S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 22 februarie 2010

S U M A R

1. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 14 şi

119-121 2. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori:

- Petru Başa (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Mai bun un cartonaş galben decât unul roşu”;

- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,De ce trebuie să ne facem de râs şi pe plan internaţional?”;

- Mario-Ovidiu Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Domnul Boc nu mai are răbdare”;

- Corneliu Grosu (Grupul parlamentar mixt) – declaraţie politică având ca titlu ,,Despre starea generală a cercetării în învăţământul universitar”;

- Grupul parlamentar al PD-L – declaraţie politică prezentată de domnul senator Vasile Pintilie, având ca titlu ,,Un congres mai mult decât elocvent”;

- Lia-Olguţa Vasilescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca temă acordarea alocaţiilor pentru copii;

- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Pentru sănătatea bihorenilor”;

- Orest Onofrei (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Politicieni care au în raniţă bastonul de dictator”;

- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Legea sistemului unitar de pensii şi practica de guvernare”;

14

2

- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică referitoare la declaraţia politică a domnului senator Orest Onofrei;

- Gabriel Mutu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Naşterea unei noi Constituţii”;

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Grigore Alexandrescu azi sau «Boul şi viţeii»”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Economie în stil românesc”;

- Sorina-Luminiţa Plăcintă (PD-L) – declaraţie politică referitoare la relansarea industriei bunurilor de larg consum (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Gheorghe David (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Importanţa Recensământului General Agricol din România” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Marius-Gerard Necula (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Politica de dreapta a alocaţiilor pentru copii” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Dumitru Oprea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Legea învăţământului, ameninţată de haosul legislativ” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Dumitru-Florian Staicu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Incoerenţa unor sisteme menite să funcţioneze” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Tudor Udriştoiu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Sănătate şi educaţie în condiţiile crizei economice” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Traian-Constantin Igaş (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Multipartidismul în România şi emergenţa clară înspre tripartidism” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Alexandru Mocanu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Altă pălărie pentru Ion Iliescu!” (declaraţie politică neprezentată în plen);

3

- Iulian Urban (PD-L) – declaraţie politică referitoare la dezbaterea în Parlament a proiectelor de lege vizând modificarea Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Mihai Niţă (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Situaţia albastră a României nu se rezolvă cu flacăra violet” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Gheorghe Bîrlea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Divergenţe între categoriile de demnitari aleşi?” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,21 februarie – Ziua Internaţională a Limbii Materne” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Elena Mitrea (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Care este sensul guvernării actuale?” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Florin Constantinescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Statul cămătar” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Ecaterina Andronescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Doctoratul devine o diplomă de «repetent»” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Cineva care să ne apere” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Dan Voiculescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Se impune înfiinţarea unui ghişeu unic pentru formularul E112” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Parlamentar versus autoritate locală” (declaraţie politică neprezentată în plen);

4

- Gabriel Berca (PNL) – declaraţie politică având ca subiect acţiunile Guvernului Boc, de la instalarea sa până în prezent (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Marian-Cristinel Bîgiu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Situaţie incertă a reformei statului” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ţara lui «Mircea, … fă-te că munceşti!»” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Minerva Boitan (PNL) – declaraţie politică referitoare la legalizarea/interzicerea consumului de droguri uşoare în România şi la declaraţiile politice privind pensia de invaliditate (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Cezar-Mircea Măgureanu (Grupul parlamentar mixt) – declaraţie politică având ca titlu ,,Măsurile nepopuliste de astăzi – cheia ieşirii din criză” (declaraţie politică neprezentată în plen).

3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare

a Curţii Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la

secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17

alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi

funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi

Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie

transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie

2009, şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar

Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de

intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi

121

5

aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar

Internaţional din 21 septembrie 2009;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.107/2009 pentru modificarea art. III alin. (2) din Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii

a cetăţenilor români în străinătate;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 112/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului

nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a

infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural;

- Lege pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii

Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin

Rezoluţia nr. 596 din 30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul

Guvernatorilor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare;

- Lege pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/2005

privind organizarea pieţei laptelui de vacă;

- Lege privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei

publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului.

4. Domnul senator Petru-Șerban Mihăilescu anunță demisia sa

din Grupul Parlamentar al Alianței Politice PSD+PC, urmând

să activeze ca senator independent.

123

5. Aprobarea retragerii din dezbaterea Senatului, la solicitarea

iniţiatorilor, a următoarelor iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea

140

6

Legii nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei

împotriva unor activităţi comerciale ilicite. (L84/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. (L87/2010)

- Propunerea legislativă privind reglementarea unor aspecte

financiare ale Programului “Utilităţi şi mediu la standarde

europene în judeţul Suceava”. (L98/2010)

6. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea

şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcţionarilor publici. (L99/2010)

141

7. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea

şi completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi

gradaţilor voluntari. (L121/2008)

164

8. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de către doamna şi

domnii senatori:

Dumitru Oprea, Doina Silistru, Marius-Petre Nicoară, Gheorghe

David, Viorel Arcaş Emilian-Valentin Frâncu, Alexandru Pereş,

Florin Constantinescu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Pop,

Radu-Cătălin Mardare, Ion Rotaru, Petru Başa, Vasile Nedelcu,

Mircea Cinteză, Cezar-Mircea Măgureanu, Laurenţiu Florian

Coca, Alexandru Cordoş, Valer Marian.

Din partea Guvernului a răspuns:

- domnul Valentin Mocanu – secretar de stat în Ministerul

Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

168

7

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 22 februarie 2010

Şedinţa a început la ora 15.30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator

Mircea-Dan Geoană, preşedinte al Senatului, asistat de domnii

senatori Gheorghe David şi Doina Silistru, secretari ai Senatului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Aş dori să facem o citire a listei senatorilor pentru a putea să

încurajăm venirea colegilor către sala de plen.

Domnule secretar, vă rog să citiţi lista senatorilor.

Domnul Gheorghe David:

Doamnelor şi domnilor senatori, vă rog, puţină atenţie pentru

citirea catalogului.

1. Albert Álmos prezent

2. Andrei Florin-Mircea prezent

3. Andronescu Ecaterina prezentă

4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent

5. Arcaş Viorel prezent

6. Ariton Ion prezent

7. Badea Viorel-Riceard absent

8

8. Banias Mircea-Marius prezent

9. Bara Ion prezent

10. Başa Petru prezent

11. Bădescu Iulian prezent

12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent

13. Belacurencu Trifon prezent

14. Berca Gabriel prezent

15. Berceanu Radu-Mircea prezent

16. Bîgiu Marian-Cristinel prezent

17. Bîrlea Gheorghe prezent

18. Blaga Vasile prezent

19. Boagiu Anca-Daniela prezentă

20. Boitan Minerva prezentă

21. Bokor Tiberiu prezent

22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent

23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu absent

24. Calcan Valentin-Gigel prezent

25. Câmpanu Liviu prezent

26. Chelaru Ioan prezent

27. Chirvăsuţă Laurenţiu absent

28. Chivu Sorin-Serioja absent

29. Cibu Constantin-Sever prezent

30. Cinteză Mircea prezent

31. Coca Laurenţiu Florian prezent

32. Constantinescu Florin prezent

33. Constantinescu Viorel prezent

9

34. Cordoş Alexandru prezent

35. Corlăţean Titus prezent

36. Crăciun Avram prezent

37. Cseke Attila-Zoltán Guvern

38. Daea Petre prezent

39. David Cristian absent

40. David Gheorghe prezent

41. Diaconescu Cristian absent

42. Diaconu Mircea prezent

43. Dobra Nicolae prezent

44. Dumitru Constantin prezent

45. Fekete-Szabó András-Levente prezent

46. Feldman Radu-Alexandru prezent

47. Filip Petru prezent

48. Fodoreanu Sorin prezent

49. Frâncu Emilian-Valentin prezent

50. Frunda György prezent

51. Găină Mihăiţă absent

52. Geoană Mircea-Dan prezent

53. Ghişe Ioan absent

54. Greblă Toni prezent

55. Grosu Corneliu prezent

56. Günthner Tiberiu prezent

57. Gyerkó László prezent

58. Haşotti Puiu prezent

59. Hărdău Mihail prezent

10

60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent

61. Ichim Paul prezent

62. Igaş Traian-Constantin prezent

63. Ion Vasile prezent

64. Iordănescu Anghel prezent

65. Jurcan Dorel prezent

66. Lazăr Sorin-Constantin prezent

67. Luca Raymond prezent

68. Mang Ioan prezent

69. Marcu Gheorghe prezent

70 Mardare Radu-Cătălin prezent

71. Marian Ovidiu prezent

72. Marian Valer prezent

73. Markó Béla prezent

74. Mazăre Alexandru absent

75. Măgureanu Cezar-Mircea prezent

76. Mărcuţianu Ovidius prezent

77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent

78. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

79. Mitrea Elena prezentă

80. Mitrea Miron-Tudor prezent

81. Mîrza Gavril prezent

82. Mocanu Alexandru prezent

83. Mocanu Toader prezent

84. Moga Nicolae prezent

11

85. Mustăţea Vasile prezent

86. Mutu Gabriel prezent

87. Necula Marius-Gerard prezent

88. Nedelcu Vasile prezent

89. Nicoară Marius-Petre prezent

90. Nicoară Romeo-Florin prezent

91. Nicolaescu Sergiu-Florin prezent

92. Nicula Vasile-Cosmin prezent

93. Nistor Vasile prezent

94. Niţă Mihai prezent

95. Onofrei Orest prezent

96. Oprea Dumitru prezent

97. Oprea Mario-Ovidiu prezent

98. Panţuru Tudor prezent

99. Paşca Liviu-Titus delegaţie

100. Păran Dorin prezent

101. Pereş Alexandru prezent

102. Pintilie Vasile prezent

103. Plăcintă Sorina-Luminiţa prezentă

104. Pop Gheorghe prezent

104. Popa Cornel prezent

106. Popa Mihaela prezentă

12

107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent

108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent

109. Rasaliu Marian-Iulian prezent

110. Rădulescu Cristian prezent

111. Rădulescu Şerban prezent

112. Robu Nicolae prezent

113. Rotaru Ion prezent

114. Ruşanu Dan-Radu absent

115. Ruşeţ Ion prezent

116. Saghian Gheorghe prezent

117. Savu Daniel prezent

118. Sârbu Ilie prezent

119. Sbîrciu Ioan prezent

120. Secăşan Iosif prezent

121. Severin Georgică prezent

122. Silistru Doina prezentă

123. Staicu Dumitru-Florian prezent

124. Stănişoară Mihai prezent

125. Şova Dan-Coman absent

126. Tămagă Constantin prezent

127. Toma Ion absent

128. Ţopescu Cristian-George prezent

13

129. Ţuţuianu Adrian prezent

130. Udriştoiu Tudor prezent

131. Urban Iulian prezent

132. Valeca Şerban Constantin prezent

133. Vasilescu Lia-Olguţa prezentă

134. Verestóy Attila prezent

135. Voicu Cătălin absent

136. Voiculescu Dan prezent

137. Vosganian Varujan absent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc şi rândurile se îngroaşă pe măsură ce avansăm.

Vă propun, ca de obicei, să începem cu segmentul de

declaraţii politice. Am un număr considerabil de înscrieri, de luări

de cuvânt.

Aş dori, de asemenea, să încercăm să ne ocupăm locurile în

sală şi să acordăm atenţie colegilor care vor prezenta aceste

declaraţii politice.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală pentru a putea să votăm

ordinea de zi şi programul de astăzi.

Avem 84 de senatori prezenţi, în acest moment suntem în

cvorum de şedinţă. Aveţi în faţa dumneavoastră ordinea de zi de

astăzi, pe care o cunoaşteţi, cu întrebări şi interpelări, la finalul

şedinţei de astăzi, transmise radiofonic.

Vă rog să votaţi ordinea de zi.

14

Cu 42 de voturi pentru, o abţinere şi niciun vot împotrivă,

ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru, pe care îl avem de acum până la ora 18,

declaraţii politice şi legiferarea actelor legislative, urmate de

întrebări, interpelări radiodifuzate, până la ora 19.30.

Vă rog să votaţi programul de lucru.

Cu 44 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,

programul de lucru a fost aprobat.

*

La declaraţii politice îl invit la cuvânt, din partea Grupului

parlamentar al PD-L, pe domnul senator Petru Başa.

Domnul Petru Başa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată „Mai bun un

cartonaş galben decât unul roşu”.

De câte ori nu ne-am spus în viaţă că se putea să ne fie şi mai

rău? De câte ori nu ne-am bucurat de o măsură punitivă,

comparându-o cu dezastrul ce putea să ni se întâmple, dacă nu eram

atenţionaţi apriori prin această măsură?

Tema declaraţiei mele politice de astăzi va face referire tocmai

la o astfel de atenţionare, pe care am primit-o zilele trecute,

atenţionare de care trebuie să ţinem cu toţii seama. Astfel, comisarul

european, Dacian Cioloş, a trimis o scrisoare României în care dă

un termen de două luni pentru a rezolva problemele legate de

15

fondurile structurale, în caz contrar România fiind ameninţată cu

blocarea fondurilor Uniunii Europene.

Ştim că avem astfel de probleme, că şi eu am ridicat în alte

rânduri problema accesului la credite şi garanţii pentru cofinanţarea

proiectelor, în general, şi pentru domeniul agricol, în special.

Există proiecte care au fost selectate, au fost aprobate şi care

nu-şi găsesc cofinanţare. Nu poţi vorbi de absorbţie dorită a

fondurilor structurale nerambursabile, fără existenţa surselor de

finanţare pentru partea proprie de contribuţie. Fără parteneriate mai

solide cu băncile, în contextul unor credite scumpe şi a unor bariere

în accesarea acestora, problema nu-şi va găsi soluţionare.

La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul agriculturii, Mihail

Dumitru, a avut o întâlnire de lucru cu reprezentanţii Consiliului

Director al Asociaţiei Române a Băncilor, pe tema acestor proiecte

prioritare pentru România, cum ar fi creditarea investiţiilor în

agricultură şi dezvoltarea rurală, precum şi creşterea gradului de

absorbţie a fondurilor europene. Avem nevoie de bani pentru

cofinanţare şi aceşti bani nu-i putem obţine, dacă nu-i avem, decât

de la bănci. În momentul în care băncile nu ne ajută înseamnă că nu

putem obţine aceste fonduri. Este foarte periculos pentru că, prin

această metodă, băncile obstrucţionează cu sau fără intenţie, în

schimb, dacă nu atingem pragul dorit, atunci fondurile europene nu

vor mai veni deloc.

Cred că băncile au obligaţia de a ne sprijini în elaborarea

acestui mecanism necesar pentru funcţionarea agriculturii

româneşti. Avem nevoie de proiecte şi pentru aceasta investitorii

16

din diferite domenii au nevoie de sprijin în finanţare. Orice verigă

ruptă din acest sistem ne-ar putea aduce deservicii extraordinare,

somarea de blocare a fondurilor europene trebuind să fie luată în

serios de toţi factorii implicaţi.

Până când problema investiţiilor în agricultură, în speţă

problema creditării, în acest sens, nu a fost ridicată doar de

agricultori, ci de noi, clasa politică, băncile nu şi-au aplecat urechea

spre aceasta şi nici nu au dovedit flexibilitate.

Acum, problema devine mult mai gravă, odată cu

avertismentul dat de comisarul european, Dacian Cioloş.

Dragi colegi,

România a fost cunoscută altădată, ca şi grânar al Europei.

Ştim şi în sală cred că sunt specialişti care cunosc problema

agriculturii, şi este o cale foarte lungă de la ceea ce am avut şi ce

avem astăzi.

Dacă constatăm că agricultura României este departe de ceea

ce se practică în Europa atât ca producţie, cât şi ca tehnologie,

trebuie să milităm ca aceasta să se îmbunătăţească. Îmbunătăţirea nu

se poate aduce decât prin investiţii, investiţiile sunt coroborate cu

fondurile structurale, iar fondurile structurale au nevoie de finanţare.

Tocmai de aceea avem nevoie de aceste fonduri structurale,

avem nevoie de banii de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea

necesară în acest domeniu.

Datorită Politicii Agricole Comune, România beneficiază de

fonduri pentru agricultură în valoare de 14,5 miliarde de euro, în

17

perioada 2007 – 2013, după cum precizează Banca Mondială, în

Strategia de parteneriat cu România pentru 2009-2013.

Ca parte importantă a economiei româneşti, agricultura trebuie

să reprezinte o prioritate de finanţare, chiar şi pentru băncile străine,

care îşi au doar subsidiare în România, dar al căror rezultat anual

depinde şi de rezultatele economice ale ţării noastre.

E bine că, deocamdată, am primit doar cartonaşul galben.

Important este să fim atenţi să nu-l primim pe cel roşu.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator, pentru ridicarea unei

probleme atât de importante.

Invit, în continuare, la cuvânt pe domnul senator Şerban

Valeca, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din

partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Şerban Constantin Valeca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper ca şi declaraţia mea să fie la fel de interesantă. De fapt,

titlul declaraţiei este o întrebare „De ce trebuie să ne facem de râs şi

pe plan internaţional?.”

Doamnelor şi domnilor senatori,

Observ cu mâhnire cum actuala putere, într-un exces de

populism şi cu un tupeu extrem, se autosituează în afara clasei

politice şi loveşte în aceasta cu mânie proletară. De parcă ar fi

18

prima dată când se află la putere, cei care reprezintă culoarea

portocalie, în frunte cu preşedintele lor de partid, lovesc în stânga şi

în dreapta, atacă pensiile şi salariile „nesimţite”, uitând că au fost şi

încă sunt parte a sistemului pe care îl critică acum atât de vehement

şi, probabil, ascunzând faptul că vor fi afectaţi milioane de

pensionari cu pensii mici.

Tot ca o măsură aberantă se poate aminti aici şi aceea de a

anula o parte din alocaţiile pentru copii. Vreau să vă spun de la

început că nu sunt susţinătorul unui sistem care să creeze clase

privilegiate, de la început, dar nu pot să nu constat faptul că

minimizând la maxim rolul clasei politice şi, în special, al

Parlamentului, clasă politică trimisă prin vot popular să ia decizii,

actuala putere nu face decât să slăbească rolul instituţiilor statului în

favoarea unor persoane sau grupuri de persoane, ceea ce va face ca

„marasmul economic” din România să nu dispară şi oamenii să o

ducă din ce în ce mai rău.

Dacă privim cu puţină atenţie, vom observa că toată această

campanie de denigrare şi minimizare a clasei politice şi, mai ales, a

Parlamentului a fost foarte bine pusă la punct, debutând cu atacuri

asupra activităţii şi rolului Parlamentului, continuând cu ideea

transformării acestuia din bicameral în unicameral şi mergându-se

până la ideea depersonalizării totale a instituţiei, începând cu

propunerea de demolare a gardului care înconjoară Palatul

Parlamentului şi culminând cu propunerea de transformare a clădirii

într-un fel de magazin universal sătesc sau, eventual, un cazinou.

19

Situaţia devine cu atât mai gravă cu cât acest lucru este sesizat

şi de presa străină, care a vorbit pe larg despre bizareriile politice

mioritice. Toate acestea le regăsim în European Election, în

New-York Times, Earth Times sau în Sunday Times.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Având în vedere faptul că toate aceste lucruri se întâmplă

într-o perioadă în care noi încercăm să atragem cât mai multe

fonduri europene, cred că această acţiune de decredibilizare a clasei

politice române, acţiune demarată şi încurajată, aşa cum spuneam,

chiar de actuala putere, nu va face decât rău ţării, deoarece va fi din

ce în ce mai greu să creăm parteneriate pentru fondurile

internaţionale într-o ţară cu o clasă politică în care nimeni nu mai

are încredere, acţiune la care, din păcate, au subscris destul de mulţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator. O declaraţie politică foarte

interesată a domnului senator Valeca.

Invit pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator Grosu

Corneliu, din partea Grupului parlamentar mixt, dacă nu cumva a

depus declaraţia în scris.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

20

Declaraţia mea politică este intitulată „Domnul Boc nu mai

are răbdare”.

Stimaţi colegi,

Zilele trecute mi-a atras atenţia un articol, publicat într-un

cotidian românesc, potrivit căruia România ar avea nevoie de zeci

de miliarde de euro pentru a nu rămâne fără infrastructură, fără

căldură şi fără curent electric şi, dacă se va lucra în ritmul actual,

acelaşi articol ne avertiza că modernizarea acestor sectoare ar avea

nevoie de multe zeci de ani. Iată un pronostic care ar da fiori chiar şi

unui nespecialist.

Se pare însă că nici această situaţie catastrofală, nici sistemul

sanitar, aflat în prag de colaps, şi nici măcar cele două legi ale

sistemului de salarizare şi de pensii, cu impact dramatic asupra

nivelului de trai al majorităţii românilor, nu reprezintă un motiv de

nelinişte pentru premierul Boc. Nicidecum.

Domnia Sa are cu totul şi cu totul altă obsesie: trecerea de

urgenţă la Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de

parlamentari, conform rezultatului referendumului din 22 noiembrie

2009.

Constatăm că, de câteva zile încoace, ideea modificării

Constituţiei în direcţia amputării Parlamentului, susţinută, de altfel,

cu ardoare de Traian Băsescu şi materializată prin referendumul

care i-a adus voturi importante, a fost reluată cu o energie ieşită din

comun de către premierul Boc. Mai exact, Domnia Sa a găsit de

cuviinţă că aceasta este problema naţională de maximă importanţă

pentru România şi i-a somat pe parlamentarii opoziţiei să nu mai

21

tergiverseze în mod deliberat alcătuirea unei comisii pentru

revizuirea Constituţiei şi să treacă la treabă.

Stimaţi colegi,

Partidul Naţional Liberal consideră că revizuirea Constituţiei

trebuie să conducă la întărirea rolului Parlamentului şi la restabilirea

credibilităţii sale, ca principal pilon al democraţiei.

Acest Parlament, căruia i-au fost aduse, în mod constant,

prejudicii de imagine chiar de către actualul şef al statului, susţinut

de clientela politică cu o ardoare demnă de o cauză mai bună,

trebuie să-şi recapete funcţia de control asupra Executivului, care să

fie îndeplinită efectiv pentru a se evita derapajele de putere.

Totodată, Partidul Naţional Liberal susţine menţinerea

bicameralismului, dar cu diferenţierea atribuţiilor Camerei

Deputaţilor şi Senatului, astfel încât acesta din urmă să fie implicat

în stabilirea politicilor regionale, iar comunităţile locale să aibă o

reprezentare parlamentară.

Specializarea legislativă a celor două Camere trebuie să aibă

loc concomitent cu activarea unei politici a regiunilor de dezvoltare,

pentru că la ora actuală, din păcate, ele sunt incapabile să reprezinte

instrumentul eficient de care România are nevoie pentru derularea

fondurilor structurale.

În ceea ce priveşte premisa de la care se porneşte, aceea că un

Parlament unicameral este mai eficient, aceasta este falsă întrucât

reducerea numărului de parlamentari nu generează automat

creşterea calităţii prestaţiei acestora.

22

Pe de altă parte, stimaţi colegi, atrag atenţia că graba cu care

premierul doreşte aplicarea neîntârziată a rezultatelor

referendumului din 22 noiembrie 2009 are la bază ideea că un

Parlament unicameral poate fi mai uşor controlat. Acesta este scopul

real al presiunilor premierului şi nicidecum faptul că desfiinţarea

unei Camere a Parlamentului va aduce economii la buget.

De altfel, potrivit unui calcul al Revistei „Capital”, economiile

ar reprezenta mai puţin de 0,03% din produsul intern brut pe an. Cu

alte cuvinte, un procent ridicol.

În aceste condiţii, vă întreb, stimaţi colegi, ce urmăreşte

premierul Boc, care ne arată ameninţător degetul? Răspunsul este la

îndemâna fiecăruia dintre dumneavoastră. În locul unor soluţii

economice coerente anticriză, Domnia Sa aruncă fumigene în

spatele cărora se află tendinţa evidentă de a arunca definitiv în

derizoriu instituţia fundamentală a oricărei democraţii –

Parlamentul.

Aşa cum am declarat în urmă cu exact un an de la această

tribună, de la Parlament unicameral la zero cameral nu rămâne decât

un pas.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Corneliu Grosu, din partea

Grupului parlamentar mixt. Se pregăteşte domnul senator Vasile

Pintile, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

23

Domnul Corneliu Grosu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată „Despre starea generală

a cercetării în învăţământul universitar”.

Reiau problema adusă în faţa dumneavoastră săptămâna

trecută, aceea a stării generale a învăţământului românesc, pentru a

mă opri asupra unui aspect particular, cel al reformelor din

învăţământul superior şi al rezultatelor lor dezastruoase, care

conduc la situarea universităţii româneşti în afara clasamentelor

internaţionale, la întârzierea adaptării acestora cererilor pieţei şi ale

studenţilor.

Am prezentat în declaraţia politică de săptămâna trecută

despre efectele pe termen lung ale deciziilor luate de administraţia

centrală sub imperiul crizei şi reflectarea lor asupra învăţământului

rural şi a vieţii culturale de la sate, aflate în real pericol. Acelaşi

pericol se extinde şi asupra învăţământului superior românesc.

Deciziile de finanţare sau mai precis de nefinanţare luate în prezent

influenţează negativ nu doar pregătirea universitară, ci şi calificarea

studenţilor pe piaţa forţei de muncă din România şi din celelalte

state ale Uniunii Europene.

Succesiunea reformelor a fost rapidă şi la nivelul

învăţământului superior. Lipsa coerenţei, lipsa unei dezbateri

publice reale, adoptarea unor modele prea puţin testate în practică

au condus în învăţământul universitar la tulburarea procesului de

24

învăţământ şi la situarea evolutivă a universităţii româneşti la

capătul clasificărilor internaţionale.

Nu ne putem bizui doar pe inteligenţa studenţilor şi pe munca

cadrelor universitare. Printre criteriile pe care universităţile

româneşti trebuie să le îndeplinească pentru a putea să se enumere

printre cele 500 de universităţi recunoscute drept cele mai bune din

lume în clasamentele oficiale, o atenţie sporită este arătată calităţii

procesului didactic, a formării acestuia. Este nevoie însă ca

învăţământul superior să fie susţinut de către administraţia centrală

a statului, dar, mai mult, este foarte necesar ca statul să nu mai pună

piedici în calea formării unui învăţământ superior capabil să

concureze sistemele de învăţământ avansate din Uniunea Europeană

şi din Statele Unite ale Americii.

Mă refer aici, în mod direct, la unele acţiuni care, pe fondul

crizei economice, au fost aplicate şi au influenţat şi asupra

învăţământului superior: îngheţarea angajării în sistemul bugetar,

îngheţarea avansărilor, scoaterea sporurilor pentru cadrele

universitare. Toate acestea duc, în mod direct, la stagnarea calitativă

a procesului de învăţământ.

Experienţa mea de cadru universitar într-o universitate publică

mică m-a adus astăzi în faţa dumneavoastră pentru a depune

mărturie directă asupra problemelor cu care se confruntă cadrele

didactice universitare în haosul generat de reformele continue,

răspunzând la nenumărate cerinţe de cercetare şi publicare. Eşecul

ministerului de a finanţa cercetarea la standarde minime, întârzierea

plăţilor care a condus la intrarea în grave disfuncţii financiare ale

25

universităţilor, care au suportat finanţarea programelor de cercetare,

a conferinţelor, a proiectelor internaţionale din fonduri proprii,

aşteptând în zadar ca finanţările câştigate de către universitari să fie

onorate de către statul român, conduce la degradarea graduală a

procesului didactic şi de cercetare în universităţi, aceeaşi cercetare

care este imperativă pentru funcţionarea cadrelor profesorale în

universităţi, aceeaşi cercetare care asigură de multe ori

supravieţuirea universitarilor în competiţia europeană.

Cerinţele ministerului depăşesc cu mult condiţiile create de

acesta pentru normala funcţionare a sistemului de învăţământ

universitar.

Nu cu mult timp în urmă, aflând că noua lege privind

salarizarea va desfiinţa sporul de 15% acordat pentru studiile

doctorale, un număr mare de cadre didactice, studenţi doctoranzi şi

tineri cercetători, au protestat în mod discret faţă de lipsa de respect

pe care statul o are faţă de specializare. Poate ar fi fost mai

productiv un protest deschis.

După un număr lung de ani pe care studentul îl petrece

dedicându-se cercetării, adesea în condiţii umile, sacrificând din

startul pe care colegii săi îl iau dedicându-se meseriei, fiindu-le

incertă poziţia viitoare şi calculând atent şi precaut beneficiile pe

care le are specializarea lor superioară, acest efort făcut, nu doar în

beneficiul individual, nu este recunoscut. Protestul semnat de mii de

intelectuali, cadre didactice universitare, cercetători, doctoranzi,

doctori vorbeşte de lipsă de respect. Personal, consider această

acţiune o lipsă de calitate managerială.

26

Adăugaţi la lipsa stimulului financiar şi lipsa resurselor,

închiderea programele de finanţare ale statului pentru proiecte de

cercetare, imposibilitatea recunoaşterii calitative a cercetătorului şi

cadrului didactic universitar prin îngheţarea avansărilor şi veţi

descoperi stimulentele majore pentru „emigrarea creierelor”, cum

plastic a fost numită emigrarea forţei de muncă supracalificate în

Occident.

O atenţie deosebită se cuvine să arătăm şi oamenilor calificaţi

care formează forţa de muncă specializată în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc mult, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Vasile Pintilie, din partea

Grupului parlamentar al PD-L. Urmează doamna senator Lia-Olguţa

Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Vasile Pintilie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia politică a Grupului parlamentar al PD-L din Senat

se intitulează „Un congres mai mult decât elocvent”. Asta pentru că,

în ultimele două săptămâni, scena politică românească, mass-media

şi oamenii interesaţi de fenomenul politic românesc au avut ca punct

central de interes Congresul PSD. Un congres al unui partid politic

nu reprezintă însă doar o simplă întrunire în care oamenii politici

27

importanţi se întrunesc pentru a dezbate sau pentru a-şi alege forul

de conducere. Congresul unui partid politic ne poate oferi o imagine

clară asupra manierei în care funcţionează partidul, asupra

grupurilor care influenţează organizarea acestuia.

Evident că nici congresul de sâmbătă al PSD nu a făcut rabat

de la această cutumă. Astfel, am putut vedea cu toţii care sunt

oamenii care decid în partid, cât de mare a fost interesul sau mai

bine zis dezinteresul delegaţilor pentru tot ce se petrecea acolo şi

maniera în care se raportau la ceva care le părea mai degrabă

decupat dintr-un tablou suprarealist.

Ce trebuie însă reţinut din acest congres este modul în care a

funcţionat cel mai important moment al evenimentului, şi anume

momentul votului. Nu a fost de ajuns că membrii organizaţiilor

judeţene au avut simpatii sau antipatii identice cu ale preşedinţilor

judeţeni, pentru că a trebuit să asistăm şi la un proces de transfer de

încredere.

Pentru cei care cunosc mai puţin modul în care funcţionează

acest partid politic a părut de neînţeles de ce majoritatea

candidaţilor pentru funcţia de preşedinte s-au retras din cursă exact

în ziua congresului. Important este că am putut vedea explicit care

este raţiunea ce ghidează acest partid.

Din punctul meu de vedere, jocurile de culise au făcut să

schimbe radical rezultatul final. Degeaba a fost clamată democraţia,

ca principiu fundamental, pentru că etapele importante ale

congresului s-au desfăşurat în camerele alăturate, altfel spus, din

spatele cortinei.

28

Tocmai o astfel de atitudine a generat un paradox prea puţin

subliniat. Preşedintele partidului este urmat de o suită de

vicepreşedinţi care, iniţial, îl susţineau pe contracandidatul său.

De asemenea, cred că nu trebuie să depăşim un alt detaliu

important în evoluţia acestui congres. Funcţia de secretar general al

partidului, o funcţie cheie în cadrul oricărei organizaţii era ocupată

de aceeaşi persoană. Astfel spus, avem o imagine bună asupra

oamenilor din fruntea acestui partid politic.

Aşadar, trebuie să reţinem că oamenii din conducerea acestui

partid nu au nici cea mai mică remuşcare să se situeze concomitent

pe poziţii antagonice. Reţinem astfel că principiile: moralitatea sau

etica sunt subsidiare în PSD funcţiilor.

Doamnelor şi domnilor,

Ambiţia celor care fac o politică modernă este de a fi

transparenţi. Tocmai de aceea apreciez că acesta trebuie să fie

principiul care să ne ghideze în relaţia pe care o avem cu cetăţenii.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator şi sunt convins că toate

comentariile legate de viaţa partidelor reprezintă o temă pe care

cetăţenii o consideră foarte importantă.

Îi ofer cuvântul doamnei senator Vasilescu, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte

domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al

PNL.

29

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:

Poate ne mai repetaţi şi nouă, domnule preşedinte, cum îl

cheamă pe domnul senator dinainte, pentru că nu i-am reţinut

numele. Toţi colegii mei se întrebau cine este domnul senator; nu

l-am văzut până acum să ia cuvântul la dezbateri pe teme serioase.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul senator Pintilie, dacă nu mă înşel.

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:

Dacă nu vă înşelaţi, vă mulţumesc.

Este foarte important să ştim cine moare de grija noastră, a

PSD-ului, de la microfonul Senatului României.

Declaraţia mea politică se referă la ultima găselniţă a

Guvernului Boc, de săptămâna trecută, şi anume tăierea alocaţiilor

pentru copii, şi aş vrea să-i spun, de la tribuna Senatului României,

domnului prim-ministru Emil Boc care, din câte ştiu, este şi

profesor de drept constituţional, că nu cunoaşte de atâţia ani

Constituţia României, pentru că, altfel, ar fi ştiut art. 49 alin. (1) şi

(2) din Constituţia României şi, de asemenea, ar fi aflat că există

Legea nr. 18/1990 care ratifică Convenţia cu privire la drepturile

copilului. Aceste lucruri îl împiedică să facă astfel de comentarii şi

să ia astfel de decizii.

Pentru colegi de-ai noştri care poate nu cunosc aceste lucruri,

deşi mă îndoiesc, aş vrea să dau citire articolului 49 din Constituţia

României, alin. (1) şi (2), Capitolul „Protecţia copiilor şi a

tinerilor”. Alin. (1) „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special

de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”.

30

Alin. (2) „Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru

îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie

socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege”.

Aşadar, cred că este foarte clar, conform alin. (2), pe care

tocmai l-am menţionat, că nu se poate niciun fel de discriminare

între copiii României. Aceste drepturi sunt drepturi universale, sunt

drepturi ale copilului, nu drepturi ale părinţilor. Aşadar, alocaţiile

trebuie să fie aceleaşi pentru absolut toţi copiii României.

Cum spuneam, dacă există familii defavorizate, conform

alin. (2) „alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se

stabilesc prin lege”. Deci ele trebuie adăugate ulterior.

Mi-e teamă însă că Guvernul, prin această chestiune, nu

urmăreşte altceva decât să diminueze alocaţiile tuturor copiilor din

România.

Am aflat de la domnul ministru Şeitan că se urmăreşte să se

reducă doar acele alocaţii pentru copii ai căror părinţi au salarii mari

şi că, pentru cei care provin din familii defavorizate nu se vor tăia

aceste drepturi, dar Domnia Sa uită să ne spună ce înseamnă salarii

mari. Dacă ne luăm după ceea ce înseamnă salariul mediu în

România, peste salariul mediu ar fi doar 200 000 de copii din cei

4 000 000 de copii câţi sunt acum în România care beneficiază de

aceste alocaţii. Este vorba de doar 5% din copii. Chiar aşa de rău să

stea visteria statului încât să se preteze la reducerea alocaţiei care,

pentru cine nu ştie, este de 40 de lei, încât să recurgă la asemenea

gesturi? Mi se pare o chestiune totalmente neserioasă şi cred că

Guvernul trebuie să dea nişte explicaţii în faţa noastră şi, eventual,

31

să retracteze ceea ce spunea domnul ministru Şeitan săptămâna

trecută.

Domnul Şeitan care, aşa cum aţi aflat probabil, în limba arabă

înseamnă „diavol”, se pregăteşte să facă un mare „boc”. Nu vă spun

ce înseamnă în limba turcă. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc doamnei senator.

Dau cuvântul domnului senator Cornel Popa, din partea

Grupului parlamentar al PNL. Urmează domnul senator

Orest Onofrei, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „Pentru sănătatea

bihorenilor”.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se doreşte un semnal că lucrurile pot

să intre pe un făgaş normal dacă înţelegem cu toţii adevăratele

responsabilităţi şi priorităţi ale funcţiilor pe care le deţinem la un

moment dat.

Cunoaşteţi cu toţii sau vă amintiţi câte interpelări am făcut

Ministerului Sănătăţii, de-a lungul timpului, prin care solicitam

ajutor financiar pentru funcţionarea angiografului, adus la

insistenţele mele, în perioada ministrului Nicolăescu, la Spitalul

Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, care mult timp după aceea nu a

funcţionat.

32

Situaţia nu este diferită acum. Bolnavii plătesc scump, din

buzunarul lor, investigaţiile pe care le fac aici. Din acest an, însă

angiograful ar trebui să intre într-un program naţional de finanţare

prin care se vor suporta cheltuielile cu instrumentarul de unică

folosinţă.

Trebuie să ştiţi că cei care suferă de afecţiuni cardiovasculare

în Bihor şi în zonele limitrofe acestui judeţ au nevoie de aceste

investigaţii şi de diagnosticarea corectă pe care o fac medicii cu

ajutorul acestui aparat. Nu este un moft al bolnavilor şi nu este

exagerat ceea ce am cerut atâta timp.

Astăzi vreau să adopt un ton optimist şi aştept de la noul

ministru al sănătăţii înţelegere şi să aibă capacitatea de a gestiona

problemele sistemului sanitar din România. Aşadar, aştept de la

Ministerul Sănătăţii decizii înţelepte şi nu noi amânări ale unei

soluţii de care au nevoie bolnavii cardiaci din Bihor.

Mi se pare important de menţionat faptul că până la taxarea

pacienţilor pentru fiecare investigaţie, acest aparat, care a fost o

investiţie costisitoare, a stat multă vreme degeaba. Acest lucru a

fost, cu adevărat, revoltător. Imposibilitatea de a valorifica

angiograful şi de a-l folosi în beneficiul bolnavilor, totul din cauza

amânării şi pasării de responsabilitate între Ministerul Sănătăţii şi

Direcţia de Sănătate Publică Bihor. Toate aceste tergiversări au

făcut eforturile mele şi ale Guvernului PNL inutile văduvind

sistemul sanitar bihorean de o binecuvântare a tehnicii medicale de

vârf. Bolnavii erau trimişi la Timişoara şi la Cluj, cele mai apropiate

33

centre medicale care dispun de un astfel de aparat, în timp ce ar fi

putut fi trataţi cu uşurinţă acasă.

Închei prin a preciza că nu voi mai accepta scuze, de acum

încolo, pentru că sănătatea semenilor constituie, într-adevăr, o

prioritate pentru noi şi voi face tot posibilul să susţin aceste măsuri,

care vin în ajutorul bolnavilor. Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim domnului senator.

Dau cuvântul domnului senator Orest Onofrei, din partea

Grupului parlamentar PD-L. Urmează domnul senator Alexandru

Cordoş, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

Domnul Orest Onofrei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi am intitulat-o „Politicieni care au în

raniţă bastonul de dictator”.

Un mare scriitor român spunea: „Când refuzi să gândeşti, dai

un citat”.

Declaraţia mea politică de astăzi este alcătuită preponderent

din citate, pentru că refuz să cred că ele pot fi adevărate, astăzi, la

20 de ani de la ieşirea din dictatură, dar seamănă izbitor de mult cu

citate celebre din dictatori pe cât de celebri, pe atât de malefici

pentru omenire, în general şi pentru popoarele lor, în special.

34

Zilele trecute, doi distinşi colegi senatori - cărora din respect

nu le citesc numele, dar le-am consemnat în declaraţie ca să fie

trecute în stenogramă - declarau:

Primul coleg (Gavril Mîrza, preşedintele PSD Suceava) –

„Trebuie să trimitem PD-L la lada istoriei”.

Al doilea coleg (Crin Antonescu, preşedintele PNL) –

„Strategia PNL în viitorul apropiat ar putea fi începerea unor

demersuri pentru desfiinţarea PD-L”. Continui citatul. „Năstase în

2003 a vrut să desfiinţeze Partidul Democrat pe cale administrativă.

Eu doresc să desfiinţez PD-ul pe cale politică şi democratică. Ca să

fie clar: ori ei, ori noi”.

Acestor doi respectabili colegi vreau să le reamintesc în primul

rând, dacă au uitat, că România este un stat democratic şi că are o

Constituţie din care citez: art. 1 alin. (3) „România este un stat de

drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile,

libertăţile cetăţeneşti, libera dezvoltare a personalităţii umane,

dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme în spiritul

tradiţiei democratice a poporului român şi a idealurilor Revoluţiei

din decembrie 1989 şi sunt garantate”. Sigur că şi art. 8 din

Constituţie spune cam acelaşi lucru.

Alin. (1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie

şi o garantare a democraţiei constituţionale.

Alin. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară

activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la

exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea

35

naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile

democraţiei.

Vreau să întreb pe stimaţii noştri colegi, dacă cumva le sunt

cunoscute aceste citate din Constituţie. După afirmaţiile pe care

le-au făcut, probabil că nu.

Domnului senator, care dorea să desfiinţeze PD-L-ul, şi

stimatului nostru coleg, vreau să-i aduc aminte că au mai existat, nu

de mult şi nu departe de noi, un conducător şi un partid care

conform zicerii propriului lor şef de partid, spunea: „Nu sunt un

dictator. Doar am simplificat democraţia”, au desfiinţat toate

celelalte partide, sindicatele şi alte elemente ale opoziţiei. Aşa cum

am promis, vă mai dau şi alte citate din acelaşi conducător care ne

duc cu gândul la declaraţiile de mai sus ale distinsului nostru coleg.

„Vom dizolva Parlamentul în mod legal, prin resorturi legale.”

„Democraţia va fi restaurată cu uneltele democraţiei.” Acelaşi

onorabil coleg declara ritos,”ori noi, ori ei”, parafrazându-l pe

acelaşi conducător, cu care nu ştiu dacă îi face plăcere să fie asociat,

şi care decreta: „Acolo unde suntem noi nu mai este loc pentru

nimeni”.

Este o problemă de minim bun-simţ politic să-ţi respecţi

adversarul, dar, mai ales să ai puterea să-ţi ceri scuze public atunci

când, luat de val, te împinge păcatul să apelezi la bastonul bine

disimulat în raniţa aparent democratică.

Eu personal aştept aceste scuze, iar optimismul meu exagerat

îmi spune că ele chiar vor veni. În ipoteza deloc plăcută şi chiar

neaşteptată că acest lucru nu se va întâmpla, voi apela la alt citat,

36

dintr-un alt sinistru. „Dispreţuieşte-l pe inamic strategic, dar ia-l în

serios tactic!”.

Stimate coleg, din respectul pe care vi-l port nu sunt de acord

cu tizul dumneavoastră care declara că „persoanele nu contează,

contează doar ceea ce ele reprezintă”. Pentru mine, contaţi acum,

dar, mai ales, veţi conta când nu veţi mai reprezenta nimic.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim domnului senator.

Dau cuvântul domnului Alexandru Cordoş, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Urmează

domnul senator Puiu Haşotti, din partea Grupului parlamentar al

PNL.

Domnul Alexandru Cordoş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Legea

sistemului unitar de pensii şi practica de guvernare”.

Fiecare dintre noi poate constata că, de când a venit în fruntea

ţării, actualul Guvern o ţie într-una cu politica sa de cea mai cruntă

austeritate, cu sperietoarea unei crize venite de aiurea, cu reducerea

cheltuielilor bugetare, cu desfiinţarea instituţiilor publice şi

reducerea locurilor de muncă, cu trimiterea bugetarilor în şomaj, cu

amputarea salariilor, a pensiilor, precum şi a ajutoarelor cu asistenţa

socială.

37

M-am întrebat cine se bucură de pe urma acestei guvernări, în

afară de clientela PD-L sau de firmele care primesc lucrări, câştigă

licitaţii sau obţin comenzi de stat de la aceiaşi administratori

ordonatori de credite bugetare.

Incapabil să facă ceva pentru creşterea veniturilor şi a

bunăstării cetăţenilor, actualul Guvern nu găseşte altceva de făcut,

decât să se năpustească, plin de furie şi ură, împotriva standardului

de viaţă al românilor şi a înfundării sau a coruperii celor care se

opun acestor practici politice şi guvernamentale, a persiflării

organizaţiilor sindicale şi a societăţii civile. Deşi, prim-ministrul şi

şeful statului clamează ideea de popor, dumnealor se adresează doar

românilor, luaţi aşa la grămadă. Această guvernare, practic, este

împotriva românilor, mai exact, ei împart poporul pe categorii sau

clase, pentru ca, după aceea, să le asmută pe unele împotriva altora.

Aşa au procedat înaintea asumării răspunderii pentru legile

prin care se reducea numărul agenţiilor guvernamentale şi pentru

cea care instituia un aşa-zis, sistem unitar de salarizare, creându-şi

ocazia de a vorbi de salariile „nesimţite”, tot aşa procedează şi în

aceste zile când a venit rândul unor alte categorii de pensionari să

fie declarate „nesimţite”.

După asaltul împotriva bugetarilor, se propune trecerea la un

război civil între pensionari, între diferite categorii de pensionabili.

Un lucru este limpede: aşa cum niciun salariat nu a avut de câştigat

de pe urma deciziilor acestui Guvern, tot aşa, niciun pensionar, nici

măcar dintre cei cu pensii mici, nu are nimic de câştigat de pe urma

tăierii pensiilor, aşa-zise nesimţite. Nimeni nu a câştigat ceva din

38

reducerea numărului de agenţii sau de salariaţi bugetari. Nimeni nu

a câştigat din legea unică de salarizare. Nimeni nu va avea vreun

avantaj din eliminarea pensiilor speciale, dar în acelaşi timp, toţi am

avut şi vom avea numai de pierdut.

Demotivarea unor categorii de profesionişti cum sunt cadrele

militare, diplomaţi, demnitari, magistraţi, aviatori sau funcţionarii

puterii judecătoreşti şi cei ai celei legislative, nu se poate solda

decât cu o scădere a performanţelor profesionale şi a calităţii

serviciilor publice către cetăţeni. Nu întărim statul român prin astfel

de măsuri împotriva slujitorilor săi, nu-l reformăm, dimpotrivă îi

slăbim autoritatea, competenţa şi eficienţa. Şi ce-i mai grav, scade

încrederea cetăţeanului în lege, în statul de drept, în principiul unei

guvernări previzibile.

Se pune atunci întrebarea, de ce este atât de brutală această

guvernare? Răspunsul poate fi uşor de găsit: Guvernul actual nu se

preocupă de creşterea economică a veniturilor bugetare, de

bunăstarea românilor, ci are de îndeplinit nişte sarcini, din partea

FMI. Cu alte cuvinte, Guvernul administrează ţara cu faţa la FMI şi

cu spatele la cetăţenii săi. Realităţile politice din perioada în care

reprezentanţii FMI au început să vină periodic în Bucureşti ne arată

că această instituţie financiară internaţională este autorul principal

al Programului de guvernare a României.

Neavând viziune, neavând soluţii, actuala putere şi-a limitat

singură libertatea de decizie, spre deosebire, de exemplu, de

guvernanţii unei alte ţări membre a Uniunii Europene, Polonia, care

a refuzat ajutorul FMI şi a încheiat anul 2009 cu o creştere

39

economică, nu ca România, cu un deficit de 8%. Aceasta mi se pare

o explicaţie mai plauzibilă decât faptul că Guvernul ar fi fost prost

sfătuit sau rău intenţionat atunci când vedem nişte măsuri cu totul

aberante cum sunt cele din recentul proiect de lege a pensiilor. Mă

voi referi de această dată doar la două prevederi.

În primul rând, principiul de bază al acestui sistem de asigurări

sociale este cel al solidarităţii, solidaritatea cu cei care trăiesc după

vârsta de pensionare, solidaritatea cu urmaşii celor care nu au venit

şi sunt fie copii, fie persoane vârstnice, solidaritatea cu cei care, din

cauza unor invalidităţi intervenite în perioada activă, nu mai pot

munci. Nu contributivitatea este esenţa acestui sistem obligatoriu

pentru că destui contribuabili nu mai apucă pensia sau primesc

pensie câteva luni sau ani şi, deşi au contribuit foarte mult, nu

beneficiază decât în mică măsură sau deloc de pensie.

Principiul contributivităţii este specific şi esenţial în sistemele

private de pensii. Numai acolo beneficiezi în funcţie de cât ai

contribuit. Se face un transfer nepermis al unui principiu esenţial

dintr-un sistem în celălalt sistem. În sistemul public de pensii nu are

relevanţă contribuţia din primii ani de activitate, pentru că

standardul de viaţă al pensionarului este în corelaţie cu veniturile

sale din ultima parte a vieţii sale active. În tinereţea sa de acum 40

de ani, salariatul, actualul pensionar, era în apropierea salariului

minim pe ţară, pe când, spre vârsta de pensionare, acesta este în

jurul salariului mediu pe economie. De aceea, este raţional ca pensia

să fie corelată cu acest salariu.

40

Iată de ce consider că, în mod eronat şi manipulator, se scoate

în faţă din partea guvernanţilor principiul contributivităţii şi nu se

spune nicio vorbă despre principiul solidarităţii. În sistemul public

de asigurări sociale obligatorii de pensii, principiul contributivităţii,

aşa cum îl caracterizează susţinătorii proiectului de lege, ca fiind

corect, sănătos, echitabil şi care asigură sustenabilitatea sistemului,

are însă o hibă – nu este singurul valabil. Dovada: şi în actuala Lege

nr. 19/2000 este precizat şi acest principiu şi iată că nu a asigurat

autoreglarea şi sustenabilitatea sistemului, din moment ce trebuie

echilibrat cu miliarde de euro din bugetul de stat.

Baterea apei în piuă pe seama contributivităţii creează

aparenţa că i-ar ajuta pe promotorii noului proiect, în realitate nu

este decât o semnalizare mincinoasă spre stânga, reflectă un fals şi

demagogic populism, escamotează legea solidarităţii pe care

cetăţenii unui stat social, democratic şi civilizat şi-o datorează unii

altora.

Alte argumente în acelaşi sens: pensia minimă de 350 de lei

nu susţine principiul contributivităţii, ci al solidarităţii. Dacă ar fi

după contribuţie nu ar exista o pensie minimă legiferată şi fiecare ar

primi pensia în funcţie de contribuţie, ca la sistemul privat. Or, în

sistemul public, lucrurile nu stau aşa, doar se induce o confuzie

pentru a deruta lumea.

Acelaşi este mecanismul solidarităţii şi în cazul asigurărilor

sociale de sănătate obligatorii, acestea se bazează pe contribuţii, toţi

plătesc, dar beneficiază de servicii de sănătate doar cei care au

nevoie, care se îmbolnăvesc, iar tratamentul, valoarea acestuia nu

41

este în funcţie de cât ai contribuit, ci în spiritul solidarităţii celor

care fac parte din sistem, cei care au nevoie beneficiază mai mult,

iar ceilalţi mai puţin sau deloc. Prestaţia socială în sistemele

publice, aşa cum sunt cele de sănătate, pensia sau pensia minimă nu

rezumă mecanic din calculul contribuţiei personale.

Dacă ignorarea principiului solidarităţii este un atac la statul

social, anularea unor pensii în conformitate cu o serie de legi

organice printr-un alt algoritm de recalculare a pensiilor obţinute cu

ani în urmă este un atac la statul democratic de drept, de această

dată, un atac constituţional şi împotriva legalităţii din partea unui

Guvern şi a unei puteri arbitrare, abuzive, autoritare şi incapabile să

administreze statul în acord cu un cadru legal democratic şi de pace

socială obţinut cu eforturi considerabile în ultimii 20 de ani.

Stimaţi colegi, măsura privind recalcularea pensiilor în plată,

stabilite prin legi speciale cu scopul diminuării lor, nu se poate face

decât cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de

Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu

excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Este ştiut că, actualmente, pensiile de serviciu au fost acordate

în temeiul unor legi organice adoptate de statul român şi în vigoare

la momentul calculării. Afirmaţia unor guvernanţi sau susţinători de

serviciu ai lor, după care Constituţia garantează doar dreptul la

pensie – nu şi pensia! – exprimă tot un defect de judecată. După

mintea acestora, cetăţenilor României li se garantează doar un drept

abstract la pensie şi nu o anumită pensie stabilită legal. E ca şi când

se spune că se garantează dreptul la proprietate, dar nu şi o anumită

42

proprietate deţinută legal. La o adică, proprietatea şi pensia ni se pot

lua de către Guvern, arbitrar, dar ni se lasă să trăim cu dreptul de

pensie şi nu cu pensia. Ce mai rămâne din dreptul la pensie fără

pensie?

În încheiere, aş mai vrea să fac următoarele afirmaţii.

Prim-ministrul, în tandem cu ministrul muncii, spune că pensiile

speciale sunt nişte privilegii nepermise şi că aici găsim o

interpretare eronată, excesivă, populistă şi alături de principiul

legalităţii. Pensiile speciale ale militarilor, magistraţilor,

diplomaţilor, aviatorilor şi funcţionarilor puterii judecătoreşti şi

legislative, nu sunt un privilegiu, ci o compensaţie parţială a

riscurilor, inconvenienţelor, incompatibilităţilor şi răspunderii

deosebite ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să

se supună aceste categorii. Ele sunt un drept statutar, fac parte

integrantă din pachetul de beneficii şi constrângeri, prevăzute de

statutele după care au fost încadrate în muncă aceste persoane.

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii îşi propune

să anuleze aceste pensii speciale, dar nu le acordă nimic în

compensaţie nici acelora care au lucrat în concordanţă cu statutele şi

legile speciale, nici celor care sunt în prezent activi în aceste

instituţii, nici celor care vor îmbrăţişa şi în viitor astfel de cariere

sau poate şi în aceste situaţii se va proceda conform aceluiaşi

principiu „pensiile se vor recalcula ca şi când aceste persoane ar fi

contribuit”.

Vă mulţumesc.

43

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Puiu

Haşotti, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte

domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al

PD-L.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, eu, dintotdeauna de la această tribună, am

susţinut că declaraţiile politice programate, în mod nefericit, astăzi,

trebuie să aibă un moment în care să existe dezbatere politică, în

primul rând. Eu încerc să fac acest lucru, scurta declaraţie politică

fiind constituită într-un soi de replică la ceea ce a spus distinsul

nostru coleg, Orest Onofrei.

Vorbea Domnia Sa – şi pe bună dreptate – incrimina nişte

declaraţii prea abrupte ale unor oameni politici, cum că PD-L-ul

trebuie desfiinţat, cum că trebuie să ajungă la lada istoriei... De

acord. L-aş ruga pe domnul senator Orest Onofrei să rămână în sală

să asculte ceea ce doresc eu să declar, în replică, la ceea ce spunea

Domnia Sa. Din capul locului spun că a avut dreptate, că nu trebuie

să facem astfel de declaraţii exagerate, tăioase.

Ce ne facem însă că... Aştept ca domnul senator Orest Onofrei

să vină săptămâna viitoare – sper ca domnul lider de grup, Igaş, să-l

anunţe – să comenteze declaraţii ale liderilor politici ai PD-L, care

au spus, nici mai mult, nici mai puţin, că PNL trebuie desfiinţat.

Lista este foarte lungă: Emil Boc, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan,

Cezar Preda şi încă alţi trei senatori, pe care nu-i pomenesc, tot aşa

44

cum nu i-a pomenit nici Domnia Sa pe cei pe care trebuia să-i

pomenească.

Aş vrea însă să comenteze, în primul rând, ceea ce am mai

spus odată la o moţiune de cenzură, că pe 6 iulie 2006, la întâlnirea

pe care am avut-o cu domnul preşedinte Traian Băsescu au

participat 6 lideri ai PNL. La întâlnire ni s-a propus să-l aducem pe

Theodor Stolojan în fruntea partidului şi să fie numit prim-ministru.

Bineînţeles că a fost refuzat. La sfârşitul acestei întâlniri, domnul

preşedinte Traian Băsescu ne-a spus sec: „Am să vă distrug, am să

vă distrug pe toţi!”.

Aştept, aştept şi acest comentariu din partea domnului senator

Orest Onofrei. Poate domnul Pereş doreşte... (Discuţii.) Domnul

senator Orest Onofrei a folosit citate din contemporani de-ai noştri

mai mult sau mai puţin trecători, care, mai devreme sau mai târziu,

vor fi uitaţi. Eu am să-i spun domnului senator Onofrei şi

dumneavoastră deopotrivă, un citat al unui mare eseist,

La Rochefoucauld, care spune că „cele mai periculoase minciuni

sunt cele care conţin şi puţin adevăr”.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator. Se animă partea de

declaraţii politice.

Domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului

parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul senator

Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, pentru următoarea intervenţie.

45

Domnul Gabriel Mutu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „Naşterea unei noi

Constituţii”.

În ultimul an, ideea de modificare a Constituţia României a

devenit un subiect foarte comun pentru majoritatea oamenilor

politici. Punctul iniţial al discuţiei l-a reprezentat raportul Comisiei

Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din

România. Din păcate, acest proiect, asumat de preşedintele Traian

Băsescu, a fost analizat doar din prisma poziţionărilor faţă de şeful

statului. Altfel spus, membrii PNL şi PSD, care se situau pe poziţii

antagonice cu preşedintele, au minimalizat rolul acestui proiect, pe

care l-au apreciat ca fiind o creaţie după chipul şi asemănarea

preşedintelui.

Evident pentru toată lumea, inclusiv pentru cei ce clamau

astfel de idei, era că beneficiile unei Constituţii modificate sau ale

unei noi Constituţii nu aveau cum să-şi producă efectele decât după

mandatul actualului preşedinte. Este evident însă pentru oricine că

este foarte necesar un dialog între piesele care compun puzzle-ul

politic românesc. O viziune, care nu ar reuşi să contopească mai

multe viziuni, ar produce efecte negative neîntârziate. Nu am face

altceva decât să racordăm o nouă Constituţie la starea de lucru

actuală, fără a avea o viziune pe termen lung asupra amenajării

instituţionale a României. Cu alte cuvinte, am face exact ce a făcut

puterea din 1990 în cadrul Adunării Constituante de atunci.

46

O Constituţie nu trebuie să fie o simplă fotografie de moment.

Şi tocmai de aceea, doresc să trag un semnal de alarmă în acest

sens, pentru că, dacă fiecare partid politic vine cu proiecte care sunt

complet divergente, nu vom reuşi să realizăm nimic. Vom face

aceleaşi greşeli ca şi părinţii Constituţiei din 1991. Deja au trecut 20

de ani de când vorbim despre democraţie, despre drepturile

cetăţeanului sau despre separaţia puterilor în stat şi cred că trebuie

să fim mai responsabili şi să dăm dovadă de maturitate politică

atunci când propunem un proiect de modificare a legii fundamentale

a statului.

Spun toate acestea, pentru că, nu mai târziu de săptămâna

trecută, majoritatea membrilor PNL, indiferent de poziţionările lor

în interiorul partidului au susţinut la unison necesitatea creării unei

comisii în interiorul partidului al cărei rol să fie modificarea

Constituţiei. Ceea ce trebuie menţionat însă este că momentul

declanşator al acestei comisii l-a constituit proiectul „Constituţia

Libertăţii”, proiect care nu face altceva decât să se înscrie într-un

lung şir de poziţionări personale cu privire la Constituţie. Este

evident că atunci când ne asumăm un proiect constituţional, care

pune în fruntea sa nevoia desfiinţării funcţiei de şef al statului, avem

o problemă. Din acel moment, nu mai putem vorbi despre un proiect

care se vrea a fi de lungă durată, ci nu facem decât să dăm dovada

faptului că nu am fost capabili să învăţăm nimic din greşelile făcute

în trecut de artizanii actualei Constituţii.

Tocmai de aceea, apreciez că este foarte necesar să avem ca

punct de pornire pentru modificarea actualei Constituţii modificarea

47

structurii Parlamentului. Indiferent că suntem de acord sau nu, votul

popular trebuie respectat. În caz contrar, nu vom face altceva decât

să continuăm să ne lamentăm cu o prezenţă scăzută la urne şi cu o

lipsă totală de interes faţă de clasa politică. Ar fi o a doua mare

dezamăgire pentru români, după ce am modificat sistemul electoral

contrar dorinţelor acestora.

Consider că trebuie să pornim în demersul nostru de la această

idee şi să nu alterăm semnificaţia votului de la referendumul din

22 noiembrie, pentru că, dacă vom neglija acest vot sau vom

produce o modificare lipsită de substanţă, nu vom face altceva decât

să ne acordăm singuri un vot de blam.

În momentul în care enunţăm o serie de date nejustificate, în

momentul în care facem decupajele circumscripţiilor electorale de o

manieră ce poate fi caracterizată elegant ca fiind aleatorie, nu ne

putem aştepta ca oamenii pe care îi reprezentăm să ne ia în serios.

Fără o analiză temeinică a principalelor probleme pe care le-a

generat actuala Constituţie, nu facem altceva decât să producem

texte literare, acceptate în interiorul partidelor cu cât sunt în mai

făţişă opoziţie cu adversarii politici.

În aceste condiţii, vreau să fiu foarte explicit: Constituţia

trebuie să fie mai presus decât conflictele de pe scena politică

românească. Constituţia trebuie să fie un act întemeietor care să fie

clar, să acorde drepturi în egală măsură cetăţenilor şi care să le

confere acestora un set de garanţii. Prin urmare, orice discuţie

trebuie să pornească de la aceste principii şi să se înceteze să se mai

48

personalizeze instituţiile într-o optică strict revanşardă. Vă

mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Ţuţuianu, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul

senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vreau să vă informez că în aproximativ 10 minute vom epuiza

timpul alocat declaraţiilor politice. Avem o agendă legislativă

extrem de încărcată.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Grigore

Alexandrescu azi sau «Boul şi viţeii»”.

Stimaţi colegi,

Dacă în urmă cu trei săptămâni am avut onoarea şi bucuria de

a vă vorbi despre geniul şi opera lui I.L. Caragiale, vin astăzi în faţa

dumneavoastră cu un alt nume sonor al literaturii româneşti, apărut

tot pe plaiuri dâmboviţene.

În urmă cu 200 de ani avea să se nască la Târgovişte, în

Mahalaua Lemnului, al patrulea copil al vistiernicului Lixandrescu,

poetul şi fabulistul Grigore Alexandrescu, cel care a dăruit literaturii

române multe nestemate ale genului.

Continuând paralela, dacă, pomenind despre I.L. Caragiale, nu

am putut să nu observăm actualitatea scrierilor sale, acum, când

49

vorbim despre autorul unor fabule celebre, ne vin în minte

similitudinile dintre eroii săi reprezentativi şi personajele oferite cu

dărnicie de viaţa politică autohtonă. Ca să nu mai vorbim de morala

care li se potriveşte „mănuşă”!

Vorbind, bunăoară, despre principii nobile, despre egalitate şi

corectitudine, ne vine în minte, aproape instantaneu, celebra fabulă

„Câinele şi căţelul”. Transpusă în realitatea politică, morala acesteia

se poate traduce simplu prin aceea că cei aflaţi acum la putere sunt

„mai egali” decât cei din opoziţie. Ne gândim, de pildă, la

momentul aprobării bugetului, când am prezentat argumente peste

argumente, amendamente peste amendamente, ne-am chinuit zile

întregi să explicăm domnului Boc şi companiei cât de aberant este

proiectul, crezând, în naivitatea noastră, că suntem parteneri egali de

dialog. Şi el ce face?! Se face că ne ascultă, dă din cap aprobator şi

ne dă, pentru o secundă, impresia că părerea noastră ar conta un pic,

pentru ca, la sfârşit, să ne-o reteze scurt: „Da! Nu suntem de

acord”, de pe aceleaşi poziţii egale, fireşte, de parteneri de dialog.

Doar eram, de bună-seamă, căţeii din fabulă, iar dumnealui în

poziţia de veritabil dulău.

Intrând pe tărâmul aşa-zisei justiţii portocalii, ne izbim zilnic

de fapte strigătoare la cer, avându-i protagonişti, fireşte, pe

atotputernicii zilei. Auzim la tot pasul de lucrări de mântuială, de

contracte pe bani mulţi şi publici, de mişmaşuri prin care se fentează

justiţia. Cazurile Ridzi, Udrea au ocupat luni de zile prima pagină a

ziarelor. Lor li se adaugă altele, toate din ograda oranj. Aţi auzit să

fi păţit ceva? Ei, aş! Nici pomeneală de asta, atâta vreme cât puterea

50

şi decizia sunt la ei, adică în aceeaşi ogradă oranj. Aici se potriveşte

de minune morala fabulei „Dreptatea leului”: „Nu ştiu cum se

urmează, nu pricep cum se poate, / Dar văd că cei puternici oriunde

au dreptate.”

Stimaţi colegi, sunt însă şi mici excepţii care ne complică

teoria. De pildă, din fabula „Boul şi viţelul” aflăm cum, ajuns la

putere, mai-marele bou îşi uită apropiaţii, alungându-şi propria rudă

de la împărţeala prosperităţii. Ei bine, de data aceasta, morala

marelui Alexandrescu nu se mai aplică în actualitate. Şi asta pentru

că, proptiţi la Palatul Cotroceni ori la Palatul Victoria, în ministere

sau agenţii, mai-marii puterii au avut grijă să-şi răsplătească toţi

apropiaţii.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc mult, domnule senator.

Domnul senator Marius-Petre Nicoară, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia politică se numeşte „Economie în stil românesc”.

Credeţi-mă că fac tot posibilul să văd intenţiile bune ale

Guvernului actual, să intuiesc planul de combatere a efectelor crizei

sau măsurile de redresare economică. La fel, vreau să fiţi convinşi

de faptul că nu-mi face niciun fel de plăcere să vin în faţa

dumneavoastră săptămânal şi să critic în permanenţă câte o decizie

51

sau ordonanţă guvernamentală, însă sunt convins că sunteţi de acord

cu mine când vă spun că impozitarea pensiilor sau plafonarea

alocaţiilor de stat pentru copii sunt măsuri disperate şi atât. Chiar

cred guvernanţii noştri că ne vom baza pe marea economie la

bugetul de stat care se face prin aceste măsuri haotice? Adică putem

sta liniştiţi, vom folosi banii copiilor noştri şi pe cei ai

pensionarilor?!? Mi se pare incredibil. Îmi pare rău, dar domnul

Vlădescu a ajuns să mă sperie cu declaraţiile Domniei Sale şi nu ştiu

dacă vorbeşte serios, ca un ministru de finanţe responsabil, sau îi

place să se joace cu nervii noştri. După declaraţia, antologică deja,

cum că ministrul de finanţe nu scoate ţara din criză, ci e de datoria

românilor, în general, să facă asta, observ că recurge la puşculiţa

românului simplu ca să salveze economia.

Vă întreb, stimaţi colegi: au, oare, guvernanţii noştri în vedere

măsuri efective pentru crearea de locuri de muncă, pentru susţinerea

producţiei interne, pentru încurajarea investiţiilor? Mi-e teamă că

nu, altfel, ar ieşi în presă şi cu astfel de ştiri, nu numai cu idei de-a

dreptul ciudate, aşa cum fac acum.

În acest context, sunt perfect de acord cu cei care susţin un

control mai intens şi mai riguros al Parlamentului asupra activităţii

guvernamentale, ba chiar o prezenţă a prim-ministrului în plenul

reunit, o dată pe lună, pentru a ne lămuri în legătură cu toate aceste

decizii pe care le aflăm din presă şi care ne îngrozesc. În felul

acesta, nu vom mai fi puşi în situaţia de a trage câte un semnal de

alarmă în fiecare săptămână şi a reclama aici, în plen, fiecare

52

măsură pe care o dezaprobăm alături de societatea civilă şi alte

instituţii ale statului.

Oricât de exagerată v-ar părea această idee, mă văd nevoit s-o

iau în considerare. Guvernul Boc mă obligă să mă gândesc la aşa

ceva, Guvern care nu înţelege care-i sunt, cu adevărat, priorităţile.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi, timpul acordat prezentării declaraţiilor politice

s-a încheiat aici.

Daţi-mi voie să prezint numele colegilor şi colegelor care au

depus declaraţiile politice în scris şi nu le-au citit astăzi, ce fac

parte integrantă din stenograma şi din fondul politic al discuţiei

noastre de astăzi.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, doamna senator

Luminiţa Plăcintă, domnii senatori Gheorghe David,

Marius-Gerard Necula, Dumitru Oprea, Dumitru-Florian Staicu,

Tudor Udriştoiu, Constantin-Traian Igaş, Alexandru Mocanu,

Iulian Urban şi Mihai Niţă; din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC, doamna senator Doina Silistru, doamna

senator Elena Mitrea, doamna senator Ecaterina Andronescu,

domnii senatori Florin Constantinescu, Nicolae Moga şi

Dan Voiculescu; din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna

senator Minerva Boitan, domnii senatori Emilian-Valentin Frâncu,

Gabriel Berca, Marian Bîgiu, Paul Ichim.

53

De asemenea, din partea Grupului parlamentar mixt, domnul

senator Cezar-Mircea Măgureanu a depus o declaraţie politică. Şi

domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al

PD-L, a depus declaraţia politică de astăzi.

Declaraţii politice neprezentate în plenul Senatului:

Doamna Sorina-Luminiţa Plăcintă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Aduc în faţa dumneavoastră un proiect de construcţie şi

unitate pentru relansarea industriei bunurilor de larg consum. Este

un sector vital, care reuneşte mai multe ramuri, de la industria

alimentară la educaţie şi sănătate. Este un sector de pe urma căruia

trăiesc milioane de români şi care produce bunuri şi servicii pentru

alte milioane de oameni. Cei care mă cunosc ştiu că sunt un om

pragmatic şi că vin în faţa dumneavoastră cu propuneri concrete.

Am constatat din proprie experienţă că, la ora actuală, cel mai

mult se pierde din cauză că nu există o unitate şi o conlucrare

eficientă în interiorul domeniilor. În industria textilă, de exemplu,

industrie de care mă leagă zeci de ani de muncă, întreprinzătorii nu

sunt legaţi printr-un proiect comun, nu colaborează între ei şi în

acest fel rezistă doar operatorii foarte mari, care pot duce pe umerii

lor povara crizei. Însă piaţa nu mai cere produse segmentate,

separate, cere proiecte integrate, la care împărţirea inteligentă a

sarcinilor ar da de lucru şi celor mari, şi celor mici.

Trebuie să punem preţ pe inteligenţă şi reforma mentalităţilor.

Dacă vom găsi răspunsurile corecte, nu numai că vom putea

54

supravieţui, dar vom putea câştiga şi aduce plusvaloare în casele

oamenilor. Mediul privat a resimţit cel mai puternic efectele crizei.

A fost lovit chiar motorul economiei, întrucât întreprinderile mici şi

mijlocii hrăneau bugetul şi ofereau o pâine bună celor implicaţi în

activităţile acestor firme. Şi pentru a redresa acest sector este nevoie

de politici publice. Şi aici intervine rolul nostru.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Pe 23 februarie voi organiza la Bucureşti un forum care să

reunească toţi actorii implicaţi în industria bunurilor de larg

consum: senatorii şi deputaţii comisiilor de specialitate, miniştrii de

resort, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, ai

patronatelor, sindicatelor şi ai mediului de afaceri. Vă voi pune la

dispoziţie toată documentaţia de rigoare. Îmi doresc ca dezbaterile

să se finalizeze cu proiecte, cu idei şi mai ales cu schimb de

informaţii. Aş vrea ca acest forum să nu fie doar o întâlnire la care

fiecare vine cu probleme şi pleacă având aceleaşi probleme.

Trebuie să reînviem spiritul de breaslă care a ridicat România

modernă. Acum ni se oferă ceva extrem de preţios: expertiza şi

finanţarea europeană. Ni se oferă parteneriate strategice cu ţări

puternice precum Franţa, Germania şi Spania. Trebuie să mizăm pe

industriile inteligente, pe industriile creative, cum ar fi IT-ul, pe

educarea spiritului antreprenorial şi pe gândirea unor strategii

coerente intersectoriale.

Doamnelor şi domnilor senatori, cred că împreună putem să

depăşim această perioadă. Deja nu mai este vorba de culoarea

politică pe care o reprezentăm sau de partidul din care facem parte.

55

Este vorba să punem umărul la ridicarea acestui important sector

industrial. Poate că gestul nostru va constitui un model şi pentru alte

domenii.

Vă invit să fiţi cu ochii pe forumul „România 2010. Reformă

şi Relansare” şi să ajutaţi cu idei şi mai ales cu proiecte publice

pentru implementarea soluţiilor de întărire a mediului de afaceri

privat.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe David:

Declaraţia politică este intitulată ,,Importanţa Recensământului

General Agricol din România”.

Doamnelor şi domnilor senatori,

În preambulul declaraţiei mele reamintesc faptul că România,

ca stat membru, respectă legislaţia Uniunii Europene în domeniul

statistic, precum şi recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite

pentru Alimentaţie şi Agricultură – FAO, conform cărora fiecare

stat membru trebuie să efectueze un recensământ general agricol o

dată la 10 ani.

Prin urmare, în anul 2010, România va efectua, pe întreg

teritoriul ţării, atât în mediul urban, cât şi în cel rural,

Recensământul General Agricol. Culegerea datelor se va realiza în

perioada 1 decembrie 2010 – 31 ianuarie 2011. Această acţiune de

amploare înseamnă pentru ţara noastră:

- obţinerea de date statistice comparabile la nivel internaţional

şi indispensabile procesului de participare a României la Politica

Agricolă Comună;

56

- fundamentarea măsurilor pentru elaborarea Planului Naţional

de Dezvoltare şi a altor programe care vizează, în principal,

agricultura şi dezvoltarea rurală;

- consolidarea sistemului statistic agricol prin obţinerea de noi

date şi informaţii privind exploataţiile agricole şi caracteristicile

structurale ale acestora;

- actualizarea Registrului Statistic al Exploataţiilor Agricole,

baza de eşantionare necesară realizării celorlalte anchete statistice în

agricultură;

- furnizarea de date şi informaţii necesare dezvoltării Reţelei

de Informaţii Contabile Agricole şi a Sistemului Integrat de

Administrare şi Control;

- asigurarea de date comparabile privind activităţile agricole,

la nivel geografic, care să acopere întreaga Comunitate, conform

cerinţelor legislaţiei europene;

- stabilirea tipologiei şi dimensiunii economice a exploataţiilor

agricole, o clasificare unitară a acestora la nivelul Uniunii

Europene.

Baza legală pentru desfăşurarea acestei ample cercetări

statistice este asigurată de legislaţia europeană, prin Regulamentul

(CE) Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1166/2008

privind anchetele referitoare la structura exploataţiilor agricole şi

ancheta privind metodele de producţie agricolă, şi de legislaţia

naţională, prin Legea nr. 153/2008 privind efectuarea

recensământului general agricol din România.

57

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1370/2009 privind

organizarea şi efectuarea recensământului general agricol din

România şi Legii nr. 153/2008 privind efectuarea recensământului

general agricol din România, pentru îndeplinirea sarcinilor

complexe ce revin efectuării acestei cercetări statistice, se va

angaja personal suplimentar.

Domnul Marius-Gerard Necula:

Declaraţia politică se intitulează ,,Politica de dreapta a

alocaţiilor pentru copii”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O nouă temă va deveni vedeta emisiunilor de analiză politică,

economică şi socială, în cel mai scurt timp: alocaţia pentru copii.

Acest drept este prevăzut în Constituţia ţării la art. 49 alin. (2):

„Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea

copilului bolnav ori cu handicap.”

În acest articol se face referire la dreptul copiilor de a primi

alocaţii, nicidecum la cuantumul acestora, Legislativul fiind acela

care poate stabili în ce condiţii se acordă aceste alocaţii.

Consider că politica de dreapta a unui Guvern nu presupune

îngreunarea vieţii celor care au venituri la sau sub limita sărăciei. Aş

fi de acord ca toţi copiii să primească, ca şi acum, aceeaşi sumă ca

alocaţie dacă statul poate asigura într-o normă acceptabilă accesul la

locuri de muncă şi servicii sociale minimale. Atât timp cât statul nu

poate gestiona în mod eficient resursele generale, pentru acordarea

unui minimum de protecţie socială, perioada fiind afectată şi de

58

măsurile economice dictate de criză, principiul solidarităţii, care nu

este un principiu exclusiv de stânga, este unul aplicabil.

„Organizarea politică trebuie să creeze condiţiile care să

asigure persoanei umane un anumit nivel de viaţă materială,

intelectuală, morală, cu scopul de a o ajuta să-şi câştige libertatea

spirituală. Oamenii participă la bunul comun, fiind parte din ordinea

socială, şi au obligaţii faţă de această ordine.” Acestea ar fi câteva

linii din gândirea lui Maritain, care se regăsesc în democraţia

creştină.

Pornind de la aceste adevăruri simple, problema alocaţiilor

ţine şi de o necesară rearanjare a politicilor de asistenţă socială.

Devine extrem de necesar ca în cel mai scurt timp să putem discuta

de un Cod al asistenţei sociale, care să statueze clar cine trebuie să

beneficieze de asistenţa statului. Cred că una din principalele

deosebiri de doctrină dintre stânga şi dreapta constă în aplicarea

generalizată, în cazul stângii, a acţiunilor de protecţie socială, în

timp ce dreapta trebuie să identifice grupurile care au nevoie de

ajutor şi susţinere din partea statului, ca o aplicare a unui alt

principiu fundamental drag creştin-democraţiei, subsidiaritatea.

Cred că limpezind faptul că din punct de vedere doctrinar

acordarea alocaţiilor de stat pentru copii, în mod diferenţiat, este o

politică eminamente de dreapta, mă voi referi şi la latura morală a

măsurii.

Pare a fi adevărat, la prima vedere, că cel ce are şi munceşte

este penalizat, primind o alocaţie mai mică pentru copil, dar

acordarea diferenţei poate fi sprijinită de condiţionări care să

59

rezolve probleme şi altele decât cele de ordin material. De exemplu,

s-a renunţat la condiţionarea acordării alocaţiei pentru copii de

vârstă şcolară de frecventarea cursurilor obligatorii. Măsura,

aplicându-se la nivelul întregii sume, era neconstituţională, drept

condiţionare. Dar statul şi Legislativul pot, tot în temeiul

art. 49 alin. (2) din Constituţie, să stimuleze prin acordarea unei

sume suplimentare, pentru familiile cu venituri sub un anumit

plafon, lupta împotriva abandonului şcolar. Chiar în Statele Unite

ale Americii, începând de anul trecut, s-a apelat la această metodă.

Astfel avem măcar certitudinea că cei care au venituri mari şi

contribuie într-o măsură mai mare la bugetul statului investesc în

educaţia generaţiei viitoare, într-o societate mai civilizată.

Există cazuri în care copiii din familii cu venituri scăzute nu

au suportul financiar minim de a-şi putea achiziţiona rechizitele

pentru un an şcolar. Un astfel de copil reprezintă o victimă sigură în

societatea viitoare, care va avea nevoie tot de ajutorul statului

pentru a se putea integra. Este de preferat să le acordăm acum o

şansă, preventiv, decât atunci când trebuie corectate obiceiuri şi

atitudini deja instalate.

Astfel, o măsură ce pare discriminatorie pentru o categorie

restrânsă, a celor cu venituri substanţiale, se dovedeşte a fi de fapt o

investiţie pe termen lung.

În concluzie, mă declar de acord cu diferenţierea acordării

alocaţiilor în funcţie de venitul părinţilor, sub rezerva ca această

diferenţiere să nu aibă doar o conotaţie materială.

60

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică este intitulată ,,Legea învăţământului,

ameninţată de haosul legislativ”.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Nu de puţine ori auzim despre haosul produs de intrarea în

vigoare a unor legi şi acte normative. În cele mai multe cazuri, pe

bună dreptate, vina este dată pe Legislativ. Este fenomenul care se

poate declanşa şi prin iniţiativa legislativă a unui coleg senator, cu

titlul „Lege pentru completarea art. 170 din Legea învăţământului

nr. 84/1995”. Până aici, nimic în neregulă. Se propune introducerea

unei noi categorii de burse. Însă o primă năstruşnicie apare chiar din

titlu, prin trimiterea la un articol din lege care reglementează cu

totul altceva decât şi-a propus iniţiatorul. Acesta solicită

completarea art. 170 alin. (2) cu expresia „burse sportive”, iar art.

170 din Legea învăţământului se referă la „Sistemul de finanţare a

învăţământului preuniversitar de stat…”, nicidecum la burse.

În spatele acestei probe de iluzionism legislativ se află un şir

de nereguli grave, cu efecte financiare, de discriminare şi de

discreditare a Legislativului. Dintre nereguli merită a fi menţionate

doar trei:

1. Diferenţă enormă între titlul iniţiativei şi conţinut.

Se înlocuieşte un text privind finanţarea învăţământului

preuniversitar, prin necorelarea articolelor de lege, cu un text

referitor la burse, subminând astfel atât art. 170 alin. (2) – despre

61

finanţare, cât şi situaţia burselor, pe care le afectează prin

redundanţă. Necorelarea articolelor este cu atât mai gravă cu cât

Camera Deputaţilor şi Consiliul Legislativ şi-o asumă, ba o şi

legitimează în mod aberant. O astfel de eroare poate să pună în

dificultate finanţarea învăţământului preuniversitar, care riscă să

rămână fără text de lege. Probabil, iniţiatorul dorea să facă o referire

la art. 172 alin. (2), care reglementează bursele pe bază de contract,

precum şi creditele de studiu acordate de bănci.

2. Legat de prima neregulă, vine şi cea de-a doua. Din garant

al legalităţii şi coerenţei normativelor, Consiliul Legislativ devine

acreditantul unei practici ilegitime la nivel de tehnică legislativă.

Contrar propriilor sale evidenţe, Consiliul Legislativ încearcă

să depăşească erorile din iniţiativă, făcând referire la o situaţie care

nu a existat niciodată, şi anume renumerotarea articolelor din Legea

învăţământului, în context de republicare ulterior lui decembrie

1999. Aceasta este o gravă eroare! Art. 170, respectiv art. 172 au

rămas nerenumerotate, indiferent de modificările survenite în lege.

Mai mult, art. 172 este printre puţinele care nu au suferit nicio

schimbare de conţinut din 1995, ceea ce înseamnă că nu a ridicat

niciun fel de probleme în aplicare.

Dacă această afirmaţie nereală a Consiliului Legislativ ar fi

avut doar consecinţe la nivel formal, şi nu de substanţă asupra

textului de lege, nu ne-ar fi preocupat situaţia. Însă, prin gestul său,

Consiliul Legislativ consolidează un abuz derivat din eroare,

superficialitate şi neştiinţă, de natură a periclita situaţia

învăţământului. Iniţiativa, indiferent de forma pe care o îmbracă,

62

conduce la multiple discriminări şi lezarea flagrantă a autonomiei

instituţiilor ce gestionează acordarea burselor.

3. În sfârşit, a treia neregulă este substituirea de către Comisia

pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru

administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului,

ambele din Senat, în competenţele reale ale Camerei Deputaţilor.

Comisiile, schimbând titlul legii, au modificat şi obiectul de

reglementare. În plus, tot textul iniţial este eliminat, iar comisiile

reglementează altceva. Astfel, comisiile se transformă în iniţiatori ai

unui nou text în cazul unui proiect adoptat tacit de Camera

Deputaţilor. După cum ştim, în sistem bicameral, în ambele Camere

trebuie să se analizeze acelaşi text de lege şi acelaşi obiect de

reglementare.

Toate acestea sunt forme evidente de agresare legislativă a

Legii învăţământului. Lor li se adaugă şi agresarea limbii române, în

speţă a cuvântului „performanţă”. Ea se înfăptuieşte prin includerea

în art. 172 alin. (1), nevizate de iniţiativa legislativă, alături de bursa

de performanţă, a burselor de performanţă sportivă şi a celor de

performanţă artistică.

În DEX, performanţa este definită ca „1) rezultat (deosebit de

bun) obţinut de cineva într-o întrecere sportivă (subl. ns); prin

extensiune, performanţa înseamnă o realizare deosebită într-un

domeniu de activitate (subl. ns)”. Dacă extrapolăm teoria

inteligenţelor multiple a lui Gardner, putem vorbi despre cel puţin

10 tipuri de performanţe. Ce ar însemna să le enumerăm pe toate?

De ce să o facem când cuvântul „performanţă” este definit atât de

63

generos în limba română? El nu limitează domeniile de activitate,

implicit de performanţă!

Oricum, concluzia este că avem de-a face cu o iniţiativă care

bulversează un întreg sistem, într-un punct în care simplitatea şi

claritatea articolelor din legea supusă completării sunt atât de

evidente. Ca urmare, consider că erorile înregistrate pe procedura

legislativă, discriminările şi problemele financiare pe care le poate

genera ar trebui să conducă nemijlocit la neaprobarea unui astfel de

text de lege. Mai mult, este un semnal de alarmă asupra

corectitudinii, legitimităţii şi rigurozităţii demersului legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru-Florian Staicu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Incoerenţa unor sisteme

menite să funcţioneze”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Programe, măsuri, procese, reforme – sunt noţiuni pe care cu

toţii le cunoaştem şi aparent au aceeaşi semnificaţie pentru toată

lumea. Dacă românii s-au săturat să audă aceste cuvinte este pentru

că de fiecare dată când le-au acordat încredere rezultatul a fost

acelaşi: eşec, scuze, arătatul cu degetul şi transferul răspunderii.

Acum însă, după mulţi ani în care am văzut acelaşi clişeu, situaţia

începe să se schimbe şi, în loc să aducă satisfacţie, atrage după sine

reacţii dintre cele mai dure.

De-a lungul timpului, s-a creat o stare generală de

nemulţumire socială, de dezamăgire faţă de clasa politică şi de

64

previzibilitate a nereuşitelor. Cum ar fi fost posibil să nu se ajungă

în această situaţie când în România totul s-a făcut în ultimii 20 de

ani de pe o zi pe alta, fără viziune pe termen mediu şi lung, aşa cum

e normal în orice ţară civilizată? E greu să reparăm azi greşelile din

ultimii 20 de ani, dar identificând problemele şi analizând natura

lor, ne putem stabili obiective precise pentru viitor şi modalităţi

concrete de atingere a acestora.

Stimaţi colegi,

Am observat o tendinţă dominantă în rândul multor oameni

politici: instinctul de a imita şi de a copia anumite iniţiative

benefice, din dorinţa de a şi le însuşi, fără a se gândi la consecinţe.

Nu spun că măsurile bune adoptate pentru un anumit segment nu

trebuie să servească drept model şi pentru alte domenii, însă acest

proces se aplică doar după o cercetare prealabilă a situaţiei. Mereu

am considerat că nu cantitatea este semnificativă, calitatea este cea

care dă valoare oricărui lucru. Şi, după cum bine ştiţi, o copie nu se

va ridica niciodată la măiestria originalului.

Suntem evaluaţi prin intermediul numărului de iniţiative

legislative, numărul de declaraţii, numărul în general. Dar se

întreabă cei ce fac asta dacă numărul este cel care schimbă starea de

fapt din România?

Când mă gândesc la astfel de situaţii, îmi vine în minte un

exemplu foarte elocvent: completarea celebrului program „Cornul şi

laptele” cu miere. Toate bune gândindu-ne la beneficiile acestui

produs, dar zilele trecute la acestea s-a propus adăugarea şi a

fructelor. Poate că iniţiatorii acestor proiecte s-au gândit la sănătatea

65

copiilor, dar ei uită că laptele şi merele sunt o combinaţie

periculoasă pentru stomac, ca să nu mai spun că îşi găseşte deplina

aplicabilitate celebra frază: „Ce-i prea mult strică.”

Privite fiecare în parte, sunt bine-venite, dar în ansamblul lor

pot deveni dăunătoare. Cam aşa se procedează în general. Percepţia

cetăţenilor asupra clasei politice nu se măsoară în numărul

iniţiativelor, ci în rezultatul acestora. Reforma este un proces care se

aplică treptat şi eficienţa ei se reflectă în schimbările pe care le

aduce şi în programele pe care le promovează.

Stimaţi colegi,

O altă problemă pe care am remarcat-o şi mă macină este

comportamentul clasei politice atunci când se află la putere şi

atitudinea aceloraşi politicieni atunci când ajung în opoziţie. Este de

remarcat un fenomen caracterizat de constanţă şi repetabilitate: te

împăunezi când eşti la putere şi eşti foarte ofensiv în opoziţie. Nu

ştiu dacă e o modă sau un mijloc de exprimare, dar în mod sigur

reprezintă ideea de democraţie prost înţeleasă. Dacă ne dorim ca

sistemul să se schimbe şi să funcţioneze mult mai bine, nu ar trebui

făcută atât de rigid distincţia putere – opoziţie, pentru că avem cu

toţii acelaşi scop, şi anume de a apăra drepturile şi interesele celor

care ne-au ales. Conceptul libertăţii de exprimare trebuie interpretat

corect, fără a fi confundat cu lauda de sine şi vorba multă fără

substanţă.

Cu toate acestea, nu doresc să afirm că toată clasa politică este

la fel, nu vreau să generalizez şi să îi acuz pe cei care nu se

încadrează în această categorie de politicieni pe care am descris-o

66

anterior. Însă pot să remarc faptul că este nevoie de mai multă

personalitate şi demnitate măcar din partea noastră, a

parlamentarilor, pentru că numai aşa putem colabora mai bine şi

putem crea spiritul unei singure echipe: aceea aleasă de cetăţenii

României să le reprezinte interesele şi să adopte legi benefice pentru

ei.

Închei prin a vă transmite un gând sincer şi în acelaşi timp o

convingere personală: „O ţară se recunoaşte pe sine însăşi şi se

prezintă în faţa întregii lumi prin atenţia pe care o arată faţă de

propriii ei cetăţeni, mai ales faţă de aceia care sunt cei mai

dezavantajaţi.”

Domnul Tudor Udriştoiu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Sănătate şi educaţie în

condiţiile crizei economice”.

Departe de noi gândul de a fi împotriva măsurilor de reducere

a cheltuielilor bugetare în condiţiile crizei economico-financiare.

Din păcate, o serie de măsuri suferă de o generalizare excesivă, lipsă

de flexibilitate şi discriminare negativă a unor domenii cu

consecinţe serioase pe termen mediu şi lung. În aceeaşi ordine de

idei, se menţin şi se adâncesc diferenţele în reglementarea

obligaţiilor între stat, sectorul privat şi cetăţeni.

Mă voi referi la câteva aspecte din domeniile numite generic

sănătate şi educaţie.

a) Prelungirea blocării posturilor vacante pentru anul 2010,

măsură de altfel utilă, grevează calitatea activităţii în cel puţin două

sectoare: spitale şi universităţi medico-farmaceutice. Consider că

67

nuanţarea acestei măsuri în sensul creşterii raportului de 1 la 7 sau

exceptării pentru personalul medical calificat din spitale (medici şi

asistente) şi pentru personalul didactic din universităţile medico-

farmaceutice ar fi de natură a menţine, măcar la cote de avarie,

calitatea serviciilor medicale, precum şi a formării medicilor şi

farmaciştilor.

b) Asigurarea medicamentelor pentru populaţie pare a fi intrat

într-o suferinţă cronică, din cauza atât a subfinanţării, cât şi a unor

reglementări exclusiv economice, lipsite de transparenţă şi evaluare,

pe alocuri neargumentate şi incoerente.

Pentru început câteva date:

- ponderea din PIB alocată sănătăţii se situează la jumătatea

mediei ţărilor din Comunitatea Europeană;

- la cheltuielile globale pentru sănătate, România se află pe

locul antepenultim, înaintea Belarusului şi Ucrainei;

- la cheltuielile pentru medicamente, ne aflăm pe locul 28 din

32 de ţări europene, puţin peste Bulgaria şi destul de departe de

celelalte ţări din Comunitatea Europeană.

Nu sunt în posesia unor date exacte, dar sunt aproape convins

că în materie de birocraţie şi la cantitatea de hârtii utilizate ocupăm

un loc fruntaş în Europa.

În aceste condiţii, s-au luat câteva măsuri „speciale”: preţul

minim european, calculat la cursul de 4 lei/euro pentru tot anul 2009

şi decontare la minimum 6 luni (asta înseamnă de fapt 8-9 luni), în

condiţiile achitării lunare a TVA. Peste toate, Ordonanţa de urgenţă

68

a Guvernului nr. 104/2009 stabileşte o taxă pe vânzări de 7% - 11%,

intitulată pompos clawback.

Toate aceste reglementări au drept scop reducerea cheltuielilor

cu medicamentele şi a preţului medicamentelor, iar drept consecinţă

scăderea cantităţii de medicamente din piaţă. Mergând în această

direcţie, vom avea medicamente ieftine pe liste, dar care lipsesc cu

desăvârşire!

Principalele cauze ar fi, în ordinea importanţei, exportul

paralel, retragerea producătorilor, falimentul industriei farmaceutice

româneşti, închiderea farmaciilor.

Prin prisma celor afirmate la început, se naşte o serie de

întrebări:

De ce nu se pot aplica asemenea măsuri 1 euro egal 4 lei la

plata consumului de energie (gaze, termică, electrică) de către

cetăţeni?

De ce nu putem plăti impozitele către stat la 6 luni sau mai

târziu?

Mai există un alt domeniu comercial cu taxa pe vânzări? Şi

putem continua…

Sperăm că asemenea măsuri nu au ţinut seama de consecinţele

reale şi nicidecum că ar ţinti reducerea cheltuielilor prin eliminarea

medicamentelor de pe piaţă şi reducerea consecutivă a accesului

pacienţilor!

c) În sfârşit, proiectul privind medicina şcolară pune reducerea

cheltuielilor deasupra interesului pentru sănătatea preşcolarilor,

elevilor şi studenţilor. Normarea actuală de 2 500 de elevi la un

69

medic, precum şi alte prevederi ale actualului proiect de hotărâre nu

ţin seama de realitatea din teren, dacă ar fi să vorbim numai de

dimensiunile şcolilor şi de standardele egale de cost, indiferent de

forma de învăţământ.

Aşa cum spuneam la început, se manifestă aceeaşi generalizare

excesivă, cu lipsă de flexibilitate, cu elemente de discriminare

negativă pentru sănătate şi educaţie.

Fac un apel către Ministerul Sănătăţii şi către Guvern în sensul

celor arătate mai sus.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează ,,Multipartidismul în

România şi emergenţa clară înspre tripartidism”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vorbim din ce în ce mai des despre necesitatea transformării

partidelor, de necesitatea schimbării în interiorul partidelor. Pe

fondul alegerilor din cadrul Partidului Social Democrat, al

apropiatelor alegeri din cadrul Partidului Democrat Liberal şi

Partidului Naţional Liberal, se discută tot mai intens de o schimbare

mai mult sau mai puţin radicală a fiecărei formaţiuni politice.

Clivajul definitoriu al politicii postcomuniste din România nu

a fost nici urban-rural, nici proletari-proprietari ori vreunul

postmaterialist, per ansamblu nu a fost unul de natură socială, ci,

mai degrabă, clivajul dintre formaţiunea politică din jurul lui Ion

Iliescu şi celelalte partide, cele democratice.

70

Însă, odată cu alegerile parlamentare din 2008, am asistat la o

metamorfoză a sistemului de partide. Sfârşitul dominaţiei unui

singur partid mare şi o competiţie politică între trei partide mari

(PD-L, PSD şi PNL) care aduc dovada trecerii de la un pluralism

extrem la unul moderat. Şi nu în ultimul rând vorbim despre

trecerea de la multipartidism la tripartidism, bazat pe competiţia

politică şi electorală din trei partide mari.

Aceste transformări din sistemul de partide s-au petrecut

datorită schimbării ambelor variabile independente: sistemul

electoral şi tipul de conflicte din societate. În 2008, după mulţi ani

de controverse politice, alegerile parlamentare nu s-au mai

desfăşurat pe sistemul proporţional pe listă, ci în conformitate cu un

sistem mixt: tot un sistem proporţional, dar cu candidaturi

uninominale pe colegii.

Însă schimbarea sistemului electoral nu produce automat

reforma clasei politice, iar primele evaluări adevărate vor urma abia

la următoarele alegeri, care vor tranşa cu claritate tripartidismul din

România, în prezent vorbind doar de un model mai aparte de

tripartidism, unul pe regiuni (în 20 de judeţe din România doar cele

trei partide mari – PD-L, PSD şi PNL – au obţinut mandate în

consiliile judeţene).

În această perioadă, cele trei partide mari trec prin alegeri

generale din dorinţa de a se schimba radical sau nu, de a întruni

aşteptările doctrinei sub care s-au format, pentru a putea da

răspunsurile şi soluţiile pe care noi, cetăţenii români, le aşteptăm de

la cei care ne conduc.

71

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Mocanu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Altă pălărie pentru Ion

Iliescu!”.

Sâmbătă seara, când începuse operaţiunea de numărare a

voturilor în cadrul mult prea televizatului congres al PSD, m-am

gândit că ar trebui să marchez evenimentul cu o declaraţie politică.

Nu era nevoie să aştept rezultatul votului. Se vedea de la o poştă

„mâna” bătrânului edec. Aşa că, zis şi făcut. De obicei pornesc de la

titlu, după care brodez textul. Ca niciodată, m-am blocat aproape

instantaneu: ce titlu să-i pun?

„Plastilina” a fost primul titlu care mi-a venit în minte,

gândindu-mă că „puştiul obraznic” – aşa cum îl… intitulează (sic!)

de multă vreme Cristi Diaconescu pe proaspătul preşedinte PSD –

nu va fi decât, cel mult, plastilina cu care se va juca de-acum înainte

bătrânelul Ion Iliescu, proaspăt autoeliberat de preocupările

executive cotidiene din viaţa „copilului” său politic. Şi, în clipele de

neatenţie ale bătrânului, Adrian Năstase nu va pregeta s-o modeleze,

că tare mai jinduieşte de vreo 5-6 ani s-o mai… frământe şi el niţel!

„Iluzia şi deziluzia” a fost al doilea titlu la care m-am gândit:

chiar dacă abia începuse numărătoarea voturilor, era limpede ca

lumina zilei că, după abandonurile programate ale lui Mazăre şi

Mitrea şi devoalarea „troianului” Diaconescu, delegaţii la congres,

cât ar fi fost ei de PSD-işti şi cu toate vrăjitoarele care roiau în jurul

sălii, nu putea alege în fruntea lor deziluzia, adică pe Mircea

Geoană! Aşa că, neavând altceva la îndemână, adicătelea pe listă,

72

era musai să-l voteze pe Ponta, adică iluzia că altfel, măcar la

ficsonomie, vor da „poporului PSD-ist” una bucurie! (Care bucurie,

doar la ei să fie!).

„Pilat din Pont(a)” a fost o altă variantă de titlu la care m-am

gândit şi pe care, mărturisesc, am găsit-o pe undeva cu ceva vreme

în urmă. În definitiv, de ce n-ar merge? La prima vedere, PSD s-a

spălat pe mâini de păcate. Ponta pare cel tânăr şi curat care va

renaşte partidul. Dacă în 2005, când i-au luat gâtul lui Iliescu, lupii

bătrâni s-au separat în două tabere, acum ei s-au reunit. Micul

Titulescu va sta la dreapta Tătucului Iliescu, adică „The boys are

back in town”, cum s-ar zice pe malurile Tamisei! În rest, ce mare

lucru s-a întâmplat? S-au spălat pe mâini – în public, ce-i drept –,

atâta tot! Nu m-am oprit însă nici la acest din urmă titlu pentru că,

în fapt, a fost ceva mai mult. Sau, mă rog, aşa au vrut ei să pară.

Semnalul „start joc” a fost dat de retragerea lui Năstase atunci

când, într-un prim rund, Geoană izbutea să se impună alegând locul

de desfăşurare a alegerilor pe teritoriul lui Vanghelie, iar alegerile

urmau să se facă pe liste închise. Picioarele vajnicului vânător

Năstase au început să tremure. Dacă va pierde? (Semn că nu mai are

sânge, cum ar zice Mazăre!) Şi atunci laşitatea l-a îndemnat să

renunţe. A urmat jocul de glezne, deloc anchilozate, al Tătucului

Iliescu, care a anunţat şi el că se retrage din toate funcţiile executive

din cauza listelor închise şi a prezumtivului preşedinte executiv.

Asta trebuia să producă şi a produs emoţie la baza piramidei PSD.

Geoană se sperie şi renunţă atât la liste, cât şi la preşedintele

executiv. 1-0 pentru Iliescu! Intră în teren „Guzganul mustăcios”,

73

alias Liviu Dragnea. Acesta, bărbat adevărat, plin de demnitate şi de

caracter – cel despre care câteva ore mai târziu Mitrea avea să

afirme că „e trădător din naştere” –, începe să joace la toate

capetele. Au urmat retragerile lui Mitrea şi Mazăre, semn că „ăi

bătrâni” au căzut la pace şi se strâng în jurul imaginii lui Victor

Ponta, pupilul lui Năstase, ginerele „garantat” de socrul Ilie Sârbu.

Ca urmare, Cristian Diaconescu, „troianul lui Geoană”, se retrage şi

el contra unor promisiuni ori a unor ameninţări, încă nu este clar!?

La acea oră târzie, părea că Hrebe joacă în tabăra lui Geoană. Dar,

lovitură de teatru – Hrebenciuc anunţă că-l susţine pe Ponta! 2-0

pentru Iliescu! Pacea cu Iliescu, Năstase şi Mitrea a fost făcută.

Astfel, „echipa de aur” a PSD intră în teren şi spulberă adversarul.

Decisive au fost trădările. Ele au defectat până şi maşinăria de vot a

PSD Bucureşti, condusă de Vanghelie, parte din delegaţii acestuia

votându-l pe Ponta, care câştigă la o diferenţă de 75 de voturi.

Geoană e distrus. Prostănacul pierde tot. 3-0 pentru Iliescu. Se strigă

„stop joc!”.

Pentru neavizaţi, la televizor, a părut că este mare democraţie

în PSD, că lupta internă a fost una cinstită şi că un tânăr politician a

triumfat în faţa unuia compromis. Numai că… „cine ştie cunoaşte!”

Ar fi culmea ca pe teritoriul lui Iliescu să fie democraţie adevărată.

Vor urma negocieri dure. Prin vocea lui Mitrea, astăzi se cer nişte

demisii de onoare. Mâine însă se va uita totul şi, în spatele lui Ponta,

se vor strânge toţi „greii” dintotdeauna ai PSD, pentru că nimic nu

se pierde, ci totul se transformă. Cu alte cuvinte, „aceeaşi Mărie, cu

74

altă pălărie”. Altă pălărie pentru Ion Iliescu, evident. Acesta este

titlul.

P.S. – Aţi observat că, de la o vreme, domnul Geoană are o

problemă.

Îi recomand să-l roage pe Florin Pandele, primarului oraşului

Pantelimon, să aducă înapoi vrăjitoarele ca să-i descânte, dar nu de

flacăra violet(ă), ci de… cifra 70! Asta pentru că mai întâi a pierdut

prezidenţialele la 70 şi ceva de mii de voturi! Apoi a pierdut

alegerile în partid la 70 şi ceva de voturi! Să nu cumva să piardă şi

funcţia de preşedinte al Senatului la 70 şi ceva de săptămâni de la

învestire! Deja au trecut 60 şi ceva… Puşchea pe limbă!

Domnul Iulian Urban:

Cu adevărat mi-am făcut extrem de mulţi prieteni în presă şi în

politică, întrucât mulţi au decis să se ridice şi să nu mai accepte

nedreptăţile şi abuzurile văzând încăpăţânarea şi determinarea mea.

Pe zi ce trece suntem tot mai mulţi.

Am aflat astfel că slugoii unor moguli media, care se ocupă cu

şantajul de presă, pregătesc un puci menit să ducă la desfiinţarea

acestei sule din coasta afacerilor pe care le fac cu banul public via

clasa politică, şi care este incomoda şi băgăcioasa Agenţie Naţională

de Integritate (ANI). Se uită însă că o asemenea lege trebuie să

treacă printr-un Parlament în care sunt încă mulţi deputaţi şi senatori

care au coloana verticală, plus că mai există şi „obstacolul”

Preşedintele României, care are la îndemână arma reexaminării unei

legi care ar dori desfiinţarea ANI.

75

În ceea ce priveşte cele două iniţiative legislative privitoare la

ANI care se dezbat luni în Senat. Astfel, dacă luni legea vizând

depunerea declaraţiilor de avere/interese pentru liderii de sindicat şi

depunerea declaraţiei de interese pentru jurnalişti va trece de Senat,

şantajiştii de presă vor „convinge” un grup de parlamentari să

depună un proiect de lege pentru desfiinţarea ANI.

Cum se va realiza „convingerea” lor? Simplu! Prin şantajul de

presă.

De altfel, mai mulţi senatori de la toate partidele politice din

Senat sunt contactaţi în acest weekend de către persoane misterioase

care le explică că luni, în plenul Senatului, vor trebui să voteze

contra Legii ANI, altfel, trecuturile lor dubioase, pline de tinichele,

vor apărea în presa locală sau centrală. Li se aduce astfel aminte

unor senatori de afacerile derulate cu statul român sau de lucruri pe

care aceştia le doreau îngropate şi ferite de ochii şi urechile

alegătorilor sau ale autorităţilor. Şantajul ordinar de presă se

practică la una din cele mai largi scale din istoria Parlamentului, şi

astfel avem ocazia să ne facem o idee despre cât de deranjantă este

această lege pentru cei care vor să rămână conectaţi la afacerile

murdare cu banul public pe relaţia clasa politică – baştimea din

presă – statul român. Li se mai recomandă senatorilor să facă

„eforturi” ca luni, 22 februarie 2010, dezbaterile la proiectele de

lege din ordinea de zi să se întindă cât se poate de mult (doar nu

degeaba vă gândiţi că cele două modificări ale Legii ANI au fost

puse întâmplător... ultimele pe lista de legi de votat!!!), astfel încât

să nu se ajungă să se dezbată aceste legi ce dau insomnii corupţilor

76

din presă, mişcarea sindicală şi politica românească. Sau li se

recomandă să găsească scuze şi să lipsească de la votul de luni din

plen!

Rămâne să vedem dacă luni, 22 februarie 2010:

- se va reaprinde speranţa faptului că Senatul României este cu

adevărat Camera Superioară a Parlamentului;

- senatorii vor arăta că doresc să rămână ceva cu adevărat

schimbat în urma trecerii lor prin Parlament;

- senatorii sunt dispuşi să aleagă calea reformei, a ruperii de un

trecut care a aruncat, deopotrivă, politica şi presa românească pe

ultimele locuri în topul încrederii românilor;

- senatorii vor demonstra că votul uninominal a adus cu

adevărat schimbarea în Senat şi se va da semnalul reformei clasei

politice româneşti şi a conştiinţei politicianului român.

Sau dimpotrivă:

- greutatea tinichelelor şi trecutul „încărcat” al unora din aleşii

naţiunii române va triumfa sub presiunea şantajului ordinar de

presă;

- micimea intereselor financiare sau politice ne va condamna

să rămânem ancoraţi fără şansă de scăpare în negura vicioasă a

Cartierului Fanar.

Dumnezeu să ajute România!

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică este intitulată ,,Situaţia albastră a României

nu se rezolvă cu flacăra violet”.

77

Mai mult decât oricând, România are nevoie de specialişti în

toate domeniile, profesioniştii de elită fiind tot mai adesea racolaţi

de către ţările dezvoltate, printr-un proces normal de migraţiune a

forţei de muncă. În loc de asta, avem parte de tot mai mulţi analişti,

atotştiutori care au soluţii la orice problemă şi care dau sfaturi ore

îndelungate pe posturile de televiziune. Indiferent că este vorba

despre politică, economie, finanţe, armată sau jocuri de noroc,

aceiaşi indivizi se pricep la toate şi critică incompetenţa

guvernanţilor. Această epidemie se află în expansiune, printr-o

tentativă planificată, cu scenarii care tind să producă o isterie

generală, tentativă la care unii dintre oamenii politici sunt părtaşi.

Ceea ce consider că este incorect. Incorect atât faţă de noi înşine, ca

responsabili politici, cât şi faţă de românii care şi-au pus în noi

încrederea şi speranţele de mai bine.

Nu aceasta este soluţia ieşirii din criza economică în care ne

aflăm. Amplificarea artificială a unei crize sociale nu este de natură

a rezolva problemele actuale ale României. Substituindu-se

imaginar rolului guvernanţilor, o anumită categorie de „specialişti

(sau „specialiste”) care prestează activităţi în afara legii este

mediatizată insistent, după acelaşi scenariu, ca ocupându-se de

celebra flacără violet, invocată de unii membri ai opoziţiei drept

cauză a pierderii alegerilor prezidenţiale în 7 decembrie 2009.

Stimaţi colegi,

Nu aceasta este calea ieşirii din criză. Guvernul actual a

elaborat o serie de măsuri anticriză. Acestea pot fi amendate, pot fi

criticate, atunci când se consideră că sunt eronate, însă datoria

78

noastră este să ne conjugăm eforturile în lupta comună pentru

redresarea economiei naţionale, indiferent de obligaţiile doctrinare.

Înainte de a fi datori partidelor noastre, suntem datori poporului care

ne plăteşte pentru ceea ce facem aici, în Parlament.

Consider că aceasta trebuie să fie preocuparea noastră

primordială, nicidecum susţinerea, fie şi printr-o atitudine de

indiferenţă, a practicilor adoptate de unele grupuri de interese în

scopul determinării unei stări de instabilitate socială. România are

nevoie de oameni competenţi, inclusiv în politică, iar competenţa

lor trebuie concretizată în acte şi atitudini constructive de interes

major. Responsabilitatea noastră, a celor care hotărâm azi destinul

ţării, va fi judecată şi de urmaşii noştri, în faţa cărora nu vom mai

avea prilejul să ne justificăm că n-am făcut ce trebuia din cauza

iluzoriei flăcări de culoare violet.

România este reală, aşa cum reale sunt şi salariile noastre

plătite de contribuabili. Aşadar, să dăm României soluţii reale

pentru ieşirea din criză, iar nu iluzii, oricât ar fi ele de înflăcărate.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Declaraţia politică este intitulată ,,Divergenţe între categoriile

de demnitari aleşi?”.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Astăzi, la Bucureşti, are loc întrunirea anuală a Asociaţiei

Primarilor de Comune din România, eveniment care nu ne poate fi

indiferent, întrucât primarii, în calitate de aleşi şi de lideri

79

comunitari, reprezintă, cum le place să se autodefinească, coloana

vertebrală a administraţiei publice, dar şi a vieţii politice.

La rândul nostru, aleşi în colegii uninominale, pe lângă

atribuţia fundamentală de legislatori, ne considerăm şi reprezentanţi

ai comunităţilor locale, ai intereselor acestor şi, de ce nu?, ai

speranţelor multora şi mai ales ai primarilor, pentru că dorim şi

putem să oferim sprijin proiectelor de dezvoltare locală,

intercomunitară sau regională, ca interfaţă între administraţia locală,

instituţiile centrale, Guvern şi Parlament.

Este de remarcat că astăzi în fruntea administraţiilor locale se

află mulţi oameni competenţi, cu experienţă administrativă, care au

contribuit şi contribuie la schimbarea treptată în bine a imaginii

localităţilor, conferindu-le un plus de modernitate şi confort.

Gândesc strategic, construiesc proiecte, gestionează bugete şi

fonduri europene. Pentru unii pălăria este prea mare, pierzând

repede încrederea oamenilor.

Ca senator, îmi doresc să ne asumăm condiţia de parteneri

dedicaţi unor deziderate comune, în limitele competenţelor legale pe

care le avem, potrivit legii.

Dar ieri emisiunea moderată la Realitatea TV de scriitorul şi

ziaristul Mihai Tatulici, la care au participat un număr mare de

primari din aproape toate zonele ţării şi reprezentând toate forţele

politice, m-a făcut să reflectez la câteva probleme cu care se

confruntă administraţiile locale, primarii ca decidenţi executivi şi la

relaţiile dintre aceştia şi consiliile judeţene, inclusiv cu noi,

parlamentarii.

80

Primarii reclamă, aproape la unison, absenţa unei strategii

naţionale de dezvoltare a mediului rural, precaritatea resurselor

financiare pentru cofinanţarea proiectelor. Sunt făcute vinovate

toate guvernele ultimilor douăzeci de ani. Consideră, de asemenea,

că prea mulţi bani proveniţi din surse europene sunt orientaţi către

programe de reconversie şi formare profesională şi prea puţini spre

proiecte de infrastructură locală. „Trăim într-un stat atipic, bazat pe

haos şi minciună”, afirmase sentenţios unul dintre ei; regiunile de

dezvoltare sunt un fel de ONG-uri, spune altul; comunicarea cu

instituţiile guvernamentale şi cele judeţene este obturată şi

birocratizată; sunt îngrijoraţi în legătură cu posibile disponibilizări

de personal şi nemulţumiţi de salariile considerate modeste. Reţin şi

remarca mai realistă a unui primar care recunoaşte efectul negativ al

tendinţei de a înfiinţa fără discernământ noi unităţi administrative,

din sate, comune şi din comune-oraşe, mai ales după anul 2000, dar

şi observaţia încărcată de tristeţe că lumea din mediul rural este din

ce în ce mai săracă.

N-au lipsit nici atitudinile radicale: „Haideţi să ieşim în stradă,

să ne dovedim unitatea, indiferent de culoarea politică, să obligăm

Guvernul să ne asculte.”

Despre parlamentari opinia este mai mult decât frustrantă:

„Senatorii şi deputaţii, după ce îşi iau votul şi mandatul, nu-i mai

vede nimeni (?!); suntem buni doar ca maşini de vot.”

Doamnelor şi domnilor senatori,

În mare măsură diagnosticul negativ este întemeiat, pe fondul

acumulărilor negative în administraţia publică nu doar în ultimii

81

douăzeci de ani, ci chiar mai demult: descentralizarea s-a făcut lent,

precaritatea resurselor este o realitate, ratăm oportunităţi oferite de

instituţiile şi programele internaţionale.

Sunt convins că membrii actualului Cabinet se vor întâlni cu

Asociaţia Primarilor în aceste zile şi vor fi mult mai receptivi la

problemele lor, vor oferi soluţii menite să reformeze administraţia

publică şi să dinamizeze modernizarea dezvoltării mediului rural.

Dar nu pot să nu constat că puţin dintre ei au curajul asumării

propriilor erori de management, după cum alţii sunt beneficiarii

politicii eronate de înfiinţare a unor noi unităţi administrative.

Astăzi, mulţi cetăţeni regretă că din comună au devenit oraş şi, pe

cale de consecinţă, trebuie să plătească taxe şi impozite de tip urban.

Eludează premeditat principiul economic ce trebuie asumat şi la

nivelul administraţiilor publice: sunt astăzi în România aproape o

mie de comune care îşi pot acoperi din venituri proprii între 10% şi

50% din cheltuieli, în condiţiile în care Uniunea Europeană

recomandă înfiinţarea de unităţi administrative locale care să

înceapă de la 10 000 de locuitori, pentru o mai bună atragere şi

gestiune a resurselor. Spre cinstea lui, moderatorul Mihai Tatulici

le-a amintit critic această situaţie. Principiul este valabil, in

integrum, pentru actuala împărţire administrativ-teritorială şi din el

decurg responsabilităţi ce ne privesc şi pe noi, parlamentarii. Cu atât

mai justificată este strategia actualului Guvern care, prin teza

modernizării instituţiilor şi a statului în ansamblu, vizează şi

problemele funcţionalităţii şi eficienţei administraţiei locale, având

ca finalitate, mai presus de orice, interesele cetăţeanului.

82

Discutabil este şi avântul unora de a se lansa în ultimii ani în

proiecte pentru care nu aveau surse de finanţare, animaţi de raţiuni

electorale locale, şi nu numai, şi care a generat efecte negative

pentru mulţi agenţi economici.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Nu mi-am propus să fac inventarul critic al tuturor punctelor

de vedere exprimate în emisiunea menţionată, dar opinia că între

diferitele categorii de aleşi, între primari şi consiliile locale şi

preşedinţii consiliilor judeţene, pe de o parte, şi, pe de altă parte,

între aceştia şi parlamentari, nu există comunicare şi relaţii oneste şi

eficiente – poate fi o temă de meditaţie şi de reflecţie. Probabil la fel

gândesc şi cei din Asociaţia Primarilor de Oraşe şi Municipii sau

din Asociaţia Preşedinţilor Consiliilor Judeţene.

Iată de ce consider că Parlamentul şi parlamentarii avem

obligaţia de a revizui cadrul legislativ în sfera administraţiei

publice, înlăturând formalismul relaţional actual în beneficiul unei

mai corecte înţelegeri a statutului pe care îl avem de demnitari locali

sau parlamentari, aleşi de acelaşi electorat. Am ales preşedinţi de

consilii judeţene prin vot uninominal, dar nu am operat modificări

de substanţă în Legea administraţiei publice locale pentru a le

preciza mai corect prerogativele. Am ales parlamentarii prin vot

uninominal, pe colegii deputaţi şi senatori, dar nu ne regăsim

condiţia de parteneri cu celelalte categorii de aleşi în unităţile

administrativ-teritoriale, consilii locale sau judeţene. Comisiile de

administraţie publică din Senat şi Camera Deputaţilor au activitate

de legiferare extrem de încărcată şi de aceea meditez la posibilitatea

83

unei iniţiative legislative pentru înfiinţarea unei comisii comune

Senat – Camera Deputaţilor care să aibă ca obiect de activitate

relaţiile cu structurile administraţiei publice locale şi judeţene şi cu

organizaţiile lor neguvernamentale. Am instituţionalizat astfel un

cadru nou de comunicare în măsură să elimine hiatusul acuzat de

primari în raport cu membrii Legislativului, în măsură să inspire

multe amendamente şi proiecte legislative utile perfecţionării

legislaţiei din sfera administraţiei publice. Am preveni astfel

reproşurile şi am restaura încrederea reciprocă necesară între

instituţiile fundamentale ale statului, între reprezentanţii legitimi ai

acestora cu efecte benefice pentru cetăţeni şi comunităţile locale.

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică este intitulată ,,21 februarie – Ziua

Internaţională a Limbii Materne”.

Comisia Naţională a României pentru UNESCO a sărbătorit

pe 21 februarie, împreună cu toate statele lumii, Ziua Internaţională

a Limbii Materne.

Această zi mondială, sărbătorită prima dată la 21 februarie

2000 şi instituită de UNESCO în toamna anului 1999 (17 noiembrie

1999), promovează recunoaşterea şi utilizarea limbilor materne în

lume, în mod special pe cele ale grupurilor minoritare, având ca

scop promovarea diversităţii lingvistice şi multilingvismul.

UNESCO acţionează la nivel local, naţional, dar şi regional

pentru a obţine susţinere în elaborarea politicilor legate de limbi.

Anul 2008 a fost proclamat „Anul Internaţional al Limbilor” de

către Adunarea Generală a ONU.

84

2010 este ,,Anul Internaţional al Apropierii între Culturi”,

temă extrem de incitantă pentru instituţiile şi organizaţiile

preocupate de diversitatea etnică, lingvistică, religioasă şi culturală

a lumii actuale. Ziua Internaţională a Limbii Materne este

sărbătorită prin diverse expoziţii, concerte şi prezentări organizate

de sediile UNESCO din lumea întreagă.

Limba reprezintă naţiunea care o vorbeşte, iar naţiunea se

identifică cu limba vorbită. Fiecare limbă de pe lumea asta îşi are

istoria ei şi propriul ei rost, fiecare limbă conţine un ceva specific

numai ei şi niciunei alte limbi de pe lumea aceasta.

Limba maternă, prima limbă învăţată de un individ, reprezintă

identitatea naţională şi culturală a individului şi este una dintre

dimensiunile fundamentale ale fiinţei umane. Comunicarea în limba

maternă reprezintă capacitatea de a exprima şi interpreta concepte,

idei, sentimente, fapte şi opinii, atât în forma scrisă, cât şi orală, şi

de a interacţiona lingvistic în toate situaţiile generate de viaţa

socială şi culturală. Comunicarea în limba maternă impune

individului să posede cunoştinţe de vocabular, de gramatică

funcţională şi de funcţii ale limbii. Folosirea adecvată a limbilor în

educaţie are un efect benefic în ceea ce priveşte accesul la

învăţământ, mai ales a limbii materne ce are un impact pozitiv în

prezenţa copiilor la şcoală şi asupra performanţelor şcolare.

Salvarea cunoştinţelor şi meşteşugurilor locale şi autohtone

pentru asigurarea unei gestiuni durabile a mediului înconjurător este

legată de limbile locale şi autohtone. Pe parcursul a câtorva

generaţii, peste 50% dintre cele 7 000 de limbi vorbite în lume pot

85

dispărea. Acest lucru este consecinţa utilizării mijloacelor moderne

de comunicare în masă, care militează pentru unificarea lingvistică

şi globalizare. Mai puţin de un sfert din aceste limbi sunt în prezent

folosite în şcoli şi în spaţiul virtual, celelalte doar ocazional. Deşi

bine stăpânite de populaţiile locale, aceste limbi lipsesc din sistemul

educaţional din domeniul public sau mass-media.

Diversitatea lingvistică este un instrument pentru realizarea

unei mai bune înţelegeri între culturi şi un element cheie pentru

păstrarea patrimoniului cultural al continentului nostru. Diversitatea

lingvistică a devenit mai vizibilă, deoarece, acum, oamenii au

contacte cu cetăţenii străini mai mult ca niciodată. Din ce în ce mai

des, cetăţenii europeni se confruntă cu situaţii în care sunt nevoiţi să

vorbească în altă limbă decât cea maternă. Toate aceste limbi sunt

importante ca păstrătoare de valori, ca liant între oameni.

Multilingvismul poate să contribuie la o înţelegere şi la o

apropiere mai mare între diferite popoare şi comunităţi. Limbile

străine pot stimula dialogul intercultural şi înţelegerea reciprocă.

Pentru imigranţi, limba personală adoptivă trebuie în mod normal să

fie limba ţării în care aceştia au ales să trăiască. Ţările ar trebui să

înfiinţeze un organism comun, însărcinat cu misiunea de a promova

cunoaşterea celorlalte limbi şi culturi, pentru a se asigura că această

diversitate lingvistică este menţinută. Doar dacă multilingvismul

este complet acceptat limbile îşi vor putea găsi locul în lumea

aceasta.

Formarea limbii române este asociată cu cea a formării

poporului român. Limba română se aseamănă cu celelalte limbi

86

romanice, dar are şi particularităţi ce demonstrează formarea sa în

spaţiul carpato-danubiano-pontic. Limba română este limba folosită

ca limbă maternă de 91% din populaţia ţării. Suntem români pentru

că vorbim româneşte. În momentul în care vom înceta să mai

vorbim această limbă, nu vom mai avea identitate.

Sub denumirea de „limbă moldovenească”, limba română se

bucură de statutul de limbă de stat în Republica Moldova, fiind

limba maternă pentru 80% din populaţie. Limba română este limbă

oficială sau administrativă în câteva comunităţi şi organizaţii

internaţionale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de

la 1 ianuarie 2007). În România trăiesc alături de comunităţile de

români diferite alte comunităţi etnice, cu tradiţii culturale,

lingvistice şi religioase specifice. Regiunile cu cea mai mare

diversitate etnică din România sunt Transilvania, Banatul, Bucovina

şi Dobrogea.

Minorităţile etnice au reprezentat întotdeauna un procent

semnificativ din populaţia României. Minorităţile etnice cele mai

importante sunt cele reprezentate de maghiari, romi, germani,

ucraineni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, tătari, armeni, bulgari, sârbi,

croaţi, slovaci, cehi, polonezi, greci, albanezi, italieni.

În general, cu unele excepţii, minorităţile etnice s-au bucurat

în România modernă de drepturi şi libertăţi care le-au permis să-şi

conserve şi promoveze specificul etnic sau cultural. Statul

recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor

naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii

lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Persoanele aparţinând

87

minorităţilor naţionale au dreptul de a învăţa în limba maternă, de a

beneficia de educaţie şi învăţământ în unităţi şi instituţii de stat cu

predare în limba maternă la toate nivelurile, formele şi tipurile de

învăţământ, în condiţiile legii. România are legi care sancţionează

aspru discriminarea, permite minorităţilor să devină politicieni

profesionişti, acceptă învăţământul în limbile diferitelor etnii şi

universităţile multiculturale.

Minoritatea maghiară din România beneficiază de învăţământ

în limba maternă de la grădiniţă până la facultate, au reprezentanţi

în administraţia locală, în Parlament şi chiar în Guvernul ţării.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) s-a

implicat puternic atât în problematica minorităţilor naţionale, cât şi

în buna guvernare a ţării.

Comunitatea romă este mai prost văzută şi adeseori

marginalizată, în ciuda eforturilor Guvernului de a o integra în

societate. Multe dintre problemele pe care le au sau le provoacă

romii pleacă de la faptul că nu au educaţie. Pentru alfabetizarea

romilor, statul român a finanţat locuri speciale în şcoli, în licee şi în

facultăţi. Imaginea negativă a romilor în societatea românească pare

să se amplifice şi din cauza percepţiei că ei sunt cauza pentru care

românii sunt prost văzuţi în străinătate.

Potrivit Societăţii Naţionale pentru Geografie din Statele

Unite, la ritmul actual de dispariţie, aproape 3 500 de limbi, peste

jumătate din cele vorbite astăzi, vor fi moarte până în anul 2100.

Daca 80% din populaţia globului vorbeşte una dintre cele circa

80 de limbi de circulaţie internaţională, doar 0,2 dintre oameni

88

comunică în peste 3 500 de dialecte sau limbi rare. Cele mai

afectate vor fi zonele cu cea mai mare diversitate lingvistică, ca

Noua Guinee, Caucazul şi Siberia. Dispariţia unei limbi echivalează

cu pierderea unei întregi culturi, iar această afirmaţie este întărită de

numărul mare şi viteza cu care dispar idiomurile actuale. Odată cu

micşorarea numărului de persoane care vorbesc o anumită limbă,

dispar şi cuvintele, respectiv naţiunile îşi pierd identitatea devenind

un trecut istoric şi se mai găsesc doar în focarul experţilor

preocupaţi de arheologia lingvistică.

Motivele pentru care o limbă încetează a mai fi folosită sau o

comunitate renunţă la o limbă sunt complexe. Fenomenul are de

multe ori explicaţii de ordin economic şi politic. Activitatea

economică este, în general, dominată de limba vorbită de grupul

majoritar dintr-o societate şi este asociată cu progresul

socioeconomic, acumularea bogăţiei. Limbile dominante sunt

folosite pentru suprimarea celor minoritare, văzute ca mijloc de

disidenţă. Ca să nu moară, o limbă are nevoie de vorbitori. Soluţia

ar fi încurajarea şi dezvoltarea politicii lingvistice care să faciliteze

fiecărei comunităţi utilizarea limbii sale primare sau materne şi cât

se poate mai frecvent, inclusiv în învăţământ, stăpânirea deopotrivă

a unei limbi naţionale sau regionale şi a uneia internaţionale. Atunci

când un popor îşi pierde limba, îşi pierde şi legătura cu trecutul.

Limbile materne au un rol important pentru identificarea

grupurilor şi a oamenilor, ca suport pentru cultură şi educaţie.

Trebuie să fim conştienţi de importanţa conservării limbii materne,

ca parte esenţială a identităţii naţionale. Felul în care se dezvoltă

89

lumea astăzi exercită presiuni imense asupra comunităţilor

lingvistice mici şi numai dacă se produce o schimbare radicală în

felul cum funcţionează lumea această presiune poate să dispară. Se

doreşte încurajarea şi dezvoltarea ,,politicii limbilor”, care îndeamnă

fiecare comunitate lingvistică să folosească limba sa maternă cât

mai des posibil în educaţie, stăpânind în acelaşi timp şi o limbă la

nivel naţional şi o limbă de circulaţie internaţională. UNESCO

invită guvernele, organizaţiile Naţiunilor Unite, organizaţiile

societăţii civile, instituţiile de învăţământ să creeze propriile

activităţi de promovare şi protecţie pentru toate limbile şi în special

pentru acele limbi aflate pe cale de dispariţie în contextul individual

şi colectiv.

Ziua Internaţională a Limbii Materne are ca scop promovarea

diversităţii lingvistice în contextul diversităţii culturale, al

respectului faţă de toate limbile de pe mapamond şi faţă de

multilingvism. Limbile constituie o strategie de progres către o

dezvoltare durabilă şi o relaţie armonioasă, atât în context global,

cât şi local.

Obiectivul nostru comun trebuie să fie recunoaşterea la nivel

naţional, regional şi internaţional a importanţei diversităţii

lingvistice şi a multilingvismului în cadrul sistemelor de

învăţământ, administrativ şi juridic, în expresiile culturale, în mass-

media, în spaţiul cibernetic şi în schimburile comerciale.

Doamna Elena Mitrea:

Declaraţia politică se intitulează ,,Care este sensul guvernării

actuale?”.

90

În numeroasele sondaje de opinie se pune adesea o întrebare

privind direcţia în care se îndreaptă România. Mi s-a părut mult prea

pretenţios să pui o astfel de întrebare grea, cu ramificaţii complexe,

unor intervievaţi care să aleagă spontan răspunsul satisfăcător

dintr-o grilă de soluţii gata formulate de sociologii care întocmesc

chestionarul. Aceasta nu numai pentru că „trecătorul” obişnuit prin

faţa celui care-i solicită opinia nu este pregătit să dea un răspuns

întemeiat, dar şi pentru că întrebarea nu este adecvată la chestiune,

deoarece direcţia de evoluţie a unei ţări se exprimă printr-o tendinţă

ca rezultat al unei sinteze de factori multipli, factori care afectează

într-un mod diferit populaţia la un moment dat. De exemplu, o

politică de austeritate afectează oamenii într-un mod negativ, ceea

ce-i va îndemna să răspundă că direcţia este greşită, dar în fond să

fie o strategie politică corectă pe termen mediu şi lung.

Alta este însă problema dacă am întreba oamenii despre

direcţia guvernării societăţii. La o întrebare astfel formulată, fiecare

poate găsi fapte, decizii, acţiuni guvernamentale care ne arată clar

direcţia sau sensul, cui folosesc şi cui dăunează acele măsuri. Dacă

aplicăm această regulă la situaţia actuală a guvernării României, nu

va fi prea greu să descifrăm sensul acţiunii guvernamentale.

De exemplu, atunci când suntem într-o criză a veniturilor, şi

este vorba de diminuarea veniturilor bugetare, a veniturilor

angajaţilor şi angajatorilor, dacă Guvernul ia măsuri de stimulare a

creşterii veniturilor, am vorbi de o direcţie bună. Dar, în loc de

aceasta, vedem la actualul Guvern doar o acţiune de tăiere a

veniturilor, ceea ce evident este o direcţie greşită. Această reducere

91

a veniturilor marii mase a poporului prin taxe şi preţuri mărite, prin

scăderea salariilor cu aplicarea noii legi a salariilor bugetarilor, a

legii pensiilor, ca şi prin legile bugetelor pe anul 2010 nu face decât

să accentueze efectele crizei, să conducă la sărăcire, şi nu la bună

stare. Direcţia este greşită şi ne arată un Guvern producător de criză,

nu o soluţie la criză. Înclinaţia şi preferinţa Guvernului de reducere

a cheltuielilor, şi nu de a creşte veniturile exprimă o direcţie

contraproductivă din punct de vedere social şi economic. Guvernul

nu este solidar cu poporul la ceas de vreme grea, ci acţionează

împotriva lui.

O altă dimensiune dureroasă a actualei crize economice este

reducerea locurilor de muncă.

Ce face Guvernul în faţa acestui proces? Reduce şi comasează

agenţii, reduce şi blochează ocuparea locurilor de muncă vacante

din serviciile publice şi structurile bugetare, nu plăteşte la termen

agenţii economici care au efectuat lucrări publice, punându-i în

situaţia de a restrânge activitatea sau a închide firma, şi prin aceasta

generând şomaj şi în mediul privat.

Statul este dator la firmele care i-au furnizat servicii şi nu

plăteşte pentru această întârziere, în schimb pretinde dobândă

cămătărească de 36,5% pe an de la agenţii economici care nu

plătesc la timp sau îi împing în incapacitate de plată. S-a ajuns la

situaţia hilară ca o companie să fie executată silit de fisc pentru 5

milioane de lei, în timp ce avea de încasat 10 milioane de lei

rambursări de TVA. În loc să ofere noi locuri de muncă şi să

exploreze noi pieţe de desfacere, Guvernul generează şi

92

administrează un şomaj în creştere. Este aceasta o direcţie de

guvernare adecvată situaţiei? Nicidecum!

Se pune şi aici întrebarea: pentru cine şi împotriva cui lucrează

Guvernul? Pentru cei în căutare de lucru, pentru tinerii ultimelor

promoţii de absolvenţi care nu şi-au găsit de lucru nici în

specialitatea absolvită, nici în munci mai puţin calificate?

O ultimă preocupare a Guvernului Boc o constituie pensiile de

invaliditate. Din reverificarea acestora speră primul-ministru să

aducă zeci de milioane de euro la bugetul asigurărilor sociale. Chiar

aceasta să fie sursa de creştere a veniturilor bugetare? De ce nu s-a

ocupat de blocarea pensionărilor frauduloase? Este lupta cu

pensionarii invalizi noua direcţie de acţiune guvernamentală aceea

de la care aşteptăm ieşirea din criza economică şi din climatul de

corupţie tot mai agresiv? Nicidecum!

În loc să angajeze tineri competenţi, Guvernul le blochează

intrarea pe piaţa muncii şi prin creşterea vârstei de pensionare a

femeilor.

Din păcate, exemplele pot continua. Obligând salariaţii să se

asigure pentru riscul de boală, obligându-i atât pe ei, cât şi pe

angajatori să contribuie la fondul caselor de sănătate, Guvernul s-a

angajat prin acelaşi contract să garanteze, în schimbul contribuţiilor,

condiţii decente de îngrijire a sănătăţii. În loc să se ocupe de

aceasta, Guvernul procedează la reducerea listei medicamentelor

compensate, reducerea fondurilor alocate medicilor de familie, se

arată indiferent faţă de calitatea serviciilor din aşezămintele sanitare,

reduce numărul de spitale, al posturilor pentru medici şi asistenţi

93

medicali, al salariilor din acest domeniu, aşa încât cetăţenii sunt

nevoiţi să plătească tot mai mult pentru nişte servicii tot mai

precare. Şi în acest sector Guvernul aplică o lozincă abstractă: se

garantează dreptul la sănătate, nu condiţiile decente de reproducere

a stării de sănătate.

Cu alte cuvinte, statul, Guvernul, garantează dreptul la

sănătate, obligă oamenii să contribuie, dar fără medicamente, cu

vaccinuri neacreditate ştiinţific, fără personalul medical necesar, pe

care îl pregătim, dar care pleacă la muncă în străinătate, cu spitale

îngheţate, subfinanţate şi prost administrate de directori-manageri

numiţi după criterii şi apartenenţă politică.

De asemenea, se vorbeşte mult în ultimele zile de reducerea

alocaţiei de stat a copiilor din familii înstărite şi creşterea celor din

familii sărace. Copiii s-au născut egali şi nu ei au ales familia. Este

o discriminare. Oferiţi alternativă părinţilor prin acces pe piaţa

muncii, compensaţi neajunsurile celor cu venituri mici, dar nu

împărţiţi copiii în bogaţi şi săraci, şi aşa simt cu tristeţe lipsurile

zilnice, nu le oferiţi şi mai multă umilinţă.

Din datele de mai sus rezultă clar concluzia generală: criteriul

de bază după care se poate evalua acţiunea guvernamentală este

măsura în care aceasta sprijină şi foloseşte populaţiei. Nu este cazul

acestei guvernări, care reduce poporul la clientela sa politică,

singura avantajată de puterea actuală, şi care ia măsuri doar pentru a

fi bifate ca îndeplinite de FMI, fără a-i păsa de soarta şi viaţa reală a

poporului.

94

Domnul Florin Constantinescu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Statul cămătar”.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Am reclamat de nenumărate ori lipsa de interes a statului

vizavi de întreprinzătorii privaţi. Statul i-a exclus de pe piaţa

creditării şi tot statul le percepe o dobândă anuală de 36,5% dacă

apelează la creditul fiscal.

Multe dintre firmele din România au dus greul acestei crize. Şi

încă îl mai duc. Statul este singurul căruia nu-i pasă de

contribuabili. El nu duce lipsă de lichidităţi aşa cum duc lipsă

întreprinzătorii.

Din lipsa acestor lichidităţi, plătitorii de taxe şi impozite din

mediul privat apelează la creditul fiscal. Şi, pentru că le creează o

astfel de facilitate, statul se crede îndreptăţit să le perceapă

contribuabililor dobânzi cu vârf şi îndesat. Drept urmare, multe

firme, pentru a face faţă nevoilor de lichidităţi şi puse în faţa

îngheţării creditării ca urmare a setei extraordinare de bani a

Ministerului Finanţelor Publice, preferă să-şi amâne plata

impozitelor.

Dacă firmele ajung în această situaţie, dobânzile penalizatoare

sunt incredibile, sunt absurde! Practic, niciun stat UE nu are o

asemenea politică de jupuire a întreprinzătorilor privaţi. Firmele au

datorii la stat, deşi statul, la rândul lui, are datorii infinit mai mari

către firme. Nu am cifre exacte, dar pot să vă spun că sumele pe

care statul le datorează contribuabililor sunt de ordinul miliardelor

95

de lei. Firmele se comportă fairplay faţă de stat şi caută să-şi

plătească datoriile, pe când statul profită de poziţia sa de forţă şi

secătuieşte firmele private cu dobânzi penalizatoare absurde.

Dobânzile s-au majorat înfiorător de mult, ajungând la 36,5% pe an,

în condiţiile unei inflaţii de 4% sau puţin peste 4%. Vorbim de o

afacere pe care statul o cultivă şi o reglează în funcţie de bunul plac

al guvernării actuale.

Dacă ne referim la alte state ale Uniunii Europene, cum ar fi

de exemplu Germania, unde nivelul dobânzilor penalizatoare este de

12% pe an, în condiţiile în care inflaţia este de 2,8%, sau Franţa,

unde nivelul dobânzilor este de 14,8%, în condiţiile unei inflaţii de

3,2%, am constata că la noi este ca la nimeni.

Mai am un exemplu: în Letonia, ţară cu o rată a inflaţiei de

15%, se achită penalităţi de 0,05% pe zi, adică 18,25% pe an. Deci

iată că în alte ţări se poate mult mai bine.

Guvernul PD-L-ist se laudă cu ajutorarea firmelor, cu

încurajarea lor. Cred că încurajează, de fapt, sinuciderile!

Guvernanţii aduc de fiecare dată argumentul că o micşorare a

penalităţilor ar duce la o reducere a gradului de colectare a

veniturilor fiscale. Dar cum în România acest grad este extrem de

redus, multe companii se reorganizează judiciar: îşi schimbă numele

sau domeniul de activitate, pierzându-şi urma.

Cred cu tărie că dobânzile ar trebui cel puţin reduse la

jumătate. E vorba de doar 0,05% pe zi. Dacă vom realiza acest

lucru, pot să vă garantez că, dintre firme, puţine vor mai fi datoare

la stat, iar statul nu va fi nevoit să caute urma datornicilor.

96

Stimaţi colegi,

Există nenumărate cazuri în care statul este dator firmelor şi

companiilor cu rambursarea TVA. La aceste datorii ale statului,

dobânzile penalizatoare sunt doar de aproximativ 3%. Oare nu ar

trebui aceste firme şi companii să ceară dobânzi mai mari atunci

când statul nu-şi onorează plăţile? Întreprinzătorul privat nu este

însă în poziţia statului atotputernic, adică nu poate să ceară, şi el,

dobândă la datorie.

Să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu încurajez astfel de practică!

Dar din acest motiv mă gândesc că ar fi bine ca legislaţia să

prevadă acelaşi tip de dobândă penalizatoare în cazul în care un

datornic nu-şi plăteşte datoria. Şi în cazul firmelor, dar şi în cazul

statului. Pentru că multe firme dau faliment tocmai din cauza lipsei

de lichidităţi şi tocmai pentru că, deşi depun cerere pentru

rambursarea TVA, aceste cereri sunt onorate cu întârzieri, nu de

zile, ci de ani. Termenul legal de 45 de zile de rambursare a TVA

este depăşit fără scrupule de fiscul român.

Legislaţia privind colectarea de taxe şi impozite pentru

datornicii privaţi trebuie schimbată. Îmi propun să schimbăm

această legislaţie comunistoidă. O promit alegătorilor mei şi tuturor

celor care ştiu din propria lor experienţă că statul roman este în

acest moment cel mai mare cămătar.

Vă mulţumesc.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Doctoratul devine o diplomă

de «repetent»”.

97

Nu credeam să revină în actualitate vreodată, cu atâta

pregnanţă şi lipsă de respect pentru cei care se străduiesc să obţină

titluri ştiinţifice, cuvintele cinice şi ameninţătoare ale lui Goebbels:

„Când aud de cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol!”

Parafrazându-l pe locotenentul lui Hitler, am putea spune că

astăzi guvernanţilor noştri le-a revenit aceeaşi sarcină, de a

„suprima”, cu stiloul pe post de armă de foc, prin calculele lor

meschine, tocmai sporul de doctorat, corolarul eforturilor unor ani

buni de muncă susţinută a multor persoane care s-au dedicat

studiului.

Asist cu stupefacţie la o cădere în deriziune, sub egida

statului, a tot ceea ce înseamnă cultură, ştiinţă, educaţie. Părem mai

preocupaţi de „copaci”, riscând să nu mai vedem în curând nimic

din „pădure”. Vorbim pe toate canalele media despre efectele

insurmontabile ale crizei economice, despre reducerea drastică a

cheltuielilor din sectorul bugetar (victimă sigură a tuturor măsurilor

„reformiste”), despre disponibilizările din administraţie publică sau

din învăţământ. Dar nu vedem cum sunt pe faţă umiliţi tinerii

supradotaţi care întâmpină atâtea probleme aici sau în Occident nu

numai pentru obţinerea diplomei de doctorat, pentru unii rămasă

„fata morgana” din cauza posibilităţilor materiale reduse, dar până

şi pentru diploma de masterat.

Ştim cu toţii cu câte chinuri s-a născut Legea educaţiei, lege

pentru al cărei caracter neconstituţional s-a pronunţat şi Curtea

Constituţională, la vremea respectivă, şi cu câte eforturi digerăm

astăzi Legea salarizării unitare din sistemul bugetar. Şi prima, şi cea

98

de-a doua sunt perfectibile şi mă rog să dea Dumnezeu să nu

producă „monştri” prin aplicarea lor discriminatorie. Rolul nostru,

de parlamentari în opoziţie, este acela de a observa şi de a amenda

încercările de deviere de la regula „bunului-simţ” şi de conducere a

destinului acestei naţii după regula de aur a politicienilor duplicitari,

aceea a „bunului plac”.

Una dintre abaterile de la normal a început deja să-şi facă

simţite efectele. Sporul de doctorat de 15% a fost „mazilit” ca şi

cum nu ar fi existat niciodată din Legea educaţiei, cu toate că în

proiectul din 14 august figura în proiect. Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 1 din 2010 nu mai lasă nicio umbră de speranţă celor

care şi-au câştigat acest titlu ştiinţific după 31 decembrie 2009.

Articolul 5, alin. (1) lit. b) susţine fără echivoc că „sporurile,

indemnizaţiile şi alte drepturi salariale prevăzute în anexele la

Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază,

solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de

încadrare se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009,

numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi

desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea

prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009”.

Cu alte cuvinte, cine nu a avut norocul să îi fie recunoscut

doctoratul înainte de intrarea în vigoare a legii nu mai poate primi

un drept pe care ceilalţi îl menţin, desigur, în limitele articolului 23

din legea-cadru: alin. (1) – „Suma sporurilor acordate cumulat pe

total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate

99

depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază

sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.”

Dincolo de faptul că înlăturarea sporului de doctorat mi se

pare, din partea guvernanţilor actuali, un gest de o iresponsabilitate

greu de egalat, nu pot să nu mă gândesc că el este dublat de o

sfidare a încercării de autoperfecţionare puse tot în slujba interesului

naţional a atâtor tineri care trec prin privaţiuni inimaginabile pentru

a-şi vedea visul împlinit.

Cu alte cuvinte, statul roman, prin guvernanţii lui, îşi permite

să sfideze însăşi Declaraţia de la Bologna şi să nu recunoască ciclul

al treilea de studii din programul de la Bologna. Considerat un

veritabil titlu de recunoaştere a meritelor reale ale generaţiei cu

deschidere spre viitor, cu pretenţii justificate de „generaţie

europeană”, doctoratul trebuie repus de urgenţă în drepturi. Prin

faptul că se aduc prejudicii de imagine şi, nu în ultimă instanţă,

pecuniare celor care au muncit pentru recunoaşterea acestui drept,

România îşi periclitează statutul de ţară membră a Uniunii

Europene. Nu trebuie să fii absolvent de drept ca să ştii că principiul

neretroactivităţii legii operează în toate ţările civilizate, când e

vorba despre un drept o dată câştigat. Numai la noi acest principiu

este încălcat indiferent de ceea ce decide chiar şi Curtea

Constituţională. Atât în ceea ce priveşte salariile, cât şi pensiile.

Studiile ar trebui să fie cele care dau măsura valorii, care

diferenţiază absolventul de facultate şi, cu atât mai mult, pe cel cu

diploma de doctorat de cei care au optat doar pentru încadrarea pe

studii medii. Asistăm însă la o răsturnare totală a valorilor mai ales

100

în sectorul bugetar, unde sistemul acesta „egalitarist” nu este decât

un ruşinos afront adus celor care doresc să demonstreze performanţă

în domeniul lor.

Domnilor guvernanţi, mai gândiţi-vă o dată la această măsură

discriminatorie şi remediaţi-o cât nu este prea târziu şi cât

eminenţele acestei ţări, puse de dumneavoastră sub obroc printr-o

măsură prost inspirată, nu se vor adresa, pe bună dreptate,

instanţelor juridice în măsură să le repună în drepturi. Cât priveşte

instanţele morale cărora ar trebui să li se adreseze, aici ar fi cu

adevărat nevoie de un efort prea mare de imaginaţie!

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică este intitulată ,,Cineva care să ne apere”.

Nu întâmplător am parafrazat din debut, stimaţi colegi, titlul

unui film celebru, intitulat „Cineva care să mă apere!” Acolo era

vorba de un detectiv care primise o sarcină dificilă de care se achită

cu succes, aici, la noi, în lumea reală, avem nevoie de „Cineva care

să ne apare” cu adevărat de lumea interlopă, de hoţi, infractori şi,

mai nou, de ucigaşi plătiţi care iau viaţa copiilor fără nicio

remuşcare.

M-a şocat, la fel ca şi pe dumneavoastră, sunt sigur, cazul

terifiant în care au fost ucise o mamă şi fetiţa ei, în localitatea Siret,

din judeţul Suceava. Nici măcar în filmele cu mafioţi nu am văzut

aşa ceva, să ucizi un copil din răzbunare împotriva părinţilor.

Cu vocea gâtuită de emoţie şi de frică, apropiaţii familiei

îndoliate spun că ar fi asasini plătiţi, şi încă unii care nu se încurcă

în sume mărunte când e vorba de plată. Mai ales în acest caz, atipic

101

până şi pentru ei, care nu ucid copii decât în cazuri excepţionale,

sumele care se vehiculează în lumea criminală sunt imense, de cel

puţin 5 000 de euro pentru „o execuţie”. Cinic şi cutremurător, dacă

până şi viaţa unui copil este scoasă la mezat de asasini plătiţi.

Aşadar Camelia, în vârstă de 39 de ani, şi Raluca, fiica ei, de

doar 6 ani, au fost executate miercurea trecută, cu sânge rece, la

comandă, într-un mod care aminteşte cunoscătorilor de amprenta

racheţilor ucraineni şi basarabeni.

Cred că sunteţi la curent, cu toţii, şi cu ecourile pe care le-a

lăsat această teribilă crimă asupra comunităţii locale, ca să nu mai

vorbim de întreaga opinie publică. Dar colegii de grădiniţă ai fetiţei

ucise, care ne mai priveşte cu ochii ei inocenţi doar dintr-o

fotografie, au avut nevoie de consiliere psihologică. La fel ca şi

părinţii lor, nemaivorbind despre drama care a şocat restul familiei,

pe tatăl disperat şi pe băiatul cel mare. Cei doi nu au nevoie doar de

şedinţe îndelungate de consiliere psihologică, ei vor fi bântuiţi

probabil toată viaţa lor de imaginile şocante care le-au schimbat

destinul într-o clipă.

Stimaţi colegi,

În aceste condiţii, când nu mai putem fi protejaţi de criminalii

plătiţi nici în propriile noastre case, vin şi îl întreb, nu numai în

calitatea mea de senator, membru al Comisiei pentru apărare, ordine

publică şi siguranţă naţională din Senat, dar şi în calitate de părinte,

de simplu cetăţean al acestei ţări, pe domnul ministru Blaga: ce are

de gând să facă pentru a descuraja intenţiile criminale ale Mafiei

organizate, cu ce mijloace are de gând să lupte cu aceasta, în afară

102

de pix, carneţel şi statistici pe hârtie în care ne povesteşte cum s-a

redus fenomenul infracţional de la un an la altul?

Domnule ministru,

Ştiţi şi dumneavoastră că duşmanul cu care vă luptaţi nu este

unul oarecare, că aveţi un adversar redutabil în aceste grupări

criminale cu un nivel înalt de profesionalizare, care au adoptat şi

perfecţionat principiile de organizare şi regulile de acţiune ale

structurilor de tip mafiot. De asemenea, ştiţi, la fel de bine ca şi

mine, că toate afacerile ilegale de amploare, cum ar fi contrabanda,

evaziunea fiscală, traficul de armament, de droguri, de materiale

radioactive, taxa de protecţie şi, nu în ultimul rând, „recuperările de

debite”, nu se pot desfăşura şi finaliza fără constituirea unui

„parteneriat” bazat pe cointeresare între infractorii autohtoni şi cei

ce acţionează dincolo de graniţele noastre.

Probabil că şi în cazul de la Siret este vorba tot despre aşa

ceva. Măcar Poliţia Română a făcut un pas înainte şi, din realizarea

portretelor-robot ale prezumtivilor asasini a reieşit că aceştia s-ar

afla în continuare pe teritoriul ţării. Dacă este aşa, fără ajutor din

interior nu pot rezista prea mult fără să fie prinşi.

În numele familiei care cere dreptate şi al întregii opinii

publice care doreşte rezolvarea acestui caz fără precedent prin

cruzimea sa, vă rog, domnule ministru, lăsaţi birocraţia deoparte şi

scoateţi-vă toţi oamenii în teren. Pe lângă inundaţiile catastrofale, ne

confruntăm şi cu un fenomen criminal de amploare.

103

Domnul Dan Voiculescu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Se impune înfiinţarea unui

ghişeu unic pentru formularul E112”.

Daniel Mădălin Răduţă este un tânăr român de 29 de ani care,

în octombrie 2009, a fost diagnosticat cu leucemie acută

limfoblastică. În cazul unui asemenea diagnostic, unica soluţie o

reprezintă un transplant medular. Şi pentru că în România, din

motive ce ţin, în egală măsură, de sărăcie şi incompetenţă

administrativă, nu există nici tehnică medicală ultramodernă, nici o

bază de date solidă de donatori de celule stem, singura şansă a

acestui tânăr o reprezintă un transplant la o clinică din străinătate,

costul acestei intervenţii depăşind 100 000 de euro. Printr-o

excepţională mişcare de solidaritate, desfăşurată în principal în

mediul electronic, suma necesară va fi strânsă din donaţii.

Acest caz repune în discuţie incapacitatea statului român de a

asigura dreptul la viaţă şi la asistenţă medicală de specialitate.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât calitatea de cetăţeni europeni le

oferă românilor un arsenal important de drepturi, inclusiv pe acela

de a-şi trata afecţiunile în altă ţară membră UE.

Conform art. 22 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (CEE) nr.

1408171, o persoană are dreptul să beneficieze de îngrijiri medicale

în alt stat membru al UE decât statul competent (de afiliere), pe

cheltuiala acestuia din urmă, în cazul în care această persoană a fost

autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat

membru pentru a primi tratament medical corespunzător stării sale

de sănătate. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţenii români

104

trebuie să îndeplinească formalitatea completării formularului

E112.

Însă, ca în atâtea alte cazuri, statul român, prin

iresponsabilitate şi birocraţie, a reuşit să anuleze şi acest drept. Nu a

desfăşurat o campanie publică de informare referitoare la formularul

E112 şi a creat proceduri extrem de complicate, ce descurajează

orice bolnav care are nevoie acută de tratament.

Pentru a schimba această situaţie care descalifică statul român

şi pe toţi demnitarii săi, se impune simplificarea etapelor necesare

completării formularului E112 după sistemul ghişeului unic şi

stabilirea unei durate maxime de finalizare a întregii proceduri, care,

în opinia mea, nu ar trebui să depăşească 10 zile. În acest sens,

solicit public premierului Boc, ministrului sănătăţii Attila Cseke şi

preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Nicolae Duţă

să facă demersurile necesare organizării ghişeului unic pentru

formularul E112. Sper că avem toţi înţelepciunea de a lupta pentru

viaţă, dincolo de orice rivalităţi politice.

În ultimă instanţă, diferenţa dintre populism şi responsabilitate

o reprezintă faptele noastre.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Parlamentar versus

autoritate locală”.

În calitate de senator ales în Colegiul uninominal nr. 2,

Circumscripţia electorală nr. 40, judeţul Vâlcea, am cerut în instanţă

dizolvarea Consiliului Local al comunei Goleşti, judeţul Vâlcea

(localitate aflată în colegiul pe care îl reprezint în Parlament), pe

105

motiv că respectivul Consiliu nu s-a întrunit două luni consecutiv,

fiind îndeplinite dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001,

coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Vâlcea mi-a dat câştig de cauză, însă Consiliul

Local Goleşti a făcut recurs, care a fost admis, unul dintre motivele

invocate fiind lipsa calităţii procesuale active a subsemnatului.

După cum este cunoscut, una din condiţiile pentru a fi parte în

procesul civil sau pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea

procesuală, reglementată juridic prin art. 41 şi urm. din Codul de

procedură civilă. Sarcina indicării calităţii procesuale revine

reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecată, trebuie să

expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptăţit să-l

cheme în judecată pe pârât.

Aşa cum am arătat în acţiunea intentată împotriva Consiliului

Local Goleşti, atât primarul comunei, cât şi Consiliul Local, în

calitate de aleşi locali, sunt garanţii legalităţii autorităţilor publice

locale. La rândul meu, în calitate de parlamentar ales de locuitorii

cu drept de vot ai localităţilor care alcătuiesc Colegiul uninominal

nr. 2, din cadrul căruia face parte şi comuna Goleşti, consider că

sunt mai mult decât îndreptăţit să veghez la buna funcţionare a

consiliilor locale, în aşa fel încât hotărârile adoptate de acestea sau

neîntrunirea timp de două luni consecutiv, cum a fost în cazul de

faţă, să nu aducă prejudicii intereselor cetăţenilor.

Nu doresc să pun în discuţie soluţia juridică adoptată,

completul de judecată a precizat că orice persoană interesată se

poate adresa instanţei cu condiţia „să existe vătămare în dreptul său

106

în interesul legitim”, ci doar ideea că un parlamentar ales

uninominal nu ar putea să se adreseze justiţiei în contencios

administrativ în calitate de parte interesată de bunul mers al

activităţii.

Verificarea respectării legii în colegiul pe care îl reprezintă, ca

parte a activităţii în circumscripţie, este la fel de importantă pentru

un senator ca şi activitatea în plenul Parlamentului.

Din aceste considerente, din punctul meu de vedere, un

parlamentar are dreptul să se considere într-un proces cu autorităţile

locale „parte vătămată în interesul său legitim” atunci când acestea

prejudiciază, prin acţiunile lor, interesele celor care i-au ales.

Comunitatea locală trebuie să ştie că atât aleşii locali, cât şi

parlamentarii au obligaţia să vegheze la respectarea legii, dar,

evident, ideal este să nu se ajungă aici.

Domnul Gabriel Berca:

Nu ştiu ce este mai grav pentru o ţară: să fie administrată de un

guvern incompetent sau de unul care îşi bate joc de propria

populaţie?

Din păcate pentru noi, România are parte de un Guvern care

duce aceste două cusururi la extrem. Cum altfel pot fi descrise

acţiunile Guvernului Boc, de la instalarea sa şi până acum? Aproape

că nu există categorie socială care să nu fi fost afectată de măsurile

luate de administraţia PD-L în ultimul an: oamenii de afaceri,

personalul din învăţământ, personalul medical şi, mai ales,

pensionarii.

107

Actualii guvernanţi sunt pur şi simplu incapabili să rezolve

problemele economice ale României şi nu fac altceva decât să ne

afunde (câteodată cred că absolut intenţionat) şi mai mult în criză.

Asumându-şi, practic, rolul de prim măcelar al ţării, primul-ministru

nu ştie să facă altceva decât să taie cheltuieli, fără nicio strategie

prealabilă. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât Emil Boc

loveşte categoriile sociale afectate deja de criză, cum ar fi

pensionarii.

După o viaţă în câmpul muncii, aceştia se trezesc la limita

subzistenţei. După ce au fost târâţi în lupta politică în campania

electorală, când gaşca Băsescu – Boc le-a promis marea cu sarea,

acum, aceeaşi echipă de la conducerea României pare să fi uitat de

acele promisiuni şi, cu un cinism de invidiat, îşi bate joc tocmai de

cei pe care ar trebui să-i protejeze. Prin noua lege a pensiilor se

încalcă flagrant prevederile constituţionale, pentru că recalcularea

pensiilor stabilite prin legi speciale nu respectă principiul

neretroactivităţii legii. Ca să nu mai vorbim de cea mai nouă idee a

ministrului finanţelor publice: impozitarea pensiilor, pe motiv că în

toate statele civilizate toate veniturile se impozitează.

Dar ce uită domnul Vlădescu este că, în aceleaşi state

civilizate, cetăţenii nu sunt bătaia de joc a autorităţilor şi sunt

ocrotiţi de acestea, lucru stipulat şi în Constituţia României. Dar

atâtea lucruri sunt stipulate în Constituţia României, încât

Guvernului Boc îi e prea greu să ţină pasul…

Totodată, mărirea vârstei de pensionare ar trebui să ţină cont în

primul rând de speranţa de viaţă. Or, să stabileşti vârsta de

108

pensionare la 65 de ani, când speranţa de viaţă în România este de

71 de ani (femei) şi 68 de ani (bărbaţi), este aberant.

La fel de aberantă este şi măsura luată de ministrul muncii

săptămâna trecută: tăierea alocaţiilor copiilor ai căror părinţi au

venituri mari. Nu încalcă astfel domnul Şeitan chiar promisiunile

din Programul de guvernare al PD-L? Alocaţiile se acordă tuturor

copiilor, indiferent de categoria socială. Măcar ei sunt egali în faţa

legii. Mai mult, cum va stabili Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale care sunt veniturile mari?

Legea salarizării unitare, noua lege a pensiilor, scăderea

economică din trimestrul patru al anului trecut sau perspectiva ca

şomajul să depăşească 10% în 2010 sunt doar câteva dintre temele

pentru care Guvernul Boc ar trebui să dea nişte explicaţii. În loc să

promoveze clientela politică în posturi cheie, în loc să cheltuiască

milioane de euro pe proiecte fără nicio finalitate, actuala putere ar

trebui să se concentreze pe rezolvarea problemelor (nu puţine şi în

niciun caz mărunte) cu care se confruntă România.

Domnul Marian-Cristinel Bîgiu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Situaţie incertă a reformei

statului”.

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că de la preluarea mandatului de senator mi-am

propus să sprijin ideea de reformă a statului, de modernizare a lui şi

de regândire a unor priorităţi pe care le impune realitatea curentă.

Chiar dacă fac parte dintr-un partid aflat în opoziţie, am vrut să

privesc cu încredere măsurile guvernamentale, gândindu-mă că

109

situaţia specială pe care o traversează România va lămuri urgent

măsurile care se impun, fără a ne împiedica de divergenţele

doctrinare.

Nu m-am gândit nicio clipă că va fi nevoie de intervenţia

noastră, a Partidului Naţional Liberal, la fiecare ordonanţă

neconstituţională, că va trebui să urmărim pas cu pas fiecare decizie

a Guvernului Boc, pentru că s-ar fi ajuns la aberaţii legislative, pur

şi simplu. Noi jucăm acum rolul unui poliţist, stimaţi colegi, un

poliţist care din păcate nu are puteri foarte mari pentru a stăvili valul

de propuneri cel puţin ciudate.

Reforma sistemului salarial a bulversat pur şi simplu România,

pensionarii stau cu frica în sân pentru că nu ştiu cum va arăta pensia

lor conform proiectului legislativ propus de Guvern, părinţii sunt

supăraţi că se vor tăia şi alocaţiile, iar mai nou aud că se vor

impozita pensiile.

Îmi cer scuze, dar nu văd nimic reformator şi de bun-simţ în

toate aceste măsuri. Din contră, mă văd nevoit să dezaprob fiecare

măsură, fără excepţie, pentru că efectul acestora este unul

îngrijorător, cu adevărat.

Nu mai pot crede în sintagma „strângem cureaua!”, aşa cum

nu mai cred în ideea Guvernului de reformă a statului. Spun asta în

contextul în care instituţiile sunt bulversate de imixtiunea politică,

au câte doi sau trei directori, din cauza disponibilizărilor ilegale şi a

câştigării posturilor de conducere în instanţă… şi lista poate

continua.

110

Aşadar, fac apel de la tribuna Parlamentului, către prim-

ministrul şi miniştrii Cabinetului Boc, să îşi restabilească priorităţile

şi să înceapă să gândească în termeni economici şi tehnici viitorul

României, pentru că nu ne putem baza în continuare pe banii de la

FMI şi atât.

Vă mulţumesc

Domnul Paul Ichim:

Declaraţia politică se intitulează ,,Ţara lui «Mircea, … fă-te că

munceşti!»”.

De la Revoluţia din decembrie 1989 pare că suntem în zodia

lui „fă-te că munceşti!”. De 20 de ani facem, şi luptăm să facem,

reformă. Unul dintre sectoarele cele mai reformate este cel al

învăţământului. De preferinţă, criticăm şi reformăm învăţământul

preuniversitar.

Am făcut atâtea experimente cu examenele, fie ele de

capacitate sau de bacalaureat, încât nu mai ştie nimeni ce se doreşte.

Ce am realizat în domeniu?

Profesori prost plătiţi care, de necesitate, au inventat instituţia

meditaţiei extraşcolare a propriilor elevi.

Elevi care termină liceul şi uneori chiar facultatea şi nu ştiu să

înveţe.

Manuale alternative care se contrazic şi nu-ti oferă un suport

unitar.

Cel mai mare număr de analfabeţi funcţionali dintre ţările

europene (semnal de alarmă tras de instituţiile europene, de câţiva

ani).

111

Distrugerea învăţământului profesional, dar şi a hibridei

încercări cu şcolile de arte şi meserii. În prezent firmele private

solicită, când mai apucă, strungari, matriţeri, fierar betonişti etc., pe

care şcoala nu-i poate oferi la un nivel de calificare optim. Cât

despre meseriaşii buni, aceştia ori s-au pensionat, ori au emigrat, iar

cei rămaşi se caută, permisă fie-mi exprimarea, ca iarba de leac.

Generaţii de copii care nici nu citesc şi nici nu ştiu să utilizeze

un calculator în mod constructiv, ca instrument de lucru, ci doar pe

post de player media, consolă de jocuri sau mijloc de comunicaţie.

Este de acum încetăţenită şi aproape acceptată afirmaţia că, dacă

vrei să-ţi vezi copiii evoluând, plăteşti.

Peste toate se adaugă banii cheltuiţi cu nemiluita în reabilitarea

şi modernizarea şcolilor, bani care parcă nici nu se mai văd (bani

cheltuiţi în bătaie de joc, în dispreţul profund al legii şi pentru care

nu mai răspunde nimeni, de cheltuirea cărora s-au „ocupat” absolut

toţi factorii de răspundere, indiferent de partid).

Am menţiona aici latrinele făcute în curţile şcolilor rurale cu

costuri de câteva miliarde, despre care presa a vorbit, dar nimeni nu

a fost găsit nici rău intenţionat şi nici măcar în eroare.

Cât despre învăţământul universitar, analizând Hotărârea

Guvernului nr. 749/24.06. 2009, una din şirul hotărârilor anuale care

precizează unităţile de învăţământ superior acreditate sau autorizate

din ţară, constatăm că avem mai mult de 100 de instituţii

universitare de stat sau particulare.

O situaţie similară nu există niciunde în Europa, ţările

comunitare preocupându-se cu adevărat de învăţământul universitar

112

(a se vedea exemplul Germaniei referitor la raportul universităţi –

populaţie).

Noi avem o situaţie asimilată ţărilor sud-americane.

Anul trecut au fost raportaţi 90 000 de absolvenţi în instituţiile

de învăţământ superior de stat.

Locurile cu plată depăşesc în unele cazuri de 4-5 ori locurile

bugetate, iar aproximarea poate fi eronată în sens minim, deoarece o

statistică corectă nu apare pe site-ul Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

De unde această explozie de instituţii universitare? Simplu,

există cerere pe piaţă, iar singura producţie în continuă cerere, de la

Revoluţie până în prezent, este cea de diplome universitare.

Dacă mergem în această cadenţă, vom deveni o naţiune de

intelectuali. Iar în acest caz te întrebi de ce ne merge atât de rău

într-o ţară cu atâţia intelectuali.

De câţiva ani, obţinerea de diplome de masterat a devenit un

scop în viaţă, mulţi dintre masteranzi optând pentru studiul fără

frecvenţă. Din nefericire, după absolvirea cu note maxime, în cele

mai multe dintre cazuri, nu cunosc nici măcar numele specialităţii în

care şi-au făcut studiile.

Despre inflaţia de doctoranzi şi de doctori, în toate domeniile,

să nu mai vorbim. Sunt tare curios cum iau doctoratul oameni care

abia au terminat o facultate şi nu au niciun pic de experienţă

profesională. Şi toate acestea în circumstanţele în care ţara noastră

şi-a distrus, cu o încercare demnă de cauze nobile, cercetarea, la

toate nivelurile şi în toate specialităţile.

113

Probabil aceşti ultimi doctori au avut ca atu filiaţia, fiind ruda

cui trebuie, membru marcant al partidul de conducere, iar adesea

şi-au obţinut titlul pe bani buni, după cum, fără ruşine, se mai şi

laudă.

Dat fiind faptul că numărul absolvenţilor de liceu este în

continuă scădere, solicitarea către universităţi scade, iar pentru a nu

avea norma didactică periclitată, nu se va creşte nivelul de exigenţă

şi calitatea actului educaţional, ci se va coborî ştacheta, accesul facil

la diplome universitare devenind regulă.

Dar cum totul este o afacere şi doar banii sunt cei care

contează, nu ne îngrijorăm că la bursa locurilor de muncă se caută,

la nivel naţional, între 600 şi 700 de absolvenţi cu studii superioare

săptămânal, din care doar 120 – 150 sunt locuri pentru ramuri direct

productive.

Atât timp cât o să fie destui cei ce vor „un carton universitar”

şi sunt dispuşi să plătească, nu mai contează cine şi cum va absolvi.

Am să dau un exemplu concludent din învăţământul

universitar medical.

Când am absolvit medicina, erau doar câteva centre

universitare de referinţă la o populaţie uşor mai mare decât cea din

prezent, iar acest fapt a condus la obţinerea de profesionişti în

adevăratul sens al cuvântului. Acum am mărit cifra de şcolarizare la

aceste universităţi şi am autorizat provizoriu încă 11 facultăţi noi.

Nu contează că aceste noi facultăţi nu au profesori

experimentaţi şi nici laboratoare utilate la standarde minimale

114

măcar. Iar în acest caz mă întreb la ce sunt bune controalele

ARACIS.

Examene de admitere s-au organizat şi la facultăţi ce nu erau

prinse în hotărârea de guvern din anul respectiv, dar s-au încasat

taxe de la studenţi, fără ca nimeni să se sesizeze, fiindcă protecţia

politică s-ar părea că era asigurată.

Profesorii universitari, apăruţi pe bandă în ultimii cinci ani,

obţinând chiar şi coordonare de doctorat fără a avea măcar un

minimum de cercetare în „portofoliu”, fără a fi publicat vreun tratat

de referinţă în domeniu, nu mai reprezintă de mult excepţii

condamnabile.

S-ar părea că doar la medicină ajungi conferenţiar într-o

specialitate şi profesor coordonator de doctorat în altă specialitate

sau publici articole necesare CV-ului de promovare în reviste pirat

de care nu a mai auzit nimeni după ce PSD-ul a ieşit de la

guvernare.

Însă problemele din învăţământul universitar medical necesită

o abordare separată, deoarece în 20 de ani nu numai că nu a fost

reformat, ci a fost aproape iremediabil distrus.

Închei prin a spune că dacă nu se va face ordine în

învăţământul universitar, continuând să fie abordat doar ca o afacere

adaptată la cererea pieţii sau ca un mod de a satisface orgoliul

unora, nu trebuie să ne mirăm că vor pleca din ţară toţi potenţialii

studenţi valoroşi.

Doamna Minerva Boitan:

Domnule preşedinte,

115

Doamnelor şi domnilor senatori,

În ultimele săptămâni, Guvernul Boc a reacţionat foarte rapid

şi, sper eu, eficient prin modificarea Legii nr. 339/2005 privind

regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante

şi psihotrope. Este regretabil că această reacţie a venit în urma unor

accidente tragice, intoxicaţii şi internări de urgenţă după consumul

unor substanţe asimilate drogurilor uşoare, dar şi mai regretabil este

faptul ca acelaşi Guvern nu a avut nicio reacţie în urmă cu aproape

un an când o candidată la Parlamentul European, în prezent

europarlamentar, a susţinut legalizarea drogurilor uşoare în

România. Adevărul e că atât ea, cât şi susţinătorii ei – pe câţiva îi

regăsim şi în Parlamentul României – nu cunoşteau efectele reale

ale acestor produse narcotice şi psihotrope sau, de fapt, nu îi

interesau ce impact pot să aibă aceste substanţe asupra

adolescenţilor şi tinerilor uşor de manipulat.

Stimaţi colegi, am abordat aceasta temă pentru a atenţiona

clasa politică asupra riscului că unele declaraţii pot să genereze

prejudicii personale, uneori incomensurabile, chiar dacă singurul

scop este acela de a obţine voturi sau simpatie. Orice declaraţie ar

trebui să ţină cont de contextul social românesc, aşa cum este el la

momentul respectiv.

În acelaşi „registru”, nu pot face abstracţie de declaraţiile

domnului ministru Mihai Constantin Şeitan privitoare la pensia de

invaliditate, conform cărora 25% – 30% dintre acestea sunt ilegale.

Sigur, cifrele sunt impresionante atunci când te adresezi unui

auditoriu nemulţumit şi dornic să înţeleagă de ce trăieşte din ce în ce

116

mai rău. În acest fel ai găsit vinovaţii pentru 3% dintre pensionari,

aruncând anatema asupra unui corp medical aproape obişnuit că

fiecare guvernare, în loc să aloce bani pentru sănătate, le aduce

medicilor mai multe acuzaţii. Aceşti profesionişti în halate albe,

care de cele mai multe ori fac trotuarul condiţiei umane, v-ar putea

povesti multe despre profilul pacientului român într-un sistem

sanitar bolnav de lipsuri, aproape el însuşi în stare de invaliditate.

Ca profesionist de elită în domeniul muncii, domnul Şeitan

ştie că există o relaţie directă între statusul economic şi starea de

boală, între starea de boală şi incapacitatea temporară de muncă şi

invaliditate.

Atunci când cresc bolile invalidante, singurul domeniu la care

suntem fruntaşi în Europa, cum ar fi cele cardiovasculare, tumori,

TBC, accidente, când unul din 10 români suferă de depresie, când

este demonstrată relaţia dintre stres şi depresie, când posibilităţile de

recuperare şi locurile de muncă protejate sau adaptate sunt în

documente, oare ce miracol ar putea reduce invaliditatea?

Oare statutul de pensionar de invaliditate să fie de invidiat?

Oare cine îl poate recupera pentru muncă, unde şi-n ce perioadă?

Odată recuperat, cine îl va prelua? Cele câteva sute de firme închise

în ultimul an? Şi dacă se recuperează somatic, nu se va îmbolnăvi

psihic tot căutând un loc de muncă?

Oare de ce este scăzută speranţa de viaţă în România? Pentru

că suntem sănătoşi, pentru că avem un sistem de sănătate

performant, pentru că nu avem listă de aşteptare pentru intervenţiile

cardiovasculare şi dispozitive medicale, pentru că ne putem hrăni

117

conform indicaţiilor, pentru că avem acces la cele mai performante

şi rapide proceduri terapeutice şi recuperatorii sau dimpotrivă?

E adevărat că nu toate bolile te omoară imediat, dar nici

tratamentul făcut în limitele bugetului nu te vindecă întotdeauna,

astfel că cei mulţi devin bolnavi cronici, candidaţi la pensii de

invaliditate şi de multe ori la deces, mai repede decât în alte locuri.

Se spune că înainte de fi terapeut ar trebui să fim pacienţi şi

doar atunci „a înţelege”, „a rezona”, „a accepta” devin cuvinte pline

de sens.

Am pus retoric o serie de întrebări nu pentru că nu le cunosc

răspunsul, ci pentru că doresc să atenţionez că pensia de invaliditate

nu poate fi exclusă nici declarativ din contextul socio-economic

românesc. Poate că abordându-le în profunzime, de la cauză la efect,

vom afla mult mai multe despre viata adevărată a românilor, aşa

cum ne place sa declarăm în emisiuni televizate şi în campaniile

electorale.

În ultima perioadă, o succesiune de declaraţii a reuşit să

învrăjbească o naţiune, salariaţi contra pensionari, salariaţi contra

instituţii, pensionarii între ei, copii din familii diferite între ei,

populaţie contra instituţiilor statului etc.

Oare încotro ne îndreptăm? Sper că nu spre droguri

omologate.

Sau poate drogurile reprezintă totuşi o soluţie? De ce nu?

Ţinând cont de bugetul actual… cred că ar rezolva multe probleme,

mai ales cele legate de pensii. Nu-i aşa, stimaţi colegi?

Vă mulţumesc.

118

Domnul Cezar-Mircea Măgureanu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Măsurile nepopuliste de

astăzi – cheia ieşirii din criză”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De câteva săptămâni mass-media nu mai conteneşte să arunce

cu pietre în Guvernul Boc. Fie că e vorba de Legea pensiilor, de

Legea salarizării unitare ori de tăieri ale unor venituri nesimţite,

Executivul este criticat, aşezat la colţ şi împroşcat cu tot felul de

cuvinte grele. Cu largul concurs al reprezentanţilor opoziţiei,

populaţia este dezinformată cras şi intră în panică.

Doamnelor şi domnilor, trebuie să înţelegem o dată pentru

totdeauna că ţinta Guvernului Boc este ieşirea României din criză.

Iar acest lucru nu este posibil cu măsuri populiste, menite să atragă

voturi. Guvernul nu a promis niciodată 25 000 de euro pentru

românii care se întorc în ţară, de exemplu, ci şi-a luat angajamentul

de a duce ţara la liman. Premierul Emil Boc chiar a avertizat faptul

că procesul de reformă şi cel de ieşire din criza economică va fi

unul dur.

În loc să găsească soluţii concrete, să-şi ofere sprijinul pentru

ieşirea ţării din criză, membrii PSD şi PNL se bat cu pumnul în

piept şi nu se mai satură să ofere, din scaunul studiourilor de

televiziune, imagini ale unui film în care ei ar fi fost la putere – cum

ar fi aruncat ei cu banii în stânga şi în dreapta.

Domnilor, e timpul să fim chibzuiţi! A trecut vremea în care

banii erau cheltuiţi după bunul plac al celor care se aflau la putere, a

119

trecut vremea în care clientela politică trăia împărăteşte din banii

statului. E timpul să strângem cureaua, oricât de greu ar fi!

Ştiu, riscul este enorm, ţinând cont că peste doi ani de zile vor

fi din nou alegeri. Riscul este şi mai mare pentru liberali şi social-

democraţi, a căror singură promisiune electorală a fost îndreptată

spre „băieţii deştepţi”, spre cei din grupul restrâns ale clientelei de

partid. Însă noi, cei care am făcut promisiuni numai alegătorilor din

colegiile noastre şi sprijinim actualul Cabinet, ne asumăm în

totalitate acest risc, pentru binele acestei ţări. Veţi vedea, în timp, că

aceste măsuri pe care unii le critică astăzi îşi vor arăta în timp

roadele. Veţi vedea că salariile şi pensiile nesimţite vor deveni, în

timp, doar o amintire, la fel ca şi criza economică.

Vă mulţumesc.

*

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi, am rugămintea de a modifica ordinea de zi pe

care am propus-o. Ţinând cont de faptul că domnul ministru Blaga

este prezent în plen şi pentru a putea să profităm de prezenţa

Domniei Sale, doresc să fac plenului o propunere de modificare a

ordinii de zi, şi anume proiectul de lege de la punctul 9, Proiectul de

lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind

Statutul funcţionarilor publici – să fie „promovat” la...

Şi al doilea, domnule ministru?

Şi proiectele de lege privind înfiinţarea unor comune – sunt

câteva proiecte privind înfiinţarea comunelor – să le aducem la

120

punctul 5 din ordinea de zi, pentru a putea să ascultăm toate

argumentele în prezenţa ministrului de resort.

Prin vot deschis, vă propun această modificare a ordinii de zi.

(Domnul senator Liviu Câmpanu solicită cuvântul.)

Domnule senator Câmpanu, aveţi o propunere pentru ordinea

de zi de azi? Vă rog, microfonul 2.

Domnul Liviu Câmpanu:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

V-aş ruga să aveţi amabilitatea, la aprobarea ordinii de zi, să

acceptaţi mutarea punctului 8 din ordinea de zi, Proiectul de lege

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind

statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari, pe poziţia a doua, ca o

compensare a faptului că este vorba de un proiect de lege care a

circulat în Parlament aproape trei ani de zile şi este susţinut de

parlamentari din toate grupurile parlamentare. Am înţeles că la

susţinerea acestui proiect de lege va fi prezent şi domnul ministru

Oprea.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Nu-l împiedică nimic pe domnul ministru Oprea să fie prezent

aici. Proiectul de lege este pe poziţia 8, este o poziţie suficient de

avansată. Dacă domnul ministru Oprea a ajuns – şi îl văd intrând în

sala noastră de plen – vă propun ca imediat după punctul 5 şi după

proiectele de lege privind înfiinţarea unor comune să avem ca

dezbatere proiectul de lege de la punctul 8 din ordinea de zi,

121

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.

384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.

Cu aceste două modificări, aceste două mici rocade, vă supun

votului, prin vot deschis, ordinea de zi de astăzi pentru a putea să

optimizăm şedinţa.

Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Voturi împotrivă? Abţineri.

În unanimitate, propunerea s-a aprobat.

Vă mulţumesc.

*

Aş dori, de asemenea, ca înainte de a intra în partea de

legiferare, să îndeplinesc obligaţia de comunicare publică în plenul

Senatului a notei pentru exercitarea de către senatori a dreptului de

sesizare a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea

Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului,

în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a

Curţii Constituţionale, următoarele legi:

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre

România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea

de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la

24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului

Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii

suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de

122

8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului Director al

Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 107/2009 pentru modificarea art. III alin. (2) din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a

cetăţenilor români în străinătate;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 112/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006

privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a

unor baze sportive din spaţiul rural;

- Lege pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii

Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin

Rezoluţia nr. 596 din 30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul

Guvernatorilor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare;

- Lege pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/2005

privind organizarea pieţei laptelui de vacă;

- Lege privind darea în administrarea autorităţilor

administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public

al statului.

Această notă a fost adusă la cunoştinţa senatorilor în şedinţa

noastră de astăzi şi vă rog să vă sesizaţi dreptul aşa cum veţi

considera de cuviinţă.

*

123

(Domnul senator Petru-Şerban Mihăilescu solicită cuvântul.)

Domnule senator Şerban Mihăilescu, doriţi să interveniţi pe

partea de procedură? Vă rog, microfonul 3.

Domnul Petru-Şerban Mihăilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Senatului,

trebuie să fac un anunţ public. După 15 ani de activitate în cadrul

Grupului parlamentar al PSD din Parlament, din acest moment, voi

activa ca senator independent.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu pentru acest anunţ important.

*

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi şi aş vrea să vă rog să vă

ocupaţi locurile în sală, inclusiv Grupul parlamentar al UDMR.

Este vorba de aprobarea procedurii de urgenţă pentru

dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind sistemul unitar

de pensii publice.

Este un subiect, evident, de... Rog toţi senatorii să-şi ocupe

locul în sală, iar pe cei care nu sunteţi membri ai Senatului să

părăsiţi sala de urgenţă.

Am fost sesizaţi de către Guvern cu solicitarea de procedură

de urgenţă...

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu solicită cuvântul.)

Domnule senator Ţuţuianu, vă rog, microfonul 3.

124

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Guvernul ne propune să adoptăm printr-o procedură de

urgenţă Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice.

M-am consultat cu colegii mei şi vreau să exprim o poziţie oficială a

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC şi să spun că

suntem de acord să discutăm rapid această lege, dar s-o discutăm

temeinic, pentru că, daţi-mi voie să vă spun, avem câteva proiecte

de lege pe ordinea de zi a Senatului, cum este Proiectul de lege

privind responsabilitatea fiscală, discutat săptămâna trecută,

proiecte de lege importante, care au mari lacune, mari probleme în

redactare şi sunt convins că şi Proiectul de lege privind sistemul

unitar de pensii publice va genera dispute foarte mari.

Ca să dau un exemplu, în tot spaţiul public, şi domnul Boc, şi

domnul Şeitan vin şi ne spun că legea nu retroactivează şi că a tăia

pensiile unor categorii întregi, începând cu anul viitor, este o

chestiune care nu ţine de neretroactivitatea legii, iar eu vin şi le spun

că, de la dreptul roman, de acum 2500 de ani, neretroactivitatea

constituie un principiu înscris în toate Codurile civile, de ieri şi de

astăzi, şi în toate Constituţiile moderne ale Europei. Şi tot de la

romani, de exemplu, vine un principiu numit Tempus regit actum,

adică fiecărei situaţii îi aplici reglementarea în vigoare la momentul

respectiv. Consecinţa, dacă legea trece aşa şi nu discutăm serios,

este că vom avea 27 000 sau 30 000, sau 50 000 – nu ştim exact câţi

sunt – de oameni care vor da în judecată statul român şi aici în

125

instanţele naţionale, sau la CEDO și vă asigur, de acum, că vor avea

câştig de cauză.

Tocmai de aceea, pentru a nu greşi în legiferare, eu cred că

această lege trebuie discutată serios în comisii.

Trebuie să avem o largă dezbatere pe marginea acestui text şi

să o adoptăm în aşa fel încât ea să nu creeze dezordine socială şi să

afecteze grav drepturi câştigate ale unor oameni.

Rugămintea este să avem procedură obişnuită.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule senator Puiu Haşotti, pentru un punct de

vedere din partea Grupului parlamentar al PNL.

Microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, vreau să întreb, la banca ministerială, cine este

reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale?

Domnul ministru Valentin Iliescu, da. Nu ştiu ce v-aţi face

fără domnul Valentin Iliescu!

Cea de-a doua întrebare: nu credeţi, domnule ministru pentru

relaţia cu Parlamentul, că, pentru acest proiect de lege, ministrul

muncii trebuia să facă un minim efort, pentru a solicita procedura de

urgenţă? Evident, da!

126

În al treilea rând, dacă această lege intră în vigoare la

1 ianuarie 2011, de ce se solicită procedura de urgenţă?

Avem timp, har Domnului, să o dezbatem în procedură

normală şi să dăm o lege mai bună. Mult mai bună decât proiectul

de lege pe care ni-l înaintează Guvernul! Să avem o procedură

normală în Parlament.

Îmi pare rău, s-ar putea să-l pun în dificultate pe domnul

ministru Valentin Iliescu totuşi de ce domnul ministru al muncii nu

a venit să prezinte necesitatea procedurii de urgenţă la acest proiect

extrem de important?

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Înainte să dau cuvântul reprezentantului Guvernului pe o temă

atât de importantă, menţionez că aşa cum alţi reprezentanţi ai

Guvernului sunt prezenţi astăzi, aici, prezenţa ministrului de resort

ar fi fost necesară. Doresc doar să informez faptul că în Biroul

permanent al Senatului am stabilit termene pentru dezbaterea acestei

legi, cred că 16, respectiv 17 martie a.c.

Acest lucru, în mod evident, este un termen suficient de strâns

sau poate chiar prea strâns pentru o temă atât de complexă şi care

afectează viaţa a peste 6 milioane de cetăţeni ai României şi,

probabil, mai mulţi prin ceea ce reprezintă familiile acestora.

De aceea aş dori ca această temă să aibă, într-adevăr, o

derulare şi o dezbatere publică şi politică extrem de sănătoasă

pentru că, altfel, aşa cum spunea şi un distins coleg senator, riscăm

să facem, aşa cum s-a făcut de prea multe ori în ultimii ani, să se ia

127

decizii care, după aceea, să fie contestate în justiţie şi care să creeze

efecte secundare extrem de complicate.

Poate reprezentantul Guvernului ne spune care este punctul de

vedere al Guvernului.

Vă rog, domnule ministru Valentin Iliescu. Microfonul 10.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori,

Mă bucură şi apreciez extrem de mult interesul exprimat de

grupurile parlamentare. Sunt convins că, nu numai cei care au luat

cuvântul, absolut toţi membrii Senatului consideră că este o lege

extrem de importantă asupra căreia trebuie să ne aplecăm cu foarte

multă atenţie. Aşa cum apreciez şi mulţumesc şi Biroului permanent

al Senatului care, într-o discuţie foarte lungă, săptămâna trecută,

marţi, a stabilit un termen pentru elaborarea avizelor şi, respectiv, a

raportului de fond, care este data de 16 aprilie 2010.

Doresc să-i răspund domnului senator Puiu Haşotti că am

făcut în şedinţa de Guvern de săptămâna trecută o prezentare asupra

participării miniştrilor, pentru că declaraţia prim-ministrului Emil

Boc, făcută acum o lună de zile, la începutul sesiunii parlamentare,

nu dorim să fie o vorbă în vânt, că, prin prezenţa miniştrilor şi a

secretarilor de stat dorim să dăm toată atenţia parteneriatului cu

Senatul şi Camera Deputaţilor.

Vreau să vă informez, domnule senator şi stimaţi domni

senatori, că la şedinţa de comisie de miercuri a Comisiei pentru

muncă, familie şi protecţie socială, ministrul muncii, domnul Mihai

128

Şeitan, va fi prezent pentru a prezenta acest proiect de lege şi,

implicit, pentru a prezenta, legat de întrebările care, în mod

inevitabil, vor fi puse, răspunsurile ministerului.

Vă asigur, de asemenea, că dezbaterea în plen, inclusiv la

comisiile avizatoare, va fi asigurată de prezenţa domnului ministru

Mihai Şeitan.

Pe de altă parte, despre necesitatea adoptării în procedură de

urgenţă, un termen de şapte săptămâni până la elaborarea raportului,

mie mi se pare un termen suficient pentru a purta o discuţie

aprofundată.

Din această perspectivă, trebuie să vă fac afirmaţia că

Guvernul s-a angajat în raporturile cu instituţiile financiare

internaţionale ca textul acestui proiect de lege să fie finalizat până la

data de 31 mai a.c., urmând ca până la 1 ianuarie 2011, dată la care

să fie pusă în aplicare această lege, să se creeze toate condiţiile ca ea

să poată produce efecte.

Repet, tocmai procedura de urgenţă pentru dezbaterea acestui

proiect de lege este o instanţă care pune în valoare şi amendează,

aşa cum dumneavoastră veţi considera, textele care nu satisfac

exigenţele dumneavoastră.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule ministru, ce aş vrea să clarificăm aici?

Dumneavoastră aţi venit cu un punct de vedere identic, similar cu

cel pe care l-aţi prezentat în faţa Biroului permanent al Senatului şi

am stabilit de comun acord un calendar, într-adevăr, 15 aprilie, nu

129

martie, cum am spus eu iniţial, 15 – 16 aprilie, avize, plus raportul

final, încadrându-ne într-o obligaţie internaţională a României. Nu

avem o obligaţie cu privire la conţinutul legii. Aici, sunt convins că

vor fi opinii diferite.

Vă întreb: în condiţiile în care noi am fost suficient de

flexibili, ca Birou permanent, cu stabilirea unor termene care au fost

satisfăcătoare pentru Guvern, de ce veniţi în faţa noastră astăzi cu o

procedură de urgenţă? Nu mai sunt bune termenele? S-au schimbat

condiţiile cu Fondul Monetar Internaţional? Ce s-a schimbat? Am

crezut că am ajuns la un punct de vedere rezonabil, echilibrat, cu

privire la sesizarea comisiilor avizatoare şi de fond, ca să-şi facă un

raport. Deci procesul a început.

De ce suntem sesizaţi astăzi cu o astfel de solicitare în

condiţiile în care am arătat deplină dorinţă de colaborare? Repet, nu

pe fond, avem opinii diferite faţă de fond, dar cu privire la calendar

avem o obligaţie pentru finanţarea externă a României. Şi aici toată

lumea a înţeles că este o obligaţie. De ce suntem astăzi sesizaţi cu

această procedură? Este întrebare pe care o pun.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte pentru întrebare.

Demersul, aşa cum a fost făcut la Biroul permanent, are un

obiectiv foarte precis. Să încercăm să ne încadrăm cu adoptarea

legii în cele două Camere până la 31 mai a.c.

Eu trebuie să vă spun, ca unul care particip şi la lucrările din

Senat, şi la cele din Camera Deputaţilor, că, întotdeauna – e vorba şi

de comisii, dar şi de plen – dezbaterile în Senatul României sunt

130

extrem de serioase, de profunde şi, întotdeauna, nu cred că eu, cel

puţin, şi colegii pe care îi aveţi în faţă, au venit şi au încercat să

impună termene foarte scurte.

Chiar şi termenul de 16 aprilie, pe care aş dori, domnule

preşedinte şi stimaţi senatori, să încercăm să-l respectăm, mie mi se

pare că, în funcţie de importanţa şi responsabilitatea acestei legi,

reprezintă o procedură de urgenţă.

Sigur, în mod regulamentar, o procedură de urgenţă înseamnă

un termen mult mai scurt, dar am încercat să raportez importanţa

legii cu termenul pe care dumneavoastră l-aţi stabilit şi pe care vă

rog din toată inima să încercăm să-l respectăm, pentru ca, la

momentul 16 aprilie, legea să treacă de comisii şi să ajungă în

plenul Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pentru că avem o agendă încărcată, eu v-aş sugera să recurgem

la procedura de vot, pentru că, până la urmă, prin vot se rezolvă

această chestiune, reconfirmând că avem în faţa noastră nişte

termene pe care deja le-am stabilit.

Deci, într-un fel, este o chestiune, mai degrabă, oarecum

formală. Oricum, trebuie să procedăm la vot. Suntem sesizaţi în

mod oficial, am dori doar să auzim argumentele pro şi contra pentru

o astfel de chestiune.

De aceea pentru a putea să intrăm şi pe faza de legiferare

propriu-zisă, vă supun votului aprobarea procedurii de urgenţă

131

pentru dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de

pensii publice, L124/2010.

Suntem sesizaţi, în mod regulamentar, cu o procedură de

urgenţă, iar votul plenului va trebui să rezolve acest subiect.

Vă rog, domnule senator Puiu Haşotti. Microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti:

Procedură, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Biroul permanent al Senatului a stabilit termene pentru

depunerea avizelor şi a raportului. Termenul este 15 aprilie şi

16 aprilie. Or, procedura de urgenţă care se solicită astăzi presupune

ca Senatul să înainteze acest raport în termen de 30 de zile. Noi,

acum, ce trebuie să facem? Să puneţi la vot dumneavoastră

procedura de urgenţă, iar mâine, în Biroul permanent al Senatului,

să visăm alte termene? Ar fi o premieră! Şi nu este în regulă acest

lucru. Devreme ce Biroul permanent al Senatului a repartizat acest

proiect de lege către comisii, nu mai putem reveni asupra acestei

chestiuni, vă repet, în baza art. 110, care spune că Senatul se

pronunţă în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau

propunerilor legislative prevăzute la art. 108.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Vă rog, domnule senator Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

132

Răspund colegului meu, domnul senator Haşotii. Întotdeauna,

plenul este suveran. Sigur că noi am făcut procedura de rutină pe

care o facem întotdeauna în Biroul permanent, am dat nişte termene

pe o procedură obişnuită, deoarece nu se ceruse procedură de

urgenţă.

Plenul însă dacă va decide ca această procedură să fie de

urgenţă, vom stabili noile termene pentru întocmirea raportului de

fond, şi încă ceva: procedura de urgenţă înseamnă şi o dezbatere

într-un alt ritm. Or, acesta este lucrul care se cere în momentul de

faţă.

Voi completa ceea ce a spus reprezentantul Guvernului. El a

fost consecvent. El nu a cerut 16 aprilie şi i s-a dat 16 aprilie, şi

acum vine în faţa noastră cerând altceva. El a atras atenţia acolo, din

partea Guvernului, cerând un termen mult mai apropiat,

reprezentantul comisie, respectiv eu, ca preşedinte, am spus că

suntem în stare, noi, comisia de fond, să dăm raportul gata până pe

data de 24 aprilie. Au fost însă şefi de comisie care au spus că ei nu

pot să dea avizul decât pe termenul de 15 aprilie. Noi i-am invitat la

un efort mai susţinut pentru a-l da cu trei săptămâni mai devreme.

În final, însă, sigur că a primat majoritatea din Biroul

permanent.

Reafirm în faţa dumneavoastră că avem posibilitatea să ne

înscriem cu raportul în termenele prevăzute de procedura de urgenţă

şi, pe de altă parte, după aceea ştiind ce presupune dezbaterea unei

legi de o asemenea importanţă, pe care toţi o recunoaştem în plen,

vrem şi la dezbatere procedură de urgenţă, pentru ca să ne putem

133

încadra în termenele care au fost condiţionate de către acordul cu

instituţiile internaţionale.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Problema este că intrăm într-o fază de creare de precedente

care cred că sunt periculoase. Nimic nu împiedica solicitarea

procedurii de urgenţă, în primă instanţă, din partea Guvernului.

Deci ne trezim că dăm drumul la o procedură şi ne

reîntoarcem, asta înseamnă că, de fiecare dată, orice dăm ca sarcină

unor comisii permanente ale Senatului României va putea fi

schimbat, solicitându-se apoi de procedură de urgenţă. Cred că este

o chestiune nesănătoasă. Efectiv, nu înţeleg, pentru că a existat toată

deschiderea şi toată dorinţa de colaborare pentru o lege atât de

importantă ca aceasta. Mi se pare nefirească solicitarea Guvernului

de a reveni asupra unui astfel de punct de vedere.

Vă rog, domnule preşedinte al Comisiei juridice, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări, domnul senator Toni Greblă.

Microfonul 4.

Domnul Toni Greblă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După o discuţie îndelungată în Biroul permanent, s-a stabilit

termenul pentru avizare şi termenul pentru raport. Fiecare comisie

şi-a stabilit, de asemenea, un program, ca avizul să fie definitivat

până când venim cu raportul în ziua de 16 aprilie.

Nu-l mai putem schimba acum, dar eu cred că este mai

degrabă dorinţa de semnal politic al Guvernului, pentru că dacă

134

astăzi am hotărî, prin absurd şi încălcând uzanţele Senatului,

procedură de urgenţă este inutil şi nu ajută cu nimic Guvernul în

angajamentele pe care le-a luat pentru că termenele de 15 şi,

respectiv, 16 aprilie se încadrează în termenul de 30 de zile, în

sensul Regulamentului, timp în care ar trebui elaborate avizele şi

rapoartele, astfel încât nu e de niciun folos schimbarea caracterului

acum, ci, mai degrabă, să luăm act de rugămintea Guvernului pentru

a trata cu prioritate acest proiect de lege, astfel încât imediat după

raport proiectul să intre în dezbaterea plenului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Doresc să le spun colegilor senatori, care nu au fost prezenţi la

acea dezbatere, că, iniţial, eu am propus un termen mult mai scurt,

dacă vă aduceţi bine aminte, data de 31 martie, şi, până la urmă, aşa

cum bine spunea domnul preşedinte Cristian Rădulescu, datorită

deciziei majoritare a membrilor Biroului permanent s-a decis acel

calendar cu 15 – 16 aprilie 2010. Repet, Guvernul are câteva

obiective precise pe care doresc să le subliniez: o dezbatere cât se

poate de serioasă în comisii şi în plenul Senatului şi un termen care

să fie respectat aşa cum trebuie.

Am dorit această procedură de urgenţă pentru a avea

certitudinea că ne încadrăm în termenul angajat de Guvern.

Din punctul meu de vedere – este, repet, un punct de vedere

personal – nu ar fi nicio problemă dacă, până la urmă, nedorind să

135

acceptaţi varianta procedurii de urgenţă, ne-am încadra totuşi în

termenele pe care le-a propus Biroul permanent al Senatului. Este

dreptul Guvernului să solicite procedura de urgenţă. Sunt convins că

tocmai aceste motive, care au determinat şi necesitatea acestui

proiect de lege, şi dezbaterea în procedură de urgenţă, au iscat atâta

interes din partea dumneavoastră. Repet, daţi-ne această mână de

ajutor pentru a ne încadra şi să facem, la modul cel mai serios,

dezbaterea în plenul Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimate domnule ministru,

Ţinând cont de faptul că sunt şi alţi reprezentanţi importanţi ai

Cabinetului aici, vă propun o soluţie care să ne permită să nu creăm

un precedent dintr-o situaţie care va fi invocată la nesfârşit, de-a

lungul anilor care urmează. Aş dori să vă propun soluţia următoare:

înţelegem preocuparea Guvernului pentru accelerarea, în limita

posibilului, a dezbaterilor cu privire la acest proiect de lege.

Înţelegem obligaţiile internaţionale ale României, înţelegem şi

preocupările faţă de o lege atât de importantă. Vă propun ca mâine,

la Biroul permanent al Senatului, să reluăm subiectul acestor

termene. Dacă putem, eventual, să mai comprimăm sau să mergem

pe o formulă de dialog consensualizat, aş prefera şi aş încuraja o

astfel de formulă. Îmi este teamă că vom crea un precedent atât de

puternic astăzi, încât ne vom trezi cu această situaţie invocată la

nesfârşit.

136

Deci cred că, în momentul în care a plecat un proiect de lege

pe o procedură de avizare şi de raportare, este foarte greu să ne

întoarcem şi să reluăm o astfel de discuţie în plenul Senatului

României.

Vă asigur de toată disponibilitatea noastră pentru a putea găsi

o formulă care să permită încadrarea în termenele şi obligaţiile

României, dar ne punem în faţa unei situaţii de a crea un precedent

fără precedent, dacă-mi permiteţi un joc de cuvinte. Vom fi în

situaţia aceasta la nesfârşit şi vom da peste cap tot ce înseamnă

calendarul de dezbateri al Senatului României. Vreau să fac apel şi

la experienţa unor colegi care sunt senatori în multe mandate şi care

sunt astăzi şi în Guvernul României. Cred că suntem în faţa unei

situaţii pe care o putem rezolva pe cale amiabilă. Şi aşa este foarte

politizat acest subiect şi nu aş vrea să dăm senzaţia că ne jucăm cu

viaţa a milioane de pensionari doar pentru un joc de imagine în

Senatul României.

Suntem o Cameră a Parlamentului, care este echilibrată şi

rezonabilă, nu suntem o cutie de rezonanţă politică.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Da, domnule preşedinte, repet, din respect pentru modul corect

în care cred că toţi suntem interesaţi să adoptăm această lege atât de

importantă, orice măsură care să asigure sprijinul tuturor grupurilor

parlamentare este acceptabilă pentru Guvern. Mai mult, vă

informez, şi pe domnul senator Puiu Haşotti, liderul Grupului

parlamentar al PNL, că prezenţa domnului ministru Şeitan va fi

137

asigurată la toate şedinţele din comisii avizatoare, în comisia

sesizată pe fond şi în plenul Senatului pentru a da toate explicaţiile

la o lege atât de importantă.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Mulţumim şi noi pentru înţelegerea pe care Guvernul o acordă

acestei teme importante.

Mâine, în Biroul permanent al Senatului, vom relua acest

subiect. Cu aceasta am epuizat punctul 3 din ordinea de zi.

*

(Discuţii la prezidiu)

Programul de lucru pentru săptămâna viitoare îl vom aproba în

plenul de miercuri, 24 februarie 2010.

*

(Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator

Dumitru Oprea)

Domnule senator Oprea, doriţi să luaţi cuvântul pe procedură

privind punctul 3 din ordinea de zi? Vă rog, domnule senator.

Domnul Dumitru Oprea:

Este o neînţelegere. Punctul 3 din ordinea de zi nu a fost trecut

prin Biroul permanent al Senatului? Dacă da, înseamnă că ceea ce

dumneavoastră solicitaţi a avut deja loc şi Biroul permanent şi-a

exprimat votul, plasând acest proiect de lege în ordinea de zi de

astăzi pe poziţia 3. Dacă s-a mers pe procedură normală, şi am fost

la acel Birou permanent când s-au stabilit termenele, astăzi, practic,

este dreptul Guvernului de a cere procedură de urgenţă, care să fie o

138

certitudine că acele termene vor fi respectate. Termenele pe care noi

le-am aprobat în Biroul permanent sunt maximale, dar asta nu

înseamnă că ele nu pot fi şi mai rapide.

Există posibilitatea, în cazul acesta, ca Guvernul să se teamă

că Biroul permanent, conform Regulamentului, poate să amâne

aceste termene şi termenul stabilit de noi în Biroul permanent al

Senatului să se ducă mult mai departe.

Or, la întrebarea domnului Haşotti: de unde aceste termene? –

răspund că în plenul Senatului, în urmă cu două săptămâni, cu toţii

am votat acel termen de 31 mai 2010. Nu aţi votat Acordul stand-by

cu Fondul Monetar Internaţional? Acolo erau, la sfârşit, şi tabelele

cu desfăşurătoarele …

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator, subiectul a fost deja depăşit în dezbaterea

noastră. Am consumat aproape o jumătate de oră. Argumentul

dumneavoastră a fost evocat şi, printr-o înţelegere, cred eu mai mult

decât rezonabilă, am decis să reluăm acest subiect în Biroul

permanent de mâine al Senatului. Lucrurile sunt clare.

Domnul Dumitru Oprea:

Asta are totuşi un vot astăzi, pentru că dacă ne ducem mâine,

înseamnă că încălcăm ordinea de zi de astăzi. Să supuneţi la vot că

se amână şi se votează mâine sau poimâine.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Am decis amânarea acestei rezolvări după discuţia Biroului

permanent al Senatului de mâine, care se va găsi o formulă

înţeleaptă, ca de fiecare dată.

139

Domnul Dumitru Oprea:

Nu aţi supus la vot nimic, asta este obiecţiunea.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Haşotti, vă rog.

Domnul Puiu Haşotti:

Stimaţi colegi,

Cred că lucrul acesta trebuia să se încheie. Avem toată

disponibilitatea de a da chiar şi termene mai scurte decât 16 aprilie,

dar Guvernul trebuie să înţeleagă că noi hotărâm acest lucru, nu

hotărăşte el. (Intervenţie neinteligibilă din sală)

Noi hotărâm, dar hotărâm după ce Biroul permanent, care a

făcut o dată … Deja este un precedent periculos, stimaţi colegi.

Deja este un precedent periculos. Biroul permanent a stabilit ceva.

Ca lider de grup, avem toată disponibilitatea să venim în

întâmpinarea propunerii pe care a făcut-o domnul preşedinte şi să

stabilim mâine, la Biroul permanent, chiar un termen mai scurt. Ce

nu este bine?

Deja Parlamentul, prin această decizie, Senatul face un pas

înapoi, dar Guvernul trebuie să înţeleagă că, totuşi, Parlamentul nu

este chiar aşa, la dispoziţia lui, dacă aveţi această onoare şi mândrie

de parlamentari?

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Haideţi să nu redeschidem o polemică politică pe acest

subiect. Iniţiatorul, reprezentantul Guvernului, a acceptat o formulă

amiabilă de a putea găsi o soluţie necontroversată. De aceea, în

140

aceste condiţii, practic, suntem desesizaţi cu această solicitare de la

punctul 3 din ordinea de zi.

Mâine, la Biroul permanent, vom găsi o soluţie ca să ieşim în

întâmpinarea preocupărilor legate de calendarul dezbaterii pe care

Guvernul le-a precizat.

*

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Aprobarea solicitării de

retragere a unor iniţiative legislative. Acest tip de procedură se

rezolvă prin votul majorităţii senatorilor prezenţi.

1. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei

împotriva unor activităţi comerciale ilicite.

Vă rog să votaţi cu privire la retragerea acestei propuneri

legislative.

Cu 95 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi nicio abţinere,

propunerea legislativă a fost retrasă.

2. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Vă rog să votaţi.

Cu 98 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nicio abţinere,

plenul a aprobat retragerea acestei propuneri legislative.

3. Propunere legislativă privind reglementarea unor aspecte

financiare ale Programului „Utilităţi şi mediu la standarde europene

în judeţul Suceava”.

Vă rog să votaţi şi asupra acestei propuneri legislative.

141

Cu 101 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, şi

această propunere legislativă a fost retrasă.

*

Conform deciziei noastre anterioare, vă supun să dezbatem

acum punctul 9 din ordinea de zi, Proiect de lege pentru modificarea

şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor

publici.

Este şi o procedură de urgenţă. Îl rog pe domnul preşedinte

Filip să-şi ocupe locul la microfonul 7 şi să ne prezinte raportul

comisiei cu privire la acest proiect de lege.

Înainte de aceasta, poate domnul ministru Blaga doreşte să

aibă o intervenţie de la microfonul 9, pentru a ne prezenta punctul

de vedere al Guvernului, urmând să avem şi punctul de vedere al

comisiei de specialitate.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Vasile Blaga – ministrul administraţiei şi

internelor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

În cursul anului 2009 au fost emise două ordonanţe de urgenţă

ale Guvernului: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37 şi

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105 prin care au fost

introduse unele reglementări în domeniul funcţiei publice,

operându-se astfel modificări ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcţionarilor publici. Prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii

Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a

142

legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

37/2009. Ulterior, prin Decizia nr. 1629 referitoare la excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 punctele: 1, 2, 3, 4, 5 şi 26,

art. 3, art. 4, art. 5, art. 8 şi Anexa Guvernului nr. 1 din Ordonanţa

de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 a fost admisă excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor atacate.

Pentru remedierea acestor aspecte, prin proiectul de act

normativ aflat în dezbatere, propunem:

1. Transformarea funcţiilor de conducere de natură

contractuală, de director coordonator şi de director coordonator

adjunct la instituţiile publice deconcentrate, în funcţii publice de

conducere, conform Legii nr. 188/1999, sub denumirea de director

şi director adjunct;

2. Delimitarea competenţelor de organizare a concursurilor

pentru ocuparea funcţiei publice, în sensul în care aceasta este

realizată de către autorităţile şi instituţiile publice în a căror stat de

funcţii se află funcţia publică de conducere: şef serviciu, şef de

birou şi cele asimilate acestora, dar şi toate funcţiile de execuţie,

urmând ca la ANFP să se organizeze numai examenele pentru

ocuparea funcţiilor de director şi de secretar al consiliului local;

3. Reglementarea dreptului ANFP-ului de a suspenda

organizarea şi desfăşurarea unui concurs sau a unui examen, dacă se

constată că nu au fost îndeplinite condiţiile legale;

4. Stabilirea unor reguli procedurale pentru detaşarea,

transferul şi exercitarea cu caracter temporar a funcţiilor publice

143

corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici şi

funcţionarilor publici cu regim special;

5. Stabilirea expresă şi limitativă a situaţiilor în care este

nevoie de avizul ANFP privind funcţiile publice;

6. Reglementarea excepţiei potrivit căreia, în 2010, intrarea în

categoria înalţilor funcţionari publici se poate realiza pe orice

funcţie publică vacantă, corespunzătoare categoriei.

Suntem de acord cu amendamentele admise formulate de

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi

protecţia mediului şi vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului

de lege în forma propusă.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnule preşedinte Filip, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Filip:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului

şi protecţia mediului a adoptat un raport de admitere, cu trei

amendamente admise şi un amendament respins. Am primit avize

favorabile din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi

minorităţi, cu trei amendamente. Am să-l rog pe domnul senator

György Frunda, preşedintele comisiei, să comenteze cele trei

amendamente, pentru că termenul la care au venit aceste

amendamente şi raportul comisiei este în data din 18.02.2010,

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi

144

protecţia mediului având dezbaterea în data de 15.02.2010. De

asemenea, există un aviz favorabil din partea Comisiei juridice, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări. În cadrul Comisiei juridice,

de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a fost discutat un

amendament care a fost respins de către comisie. Există aviz

favorabil din partea Consiliului Legislativ.

În cadrul comisiei am avut discuţii cu doamna secretar de stat

Alexe de la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, respectiv,

domnul Andras Szakal, preşedinte al ANFP. Încercând să intrăm în

sensul modificării Legii nr. 188/1999, respectiv elementele ce

privesc înalţii funcţionari publici pe de o parte, modul în care

aceştia pot fi mutaţi dintr-o parte în alta, dar şi problema legată de

funcţionarii publici de conducere, care, de fapt, din acest moment

revin pe funcţiile publice conform Legii nr. 188/1999. Considerăm

că în felul acesta se pune cât de cât ordine în ceea ce înseamnă toată

discuţia legată atât de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

37/2009 , cât şi de ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 105/2009 , de aceea, comisia, cu majoritate de voturi a dat acest

aviz favorabil. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vă consult dacă sunt intervenţii din partea grupurilor

parlamentare, sau dacă iniţiatorii amendamentelor...

Dau cuvântul domnului senator Berca. Urmează domnul

senator Frunda, dacă va dori. Vă rog, microfonul 2.

145

Domnul Gabriel Berca:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu aş vrea să mai reiau discuţia cu privire la ordonanţele

neconstituţionale care şi-au produs efecte în administraţia publică

românească. Aş vrea, doar, să fac un apel la domnul ministru Blaga

în sensul în care încă, la ora actuală, sunt o serie de inspectori

guvernamentali detaşaţi dintr-un judeţ în altul, la distanţe foarte

mari, care, din punctul meu de vedere şi în scopul reducerii

cheltuielilor bugetare, cred că ar trebui să revină la matcă. Discutăm

de oameni care au ocupat funcţii de prefecţi, subprefecţi, care au o

pregătire în acest sens, o experienţă administrativă şi, indiferent de

coloratura politică, cred că aceşti oameni ar trebui să revină în

judeţele lor, pentru că eficienţa lor poate fi demonstrată acolo unde

cunosc situaţiile cel mai bine.

Aş mai ridica o problemă, poate că voi ieşi eu din politică până

atunci, dar de fiecare dată o voi ridica, poate în fine, vom avea

suficientă maturitate, toată clasa politică, să definim odată pentru

totdeauna care sunt oamenii care vin şi pleacă odată cu administraţia

şi să lăsăm funcţionarul public să-şi vadă de treabă, să nu mai facem

schimbări politice de dragul schimbărilor politice pentru a reliefa

camarila electorală din fiecare judeţ. Poate şi noi am greşit în

anumite momente din acest punct de vedere. Va trebui să existe

odată pentru totdeauna un moment zero al administraţiei publice

româneşti.

146

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule senator.

Dau cuvântul domnului senator Frunda.

Domnul Frunda György:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând aş continua ideea domnului senator Berca.

Acest punct a fost ridicat de Comisia pentru drepturile omului, culte

şi minorităţi. Comisia noastră, în integralitatea ei, a acceptat exact

aceeaşi idee pe care am transmis-o domnului director, ca, pe de o

parte, la dezbaterile comisiei să fie prezenţi secretarii de stat şi, pe

de altă parte, dorim o inventariere, o listă a funcţiilor publice cu

caracter politic. Dacă în Statele Unite ale Americii este posibil ca să

existe fix trei mii de funcţii care vin şi pleacă odată cu noul

preşedinte, cred eu că, într-o ţară de mărimea României, putem

defini cele aproximativ 500 de funcţii până unde trebuie să meargă

schimbarea de Guvern, schimbarea politică, dar în niciun caz la

nivelul instituţiilor descentralizate, în niciun caz la nivelul judeţelor

unde aceste instituţii trebuie să aibă caracter profesional, şi nu

caracter politic.

În ceea ce priveşte amendamentele noastre. Noi am propus la

art. 92 ca mutarea înalţilor funcţionari publici să se facă cu acceptul

scris al acestora. Din cuprinsul legii, deducţia logică juridică este că

pentru mutare este nevoie de încuviinţarea, acordul scris al

funcţionarului respectiv.

Întrucât noi ne-am îndeplinit obligaţia de a redacta avizarea în

ziua în care a trebuitsă o facem, dar,în paralel,Comisia pentru

147

administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a

redactat raportul final şi nu a avut timp ca să dezbată amendamentul

nostru, fiind conştienţi de faptul că toţi membrii comisiei au

acceptat amendamentul respectiv, fiind conştienţi că în Camera

Deputaţilor acest amendament va putea fi rediscutat, şi sper ca

ministerul să aibă un punct de vedere pozitiv, vă rog să consideraţi

amendamentul nostru retras şi acceptul nostru tacit pentru

dezbaterea acestuia în Camera Deputaţilor. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului preşedinte Toni Greblă.

Domnul Toni Greblă:

Înţelegând perfect raţiunile pentru care această propunere

legislativă a fost înaintată spre dezbatere Parlamentului totuşi există

puternice argumente pentru a vedea că majoritatea parlamentară nu

a înţeles necesitatea adoptării unor amendamente care ar fi făcut şi

din punctul nostru de vedere acceptabilă propunerea legislativă. Mă

refer în primul rând la confuzia care s-a făcut între director executiv,

director executiv adjunct, respectiv director şi director adjunct, în

cadrul instituţiei prefectului, aparatului propriu şi,respectiv,

instituţiilor de deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte

organisme. Aici trebuie analizate cu atenţie situaţiiile tranzitorii

prin hotărâri judecătoreşti, din păcate foarte multe foşti şefi ai

acestor servicii cu diverse denumiri au obţinut reintegrarea pe

posturi, iar prin prezenta modificare titulatura acestor posturi nu se

mai regăseşte în cuprinsul Legii nr. 188/1999 cu modificările de

148

astăzi, astfel încât, un funcţionar care a obţinut o hotărâre de

reintegrare, în momentul în care se va prezenta, va constata că

postul lui nu mai este prevăzut de Legea funcţionarilor publici astfel

cum ea doreşte să fie modificată.

A doua observaţie de fond este că se instituie procedura

mobilităţii funcţionarului public de conducere şi, dacă vrem să

scăpăm politic de un funcţionar public de conducere, inventăm şi

legiferăm instituţia mobilităţii funcţionarului public, în acest fel

dăm frâu liber arbitrariului care a existat şi există tendinţa de a

menţine în continuare această practică.

A treia observaţie se referă la faptul că facem să fie confuze

categoria de înalt funcţionar public şi de funcţionar public. Pentru

funcţiile publice specifice înalţilor funcţionari publici dăm

posibilitatea ca din motive obiective, fără să fie justificate, şi pentru

şase luni funcţionarii publici să poată ocupa temporar posturi de

demnitatea celor de înalt funcţionar public.

Aceste argumente şi lipsa de receptivitate a colegilor de la

putere ne determină să nu putem accepta în această variantă cele trei

domenii pe care le-am specificat cu menţiunea că înţelegem şi

suntem de acord cu restul textelor care reglementează materia.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc foarte mult. (Discuţii aprinse în sală)

Domnule senator Onofrei, domnule senator independent

Mihăilescu, domnule senator Haşotti şi ceilalţi colegi, am o

rugăminte la dumneavoastră, aceea de fi extrem de concentraţi şi

să avem o dezbatere cu privire la această temă, încercând să

149

ascultăm cu respect pe toţi colegii care iau cuvântul. Este una

dintre cele mai importante legi. Cu toţii ştim ce semnificaţii şi

consecinţe au aceste legi pentru administraţia publică românească.

Dau cuvântul domnului senator Ţuţuianu.

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Vreau să pun în discuţie câteva lucruri şi să înţeleg foarte

exact care este politica Guvernului în domeniul funcţiei publice,

pentru că avem un exemplu acum despre ce înseamnă să încercăm,

şi scuzaţi-mi expresia, să băgăm pe gâtul Parlamentului în proceduri

de urgenţă reglementări fundamentale.

Prima chestiune este că nu a fost timp să discutăm serios

această lege nici în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi

şi validări, iată că nici măcar în cadrul arcului guvernamental din

moment ce domnul senator Frunda György are amendamente care

nu au fost discutate în comisia de fond.

A doua chestiune este că şi noi suntem vinovaţi. Am spus

câţiva dintre noi la grupurile parlamentare că cele două ordonanţe

sunt neconstituţionale. Nimeni nu a vrut să ne asculte. Acum ne

grăbim iar şi venim cu o reglementare care nu rezolvă, domnule

ministru câteva probleme de fond: Prima problemă este aceea cum

rezolvăm situaţia la doi sau trei directori care se află pe aceeaşi

funcţie. Avem unii care se aflau pe funcţii înainte de ordonanţe şi

care au fost înlocuiţi, avem alţii numiţi în baza ordonanţelor şi avem

150

numit un al treilea director în baza ultimului act normativ, şi nu am

venit să reglementăm această problemă. A doua problemă este că

avem foarte multe cazuri de oameni care au lucrat în serviciile

publice respective, care au fost numiţi pe funcţii de director sau

director adjunct şi, din cauza modului în care a ieşit reglementarea,

ei nici măcar nu se mai pot întoarce pe posturile pe care le-ai deţinut

acolo.

A treia chestiune, domnule ministru, am încredere în echilibrul

dumneavoastră, dar daţi-mi voie să vă spun că în teritoriu se

întâmplă altceva, de aceea vreau să vă întreb dacă vi se pare normal

ca funcţionari publici care lucrau în instituţii publice din

Dâmboviţa, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. ??? să

fie mutaţi doar pentru că au avut altă opinie politică, unul la Bacău

şi altul la Botoşani, dacă vi se pare normal ca secretari de unităţi

administrativ teritoriale să fie mutaţi dintr-o comună unde primarul

avea ceva de împărţit cu el, tot de natură a disputei politice, într-o

localitate unde nu exista secretar, aflată la 80 de km, lăsând fără

secretar comuna de la care a fost mutat, şi dacă credeţi că pe

asemenea lucruri noi putem chiar să discutăm de stabilitate în

funcţia publică. De aici vine şi discuţia, nu reiau toate celelalte

lucruri despre acel principiu al mobilităţii. Vreau să vă rog să

gândim ca acest principiu al mobilităţii să nu creeze lucruri de genul

acesta. Oameni mutaţi din judeţul Dâmboviţa, unul la Bacău şi altul

la Botoşani, şi să gândim cum facem ca această mobilitate să nu se

transforme în abuz, cum facem ca Agenţia Naţională a

Funcţionarului Public să nu mai avizeze mutarea secretarilor doar

151

pentru că vrea un primar. Din păcate, vă dau exemplu comuna

Tărtăşeşti din judeţul Dâmboviţa, unde cu avizul Agenţiei Naţionale

a Funcţionarului Public, aţi mutat, în urmă cu o lună şi jumătate, un

secretar doar pentru că aşa a dorit un primar, întâmplător, trecut din

banca PNG în banca PD-L la alegerile prezidenţiale. Nu cred că aşa

putem discuta. Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale trebuie

să fie profesionişti, apărătorii legalităţii în orice primărie, de aceea,

şi eu mă alătur celor care au cerut retrimiterea la comisie şi haideţi

să discutăm serios despre această lege o săptămână în plus, nu cred

că deranjează pe nimeni. Vă mulţumesc, foarte mult.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru. După ce domnii

senatori se pronunţă, îl voi ruga pe domnul ministru să aibă, poate, o

replică, o intervenţie.

Vă rog, doamna senator.

Doamna Doina Silistru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că este corectă retrimiterea la comisie pentru că,

uitându-mă în planificări, această iniţiativă legislativă avea termenul

de depunere a raportului pe 17 februarie, iar avizele pe 16 februarie.

Nu ştiu cum s-a depus raportul pe 15 februarie, înainte de data

depunerii avizelor. Cred că este corect să se respecte termenele

stabilite de către Biroul permanent. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Domnul preşedinte Filip, microfonul 7.

152

Domnul Petru Filip:

Mă văd obligat să fac o precizare tehnică. În cadrul şedinţei de

Birou permanent al Senatului, termenul pentru avize a fost data de

16 februarie. Rapoartele din partea comisiei au fost primite – şi le

am notate cu ora la care au intrat – în data de 18 februarie ora 15.00.

Termenul pentru raport a fost în data de 17 februarie. Deci

oricum – dacă e să luăm stricto senso, dacă vrem să facem pe

neamţul, deşi noi suntem altceva decât nemţi – tot nu se încadrează

aici. Dacă este să o discutăm stricto senso.

Legat de propunerea de trimitere la comisie, părerea mea este

că, sigur, se poate trimite, deşi, repet, proiectul de lege al

funcţionarilor publici şi toată istoria din 2008 cu ordonanţele – sunt

cunoscute mai mult Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009

şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, respectiv Legea

nr. 188/1999 a funcţionarului public – sunt subiecte cunoscute. Cine

avea de depus amendamente şi de discutat amendamente o putea

face.

Deci punctul meu de vedere, evident, ca preşedinte al

comisiei, este că dezbaterea trebuie să aibă loc acum şi să se voteze

acum. Sigur că, până la urmă, dumneavoastră sunteţi cei care veţi

decide. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul senator Frunda, vă rog, dacă mai doriţi să interveniţi

o dată. Deşi mi-a plăcut propunea cu cei 500 pentru România. Mi

s-a părut interesantă. Microfonul 2.

153

Domnul Frunda György:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. O susţin. Nu pot spune ca

John F. Kennedy la Berlin „Ich bin ein Berliner!”, dar ca

punctualitate, domnule senator, pot spune că „ich bin ein bißchen

deutsch”. Noi v-am trimis raportul pe 16 februarie a.c., nu pe 18

februarie. Pe 16 februarie. Faptul că birocraţia senatorială întârzie

înregistrarea amendamentelor sau a avizelor este o altă treabă care

trebuie rezolvată în Biroul permanent. Dar pentru onoarea, cinstea şi

corectitudinea informaţiei, noi v-am trimis raportul pe 16 februarie.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc pentru această precizare. Und ich bin ein

bißchen rumäner”.

Domnule ministru Blaga, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Blaga – ministrul administraţiei şi

internelor:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Nu aş vrea să mai fac o istorie, pentru că tot eu am propus şi

acum patru ani de zile, după o amplă discuţie cu opoziţia de atunci

şi de astăzi, cu PSD-ul, cu privire la legile care au trecut cu 90%

prin Parlament, dar am atras atenţia, în 2007, că - de fapt, noi

discutăm mai mult despre înalţi funcţionari, aici ne învârtim în

discuţii – în momentul în care Guvernul Tăriceanu a dat prefecţii

afară că s-a încheiat etapa, din păcate, bună, înalţilor funcţionari

publici şi s-a deschis Cutia Pandorei.

154

În ceea ce priveşte mutarea înalţilor funcţionari, absolut de

acord cu propunerea domnului senator Berca – şi voi face toate

diligenţele – ca oamenii să-şi desfăşoare activitatea cât mai aproape

de casă, sigur, cu funcţii şi cu responsabilităţi aşa cum prevede

legea.

Sunt de acord întru - totul cu propunerea domnului senator

Frunda cu privire la stabilirea unui nomenclator, şi o vom putea face

şi cred că toate partidele politice vor fi de acord, după ce vom trece

de toate etapele de descentralizare, care vedeţi că sunt tot mai ample

şi în învăţământ, şi în sănătate, şi în poliţia locală, deja legea este la

Camera Deputaţilor. Pe urmă sunt absolut de acord să stabilim un

nomenclator de funcţii, fiindcă şi eu cred că, din păcate, doar aşa ne

facem bine.

În ceea ce priveşte funcţiile de director executiv, directori

executivi adjuncţi, care se numesc acum, în propunerile noastre

numai directori şi directori adjuncţi, nu avem ce face, discutăm

despre legea unică a salarizării şi în deconcentrate astea sunt

funcţiile. Trebuie să respect o lege.

În ceea ce priveşte faptul că sunt doi-trei pe o funcţie, conform

propunerii legislative, art. 111, toţi intră în funcţii de execuţie şi pe

urmă se organizează concurs pentru a accede într-o funcţie de

conducere.

Nu cunosc situaţia cu secretarii de comună din Dâmboviţa –

mi-aţi spus despre cel din Tărtăşeşti. Eu am propus în momentul

respectiv – şi mă bucur că aţi aprobat – ca să scot secretarul de sub

155

prefect. Ştiţi foarte bine, ei sunt în coloana primarilor. Dar dacă s-a

întâmplat acest lucru, îl vom corecta.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru comentarii. Domnul

senator Haşotti. Microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu este neapărat o procedură, ci un drept la replică. Această

Cutie a Pandorei, domnule ministru, domnule senator, a fost

deschisă demult. Dar dacă tot a deschis-o Guvernul Tăriceanu,

daţi-mi voie să-mi amintesc cine era ministrul administraţiei şi

internelor atunci. Atâta spun.

Domnul Vasile Blaga (din sală):

David!

Domnul Puiu Haşotti:

În privinţa... În 2005? Nu. Exact în 2005, domnule ministru. Şi

în 2007 a fost domnul ministru David. Şi în 2000 a fost alt ministru,

şi în 1996 alt ministru... Chestia asta este demult. Nu este din 2005

sau din 2007. Au fost nuanţe.

În privinţa altor chestiuni pe care le-aţi spus cu această mare

reformare, că sunteţi de acord cu ce a spus domnul senator Berca şi

că veţi lua măsuri, dacă tot am spus la declaraţii politice un citat de

La Rochefoucauld, am să vă spun unul acum din Machiavelli:

„cuvântul i-a fost dat omului pentru a-şi ascunde gândurile”. Se pare

că este un autor pe care nu ştiu dacă PD-L-ul l-a citit, dar aplică

teoria din plin. (Discuţii.)

156

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule ministru Blaga, microfonul 9.

Domnul Vasile Blaga:

Doar două precizări. Îl ştiu demult pe domnul Haşotti şi îmi

plac uneori poziţiile Domniei Sale, dar ştie precis că nu are dreptate.

La 1 ianuarie 2006, am menţinut în funcţie pe absolut toţi

înalţii funcţionari, existenţi în acel moment, şi vă readuc aminte că

majoritatea proveneau de la PSD, pentru că erau toţi secretarii de

atunci ai prefecturilor, toţi directorii generali din ministere drept cea

mai mare pondere, o au şi acum, cei care au pornit din PSD ca înalţi

funcţionari şi pe urmă prefecţii şi subprefecţii care erau în funcţie în

acel moment. Eu cred – şi vă spun încă o dată! – că este nevoie să

stabilim nomenclatorul clar al funcţiilor care se schimbă odată cu

puterea. Şi cred că partidele parlamentare pot face acest lucru.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Când? În 100 de ani?

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Domnul senator Greblă. Microfonul 4.

Domnul Toni Greblă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă s-ar institui o ordine şi un premiu ale celor mai puţin

abuzivi miniştri, probabil domnul Blaga ar primi premiul cel mare.

Sub acest aspect, noi intenţionăm să protejăm funcţionarii publici de

abuzurile unor miniştri tentaţi să abuzeze de funcţia lor, nu

împotriva dumneavoastră neapărat, domnule ministru, care ştim că

157

aveţi o acţiune echilibrată asupra administraţiei. Legea trebuie să o

facem acum pentru ca, în eventualitatea în care cineva ar vrea să

abuzeze în aplicarea ei, să fie apărat de lege funcţionarul public.

Mai am două argumente. Indiferent de lista care ar fi bine să

fie întocmită, să vedem şi noi cine este menţinut şi promovat pe

criterii politice şi cine pe criterii profesionale. Dacă lăsăm libertate

totală în aplicarea principiului mobilităţii funcţionarului public, toţi

funcţionarii publici vor putea fi şantajaţi cu astfel de prevederi. Nu

vreau să te mai menţin, chiar dacă tu eşti pe altă listă, atunci eu te

detaşez 6 luni la Bacău şi după 6 luni la Bacău vei cere tu să pleci

acasă. Sub acest aspect este important să legiferăm şi, mai ales, mă

refeream – şi, în mod sigur, dumneavoastră înţelegeţi foarte bine –

la situaţiile tranzitorii. Dacă nu reglementăm şi nu ţinem cont de ele,

ne vom trezi ani în şir de acum încolo cu câte doi-trei directori pe

aceeaşi funcţie, unii printr-o hotărâre judecătorească, alţii printr-o

altă hotărâre, alţii în urma refuzului de a fi integraţi acolo unde s-a

dispus printr-o hotărâre judecătorească.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Eu cred că toate argumentele au fost enunţate.

Interesul este legitim, este o lege importantă.

Aş dori să întreb, înainte de a avansa în dezbaterea noastră,

dacă, din punctul de vedere al amendamentelor respinse, iniţiatorii

doresc să le susţină în plen conform procedurilor noastre.

Domnul senator Belacurencu. Microfonul 4.

158

Domnul Trifon Belacurencu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, dacă s-a lecturat cu mare atenţie proiectul de

lege iniţiat de Guvern – şi sunt convins de acest lucru, pe lângă

problemele rezolvate, mă refer la prevederile celor două ordonanţe

de urgenţă ale Guvernului, neconstituţionale – eu am sesizat că el

încearcă a da o creştere excesivă rolului Agenţiei Naţionale a

Funcţionarilor Publici, sens în care – şi cu ajutorul colegilor din

comisie – am reuşit să promovez patru amendamente, din care două

erau de fond, vizau ceea ce spun aici, o reducere a rolului excesiv al

Agenţiei, al treilea amendament pe fond pe această observaţie a fost

respins.

Vreau să vă reamintesc faptul că, prin proiectul de lege, se

introduce un nou articol (art. 211), prin care se spune că „Agenţia

Naţională a Funcţionarilor Publici dispune suspendarea organizării

şi desfăşurării concursului sau, după caz, a examenului în

următoarele cazuri” şi sunt enumerate trei. Am propus

eliminarea lit. a). După aprecierea mea, rămânerea lit. a) ar da

posibilitatea unor hotărâri subiective pe care Agenţia le-ar putea lua

în legătură cu anumite examene de promovare în funcţiile publice.

Legea nr. 188/1999, dar şi proiectul de lege iniţiat de Guvern,

specifică în foarte multe cazuri în ce condiţii poate interveni

Agenţia şi să suspende un examen. De aceea, insist ca acest alineat

să fie eliminat, să rămână celelalte două, care explicitează condiţiile

în care poate interveni Agenţia. Vă mulţumesc.

159

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Vă propun să încercăm să intrăm în faza de

votare. Avem o primă propunere pe care au făcut-o doi senatori, de

a retrimite la comisie. După acest vot, dacă nu va întruni votul

majorităţii, vom intra în procedura de vot cu amendamentul respins,

amendamente acceptate şi votul final.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la

comisie. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 41 de voturi pentru, 69 de voturi împotrivă, nicio abţinere,

propunerea a fost respinsă.

Supun votului dumneavoastră amendamentul susţinut de

domnul senator Belacurencu care se referă la singurul amendament

respins.

Cine este pentru amendamentul domnului senator

Belacurencu? Vă rog să votaţi.

Cu 40 de voturi pentru, 65 de voturi împotrivă şi 3 abţineri,

amendamentul a fost respins.

În continuare, vă supun votului raportul comisiei, cu

amendamentele adoptate pe care le aveţi deja în faţa dumneavoastră.

Vă rog să votaţi.

Cu 68 de voturi pentru, 42 împotrivă şi o abţinere, raportul nu

a primit numărul de voturi necesare.

(Domnul senator Traian-Constantin Igaş solicită cuvântul.)

Domnule senator Igaş, vă rog.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

160

Vreau să vă anunţ că aparatul colegului din stânga nu a

funcţionat şi, pentru asta, vă rog să avem un vot... (Discuţii în sală)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Dacă solicitaţi listă de vot, fără probleme.

Vă rog să dispuneţi prezentarea listelor de vot către liderii

de grup.

(Domnul senator Puiu Haşotti solicită cuvântul.)

Domnule senator Haşotti, vă rog.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi, este imposibilă

solicitarea Grupului parlamentar al PD-L.

(Intervenţii neinteligibile din sală)

Dacă solicitaţi listă, ce demonstraţi cu asta? Ce demonstraţi cu

asta? Poate că domnul senator nu a vrut, poate nu a putut, poate...

dar niciodată, niciodată nu s-a întâmplat să se reia votul pentru că

nu a funcţionat aparatul unui senator. (Proteste în rândurile

senatorilor din Grupul parlamentar al PD-L)

Dacă faceţi aşa...

Domnule preşedinte, vă rog să nu încălcaţi Regulamentul,

pentru că, dacă repuneţi la vot, voi solicita pauză de consultări şi

trecem de ora 18.00.

(Domnul senator Gheorghe Bîrlea solicită cuvântul.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Bîrlea, vă rog.

161

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Vă rog să respingeţi propunerea domnului senator Haşotti. Nu

este îndreptăţit să-mi refuze un drept de a vota. Este o chestiune

tehnică şi ea poate fi verificată. În consecinţă, solicit reluarea

votului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Oricum, vreau să vă informez că suntem prima Cameră

sesizată şi că, în condiţiile în care vom vota imediat, în câteva

secunde, textul proiectului respectiv, domnul senator Bîrlea va putea

să se pronunţe. Deci, din punct de vedere al fondului problemei,

cred că prelungirea acestei discuţii este contraproductivă.

Domnule senator Frunda, vă rog.

Domnul Frunda György :

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte pe scurt. Haideţi să privim lucrurile absolut corect, fără

party-pris-uri politice. Oricare senator care susţine că aparatul său

nu a funcţionat, în oricare parlament, din orice ţară, are dreptul să

ceară reluarea votului. Trebuie verificată lista.

Deci dacă lista confirmă cele susţinute de domnul senator, este

o obligaţie deontologică să supunem din nou la vot.

(Intervenţie neinteligibilă din sală; rumoare)

Poftim? De pe listă, dacă apare sau nu.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Am rugămintea...

162

Domnul Frunda György :

Şi încă ceva. Cu prietenia pe care i-o port domnului senator

Haşotti, trebuie să spun că de mai multe ori am revotat în asemenea

situaţii.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule Frunda, dacă, într-adevăr, listingul confirmă că

domnul Bîrlea nu a votat, cred că este, până la urmă, colegial...

Deci vă rog să confirmaţi dacă domnul senator Bîrlea

figurează sau nu pe lista de vot.

(Domnul senator Traian-Constantin Igaş solicită cuvântul.)

Domnule senator Igaş, microfonul 2, vă rog.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intrat în posesia listei de vot. Aşa cum spuneam şi mai

devreme la intervenţia mea, domnul coleg Bîrlea, pe care eu l-am

urmărit şi am văzut că încerca să voteze, dar nu a reuşit, nu apare pe

această listă şi vă rugăm, domnule preşedinte, să reluăm votul.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

În aceste condiţii, cred că este corect şi colegial... Nu cred că

ne putem bucura de mici victorii procedurale. Este o lege mult prea

importantă. Vă rog să reluăm votul cu privire la raportul cu

amendamente.

Vă rog să votaţi raportul.

O secundă, vă rog. Întrerupeţi procedura de vot. Se pare că

există o problemă.

163

Domnule senator Bîrlea, mergeţi, de exemplu, unde stătea unul

din... Eu v-aş sugera să mergeţi la Grupul senatorilor in dependenţi,

pentru că se poartă.

Doamna Olguţa Vasilescu, cred că vă puneţi în calea

procedurii de vot. Poate mergeţi la locul dumneavoastră, ca să nu

fiţi pusă în situaţia de a ocupa locul ministrului de interne.

Putem relua votul, domnule senator Bîrlea? Sunteţi confortabil

în noua poziţie? Să ştiţi că este un scaun care poate să vă provoace

neplăceri. Nu cred că este un lucru neapărat bun.

Vă rog să votaţi raportul cu amendamente. Vă rog să vă

pronunţaţi.

Cu 70 de voturi pentru, 44 de voturi împotrivă şi nicio

abţinere, raportul a fost adoptat. (Aplauze)

Acum vă supun votului proiectul de lege, cu amendamentele

pe care le-aţi aprobat în urmă cu câteva secunde.

Vă rog să votaţi.

Se pare că avem o problemă. Vă rog să reluăm procedura de

vot pe proiectul de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 69 de voturi pentru, 44 de voturi împotrivă şi o abţinere,

proiectul de lege a fost adoptat.

(Aplauze)

*

Aşa cum am discutat anterior, aş sugera, pentru a profita şi de

prezenţa domnului ministru Oprea, să ne aplecăm...

(Discuţii în sală)

164

Domnule ministru Blaga, aveţi o propunere? (Intervenţie

neinteligibilă din sală) Nu, nu. După aceea, o să reluăm celelalte

iniţiative legislative.

(Discuţii în sală)

Vreau să vă adresez rugămintea respectuoasă să aveţi răbdare

să mai staţi câteva minute în plen. Este o lege importantă, este o

lege pentru militarii acestei ţări şi este o lege organică.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind

statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.

A fost adoptat tacit de Camera Deputaţilor şi se află în atenţia

noastră.

Îl rog pe domnul ministru Oprea, la microfonul 8, să ne

prezinte, pe scurt, punctul de vedere al Guvernului, urmând ca

domnul senator Meleşcanu să prezinte punctul de vedere al

comisiilor.

Domnul Gabriel Oprea – ministrul apărării naţionale:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Stimaţi colegi,

Supun atenţiei dumneavoastră completarea Legii nr. 384/2006

privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.

Această categorie de militari, soldaţi şi gradaţi voluntari, a fost

înfiinţată în anul 1990 prin Hotărârea Guvernului nr. 1030 din 18

septembrie.

165

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1030/1990, limita de vârstă era

de 35 de ani pentru militarii luptători şi de 45 de ani pentru militarii

profesionişti. În anul 2006 a apărut Legea nr. 384 privind statutul

soldaţilor şi gradaţilor voluntari, prin care s-a reglementat statutul

acestora în armata română şi aceştia au primit unele drepturi. Vârsta

până la care aceştia puteau fi menţinuţi în activitate a fost limitată la

40 de ani.

În prezent, soldaţii şi gradaţii voluntari sunt în număr de

aproximativ 31 000, aproximativ 40% din totalul personalului

militar. Deşi îndeplinesc misiuni specifice atât pe timp de pace, cât

şi pe timp de război, inclusiv prin participarea la misiuni de

menţinere a păcii în teatrele de operaţii în afara teritoriului statului

român, potrivit legislaţiei existente, nu sunt asimilaţi cadrelor

militare. În consecinţă, în prezent, nu pot beneficia de unele drepturi

acordate acestora, constituind un corp distinct de personal militar cu

statut propriu.

În data de 9 februarie a.c. am participat la şedinţa Comisiei

pentru muncă, familie şi protecţie socială din Senat, în cadrul căreia

am dezbătut acest proiect de lege. În urma dezbaterilor din comisie

şi a propunerilor, toţi politicienii şi-au dat acordul pentru

reglementarea statutului şi a obligaţiilor militare la nivel

profesionist ale soldaţilor şi gradaţilor voluntari. Aceste propuneri

s-au bucurat de toate voturile formaţiunilor politice – PNL, PSD,

UDMR şi Grupul senatorilor independenţi. Aş vrea să-i menţionez

pe domnii senatori Teodor Meleşcanu, Cristian Rădulescu,

166

Alexandru Cordoş şi pe domnii deputaţi Adrian-George Scutaru,

Eugen Bejinariu şi Marian Sârbu.

Stimaţi colegi,

Din sală mi se spune să grăbim acest vot. Având în vedere

toate elementele prezentate, considerăm necesare şi benefice, pentru

această categorie de personal, propunerile cuprinse în raportul

comun al Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială şi

Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Este

vorba de militari tineri, de familii tinere, cu copii mici, pe care nu

trebuie să-i abandonăm, ci să-i ajutăm.

Vreau să vă mulţumesc tuturor senatorilor, tuturor

parlamentarilor de la toate formaţiunile politice pentru că, pe o

problemă de interes naţional, ne-am dat mâna şi putem să rezolvăm

această problemă a unor familii tinere care au mare nevoie de acest

lucru.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte Meleşcanu, vă rog să ne prezentaţi

punctul de vedere al comisiilor sesizate pentru raport.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Este un raport suplimentar comun, care confirmă raportul

favorabil pe care noi l-am adoptat deja pentru dezbaterile din

şedinţa Senatului din 17 septembrie 2008.

167

Aveţi în mape textul, nu vreau să vă citez din el. Vreau doar să

folosesc acest prilej pentru a mulţumi, în mod cu totul deosebit,

domnului preşedinte Cristian Rădulescu pentru colaborarea

excelentă şi sprijinul pe care l-am primit din partea Comisiei pentru

muncă, familie şi protecţie socială şi mai ales domnului ministru

Gabriel Oprea, pentru că Domnia Sa a fost primul care a reuşit să

vină cu un punct de vedere favorabil din partea ministerului, care a

reprezentat singura noastră dificultate în procesul legislativ.

Vreau să vă spun că este un raport favorabil. Sper să-l votaţi

cu toţii, cu conştiinţa că faceţi o dreptate pentru cel mai important

corp numeric din armată, soldaţii şi gradaţii voluntari, al căror regim

era departe de regimul care ar trebui să fie, inclusiv prin aprobarea

măririi vârstei contractului până la 45 de ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc foarte mult.

În condiţiile în care constat un punct de vedere comun din

partea Guvernului şi din partea comisiilor de specialitate, vă supun

votului raportul comun, cu amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi

cu privire la acest raport.

Vă rog să votaţi.

Cu 105 voturi pentru, niciun vot împotrivă, două abţineri,

raportul a fost adoptat.

Vă supun acum votului proiectul de lege, cu precizarea că este

o lege organică.

Vă rog să votaţi.

168

Cu 105 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere,

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari a fost

adoptat de plenul Senatului.

*

În condiţiile în care timpul alocat dezbaterilor legislative a fost

epuizat, trecem la ultimul punct din ordinea de zi, întrebări,

interpelări şi răspunsuri, mulţumind reprezentanţilor Guvernului

care au fost prezenţi la această dezbatere a Senatului României.

*

Vreau să vă informez că programul pe această săptămână este

programul obişnuit de lucru, cu şedinţă în plenul Senatului

miercuri, 24 februarie, între orele 9.00 – 13.00.

*

Îl invit pe domnul vicepreşedinte Meleşcanu la prezidiu.

(Din acest moment, conducerea lucrărilor este preluată de

domnul vicepreşedinte Teodor-Viorel Meleşcanu.)

Teodor-Viorel Meleşcanu:

Stimaţi colegi,

O să vă rog să luaţi loc.

Trecem la partea a treia a şedinţei noastre, dedicată

întrebărilor, interpelărilor şi răspunsurilor la întrebări şi interpelări.

Îl invit la microfon pentru a adresa întrebările pe domnul

senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

169

Vă rog, pentru domnul senator Oprea, microfonul central.

Domnul Dumitru Oprea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prima întrebare este adresată doamnei ministru Elena Udrea,

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Domnule senator Oprea, numai un moment, vă rog.

Stimaţi colegi, am rugămintea la dumneavoastră să faceţi

linişte. Astăzi, întrebările şi interpelările, precum şi răspunsurile la

întrebări şi interpelări, sunt radiodifuzate în direct.

Vă adresez, respectuos, rugămintea, chiar dacă doriţi să

vorbiţi, să treceţi în foaierul Senatului.

Invitaţia este valabilă chiar şi pentru miniştrii senatori.

Vă rog, domnule senator Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul şi motivarea întrebării: Consolidarea clădirilor de

locuinţe cu risc seismic ridicat.

Deşi a intrat în vigoare de foarte mulţi ani, Ordonanţa

Guvernului nr. 20/1994 privind punerea în siguranţă a fondului

construit existent nu produce efecte.

Se constată, pe de o parte, probleme de natură financiară şi de

comportament din partea proprietarilor de locuinţe, în special, şi, pe

de altă parte, o lipsă de implicare a autorităţilor locale. Este şi cazul

Primăriei municipiului Iaşi, care nu a făcut demersuri pentru

realizarea proiectelor de expertizare tehnică şi proiectare a lucrărilor

170

de intervenţie. Mai mult, în anul 2008, primăria a returnat

2 milioane de lei la bugetul de stat, bani destinaţi pentru acoperirea

costurilor de expertizare şi proiectare.

Ţinând cont de faptul că întregul proces de consolidare este

deosebit de scump, iar cei mai mulţi oameni nu au suficiente

venituri pentru acoperirea costurilor, vă rugăm, doamna ministru, să

ne comunicaţi măsura în care se poate demara un program similar

celui de reabilitare termică, astfel încât procesul de consolidare să

fie unul cu rezultate vizibile.

Vă mulţumesc.

Solicit răspuns scris.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă rog să prezentaţi şi a doua întrebare.

Domnul Dumitru Oprea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

A doua întrebare este adresată preşedintelui Comisiei de

supraveghere a asigurărilor, doamna Angela Toncescu.

Obiectul şi motivarea întrebării: Neasigurarea locuinţelor cu

risc seismic.

Se întâmplă, doamna preşedinte, ca, la producerea unor

calamităţi naturale, care distrug locuinţe, să acuzăm proprietarii că

nu au asigurări şi nu pot fi despăgubiţi sau ajutaţi din lipsa lor.

Deşi ar putea părea surprinzător, unii cetăţeni, proprietari de

apartamente în blocuri cu risc seismic ridicat, reclamă

imposibilitatea asigurării locuinţei prin faptul că sunt singurii

171

exceptaţi de Legea nr. 260 din 2008, printr-o modificare ulterioară

promulgării ei.

Ca urmare, ei nu pot să se asigure nici prin opţiunea

facultativă, dar nici prin asigurarea obligatorie, chiar dacă ar fi

dispuşi să plătească prime de asigurare ceva mai mari.

În contextul dat, doamna preşedinte, vă rugăm să ne

comunicaţi soluţia prin care aceste locuinţe ar putea să reintre sub

incidenţa legii sus-menţionate şi, de asemenea, ele să fie asigurate

împotriva dezastrelor naturale.

Aştept răspuns în scris. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Folosesc acest prilej pentru a reînnoi apelul de a păstra liniştea

necesară pentru ca toţi colegii noştri să poată adresa întrebările şi

interpelările şi să audă răspunsurile la întrebări şi interpelări.

Vă rog, doamna senator Doina Silistru, aveţi cuvântul.

Microfonul central.

Doamna Doina Silistru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru faptul că

încercaţi să stabiliţi liniştea, dar colegii, niciunul dintre ei, cred că

nu vă aud.

Întrebarea mea este adresată domnului Cătălin Marian

Predoiu, ministrul justiţiei.

Domnule ministru,

În şedinţa Senatului din data de 6 aprilie 2009, v-am adresat o

întrebare referitoare la situaţia doamnei Eftodi Stella, cetăţean al

172

Republicii Moldova, care a depus la Ministerul Justiţiei dosarul

înregistrat cu numărul de intrare 1561 din 22 martie 2004, repet,

22 martie 2004, în vederea obţinerii cetăţeniei.

Conform răspunsului dumneavoastră, în care se specifica

necesitatea completării dosarului de către petentă cu acte pe care

trebuia să le mai depună, aceasta s-a conformat în timp util.

În aceste condiţii şi în contextul actual, când statul român a

redus termenul de acordare a cetăţeniei pentru persoanele din

Republica Moldova, doamna Eftodi Stella se află în imposibilitatea

de a cunoaşte situaţia dosarului, neprimind în acest sens niciun

răspuns.

Revin şi vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi care este

stadiul lucrării cu numărul amintit, privind solicitarea doamnei

Eftodi Stella şi care sunt demersurile necesare, conform

prevederilor legii, pe care persoana în cauză trebuie să le întreprindă

pentru soluţionarea acestei cereri într-un termen rezonabil.

Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Marius-Petre Nicoară,

din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David, din partea

Grupului parlamentar al PD-L.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

173

Mă bucur că îl avem în sală şi pe domnul ministru Vasile

Blaga, adresez interpelarea chiar către ministerul pe care dânsul îl

conduce.

Obiectul interpelării: Strategia ministerului în privinţa

traficului de fiinţe umane şi a crimei organizate.

Conform celui mai recent raport anual al Executivului

european, prezentat pe 22 iulie 2009 şi care va fi publicat în

februarie 2010, România nu depune încă suficiente eforturi pentru a

combate corupţia şi crima organizată.

Traficul de fiinţe umane şi droguri, alături de fraudele bancare

reprezintă „specializările” prin care se remarcă reţelele de crimă

organizată din România.

Experţii EUROPOL consideră că mafioţii români au profitat

din plin de aderarea la Uniunea Europeană şi operează de la egal la

egal cu confraţii din alte state membre. Grupările criminale

provenite din ţara noastră, potrivit oficialilor europeni, nu sunt, de

regulă, de mari dimensiuni, dar prezintă o tendinţă de extindere a

acestor dimensiuni şi a activităţilor pe care le întreprind.

Ca urmare, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi care

este strategia ministerului în combaterea traficului de fiinţe umane

şi ce măsuri au fost luate până în prezent pentru combaterea acestui

flagel şi, implicit, pentru îmbunătăţirea imaginii României?

Vă solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

174

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din

partea Grupului parlamentar al PD-L.

Se pregăteşte domnul senator Viorel Arcaş, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Vă rog, microfonul central.

Domnul Gheorghe David:

Vă mulţumesc.

Am două întrebări, dar am să prezint o singură întrebare.

Ea este adresată Ministerului Sănătăţii.

Domnule ministru,

Prin Hotărârea de Guvern nr. 1521 din 2 decembrie 2009, s-a

aprobat înfiinţarea Institutului Regional de Oncologie Timişoara,

unitate sanitară publică cu paturi şi personalitate juridică, având

sediul în municipiul Timişoara, în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Este un obiectiv de investiţii în curs de finalizare. Acest obiectiv de

investiţii este compus din teren şi construcţie nefinalizată şi va

deservi judeţele din partea de vest a ţării.

Art. 3 al acestei hotărâri prevede că, în cazul în care lucrările

de construcţie la Institutul Regional de Oncologie Timişoara nu

demarează în termen de maxim 3 ani de la data intrării în vigoare a

prezentei hotărâri, imobilul, compus din teren şi construcţie

nefinalizată, va reveni în domeniul public al municipiului Timişoara

şi în administrarea Consiliului local al municipiului Timişoara, în

conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Respectuos, din aceste considerente, vă solicit, domnule

ministru, să-mi comunicaţi dacă, pentru anul 2010, se vor aloca cel

175

puţin sumele de bani necesare pentru studiul de fezabilitate şi

proiect. Vă mulţumesc.

Vă solicit răspuns scris.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaş, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Viorel Arcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrebarea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,

ministrul finanţelor publice.

Care este suma împrumutată de statul român de pe piaţa

internă şi internaţională, exclus împrumuturile FMI şi UE, în cursul

anului 2009 şi în primele două luni ale anului 2010? Care sunt

termenele de rambursare şi dobânzile de plătit?

Încă o întrebare: care este suma pe care estimaţi că o veţi

împrumuta de pe piaţa internă şi internaţională, exclusiv tranşele

FMI, în cursul anului 2010?

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din

partea Grupului parlamentar al PNL.

176

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Întrebarea mea este adresată domnului ministru Vasile Blaga.

Obiectul şi conţinutul: Serviciile oferite de firmele de

dispecerat de taxi.

Domnule ministru,

În calitate de co-iniţiator al Legii privind transporturile în

regim de taxi şi în regim de închiriere, consider că un transportator

autorizat poate beneficia, conform prevederilor legii în cauză, de

serviciile, subliniez, oricărei firme de dispecerat care, din punctul

meu de vedere, are obligaţia de a-l primi.

Conform art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 265/2007,

serviciile de dispecerat sunt obligatorii şi se desfăşoară în baza

încheierii unui contract de dispecerizare, în condiţii

nediscriminatorii.

De asemenea, consider că nu există niciun temei legal pentru

ca un dispecerat să refuze cererea unui taximetrist autorizat pentru

că, altfel, ar risca să-şi piardă autorizaţia de funcţionare care este

acordată tocmai pentru a desfăşura servicii de dispecerizare

transparente, echitabile şi utile comunităţii.

În cadrul audienţelor acordate, mulţi taximetrişti independenţi,

care au obţinut autorizaţia de funcţionare şi vor să-şi desfăşoare

activitatea legal, mi s-au plâns că sunt refuzaţi de anumite

dispecerate pentru a fi arondaţi sau sunt trataţi diferenţiat, alţi colegi

de-ai lor primind majoritatea comenzilor şi, în cazul în care

177

taximetriştii au reclamat acest lucru, nu au mai fost primiţi la nicio

formă de dispecerat din zonă.

Consider că ar trebui, în mod expres, prevăzută obligaţia

firmelor de dispecerat de a oferi serviciile oricărui solicitant,

transparent, echitabil şi spre buna servire a comunităţii, iar

diferendele ulterioare s-ar putea rezolva în justiţie.

Vă rog să-mi explicaţi dacă, în interpretarea dumneavoastră,

serviciile de dispecerat sunt obligatorii sau nu şi dacă există intenţia

de a clarifica legislativ această eventuală scăpare a legii.

Solicit răspuns verbal şi scris.

Pot să prezint şi pe a doua?

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă rog, prezentaţi şi a doua întrebare.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Vă mulţumesc.

A doua întrebare este adresată tot domnului ministru al

administraţiei şi internelor Vasile Blaga.

Obiectul ei se referă la: Problema radarelor fixe din judeţul

Vâlcea.

Domnule ministru,

În data de 8 mai 2009, Poliţia Română a retras avizul de

funcţionare pentru 77 de radare fixe, amplasate în 18 judeţe, printre

care şi judeţul Vâlcea, ca urmare a unor contracte încheiate de

primării cu societăţi particulare.

În acelaşi timp, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi

Monitorizarea Achiziţiilor Publice solicită în justiţie anularea

178

contractelor privind amplasarea radarelor fixe care nu respecta

legislaţia de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

În data de 12 august 2009, reprezentanţii ANRMAP au cerut

Tribunalului Vâlcea să se pronunţe asupra nulităţii contractului de

asociere dintre firma Codec Spot SRL şi Primăria Bujoreni.

La 26 ianuarie 2010, instanţa a hotărât că prevederile

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, invocate de

reclamant, nu se aplică prezentei cauze, întrucât comuna Bujoreni

nu avea posibilitatea legală de a exploata serviciul de monitorizare

şi control al traficului rutier, ţinând cont de faptul că acest serviciu e

dat prin lege în competenţa exclusivă a unei alte instituţii – Poliţia

Română.

Astfel, prin contractul de asociere în participaţiune, nu se

putea urmări execuţia acestui serviciu, fapt care să determine

încadrarea contractului respectiv în categoria contractelor de

concesiune de servicii publice, se arată în hotărâre.

Având în vedere cele mai sus menţionate, vă rog să-mi

precizaţi, domnule ministru, ce decizie veţi lua în acest caz

controversat.

Solicit răspuns verbal şi scris. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Pereş,

vicepreşedintele Senatului, pentru a adresa o întrebare.

Vă rog, microfonul central.

179

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrebarea mea este adresată Ministerului Economiei,

Comerţului şi Mediului de Afaceri, domnului ministru Adriean

Videanu.

Stimate domnule ministru,

Fabrica de arme Cugir, o instituţie a statului aflată în

componenţa ROMARM şi în subordinea Ministerului Economiei,

Comerţului şi Mediului de Afaceri, are o tradiţie de peste 200 de ani

în industria de apărare şi a fost una dintre cele mai importante

societăţi comerciale din judeţul Alba.

Majoritatea activelor şi utilajelor folosite de această unitate

sunt însă vechi şi multe nu mai dau randamentul cerut de

standardele actuale.

Printre acestea se află şi staţia de epurare, care trebuie

modernizată pentru a se alinia noilor reglementări europene în

probleme de mediu.

Legat de această problemă, doresc să vă solicit ajutorul şi să

vă adresez următoarele întrebări:

Care sunt soluţiile Ministerului Economiei, Comerţului şi

Mediului de Afaceri pentru ca Fabrica de Arme Cugir să intre în

legalitate din acest punct de vedere?

Ce soluţii propun factorii de decizie ai ministerului pe care-l

conduceţi pentru redresarea Fabricii de Arme Cugir?

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

180

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu,

din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Florin Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Întrebarea mea este adresată domnului Cseke Attila-Zoltán,

ministrul sănătăţii.

Stimate domnule ministru,

În anul 2009, cu adresa nr. 2939/6.03.2009 emisă de Spitalul

Municipal Paşcani, s-a depus la Ministerul Sănătăţii documentaţia

privind Modernizarea Secţiei de Prosectură, precum şi dotarea cu

două agregate frigorifice, mese pentru prosectură, precum şi alte

elemente necesare activităţii specifice. Menţionez că Secţia de

prosectură din cadrul Spitalului Municipal nu a fost modernizată

până acum, iar în cadrul spitalului funcţionează o altă secţie de

„Îngrijiri paleative”, care este prima secţie cu acest specific din

sistemul public, din ţară.

De la înfiinţare, în anul 2008, şi până în prezent, în cadrul

Secţiei de paleaţie s-au înregistrat 484 de decese şi au fost externaţi

1892 de pacienţi.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog, domnule ministru, să

dispuneţi înscrierea pe lista de investiţii a dotărilor prevăzute în

Proiectul nr. 9018/2009 privind Modernizarea Secţiei de prosectură

din cadrul Spitalului Municipal Paşcani.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.

181

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC a epuizat

timpul. Vă rog, cu mult respect, să citiţi întrebările pe scurt, fără a

mai face introducerea.

Până atunci, îl invit la microfon pe domnul senator Ion Ariton,

din partea Grupului parlamentar al PD-L. Nu este prezent în sală.

Dacă Domnia Sa nu este prezent, următorul pe listă este domnul

senator Augustin-Daniel Humelnicu. Nici dumnealui nu este prezent

în sală.

Îi ofer cuvântul domnului senator Alexandru Mocanu. Vă rog,

domnule senator, microfonul central.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrebarea mea este adresată doamnei Crinuţa Nicoleta

Dumitrean, preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Restituirea

Proprietăţii şi vizează: Plata unor despăgubiri în baza Legii

nr. 290/2003.

Stimată doamnă preşedinte,

Urmare audienţei acordate doamnei Pană I. Rodica,

domiciliată în satul Beuca, judeţul Teleorman, vă rog să-mi

comunicaţi data până la care Direcţia financiar-administrativă şi

resurse umane din cadrul autorităţii pe care o conduceţi va efectua

plata compensaţiilor cuvenite în baza Hotărârii nr. 118/4 decembrie

182

2007 a Comisiei Judeţene Teleorman de aplicare a

Legii nr. 290/2003.

Vă reamintesc faptul că, în temeiul legii, la 3 martie 2008, sub

nr. 6935, doamna Pană I. Rodica, în calitate de unic beneficiar, v-a

transmis pe adresa autorităţii documentele menţionate de lege, în

vederea efectuării acestei plăţi.

Profit de ocazie pentru a vă reaminti că aştept încă răspunsul

dumneavoastră şi la întrebarea pe care v-am adresat-o în data de

1.02.2010, cu privire la despăgubirile cuvenite, în baza

Legii nr. 10/2001, doamnei Stavarache Marioara din Roşiorii de

Vede, strada Rahovei, bloc 103.

În încheiere, vă aduc la cunoştinţă, stimată doamnă preşedinte,

sesizările multor cetăţeni care susţin că, în mod constant, la

telefoanele autorităţii nu răspunde nimeni. Spre convingere, vineri,

12 februarie 2010, în intervalul 9.30 – 13.00, am încercat în zadar,

preţ de trei ore şi jumătate, să iau legătura cu dumneavoastră.

Indiferent de cât de obiective vor fi fost motivele care au

generat această situaţie, ca preşedinte al unei instituţii publice aflată

în slujba cetăţenilor, vă cer să luaţi măsurile necesare astfel încât

asemenea situaţii să nu se mai repete.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc mult, domnule senator Mocanu.

Toate grupurile parlamentare şi-au epuizat timpii.

Mai au de adresat întrebări domnii senatori: Gheorghe Pop,

Radu-Cătălin Mardare şi Ion Rotaru, din partea Grupului

183

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Reînnoiesc rugămintea să

prezentaţi întrebările foarte pe scurt.

Vă rog, domnule senator Gheorghe Pop, microfonul central.

Domnul Gheorghe Pop:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să fiu foarte scurt. Întrebarea este adresată doamnei Elena

Gabriela Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului.

Obiectul întrebării este: Derularea Programului de construcţii

de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, în comuna Nuşfalău.

Stimată doamnă ministru, în data de 11 august 2009, Agenţia

Naţională a Locuinţei şi Consiliul Local al comunei Nuşfalău,

judeţul Sălaj, au încheiat contractul, înregistrat cu nr. 20544 din

11 august 2009, prin care Consiliul Local al comunei Nuşfalău a pus

la dispoziţie suprafaţa de 900 de metri pătraţi, în folosinţă gratuită,

Agenţiei Naţionale a Locuinţei, cu scopul realizării unui bloc ANL

în comuna Nuşfalău. De la semnarea contractului şi până în prezent,

nu s-a realizat nicio măsură din obligaţiile prevăzute la art. 6 din

contract, respectiv cele ale Agenţiei Naţionale ale Locuinţei.

De aceea, doamnă ministru, vă rog să-mi răspundeţi în scris la

următoarele întrebări:

Când consideraţi posibilă începerea lucrărilor la blocul

ANL–Nuşfalău?

Care sunt proiectele pentru anul 2010 privind construcţiile de

locuinţe prin Programul ANL din judeţul Sălaj?

Solicit răspuns în scris. Mulţumesc.

184

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Radu-Cătălin Mardare.

Aveţi cuvântul, microfonul central.

Domnul Radu-Cătălin Mardare:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrebarea este adresată doamnei Elena Gabriela Udrea,

ministrul dezvoltării regionale şi turismului.

Obiectul întrebării: Programul intitulat: „10 000 de kilometri

de drumuri judeţene”, anunţat de domnul prim-ministru Emil Boc şi

de alţi lideri ai PD-L în a doua parte a anului trecut.

Vă aduc la cunoştinţă faptul că, în judeţul Bacău, au fost

întocmite documentaţii tehnico-economice pentru accesarea de

fonduri externe şi interne nerambursabile pe diferite programe de

finanţare, pentru obiective deosebit de importante, cum ar fi

reabilitarea şi modernizarea drumurilor judeţene: Moineşti – Zemeş

– Bolătău; Dumbrava – Gura Văii; Răcăciuni – Dumbrava şi a

drumului judeţean Bacău – Fundu Răcăciuni.

Vă adresez respectuoasa rugăminte de a preciza când va fi

lansat acest program şi care vor fi criteriile de finanţare.

Solicit răspuns scris.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rotaru, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Aveţi cuvântul,

microfonul central.

185

Domnul Ion Rotaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,

ministrul finanţelor publice.

Domnule ministru,

În conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 91/1998 privind

acoperirea şi restituirea diferenţelor de curs valutar pentru sumele în

valută depuse de cetăţenii români în contul Băncii Române de

Comerţ Exterior, aprobată prin Legea nr. 634/2001, cetăţenii români

care au depus sume în valută provenite din salarii erau îndreptăţiţi

să li se restituie sumele nedecontate până la data intrării în vigoare a

ordonanţei.

Deşi mulţi dintre aceştia au solicitat în termen legal restituirea

sumelor depuse, nici până la această dată sumele solicitate nu au

fost decontate. Într-o astfel de situaţie se află şi domnul Gagu Ion,

domiciliat în Brăila, Cartier Obor, bloc 39, apt.29, care a solicitat,

încă din data de 14 septembrie 1998, restituirea sumelor depuse,

dar, după peste 10 ani de la solicitare, sumele nu au fost încasate,

deşi a făcut nenumărate intervenţii la toţi factorii implicaţi:

COMTURIST S.A., fostul BANCOREX, Ministerul Turismului,

Ministerul de Finanţe, Banca Comercială Română, Parlamentul

României – Camera Deputaţilor.

Vă rog, domnule ministru Sebastian Vlădescu, să analizaţi

această nedreptate ce i s-a făcut unui om care a muncit şi a depus

aceşti bani la o bancă a statului român, care avea obligaţia, în

186

conformitate cu legea, să restituie sumele nedecontate tuturor

solicitanţilor în termen legal.

Solicit răspuns scris.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc, domnule senator.

Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că au mai depus, în scris,

întrebări, fără să le citească în şedinţa de plen: domnul senator

Iulian Bădescu, doamna senator Anca-Daniela Boagiu, domnul

senator Ion Ariton, domnul senator Dobra Nicolae şi domnul

senator Augustin-Daniel Humelnicu, din partea Grupului

parlamentar al PD-L.

A depus o întrebare în scris, fără să o citească în plen, domnul

senator Mihăiţă Găină, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus întrebări în

scris, fără să le citească în şedinţa de plen: domnul senator

Dan-Radu Ruşanu, domnul senator Cornel Popa şi doamna senator

Minerva Boitan.

Din partea Grupului parlamentar al independenţilor, au depus

întrebări în scris: domnul senator Ovidius Mărcuţianu şi domnul

senator Sorin-Serioja Chivu.

Vă mulţumesc.

Trecem acum la interpelări.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD-L,

care are în total 11 minute, pe domnul senator Petru Başa.

Vă rog, domnule senator.

187

Se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Petru Başa:

Domnule preşedinte,

Am o interpelare adresată domnului Borbély László, ministrul

mediului şi pădurilor.

Obiectul interpelării: Problema gestionării deşeurilor în judeţul

Mureş.

Conform angajamentelor, România are termene pentru

închiderea depozitelor de deşeuri, respectiv a gropilor de gunoi care

nu sunt conforme. Astfel, până în 16 iulie 2010, celor 101 gropi de

gunoi închise li se vor mai adăuga încă 30 de gropi. Printre acestea

se numără şi groapa de gunoi de la Târgu-Mureş. În aceste condiţii,

singura groapă de gunoi ce corespunde cerinţelor europene este cea

de la Sighişoara –m vorbesc de judeţul Mureş. Aceasta însă nu este

dimensionată pentru a prelua deşeurile din mai multe localităţi ale

judeţului sau chiar din tot judeţul.

Anul trecut, preşedinta Consiliului Judeţean Mureş,

Lokodi Edita Emöke, a promis consilierilor locali că se vor face

demersuri la Ministerul Mediului şi Pădurilor pentru găsirea unor

soluţii pentru construcţia de noi alveole la groapa ecologică de la

Sighişoara, în schimbul depozitării deşeurilor din mai multe

localităţi în depozitul de deşeuri de la Sighişoara.

În cazul în care noile alveole, respectiv celulele 3 şi 4, nu se

vor construi, depozitul de deşeuri din Sighişoara îşi va umple

capacitatea până la sfârşitul acestui an.

188

Întrucât şi în momentul de faţă există divergenţe în ceea ce

priveşte construcţia unui depozit judeţean de deşeuri, cu soluţia

propusă Vălureni, la rândul său depozitul de la Târgu-Mureş

urmând a se închide în luna iulie 2010, necesitatea extinderii gropii

de la Sighişoara, singura euroconformă, cu alte două alveole, este

mai mult decât stringentă.

În concluzie, în situaţia în care gestionarea deşeurilor în

judeţul Mureş devine o problemă destul de gravă, vă solicităm,

domnule ministru, să ne precizaţi în scris ce soluţii se vor lua pentru

ca măcar depozitul de deşeuri de la Sighişoara să-şi extindă

capacitatea de depozitare.

Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din

partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se

pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Doamna Doina Silistru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată tot domnului Borbély László,

ministrul mediului şi pădurilor.

Domnule ministru,

Deşeurile din judeţul Vaslui sunt transportate în judeţele

Galaţi şi Neamţ cu costuri foarte mari din partea autorităţilor locale,

deoarece, după închiderea platformelor de gunoi din judeţ, nu s-a

189

finalizat amenajarea unui depozit ecologic în Vaslui, potrivit

normelor impuse de Uniunea Europeană. În condiţiile de

subfinanţare a autorităţilor locale, acestea se confruntă cu grave

probleme de ordin financiar care se răsfrâng şi asupra problemei

gestionării deşeurilor, existând posibilitatea ca acestea să nu mai

poată fi colectate şi transportate, iar judeţul să se transforme într-o

imensă groapă de gunoi.

Având în vedere această situaţie dificilă în care se găseşte

judeţul Vaslui, vă întreb, domnule ministru, care va fi soluţia pe

care o va adopta Administraţia Fondului pentru Mediu, împreună cu

autorităţile locale, pentru reducerea efectelor negative ale gestionării

deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului şi, implicit,

pentru respectarea normelor Uniunii Europene?

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc, doamna senator Silistru.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din

partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul senator independent Vasile Nedelcu.

Vă rog, întrucât senatorii independenţi au la dispoziţie doar 3

minute şi are o interpelare şi domnul senator Cezar-Mircea

Măgureanu, să vă înscrieţi în cele 3 minute, domnule senator

Nedelcu, dar nu numai dumneavoastră, mai lăsaţi-i ceva şi

domnului senator Măgureanu.

Mulţumesc.

Vă rog, domnule senator Frâncu, microfonul central.

190

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru,

Atunci când s-a discutat Legea bugetului de stat, foarte mulţi

parlamentari au insistat asupra unei propuneri venite de la opoziţie,

prin care se reglementa într-un mod transparent ordinea în care să se

efectueze plăţile în următorii ani:

1. Plata facturilor restante;

2. Plata cofinanţărilor titularilor de proiecte, aprobate cu

finanţare europeană, în special unităţile administraţiei locale;

3. Continuarea unor investiţii începute;

4. Începerea unor noi investiţii.

Răspunsul dat de dumneavoastră atunci, citez: „Ar putea exista

pericolul unor plăţi care nu sunt prioritare”, nu m-a mulţumit. De

aceea, vă rog să precizaţi, domnule prim-ministru, de ce nu vi se

pare corectă ierarhizarea de mai sus şi dacă intenţionaţi într-un

viitor apropiat să propuneţi o modalitate de rezolvare a acestor

probleme, care să nu ţină seama de elemente subiective.

Solicit răspuns verbal şi în scris.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc, domnule senator Frâncu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Nedelcu. Aveţi

cuvântul, microfonul central.

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

191

Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Obiectul interpelării: Restructurarea Agenţiei Naţionale de

Consultanţă Agricolă şi a Oficiilor Judeţene de Consultanţă

Agricolă.

Domnule prim-ministru,

Restructurarea agenţiilor guvernamentale prin Legea privind

reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, asumată de către

Guvernul pe care-l conduceţi, în cele mai multe situaţii s-a rezumat

doar la schimbarea unor denumiri sau la trecerea unora dintre aceste

instituţii în subordinea altor ministere ori a altor structuri centrale şi

locale.

Un exemplu în acest sens este şi restructurarea Agenţiei

Naţionale de Consultanţă Agricolă şi a oficiilor judeţene de

consultanţă agricolă, prin schimbarea denumirii acestora din urmă

în „camere agricole”. Acest lucru nu a determinat îmbunătăţirea

activităţii unor structuri absolut necesare în agricultură, cum sunt

camerele agricole, ci, mai degrabă, a creat confuzie în rândul

agricultorilor şi a îngreunat foarte mult activitatea acestor oficii,

întrucât primesc subvenţii tot de la Ministerul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale, ca şi înainte de restructurare, şi au acelaşi obiect

de activitate, singurul câştig fiind un stăpân în plus, adică consiliul

judeţean.

Având în vedere situaţia creată în urma emiterii Hotărârii de

Guvern nr. 1609/30.12.2009, privind înfiinţarea camerelor agricole

judeţene şi trecerea acestora în subordinea consiliului judeţean,

faptul că fermierii au nevoie tot mai mult de sprijin concret din

192

partea specialiştilor de la camerele agricole, agricultorii nefiind

reprezentaţi în aceste camere agricole, vă rog să analizaţi situaţia şi

să-mi comunicaţi următoarele:

1. Dacă se poate discuta de revenirea la subordonarea

iniţială a oficiilor judeţene de consultanţă agricolă care, într-o formă

restrânsă, să facă parte din consiliile de administraţie ale camerelor

agricole înfiinţate de fermieri.

2. Dacă nu se poate reveni, care este pasul următor în ceea

ce priveşte restructurarea acestor instituţii şi cum vor fi sprijiniţi

fermierii şi grupurile de producători agricoli?

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc, domnului senator Vasile Nedelcu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Mircea Cinteză, din

partea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog, domnule senator.

Microfonul central.

Domnul Mircea Cinteză:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Interpelarea mea se adresează Ministerului Transporturilor şi

Infrastructurii.

Domnul ministru,

Ieşirea din Bucureşti spre Târgovişte şi Piteşti, prin Chitila, se

face în jurul unui sens giratoriu în care DN 7 se intersectează cu

linia de centură denumită DJ 100 A. În acea zonă asfaltul este de

bună calitate şi nu a avut de suferit în cursul acestei ierni. În schimb,

lângă sensul giratoriu se găseşte podul peste calea ferată

193

Bucureşti-Ploieşti, respectiv Bucureşti-Târgovişte-Piteşti, pod care

şi-a stricat asfaltul, cu gropi de jumătate de metru pe toate cele patru

benzi de circulaţie. Lungimea podului este de 200 de metri. În

săptămânile precedente, circulaţia în zona respectivă dura câte trei

ore şi chiar mai mult în timpul săptămânii, din cauza unei porţiuni

de drum de numai 200 de metri.

În calitate de locuitor al oraşului Chitila am solicitat

directorului general al Administraţiei Drumurilor o explicaţie pentru

faptul că nu se intervine în acest loc. Explicaţia a fost că s-a căutat

vinovatul, s-a găsit vinovatul şi se va interveni. Cu toate acestea,

între 19 – 21 februarie 2010, practic, s-a închis jumătate de pod şi

nu s-a făcut nimic. Pentru 200 de metri, timp de zece zile, locuitorii

din zonă, ca şi toţi cei care au tranzitat zona, au trebuit să piardă

câte 4 - 5 ore şi mai mult, cozile în direcţia cartierului Militari se

întindeau pe 6 km, în condiţiile în care lucrul la acest pod nu ar

trebui să dureze mai mult de 4 - 5 ore.

Vă solicit să-mi comunicaţi ce măsuri se pot lua pentru ca

astfel de întâmplări, care, practic, umilesc cetăţenii în zona

respectivă, să poată fi reparate la timp, în condiţiile în care există

solicitări şi atenţionări în această direcţie.

Vă solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Dacă îmi permiteţi, mă asociez şi eu acestei interpelări, pentru

că şi eu am stat şase ore în trafic, pe aceeaşi porţiune.

194

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu,

din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnule senator Coca, îmi pare rău, aţi ratat intervenţia.

Domnul Laurenţiu Florian Coca (din sală):

Eram aici.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Eraţi aici, în sensul de instituţie, dar pe culoar.

Domnul Laurenţiu Florian Coca (din sală):

Sunt mereu aici.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Ştiu, sunteţi alături de noi tot timpul. Vă propun la turul

următor, dacă mai rămâne din timpul alocat PSD, pentru că mai

sunteţi încă 15. Mulţumesc mult.

Dau cuvântul domnului senator Constantinescu.

Domnul Florin Constantinescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului Adrian Videanu, ministrul

economiei, comerţului şi mediului de afaceri.

Obiectul interpelării: Finalizarea lucrărilor la Complexul

Hidroenergetic Lunca-Siret, obiectiv strategic pentru municipiul

Paşcani şi comunele din avalul barajului.

Stimate domnule ministru,

În anul 1986 au început lucrările de investiţii la Complexul

Hidroenergetic Lunca-Siret, situat în apropierea municipiului

Paşcani.

195

În perioada 1986-1989 lucrările de investiţii au mers într-un

ritm accelerat, ajungând, în 1989, să fie realizate în proporţie de

80%. După revoluţie, între anii 1989-2008, fondurile alocate de la

bugetul de stat pentru această investiţie au fost foarte mici,

suficiente doar pentru conservarea lucrărilor executate până în anul

1989. Schimbarea proprietarului, printr-o hotărâre de Guvern în

anul 2008, a fost benefică, întrucât noul proprietar,

S.C. Hidroelectrica S.A. a redeschis lucrările de investiţii pentru

acest obiectiv.

Având în vedere următoarele: stadiul lucrărilor de investiţii

este realizat în proporţie de aproximativ 85%, importanţa energiei

verzi, obţinute în urma finalizării investiţiei, complexul având o

capacitate de 12 Mw, schimbările climaterice manifestate în ultima

perioadă fac ca acest obiectiv să fie de importanţă strategică de

apărare împotriva inundaţiilor pentru locuitorii municipiului Paşcani

şi locuitorii a 15 comune situate în avalul barajului. Prin realizarea

barajului se va crea o cale de comunicaţie directă între municipiul

Paşcani şi comunele situate dincolo de râul Siret. Vă rog, domnule

ministru, să analizaţi posibilitatea finalizării lucrărilor într-un timp

cât mai scurt şi să-mi comunicaţi graficul de finalizare a investiţiei.

Solicit răspuns scris şi oral.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu discută cu domnul Vasile

Blaga, ministrul administraţiei şi internelor).

Domnule senator Ţuţuianu doriţi să prezentaţi interpelarea?

Aţi discutat, este rezolvată.

196

Îl invit la microfon pe domnul senator independent

Cezar-Mircea Măgureanu. Dumnealui are o interpelare foarte

importantă la care a dat şi răspunsul: Proasta întreţinere a DN 5

Giurgiu-Bucureşti, probabil un drum pe care îl parcurge zilnic.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Cezar-Mircea Măgureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul

transporturilor şi infrastructurii.

Obiectul: Proasta întreţinere a DN 5 Giurgiu-Bucureşti.

Domnule ministru,

Componenta ramurii sudice a Coridorului IX – Paneuropean,

DN 5, reprezintă mai mult decât un drum naţional, fiind o cale de

acces spre Bulgaria, Turcia, Albania, Grecia, dar şi spre Europa

Centrală şi Europa de Vest. Eforturile făcute de statul român pentru

modernizarea acestei importante rute europene sunt umbrite, din

păcate, de proasta întreţinere a drumului, astfel că, celor care se

deplasează pe această rută le este oferit aspectul dezolant al unui

carosabil deteriorat în multe locuri, asezonat cu un acostament plin

de gunoaie şi pet-uri împrăştiate pe toată lungimea drumului.

Din informaţiile mele, câştigătoarea licitaţiei privind

întreţinerea multianuală a DN 5 este firma GECOR S.R.L., cu sediul

în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu, care este evident că nu se

asigură de obligaţiile contractuale, deşi încasează sume importante

pentru această activitate.

197

În aceste condiţii, vă solicit, domnule ministru, verificarea

acestei societăţi şi, în cazul în care se constată lipsa de interes

pentru achitarea obligaţiilor contractuale, să fie plătită după

serviciile prestate sau chiar să se recurgă la rezilierea contractului.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Invit la microfon pe domnul senator Alexandru Pereş, din

partea grupului parlamentar al PD-L.

Urmează domnul senator Coca.

Vă rog, microfonul central.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea se referă la un subiect ridicat deja şi în

declaraţia politică a unui coleg senator. Este adresată domnului

Mihail Dumitru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Domnule ministru,

Noul comisar european pentru agricultură, domnul Dacian

Cioloş, v-a adresat o scrisoare prin care atenţionează în legătură cu

deficienţele constatate în funcţionarea APIA, cu predilecţie în

aplicarea Sistemului Integrat de Administrare şi Control, pe scurt,

IACS.

A nu elimina inadvertenţele constatate, ar putea duce la

blocarea finanţărilor europene pentru suprafeţele deţinute de

proprietarii de terenuri agricole şi probabil şi pentru alte programe şi

proiecte.

198

Din presa centrală am aflat că s-au luat unele măsuri pentru

rezolvarea acestei situaţii. Doresc însă să aflu de la dumneavoastră

care sunt acestea şi ce anume intenţionaţi să mai faceţi pentru

eliminarea în totalitate a suspiciunilor şi a deficienţelor constatate

de către reprezentanţii Uniunii Europene.

Solicit răspuns scris şi oral. Mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Invit la microfon pe domnul senator Laurenţiu Coca. Vă rog,

microfonul central.

Domnul Laurenţiu Florian Coca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru

al Guvernului României.

Domnule prim-ministru,

Prin prezenta interpelare doresc să vă aduc la cunoştinţă

situaţia gravă a plăţilor restante ale statului referitoare la salariile

aparatului propriu al primăriilor, ajutoarele sociale şi drepturile

salariale ale asistenţilor persoanelor cu handicap grav.

Pot să documentez această situaţie pentru Consiliul Judeţean

Vâlcea, dar problema are o răspândire, în proporţii mai mici sau mai

mari, în toate judeţele ţării.

Revenind la datele problemei, pentru localităţile din judeţul

Vâlcea, acestea ne arată următoarele:

1. Din 78 de localităţi comunale, în 21 nu s-au putut acorda

salariile aparatului propriu mai multe luni la rând, în anul 2009,

199

unele chiar din martie şi aprilie. Suma totală restantă de plată la

acest capitol este de 1 818,11 mii lei. La aceasta se mai adaugă

251,44 mii lei sume restante pentru două oraşe. Menţionez că toate

aceste localităţi nu dispun de veniturile necesare pentru plata

salariilor restante din anul 2009 şi pentru plata lunară în anul 2010.

2. La ajutoarele sociale, 40 de localităţi comunale au restanţe

de plată în sumă de 2 281,36 mii lei, iar în ce priveşte localităţile

orăşeneşti suma restantă este de 70,72 mii lei.

3. O sumă şi mai mare avem de plătit pentru drepturile

asistenţilor persoanelor cu handicap grav. La nivelul localităţilor

comunale, suma este de 2 292,89 mii lei, iar la nivelul oraşelor, se

mai adaugă încă 197 mii lei. La acest capitol chiar şi municipiul

Râmnicu-Vâlcea a înregistrat o restanţă, începând cu luna noiembrie

2009, de 217 mii lei.

Recapitulând, la nivelul Consiliului judeţean Vâlcea, suma

totală restantă şi aferentă anului 2009 se ridică la 7 128,51 mii lei,

compusă din: 2 069,55 mii lei - restanţe la plata salariilor aparatului

propriu al primăriilor, 2 352,08 mii lei - pentru ajutoarele sociale şi

2 706,98 mii lei - pentru drepturile asistenţilor sociali pentru

persoanele cu handicap grav.

Domnule prim-ministru,

Având în vedere că în bugetul Consiliului Judeţean Vâlcea pe

anul 2010 nu sunt prevăzute resurse financiare pentru plata acestor

restanţe şi a celor aferente anului 2010 şi pentru a nu mai crea în

continuare astfel de restanţe, vă solicit să daţi o soluţie acestei

situaţii a cărei gravitate bănuiesc că o înţelegeţi.

200

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC şi-a epuizat de mult timpul alocat pentru interpelări.

Având în vedere că mai sunt totuşi câţiva colegi înscrişi, vă adresez

rugămintea să concentraţi foarte serios interpelările, să nu depăşiţi

un minut.

Aş vrea să-l invit la microfon pe domnul senator Cordoş, dacă

a terminat de vorbit la telefon. Dacă nu, îl voi invita la microfon pe

domnul senator Gheorghe Pop. Microfonul central.

Domnul Gheorghe Pop:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului ministru Petru Funeriu,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Obiectul interpelării: Stadiul implementării Proiectului

privind realizarea de campusuri şcolare în comunele Hida şi Sîg.

Stimate domnule ministru,

Cu maxim respect, ţin să vă aduc la cunoştinţă faptul că în

anul 2008 a fost aprobată începerea lucrărilor pentru cele două

campusuri şcolare din comuna Hida şi comuna Sîg, judeţul Sălaj, în

cadrul Proiectului privind realizarea de campusuri şcolare, derulat

prin ministerul pe care îl conduceţi. După contractarea, efectuarea şi

plata parţială a lucrărilor, fondurile au fost sistate.

Consiliile locale ale celor două comune se găsesc în situaţia de

a fi executate, pe de o parte pentru neplata lucrărilor efectuate de

201

către societatea constructoare şi, pe de altă parte, răspund pentru

deprecierea construcţiilor nefinalizate atât în faţa cetăţenilor, cât şi,

cu siguranţă, în faţa Curţii de Conturi.

Este posibil să consideraţi că am tendinţa de a dramatiza

consecinţele ce decurg din neefectuarea acestor plăţi, însă sunt sigur

că doar am accentuat nu am pus şi punctul pe i, deoarece campusul

din comuna Hida deserveşte întreaga vale a Almaşului, iar cel din

comuna Sîg pe aproximativ 660 de elevi, care sunt elevi sălăjeni şi

consider că sunt în egală măsură îndreptăţiţi a beneficia de condiţii

decente şi moderne de învăţare.

La contractul de execuţie de lucrări pentru comuna Hida

restanţa de plată este în valoare de 1 264 941 de lei, consiliul local,

în prezent, fiind somat pentru neplată. Restanţa pentru lucrările

executate în comuna Sîg este de 1 767 022 lei, consiliul local, în

prezent, fiind somat pentru neplată.

Vă solicit, domnule ministru, în numele sălăjenilor, să luaţi

atitudinea legală, necesară şi onestă pentru a duce la îndeplinire

angajamentul ministerului faţă de aceste două comunităţi, cu privire

la cele două proiecte, şi a-mi aduce la cunoştinţă atât stadiul,

demersurile întreprinse, cât şi un raport cât mai complet în ceea ce

priveşte posibilitatea efectuării plăţilor restante.

Cu toată încrederea şi consideraţia. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Cordoş, Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC. Microfonul central.

202

Domnul Alexandru Cordoş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil

Boc şi ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,

domnul Daniel Petru Funeriu.

Obiectul interpelării: Comasarea Şcolii „David Prodan”, cu

Colegiul Naţional „George Bariţiu” din municipiul Cluj-Napoca,

judeţul Cluj.

Domnule prim-ministru Emil Boc,

Domnule ministru al educaţiei,

Şcoala „David Prodan” şi Colegiul Naţional „George Bariţiu”

din Cluj-Napoca derulează un proiect social numit „Şcoală după

şcoală”, proiect aflat în etapa a treia de evaluare, având o valoare de

finanţare de 5 milioane de euro, fiind primul proiect din oraşul

Cluj-Napoca în care sunt implicaţi peste 250 de elevi şi părinţii

acestora.

Derularea acestui proiect în condiţiile optime şi în modul în

care acest proiect se va realiza poate servi drept un model-pilot

pentru învăţământul social, conform strategiei de la Lisabona.

Proiectul este destinat copiilor proveniţi din familii

defavorizate, cu tendinţe accentuate de abandon şcolar, specific

cartierelor din zona industrială – spre exemplu, în situaţia Clujului,

cartierul Iris-Clujana – având prevăzută o masă gratuită, asigurarea

supravegherii temelor, educaţie remedială, consiliere, precum şi

activităţi formatoare de deprinderi de viaţă, în acest scop, având

203

prevăzute 12 săli de clasă, un laborator multimedia, 2 săli de

relaxare, o sală de mese, o sală de sport.

Menţionez că echipa care se ocupă de formarea profesorilor

din proiectul sus-menţionat, precum şi de părinţi, funcţionează în

spaţiul şcolii menţionate, aici fiind alocate şi cele 7 săli necesare

pentru reuşita proiectului în care sunt implicate încă două şcoli din

România şi o şcoală din Marea Britanie.

Prin comasarea Şcolii „David Prodan” cu Colegiul Naţional

„George Bariţiu” vom avea următoarea situaţie, sperăm să nu fie

cazul:

Întreg personalul actual, atât al şcolii, cât şi al colegiului, va fi

evaluat, iar personalul aferent nomelor pierdute prin comasare va

intra automat în restrângerea activităţii. Elevii Şcolii „David

Prodan” din Cluj-Napoca se vor reorienta asupra altor şcoli din zonă

şi nu numai, fiind în imposibilitatea de a-şi plăti transportul la o

distanţă atât de mare.

Proiectul în evaluare „Şcoală după şcoală” nu poate fi

implementat, deoarece nu vor exista clase şi elevi în grupul-ţintă,

iar, dacă totuşi unele clase vor exista, acestea vor funcţiona doar

după-amiază.

Nu se cunoaşte destinaţia bazei materiale a actualei Şcoli

„David Prodan”, deoarece Colegiul Naţional „George Bariţiu” nu

dispune de spaţiul necesar asimilării întregii baze materiale a şcolii.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

204

Dată fiind situaţia prezentată, vă rog să analizaţi posibilitatea

renunţării la comasarea celor două şcoli menţionate şi să luaţi în

calcul faptul că sunt afectaţi de această comasare un număr de 45 de

angajaţi, peste 250 de elevi, în total peste 1000 de persoane dintr-o

zonă aflată în situaţie de pauperizare, care cu greu îşi vor permite

asigurarea plăţii transportului către şcoală şi pentru care accesul la

proiectul „Şcoală după şcoală”, în mod special, proiect care ar putea

rezolva şi problema socială a zonei Clujana-Iris, ar reprezenta o

soluţie.

De asemenea, vă rog să luaţi în considerare că, deşi suntem

acuzaţi permanent de lipsa fondurilor europene, acest proiect nu

poate fi decât o soluţie viabilă şi un exemplu pozitiv în perioada

imediat următoare şi pentru celelalte judeţe.

Cu speranţa că veţi răspunde favorabil solicitărilor celor

implicaţi în derularea proiectului, şi că veţi ţine cont de interesul

superior al copiilor, beneficiari de drept ai acestui proiect, domnule

prim-ministru, domnule ministru, vă asigurăm de întreaga noastră

recunoştinţă.

Aştept răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit pe domnul senator Marian Valer, cu o interpelare

privind pensiile militare. Microfonul central.

205

Domnul Valer Marian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este

adresată domnului ministru al apărării naţionale Gabriel Oprea şi

are ca obiect pensiile militarilor.

Militarii pensionari sunt profund revoltaţi de prevederile

Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice,

considerându-se jigniţi de calificarea pensiilor lor drept „pensii

nesimţite” şi fiind nemulţumiţi de intenţia de reducere a acestora de

către actuala guvernare PD-L – UDMR, susţinută şi de Grupul

parlamentarilor declaraţi independenţi.

Militarii pensionari consideră că pensiile lor nu sunt pensii

privilegiate, ci pensii legale, acordate în baza Legii privind statutul

militarilor şi sunt justificate ţinând cont de privaţiunile pe care le-a

implicat şi le implică serviciul militar.

Pensionarii militari solicită să se ţină cont şi de aportul

substanţial pe care l-au avut înainte de 1989 la crearea avuţiei

naţionale prin participarea Armatei române la realizarea

unor mari obiective naţionale: Canalul Dunăre-Marea Neagră,

Transfăgărăşanul, Casa Poporului, a unor mari complexe

hidroenergetice şi a unor mari platforme industriale, precum şi la

recoltarea producţiei agricole.

De asemenea, solicită să se ţină cont şi de faptul că o parte

dintre ei a fost obligată să se pensioneze anticipat pentru

îndeplinirea de către ţara noastră a criteriilor de aderare la NATO.

Având în vedere sensibilitatea şi acutizarea problemei, în contextul

în care Asociaţia Pensionarilor Militari ameninţă cu depunerea

206

gradelor militare la sediul Comandamentului NATO pentru Europa,

vă solicit să-mi comunicaţi care este poziţia oficială a Ministerului

Apărării Naţionale şi a Marelui Stat Major în problema pensiilor

militarilor, inclusiv care este poziţia dumneavoastră, în calitate de

ministru al apărării naţionale şi ca militar de carieră, ajuns la gradul

de general.

Vă solicit să-mi comunicaţi care este numărul militarilor

pensionari ce vor fi afectaţi de Proiectul legii privind sistemul unitar

de pensii publice şi cu ce sumă este degrevat bugetul naţional prin

reducerea pensiilor militarilor?

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Am încheiat interpelările.

În afară de colegii care au prezentat oral interpelările, au mai

depus interpelări în scris:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii senatori:

Gheorghe Bîrlea, Iulian Urban.

Din partea Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

domnii senatori: Ilie Sârbu, Dan Voiculescu, Gheorghe Marcu,

Adrian Ţuţuianu şi doamna senator Ecaterina Andronescu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori:

Puiu Haşotti, Marius-Petre Nicoară, Dan-Radu Ruşanu, Romeo-

Florin Nicoară, Raymond Luca, Vasile Mustăţea şi doamna senator

Minerva Boitan.

207

Din partea senatorilor independenţi, a depus, în scris, o

interpelare domnul senator Laurenţiu Chirvăsuţă.

De asemenea, pentru stenogramă, aş vrea să vă informez că la

lista întrebărilor urmează să fie adăugată şi întrebarea domnului

senator Orest Onofrei, adresată domnului Sorin Blejnar,

preşedintele ANAF, întrebare care ne-a parvenit mai târziu.

Trecem acum la partea cea mai importantă – şi mă bucur

foarte mult că avem o prezenţă masivă în sala de plen – pentru că

vom beneficia de răspunsurile Guvernului la interpelări.

Din multitudinea de răspunsuri care urmează să fie date, îl

invit pe domnul secretar de stat Valentin Mocanu să răspundă la o

interpelare a domnului senator Emilian Frâncu, în legătură cu

creşterea numărului de şomeri.

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat. Microfonul 8.

Domnul Valentin Mocanu – secretar de stat în Ministerul

Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Domnule senator Emilian-Valentin Frâncu,

În acest moment, prioritatea majoră a Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale este aceea de a-şi focaliza eforturile în

direcţia asigurării măsurilor legislative în vederea menţinerii

locurilor de muncă şi diminuării concedierilor colective.

Ce pot să vă spun este că, încă din anul 2009, s-au luat măsuri

speciale, ţinând cont de situaţia creată de apariţia şi prelungirea

crizei economico-financiare şi în România şi, din acest set de

208

măsuri, vreau să citez, în primul rând, scutirea de la plata

contribuţiilor sociale pe perioada suspendării contractului colectiv

de muncă din iniţiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare

a activităţii pentru salariaţii ale căror contracte sunt suspendate şi

care beneficiază de o indemnizaţie de minim 75% din salariul de

bază corespunzător locului de muncă ocupat, precum şi scutirea

angajatorilor pentru plata aceloraşi contribuţii sociale pentru

salariaţii respectivi.

Ţinând cont de succesul pe care l-a avut această măsură şi de

solicitarea partenerilor sociali, în special a angajatorilor, de a

continua acest tip de intervenţie, a fost adoptată Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 4/2010 care prelungeşte această măsură.

Ea se aplică începând cu luna februarie, dar nu mai târziu de

31 decembrie 2010, pe o perioadă de maxim 90 de zile.

Ceea ce vreau să vă spun este că, în acelaşi timp, Guvernul

pregăteşte un alt normativ, este în fază de proiect şi va fi adoptat de

Guvern cât mai curând posibil, prin care angajatorii care, în cursul

anului 2010, încadrează în muncă şomeri ar putea beneficia de

scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente

şomerilor încadraţi, pe o perioadă de 6 luni. Este vorba de locuri de

muncă nou-create, cu condiţia de a le menţine în activitate pe o

perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării. Insist, nu este

vorba despre locuri de muncă vacante, ci de locuri de muncă nou-

create.

209

În acelaşi timp, continuăm promovarea măsurilor stipulate de

Legea nr. 76/2002. În răspunsul scris ele sunt menţionate în detaliu,

nu insist acum, în răspunsul oral, asupra acestor elemente.

Vreau să mai subliniez că, deşi la sfârşitul lunii ianuarie 2010

rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost de 8,1%, mai mare

cu 3,4 puncte procentuale faţă de cea din ianuarie 2009, totuşi

această creştere este într-un fel explicabilă prin dimensiunea,

intensitatea şi perioada în care criza economico-financiară s-a

manifestat în România.

Există şi anumite măsuri, pe care le-am luat şi asupra cărora

am insistat, cu privire la pregătirea profesională a celor care sunt în

căutarea unui loc de muncă, a şomerilor. Noi am intervenit şi

rezultatul acestor măsuri este menţionat în răspunsul scris. Vă rog

să-mi permiteţi să nu-l mai citesc acum. Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Domnule senator Frâncu, doriţi să comentaţi? Microfonul 2.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Vreau să mulţumesc domnului secretar de stat pentru

răspunsul complex pe care l-a formulat. Mă bucur în special de

faptul că am văzut acolo că sunt şi măsuri proactive, în sensul

încurajării creării locurilor de muncă.

Îmi permit o sugestie – pentru că interpelarea a pornit de la

acest 8,1% la care s-a ajuns şi care este oricum o cifră alarmantă –

pe care v-o supun atenţiei: să găsim poate o soluţie prin care, pentru

perioada în care un angajator ia din şomaj un cetăţean, ajutorul de

210

şomaj respectiv să fie preluat într-un fel ca un sprijin pentru

angajatorul respectiv şi sigur că atunci se vor crea numeroase locuri

de muncă, implicit şi plata tuturor contribuţiilor respective, iar

bugetul statului nu ar fi păgubit, ar fi, într-un fel, ajutat.

Vă mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Mai vreau să fac două observaţii.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă rog, domnule senator.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Am, să zicem aşa, o apreciere pozitivă şi una extrem de

negativă la adresa celor care astăzi erau trecuţi în listă ca fiind în

măsură să-mi acorde anumite lămuriri la întrebările puse.

Am primit de la Ministerul Mediului şi Pădurilor un răspuns la

interpelarea mea, iar acest lucru mă mulţumeşte. Vreau să le spun

tuturor celor din zona Călimăneştiului că s-a găsit o rezolvare, prin

dialog, asupra unei probleme: o suprafaţă de 5 000 de metri pătraţi

de teren forestier să treacă din zona Parcului Naţional Cozia într-o

zonă de comasare durabilă, deci să se permită înfiinţarea acolo de

mici pensiuni turistice şi, zic eu, că este o veste foarte bună pentru

petenţi.

Îmi exprim regretul, pentru a doua oară – şi vă rog, de data

aceasta, prin secretariatul tehnic, să atenţionaţi Ministerul Finanţelor

Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor –

211

că nu au venit, din nou, să-mi dea răspuns la o întrebare foarte

simplă, pentru care am primit felicitări din toată ţara, deci nu numai

din judeţul Vâlcea, ci din toată ţara. Rar am fost contactat în aşa

măsură. Ceream să mi se spună, simplu, la ce număr de ordine s-a

ajuns în rezolvarea cererilor celor care trebuie să primească bani din

acest fond. Şi nimeni nu doreşte să dea acest răspuns oamenilor.

Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru

Restituirea Proprietăţilor văd că fug a doua oară de răspundere.

Deci este o revenire la întrebare şi nici azi nu s-a prezentat

nimeni. Vă rog să dispuneţi o atenţionare scrisă şi fermă din partea

dumneavoastră.

Dacă-mi permiteţi, în spirit de glumă, pe finalul întâlnirii de

astăzi, cred că ar trebui să nu-i mai atenţionaţi pe vorbitorii care

oricum vorbesc peste timpul acordat grupului, pentru că se pare că

ei se ambiţionează şi, în loc să vorbească un minut, vorbesc cinci

minute, şi atunci, mai bine nu le mai atrageţi atenţia şi poate, de la

sine, vor avea acest sentiment de a scurta intervenţiile lor.

Mulţumesc.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Vă mulţumesc foarte mult. Este o sugestie foarte interesantă,

m-ar bucura să fie aşa. Am şi eu propriile mele îndoieli, dar, sigur,

voi reflecta.

Sunt convins că şi domnul secretar de stat Mocanu şi-a notat

sugestia făcută de dumneavoastră şi o va analiza în contextul

măsurilor pe care ministerul intenţionează să le ia în viitor.

Vreţi să reacţionaţi cumva, domnule secretar de stat Mocanu?

212

Vă rog, microfonul 8.

Domnul Valentin Mocanu:

Foarte scurt. Vă mulţumesc foarte mult. Am mai primit

această propunere şi, într-adevăr, reflectăm la ea. Este vorba de a

evalua şi impactul financiar, dincolo de sumele transferate din

fondul de şomaj către angajatori. Poate fi o măsură bună.

Vă mulţumesc foarte mult pentru sugestia dumneavoastră.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi declar închise

lucrările şedinţei în plen de astăzi a Senatului României.

La revedere!

Şedinţa s-a încheiat la ora 19.20.