: poporul român trebuie să strângă cureaua, cu orice

preţ, pentru că visteria nu mai are bani! „Trebuie să vă sacrificaţi, pentru că nu avem altă

soluţie”, spun la unison preşedintele ţării şi premierul Boc.

Dacă ne gândim mai bine, în definitiv, cred că cei menţionaţi spun adevărul, adică

este limpede că nu au alte soluţii. Ceea ce se poate traduce în felul următor:

1. Sunt incompetenţi;

2. Sunt rău intenţionaţi;

3. Nu doresc să-şi asume responsabilitatea pentru erorile pe care le fac necontenit,

de când au preluat puterea!

Aş dori să mă opresc pentru câteva clipe la Partidul Democrat, zis şi Liberal. Cine

este în realitate acest partid care, sub conducerea nemijlocită a lui Traian Băsescu, îi

condamnă pe români nu la o viaţă austeră, ci la sărăcie cruntă şi la boală? Cine sunt figurile

marcante ale acestui partid? În mare parte, sunt aceiaşi demolatori ai Guvernului Ciorbea,

aceiaşi ipocriţi şi corupţi din guvernele următoare, aceleaşi figuri de care românii s-au

plictisit să le vadă perindându-se pe la talk-show-uri, cu figuri senine, neapăsate de nicio

urmă de îngrijorare pentru soarta acestei naţii.

La ora actuală, în România, minciuna şi ipocrizia sunt nota dominantă a vieţii

noastre politice şi, nu în ultimul rând, publice. Aşa-zisa asumare curajoasă a unor măsuri

de austeritate, menite să ne scoată din prăpastia economică în care ne-au adus tot

guvernanţii, nu este, stimaţi colegi, un act de curaj. Este pur şi simplu un atentat la fiinţa

acestei naţii, pentru că amputarea pensiilor, şi aşa în marea majoritate modeste, precum şi a

salariilor, de asemenea modeste, în marea, covârşitoarea lor majoritate, înseamnă , fără

nicio exagerare, genocid social!

Atunci, despre ce fel de curaj vorbiţi, domnilor Băsescu şi Boc?! Poate despre curajul

de a face înţelegeri pe sub masă, despre curajul de a vă fi îmbogăţit peste măsură, „muncind zi

şi noapte”, ca să cităm o declaraţie recentă a domnului Videanu? Sau poate despre curajul de a

minţi zilnic o întreagă naţiune ori despre curajul de a distruge România şi la nivelul instanţelor,

mai exact de a vă impune oamenii de partid şi la Curtea Constituţională?!

Stimaţi colegi,

Prin declaraţia mea politică de astăzi am dorit să atrag atenţia – dacă mai era nevoie

– asupra unui pericol care ne paşte pe toţi, fie că suntem parlamentari, fie cetăţeni cinstiţi ai

- 54 -

acestei ţări: pericolul instaurării unui autoritarism de care credeam că ne-am debarasat

pentru totdeauna în decembrie 1989!

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Guvernul Boc moare vara aceasta… şi nu de

căldură”.

Prognozele sezoniere realizate la nivel internaţional ne avertizează că 2010 va fi cel

mai cald an din istorie, pe timpul verii aşteptându-se temperaturi insuportabile în multe

zone ale planetei. În România, adevărul acestor estimări a putut fi simţit pe pielea noastră

chiar săptămânile trecute, când un val de căldură „a lovit” de-a dreptul cea mai mare parte

a teritoriului naţional. Dacă românii mureau de arşiţa soarelui, lumea politică agoniza din

alte motive – moţiunea de cenzură şi focul stârnit în jurul ei – înăuntrul, dar mai ales în

afara Palatului Parlamentului.

Deşi moţiunea a picat, putem observa că Guvernul Boc se prăjeşte, dar nu la soare,

ci sub „dogoarea” propriilor măsuri. Am văzut cu toţii amploarea şi starea de spirit a

manifestanţilor de marţea trecută. Să credem oare că lucrurile se vor termina aici? Că

protestele de atunci au vlăguit deja pe cei afectaţi direct de înţeleptele decizii ale

guvernanţilor? Că românii vor accepta liniştiţi sărăcia care le este impusă de o

incompetentă clasă conducătoare?

Între timp, miniştrii Cabinetului Boc par neafectaţi de „zăduful” crizei economice (îşi

construiesc locuinţe spaţioase la Snagov?!), probabil folosesc o cremă de protecţie solară cu

factor UV ridicat. Dacă ar fi ştiut toţi românii de „arşiţa” aşteptată, potrivit ministrului Blaga,

încă de la începutul lui 2009, poate şi-ar fi luat măsuri de precauţie suplimentare. Şi nu

vorbesc numai de loţiuni de plajă… Poate ar fi votat altfel la prezidenţiale… Poate soarele,

cunoscut şi sub numele de „Zeus”, ar fi apus când era cazul…

În concluzie, vara aceasta canicula topeşte România, iar Guvernul Boc topeşte

speranţele românilor, care, asudaţi şi suduind, nu ştiu încotro s-o mai apuce. „The survival of

the fittest” – teoria lui Darwin potrivit căreia doar aceia capabili să se adapteze celor mai

vitrege condiţii supravieţuiesc – pare a fi dictonul pe care trebuie să îl avem în vedere în

următoarele luni. Cu alte cuvinte, dacă suportăm „zăpuşeala” adusă de caniculă şi de actualul

Cabinet, avem toate şansele să prindem toamna şi, cu puţin noroc, anul viitor. Cât despre

Guvernul Boc, nu este exclus să facă în curând implozie sub „năduful” propriilor măsuri.

Domnul Vasile Mustăţea:

Declaraţia politică este intitulată ,,România – între dezastrul crizei economice şi

pericolul autoritarismului”.

- 55 -


Confruntată cu o criză economică fără precedent şi cu neşansa de a avea un Guvern

incompetent, incapabil să o gestioneze şi fără un program real de redresare, România pare

să fie pândită şi de un alt pericol: acela al instaurării unui regim autoritar. Fac această

afirmaţie având în vedere câteva momente politice consumate în ultimele zile şi ai căror

martori am fost cu toţii.

Primul se referă la scrisoarea preşedintelui Băsescu adresată conducerilor celor

două Camere ale Parlamentului prin care li se solicita – nici mai mult, nici mai puţin,

invocându-se proceduri constituţionale – să devanseze data iniţială convenită pentru

dezbaterea moţiunii de cenzură. Deşi exista deja o hotărâre a Birourilor permanente privind

programarea dezbaterii, preşedintele – ca de atâtea ori, de altfel – sfidează Parlamentul şi

doreşte să-şi impună propriul punct de vedere, în încercarea de a deturna atenţia populaţiei.

Aşa cum ne-a demonstrat pe parcursul mandatului său precedent, dar şi în acest al doilea

mandat, Traian Băsescu sfidează Constituţia, Parlamentul şi, ceea ce este mult mai grav,

pune în pericol esenţa democraţiei. Cât despre interesele românilor – pe care le invocă atât

de frecvent în discursurile sale –, ce să mai vorbim?! Băsescu a decis şi pentru ei: să se

taie salariile şi pensiile! Pentru Traian Băsescu, a cărui politică înseamnă minciună,

ipocrizie şi sfidarea valorilor, nu contează impactul nefast pe care măsurile de austeritate

impuse îl vor avea asupra populaţiei. Pentru Traian Băsescu este important un singur lucru:

menţinerea unui permanent conflict în societate: între diverse categorii de pensionari, între

bugetari şi salariaţii din mediul privat, între funcţionarii publici, profesori sau medici.

Al doilea aspect asupra căruia doresc să mă opresc se referă la scandalul din

Camera Deputaţilor – soldat cu îmbrânceli şi insulte – prilejuit de numirea unui judecător

la Curtea Constituţională. După ce parlamentarii PDL au respins numirea lui Valer

Dorneanu, de la PSD, cerând reluarea votului, la intervenţia expresă a preşedintelui

Băsescu s-a insistat ca votul să fie reluat în după-amiaza zilei de luni, până când rezultatul

trebuia să fie acela dorit de preşedinte: adică să fie votat candidatul PDL pentru Curtea

Constituţională. Zis şi făcut! Adică domnul preşedinte a ordonat, iar deputaţii PDL au

executat comanda, chiar dacă, pentru a ieşi candidatul dorit, şedinţa s-a prelungit până la

miezul nopţii! „Halal democraţie!”, ar fi spus marele Caragiale. Cât despre noi, am rămas

fără grai, mai ales după ce la învestirea noilor judecători preşedintele Băsescu declara:

„Sper că veţi face ca deasupra proiectelor de lege şi a voinţei Parlamentului să se aşeze

Constituţia ţării!” No comment.

Stimaţi colegi,

Zilele acestea, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, lansa un

avertisment grav referitor la faptul că, în ţările europene cu probleme grave de deficit bugetar,

- 56 -

democraţia însăşi este în pericol. Semnalul de alarmă al oficialului european are în vedere

faptul, deloc neglijabil, că proasta gestionare a crizei economice în ţările afectate ar putea crea

premisele instaurării unor regimuri dictatoriale. Aviz amatorilor, aş îndrăzni să spun.

În încheiere, îmi exprim convingerea că noii judecători desemnaţi pentru Curtea

Constituţională, alături de ceilalţi aflaţi în funcţie, îşi vor exercita atribuţiile în spiritul şi

litera Constituţiei şi în deplină neutralitate, fără a admite vreo ingerinţă politică. Altfel, şi

fragila democraţie românească ar putea fi în primejdie.

Domnul Paul Ichim: Declaraţia politică se intitulează ,,Durerea-n unde?”.


Stimaţi colegi,

Marţea trecută, participând la discuţiile asupra moţiunii şi ascultându-1 pe domnul

prim-ministru, atenţia mi-a fost captată de către abuzul de termeni des folosiţi în activitatea

medicală.

Printre aceştia, cuvântul „durere”, atât de familiar mie, a fost asociat măsurilor sociale

propuse. Urmărind reacţia sălii, am constatat că termenul are susţinere şi, în consecinţă, ca

profesionist în domeniul medical, am încercat să-mi explic etiologia acestei „dureri”.

Recunosc, nu mi-a fost uşor. Nu, nu mă refer la descoperirea cauzei, ci la

acceptarea situaţiei, distinşi colegi.

Astfel, „durerea” prim-ministerială, rog să-mi fie acceptată asocierea, nu putea fi

una acută, deoarece propunerea ce vizează tăierea pensiilor şi salariilor durează de mai

bine de o lună. De aici rezultă faptul că o vom încadra în familia „durerilor” cronice.

Durerile cronice – şi aici vă rog să-mi acceptaţi expertiza – capătă o componentă

psiho-afectivă deosebită, cu consecinţe grave, asupra individului. Astfel, manifestări

precum scăderea apetitului, pierderea în greutate, insomniile nu sunt regăsibile în ceea ce-1

priveşte pe domnul prim-ministru.

Totodată, intensitatea acestei „dureri” nu a fost precizată, iar localizarea ei nici atât,

ceea ce m-a condus, reflex, spre abordarea anamnestică a cazului, neputând însă suspecta

la premier, aşa cum îmi sugerau unii colegi, dureri în regiunea dorsală.

De ce? Pentru că, din practica medicală, ştiu că acestea sunt dureri atroce, care ar fi

condiţionat chiar participarea premierului la dezbateri, ca să nu mai vorbim despre

imposibilitatea de a susţine două discursuri.

În concluzie, nici măcar aici, în… nu-1 doare.

Aşa că, stimaţi colegi, tare mi-aş dori ca termeni precum „durere” să nu mai fie

folosiţi fără a fi resimţiţi, goliţi de sensul lor primar, încărcaţi de conotaţii alese după

nevoia de moment, într-un scop meschin, strict politic.

- 57 -

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Viitorul depinde de un cetăţean sănătos”.

Stimaţi colegi,

Am fost, sunt şi voi rămâne mereu alături de nevoile pensionarilor, o categorie cu

totul aparte, care a consimţit să solidarizeze în aceste momente şi suportă şi ea consecinţele

unei crize economice fără precedent.

Tocmai de aceea, haideţi, stimaţi colegi, să conştientizăm importanţa unei măsuri

care se va lua începând cu 1 iulie şi care va afecta domeniul de viaţă esenţial: sănătatea.

Trag un semnal de alarmă Ministerului Sănătăţii, având în vedere faptul că, până în

momentul de faţă, au avut loc deja două dezbateri publice vizavi de elaborarea noii

metodologii de calcul al medicamentelor compensate.

Consider că ar fi o crimă să lăsăm în această formă noua metodologie propusă, în

urma căreia ar suferi cel mai tare principala categorie de beneficiari – pensionarii.

Nu ştiu dacă ştiţi, domnilor colegi parlamentari, dar noua metodologie înseamnă că,

odată cu implementarea noului sistem de compensare, nu va exista decât un singur preţ de

decontare, şi anume cel mai mic la toate medicamentele care tratează o singură boală!

Trebuie să se înţeleagă că cel mai ieftin nu înseamnă şi cel mai bun sau cea mai

ridicată calitate şi, când este vorba de sănătate, nu ne permitem să jonglăm cu vorbe

frumoase legate de o calitate bazată pe soluţia cea mai ieftină.

Este nevoie, aşadar, stimaţi colegi, să evaluam cu mare atenţie această metodologie,

care riscă să se transforme din ceva ce se doreşte a fi benefic într-o altă problemă din

domeniul sănătăţii şi într-o altă greutate adusă vieţii pacienţilor, în special a bătrânilor.

Vă anunţ că voi întreprinde toate diligenţele necesare către minister şi către ceilalţi

factori decizionali pentru ca această formă a metodologiei privind implementarea noului

preţ de referinţă pentru medicamente să nu se aplice începând cu această dată.

Orice schimbare este bine-venită şi sunt adeptul reformei, dar în acest moment cred

cu tărie că sunt necesare o reevaluare şi găsirea celei mai bune metode, pentru că sănătatea

este primordială.

*


Aşa cum v-am menţionat în urmă cu câteva zeci de minute, suntem în cvorum de

şedinţă.

Am să supun atenţiei ordinea de zi de astăzi şi evident, mâine, la Biroul permanent

vom lua în considerare şi sugestia avansată de domnul lider Igaş, dar, deocamdată, supun

atenţiei şi votului ordinea de zi de astăzi.

- 58 -

Domnule Onofrei, înainte de vot, dacă aveţi o sugestie cu privire la ordinea de zi,

vă invit la microfonul 3.



Stimaţi colegi,

Am o observaţie la ordinea de zi. La punctul 39 din ordinea de zi este Proiectul de

lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1995 – Legea învăţământului.

Rugămintea mea ar fi dacă îl putem aduce înainte numai pentru ca să-l putem retrimite la

comisie. Am vorbit şi cu cei din comisia de specialitate, pentru că au dat aviz negativ, fără

ca iniţiatorii să fie întrebaţi. Doar au motivat faptul că vine o altă lege care reglementează

ceea ce reglementăm noi prin acest proiect de lege.


Nu am nimic împotrivă, domnule senator, dacă faceţi o propunere concretă pe ce

poziţie să avansăm…


Pe orice poziţie, dar să-l discutăm astăzi ca să-l trimitem la comisie! Pe prima!...


Atunci am să vă propun să fie primul după ce epuizăm iniţiativele legislative care

au termene de adoptare tacită astăzi. Deci după punctul 11, da?

Nu. După punctul 6, da?

Deci punctul 39 din ordinea de zi trece pe poziţia 7 şi, după aceea, vom continua

dezbaterea noastră.

Cu această modificare, supun votului dumneavoastră ordinea de zi de astăzi.

Vă rog să votaţi.

Cu 77 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, ordinea de zi este aprobată.

Programul de lucru de astăzi, este programul obişnuit al unei zile de luni. Avem

transmisie radiofonică de la ora 18.00 pentru întrebări şi interpelări. Cine este pentru acest

program de lucru?

Cu 74 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, programul de lucru a

fost aprobat.

*

Aş dori să vă informez cu privire la exercitarea de către senatori a dreptului de

sesizare a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general

- 59 -

al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale, următoarele legi:

- Lege pentru aprobarea Contractului de finanţare dintre România şi Banca

Europeană de Investiţii aferent Proiectului de modernizare a metroului din Bucureşti –

etapa a IV-a, magistrala 5 Drumul Taberei – Pantelimon, tronsonul Drumul Taberei –

Universitate, semnat la Bucureşti la 12 noiembrie 2009;

- Lege pentru ratificarea Protocolului privind conservarea şi utilizarea durabilă a

diversităţii biologice şi a diversităţii peisajelor, adoptat şi semnat la Bucureşti la 19 iunie

2008, la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la

Kiev la 22 mai 2003.

Această notă a fost adusă la cunoştinţa dumneavoastră în plenul nostru de astăzi,

21 iulie 2010.

*

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, aprobarea procedurii de urgenţă pentru

dezbaterea şi adoptarea următoarei iniţiative legislative: Proiectul de lege pentru modificarea

Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

Doamna secretar de stat, vă rog, foarte, foarte succint, microfonul 10. Motivaţi

această solicitare.

Doamna Irina Alexe – secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Proiectul de lege are în vedere abrogarea unor

dispoziţii ale art. 38 lit. a) şi a celorlalte dispoziţii cuprinse în lege referitoare la

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români în străinătate,

întrucât aceste măsuri nu se mai justifică în contextul actual. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Vă rog să vă exprimaţi prin vot cu privire la dezbaterea în

procedură de urgenţă a acestui proiect de lege. Vă rog să votaţi.

Cu 71 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri, s-a aprobat dezbaterea în

procedură de urgenţă pentru acest proiect de lege.

*

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea

termenului la data de 16, respectiv 17 iunie 2010, a următoarelor iniţiative legislative:

- Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind

concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate;

- 60 -

- Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2010

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul

instituţiilor de credit.

Aceste iniţiative vor fi transmise Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare,

deoarece este Cameră decizională.

*

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aderarea României la

Convenţia privind crearea unei Organizaţii Europene pentru Exploatarea Sateliţilor

Meteorologici (EUMETSAT), adoptată la Geneva la 24 mai 1983 şi la Protocolul privind

privilegiile şi imunităţile Organizaţiei Europene pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici

(EUMETSAT), adoptat la Darmstadt la 1 decembrie 1986.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Dan Cârlan. Microfonul 9. Vă rog

să prezentaţi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Dan Cârlan – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor:


Începând cu anul 2003, România are statut de stat cooperant cu Organizaţia

Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT). Acordul de

cooperare cu respectiva organizaţie a intrat în vigoare pe 12 ianuarie 2004 pentru o

perioadă de 5 ani. România şi EUMETSAT au semnat un acord pentru prelungirea cu doi

ani, până la 31 decembrie 2010, a perioadei de valabilitate a Acordului dintre România şi

Organizaţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici.

În martie 2009, Ministerul Mediului şi Pădurilor a transmis o scrisoare la

EUMETSAT prin care se exprima poziţia oficială a României, intenţia de a deveni stat

membru cu drepturi depline ale respectivei organizaţii. Conform procedurilor

EUMETSAT, solicitarea României a fost analizată şi aprobată.

Prezentul proiect de lege duce la îndeplinire această decizie a României de a deveni

stat membru cu drepturi depline.


Vă mulţumesc. Domnul preşedinte Filip.

Domnul Petru Filip:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru administraţie publică,

organizarea teritoriului şi protecţia mediului a analizat acest proiect de lege şi a adoptat

un raport de admitere, cu unanimitate de voturi. S-au primit avize favorabile din partea

Consiliului Legislativ, a Comisiei pentru politică externă şi a Comisiei pentru sănătate

publică. Vă mulţumesc.

- 61 -


Vă mulţumesc. Dezbateri, intervenţii pe fond? Nu. Este vorba despre ratificarea

unui acord internaţional din partea României.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra acestui proiect de lege. Proiectul de lege are

caracter de lege ordinară. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

Cu 87 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost

adoptat.

*

Trecem la punctul 5 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea

disciplinei în construcţii.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Tánczos Barna. Microfonul 8.

Domnul Barna Tánczos – secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale

şi Turismului:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Just in time!

Proiectul de lege pentru aprobarea...


Nu. Luaţi-vă timp şi respiraţi, că nu vin nici Caligula, nici Nero, în timp scurt.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Au venit deja...


Au venit deja! Nu. Domnule secretar de stat, reluaţi, cu mai multă linişte. Vă rog,

domnule secretar de stat.

Domnul Barna Tánczos:

Vă mulţumesc. Urgenţa adoptării acestui act normativ a constituit-o începerea

sezonului estival la 1 mai, scop în care au trebuit asigurate condiţiile optime pentru

desfăşurarea activităţilor de turism, precum şi cele de asigurare a siguranţei turiştilor.

Prin acest act normativ, se derogă de la prevederile art. 28, 31 şi 32 din Legea

nr. 50/1991 privind autorizarea executărilor lucrărilor de construcţii, republicată. Se

desfiinţează toate construcţiile cu destinaţie turistică, precum şi construcţiile realizate în

limita a 200 m de la linia de coastă din staţiunile turistice şi din localităţile aflate pe

litoralul Mării Negre, ridicate fără autorizaţie sau cu depăşirea limitei autorizaţiei de

construire, aflate pe proprietate publică sau privată, finalizate sau în curs de execuţie.

Având în vedere că această ordonanţă instituie unele principii noi, şi anume se

elimină procedura intrării în legalitate pentru construcţiile executate fără autorizaţie de

- 62 -

construcţie, se elimină prescrierea dreptului de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a

amenzilor, vă rugăm să aprobaţi această ordonanţă de urgenţă şi să fiţi de acord cu

aprobarea ei. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Domnul preşedinte Filip.

Domnul Petru Filip:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Comisia pentru administraţie publică,

organizarea teritoriului şi protecţia mediului a discutat şi a analizat acest proiect de lege şi a

dat un raport de admitere, cu majoritate de voturi, plecând de la situaţia punctuală şi specială

pe care o reprezintă zona costieră din punctul de vedere al disciplinei în construcţii.

Nu pot să nu spun că au fost o serie întreagă de comentarii şi discuţii dacă legislaţia

actuală nu este acoperitoare privind respectarea disciplinei în construcţii sau punerea în

aplicare a legislaţiei privind disciplina în construcţii şi desfiinţarea, pe baza legislaţiei

actuale, a construcţiilor făcute ilegal, indiferent că este vorba de zona costieră sau este

vorba despre altă construcţie făcută în oricare alt loc din România.

Am ajuns la concluzia că aceasta se întâmplă într-o zonă de interes economic major

şi fiecare dintre noi ştim că subiectul respectării disciplinei în zona litoralului şi

transformarea turismului românesc la Marea Neagră într-un turism civilizat, a constituit

subiect de discuţie în câteva proiecte de legi pe care le-am discutat în plenul Senatului.

Plecând de la această realitate, de la realitatea nepunerii în aplicare a prevederilor

legale privind disciplina în construcţie, cu atât mai mult în zona litoralului, am considerat

necesar ca, mă rog, să ne aplecăm cu multă atenţie asupra acestui proiect de lege şi sigur că

votul comisiei a fost pentru adoptarea unui raport de admitere.

Mai trebuie spus că s-a primit aviz favorabil, din partea Consiliului Legislativ şi s-a

primit aviz negativ, din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Intervenţii pe fond? Domnul senator Mazăre. În ordinea înscrierii

la cuvânt, domnii senatori Haşotti, Günthner, Ţuţuianu.

Domnul Alexandru Mazăre:

Domnule preşedinte, pentru mine este limpede că avem de-a face cu o ordonanţă de

urgenţă dată cu dedicaţie. Doamna ministru Udrea vrea să fie ministrul turismului, vrea să

fie ministrul dezvoltării, este, de fapt, prim-ministru al Guvernului României şi vrea să aibă

şi calitatea de primar al tuturor localităţilor de pe litoralul Mării Negre şi acesta este, de

fapt, substratul acestei ordonanţe.

- 63 -

Acum, ca să intru puţin pe fond, am o întrebare pentru domnul secretar de stat. De

unde derivă urgenţa acestei ordonanţe? Pentru că se presupune că aceste construcţii ilegale,

dacă existau, existau de foarte multă vreme. Nu înţeleg de ce a trebuit, printr-o ordonanţă

de urgenţă, să descoperim abia acum că avem nevoie de acest instrument!

De ce s-a dat o ordonanţă de urgenţă cu aplicabilitate numai pe litoral? Numai acolo

sunt construcţii ilegale? De ce nu se dă, de exemplu, ordonanţă pentru Poiana Braşov, unde

este un primar care aparţine PDL-ului? Sau pentru zona din Delta Dunării unde este, de

asemenea, un consiliu judeţean cu coloratură portocalie?

Pe fondul discuţiei, vreau să vă spun că, din punctul meu de vedere, această ordonanţă

încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţia României, în sensul că ordonanţele de urgenţă nu pot

afecta drepturile şi libertăţile individuale. Or, este limpede că aici avem de-a face cu o

încălcare a dreptului la proprietate care este garantat de Constituţia României.

Pe de altă parte, ordonanţele sunt acte legislative care trebuie să-şi producă efectul pe

întregul teritoriu al României şi nu pentru o anumită porţiune şi este încălcat şi art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 215/2001 care consacră autonomia autorităţilor locale.

Aici fac un apel la Grupul parlamentar al UDMR. Ştiu că dânşii şi-au făcut un

stindard în a fi purtătorii idealurilor de autonomie locală. Prin această ordonanţă, sunt

încălcate flagrant principiile autonomiei locale, aşa cum sunt consfinţite în art. 3 din Legea

nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

Din aceste motive, domnule preşedinte, repet, este o ordonanţă dată cu dedicaţie, iar

Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC va vota împotriva ei. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Domnul senator Haşotti. Microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti:

Aveţi încredere în mine, domnule Meleşcanu.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Eu nu vreau să comentez cele spuse de domnul

senator Alexandru Mazăre, dar să vedeţi şi dumneavoastră în ce ţară trăim – vorba unui

foarte simpatic ziarist – şi ce Guvern ne guvernează? L-aş ruga pe domnul secretar de stat

Barna să fie atent şi, eventual, chiar îl rog să comenteze.

În expunerea de motive se spune: „ţinând cont de faptul că anual, sezonul estival

începe la data de 1 mai şi că acest...” 1 mai, domnule secretar de stat!

Ordonanţa este dată de Guvern pe data de 28 aprilie 2010. Deci pe 28 aprilie în şedinţă

de Guvern se dă ordonanţa, pe 29 aprilie 2010, cel mai devreme, apare în Monitorul Oficial al

României, efectele apar la 1 mai 2010. În Senat ajunge să fie dezbătută astăzi, la sfârşitul lunii

iunie. Evident, Camera Deputaţilor se va pronunţa undeva pe la sfârşitul lunii septembrie – cel

- 64 -

mai devreme – când sezonul estival se va fi terminat. Vi se pare această manieră în care – în

opinia mea – Parlamentul, realmente, este ofensat este una corectă, domnule secretar de stat?

Vi se pare util şi constructiv ca noi, în Parlamentul României – colegii de la Camera

Deputaţilor îndeosebi – să ne pronunţăm asupra unei ordonanţe de urgenţă care îşi va fi

făcut efectele – necesare, după unii, deloc necesare, după alţii, opinia domnului senator

Alexandru Mazăre – şi Parlamentul să se pronunţe când ordonanţa nu mai are niciun fel de

valabilitate, pentru că sezonul estival, vă repet, se va fi terminat?

Aş vrea să faceţi un comentariu la cele spuse de mine, domnule secretar de stat.


Vă mulţumesc. Domnul secretar de stat va nota întrebările sau alte comentarii.

Domnul senator Günthner Tiberiu. Microfonul 2.

Domnul Günthner Tiberiu:


Stimaţi colegi, eu cred că, într-un fel, domnul senator Mazăre are perfectă dreptate;

este o ordonanţă cu destinaţie, dar nu cred că se adresează unor primari de anumită

coloratură, ci anumitor construcţii executate fără autorizaţii. Este vorba despre anumite

construcţii ilegale, care au fost găsite la deschiderea sezonului pe plaja Mării Negre şi care

probabil că trebuiau desfiinţate, întrucât autorităţile locale, instituţiile abilitate ale statului

nu au menţinut disciplina în construcţii, nu şi-au făcut treaba. Deci e cert că vorbim de

construcţiile ilegale, existente pe plajă, care trebuie desfiinţate în mare urgenţă. Din acest

punct de vedere, eu cred că Guvernul are dreptate şi, practic, această ordonanţă şi-a atins

obiectivul. Bănuiesc că au fost desfiinţate construcţiile şi, la ora actuală, plaja

funcţionează aşa cum trebuie. Din acest punct de vedere, cred că această ordonanţă ar

trebui să aibă şi să primească un caracter provizoriu, temporar pentru aceste obiective. În

continuare, autorităţile locale, instituţiile statului care au atribuţii... (Rumoare, discuţii)

Deci de când a ieşit ordonanţa…, sigur, autorităţile locale puteau să-şi facă treaba şi

în cursul anului. Puteau să constate, când s-a început. Există Inspectoratul de Stat în

Construcţii care trebuia să constate că s-au început nişte construcţii ilegale. Din păcate, nu

şi-au făcut treaba. Aceste instituţii au şi alte obligaţii decât să-şi ridice salariul. Nu s-au

achitat. Mă gândesc şi că, probabil, au fost schimbaţi. Chiar aştept răspuns din partea

domnului secretar de stat, dacă s-au luat măsurile necesare, întrucât instituţiile abilitate nu

s-au achitat de obligaţii.

Deci din acest punct de vedere, eu cred că această ordonanţă poate fi susţinută cu

un caracter temporar, dar autorităţile locale şi instituţiile abilitate ale statului trebuie să-şi

recapete autoritatea în acest domeniu. Altfel, această ordonanţă, dacă se transformă într-o

- 65 -

lege permanentă, poate crea dificultăţi foarte serioase, mai ales că... Dacă legea va rămâne

o lege permanentă, va fi o problemă cu trasarea celor 200 de metri de la coastă. Cum îi

trasăm? Majoritatea imobilelor sunt şi încolo, şi încoace. Cine va răspunde de ele?

De aceea, eu cred... şi o să-l rog pe domnul secretar de stat să vedem cum putem

găsi o formă ca această iniţiativă legislativă, care, după părerea mea, şi-a îndeplinit

obiectivul, să dispară, iar, în continuare, autorităţile locale şi instituţiile statului să-şi

recapete autoritatea în acest domeniu. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnul senator Adrian Ţuţuianu.



Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă spun că este cunoscută butada potrivit căreia şi „drumul spre iad e

pavat cu bune intenţii”.

Ce se întâmplă cu acest proiect de lege, pe care nu-l putem susţine? De la o idee

bună, de a dărâma eventuale imobile care sunt construite ilegal, se ajunge la încălcarea unor

reguli fundamentale ale statului de drept. Şi aş vrea să subliniez trei dintre aceste reguli.

Prima regulă: o normă juridică trebuie să aibă caracter general. Ea trebuie să se

aplice unor subiecte de drept care nu sunt predeterminate într-un anume fel. Această regulă

fundamentală de legiferare este încălcată, pentru că noi avem aici stabiliţi clar cine sunt

subiecţii cărora li se adresează norma juridică: cei care au ridicat construcţii pe litoralul

Mării Negre, pe o anumită zonă a litoralului, ilegal. Nu are importanţă dacă este legal sau

ilegal. O să vin eu să vă spun nişte lucruri mai departe.

A doua regulă încălcată în această materie este aceea a încălcării unei proceduri de

intrare în legalitate pentru construcţiile care sunt executate fără autorizaţie de construire.

Acest principiu este prevăzut de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor

de construcţii şi este valabil şi aici, şi în altă parte din Europa civilizată.

Al treilea lucru pe care trebuie să-l spunem: încalcă o chestiune pe care nimeni nu a

îndrăznit s-o încalce vreodată, respectiv prescripţia în materie, prescripţia constatării

respectivei încălcări a legii şi, în al doilea rând, prescripţia aplicării sancţiunii.

Stimaţi colegi,

Prescripţia este o instituţie pe care o regăsim în toate ramurile dreptului, începând

cu dreptul civil, unde avem un termen general de prescripţie de trei ani, şi terminând cu

prescripţia răspunderii penale. Noi venim şi spunem că în materia aceasta a construcţiilor

- 66 -

de pe litoral nu se aplică regula prescripţiei. Or, de 2000 şi ceva de ani, prescripţia este

considerată ca un instrument corectiv de restabilire a legalităţii şi un argument pentru

nevoia de securitate juridică şi, în al treilea rând, o sancţiune pentru neglijenţa autorităţilor

în a constatata anumite situaţii de fapt.

Pentru toate aceste motive, eu nu cred că trebuie să votăm acest proiect de lege, pentru

că este neconstituţional şi încalcă principii fundamentale de drept, indiferent în ce condiţii s-au

construit sau nu, de-a lungul timpului, anumite imobile pe raza plajei Mării Negre.

Deci, pentru toate aceste lucruri, eu cred că nu trebuie să votăm acest lucru şi

aceasta este poziţia întregului Grup parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.


Mulţumesc.

Domnule secretar de stat, dacă doriţi să comentaţi... Vi s-au adresat câteva întrebări

şi va rog să le clarificaţi.

Domnul Barna Tánczos:


În primul rând, cred că suntem toţi de acord că pe litoral, în momentul de faţă,

există o dezordine, cel puţin în ceea ce priveşte construcţiile şi dezordinea nu depinde de

coloratura politică a primarilor. Este o zonă în care a devenit regulă construirea fără

autorizaţie, intrarea în legalitate pe proceduri juridice, pe procese şi pe alte asemenea

proceduri şi nu cred că acest act normativ a avut un caracter de dedicaţie, să spun aşa, în

funcţie de coloratura politică a vreunui primar.

Urgenţa actului normativ, de ce am fundamentat şi am solicitat Guvernului un acord

în procedură de urgenţă, adică aprobarea unei ordonanţe de urgenţă, a fost motivată de faptul

că începea sezonul şi am dorit, încă din acest sezon, să implementăm aceste măsuri de

disciplină în construcţii alături de Inspectoratul de Stat în Construcţii. Nu doar angajaţii, nu

doar colegii noştri din minister au participat la aceste acţiuni, ci au fost asistaţi exact de

instituţia care răspunde de disciplina în construcţii, adică Inspectoratul de Stat în Construcţii.

De ce s-a aprobat doar pentru litoral? Pentru că sezonul estival începea acolo şi cele

mai multe nereguli, conform informaţiilor noastre din Ministerul Dezvoltării Regionale şi

Turismului, sunt constatate exact în zona litoralului.

Nu este un act normativ pe un sezon. Este un act normativ pe care noi dorim să-l

implementăm mai mulţi ani de acum încolo. Nu are un caracter provizoriu, este un act

normativ pentru care cerem sprijinul dumneavoastră, să fie aprobat prin lege şi, de acum

încolo, Inspectoratul de Stat în Construcţii, alături de direcţia de specialitate din minister,

să poată să implementeze acele reglementări care vizează disciplina în construcţii, reguli

- 67 -

fundamentale ale statului de drept. Într-adevăr, actele normative au un caracter general, dar

ştim toţi că există acte normative pentru domenii specifice, există acte normative care au o

limitare atât din punctul de vedere al zonei geografice, de exemplu, cât şi din punctul de

vedere al persoanelor juridice sau fizice la care se aplică. Deci nu credem că, în cazul

nostru, este vorba de o încălcare a regulii fundamentale a statului de drept.

De asemenea, în legătură cu procedura de intrare în legalitate, din păcate, în

domeniul construcţiilor, această excepţie a fost folosită, a devenit o regulă şi cei care au

construit, mai ales în zona litoralului, au abuzat de acest lucru, motiv pentru care am

considerat că este oportună o altă procedură decât cea de intrare în legalitate pe prevederile

iniţiale legale. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnul senator Miron Mitrea.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:


Stimaţi colegi,

Domnule secretar de stat,

Problema construcţiilor care nu respectă legea în România nu este de astăzi sau de

ieri. Nu cred că există o densitate mai mare pe litoral, din câte sunt eu informat, şi am avut

patru ani de zile în subordine acest capitol. Există un interes financiar mai mare pe litoral şi

asta este evident pentru toată lumea.

În acelaşi timp sau în aceeaşi ordine de idei, Inspectoratul de Stat în Construcţii are

dreptul de a reglementa această chestiune, indiferent unde se întâmplă, pe litoral sau în altă parte.

Faptul că Inspectoratul de Stat în Construcţii a fost incapabil – şi puneţi

dumneavoastră după „incapabil”, ce termeni doriţi, de ce a fost incapabil să facă ordine pe

litoral, cum de este incapabil să facă ordine, câteodată, la Snagov, cum de este incapabil să

facă ordine pe la Predeal, prin Poiana Braşov, dar este capabil să facă ordine acolo unde

sunt mai puţine interese financiare – nu este o problemă care trebuie reglementată prin

lege. Este chiar periculos să apară o lege specială pentru o anumită zonă: până la 200 de

metri, până la 300 de metri. Inspectoratul de Stat în Construcţii trebuia să-şi facă datoria.

Din câte înţeleg acum, Inspectoratul de Stat în Construcţii a trecut sau va trece la

dumneavoastră în subordine. Ori prim-ministrul n-a ştiut cum să conducă inspectoratul şi

inspectoratul şi-a făcut de cap, şi atunci prim-ministrul trebuie să vadă cine a coordonat –

pentru că nu cred că s-a ocupat domnul Boc personal de acest inspectorat, de a ajuns în

această situaţie –, ori lobby-ul anumitor firme interesate este mult mai mare decât altă dată.

- 68 -

Bun, eu pot accepta, pentru că am trecut prin această chestiune. Să ştiţi că am

demolat foarte multe – şi ştiu colegii mei din zonă – construcţii ilegale, împreună cu

Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe legea generală, n-am avut nevoie de lege specială.

Nu am dat ordonanţă de urgenţă, n-am venit în Parlament pentru o lege specială. Şi

situaţia, pe litoral, în 2000, era mult mai delicată decât este acum în privinţa construcţiilor

de pe plajă. Erau construcţii până în buza mării. Era Puiu Haşotti senator acolo şi ştie la ce

mă refer. Şi am reuşit să facem ordine fără să fie nevoie de o lege specială.

Acum, eu spun aşa: avem o ordonanţă de urgenţă care şi-a produs efectele; nu aţi

putut să folosiţi metodele clasice, O.K., înţeleg, nici nu aveaţi Inspectoratul de Stat în

Construcţii în subordine. Înţeleg, cu ghilimelele de rigoare. Pot înţelege. A păstra însă

această ordonanţă de urgenţă şi a rămâne aceste măsuri valabile în continuare este extrem de

periculos. I-am spus eu unui coleg de-al meu – şi cine îşi aduce aminte ştie la ce mă refer –,

într-un moment în care pusese la un loc mai multe asemenea instrumente de control, că cea

mai mare corupţie se poate crea în sânul instrumentelor de control sau instituţiilor care fac

controlul, dacă nu avem grijă cum le folosim, mai mare decât în partea cealaltă.

De aceea, eu nu cred că este sănătos pentru România să avem o lege specială pentru

o anumită zonă din ţară, în ceea ce priveşte construcţiile sau altă măsură şi cred că, din

moment ce ordonanţa a trecut, acum putem să o respingem. Acum aţi dărâmat, dar anul

viitor folosiţi inspectoratul, pentru că este simplu.


Mulţumesc.

Dacă nu mai sunt intervenţii...

Domnule senator Ţuţuianu, un scurt comentariu, vă rog.



Două comentarii vreau să fac. Primul: nu putem să răspundem, să spunem, la un

abuz, săvârşind un abuz şi mai mare. Când vorbim de o normă cu aplicabilitate generală,

vorbim de o normă cu aplicabilitate la nivel naţional. Numai în situaţii extreme se pot

adopta norme aplicabile pe o parte de teritoriu determinat.

Al doilea argument de care trebuie să ţinem seama este că se încalcă principiul

liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie.

Şi pentru aceste argumente, care sunt suplimentare, eu cred că trebuie să respingem

această ordonanţă.


Mulţumesc.

- 69 -

Pentru că Grupul parlamentar al PDL nu a luat cuvântul, domnul senator

Marius-Gerard Necula, un scurt comentariu. Microfonul 3.

Domnul Marius-Gerard Necula:


Stimaţi colegi,

N-aş fi vrut să intervin, dar cred că nu se înţeleg câteva lucruri şi este păcat să nu le

punem la punct.

În primul rând, legea se referă la litoralul Mării Negre, pentru că atâta litoral avem.

Probabil că ne-am fi dorit să mai eliminăm unii vecini şi să mai întindem Marea Neagră,

dar atâta este, indiferent că vrea ministerul sau alt ministru care este vremelnic în fruntea

acestui minister. Aşa cum avem legi pentru Delta Dunării, aşa cum avem legi pentru zonele

montane, trebuie să ne obişnuim să tratăm cu seriozitate şi zonele de interes.

În ceea ce priveşte oportunitatea sau viteza cu care a fost discutată această

ordonanţă în plen, probabil că, dacă ar fi fost dată cu o lună mai devreme, am fi avut

timpul fizic necesar să o discutăm. Nu mă îndoiesc că poziţiile ar fi fost aceleaşi. Pentru

domnul Haşotti: eu îmi aduc aminte că în anul 2009 votam ordonanţe de prin 2008 cu

modificarea bugetului şi nimeni nu s-a ridicat să spună de ce nu au fost date mai din timp

sau de ce nu au venit cu celeritate mai mare în plen.

De aceea, eu cred că această ordonanţă trebuie votată, cu atât mai mult cu cât ea şi-a

făcut deja efectele. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Suntem în faţa unui raport al comisiilor. Astăzi expiră termenul de adoptare tacită,

deci votul nostru de astăzi va determina soarta acestui proiect, care va fi, evident, decis de

către colegii deputaţi.

De aceea, vă supun votului, în regim de lege organică, raportul comisiilor şi

proiectul de lege.


Cu 51 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege nu a

întrunit numărul necesar de voturi. El va fi transmis Camerei Deputaţilor... Este o lege

organică.

(Discuţii la masa prezidiului)

Aş dori să supun votului dumneavoastră formula inversă, de transformare a acestui

text într-un proiect de respingere a ordonanţei de urgenţă. Vă rog să votaţi.

- 70 -

Cu 44 de voturi pentru, 50 de voturi împotrivă şi nicio abţinere, nici această

variantă nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Camera Deputaţilor, fiind Cameră decizională, urmează să tranşeze acest subiect.

*

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Doamna secretar de stat Graţiela Denisa Iordache, microfonul 9, vă rog.

Doamna Graţiela Denisa Iordache – secretar de stat în Ministerul Finanţelor

Publice: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.


Prezentul act normativ reglementează următoarele:

- îmbunătăţirea procedurilor de emitere a soluţiilor de aplicare unitară a legislaţiei

fiscale prin desfiinţarea Comisiei de proceduri fiscale şi stabilirea competenţei Comisiei

fiscale centrale de a emite decizii şi cu privire la aplicarea unitară a Codului de procedură

fiscală;

- întărirea capacităţii funcţiei de control prin reglementarea dreptului organelor de

inspecţie fiscală de a stabili obligaţia fiscală prin utilizarea metodelor indirecte de

reconstituire a veniturilor şi/sau cheltuielilor;

- înlocuirea sistemului accesoriilor, bazat pe majorări de întârziere de 0,1% pe zi de

întârziere, corespunzătoare unei dobânzi anuale de 36,5%, cu un sistem mai flexibil şi mai

transparent, bazat pe dobânzi de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere, corespunzătoare

unei dobânzi anuale de 18,25%, şi penalităţi de întârziere de 5%, respectiv de 15%,

calculate o singură dată asupra sumei restante, în funcţie de perioada de întârziere;

- eliminarea posibilităţii cesionării creanţelor fiscale de către Autoritatea Naţională

de Administrare Fiscală – ANAF;

- eficientizarea activităţii de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor

administrative fiscale prin majorarea de la un milion la trei milioane de lei a plafonului

creanţelor fiscale contestate care delimitează competenţa de soluţionare a contestaţiilor

între direcţia de specialitate constituită la nivel central şi structurile specializate constituite

la nivelul direcţiilor teritoriale ale ANAF;

- reglementarea sancţiunii pentru contravenţiile definite la articolul 20669, alin. (7)

din Codul fiscal.

Ministerul Finanţelor Publice susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului

normativ în această formă. Vă mulţumesc.

- 71 -


Vă mulţumesc.

Domnule senator Ovidiu Marian, vă rog, din partea comisiei.

Domnul Ovidiu Marian:


Proiectul de lege reglementează:

- modificarea Codului de procedură fiscală, în sensul stabilirii de noi competenţe

pentru Comisia fiscală centrală şi desfiinţarea Comisiei de proceduri fiscale;

- înlocuirea sistemului majorărilor de întârziere cu un sistem bazat pe dobânzi şi

penalităţi de întârziere;

- delimitarea competenţei de soluţionare a contestaţiilor între direcţia de specialitate

constituită la nivel central şi structurile de specialitate de la nivelul direcţiilor teritoriale ale

ANAF.

Au transmis avize favorabile Consiliul Legislativ şi Comisia pentru administraţie

publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului.

Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital supune spre

dezbatere şi adoptare plenului Senatului raportul de admitere şi proiectul de lege.


Vă mulţumesc.

Intervenţii pe fond? Vă rog, domnul senator Marcu, urmat de domnul senator

Günthner Tiberiu.

Domnul Gheorghe Marcu:



Stimaţi colegi,

În mare parte, sunt de acord cu conţinutul acestui act normativ, dar, dacă îmi

permiteţi, am două constatări.

Prima constatare se referă la expunerea de motive care începe, citez: „În vederea

respectării angajamentelor asumate de către Guvernul României…” şi textul curge mai

departe făcând trimitere la Acordul Stand-by între România şi Fondul Monetar Internaţional

şi, respectiv, Memorandumul de Înţelegere între Comunitatea Europeană şi România.

Rezultă o întrebare firească, atât timp cât într-o expunere de motive facem mereu

trimitere la organismele internaţionale care impun elaborarea unor acte normative: cine

emite aceste acte normative şi dacă Guvernul este sau nu în stare să emită aceste acte sau

de ce sunt plătiţi miniştrii în România? Pe de altă parte, politica fiscală este dată de către

- 72 -

cine? De către organismele internaţionale sau de către Guvernul României? Acestea sunt

întrebările la care aş dori să primesc răspuns din partea reprezentantului Guvernului.

A doua constatare, uitându-ne la data emiterii acestei ordonanţe, ştim că noi am

adoptat Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal-bugetară care, în art. 18,

precizează că Guvernul României, până pe data de 30 mai 2010 – data a trecut –, trebuia să

vină în plenul Senatului şi să prezinte acea strategie fiscal-bugetară.

Ceea ce este elaborat în acest act normativ face parte tocmai din strategia fiscală –

aşa este, daţi din cap, dar rugămintea mea este să răspundeţi – şi mi se pare că trebuia să

vină Guvernul României… Tocmai aceste modificări, cuprinse în această ordonanţă,

trebuiau să fie prinse în acea strategie fiscal-bugetară, atât pe anul în curs, respectiv 2010,

cât şi pe următorii trei ani.

În concluzie, folosesc de trei ori cuvântul incompetenţă: am ajuns ca organismele

internaţionale să impună elaborarea de acte normative. Urmare acestui fapt, grupul nostru

parlamentar va vota împotrivă. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule senator Günthner Tiberiu. Microfonul 2.

Domnul Günthner Tiberiu:


Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun că, din păcate, eu nu am putut să votez această iniţiativă a

Guvernului în comisia sesizată pentru aviz, întrucât mi se pare că măsurile care se iau vor

duce spre insolvenţă încă un set de firme, după numărul mare de firme care au ajuns să fie

desfiinţate din cauza sumei forfetare. Aici vorbim de firme de bună-credinţă, aflate în

dificultate, firme care îşi declară veniturile, dar care, din anumite motive, nu au încasări, nu

au cash şi nu pot să-şi plătească la termen obligaţiile.

Deci se prevede o dobândă de 18,2%, dobânda anuală, pentru reactualizarea sumei

datorate, ceea ce mi se pare absolut rezonabil, corect, cu mult peste ceea ce oferă, de

exemplu, o bancă, dar, în schimb, penalizările care se prevăd după 30 de zile, respectiv 90

de zile, mi se par uriaşe.

Deci, dacă calculăm la zilele respective, s-ar potrivi cu o dobândă de circa 75%,

deci la 31 de zile şi la 91 de zile. Sunt, cred eu, perioadele cele mai dificile pentru firmele

care au datorii, pentru că aceste datorii sunt nişte datorii lunare, în momentul în care se

acumulează trei luni, deja ai datorii pe trei luni, deci nu vorbim numai de datoria de trei luni.

De aceea mi se par exagerate. Cred că în momentul în care ne aflăm, de criză economică, în

- 73 -

care vorbim de măsuri de redresare economică, nu este cazul să luăm asemenea măsuri care

pot să falimenteze, după cum am spus, foarte multe firme de bună-credinţă – nu vorbim de

evazionişti –, dar care, din anumite motive, cum ar fi, de exemplu, că au contracte cu statul,

iar statul nu le plăteşte la timp sumele, dar ei trebuie să-şi achite, de exemplu, TVA-ul, pot

ajunge într-o situaţie dificilă.

De aceea cred că astăzi cel mai important lucru este ca aceste firme să

supravieţuiască, chiar dacă cu greu.

În alte perioade s-au aprobat tot felul de reeşalonări de plăţi pentru a sprijini firmele.

Cred că aceste penalizări sunt mult prea mari şi eu personal nu pot să le susţin. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule senator Igaş.

Domnul Traian-Constantin Igaş:


Eu aş vrea să intervin pe procedură şi să vă rog, domnule preşedinte, să încercăm să

ne încadrăm în programul nostru.

Cu siguranţă, avem multe legi de dezbătut de aici înainte, săptămâna aceasta şi

săptămâna viitoare, dar ţinând cont că ora este târzie pentru dezbaterea proiectelor de lege

şi că sunt aici colegi care au de prezentat întrebări şi interpelări, vă rog frumos, domnule

preşedinte, să supuneţi la vot această ordonanţă de urgenţă şi să lăsăm colegii să intervină

pe întrebări şi interpelări. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Doar scurte comentarii din partea domnului senator Mustăţea şi din partea domnului

senator Rotaru. Foarte scurt, vă rog, intervenţia domnului senator Igaş este justificată.

Domnul Vasile Mustăţea:



Stimaţi colegi,

Din punctul meu de vedere, ne aflăm în faţa unui sistem hibrid, pentru că în cazul

creanţelor datorate bugetelor locale se păstrează sistemul cu majorări de întârziere, pe câtă

vreme în cazul celorlalte creanţe, în speţă cele datorate bugetului de stat, se introduce

sistemul cu dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere.

Aş ruga pe doamna secretar de stat să ne spună care sunt motivele pentru care

sistemul nu este unitar.

- 74 -

În acelaşi timp, studiind expunerea de motive, am sesizat că impactul asupra

bugetului de stat este zero. Iniţiatorul, adică Guvernul, spune că nu l-a calculat, deci

pentru mine este foarte clar că Guvernul nu a urmărit elaborarea unui sistem care să

conducă la creşterea încasării fondurilor la bugetul de stat, mă refer la plăţile voluntare, ci

dimpotrivă, sistemul propus de către iniţiator va conduce la falimentul multor agenţi

economici, aşa cum a arătat şi antevorbitorul meu. Vă mulţumesc şi aştept răspuns.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.

Ultima intervenţie, domnul senator Ion Rotaru, după care doamna secretar de stat

Graţiela Denisa Iordache pentru un mic comentariu. Procedăm la vot după aceea.

Domnul senator Ion Rotaru, microfonul 4.

Domnul Ion Rotaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedine.

Nu vreau să pun în discuţie utilitatea acestui act normativ care este pus la îndoială

chiar de un reprezentant al puterii, dar aş avea de adresat o întrebare doamnei secretar de stat.

Se spune, la art. 12, că „nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite

bugetului, în termen de trei zile de la data debitării contului plătitorului, nu-l exonerează pe

plătitor de obligaţia de plată a sumelor”. Întrebarea mea este: avem asemenea situaţii în

practică? Dacă da, cât sunt de frecvente şi ce reprezintă? Dacă nu, de ce este reglementată

o asemenea situaţie, pentru că eu îmi pun următoarea întrebare: în continuare, băncile

sunt stat în stat şi sunt favorizate chiar de stat, iar responsabilitatea se duce tot către agenţii

economici care trebuie să se îndrepte împotriva băncii să vadă cum îşi recuperează banii şi

să plătească, în acelaşi timp, şi majorări şi penalităţi pentru faptul că banca nu a decontat

sumele respective? Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, doamna secretar de stat Graţiela Iordache.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.


Câteva scurte comentarii.

În primul rând, referirea pe care o găsiţi în expunerea de motive referitoare la

Acordul Stand-by cu Fondul Monetar Internaţional a fost necesară deoarece aceasta a

justificat, în martie, caracterul de urgenţă al prezentului act normativ, şi răspunsul foarte

clar este că, într-adevăr, politica fiscală, ca în orice stat membru al Uniunii Europene, este

făcută de guvernul naţional.

- 75 -

În ceea ce priveşte faptul că aceste prevederi legale ar putea determina trecerea în

insolvenţă, doresc doar să vă spun că, dimpotrivă, aşa cum este construită această

ordonanţă, practic, le oferă un răgaz de 30 de zile firmelor respective, în care nu plătesc

nicio majorare de întârziere. Deci este foarte important acest lucru. Practic, 30 de zile ele

nu plătesc majorări.

S-a vorbit aici despre faptul că aceasta ar însemna să percepem o dobândă mai mare

decât până acum. Nu. Dobânzile, acest sistem creat acum, în loc de majorări de întârziere,

este bazat acum pe dobânzi şi majorări. A fost, de altfel, să ştiţi, statuat şi de către Curtea

Constituţională – şi aici fac referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 213/2003 şi nr.

214/2004 care statuau că, în condiţiile economiei de piaţă, stabilirea de dobânzi în cazul

neîndeplinirii la termenul scadent a obligaţiei de plată reprezintă o măsură justificată şi

necesară, specifică economiei de piaţă, pentru a preveni prejudicierea creditorului, iar

penalităţile de întârziere apar ca o sancţiune pentru neîndeplinirea unor obligaţii legale.

În ceea ce priveşte nivelul, daţi-mi voie să vă spun, cu titlu informativ, că în

proiectarea unui regim al dobânzilor, legile fiscale din multe ţări stabilesc rata dobânzii la

circa 20% peste rata dobânzii creditelor acordate de bănci, astfel încât să descurajeze

contribuabilii de la a utiliza arieratele ca surse de finanţare a activităţii lor.

Au mai fost întrebări legate de aplicarea sistemului la nivel local. În ceea ce

priveşte reglementarea în cazul creanţelor administrate de organele fiscale ale autorităţilor

administraţiei locale, a sistemului de percepere a accesoriilor pentru plata cu întârziere, sub

forma majorărilor de întârziere în cuantum de 2% pe lună sau o fracţiune de lună de

întârziere, această reglementare a fost solicitată chiar de către structurile asociative ale

unităţilor administrativ-teritoriale şi a fost justificată de capacitatea administrativă redusă şi

costurile ridicate generate de introducerea sistemului dobânzilor şi penalităţilor în cazul

organelor fiscale locale.

Pe de altă parte, aş vrea să aveţi în vedere faptul că avem un număr foarte mare de

organe fiscale locale, circa 4 000, care sunt constituite la nivelul fiecărei unităţi

administrativ-teritoriale şi care, aşa cum se ştie, beneficiază de autonomie şi independenţă

în gestionarea problemelor colectivităţilor pe care le administrează.


Mulţumim, doamna secretar de stat, mulţumim mult.

N-aş vrea să revin la cuvintele domnului senator Ţuţuianu.

Vă reamintesc faptul că suntem în faţa unei legi ordinare, avem un raport de

admitere…

Domnul senator Rotaru, doriţi un comentariu…?

- 76 -

(Discuţii, proteste)

Am să vă rog să transmiteţi în scris întrebarea dumneavoastră pentru un răspuns…

Domnul senator Rotaru nu e satisfăcut de răspunsul primit din partea doamnei secretar de stat.

Vă rog, domnule senator. Microfonul 4.

Domnul Ion Rotaru:


Tot respectul pentru colegii care au de prezentat întrebări şi interpelări, dar eu nu

sunt de acord cu ce a spus aici domnul senator Igaş, că este foarte important acest lucru.

Acest act normativ este extrem de important. Eu am pus o întrebare şi aştept un răspuns

acum şi nu în scris. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Acum, nu în scris, doamna secretar de stat. Microfonul 9.


Mi-am notat întrebările, dar n-am trecut exact numele şi m-am străduit să le cuprind pe

toate. Mă iertaţi, domnul senator, cu ce parte a răspunsului n-aţi fost de acord? Puteţi să-mi

spuneţi…, ca să vă pot răspunde?


Întrebarea era la art. 12, ce se întâmplă…, câte firme intră în intervalul de trei zile şi

câte nu.


Deci sistemul electronic…

În primul rând, daţi-mi voie să vă spun că articolul la care faceţi referire nu este

obiectul acestei ordonanţe, ci este obiectul Codului de procedură fiscală. Aici doar s-au

înlocuit, pur şi simplu s-a făcut corecţia „majorare de întârziere” cu „dobânzi şi majorări de

întârziere”. Practic, sunt rare situaţiile – nu negăm, pot să existe –, dar situaţiile la care

faceţi referire, din experienţa ANAF-ului, sunt foarte rare. (Discuţii în sală.)


În aceste condiţii concludente, aş dori să vă supun votului raportul comisiei şi

proiectul de lege. Rog atenţia tuturor colegilor pentru acest vot. Aş dori să vă ocupaţi

locurile în sală pentru a putea vota. Vot pe raport şi pe proiectul de lege care a fost

dezbătut îndelung în plenul Senatului.

(Tabela electronică arată 18 voturi pentru, 26 de voturi împotrivă şi 3 abţineri)

(Discuţii aprinse în sală)

Vă rog, o secundă de atenţie şi, dacă vă veţi ocupa locurile, veţi putea să votaţi în

condiţii optime, vă asigur.

- 77 -

(Din sală) Nu mai repetăm votul.



Cu 47 de voturi pentru, 36 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost

adoptat. Camera Deputaţilor este Camera decizională.

Un ultim vot, propunerea domnului senator Onofrei ca punctul 39 – Proiectul de

lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1995 – Legea învăţământului să fie

retransmis la comisie.

Domnul Orest Onofrei (din sală):

Nu-mi mai menţin propunerea.


V-o retrageţi? De ce ?

O supun votului şi cred că nu există o dificultate în…

Nu? Bun. Şi-a retras propunerea.

Încheiem aici partea de legiferare. Vă mulţumesc tuturor.

*

Trecem la întrebări, interpelări şi răspunsuri. Mulţumesc.

(Discuţii aprinse în sală)

Vă rog să păstrăm liniştea în sala de plen. Rog şi colegii care au întrebări de adresat

Guvernului să fie atenţi.

Voi deschide lista întrebărilor cu domnul senator Dumitru Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PDL. Se pregăteşte domnul senator Ţuţuianu, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Dumitru Oprea: Întrebarea este adresată doamnei Crinuţa Nicoleta Dumitrean, preşedintele

Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor.

Obiectul şi motivarea interpelării: O mai mare transparenţă în soluţionarea

dosarelor de despăgubire.

Doamna preşedinte,

La cabinetul senatorial din colegiul pe care-l reprezint, dar şi la Comisia pentru

cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, unde sunt secretar, vin zeci şi sute de

petiţii care invocă, în primul rând, lipsa de transparenţă şi de informare în privinţa situaţiei

dosarelor de despăgubire. Sunt persoane care au primit o primă tranşă în urmă cu 3-4 ani,

după care nu au mai primit nicio informaţie în legătură cu datele la care ar putea intra în

posesia următoarelor tranşe, deşi, conform legii, acest lucru trebuia să aibă loc în anul

următor. Se spune în lege: „în ani consecutivi”.

- 78 -

Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor care fac numeroase drumuri la Bucureşti sau

cheltuie importante sume de bani încercând să afle informaţii oficiale despre dosarele lor,

dar şi pentru a uşura activitatea autorităţii pe care o coordonaţi, vă rugăm să ne spuneţi în

ce măsură şi în cât timp pot fi puse în practică următoarele soluţii:

1. Publicarea pe site-ul autorităţii a tuturor dosarelor depuse, în ordine strict

secvenţială a datei de înregistrare a lor, starea în care se află, data la care s-a dat un răspuns

oficial, data la care s-au făcut plăţile, data la care se estimează că se va putea încheia

întregul proces de despăgubire pentru dosarele în cauză. Actualizarea listei să se facă cel

puţin o dată pe lună.

2. Stabilirea unui termen maxim pentru fiecare dosar, astfel încât cetăţenii să ştie

când pot intra în posesia despăgubirilor.

3. Elaborarea unui set transparent de criterii în funcţie de care dosarele sunt supuse

analizei şi soluţionării.

Vă solicităm răspuns scris. Mulţumim.



Domnul senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Domnul Adrian Ţuţuianu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prima întrebare pe care am formulat-o o adresez domnului Emil Boc, prim-ministru

şi domnului Mihail Dumitru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale şi priveşte punerea

în aplicare a comunicării Comisiei Europene pentru modificarea cadrului comunitar

temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul

actualei crize financiare şi economice.

Comisia Europeană a modificat cadrul comunitar temporar pentru măsurile de

ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi

economice. De la data de 12.01.2008 până la 31.12.2010 se aplică modificările cadrului

comunitar pentru măsurile de ajutor de stat pentru întreprinderile care-şi desfăşoară

activitatea în sectorul producţiei primare de produse agricole.

Potrivit comunicării Comisiei Europene, producătorii agricoli primari beneficiază

de un ajutor de stat de 15 000 euro. Ţări precum Austria şi Bulgaria au derulat procedurile

regulamentare şi au acordat sprijinul financiar producătorilor agricoli primari, România

ignorând această posibilitate, deşi majoritatea acestor producători se află în pragul

falimentului şi chiar al pauperizării.

- 79 -

Faţă de aspectele menţionate, solicit domnului prim-ministru şi domnului ministru

să îmi comunice:

Care este numărul întreprinderilor care-şi desfăşoară activitatea în sectorul

producţiei primare de produse agricole şi care au beneficiat, în anii 2009 şi 2010, de

ajutoare de stat?

Dacă Guvernul român intenţionează ca, până la data de 31.12.2010, să acorde

producătorilor primari suma de 15 000 de euro, menţionată în comunicarea comisiei, în ce

condiţii şi care sunt categoriile de fermieri eligibili.

Îmi îngăduiţi şi cea de-a doua întrebare? Mulţumesc.

Cea de-a doua întrebare este adresată domnului Mihai Şeitan, ministrul muncii,

familiei şi protecţiei sociale şi doamnei Domnica Doina Pârcălabu, preşedinte al Casei

Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi priveşte activitatea Casei

Judeţene de Pensii Dâmboviţa.

Stimate domnule ministru,

Stimată doamnă preşedinte,

Săptămânal, la cabinetul parlamentar din judeţul Dâmboviţa, mă întâlnesc cu

numeroşi cetăţeni care au calitatea de pensionari ori vocaţia de a primi o pensie din

sistemul public.

Am constatat cu surprindere că sunt încă nerezolvate cereri de recalculare a

pensiilor depuse în anii 2006-2007. De asemenea, foarte mulţi dintre pensionari reclamă

condiţiile improprii de lucru, lipsa de solicitudine a funcţionarilor Casei Judeţene de Pensii

Dâmboviţa, aglomeraţia la ghişee. Recent, directorul coordonator adjunct al Casei Judeţene

de Pensii Dâmboviţa, Stamate Gheorghe, numit în funcţie exclusiv pe criteriu politic, fiind

membru PDL, fără vreo legătură profesională anterioară cu această activitate, a fost arestat

şi apoi trimis în judecată pentru luare de mită, acesta pretinzând suma de 1 000 de euro în

schimbul aprobării cu prioritate a unui dosar prin care denunţătorului i se acorda

indemnizaţia reparatorie la care era îndreptăţit, conform Legii nr. 341/2004.

Faţă de cele prezentate, vă rog să-mi comunicaţi următoarele:

1. Care este numărul dosarelor de pensionare aflate în lucru la Casa Judeţeană de

Pensii Dâmboviţa, cu rugămintea de a preciza şi numărul dosarelor cu o vechime mai mare

de 6 luni.

2. Care este numărul cererilor de recalculare a pensiilor cu o vechime mai mare de

6 luni?

3. Ce măsuri aţi dispus pentru rezolvarea tuturor dosarelor sau cererilor într-un

termen rezonabil, ştiut fiind faptul că, într-un clasament naţional, Casa Judeţeană de Pensii

Dâmboviţa se află în ultima parte a acestuia.

- 80 -

4. Ce măsuri organizatorice şi de natură disciplinară aţi dispus ca urmare a cazului

Stamate Gheorghe, respectiv pentru a preveni în viitor cazuri similare?

Solicit răspuns scris şi verbal. Vă mulţumesc mult.



Domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se

pregăteşte domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.



Amândouă întrebările sunt adresate domnului Vasile Blaga, ministrul administraţiei

şi internelor.

Prima se referă la: Probleme financiare în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Vâlcea.

Domnule ministru, în contextul actualei crize economice, resimţită din plin la nivel

naţional, mai multe localităţi vâlcene au ajuns în pragul falimentului. Printre acestea,

comuna Nicolae Bălcescu a anunţat recent intrarea în incapacitate de plată din luna iulie,

întrucât fondurile alocate de Guvern pentru anul 2010 s-au dovedit insuficiente pentru

achitarea datoriilor şi remunerarea angajaţilor. Ca urmare, aceştia nu-şi vor mai primi

salariile începând cu luna următoare.

Ţinând cont de cele menţionate, vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă şi

cum intenţionează Guvernul să acorde sprijin locuitorilor din comuna Nicolae Bălcescu.

Solicit răspuns în scris.

Pot să citesc şi a doua întrebare?


Da, vă rog, domnule senator.


Mulţumesc.

A doua întrebare, aşa cum am spus, este adresată tot domnului ministru Vasile

Blaga, titularul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Domnule ministru,

Departamentul de Stat american şi-a publicat recent Raportul anual privind traficul

de persoane, potrivit căruia bărbaţi şi femei, dar chiar şi copii din România sunt traficaţi

către Spania, Italia, Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Cipru,

Australia, Franţa şi Statele Unite ale Americii, în scopuri de exploatare sexuală şi muncă

forţată, inclusiv cerşetorie.

- 81 -

În acelaşi timp, România este ţară de destinaţie pentru un număr de femei din

Republica Moldova, Columbia şi din state care fac parte din Asia de sud-est, traficate în

scopuri de prostituţie.

Ţinând cont de acestea, vă rog să-mi precizaţi, domnule ministru:

1. Care sunt ultimele statistici oficiale ale ministerului privind fenomenul traficului

de persoane?

2. Cum se implică ministerul în combaterea acestui fenomen?

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC. Vă rog, domnule senator.



Întrebarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor

publice.

Obiectul întrebării: Impozitarea cu 16% a averilor nedeclarate, din străinătate.

Stimate domnule ministru,

Săptămâna trecută, ANAF a anunţat impozitarea cu 16% a averilor nedeclarate, din

străinătate. Astfel, începând din prima zi a anului viitor, fiscul va pretinde acest procent

drept impozit din averile românilor bogaţi. Iniţiativa a fost anunţată cu ceva timp în urmă,

însă fără niciun rezultat. Până acum, nu există niciun act normativ care să reglementeze o

astfel de măsură.

Probabil că declaraţiile de săptămâna trecută au avut rolul de a creşte imaginea

ANAF-ului. Spun asta şi din cauza faptului că informaţia a fost aruncată pe piaţa media

fără amănuntele necesare.

Vă solicit a da explicaţii privind declaraţiile ANAF din ultima perioadă. Care sunt

paşii avuţi în vedere de finanţe în această perioadă şi câţi români vor fi impozitaţi, dacă

măsura respectivă ar intra în vigoare?

Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.



Aş dori să vă informez că au depus în scris întrebări adresate Guvernului României

următorii colegi: domnul senator Vasile Nistor, domnul senator Gheorghe David, domnul

senator Traian-Constantin Igaş, din partea Grupului parlamentar al PDL; domnul senator

- 82 -

Dan Voiculescu, domnul senator Marius-Sorin-Ovidiu Bota, domnul senator Ilie Sârbu,

doamna senator Doina Silistru, domnul senator Valer Marian şi domnul senator Gheorghe

Saghian, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC şi domnul senator

Laurenţiu Chirvăsuţă, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi.

Trecem la partea de interpelări prezentate în şedinţa Senatului de astăzi, 21 iunie

2010.

Doamna senator Anca-Daniela Boagiu, vicepreşedinte al Senatului, doreşte să

adreseze o interpelare Guvernului României. Se pregăteşte domnul senator Adrian

Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:


Interpelarea nu este adresată întregului Guvern al României, dar cred că instituţia

căreia îi este adresată este o instituţie mai mult decât responsabilă şi discutăm despre Casa

Naţională de Asigurări de Sănătate.

Interpelarea vizează modul de repartizare a fondurilor pentru serviciile medicale şi

spitaliceşti de care beneficiază asiguraţii din municipiul Bucureşti de la Casa Naţională de

Asigurări de Sănătate.

Interpelarea s-a născut ca urmare a unor sesizări primite la cabinetul senatorial cu

privire la modul în care sunt repartizate fondurile pentru serviciile medicale spitaliceşti

către spitalele din municipiul Bucureşti şi doresc să elucidez câteva aspecte legate de

activitatea CNAS în acest domeniu.

Aşa cum este cunoscut, actul normativ care reglementează competenţele şi

atribuţiile CNAS este Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu

modificările şi completările ulterioare.

În baza acesteia, se precizează, printre altele, faptul că, la nivelul CNAS, se

gestionează fondul de asigurări prin preşedintele său, CNAS elaborează şi publică raportul

anual şi planul de activitate, pe care le prezintă Guvernului, CNAS elaborează Proiectul

Contractului-cadru ce se aprobă de către Guvern şi tot CNAS prezintă rapoarte

Parlamentului, la solicitarea acestuia. Poate că va fi un următor pas, nu ştiu. În funcţie de

răspunsul pe care-l vom primi, vom vedea.

În baza acestor prevederi, anual, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al

preşedintelui CNAS, se aprobă Norma metodologică de aplicare a Contractului-cadru

privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate

pentru anul în curs.

- 83 -

Am dorit să fac o scurtă prezentare. Mai sunt şi alte elemente în interpelare, dar nu

vă răpesc timpul, le va primi preşedintele CNAS. Am dorit să fac această prezentare

succintă a metodologiei de calcul şi a responsabilităţilor pe care le are CNAS, pentru a

sublinia că există o procedură destul de precisă prin care se calculează aceste sume care, în

mod normal, nu ar permite judecăţi subiective şi care se bazează pe o serie de indicatori

statistici înregistraţi şi raportaţi anual în spitale.

Vreau să mai fac o precizare. Interpelarea s-a născut din cauza faptului că anul

acesta sumele alocate municipiului Bucureşti – unde sunt trataţi nu numai pacienţi sau

bolnavi din capitală, sunt trataţi pacienţi din toată România – au scăzut substanţial,

ajungându-se la un cuantum de 36% pentru luna aceasta.

În acest context, doresc ca domnul preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate să informeze Senatul României cu privire la următoarele aspecte:

1. Cum s-au calculat sumele acordate spitalelor din municipiul Bucureşti la

începutul anului 2010 şi de ce acestea au fost reduse substanţial ulterior?

2. La ce dată prezintă Raportul de activitate pentru anul 2009, ţinând cont de faptul

că au trecut deja şase luni din acest an şi raportul nu a fost încă prezentat, cel puţin după

cunoştinţele mele?

3. Ce măsuri intenţionează să întreprindă pentru a preîntâmpina intrarea în

insolvenţă a unor spitale care au acumulat datorii mari către furnizorii de medicamente şi

utilităţi, pentru a evita o practică deja utilizată de unele firme furnizoare, aceea de a apela

la firme intermediare care preiau datoriile şi apoi le recuperează prin executare silită?

4. Având în vedere prevederile art. 270 alin. (1) lit. u) din Legea nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătăţii, să prezinte un Raport de activitate chiar în faţa Senatului.

Nu am făcut deloc întâmplător această interpelare, pentru că mi se pare cel puţin

cusut cu aţă albă – poate că sunt eu mai catolică decât Papa –, dar faptul că suma alocată pe

spitale se diminuează substanţial şi în piaţă au apărut acei aşa-zişi recuperatori de creanţe,

este un semn de întrebare. De ce spitalele nu au bani şi de ce unii au bani să le cumpere?

Oare le dăm o mână de ajutor?


Mulţumesc, doamna senator.

Cred că este o iniţiativă justificată. Dacă veţi dori să faceţi o propunere oficială în

acest sens, vă oferim întreg concursul nostru.

Îi ofer cuvântul domnului senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, din

partea Grupului parlamentar al PNL.

- 84 -



Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc şi domnului

Mihail Dumitru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Obiectul interpelării: Organizarea procedurilor de atribuire a contractelor de

furnizare a fructelor în şcoli, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24 din

24.03.2010 privind implementarea Programului de încurajare a consumului de fructe în

şcoli şi a Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 85/2010 privind

aprobarea specificaţiilor tehnice pentru procedurile de atribuire a contractelor de furnizare

a fructelor în şcoli.

Stimate domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Conform art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010, începând cu

anul şcolar 2009-2010, se acordă gratuit elevilor din clasele I-VIII, care frecventează

învăţământul de stat şi privat autorizat sau acreditat, pentru o perioadă de maximum 100 de

zile de şcolarizare, mere, în limita valorii de 0,3 lei per elev.

Uniunea Europeană alocă României suma de 4,99 milioane de euro pentru fiecare

an şcolar, până în anul 2013, pentru implementarea Programului de distribuire gratuită a

fructelor în şcoli.

Din discuţiile purtate cu producătorii agricoli din bazinele pomicole dâmboviţene Voineşti, Valea Dâmboviţei şi Pucioasa – Valea Ialomiţei, a rezultat că producătorii români de mere pot asigura necesarul de fructe pentru implementarea programului, în condiţiile prevăzute de ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în perioada noiembrie-aprilie a fiecărui an şcolar.

Recent însă, producătorii dâmboviţeni au constatat că s-a trecut la punerea în aplicare a programului sus-menţionat în ultimele două săptămâni ale anului şcolar 2009-2010, merele distribuite fiind de calitate inferioară şi provenind din Polonia.

Faţă de cele prezentate, vă rog să-mi precizaţi: 1. Dacă Guvernul României şi-a propus derularea acestui program în condiţii care

să asigure accesul pomicultorilor din România, ori se va continua cu importul de mere din Polonia, Austria, Italia sau alte state europene.

2. Care sunt motivele pentru care programul a fost pus în aplicare în luna iunie 2010? S-a dorit în acest fel justificarea importurilor şi excluderea din competiţie a producătorilor de mere din România?

3. Ce măsuri intenţionează să dispună Guvernul pentru punerea în aplicare a programului în anul şcolar 2010-2011?

Cu deosebită consideraţie, vă mulţumesc mult.

- 85 -


Mulţumesc şi eu, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian-Valentin Frâncu, din partea Grupului

parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului

parlamentar al PDL.



Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc, iar obiectul şi

conţinutul ei reprezintă operaţiunea de salvare de la vânzare prin licitaţie a Casei

Tineretului din Râmnicu Vâlcea.

Domnule prim-ministru,

Una din problemele importante cu care se confruntă, deopotrivă, autorităţile locale

din judeţul Vâlcea, cât şi societatea civilă de aici, este situaţia Casei Tineretului din

municipiul reşedinţă de judeţ.

Clădire emblemă a oraşului Râmnicu Vâlcea, Casa Tineretului riscă să fie scoasă la

vânzare prin licitaţie, pentru o datorie pe care administratorul acesteia, Fundaţia Judeţeană

pentru Tineret, o are către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea. În fapt,

în anul 2007, potrivit rapoartelor Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea,

restanţele fundaţiei se ridicau la aproximativ 200 000 de euro. Cu toate acestea, a fost scos la

licitaţie întreg patrimoniul Casei Tineretului, suprafaţă desfăşurată, amfiteatru în aer liber,

cele două bazine de înot, Discoteca „Enigma”, patrimoniu estimat la 2 558 808 euro, adică

de 10 ori mai mult decât debitul datorat.

Chiar dacă procedurile de executare silită fuseseră sistate în urmă cu ceva timp, clădirea a

fost din nou scoasă la licitaţie, fiind evaluată, de data aceasta, la numai 715 000 de euro.

Deşi timp de şapte ani au fost semnalate numeroase nereguli în administrarea patrimoniului Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Vâlcea, în speţă nedepunerea bilanţurilor contabile şi a deconturilor pentru bugetul consolidat al statului, niciunul din organele abilitate nu a declanşat verificări şi controale care ar fi putut stopa intrarea în insolvenţă. Şi mai dureros este faptul că niciuna din autorităţile locale, respectiv Consiliul Local Râmnicu Vâlcea sau Consiliul Judeţean Vâlcea, nu a întreprins nimic pentru a salva Casa Tineretului de la colaps financiar.

Ţinând cont de faptul că, potrivit dispoziţiei Legii nr. 146/2002 – Legea-cadru de organizare şi funcţionare a Fundaţiilor Judeţene pentru Tineret şi a Municipiului Bucureşti, atât patrimoniul Fundaţiei Judeţene pentru Tineret, cât şi destinaţia acestuia de a servi interesului tinerilor din Vâlcea nu pot fi modificate, vă rog să-mi comunicaţi, domnule prim-ministru, ce măsuri aveţi în vedere pentru păstrarea Casei Tineretului în patrimoniul public, în proprietatea tinerilor, pentru că ei au ridicat-o.

- 86 -

Vă rog, de asemenea, în calitate de cetăţean al Râmnicului şi de fost proprietar simbolic al Casei Tineretului, să întreprindeţi toate demersurile necesare, inclusiv adoptarea unei hotărâri de Guvern, care să readucă patrimoniul Casei Tineretului din Râmnicu Vâlcea, prost administrat de Fundaţia Judeţeană pentru Tineret, într-o zonă de proprietate care să-l ferească de divizare şi de înstrăinare. Eventual, să fie preluat de consiliul municipal, de consiliul judeţean sau de o structură guvernamentală. S-ar împiedica scoaterea la vânzare prin licitaţie a unuia dintre cele mai importante imobile din Râmnicu Vâlcea, evitându-se finalizarea tunului imobiliar care s-a pregătit.

Solicit răspuns verbal şi în scris. Mulţumesc. Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc. Îi ofer cuvântul domnului senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar

al PDL. Se pregăteşte domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Gheorghe Bîrlea: Interpelarea mea se adresează Ministerului Mediului şi Pădurilor, domnului

ministru László Borbély şi, în speţă, Regiei Naţionale a Pădurilor „Romsilva”. Subiectul interpelării vizează: Situaţia proprietarilor de terenuri care au intrat în

componenţa Parcului Naţional „Munţii Maramureşului”, fără a fi compensaţi. În audienţele de la cabinetul meu parlamentar s-a prezentat şi doamna Vancea

Pălăguţă, domiciliată în Sighetu-Marmaţiei, str. Gheorghe Şincai nr. 53, judeţul Maramureş, cu o problemă pe care doresc să o supun atenţiei dumneavoastră, mai ales că mi-a fost adus la cunoştinţă faptul că în aceeaşi situaţie se află sute de proprietari, care nici până la ora actuală nu pot beneficia de vreun drept asupra terenului pe care-l deţin şi nici nu au fost despăgubiţi sau propuşi spre despăgubire.

Astfel, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, doamna Vancea Pălăguţă a primit în proprietate o suprafaţă de 10 hectare în locul numit Groapa Julii, pădure ce se găseşte pe raza comunei Poienile de sub Munte, şi deţine titlul de proprietate cu nr. 536/21.11.2002. La un an de la primirea titlului de proprietate, această pădure a intrat în componenţa Parcului Naţional „Munţii Maramureşului”. Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât niciunul dintre proprietari nu a fost informat sau consultat cu privire la înfiinţarea acestui parc, deşi, conform legislaţiei în vigoare, consultarea era obligatorie.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1071 din luna august 2006 şi cu Ordinul MAPDR nr. 625/2006, toţi proprietarii care deţineau terenuri şi păduri în zona care, ulterior, a fost transformată în rezervaţie, urmau să fie despăgubiţi.

Întrucât doamna Vancea Pălăguţă a mai obţinut 44 de hectare de pădure, care se află tot în acel parc, a urmat toţi paşii necesari pentru obţinerea despăgubirii, dar nici până în acest moment nu a intrat în posesia sumelor compensatorii.

- 87 -

La ultima petiţie trimisă de către aceasta Direcţiei Generale de Regim Silvic,

Cinegetic şi Dezvoltare Forestieră i s-a răspuns că: pentru a putea beneficia de plata

sumelor compensatorii, trebuie să aştepte avizul favorabil al Comisiei Europene, aviz ce nu

a fost transmis României până în prezent.

Deoarece proprietarii de terenuri nu pot executa lucrări de exploatare a terenurilor pe

care le deţin, aceştia nu-şi pot plăti paza, situaţie creată prin aplicarea Legii nr. 38/2006 privind

administrarea pădurilor din România, coroborată cu Hotărârea de Guvern nr. 363/2006 pentru

aprobarea normelor privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul circulaţiei

acestora, cu Hotărârea de Guvern nr. 483/2006 pentru aprobarea atribuţiilor ocoalelor

silvice de stat şi ale celor constituite ca structuri proprii, a obligaţiilor ce revin deţinătorilor

de păduri în vederea respectării regimului silvic, precum şi cu Regulamentul de aplicare a

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din

România, care prevede încheierea unui contract de pază.

Domnule ministru, vă rog ca, în urma unei documentări aprofundate a aspectelor

semnalate să-mi comunicaţi:

Ce trebuie să facă doamna Vancea Pălăguţă şi toţi proprietarii aflaţi în această

situaţie pentru a putea beneficia de plăţile compensatorii ce le revin, conform Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale a florei şi faunei sălbatice?

Care ar putea fi soluţia legală şi echitabilă pentru toţi proprietarii de terenuri din

parcuri naturale, astfel încât să se poată bucura de dreptul conferit de Constituţia României

prin art. 44, respectiv dreptul de proprietate privată?

Aştept răspuns scris. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc.

Domnul senator Florin Constantinescu din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.



Interpelarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor

publice.

Obiectul interpelării: Programul antievaziune.

Stimate domnule ministru, de câteva săptămâni încoace mediul de afaceri aşteaptă

cu interes publicarea în Monitorul Oficial al României a Programului antievaziune.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind unele măsuri pentru combaterea

evaziunii fiscale a fost aprobată de Guvern încă din 30 mai a.c. Deşi la nivel declarativ au

- 88 -

fost voci din cadrul Executivului care reclamă combaterea evaziunii fiscale, nu avem

publicat încă actul normativ respectiv.

Nu am vrea să credem că respectivul act a fost aruncat în media doar de dragul de a

exista o alternativă la scăderea pensiilor şi salariilor. Vrem să credem că acest act nu va

rămâne expus doar pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Aplicarea măsurilor

antievaziune nu trebuie să rămână doar pe hârtie, actul normativ trebuie să intre în vigoare

cât mai repede.

În acest context, vă întreb: când va fi publicată în Monitorul Oficial al României

această ordonanţă de urgenţă?

Vă solicit, domnule ministru, informaţii privind modalitatea în care ministerul pe

care îl conduceţi va reglementa neconcordanţa actului respectiv cu standardele UE şi

Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun de TVA în ceea ce priveşte modalităţile de

plată a TVA-ului.

Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Vă mulţumesc, domnule senator.

Daţi-mi voie să vă informez că următorii colegi au depus în scris interpelări, iar acestea vor fi transmise Guvernului României pentru a putea oferi răspuns: domnii senatori Traian-Constantin Igaş, Iulian Urban şi Augustin Humelnicu, din partea Grupului parlamentar al PDL; doamna senator Doina Silistru, domnul senator Ilie Sârbu şi domnul senator Alexandru Cordoş, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC; domnul senator Marius-Petre Nicoară, domnul senator Paul Ichim şi doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL; din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi, domnul senator Vasile Nedelcu.

Avem un răspuns, din partea Guvernului, la întrebarea adresată de domnul senator Florin Constantinescu.

Prezent în plenul Senatului, pentru a prezenta acest răspuns, este domnul secretar de stat domnul Király Andrei-Gheorghe.

Domnul Király Andrei-Gheorghe – secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimate domnule senator, Urmare întrebării formulate de dumneavoastră şi înaintate Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului, vă comunicăm următoarele: Şcoala cu clasele I-IV Borşa, comuna Vlădeni este o structură a Şcolii cu clasele I-VIII

Borşa, comuna Vlădeni, judeţul Iaşi. Contractul de lucrări a fost încheiat de către Şcoala cu clasele I-IV Borşa, comuna Vlădeni şi Consiliul local Vlădeni cu autorităţi contractante,

- 89 -

executant fiind S.C. Just Construct SRL, având ca obiect reabilitarea Şcolii cu clasele I-IV Borşa, comuna Vlădeni, judeţul Iaşi.

Contractul de lucrări nr. 13 din data de 26 noiembrie 2007 are o valoare totală de

513 000 de lei, iar finanţarea contractului a fost făcută prin Hotărârea Guvernului nr. 919/2007,

prin care s-a alocat suma de 75 000 de lei, sumă care a fost transferată integral Consiliului

Local Vlădeni şi au fost achitate lucrări executate de constructorul lucrării. Din bugetul

local al comunei Vlădeni, în anul 2007, a fost alocată suma de 28 000 de lei, ce a fost

decontată executantului lucrării.

Lucrările executate sunt în valoarea de 173 000 de lei, din care au fost decontate

lucrări în valoare de 103 000 de lei, în prezent existând o datorie faţă de executantul

lucrării de 70 000 de lei. Valoarea lucrărilor rămase de executat este de 34 000 de lei.

În conformitate cu art. 167 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar

intră în sarcina unităţilor administrativ-teritoriale. Aşadar, întreaga responsabilitate o deţin

autorităţile locale care au obligaţia ca în momentul angajării lucrărilor să dispună de

fondurile necesare pentru a susţine realizarea şi finalizarea lucrărilor începute. În afară de

sursele financiare finanţate de Guvernul României trebuie găsite şi alte surse de finanţare

decât cele de la bugetul de stat.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aloca fonduri în conformitate cu prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2010, astfel că obiectivul de

investiţii Şcoala generală cu clasele I-IV din satul Borşa, comuna Vlădeni, judeţul Iaşi a

fost introdusă pe lista de priorităţi a ministerului.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc. Domnul senator Florin Constantinescu.

Domnul Florin Constantinescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule ministru eu aş vrea să vă spun că comuna Vlădeni este o comună cu

dificultăţi deosebite. Consiliul local al Comunei Vlădeni nu poate şi nu are de unde să susţină financiar finalizarea acestei lucrări. Poate că ştiţi, comuna Vlădeni este una dintre comunele executate de SAPARD, alături de alte comune din România, pentru o lucrare executată cum nu trebuie de către executantul lucrării. Este o comună blocată, nu au bani

decât de salarii. Nu au bani de telefoane şi nici să-şi plătească energia electrică consumată, de aceea v-aş ruga să găsiţi o soluţie cu prioritate pentru această comună.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc. Sunt convins că aceste elemente vor fi reţinute.

- 90 -

Dau cuvântul domnului secretar de stat, microfonul 9.

Domnul Király Andrei-Gheorghe : Mulţumesc.

Domnule senator, de acea, la finalul răspunsului, am spus că lucrarea, comuna,

satul respectiv, este inclusă pe lista de prioritate a ministerului. Deci, în momentul de faţă

se lucrează la aceste liste. Să sperăm la o hotărâre a Guvernului care va realiza în parte

cerinţele care sunt formulate.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.

Doresc să informez plenul Senatului că răspunsurile orale din partea Guvernului

vor fi transmise în scris următorilor colegi: domnului senator Alexandru Cordoş, domnului

senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC;

domnului senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PDL; domnului senator

Marius-Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se solicită, din partea Guvernului, amânarea răspunsurilor la întrebarea adresată

Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului de domnul senator Marius-Petre Nicoară,

la întrebarea adresată Ministerului Sănătăţii de domnul senator Sorin Serioja Chivu şi la

întrebarea adresată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului de domnul senator

Emilian-Valentin Frâncu.

De asemenea, se vor transmite răspunsuri în scris la interpelările adresate de

următorii senatori: domnul senator Adrian Ţuţuianu, domnul senator Valer Marian şi domnul

senator Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC;

doamna senator Minerva Boitan, domnul senator Emilian-Valentin Frâncu şi domnul senator

Marius-Petre Nicoară, din partea grupului parlamentar al PNL; domnul senator Augustin-

Daniel Humelnicu din partea Grupului parlamentar al PDL.

Cu aceasta segmentul dedicat întrebărilor interpelărilor şi răspunsurilor din partea

Guvernului a fost epuizat.

Declar încheiate lucrările şedinţei Senatului României de astăzi 21 iunie 2010. Vă

mulţumesc. O seară plăcută!

Şedinţa s-a încheiat la ora 19.00.

s t e n o g r a m a - senat.ro files t e n o g r a m a şedinţei senatului din 21 iunie 2010 s u m...

Documents