s t e n o g r a m a - senat.ro file- biró rozalia -ibolya (udmr) – declaraţie politică având...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 23 septembrie 2015

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Lupta de clasă

postdecembristă – PSD sub moştenirea PCR”;

- Ionel Agrigoroaei (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Salvarea industriei

româneşti”;

- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Excesele Ungariei în

privinţa imigranţilor nu trebuie să fie un exces de populism pentru Ponta”;

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Moţiunea opoziţiei – un sac

gol ce nu poate sta în picioare!”;

- Dorin Păran (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Un nou acord cu FMI”;

- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Victor Ponta, premierul

nepereche”;

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Cum să dai jos Guvernul cu

două foi A4?!”;

- Viorel Grigoraş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „La Ministerul

Transporturilor schimbările sunt tot vechi”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Stop risipei

alimentelor!”;

- Daniel Cristian Florian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Echitate în sistemul

bugetar”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Cod de conduită

politică în interes naţional”;

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Implicarea

Consiliului Elevilor în luarea deciziilor”;

- Gheorghe Saghian (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Celebrarea Zilei

Internaţionale a Păcii”;

- Petru Filip (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Cum va aborda România criza

refugiaţilor?”;

- Florinel Butnaru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Interzicerea fumatului –

alinierea ţării noastre la standardele europene”;

3

- 2 -

- Niculae Bădălău (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Guvernare până la

capăt!”;

- Haralambie Vochiţoiu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Ziua Internaţională a

Păcii, marcată de zeci de victime civile în Siria şi garduri ghimpate în Europa”;

- Ion Toma (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Implicarea tinerilor în politica

din România”;

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Guvernul Ponta a rămas

repetent la materia «investiţii publice»”;

- Dragoş Luchian (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Numărul românilor plecaţi

în străinătate şi modul în care autorităţile sunt/nu sunt interesate de soarta lor”;

- Emil-Marius Paşcan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Ţara de la cap se

împute!”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „«Ein Mann, ein

Wort» în politica românească, dar şi în cea clujeană!”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Victor Ponta, un

premier de mâna a treia”;

- Gigi Christian Chiru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Pedepse aspre pentru

vandalismul proprietăţii private”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cum a dat «Prima Maşină»

cu oiştea în gard”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Aeroport în zona Galaţi –

Brăila”;

- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Curăţenie morală, de Ziua

Mondială a Curăţeniei”;

- Vasile Nistor (LC) – declaraţie politică având ca titlu „România – susţinătoare a

păcii”;

- Biró Rozalia-Ibolya (UDMR) – declaraţie politică având ca titlu „Păstrarea drepturilor

minorităţilor”.

- 3 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 23 septembrie 2015

Şedinţa a început la ora 9.05.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Vasile Nistor, vicepreşedinte al

Senatului, asistat de domnii senatori Ion Rotaru şi Alexandru Pereş, secretari ai Senatului.

Domnul Vasile Nistor:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa Senatului de astăzi, 23 septembrie 2015.

Sesiunea de declaraţii politice este condusă de subsemnatul, senator Vasile Nistor,

vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii secretari Alexandru Pereş şi Ion Rotaru.

Îl invit la microfon pe domnul senator Puiu Haşotti. Se pregăteşte domnul senator Agrigoroaei.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc frumos, distinse domnule preşedinte de şedinţă.

Îmi exprim satisfacţia că ne aflăm, iată, într-o sală plină, ca de obicei, în care declaraţiile

politice ocupă un loc deosebit de important.

Aş vrea să vă informez că cei de la Camera Deputaţilor, pe care noi o considerăm Cameră

inferioară, cum am mai spus, sunt mult mai înţelepţi decât noi. Ei susţin declaraţiile politice joi

dimineaţă, nu se depun, nu se face această mascaradă care este la noi. Declaraţii polit ice care, din

informaţiile pe care le am, sunt doar – în marea lor majoritate – verificate de senatori. Ele sunt scrise fie

de consilierii din teritoriu, fie de consilierii de pe aici. Dar asta este altceva. Sigur, noi ni le asumăm.

Dacă acesta este parlamentarism, las pe fiecare să reflecteze asupra acestui fapt.

Spun aceste lucruri în deschiderea declaraţiei politice că poate, peste vreo 10 – 20 de ani, vreun

curios o să studieze cam cum funcţiona Parlamentul României, în speţă Senatul.


Cine ştie, poate dumneavoastră o să ne spuneţi, cât vă mai aduceţi aminte. Acum 20 de ani…

Domnul Puiu Haşotti:

Iar poate dumneavoastră n-o să mă mai întrerupeţi. Ar fi totuşi o premieră.

Vă mulţumesc frumos, domnule… distinse domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte „Lupta de clasă postdecembristă – PSD sub moştenirea PCR”.

O fi valabilă şi pentru aliaţii PSD?! Ştiu şi eu? UNPR şi alţii.

- 4 -

La începutul secolului trecut, un istoric german, Oswald Gottfried Spengler, a afirmat că

„istoria parcurge o traiectorie ciclică”. Desigur, astăzi această teorie pare oarecum depăşită, însă

labirintul politicii româneşti ne demonstrează diferit.

Prin 2012, cotidianul „La Republica” a publicat un articol cu privire la ghinionul României de

a trece sistematic prin perioade de autoritarism, autoritarism şi dictatură, mai mult sau mai puţin făţiş.

Ştiţi la fel de bine ca şi mine că revoltei populare confiscate prin lovitura de stat din decembrie

1989 i-au urmat abisul democratic al lui Ion Iliescu, despotismul lui Adrian Năstase, grotescul

perioadei lui Traian Băsescu şi pseudoguvernarea lui Victor Ponta. Şi, mergând pe firul logic al

evenimentelor de după 1989, putem spune, cu toată încrederea, că actualul PSD continuă, în mod

subtil şi subversiv, prin instinctele politice pe care le-a moştenit, defunctul Partid Comunist Român.

România are o şcoală a mincinoşilor, pe care au absolvit-o Ponta, Dragnea şi pleiada baronilor

locali PSD- işti. Traian Băsescu a exersat aversiunea instinctivă pentru pluralismul politic şi dialog. Ion

Iliescu a avut „meritul” de a transforma amnezia în politică de stat. Urmaşii săi au făcut tot ce le-a stat

în putinţă să urmeze acest deziderat. Aceştia, în stilul propriu, tovărăşesc şi loial camarilei de partid, au

furat, minţit şi deturnat o serie de şanse pe care România le-a avut de-a lungul acestor ani.

Stimaţi colegi,

Partidul Social Democrat nu este reformabil. În nucleul său nu s-a modificat nimic concludent

în ultimii 25 de ani. Cu ce este asta diferit de comportamentul despotic şi diversionist al lui Ion

Iliescu? Ion Iliescu stă la dreapta lui Victor Ponta şi la stânga lui Liviu Dragnea. El este jupânul,

supremul. Ce zice Iliescu este sfânt. Dacă Iliescu mai poate avea ceva sfânt în el, că el e liber

cugetător. Ce zice Iliescu, aşadar, este sfânt. Iar Ion Iliescu, până la urmă, de la cine a învăţat politica

şi de la cine a învăţat ce este binele public?

Partidul Social Democrat nu s-a delimitat niciodată de Ion Iliescu, care nu este, nu a fost şi nu

va fi decât fie comunist, fie un comunist convertit la postcomunism. Şi, de vreme ce Ion Iliescu este

cel mai stimat, cel mai respectat, vocea cea mai autoritară din PSD, este PSD urmaşul Partidului

Comunist? Reformat, spălat, parfumat.

Partidul Social Democrat a cimentat ideea că, dacă un partid este mare şi dacă strânge

majoritatea voturilor, atunci capătă automat imunitate în faţa legii şi devine mai presus de aceasta,

meteahnă comunistoidă care a supravieţuit în PSD şi a devenit regulă în interiorul partidului.

Am asistat la preluarea de către stânga românească, aşa-zisa stângă românească, a inventarului

de frici naţionale şi la exploatarea acestora împotriva românilor.

Nici regimul Traian Băsescu nu a fost mai departe de aceste trăsături de stânga, fostul

preşedinte fiind tipul de individ ce se voia a fi el contra întregii lumi. Băsescu şi-a creat duşmani

închipuiţi şi şi-a exercitat atribuţiile după bunul plan.

- 5 -

Da, domnule senator Oprea, vă mai aduceţi aminte…

Deşi pretindea că se află sub ideologia dreptei, Traian Băsescu era aservit moştenirii comuniste

şi nutrea un real dispreţ pentru societatea românească. A creat doar scandaluri şi diversiuni. De prea

multe ori românii au fost nevoiţi să treacă de la o pseudoschimbare la alta, pentru că farsa şi tragedia s-au

împletit natural în felul în care a fost condusă ţara.

Stimaţi colegi,

Observăm că la PSD instinctele comuniste şi comunistoide încă dăinuie, deşi au trecut mai bine

de 25 de ani de la revolta populară confiscată de lovitura de stat în fruntea căreia s-a aflat Ion Iliescu.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Agrigoroaei Ionel, Grupul parlamentar al PSD. Se

pregăteşte domnul senator Oprea Dumitru.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ionel Agrigoroaei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei de astăzi este „Salvarea industriei româneşti”.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

După 1990 termenul de interes naţional pentru marele obiective economice din România a fost

luat în derizoriu. Multe dintre aceste unităţi, esenţiale pentru ţara noastră, au dispărut din cauza lipsei

de responsabilitate şi a persoanelor corupte ce au manipulat factorii de decizie în favoarea intereselor

ostile României.

În unele cazuri am avut de-a face cu interese total ridicole. Au fost falimentate combinate

întregi doar pentru a le vinde la fier vechi sau pentru terenurile de sub halele de producţie pe care au

fost ridicate câteva blocuri ori malluri. Astfel, au fost desfiinţate mii de locuri de muncă în favoarea

unor afaceri în care abia au fost angajate câteva zeci de persoane. Aşa s-a întâmplat în industria

petrochimică, de utilaj greu, producţiei de maşini şi utilaje, iar exemplele pot continua.

Avem şi exemple de patriotism şi multă responsabilitate. Unii români adevăraţi au reuşit să mai

salveze obiective economice esenţiale.

Antibiotice Iaşi este un astfel de caz, unde directorul Ioan Nane a reuşit să lupte împotriva a

zeci de tentative de falimentare sau de vindere pe un preţ derizoriu către concurenţă. Mai mult, acest

patriot român a reuşit să transforme firma ieşeană într-una redutabilă pe piaţa medicamentelor la nivel

- 6 -

mondial, ajungând să exporte produsele pe toate continentele, fiind într-o continuă creştere din punct

de vedere al cifrei de afaceri şi al profitului.

Tot în Iaşi însă avem exemplul opus, al unui obiectiv economic care, în regimul lui Ceauşescu,

avea 20 de mii de angajaţi, excelând cu o producţie unică în Europa Centrală şi de Est pentru fostul

URSS, dar şi pentru o mare parte din Asia şi Africa. Este vorba despre CUG Iaşi, actualul Fortus,

combinat ce în prezent mai are doar 500 de angajaţi.

Din luna mai, aceşti oameni nu mai au de lucru, salariile fiind restante între şase luni şi doi ani.

Mai mult, sunt datorii imense către firma de pază: peste un milion şi jumătate de lei. Din această

cauză, obiectivul este neprotejat. Unii angajaţi au început deja să fure cablurile de alimentare cu

energie electrică şi alte lucruri, pentru a-şi putea întreţine familiile. Administratorul judiciar nu este

susţinut de AVAS în demersul lui pentru a stabiliza situaţia şi a reîncepe activitatea la CUG Iaşi.

La ceea ce v-am expus până acum aţi putea crede că situaţia se datorează lipsei de performanţă,

că avem de-a face cu o firmă cu datorii şi fără piaţă. O să rămâneţi surprinşi, dar Fortus Iaşi nu are

decât 2 milioane de euro datorii bancare, ce ar fi fost achitate de mult dacă exista o minimă bunăvoinţă

din partea AVAS. Mai exact, vânzarea unei clădiri de birouri, pentru care a existat şi există ofertă de 3

milioane de euro, ar fi rezolvat de mult această situaţie. Restul datoriilor către furnizori, utilităţi, salarii

nu depăşesc suma de 50 de milioane. Dar, atenţie, patrimoniul Fortus este de 150 de hectare de teren,

într-o zonă bună a Iaşiului, utilaje performante, unice, hale de producţie, care, la o minimă evaluare,

depăşesc ca valoare 200 de milioane de euro.

Administratorul judiciar are dreptate când susţine că Fortus şi-ar putea relua activitatea printr-o

restructurare reală, dar cu o singură condiţie: AVAS să urmărească interesul naţional al României.

Aşa cum Antibiotice Iaşi a fost salvată de câţiva patrioţi români, în frunte cu managerul general

Ioan Nane, şi Fortus Iaşi poate fi salvată şi să devină, peste câţiva ani, o firmă de succes a Europei de

Est, prin unicitatea domeniului în care activează.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Vă rog doriţi-vă să rămâneţi în istoria mandatului dumneavoastră şi să aveţi recunoştinţa

oamenilor ce v-au votat şi cu realizări de excepţie, ce par imposibile la prima vedere, într-un moment

în care politica României a fost doar de distrugere a ceea ce s-a construit în timpul regimului comunist.

Domnilor guvernanţi,

Este păcat să nu susţineţi repornirea unui combinat strategic al României, când calculele arată

clar că este posibil aşa ceva, iar implicarea statului român cu costuri imediate este insignifiantă

comparativ cu beneficiile care vor apărea, pe termen mediu şi lung, din punct de vedere economic şi de

imagine. Fortus Iaşi ar putea fi al doilea exemplu de reuşită, după Antibiotice Iaşi.

- 7 -

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.



Îl invit la microfon pe domnul senator Oprea Dumitru, din partea Grupului PNL.


Domnul Dumitru Oprea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.


Se pregăteşte doamna senator Firea Gabriela.

Aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Oprea:

O mică intervenţie asupra speech-ului antevorbitorului meu: eroul de la Iaşi mi-a fost student şi

pe vremea aia se numea Ioan Nani.

Declaraţia de astăzi poartă titlul „Excesele Ungariei în privinţa imigranţilor nu trebuie să fie un

exces de populism pentru Ponta”.

De câteva zile se schimbă cuvinte dure între Guvernul României şi cel al Ungariei. Lucrurile au

degenerat până la nivelul convocării ambasadorului, lucru de neînchipuit acum câteva luni. E o situaţie

îngrijorătoare, amplificată de oportunismul politic, apărut pe fondul unor crize de identitate ale

guvernelor din ambele ţări.

Despre stilul premierului maghiar de a face politică nu mai este cazul să discutăm. Lipsa de

respect faţă de democraţie, naţionalismul accentuat şi atitudinea dură faţă de refugiaţii sirieni sunt de

notorietate. Excesele de la graniţa Ungariei sunt motive de îngrijorare pentru întreaga Europă, iar

declaraţiile agresive ale primului ministru român nu fac decât să amplifice tensiunea existentă.

Pe de altă parte, trebuie recunoscut şi faptul că ţara vecină trece prin momente delicate. Se ştie

că valurile de imigranţi sunt dificil de gestionat, fenomen de care noi am fost feriţi până acum. Dar

acest lucru nu justifică utilizarea unor metode inumane, mai ales că democraţia europeană îndeamnă la

calm, la echilibru, nu la apelarea la un limbaj agresiv, aşa cum practică cei doi premieri.

Pe acest fond, considerăm că domnul Ponta nu întâmplător întreţine această dispută verbală.

Confruntat cu serioase probleme politice şi juridice, îşi închipuie că retorica naţionalistă îl va ajuta,

orientând atenţia românilor de la guvernarea sa catastrofală la o ceartă zgomotoasă, pe politică externă.

Aşadar, premierul Ponta ar face bine să-şi domolească limbajul şi să rezolve problemele din ţară.

România nu are nevoie de o discordie fabricată artificial şi folosită populist de un prim-ministru care

vrea să pozeze într-un mare umanist şi patriot. Interesul ţării şi al Ungariei este ca problema imigranţilor

să se rezolve raţional şi eficient, fără a întreţine o animozitate inutilă între două ţări vecine.

- 8 -

Vă mulţumesc.



O invit la microfon pe doamna senator Firea Gabriela, reprezentanta Grupului parlamentar al

PSD. Se pregăteşte domnul senator Păran Dorin.

Aveţi cuvântul.

Doamna Gabriela Firea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice este „Moţiunea opoziţiei – un sac gol ce nu poate sta în picioare!”.

Perspectiva alegerilor din 2016 este din ce în ce mai sumbră pentru liberali, probabilitatea de a

prelua guvernarea democratic, pe baza voturilor cetăţenilor, fiind tot mai redusă. Prin urmare, sunt

explicabile încercările colegilor din opoziţie de a răsturna actualul Guvern cu ajutorul altor pârghii

decât votul popular. De aceea, se agaţă de trimiterea în judecată a premierului Ponta, ceea ce, în

viziunea lor apocaliptică, aduce grave prejudicii de imagine ţării noastre, care, iată, deja este izolată pe

plan internaţional.

Din păcate pentru ei şi din fericire pentru România, aceste prejudicii nu se regăsesc decât în

retorica liberalilor şi a adversarilor consacraţi ai PSD în general şi ai lui Victor Ponta în part icular.

Deşi a trecut o săptămână de la anunţul făcut de procurori, nu a existat nicio luare de poziţie

oficială a vreunui şef de stat sau de guvern, a vreunui ambasador care să aducă în discuţie o distanţare

faţă de premier şi de Guvernul României.

Excepţie face, desigur, ministrul de externe maghiar, care însă are cu totul alte motive şi ar fi

de-a dreptul ridicol ca orice partid din România, inclusiv UDMR, să se folosească de declaraţiile

impertinente ale unor oficiali de la Budapesta pentru a puncta în disputele politice interne.

Au fost, desigur, câteva declaraţii belicoase ale unor politicieni din Grupul popularilor

europeni, dar care nu au alte calităţi oficiale în afara celor de la Parlamentul European, care s-au

pronunţat critic în această chestiune. Era de aşteptat. Ei nu fac altceva decât să-şi ajute colegii de

ideologie, care, în schimbul ajutorului primit într-o astfel de chestiune – meschin, aş spune eu –, le vor

întoarce favorul poate în probleme mai importante.

Dacă nu ar evidenţia amatorismul care caracterizează actuala opoziţie, ceea ce este trist pentru

democraţie, moţiunea de cenzură scrisă în grabă pe două file, prin care PNL speră să dărâme Guvernul,

ar fi chiar amuzantă, iar esenţa acestui demers a fost excelent surprinsă chiar de către viitorul fost

candidat la funcţia de premier din umbră.

Domnul Predoiu, căci despre Domnia Sa este vorba, susţine că e treaba lui Dragnea şi a PSD-ului

dacă vor să piardă puncte electorale pe mâna lui Ponta. Cu alte cuvinte, liderul PNL spune că poporul va

- 9 -

fi foarte nervos că cel care le-a reîntregit pensiile şi salariile şi a readus economia României pe un trend

ascendent şi sustenabil nu şi-a dat demisia şi se va înghesui să voteze la anul pentru ca în locul lui să vină

Cătălin Predoiu, cel care a contrasemnat toate măsurile de tăieri de pensii şi de salarii din 2010.

Sincer, ne-am aştepta la mai multă decenţă din partea Domniilor Lor, inclusiv din partea domnului

Predoiu. Dar, vorba lui Benjamin Franklin, un sac gol se menţine cu greu în picioare. Sau deloc.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Păran Dorin, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregăteşte domnul senator… nu mai văd pe cine.

Domnilor secretari, daţi-mi un… domnul senator Nelu Tătaru.


Domnul Dorin Păran:


Doamnelor şi domnilor senatori,

Mi-am intitulat declaraţia mea politică de astăzi „Un nou acord cu FMI”.

În aceste zile, toată presa şi politicienii din România discută aprins despre imigranţi, migranţi,

refugiaţi sau cum s-or mai numi ei, care merg, cu mic, cu mare, spre Europa Occidentală.

Domnule Ponta, prim-ministru al României, şi domnule ministru de finanţe Teodorovici, fiţi atenţi

că Acordul României cu FMI-ul, Comisia Europeană şi Banca Mondială expiră la sfârşitul acestei luni,

septembrie 2015. Or, acest lucru trebuie să vă mobilizeze să mai solicitaţi un nou acord cu FMI-ul.

Ratele de împrumut au fost achitate de Guvernul României, mai rămânând ceva puţin de rambursat

de către Banca Naţională a României. După cum ştim, acordurile cu FMI-ul au două categorii de

împrumuturi: o parte pentru Guvernul României şi o parte către Banca Naţională a României.

Domnilor guvernanţi PSD,

Scopul acestei declaraţii politice este, în primul rând, de a vă încuraja, de a vă îndemna să

demaraţi discuţiile cu aceşti creditori internaţionali pentru a obţine un nou acord de împrumut.

Nu ştim ce aduce ziua de mâine. Vedeţi, vremurile sunt tulburi, dar e clar, având această

umbrelă deasupra noastră, potenţialele şocuri ale pieţei financiare pot fi mai uşor atenuate, cursul de

schimb leu-euro şi dobânzile bancare rămânând relativ constante.

Cele trei acorduri cu FMI-ul de la începutul crizei financiar-economice din 2008 – 2009 au fost

extraordinar de avantajoase nu numai financiar – dobânzi foarte mici, cele mai mici din piaţă –, dar şi

pentru psihicul nostru, al cetăţenilor şi al guvernanţilor, bineînţeles, chiar dacă din trei acorduri două

nu au fost accesate, ele având rol de prevenţie pentru economia românească şi băncile din România.

- 10 -

Doamnelor şi domnilor colegi senatori,

Chiar dacă eu, senator PNL de Hunedoara, acum sunt în opoziţie, cred că abordarea mea este

una de tip constructiv şi m-aş bucura dacă Guvernul României, prin ministrul de finanţe, domnul

Teodorovici, va ţine cont de această abordare.

Susţin acest lucru în faţa dumneavoastră deoarece, din experienţa mea personală, vă spun că

împrumuturile de la bănci sunt necesare atât pentru dezvoltarea companiilor, cât şi a persoanelor fizice.

De altfel, este foarte bine să te împrumuţi atunci când ai bani, nu când nu ai bani. Chiar dacă se

spune că băncile sunt un rău necesar şi- ţi dau umbrela când e soare şi ţi-o iau înapoi când plouă, eu

sfătuiesc şi îndemn Guvernul actual şi firmele să se împrumute, dar cu măsură, să poată da oricând

banii înapoi.

Onor Guvern PSD,

Împrumutaţi-vă la FMI şi finanţaţi investiţiile din infrastructură. Cu cât terminăm mai repede

autostrăzile, cu atât va creşte şi economia. Crescând economia, creşte şi nivelul de trai al cetăţenilor noştri.

Vă mulţumesc.



Îl invit la microfon pe domnul senator Tătaru Nelu, din partea Partidului Naţional Liberal. Se

pregăteşte doamna senator Doina Silistru.


Domnul Nelu Tătaru:


Titlul declaraţiei: „Victor Ponta, premierul nepereche”

În luna iunie, împotriva premierului României a fost dispusă începerea urmăririi penale cu

privire la săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune

fiscală în formă continuată şi spălarea banilor. Noi, cei din opoziţie, şi preşedintele Iohannis i-am cerut

demisia, însă dumnealui a considerat că ar fi o dovadă de iresponsabilitate şi că nu poate renunţa la

funcţia de premier. De fapt, ar fi fost o dovadă de decenţă şi normalitate, iresponsabilă fiind tocmai

păstrarea funcţiei chiar cu preţul dezonorării României şi a statului român.

Deputaţii coaliţiei l-au salvat şi ei, iar moţiunea de cenzură depusă de PNL a fost respinsă,

demonstrând că, la nevoie, PSD va face de fiecare dată scut în jurul propriilor oameni. În orice

democraţie, demisia ar fi fost imediată, fiind o consecinţă normală într-un astfel de context.

Aşadar, premierul a rămas în funcţie şi în perioada următoare Victor Ponta a desăvârşit arta

guvernării, instaurând o guvernare nepereche, pe Facebook. Dispariţiile din peisaj ale premierului,

internarea intempestivă în Turcia, interimatul lui Gabriel Oprea, preluarea preşedinţiei de către

- 11 -

Dragnea, toate sunt strategii pentru conservarea puterii, perdea de fum, artificii şi iluzii. PSD nu poate

renunţa la putere, pentru că acest lucru ar însemna pierderea tuturor privilegiilor, ceea ce este de

neconceput pentru o organizaţie în care clientelismul este organic.

Acum, când Victor Ponta a fost trimis în judecată, acesta a avut din nou ocazia să-şi prezinte

demisia. Nici de această dată nu a făcut-o. În acest context, PNL a depus o moţiune de cenzură pentru

demiterea Guvernului Ponta. A fost răspunsul firesc al nostru, al celor din opoziţie, la refuzul

premierului de a demisiona chiar şi după ce a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie. Partenerii

din Coaliţia PSD – UNPR – ALDE vor avea din nou şansa să demonstreze că interesul naţional este

mai important decât interesul de partid.

Multitudinea ipostazelor şi a rolurilor lui Victor Ponta face din acesta un om-orchestră, care

schimbă cu abilitate rolurile de deputat, premier, urmărit penal, baschetbalist inculpat. Acest premier-

orchestră, care-şi împarte timpul între DNA şi Palatul Victoria, a demonstrat că guvernarea este una

mimată, fiind, de fapt, o improvizaţie. Adevărata miză a fost întotdeauna parazitarea puterii, pentru a

perpetua cu aroganţă privilegiile, ilegalităţile, tranzacţiile ilicite şi complicităţile.

Declaraţia preşedintelui condamnat penal al PSD, Liviu Dragnea, potrivit căreia PSD se află

într-o „situaţie nedorită”, dar că este important ca partidul să rămână în continuare la guvernare pentru

a-şi pune în aplicare programul politic, întăreşte ceea ce am susţinut, programul politic fiind, probabil,

un eufemism pentru păstrarea privilegiilor. Mai mult, demonstrează încă o dată că sistemul merge mai

departe – chiar dacă Victor Ponta va pleca din Guvern, domnia privilegiilor nu va înceta. Prin

reinventări tenace şi solidare complice, această elită vorace va supravieţui şi va lucra în continuare la

subdezvoltarea cronică a acestei ţări.

Conduita lui Victor Ponta nu face decât să plaseze România la marginea Europei democrate, la

categoria ţărilor nefrecventabile, în care şefii de stat şi guvernele abuzează de poziţiile lor pentru a-şi

urmări interesele proprii. Indiferent cât va mai trece până atunci, demisia lui Victor Ponta este singura

soluţie care se impune pentru a împiedica o criză fără precedent şi pierderea totală a credibilităţii României.

Mulţumesc.



O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD. Se

pregăteşte domnul senator Grigoraş Viorel.

Aveţi cuvântul, doamna senator.

Doamna Doina Silistru:


Declaraţia politică de astăzi mi-am intitulat-o „Cum să dai jos Guvernul cu două foi A4?!”.

- 12 -

Măcar o dată trebuie să- i dau şi doamnei Udrea dreptate: cum să dai jos un guvern cu… două

foi A4? Chiar aşa? La câte rele le impută, le descoperă şi le scorneşte PNL premierului Victor Ponta şi

Guvernului în ansamblu, mă gândeam că un top de hârtie nu era de-ajuns. Păi, dacă tot vreţi „Jos

Guvernul!”, scrieţi, domnule, o moţiune amplă, în care, dacă nu cer prea mult, să şi credeţi.

Lăsând gluma la o parte, colegii liberali ştiu, cum şi noi ştim foarte bine, că moţiunea pe care

au depus-o nu are nicio şansă să treacă. Va fi votată aşa cum a fost scrisă, adică… din principiu, ca să

nu spun „la mişto”. Este încă un glonţ irosit pe o himeră, ducând în ridicol lupta, de altfel foarte vie şi

angajată, dintre actuala putere şi opoziţie.

Argumentul hotărâtor, cauza şi efectul textului moţiunii, este afirmaţia că premierul în funcţie

este compromis. Ni se cere să intrăm în logica axiomatică a acestui enunţ fără să cercetăm, ci doar să

credem că aşa este, pentru că… nu ne place să ne compromitem naţiunea, nu- i aşa?

Or fi ele doar două foi A4, dar, spun comunicatorii PNL, conţin „idei de forţă”. Asta se va

vedea la vot. Vom vedea că „forţa” ideilor colegilor liberali este mai mică decât rezistenţa la rupere a

celor două coli A4 pe care a fost redactată moţiunea.

Pe de altă parte, conştienţi de subţirimea „ideilor de forţă” pompos intitulate moţiune de

cenzură, liberalii încearcă diverse forme de şantaj emoţional la colegii din UNPR. Altfel spus, îl

întreabă pe domnul Oprea care este interesul naţional ce reclamă menţinerea lui Victor Ponta cu preţul

decredibilizării acestei ţări şi îl îndeamnă pe liderul UNPR să pună în balanţă promisiunea făcută lui

Ponta şi interesul poporului român. Iată doar câteva nuanţe ale disperării şi, în egală măsură, mărci ale

lipsei de idei. În ciuda evidentului avânt economic, Guvernul Ponta nu este bun pentru că… e condus

de Ponta, iar PSD nu este PNL! Aceasta este, de fapt, traducerea sinceră a textului moţiunii de cenzură.

Vreţi la guvernare? Câştigaţi alegerile, stimaţi colegi liberali, şi puneţi- l în funcţie pe domnul

Predoiu, de la PDL. Numai că există o problemă: trebuie să câştigaţi alegerile prin votul cetăţenilor

cărora, nu cu mulţi ani în urmă, le-aţi închis spitalele şi le-aţi tăiat salariile. Dacă îmi amintesc bine, tot

un „interes naţional” justifica aceste măsuri criminale. Dar nu disperaţi, noul PDL şi domnul Predoiu

ştiu că, pentru a face rău ţării, două coli A4 sunt mai mult decât suficiente.

Mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Grigoraş Viorel. Se pregăteşte domnul senator…

Pe cine mai avem în sală?

Domnul Ion Rotaru (de la prezidiu):

Bodog Florian.


Bodog Florian.

- 13 -


Domnul Viorel Grigoraş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi, 23 septembrie 2015, „La Ministerul Transporturilor

schimbările sunt tot vechi”, ca urmare a ultimelor evenimente ce au avut loc în aşa-zisa ogradă a

acestei instituţii, care are ca principal rol asigurarea unei infrastructuri optime pentru dezvoltarea ţării.

Iată cum în ultima vreme conducerea Ministerului Transporturilor s-a înnoit cu oameni „de

valoare”, susţinuţi de premierul Ponta, pentru că el face numirile atât în posturile de ministru, cât şi în

cele de secretar de stat.

Actualul ministru, domnul Iulian Matache, confruntat în urmă cu o săptămână nu numai cu o

moţiune simplă depusă de PNL, ci şi cu o ploaie de nemulţumiri venite din rândul senatorilor PSD şi

UNPR, a ţinut să ne precizeze că nu a avut timp să-şi demonstreze capacităţile în a manageria

ministerul şi companiile din subordine, pentru că a fost numit în funcţie doar de câteva luni.

O să vă amintesc, domnule ministru, că înainte de a fi numit în fruntea ministerului aţi fost

secretar de stat mult timp şi cred că aţi avut timp să vă familiarizaţi cu problemele din această

instituţie, mai ales că CV-ul dumneavoastră atestă că sunteţi specialist pe acest domeniu, al

transporturilor.

Nici nu a trecut bine criza managerială de la ROMATSA, şi iată că apare la orizont o nouă

problemă. Anunţata grevă a ceferiştilor va paraliza complet transportul pe calea ferată. Un nou

„succes” al actualei conduceri a Ministerului Transporturilor.

Şi, dacă tot am amintit de conducerea lui, aici şi-a găsit un post călduţ şi fostul director al

ROMATSA, generalul în rezervă Aurel Stanciu, cel care a fost alungat de la şefia acestei companii şi

numit ulterior secretar de stat la Transporturi.

Păi, dacă nu aţi fost bun la ROMATSA, sunteţi bun la Ministerul Transporturilor?

Este drept că, probabil, domnul Stanciu a primit ceva recompense financiare dacă a fost

retrogradat salarial de la nivelul unei indemnizaţii de conducere foarte mari, la care s-au adăugat şi

sporurile de bun manager, care au dublat sau triplat încasările lunare ale Domniei Sale, la nivelul

salarial al unui secretar de stat.

Iată cum, într-un domeniu extrem de important pentru dezvoltarea României, posturile cheie

sunt ocupate cu valoarea intereselor, fără a se ţine cont de profesionalism.

Vă mulţumesc.



- 14 -

Îl invit la microfon pe domnul senator Bodog Florian, Grupul parlamentar al PSD. Se

pregăteşte domnul senator Florian Cristian Daniel.


Domnul Florian-Dorel Bodog:

Bună dimineaţa!


„Stop risipei alimentelor!”

Doamnelor şi domnilor colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi aş dori să abordez subiectul risipei de mâncare în rândul

populaţiei din ţara noastră.

Statistic vorbind, deşi suntem una din ţările cu veniturile cele mai reduse din Uniunea

Europeană, 10% din mâncarea achiziţionată anual de către fiecare român ajunge la tomberoane . Pe de

o parte, acest nivel ridicat se datorează curentului puternic de consumerism prezent în ţara noastră, iar,

pe de altă parte, lipsa unei legislaţii specifice la nivel european şi naţional continuă să perpetueze

această situaţie nefericită. Ca o cifră estimativă, fiecare român aruncă aproximativ 100 de kilograme de

mâncare anual, la nivel naţional această cifră ajungând până la peste 2,2 milioane de tone anual.

În altă ordine de idei, în România risipa se manifestă nu doar la nivelul gospodăriilor

individuale, ci şi în restaurante sau în marile magazine cu profil alimentar. În cazul ultimelor, de multe

ori politicile restrictive duc la imposibilitatea producătorilor de a mai vinde marfa. Un al motiv este

criteriul pur financiar, deoarece, în cazul în care mâncarea ar fi donată unor ONG-uri sau case de copii,

aceste supermarketuri ar trebui să achite către stat TVA-ul de 24%, dar dacă lasă mâncarea să se strice

nu sunt obligaţi să achite nimic. Acest fapt demonstrează, din păcate, că societatea modernă se bazează

aproape exclusiv pe profit şi mult mai puţin pe aspecte de ordin social sau uman.

În acest caz, până la încurajarea donării de alimente prin legislaţie, un prim pas ar fi iniţierea

unor campanii de educaţie şi a dialogului între producători, comercianţi şi stat. O altă soluţie ar fi

înfiinţarea şi sprijinirea băncilor de alimente, care funcţionează cu un succes remarcabil în ţările din

vestul Europei.

Sper ca prin această declaraţie politică să fi reîmprospătat interesul dumneavoastră, în calitate

de factori de decizie, pentru progresul şi viitorul ţării noastre cu privire la această problemă reală cu

care ne confruntăm nu doar noi, dar întreaga planetă, în momentul în care milioane de familii din

întreaga lume sunt în imposibilitatea de a-şi asigura hrana necesară.

Trebuie să limităm risipa de alimente şi să muncim împreună pentru a ne asigura de faptul că

prin eforturile noastre fiecare individ va avea acces la cantitatea de hrană necesară asigurării existenţei

sale şi a familiei sale.

- 15 -

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.



Îl invit la microfon pe domnul senator Florian Cristian Daniel, din partea Grupului parlamentar

al PNL.


Domnul Daniel Cristian Florian:

„Echitate în sistemul bugetar”

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor secretari,

Stimaţi colegi,

Aş putea spune că Guvernul Ponta trăieşte finalul unei epopei deloc avantajoase pentru români

şi glorioase pentru PSD. Un mare neajuns al actualei guvernări e cel referitor la Legea salarizării, lege

amânată pentru luna octombrie. Dar Guvernul Ponta a avut răgazul de a majora indemnizaţiile

demnitarilor şi ale membrilor Guvernului.

Mă aşteptam ca Legea salarizării să se aplice în acelaşi timp pentru toată lumea, dar lucrurile au

luat-o razna. Nu sunt împotriva măririi salariilor demnitarilor, dar era corect ca lucrurile să fie făcute la

pachet şi să fie avuţi în vedere toţi bugetarii, chiar dacă procentul de creştere a salariilor nu ar fi fost

acelaşi pentru toate domeniile de activitate ale sectorului bugetar. Nu ar fi fost nicio problemă.

Vrem să îl întrebăm pe premier ce se mai întâmplă cu Legea salarizării, vrem să ştim exact de

când se aplică, dacă se mai aplică. Trebuie găsită o soluţie echitabilă, care să nu producă dezechilibre

şi nemulţumiri.

Această amânare a Legii salarizării mă duce cu gândul la noul Cod fiscal, act normativ votat în

pripă şi care nu a circulat mai deloc în cadrul unei ample dezbateri publice. Am spus-o atunci, o spun

şi acum: legea nu rezolvă decât în mică parte marile probleme cu care se confruntă mediul de afaceri

autohton. Faptul că acest nou Cod fiscal este incomplet, dacă vreţi nedospit, ne-a spus-o şi preşedintele

Klaus Iohannis, prin faptul că a trimis legea în Parlament pentru a fi reexaminată. Faptul că PSD s-a

grăbit cu legea este demonstrat şi de amendamentele foarte multe aduse Codului fiscal după analiza lui

în Parlament.

Sper, doamnelor şi domnilor colegi din PSD, că Legea salarizării nu va avea soarta Codului

fiscal şi cer, şi pe această cale, intrarea legii într-o amplă dezbatere publică.

Domnilor şi domnilor colegi,

Ne referim la un act normativ de care sistemul bugetar are nevoie urgent şi cred că ne dorim

toţi ca noua Lege a salarizării să fie una corectă şi să aducă stabilitate în sistemul de stat.

- 16 -

Vă mulţumesc.



Deocamdată mai aşteptăm, poate mai sosesc colegi.

PAUZĂ


Următorii colegi senatori au depus declaraţiile politice:

- Grupul parlamentar al PSD: Federovici Doina, Frătean Petru-Alexandru, Lazăr Sorin-Constantin,

Saghian Gheorghe, Filip Petru, Butnaru Florinel, Bădălău Nicolae, Vochiţoiu Haralambie, Toma Ion;

- Grupul parlamentar al PNL: Tişe Alin, Luchian Dragoş, Paşcan Marius, Nicoară Marius, Igaş

Traian-Constantin, Chiru Gigi, Ghilea Gavrilă;

- Grupul parlamentar Liberal Conservator: Durbacă Eugen, Niţă Mihai, Nistor Vasile, Ghişe Ioan;

- Grupul parlamentar al UDMR – Biró Rozalia.

Declar închisă şedinţa Senatului de astăzi, 23 septembrie 2015, prima parte.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Declaraţia politică se intitulează „Cod de conduită politică în interes naţional”.

În România anului 2015, care se regăseşte într-un context european şi internaţional deloc

simplu, consider că avem obligaţia, ca oameni politici care ne-am asumat cu responsabilitate să

guvernăm pentru a aduce bunăstare românilor, să avem un anumit cod de conduită, care să slujească

interesului naţional românesc.

De aceea, apreciez deschiderea pe care preşedintele Liviu Dragnea o promovează în dialogul cu

celelalte partide şi cred că acesta este modul în care trebuie să lucrăm acum: să ne certăm mai puţin, să

facem mai puţin spectacol şi să învăţăm cum să rezolvăm problemele, nu cum să dăm vina unii pe alţii.

Ani buni am avut parte de prea multă gălăgie, scandal, război politic continuu, hărţuială de dragul

hărţuielii, iar din această cauză România a pierdut oportunităţi.

Propunerea Partidului Social Democrat de a practica o politică a dialogului nu e un cadou pe care

vrem să- l facem cuiva, ci vine din dorinţa noastră de a practica o politică a dezvoltării. Am fost şi ne

dorim să fim în continuare un partid al construcţiei, am demonstrat că ştim să fim şi suntem în continuare

alături de oameni. Rămânem constanţi în a avea în atenţia noastră cetăţenii, rămânem constanţi în

politica noastră de stânga, prin care căutăm să oferim un echilibru între atenţia pe care o acordăm

economiei şi mediului privat şi măsurile pentru o societate incluzivă. Pentru marile teme şi proiecte de

dezvoltare ale acestei ţări şi pentru susţinerea intereselor naţionale rămânem deschişi dialogului cu

celelalte forţe politice dispuse să atingem un punct de vedere comun pentru români şi pentru România.

- 17 -

Acest mod de conduită în viaţa politică trebuie să fie, în egală măsură, reflectarea vieţii interne

de partid. Trebuie să avem înţelepciunea şi capacitatea de a fi încrezători, dar nu îngâmfaţi, de a

pregăti pentru anul electoral care vine candidaţi cinstiţi, buni administratori şi care să genereze

încredere către cetăţeni, oameni care prin expertiză şi competenţe să dea valoare funcţiei, şi nu invers.

Societatea românească nu mai acceptă compromisuri de niciun fel, cu atât mai mult în faţa

provocărilor externe de astăzi. Trebuie ca prin comportamentul nostru pe scena politică să facem din

România un pilon de stabilitate în zonă, care să genereze în continuare creştere economică şi să-şi

menţină traiectul pe care s-a înscris, de a fi una dintre cele mai atractive ţări europene pentru investiţii

şi pentru afaceri. La fel de important este să găsim un echilibru între modul în care ne arătăm

umanitatea şi solidaritatea faţă de problemele cu care se confruntă astăzi Europa şi protejarea

României ca stat unitar şi a intereselor naţiunii române.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Declaraţia politică se intitulează „Implicarea Consiliului Elevilor în luarea deciziilor”.


Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Subiectul asupra căruia doresc să vă atrag astăzi atenţia este unul destul de neglijat şi consider

că ar trebui să i se acorde importanţa necesară – implicarea Consiliului Elevilor în luarea deciziilor

care ating viaţa şcolară.

Înainte de orice însă, cred că trebuie să înţelegem mai clar ceea ce defineşte această organizaţie.

Aşa cum se menţionează pe site-ul instituţiei, Consiliul Naţional al Elevilor (CNE) este „structura

reprezentativă a elevilor la nivel naţional, promotor al proiectelor şi pro gramelor care încurajează

dezvoltarea personală a elevilor, voluntariatul şi implicarea în comunitate. Scopul principal al

Consiliului Naţional al Elevilor este de a apăra şi promova drepturile şi interesele elevilor şi de a

implica elevii în actul educaţional, viaţa civică, socială şi culturală”.

CNE funcţionează ca structură consultativă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

fiind înfiinţat în anul 2007.

Consiliul Naţional al Elevilor reprezintă elevii în faţa instituţiilor şi organismelor relevante.

Printre obiectivele organizaţiei amintesc:

- reprezentarea elevilor ca beneficiari principali ai sistemului de învăţământ preuniversitar din

România;

- participarea activă a elevilor în procesul decizional în legătură cu toate aspectele ce ţin de

învăţământul preuniversitar;

- supravegherea respectării şi implementării drepturilor elevilor;

- susţinerea voluntariatului şi a acţiunilor pliate pe nevoile elevilor.

- 18 -

Consiliul Naţional al Elevilor este structura de bază care are rolul de a reprezenta un punct

intermediar între elevi şi corpul didactic, de a fi un factor al respectării principiilor democratice în şcoli.

Mulţi dintre noi, mai ales în calitate de părinţi, nu putem sta deoparte atunci când este vorba de

viitorul copiilor noştri şi de aceea ne mobilizăm în luarea unor decizii care să susţină asigurarea unor

condiţii optime desfăşurării activităţilor copiilor noştri.

Consider însă că aceştia pot fi un factor în luarea deciziilor ce privesc învăţământul românesc,

întrucât ei sunt cei care, în definitiv, sunt elevi şi ştiu cel mai bine ce au nevoie şi ce le este necesar

pentru a-şi desfăşura activitatea şcolară corespunzător.

Aşa cum şi noi ne dorim să ne facem ascultaţi şi să ne impunem prin profesionalism,

obiectivitate şi corectitudine, tot aşa cred că îşi doresc şi elevii din această ţară. În plus, acordarea unei

şanse pentru asumarea unor responsabilităţi mai mari nu poate fi decât benefică.

Iată de ce consider că trebuie să susţinem implicarea Consiliului Naţional al Elevilor în luarea

deciziilor legate de învăţământul românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică este intitulată „Celebrarea Zilei Internaţionale a Păcii”.


Stimaţi colegi,


În 1981, prin Rezoluţia 36/67 emisă de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite s-a stabilit

celebrarea Zilei Internaţionale a Păcii în fiecare a treia marţi din luna septembrie, astfel încât aceasta să

coincidă cu deschiderea sesiunilor anuale ale Adunării Generale ONU.

În 2001, Rezoluţia 55/282 adoptată în unanimitate de către statele membre ale Adunării Generale

a Naţiunilor Unite a fixat data de 21 septembrie pentru sărbătorirea anuală a Zilei Internaţionale a Păcii.

Iată de ce 21 septembrie este o zi dedicată păcii, nonviolenţei şi armistiţiului, o zi în care

oamenii să reflecte la faptul că pacea este posibilă.

Consider că această zi este una în care noi ne reafirmăm dedicarea faţă de această căutare a

păcii mondiale. Este destinată să fie o zi de încetare a focului, când toate ţările şi oamenii opresc

ostilităţile pentru întreaga zi. Douăzeci şi patru de ore nu sunt un timp lung, dar sunt suficiente pentru a

privi dincolo de arme, de baricade şi de ziduri terminate cu sârmă ghimpată, pentru a vedea şi a căuta o

altă cale – pe aceea a păcii.

Numeroase organizaţii internaţionale promovează participarea în sărbătorirea acestei date

importante. În data de 21 septembrie se organizează diferite festivităţi, expoziţii de desene pentru pace

sau se plantează Poli ai Păcii.

- 19 -

În România celebrarea Zilei Internaţionale a Păcii nu a fost prea populară, dar cu trecerea anilor

a devenit tot mai promovată de către oameni dedicaţi păcii, de către ONG-uri şi de canalele mediatice

din ţară.

Importanţa păcii o putem conştientiza de foarte multe ori doar prin pierderea ei şi cred că acest

fapt este unul regretabil. Avem binecuvântarea de a trăi într-o zonă lipsită de conflicte armate şi

consider că recunoştinţa faţă de acest lucru ar trebui manifestată într-o măsură susţinută.

Sunt atâtea posibilităţi de a participa cu ceva, de a aduce o contribuţie acestei zile importante.

Alăturaţi-vă în această zi oamenilor din lumea întreagă şi dăruiţi un gând, o rugăciune pentru pace.

Mai ales să ne angajăm în susţinerea educaţiei copiilor în spiritul valorilor toleranţei şi respectului

reciproc, pentru a putea ajunge la atingerea unui ţel măreţ cum este acela al obţinerii păcii mondiale.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

Domnul Petru Filip:

Declaraţia politică se intitulează „Cum va aborda România criza refugiaţilor?”.

Europa şi-a arătat incapacitatea, pe termen scurt, de a face faţă unui fenomen masiv de migraţie

provocat de conflictele din Orientul Mijlociu. La această inabilitate a Europei de a gestiona nu doar

politic, ci şi logistic fluxul de migranţi au contribuit interesele divergente ale statelor şi perspectivele

diferite faţă de viitorul acestor refugiaţi. Comunitatea europeană pare pusă în dificultate.

Se transformă criza refugiaţilor într-o criză a Uniunii Europene? Este o întrebare delicată, dar

merită să reflectăm. Desigur, şi criza financiară şi politică din Grecia a pus „în corzi” Uniunea

Europeană, însă printr-un efort comun, susţinut s-a evitat în ultimul moment Grexit-ul, situaţie care ar

fi lovit puternic zona euro şi ar fi împins către o catastrofă financiară şi economică democraţia elenă.

Uniunea Europeană a mai trecut prin momente dificile şi nu cred că va abandona nici de data aceasta.

Altfel, ar fi o tragedie.

Totuşi, statele Uniunii Europene par că au pierdut din vedere principiul solidarităţii în faţa unei

probleme aparent minoră, dar atât de dificil de gestionat. Au fost înălţate garduri, s-au creat animozităţi

interstatale, s-au folosit discursuri acide fără a se ajunge la o concluzie comună. Comunitatea pare

nepregătită în a gestiona criza, fiecare stat gândind în termeni naţionali. Problema migraţiei divide

Europa, între cei care vor să ajute migranţii, cei care vor să- i alunge cu orice preţ, chiar cu riscul

autoizolării, şi cei care privesc pasiv şi iau decizii în funcţie de cele două părţi.

Nu cred că greşesc când spun că Uniunea Europeană a intrat într-un soi de panică. Nu una a

identităţii, ci a acţiunii politice comune. Şi nu există o altă soluţie decât masa dialogului, în cadrul

Consiliului European. Dar nu prin impunere şi o politică a forţei, fie ea şi economică. Nu acesta este

spiritul european.

- 20 -

Repartizarea cotelor cu migranţi nu va rezolva problema fluxului migranţilor, atâta timp cât

există state ale UE care s-au pronunţat destul de puternic împotriva acestora, inclusiv România. Şi, în

fond, nu este o soluţie, ci doar o măsură de avarie.

Sunt multe semne de întrebare cu privire la această criză a refugiaţilor. Încă nu s-a stabilit care

este statutul acestora: sunt refugiaţi sau migranţi economici? Nu s-a determinat care sunt cele mai mari

pericole cu care Europa s-ar confrunta acceptând un număr atât de mare de refugiaţi şi nici cât de mare

este pericolul terorist. La fel de dificil este să ne imaginăm dacă vor fi integraţi şi cum va fi făcut acest

lucru, dacă statele UE nu- i vor cu adevărat. Acestea sunt provocări de parcurs.

Cum va răspunde România în faţa unei astfel de provocări? Anunţând sec şi simplu că nu va

primi decât un număr de x refugiaţi? Sau va juca un rol mai important decât atât? Parlamentul, din nou,

pare depăşit de situaţie şi ocolit. Are vreun cuvânt de spus în această chestiune? Sau reforma

Parlamentului mult anunţată într-un veritabil consens politic începe chiar prin ocolirea acestuia? Nu

credeţi că reforma Parlamentului ar trebui să înceapă cu asumarea de către această instituţie a unui rol

mult mai puternic şi mai activ în afacerile externe, dar şi faţă de problemele care necesită o bună şi

temeinică informare a cetăţenilor? Nu suntem noi cei care le apără şi le reprezintă interesele?

Dezbaterea la nivelul Parlamentului este minimă pe problemele cele mai arzătoare.

Noi nu trebuie doar să fim informaţi şi să înţelegem aceste schimbări, trebuie să şi acţionăm.

Europa pare că se schimbă şi noi, parlamentarii, riscăm să fim prinşi într-o autarhie instituţională. Iar

stăm şi aşteptăm pasivi deciziile guvernamentale şi eventual votăm, aşa cum am învăţat deja că

înseamnă marea activitate parlamentară?

Domnul Florinel Butnaru:

Declaraţia politică este intitulată „Interzicerea fumatului – alinierea ţării noastre la standardele

europene”.



Stimaţi colegi,

Despre motivele care susţin renunţarea la fumat se ştiu atâtea, încât pare aproape redundant să

le mai menţionez. Inclusiv în anexa Legii nr. 349 din iunie 2002 privind prevenirea şi combaterea

efectelor consumului produselor de tutun găsim, printre altele, date care subliniază că fumatul este un

obicei nociv pentru sănătate.

Cu toate acestea, doresc să reamintesc că fumatul blochează circulaţia sângelui în artere,

provoacă infarct miocardic şi accident vascular cerebral, duce la scăderea fertilităţii, provoacă

îmbătrânirea pielii, creşte riscul de îmbolnăviri cardiace şi pulmonare letale. Mai mult decât atât,

fumul de ţigară conţine benzene, nitrosamine, formaldehide şi cianuri.

- 21 -

Cu siguranţă că, dincolo de efecte şi conştientizarea lor mai ales, fiecare alege dacă vrea sau nu

să fumeze. Însă, având în vedere riscurile majore pentru sănătate, este obligaţia instituţiilor statului să

ajute cetăţenii să conştientizeze efectele nocive ale fumatului.

Mai mult decât atât, poate ar fi util să luăm exemplul altor ţări, în care fumatul a fost şi este

constant descurajat prin reglementări clare date de instituţiile abilitate. Astfel, mulţi cetăţeni europeni

au declarat că s-au lăsat de fumat, în cele din urmă, ca urmare a interzicerii fumatului în spaţii publice

şi în spaţii închise.

Să nu uităm şi că statul are obligaţia de a prevedea efectele pe termen lung ale anumitor

comportamente. Or, este clar că, prin descurajarea fumatului, din bugetul sănătăţii se vor cheltui mai

puţini bani pe tratarea problemelor cauzate de fumat şi mai mulţi bani pentru alte afecţiuni.

Vă reamintesc că în state precum Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Spania sau Ungaria fumatul

este interzis în locurile publice închise, în transportul public şi la locul de muncă.

În plus, în Polonia este interzis fumatul în spaţii publice de la finalul lui 2010 (adică în cluburi,

în puburi sau în restaurante). Se poate fuma doar în exteriorul acestor spaţii, dar în locuri special

amenajate şi nu se poate fuma pe străzi, trotuare sau în staţii de autobuz. În Bulgaria, fumatul în

spaţiile publice este interzis din 2012, iar Rusia a luat aceeaşi măsură de la jumătatea anului 2013. În

Ungaria, de la începutul lui 2012 nu este permis fumatul în restaurante, dar şi înainte de această

perioadă fumatul era interzis în staţiile de autobuz, de exemplu.

Ne dorim alinierea ţării noastre la standardele europene, dar cu toate acestea continuăm să fim în

urmă la un capitol atât de important şi în privinţa unui obicei cotidian dăunător. Iată de ce consider că

este necesar să depunem eforturile care se impun pentru alinierea normelor ţării noastre la directivele

europene care interzic fumatul în spaţii publice închise, mai ales prin prisma introducerii şi aplicării

corecte şi ferme a unor sancţiuni clare ale celor care încalcă dreptul semenilor lor de a nu fuma.

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţia politică se intitulează „Guvernare până la capăt!”.

Moţiunea de cenzură iniţiată de PNL relevă înclinaţia liberalilor pentru conflict şi ambiţia de a

ajunge la guvernare fără un vot legitim. Nu de puţine ori, au dat dovadă că aceste lucruri sunt mai

importante pentru ei decât o guvernare bună, în interesul oamenilor.

Să ne aducem aminte cum în 2013, la sfârşitul lunii februarie, au ieşit de la guvernare şi au

trădat un proiect pe care românii l-au susţinut şi votat. USL-ul, cea mai mare alianţă politică şi

electorală şi cel mai important proiect postdecembrist, a fost abandonat de către PNL, imediat după

alegerile europarlamentare, doar pentru a se uni cu PDL, partidul care a făcut foarte mult rău

României. Opţiunea PNL de a dinamita USL-ul a fost sancţionată de către electorat în alegerile

europarlamentare.

- 22 -

PNL are vocaţia instabilităţii politice. Tot liberalii au fost cei care „au rupt” şi Alianţa

„Dreptate şi Adevăr”, când au scos de la guvernare PDL, doar pentru a fuziona cu aceştia câţiva ani

mai târziu. Pe scurt, grija liberalilor este cum şi ce să facă să preia puterea cât mai repede, fără a avea

un program politic consistent.

În toată această perioadă, de când PNL-ul încearcă să ajungă la guvernare prin promisiuni

deşarte şi prin tot felul de tertipuri politice, PSD a guvernat. Şi a făcut-o bine, doar pentru că nu s-a

preocupat obsesiv de tot felul de jocuri meschine, din care oamenii nu ar fi avut nimic de câştigat.

PSD are vocaţia guvernării şi mai ales a stabilităţii politice. Nu trebuie să uităm acest lucru.

Guvernele social-democrate au fost cele mai bune guverne, asigurând oamenilor prosperitate şi o viaţă

mai bună, pe când guvernele dreptei – tragedia numită CDR şi cea mai recentă, numită PDL – au oferit

doar austeritate şi probleme economice şi financiare.

Actualul context politic, post-Traian Băsescu, ne-a dat posibilitatea să ajungem în câteva

rânduri la consens politic pe diferite proiecte importante pentru ţară. Şi am crezut că aceasta este o

lecţie de democraţie, prin care partidele, opoziţia şi puterea, lucrează pentru binele comun. Ei bine,

această armonie nu a fost de ajuns, opoziţia arătându-şi, din nou, adevăratele intenţii.

Chiar cu riscul unei crize politice, PNL îşi doreşte foarte mult să dea jos Guvernul, dintr-un

motiv paradoxal: guvernarea PSD – UNPR este una performantă.

Noi, social-democraţii, ştim că mai sunt multe de făcut şi, de aceea, trebuie să ducem la bun

sfârşit proiectele, astfel încât toate categoriile sociale să beneficieze de performanţa guvernării.

Istoria politică ne arată că ceea ce contează pentru un partid politic, dar mai ales pentru oameni,

este buna guvernare, şi nu conflictele inutile.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua Internaţională a Păcii, marcată de zeci de victime civile

în Siria şi garduri ghimpate în Europa”.


Stimaţi colegi,

Atrăgeam săptămâna trecută atenţia cu privire la exodul refugiaţilor, la numărul mare de

oameni siliţi de război, foamete şi instabilitate socială să îşi ia viaţa de la capăt pe un alt continent. La

ceasul în care lumea civilizată îşi manifestă devotamentul faţă de valorile cooperării şi armoniei

universale între oameni, cu prilejul Zilei Internaţionale a Păcii, vedem că spectrul violenţei împotriva

populaţiei civile din Orientul Apropiat este dublat în Europa de o agresiune rampantă faţă de refugiaţii

aflaţi la capătul puterilor.

În acest context geopolitic şi umanitar deosebit de sensibil, când cifra victimelor conflictului

din Siria a depăşit 220 000 de morţi – îndeosebi civili neînarmaţi –, observăm că există, atât în ţara

- 23 -

noastră, cât şi în vecinătate, unele forţe anacronice şi străine de valorile europene care îndeamnă la

înarmarea unor dictatori periculoşi; care ridică garduri de sârmă ghimpată, folosesc tunuri de apă şi

gaze lacrimogene; care trimit unităţi militare la graniţă; care ameninţă refugiaţi veniţi de la mii de

kilometri cu închisoarea; care îngrămădesc cu bastoane de cauciuc părinţi şi copii în trenuri şi lagăre

supraaglomerate. Aceleaşi forţe, vădit neofasciste şi antieuropene, sunt cele care încurajează şi pe

teritoriul nostru recrudescenţa formaţiunilor de tip paramilitar, antinaţionale şi secesioniste,

amplificând starea de tensiune.


Ţin să subliniez necesitatea ca în România să primeze vocea raţiunii şi echilibrului, nu cea a

urii şi dezbinării. Nu s-au şters din memoria noastră colectivă tragicele evenimente care au condus la

pierderea a zeci de milioane de vieţi în Europa secolului al XX-lea şi nici locul unde în anul 1920 a

ajuns la putere primul regim fascist care a întunecat istoria continentului nostru. Să avem, aşadar,

înţelepciunea de a demonstra tuturor că naţiunea română a rămas ospitalieră, fidelă autenticelor valori

europene şi militantă pentru pacea şi armonia universală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ion Toma:

Declaraţia politică se intitulează „Implicarea tinerilor în politica din România”.

Având în vedere contextul intern şi internaţional extrem de complex, în termini de securitate

mai ales, precum şi economici ori sociali, nevoia de specialişti în fiecare domeniu este mai stringentă

ca niciodată. La nivel european se resimte un oarecare deficit în ceea ce priveşte politicienii cu reale

calităţi de leadership, profesionişti în domenii strategice, tineri pregă tiţi care să fie capabili să adopte

măsuri curajoase în beneficiul oamenilor pe care îi conduc.

La rândul său, România se confruntă cu un deficit în ceea ce priveşte reprezentarea

semnificativă a tinerilor în politică. Pornind de la această realitate, consider necesară o discuţie extrem

de serioasă, o dezbatere care să genereze soluţii viabile. Generaţia de azi va deveni generaţia de mâine

şi este important să pregătim din timp o nouă generaţie de lideri politici. Este momentul optim pentru a

înlocui conflictul de generaţii cu o colaborare constructivă, cu un transfer firesc de informaţii şi de

experienţă, care să asigure schimbarea treptată a echipelor de specialişti.

Din păcate, majoritatea tinerilor nu urmăresc politica, iar dintre cei care totuşi o fac cei mai

mulţi sunt dezamăgiţi. Dacă sunt invitaţi să schimbe ceva, vor prefera să stea în afară şi să puncteze

neregulile pe care le văd. Le lipsesc podurile prin care să ajungă în sistemul politic, sistemul actual

fiind considerat de cei mai mulţi dintre ei ca fiind unul extrem de robust, greu de penetrat, inflexibil şi

deci inadecvat.

- 24 -

În această realitate care se poate observa în România vin şi vă întreb: cine să genereze

schimbarea vechilor metehne, a aşa-zisului „sistem” pe care cu toţii îl blamăm în d iferite contexte?

Când şi cum să se producă această schimbare, în condiţiile în care sistemul politic, aşa cum se prezintă

el astăzi, este complet neatractiv pentru elite, pentru oamenii capabili să contribuie semnificativ la

dezvoltarea viitoare a României?

Aşa cum putem observa, în Europa şi în lume, evenimentele schimbării se precipită, ele apar tot

mai aproape de prezent şi tot mai reale. În această situaţie, putem continua să implementăm acelaşi

model politic, perpetuând astfel un sistem politic de care suntem cu toţii nemulţumiţi, sau, dimpotrivă,

putem opta pentru mult râvnita schimbare de macaz, o tehnocratizare a administraţiei şi a politicii

româneşti, care nu poate fi altfel realizată decât prin integrarea reală şi eficientă a tinerilor la fiecare

nivel. Creşterea organică a viitorilor lideri stă în puterea noastră, a liderilor de astăzi. Personal, am fost

întotdeauna un susţinător vehement al tinerilor, venind de fiecare dată în atenţia dumneavoastră, a

senatorilor, şi nu numai, cu măsuri dedicate special acestei categorii. Vin astăzi încă o dată şi vă spun

răspicat: este timpul să investim în tinerii de azi nu doar prin educaţie, ci şi prin încredere şi atribuirea

concretă de responsabilităţi către aceştia, prin a le acorda putere de decizie şi un cadru corect în care s

se dezvolte profesional. În acest mod, implicarea fiecăruia va contribui la rezultate optime în absolut

toate domeniile de activitate, iar scuzele şi lipsa de acţiune vor fi înlocuite de participarea lor directă la

reconstrucţia, reformarea şi dezvoltarea României de mâine.

Implicarea tinerilor în politică nu înseamnă altceva decât cuplarea la adevăratele probleme ale

ţării, probleme specifice generaţiei lor, pe care au ocazia să le rezolve ei înşişi. Responsabilitatea

investită în ei le va conferi acestora capacitatea de a acţiona şi de a decide, capacităţi atât de

importante pentru un lider al viitorului.

Vă invit să construim poduri noi între generaţii, pentru o Românie unită şi solidă, o Românie

mai bună şi mai puternică!

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică este intitulată „Guvernul Ponta a rămas repetent la materia «investiţii publice»”.

Distinşi colegi,

Se apropie un moment important pentru viaţa socio-economică a României în anul 2016,

respectiv prezentarea şi dezbaterea bugetului de stat pentru anul următor. Însă orice astfel de

programare şi predicţie trebuie să aibă o bază reală în realizările anilor anteriori. Un astfel de bilanţ

este necesar şi ar trebui să fie unul constructiv şi pozitiv.

Or, în România anilor 2012 – 2015, condusă în mod iresponsabil de Guvernul Ponta, constatăm

în mod permanent iresponsabilitate, mitomanie şi rea-voinţă în acul de guvernare!

- 25 -

Astfel, timp de patru ani a tăiat permanent bugetele investiţiilor publice, iar acolo unde nu a

tăiat a găsit alte metode să împiedice evoluţia şi dezvoltarea acestora: ba o semnătură lipsă, ba un

studiu întârziat, ba „arderea” unor etape necesare.

Acolo unde a preluat proiecte în plină desfăşurare sau cu contractele semnate, în special de

infrastructură, a reuşit fie să le îngroape, fie să le distrugă din considerente electorale.

A urgenta nesăbuit şi a încuraja nerespectarea proiectelor tehnice, încălcarea lor, doar pentru a

tăia panglici, a dus recent la închiderea mai multor tronsoane de autostrăzi şi centuri ocolitoare, care

pun în pericol viaţa participanţilor la trafic.

Proiectul Autostrăzii Transilvania este la un pas de pierderea finanţării nerambursabile din

această alocare bugetară. Speranţa pentru etapizare şi finanţare în modulul 2014 – 2020 tinde spre zero!

Programul spitalelor regionale de urgenţă este pus pe „aşteptare”, iar cu o prevedere bugetară în

POR de doar 300 de milioane de euro pentru construirea şi dotarea a trei astfel de unităţi România va

sfârşi prin a nu avea niciuna!

Toate aceste investiţii distruse sau subfinanţate afectează viaţa tuturor cetăţenilor. Iar

iresponsabilitatea cu care au fost distruse trebuie subliniată şi opinia publică informată.

Domnul Dragoş Luchian:

Declaraţia politică se intitulează „Numărul românilor plecaţi în străinătate şi modul în care

autorităţile sunt/nu sunt interesate de soarta lor”.



În ultima perioadă au apărut din ce în ce mai multe articole de presă specializate privind

numărul real al românilor plecaţi la muncă în străinătate. Astfel, voi relua în această declaraţie politică

câteva argumente apărute în ziarul electronic Profit.ro privind care sunt ţările în care se oglindeşte real

numărul românilor emigranţi. Astfel, aproape 5 milioane de români au plecat din ţară pentru a locui şi

lucra în alte state, alegând în principal Italia, Spania şi Statele Unite ale Americii, dar optând şi pentru

state precum Guyana, Barbados, Sfânta Lucia, Sfântul Kitts şi Nevis, Antigua şi Barbuda, Baha mas,

Botswana, Grenada, Lesotho, Comore, Cambodgia, Seychelles, Mauritania, Sao Tome, Zimbabwe,

Madagascar, Malawi, Bahrain, Guineea, Vietnam, Trinidad şi Tobago, Burkina Faso.

Autorităţile se feresc să dea o situaţie reală a exodului populaţiei active din ţara noastră, dar

conform unor date neoficiale se relevă că în alte state sunt 3,8 milioane de români aflaţi în evidenţa

autorităţilor locale plus încă 1,1 milioane de români care locuiesc efectiv pe teritoriile statelor de

reşedinţă, dar nu figurează ca atare în evidenţe, deoarece fie deţin două cetăţenii, fie nu şi-au

înregistrat şederea la serviciile de imigrări locale.

- 26 -

„Cei mai mulţi români au plecat în Italia, Spania, America şi Germania, între 60 000 şi 250 000

de persoane nefiind în evidenţele autorităţilor din fiecare dintre aceste state.

Astfel, în Italia sunt 1 043 338 de români cu rezidenţă înregistrată şi 1 290 051 în total neoficial,

în Spania – 784 804 înregistraţi şi 900 000 în total, în Statele Unite ale Americii – 591 523 înregistraţi şi

650 000 în total, iar în Germania – 355 343 înregistraţi şi 450 000 în total. Alţi români au ales să plece în

Israel – 220 000 înregistraţi şi 500 000 în total, în Marea Britanie – 158 000 înregistraţi (misiunea

diplomatică nu poate estima numărul total de români), în Austria – 106 535 înregistraţi (fără estimări legate

de români neînregistraţi), în Ungaria – 87 819 înregistraţi şi 250 000 în total, în Belgia – 73 487 înregistraţi

şi 93 487 în total, în Grecia – 48 539 înregistraţi (fără estimări legate de români neînregistraţi), în Canada –

46 720 înregistraţi şi 204 630 în total, în Franţa – 45 000 înregistraţi şi 123 000 în total, în Portugalia –

34 204 înregistraţi şi 39 000 în total, în Irlanda – 25 995 înregistraţi şi 45 000 în total.

Până în 100 000 de români au decis să se orienteze spre ţări în care locuitorii nu sunt foarte

obişnuiţi cu vizite din partea acestora, precum Mexic, Brazilia, Islanda, Peru, Sudan, Gabon, Togo,

Kîrgîzstan, India, şi aici existând diferenţe între numărul celor aflaţi în evidenţe şi cei care nu s-au

prezentat în faţa autorităţilor pentru a fi înregistraţi.”

O statistică media precizează că, de exemplu, în Australia 16 770 de români sunt înregistraţi şi

30 000 sunt în total, Elveţia – 11 430 înregistraţi şi 20 000 în total, Brazilia – 8 122 înregistraţi (fără

estimări privind numărul total), Emiratele Arabe Unite – 6 444 înregistraţi (fără estimări privind

numărul total), Luxemburg – 2 527 înregistraţi şi 2 800 în total, Japonia – 2 225 înregistraţi şi 2 700 în

total, Qatar – 1 801 înregistraţi şi 2 000 în total, Finlanda – 1 715 înregistraţi şi 2 000 în total, Noua

Zeelandă – 1 455 înregistraţi şi 3 000 în total, Republica Moldova – 1 264 înregistraţi (fără estimări

legate de numărul total al românilor, din cauza fluctuaţiei), Chile – 879 înregistraţi şi 1 000 în total,

Malta – 522 înregistraţi şi 800 în total, Mexic – 500 înregistraţi şi 600 în total, China – 406 înregistraţi

şi 1 320 în total, India – 400 înregistraţi (fără estimări privind numărul total), Paraguay – 398

înregistraţi (fără estimări privind numărul total), Rusia – 384 înregistraţi şi 850 în total, Islanda – 312

înregistraţi şi 350 în total, Coreea de Sud – 295 înregistraţi şi 634 în total, Columbia – 250 înregistraţi

şi 350 în total, Iordania – 177 înregistraţi şi 4 000 în total, Peru – 124 înregistraţi şi 174 în total,

Uruguay – 100 înregistraţi şi 200 în total, Egipt – 72 înregistraţi şi 420 în total, Monaco – 68

înregistraţi şi 250 în total, Cuba – 53 înregistraţi şi 100 în total, Sudan – 28 înregistraţi şi 50 în total,

Gabon – 20 înregistraţi şi 94 în total, Camerun – 15 înregistraţi (fără estimări privind numărul total),

Togo – 15 înregistraţi (fără estimări privind numărul total), Niger – 10 înregistraţi (fără estimări

privind numărul total), Kîrgîzstan – 5 înregistraţi (fără estimări privind numărul total).

La nivel public a fost semnalat repetat că, în lipsa unor date statistice oficiale şi reale, estimările

privind românii plecaţi în străinătate se bazează doar pe sondaje de opinie efectuate în România şi în

- 27 -

principalele ţări de destinaţie, precum şi pe unele date ale instituţiilor din principalele state de

destinaţie. A fost semnalat de asemenea că datele prezentate de autorităţile române privind situaţia

migranţilor sunt neactualizate, deoarece sunt număraţi numai românii înregistraţi că au emigrat cu

domiciliul în străinătate.

Interesant este faptul că Guvernul Ponta, care trâmbiţa o lege a votului pentru diasporă şi

eventuale proiecte pentru românii din străinătate, până în momentul de faţă nu a realizat nimic concret.

Ar trebui totuşi să nu uităm că, conform economistului şef al Băncii Naţionale a României,

Valentin Lazea, „românii care lucrează în Germania şi Statele Unite ale Americii au trimis, în 2013,

mai mulţi bani în ţară decât cei din Spania, unde sunt mai mulţi, însă mai slab calificaţi şi mai prost

plătiţi, pe primul loc menţinându-se cei din Italia. Astfel, românii din Italia au trimis familiilor aflate în

ţară o sumă totală de 925 de milioane de euro, aceştia fiind urmaţi de cei din Germania (595 de

milioane de euro), SUA (460 de milioane de euro), Spania (393 de milioane de euro). Alte fonduri au

fost trimise din Elveţia (252 de milioane de euro), Franţa (250 de milioane de euro), Marea Britanie

(224 de milioane de euro), Ungaria (128 de milioane de euro), Austria (111 milioane de euro), Grecia

(75 de milioane de euro), Turcia (35 de milioane de euro) şi Irlanda (20 de milioane de euro)”… şi

poate în virtutea acestui drept, de contribuabil real la PIB-ul României, ar trebui să respectăm mai mult

pe muncitorul sau emigrantul român care îşi întreţine, din propriul salariu, familia şi o serie de servicii

publice din România.

Stimaţi colegi,

Am luat această atitudine pentru a ne reaminti rolul unei categorii de români cărora nu dorim

nici măcar la alegerile generale să le respectăm drepturile dacă nu ne dau voturile. Rolul lor la

existenţa instituţională a statului român este poate mai important decât ne imaginăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică este intitulată „Ţara de la cap se împute!”.


Distinşi colegi,

Pesemne nu există român care să nu fi fost tratat cu dispreţ, silă, desconsiderare, rezervă şi

chiar teamă odată ieşit în afara graniţelor României. Peste tot în afara ţării lor românii îndură umilinţa

de a fi asimilaţi anticipat unor infractori, borfaşi, cerşetori, cetăţeni nedemni de încredere şi de care

este înţelept să te fereşti, cu care nu e tocmai înţelept să ai de-a face… Chestiunea a devenit un

stereotip, evident supărător şi nedrept, dar continuă să ne urmărească prin actualitate precum o

nefirească, demonică umbră.

- 28 -

Faptele unei minorităţi infracţionale, de la periferia oricărei societăţi, oriunde aceasta s-ar afla,

ajung să caracterizeze, să stigmatizeze majoritatea oamenilor cinstiţi, corecţi, normali la cap şi demni.

La fel precum în media „no news good news”, informaţiile pozitive nu prea reprezintă ştiri sau o fac

din ce în ce mai rar… Primează, de regulă, informaţia negativă, răul, sordidul, apocalipticul din

„breaking-news”-uri, ieşitul din comun care face audienţă şi multiplică informaţia mult mai rapid.

Susţin teoreticienii jurnalismului că nu reprezintă obligatoriu o ştire faptul că un câine a muşcat un om,

însă cu siguranţă compune o ştire de top fapta când un om muşcă un câine.

Nu contează milioanele de români care muncesc stoic, departe de ţara lor, dar făcându- i cinste,

în deplin respect şi integrându-se fără probleme legislaţiei altor state care le-au oferit găzduire.

Prevalează în percepţia publică globalizantă scursorile, infractorii, rataţii şi inadaptaţii de la periferia

societăţii, iar această categorie devine emblematică pentru o întreagă naţiune. Şi plătim cu toţii cu

onoarea pentru nevrednicia existenţei lor.

Însă, de-acum, penalul, infracţionalitatea ajung să ne caracterizeze ţara la modul oficial, astfel încât

nu mai avem motive să fim supăraţi pe străinii care ne judecă şi etichetează nedrept. Prim-ministrul

României, Victor-Viorel Ponta, a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie, fiind cel de-al 13-lea

ministru penal din cel mai „cinstit” guvern, pe care îl păstoreşte spre cele mai înalte culmi ale sfidării şi

tupeului de mai bine de trei ani.

Ce să le mai spui cu obidă occidentalilor în legătură cu demnitatea şi mândria ta naţională,

lezate ades? Vorba lui Nenea Iancu Caragiale: rămânem cu „onoarea nereperată”. Punem capul în

pământ, privim cu silă la bombeuri, strângem din dinţi şi se cuvine să tăcem. Când infracţionalitatea

stă la loc de cinste la masa Guvernului României, când însuşi premierul este un inculpat penal şi nici

măcar nu are bărbăţia şi demnitatea de a demisiona din funcţia devenită oneroasă, atunci, din păcate,

avem o problemă de culpabilizare extrapolată la nivel naţional. Suntem cu toţii de vină consimţind,

direct sau indirect, la această stare de fapt, iar parafrazând un proverb celebru, nu pot decât să

concluzionez fatalist: ţara de la cap se împute!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică se intitulează „«Ein Mann, ein Wort» în politica românească, dar şi în cea

clujeană!”.



Am dorit să am o scurtă intervenţie privind politica generală şi cu specificaţie pe situaţia

actuală din judeţul Cluj.

- 29 -

Ca în orice an preelectoral, discursurile politice şi interesele de grup se acutizează în contextul

pregătirii candidaţilor pentru alegerile locale şi cele parlamentare. Ce este interesant este modul atipic

în care unii candidaţi se pregătesc prin tot felul de metode ingenioase sau, altfel spus, doresc să

candideze de pe o funcţie publică aparţinând unui partid, dar negociază şi cu un alt partid pentru a-şi

asigura „spatele” politic.

Pe de o parte, pot să spun că înţeleg acest joc de supravieţuire politică… dar totuşi, atunci când

faci parte dintr-o formaţiune care ţi-a oferit totul şi tu nu ai capacitatea de a gestiona încrederea

decizională acordată de partid, atunci e o problemă a ta ca persoană. E o problemă nu neapărat morală,

ci de calitate umană şi comportamental- ideologică.

În calitate de clujean şi membru PNL de mai bine de 25 de ani, nu pot să uit pe cine am ajutat,

pe cine am promovat şi în cine am avut încredere atunci când am format o echipă pentru interesul

comunităţilor clujene. Dar, conform principiului „scopul scuză mijloacele”, anumite persoane

promovate îşi văd interesul personal deasupra interesului general… şi atunci intervine chestiunea

privind calitatea politică a acelor persoane.

Stimaţi colegi,

Am dorit prin această scurtă declaraţie politică doar să transmit un semnal de alarmă tuturor

epigonilor care uită cum au ajuns în funcţiile de demnitate publică şi să nu uite că e o onoare să faci

parte din Partidul Naţional Liberal, onoare care trebuie să o duci până la capăt, respectând un principiu

apreciat de mulţi alegători liberali – „ein Mann, ein Wort”!

Vă mulţumesc.

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică este intitulată „Victor Ponta, un premier de mâna a treia”.

Stimaţi colegi,

E legal ca domnul Victor Ponta să continue să ocupe funcţia de prim-ministru, dar nu şi moral.

Însă, astăzi, avem un premier care priveşte şi nu vede, aude şi nu înţelege. Astăzi, acest premier se

confruntă cu decizii care îi vor curma soarta din mai multe direcţii: PNL depune o moţiune de cenzură,

PSD decide dacă susţine în continuare Guvernul, iar la Curtea Supremă are loc primul terme n în

dosarul Turceni-Rovinari. Avem un premier de mâna a treia, care va face ca România să fie privită ca

o ţară de mâna a treia.

Cu toate acestea, politicianul Victor Ponta aduce în prim-plan o nouă dezbatere: legalitatea

scuză imoralitatea în exercitarea funcţiei publice, în prezent sau trecut? Mulţi vor spune că nu! PSD îşi

va arăta din nou faţa prin votul de susţinere sau nu a propriului Guvern, condus de un premier trimis în

judecată, primul premier de la Revoluţie încoace trimis în judecată în timpul mandatului.

Stimaţi colegi,

- 30 -

Domnia Sa va avea şansa să îşi dovedească nevinovăţia în faţa justiţiei din România, dar trebuie

să aibă curajul de a nu trage şi ţara după el în acest hăţiş. Procurorii DNA au solicitat recuperarea de la

Şova şi Ponta a peste 3,7 milioane de lei. ANAF s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal

pentru recuperarea prejudiciului produs bugetului de stat prin fapta de evaziune fiscală.

În tot acest demers, Victor Ponta, trimis în judecată, conduce şi coordonează activitatea unor

instituţii care astăzi se întorc împotriva Domniei Sale şi nu o fac prin vorbe, ci prin înscrisuri oficiale.

Astăzi, stimaţi colegi, nu mai este vorba despre populisme, minciuni, jocuri de imagine,

manipulări ale politicianului Victor Ponta. Astăzi este vorba despre posibile fapte penale ale acestui

om, puse în discuţie de instituţiile statului. Nu mai este timp de dezbateri, nu mai este timp de

înţelegere. Când onoarea nu există, atunci sancţiunea este necesară. Ne uităm din micimea prezentului

şi nu avem a spune decât: Victor Ponta, e cazul să pleci!

Poporul român merită mai mult decât un prim-ministru trimis în judecată pentru fals în

înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, şi spălarea

banilor. Poporul român merită politicieni cu demnitate şi curaj în asumarea faptelor!

Vă mulţumesc.

Domnul Gigi Christian Chiru:

Declaraţia politică se intitulează „Pedepse aspre pentru vandalismul proprietăţii private”.

Onorat prezidiu,


Siguranţa cetăţeanului în propria casă şi pe stradă a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai

mari probleme ale ţării noastre. Ne este frică să plecăm de acasă, să ne lăsăm casele ori maşinile

nesupravegheate, pentru că furturile şi tâlhăriile au crescut alarmant.

Statisticile Poliţiei Române arată că furturile şi tâlhăriile reprezintă 51,6 % din totalul

infracţiunilor sesizate. Aceleaşi statistici ne spun că în 2014 au fost furate 1 598 de maşini şi că s-au

înregistrat 164 396 de furturi şi 6 418 tâlhării. Secţiunea dedicată furturilor de autoturisme de pe site-ul

Poliţiei Române are 2 373 de pagini. Cifrele acestea ne arată că viaţa în România nu este sigură, că

infracţionalitatea este în continuă creştere şi că trebuie să luăm măsuri.

Un fost primar al Constanţei, oraşul pe care îl reprezint în Parlament, ne compara urbea cu

Brazilia, spunând că acolo, în ţara cunoscută pentru numărul mare de infracţiuni, este mai în siguranţă

decât acasă. La noi, în Constanţa, stimaţi colegi, se fură până şi perdelele de pe scările blocurilor. Aici

am ajuns… ca să nu mai vorbim de câte locuinţe sunt sparte, câte maşini sunt furate. Şi sunt convins că

în alte părţi ale ţării, în alte zone, mai sărace, situaţia este şi mai gravă.

Vă propun să regândim şi să înăsprim pedepsele pentru tot ce înseamnă tâlhărie şi viol de

proprietate privată. Prin frica indusă de pedepsele aspre, vom induce o stare de siguranţă mărită a

cetăţenilor şi frica celor care comit acte de vandalism asupra proprietăţii private.

- 31 -

Aşa cum am mai spus, este datoria noastră să asigurăm un cadru legislativ aspru pentru tâlhari

şi hoţi de bunuri, în vederea creşterii siguranţei cetăţenilor, atât pe stradă, cât şi în casa lor. În esenţă,

democraţia înseamnă proprietate privată şi, atâta timp cât proprietatea va fi neprotejată, vom avea un

sistem politic democratic şubred şi un cetăţean lăsat în voia sorţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia politică este intitulată „Cum a dat «Prima Maşină» cu oiştea în gard”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În toamna anului 2014, pe când ambala la maximum prin Piaţa Victoriei motoarele electorale

ale programului „Prima Maşină”, primul copilot al ţării declara că, prin facilităţile fiscale astfel

introduse şi promovate, cât mai multe familii de tineri îşi vor putea permite achiziţionarea unui

autoturism, de preferinţă, citez, „o maşină fabricată în România, de români, cu materiale cât mai multe

româneşti şi apoi să vină la centrele RAR, să nu trebuiască să stea la cozi, să piardă timp şi nervi şi să

îşi obţină documentele cât mai repede posibil”.

Că socoteala din campanie nu s-a potrivit deloc cu înghesuiala de la urne, e de-acum istorie,

mult mai multe familii de tineri optând, cel puţin la preşedinţie, pentru un model… german.

Programul de stimulare a cumpărării de autoturisme a demarat însă din primăvara acestui an,

persoanele fizice având posibilitatea achiziţionării unui automobil nou, fabricat sau nu în România,

prin contractarea de credite garantate de stat în procent de maximum 50%.

Beneficiarii eligibili ai programului puteau fi persoanele cu vârsta peste 18 ani, care nu au mai

deţinut în proprietate un autoturism nou şi care nu înregistrau restanţe la plata altor credite bancare ori

obligaţii de plată restante la bugetul general consolidat.

Cu toate acestea, deşi împrumuturile acordate puteau acoperi până la 95% din preţul de

achiziţie al maşinii cu TVA – în limita a 50 000 de lei –, costul finanţării având o marjă maximă de 3%

peste indicele ROBOR la 6 luni, doar câteva zeci de români s-au adresat până în prezent Fondului

Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri în vederea accesării acestui program.

În acest condiţii, există riscul ca până la finele anului nici 1% din cei 350 de milioane de lei, alocaţi

pentru 2015 în vederea emiterii de garanţii pentru achiziţionarea de autoturisme noi, să nu fie accesaţi, ceea

ar pune sub semnul întrebării oportunitatea bugetării acestui program în exerciţiile financiare viitoare.

Aceste circumstanţe sunt oarecum paradoxale şi nu pot fi puse doar pe seama inapetenţei

românilor pentru achiziţionarea de autoturisme noi, atâta vreme cât prin programul „Rabla”, de

exemplu, au fost vândute numai în acest an 10 000 de autoturisme, chiar dacă acesta a „demarat” mai

târziu decât „Prima Maşină”.

- 32 -

Iar dacă mai ţinem cont şi de faptul că numai anul trecut vânzările de maşini noi au depăşit 100 000

de unităţi, estimările pentru 2015 indicând o creştere de circa 25%, trebuie identificate principalele motive

pentru care potenţialii beneficiari nu se grăbesc să dea „Rabla” din mână pe „Prima Maşină” de pe gard.

Creşterea atractivităţii condiţiilor de creditare şi defrişarea hăţişurilor birocratice plantate în

campania electorală sunt doar câteva pârghii care pot fi acţionate pentru a determina un număr cât mai

mare de români să solicite Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri facilităţi

pentru achiziţionarea de autoturisme noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Durbacă:

Declaraţia politică se intitulează „Aeroport în zona Galaţi – Brăila”.

Zona Galaţi – Brăila este o mare aglomerare urbană din România.

În ceea ce priveşte oraşul Galaţi, necesitatea unui aeroport poate fi argumentată puternic. Din

păcate, puţini mai ştiu astăzi că prima cursă aeriană din România a avut loc între Galaţi şi Bucureşti, în

1926, operată de către Compania Internaţională de Navigaţie Aeriană, companie ce a stat la baza

TAROM-ului de mai târziu! Aeroportul de la Galaţi era un nod aerian important, care facilita accesul

oamenilor de afaceri în oraşul-port la Dunăre, dar pe calea aerului se făcea legătura şi cu nordul ţării.

Dincolo de reperele istorice, necesitatea unui aeroport la Galaţi este la fel de actuală ca acum

aproape un secol. Şi astăzi este nevoie de un acces rapid al oamenilor de afaceri în zonă, ş i astăzi este

nevoie de facilităţi de curse cargo şi nu puţine sunt investiţiile pe care oraşul le-a pierdut pentru că nu

avea o legătură pe calea aerului cu restul lumii.

Un aeroport ar putea fi nucleul în jurul căruia să se coaguleze zona metropolitană Galaţi –

Brăila. De altfel, după cum se ştie, împreună, cele două oraşe ar avea în jur de 600 000 de locuitori,

ceea ce ar da, şi economic, şi administrativ, o forţă care ar fi greu de neglijat. Respectivul aeroport ar

deservi judeţele Galaţi şi Brăila, dar şi judeţele Vaslui, Buzău, Vrancea şi Tulcea.

Întrucât autorităţile locale nu au ajuns la un consens şi nu au găsit o soluţie de finanţare a unui

astfel de proiect, este necesară găsirea unei soluţii care să vină în sprijinul Galaţiului pentru construirea

unui aeroport.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică este intitulată „Curăţenie morală, de Ziua Mondială a Curăţeniei”.

La 23 septembrie, întreaga lume sărbătoreşte Ziua Mondială a Curăţeniei. Câţi dintre noi ştiu de

această zi, care a fost stabilită în 1993 de către ONU, în parteneriat cu organizaţia „Clean Up the

World”?! Instituirea unei astfel de zile are totuşi o importanţă aparte, având drept mobil determinarea

comunităţilor să amenajeze şi să protejeze mediul, prin diverse acţiuni.

- 33 -

În ţara noastră, astfel de acţiuni se manifestă uneori prin adunarea gunoaielor, în diverse zone,

la iniţiativa unor organizaţii neguvernamentale sau chiar a unor cetăţeni străini cu rezidenţă ocazională

în România şi care doresc să ofere localnicilor lecţii de civilizaţie. Din câte putem constata, acţiunile

respective nu sunt de natură să creeze continuitate, nu se transformă în bunul obicei scontat.

Avem şi legislaţie privind protejarea mediului înconjurător şi a habitatului. O legislaţie destul

de permisivă, după cum se vede, câtă vreme teritoriul ţării în care locuim şi de care vrem să fim

mândri este permanent acoperit de gunoaie. În împrejurimea zonelor populate, domină mizeria.

Gunoaie menajere şi deşeuri de orice soi sunt aruncate la întâmplare, iar edilii nu par a fi deosebit de

preocupaţi pentru eradicarea acestei stări de fapt. Pâraiele, râurile şi chiar fluviul Dunărea sunt

sufocare de mizerie. Majoritatea turiştilor continuă să întineze frumuseţea munţilor şi a pădurilor în

care-şi petrec timpul liber, când merg pentru agrement. În mediul rural, se aruncă frecvent gunoiul în

rigolele de la marginea drumului sau în albia unor cursuri de apă. Nu rareori aceste apucături au

provocat colmatarea vadului şi, prin urmare, inundarea gospodăriilor în sezonul ploilor abundente.

Miriştile continuă să fie incendiate, după vrerea fiecărui proprietar sau arendaş de teren agricol. Din

această cauză se aprind uneori şi pădurile sau stuful Deltei. La marginea celor mai multe oraşe, s-au

format maidane de gunoi. Sursele de apă potabilă sunt deja afectate. Batjocorim un tezaur natural pe

care l-am moştenit de la înaintaşi sau trecem nepăsători mai departe atunci când vedem că se întâmplă

astfel de lucruri. Nici măcar aşa-zisa Lege a picnicului n-a făcut minuni. O lege care a trecut tacit, fără

dezbaterea şi aprobarea Parlamentului. Ca atare, o lege insuficient elaborată, inaplicabilă, cu excepţia

demonstraţiilor propagandistice televizate.

În concluzie, starea mediului înconjurător este dezastruoasă. Se impune elaborarea unor măsuri

legale drastice, de a căror aplicare trebuie să răspundă administraţiile locale şi instituţiile de resort.

Concomitent cu acţiunile educative, de informare şi conştientizare a populaţiei, inclusiv în sistemul de

învăţământ, normele de civilizaţie se pot impune prin forţa legii. Soluţii există, dacă există şi voinţă. Se

pot crea, spre exemplu, locuri de muncă prin angajarea de personal care să-şi realizeze finanţarea prin

amenzile aplicate persoanelor şi societăţilor comerciale poluatoare de mediu.

Principial, opinez că hiba majoră nu constă în nevolnicia unor oameni needucaţi, care pot fi

obligaţi să respecte legile ţării şi normele nescrise ale civilizaţiei. Este nevoie de o curăţenie generală,

începând cu acea curăţenie morală clamată de unii oratori şi de oamenii de bună-credinţă.

Abandonarea aleatorie a gunoaielor rezidă dintr-o atitudine provocată de mizeria morală în care se

complace, în primul rând, clasa politică. Ştim, dacă nu din propria experienţă, cel puţin din vorbele de

duh ale bătrânilor, de unde începe să se strice peştele. Dacă avem puterea să ne asumăm această vină,

vom reuşi, cu siguranţă, să impunem normele de civilizaţie pe care sunt datori să le respecte toţi

cetăţenii, începând cu noi, spre binele general.

- 34 -

Ţara are nevoie de o curăţenie generală, posibilă numai prin reforma clasei politice. Starea

mediului înconjurător se află în relaţie directă cu starea mediului politic. Vedeţi cât de simplu este

acest mecanism? Ar fi cazul să recunoaştem că Ziua Curăţeniei este necesară de 365 de ori pe an. Dar

atât măcar, să-i acordăm atenţia meritată în ziua de 23 septembrie, când este marcată la nivel mondial.


Declaraţia politică se intitulează „România – susţinătoare a păcii”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

La începutul acestei săptămâni, pe 21 septembrie, a fost sărbătorită la nivel mondial Ziua

Internaţională a Păcii, un eveniment prin care guvernele lumii reflectă asupra importanţei menţinerii

păcii pe întregul mapamond. Tematica ceremoniei de anul acesta a fost intitulată „Parteneriate pentru

pace – Demnitate pentru toţi”, scopul fiind acela de a evidenţia necesitatea participării tuturor

segmentelor societăţii în a ajuta la menţinerea păcii şi respectarea drepturilor omului.

Asistăm în prezent la o perioadă ce ne pune la încercare capacitatea noastră de a rămâne uniţi.

România nu se află foarte departe de zonele de conflict ce îşi pun amprenta din ce în ce mai mult

asupra vecinilor noştri, iar noi avem responsabilitatea de a ne alătura eforturilor de menţinere a păcii în

acele regiuni.

Este momentul să ne reamintim că înainte de a fi români suntem oameni, iar diferenţele dintre

noi nu trebuie condamnate, ci apreciate şi respectate. De asemenea, avem datoria faţă de cei ce nu mai

sunt printre noi, să înţelegem şi să preţuim vieţile omeneşti şi să căutăm întotdeauna o cale de mijloc în

soluţionarea problemelor. Conflictele armate lasă în urma lor numai durere, sărăcie şi instabilitate, iar

dacă nu ne implicăm mai mult în acţiuni de încetare a acestora, mă tem că ele se vor extinde şi îşi vor

face cunoscută prezenţa şi aici. Consider că pacea nu constituie doar absenţa conflictului, ea având

rolul şi de a promova un proces al colaborării şi al dialogului.

Astfel, dacă ajutăm la formarea unei culturi a păcii şi a respectării drepturilor fundamentale ale

omului, atât la nivel naţional, cât şi mondial, vom face încă un pas important spre a deveni o

comunitate unită şi dornică de progres.

Doamna Biró Rozalia-Ibolya:

Declaraţia politică este intitulată „Păstrarea drepturilor minorităţilor”.


Stimaţi colegi,


Declaraţia politică de azi se referă la păstrarea drepturilor minorităţilor, ca urmare a depunerii

în Parlament de către un domn deputat a Propunerii legislative pentru respectarea utilizării limbii

- 35 -

române ca limbă oficială a statului român, care „are în vedere revenirea la respectarea Constituţiei şi

oprirea demersurilor foarte puternice de promovare a unor alte limbi în detrimentul limbii române,

ceea ce are ca efect slăbirea statului român în anumite zone din Ro mânia şi transformarea populaţiei

româneşti într-o populaţie tolerată.”

O astfel de iniţiativă legislativă este neconstituţională, nu poate fi susţinută atâta timp cât la

nivel internaţional şi european există o serie de acte normative care promovează principiile juridice pe

care statele se angajează să le respecte în vederea asigurării protecţiei minorităţilor naţionale.

În primul rând, trebuie menţionat articolul 120 din legea fundamentală, care prevede că „în

unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere

semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral (…)” . Din

acest articol a rezultat Legea administraţiei publice locale, care în articolul 19 prevede că, „în unităţile

administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20%

din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate în

subordinea acestora, precum şi serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu

aceştia, şi a limbii materne”.

În al doilea rând, nu trebuie uitată prevederea privind folosirea limbii materne în justiţie.

Conform art. 128 alin. (2), le este garantat persoanelor aparţinând minorităţii naţionale să se exprime în

faţa instanţelor de judecată în limba maternă.

Apoi, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în art. 14 alin. (2), precizează că

„cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă, în faţa

instanţelor de judecată”.

Trebuie să vă reamintesc că încă din 29 aprilie 1995 România, prin Legea nr. 33, a ratificat un

document al Consiliului Europei, şi anume Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale,

document care reprezintă primul instrument multilateral obligatoriu juridic consacrat protecţiei

minorităţilor naţionale în general. Astfel, o serie de articole reglementează, practic, opusul, contrariul

acestei iniţiative legislative.

Un exemplu:

„Art. 11 – (1) Părţile se angajează să recunoască oricărei persoane aparţinând unei minorităţi

naţionale dreptul de a folosi numele (patronimul) şi prenumele său în limba minoritară, precum şi dreptul

la recunoaşterea oficială a acestora, în conformitate cu modalităţile prevăzute în sistemul lor legal.

(2) Părţile se angajează să recunoască oricărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale

dreptul de a expune în limba sa minoritară însemne, inscripţii şi alte informaţii cu caracter privat,

vizibile pentru public.

- 36 -

(3) În ariile locuite în mod tradiţional de un număr substanţial de persoane aparţinând unei

minorităţi naţionale, părţile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci când

este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, şi ţinând seama de condiţiile lor specifice,

pentru expunerea denumirilor locale tradiţionale, a denumirilor străzilor şi a altor indicaţii topografice

destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară, acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel

de indicaţii.”

Prin Legea nr. 282/2007 România a ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare.

Prin ratificare intră în vigoare pe plan intern prevederile cartei pentru ocrotirea şi promovarea limbilor

regionale sau minoritare. Acele acte normative internaţionale care sunt ratificate de România devin

obligatorii şi sunt superioare faţă de reglementările interne, în concordanţă cu art. 20 alin. (2) din

Constituţie, unde este prevăzut că, „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la

drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările

internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”

Un alt argument de nesusţinere a unei asemenea propuneri legislative îl găsim în jurisprudenţa

Curţii Constituţionale. Prin Decizia nr. 112 din 19 aprilie 2001 Curtea Constituţională a fost sesizată în

vederea declanşării controlului de constituţionalitate, prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituţie, asupra

Legii administraţiei publice locale. Autorii sesizării menţin că prevederile Legii administraţiei publice

locale în art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) şi (3), art. 106 alin. (8) şi ale

art. 110 sunt neconstituţionale, deoarece „prin aceste texte de lege limba maghiară este ridicată la

rangul de limbă oficială, contrar art. 13 din Constituţie”. Curtea Constituţională, încă din 2001, a

constatat că cererea nu este întemeiată, iar acordarea dreptului pentru cetăţenii aparţinând unor

minorităţi naţionale având o anumită pondere în populaţia totală a unor unităţi administrativ-teritoriale

de a folosi şi limba maternă în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale nu numai că nu

reprezintă o încălcare a dreptului la identitate prevăzut la art. 6 din Constituţie pentru persoanele

aparţinând minorităţilor naţionale, ci, dimpotrivă, reprezintă o lărgire a dreptului de exprimare a

identităţii lor lingvistice.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia

Şedinţa s-a încheiat la ora 10.00.

s t e n o g r a m a - senat.ro file- biró rozalia -ibolya (udmr) – declaraţie politică având...

Documents