{

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomdnieiVENNER, DOMINIQUE

lstorie gitraditie la europeni/ Dominique Venner;trad. deAurelia Ulici. - Bucuregti : Orizonturi,2017

rsBN 978-973-736-361 -9

l. Ulici, Aurelia (trad.)

008

Corector: Emilia LeancdTehnoreda ctor: P u i u E n ach eCoperta: Puiu Enache

A 2011, Groupe Artdge Editions du Rocher 28, rue ComteF6lix Gastaldi BP 521 - 98015 Monaco www.editionsdurocher.fr

HISTOIRE ET TRADITION DES EIJROPEENS

Editura ORIZONTURI - BucuregtiBdul Libertiitii nr. 4, bl. 117, el. 7, ap. 2O

telefon : 021 .3'17 .76.79, 07 M.531 .333

e-mail: orizonturi@editura-orizonturi. ro

DOMINIQUE VENNER

rsToRlE $t TRADITIELA EUROPENI

Traducere: Aurelia Ulici

Editura ORIZONTURI

CUPRINS

1. La frontierele regatului 9i ale timpului"'r";""':':" :

2: De la nihilism la tradifie.......'...'...'... :....." : " " "' : " :.t'l

3.oistorieinaintedeistorie.'..:.'....'..1".

5. A fi sau a nu fi ,..".,..'....,,'.....'':,:;...""."""""'::""'6. Posteritatea lui Homer ....... ",r................ :...'. :...' :,'

7. Mogteniri romane . 1,...'...''...:.... r.. ri.. r.. !, r..'." " " " " 1

8. lmaginar arthurian 9i cavalerism ........""""i""":9. Regalitate feminind gi amoiur courtois ,""""',"'i,i

10. Nihilism gi distrugerea naturii

11. Metafizica istor'iei,...........'. ;..."r1....'..'i"i:"""''|ii12. De la eternitatp la prezent '...'..'.,...."',"""""";'r'

{1

La frontierele regatuluigi ale timpului

Am Tnceput sd scriu aceastd carte in primele zile aleunui nou mileniu. Ea s-a ndscut dintr-o suferinfd depd-gitd, dintr-o foarte veche medita[ie gi din voin[d. Nu dinslSbiciunea, cidin fermitatea spiritului gia hotdrdrii inimiipe care le va zdmisliviitorul nostru.

in fa[a sfiddrilor epocii, a fi istoric, mai ales un istoricmartor al timpului sdu, inseamnd a avea instrumente ne-cesare, dar, de asemenea, impune gi responsabiliti{i. inprimul r6nd, responsabilitatea de a nu tdcea

Pentru prima datd in istoria lor multimilenard, popoa-rele europene nu mai sunt stdpdne pe propriul lor spa-tiu, nici spiritual, nici politic, nici etnic. Filosoful spaniolOrtega y Gasset a prevdzut aceastd catastrofd incd dinprima zi de dupd Primul Rdzboi Mondial. ConsiderAndcd lumea nu putea scipa de pericolul de a fi ,,coman-datd" de o putere dominantd, a pus Tntrebarea: ,,Cineconduce asldzi?". Rdspunsul implicit era cd europenii numai conduceau gi cd al[ii aveau sd conducd pentru ei gila ei acasd.

Autorul Revottei maselorprevedea cd aceastd rdstur-nare va provoca o prdbugire morald fdrd precedent. At6tavreme cdt,,conduceau", europenii puteau beneficia de o

{

congtiinte de sine puternic asumatd, calitate 9i apdrarein fa[a minoritd[ilor nesupuse. Le era de ajuns sd existe.Dar iatd cd aceastd conducere a dispdrut. Europenii nu

mai ,,comandd", chiar acasd la ei, mai ales acasd la ei'Pe deasupra, sunt gi victime ale spiralei incontrolabile a

domindrii tehnice 9i a logicii pur economice pe care au

creat-o.Fdrd sd fi gtiut gi fdrd si fi dorit, am intrat intr-un nou

sistem. Sistemul nihilismului gi al haosului. Este clar cd

trdim astdzi o istorie ineditd.Rdspunsurile sunt agteptate de la gtiin[a. Dar ea

este mutd. Nu are putere nici sd se g6ndeascd pe sine.Politica nu are mai multe de spus. G6ndirea ei esteuscatd. Omul modern, omul tehnicii, obsedat de efici-en{a sa, de obiectivele care trebuie atinse, nu are caunivers mental decdt ceea ce este subordonat acesteieficacitdti. Frumuselea, inlelepciunea, poezia sunt sub-ordonate, dacd nu chiar minimalizate. Tirania eficienteidevine de nesuportat, printr-o noud barbarie care nuare sdndtatea barbarilor: oragul care nu mai este orag,domina[ia banului, secdtuirea naturii 9i manipularea a

ceea ce este viu. Prin fo(a calculului, omul descoperiincalculabilul. Heidegger a previzut-o. insumdm, dar ofacem incongtient.

Tn fa[a ameninldrilor ,,faustiene", printr-o migcare in-stinctivd de supraviefuire, toate popoarele se intorc laidentitatea lor. lslamismul, iudaismul, hinduismul, con-fucianismul, africanismul manifestd aceastd tendintd.Lovi[i in suflet prin uitarea de sine gi prin culpabilizare,numai europenii n-o fac. $i totugi!

Pentru ca europenitatea sd fie o realitate, ea trebuiesd se manifeste deja la nivelul primar al senzatiilor. Doarin contact cu schimbarea se percepe identitatea.

Dar europenitatea este atestatd at6t de istorie, cdt 9ide caracterul transna[ional al marilor fapte culturale. De

la arta rupestrd specificd intregii Europe incd de acum30 000 de ani, de la pietrele ridicate gi marile poemefondatoare * cele ale elenilor, ale germanilor sau ale cel-[ilor - nu existd nici mdcar o singurd creafie colectivdcare, trditd fiind de unul dintre popoarele fostului spa-liu carolingian, sd nu fi fost traitd la fel de tofi ceilalfi.Orice mare migcare ndscutd intr-una din fdrile Europeigi-a gdsit imediat echivalentul la popoarele inrudite ginicdieri altundeva. Prin aceasta se mdsoard o comuni-tate de culturd gi de tradifie care nu poate fi dezminfitdde conflictele interetnice. Poemele epice, cavalerismul,I'amour courtoisl, libertSfile feudale, cruciadele, apari[iaoragelor, revolutia goticd, Renagterea, Reforma gi opu-sul ei, expansiunea in afara grani[elor, naqterea statelorna[ionale, barocul profan gi religios, polifonia muzicalS,Luminile, Romantismul, universul faustian al tehnicii saudegteptarea nalionalitd[ilor... in ciuda unei istorii ade-sea diferite, slavii din Rusia gi balcanicii participd gi eila acestd europenitate. Da, toate aceste mari fapte deculturd sunt comune europenilor gi numai lor, jalondndurzeala [esdturii unei civiliza[ii astdzi distruse.

Ce este tradifia noastrd? Europenii poartd in ei princi-piile regenerdrii 9i ale renagterii? Este posibil sd rdmdi tuinsufi in pofida confuziei inconjurdtoare? Acestea suntintrebdrile care animi cartea de fa[d.

Orientarea rdspunsurilor s-a fdcut dupd o adAncd re-flec[ie, venitd din medita[ia asupra unei lungi perioadedin istoria noastrS. Starea de haos nu este numai re-zultatul unei TnlSn[uiri de int6mpldri, de ameninldri ostilegi de catastrofe istorice. Ea este o consecinld a deruteispirituale, a nihilismului absolut, altfel spus - a uitdrii tra-di[iei noastre.

1 in literatura medievali, reprezentare foarte codificatd adragostei care punea accent pe legdtura de vasalitate care ilunegte pe cavaler de doamna pe care o servegte (n. red.).

Ca toate popoarele unite printr-o aceeagi culturd, eu-ropenii sunt depozitarii unei foarte vechi traditii, dar ein-o gtiu. Perceperea traditiei le-a fost Tntotdeauna refu-zatd.In afara poemelor homerice, nu au o scriere sfdn-td, cu toatd materia in sine oferitd de legendele lor, deliteratura lor epicd gi de filosofia antic6. Europenii sunt gi

victimele marilor fracturi istorice care au produs o abla-

tiune in memoria giin viziunea lor asupra lumii. SimoneWeil a perceput-o gi a scris cu pu[in inainte de moar-te, in 1943: ,,Europa a fost dezrdddcinatd, desprinsd deaceastd antichitate in care toate elementele civilizalieinoastre Tgi au originea". Victime ale propriei acultura[ii,europenii merg sd caute aiurea gi Tn negarea proprieifiinte remedii iluzorii pentru rdul lor.

Oricare popor mare are o istorie sacrd care igi re-veleazd valorile proprii, acelea care dau un sens vietiifiecdruia dintre ai sii. Dar europenii au fost lipsi[i deaceastd istorie. Ea n-a fost niciodatd ardtatd 9i nici per-ceputd pentru ceea ce este, un flux continuu, ca gi cumo singurd fiin[5, purtdtoare ale aceloragi semnificatii, arfi traversat timpul, de la lliada la Fuftuni de olel, de laOdele lui Sapho la Sonetele lui Louise Labe. Este ade-vdrat cd o anume idee despre femeie 9i despre iubire,precum gi figura cavalerului, i-a deosebit intotdeauna dealtii pe europeni.

in fa{a a ceea ce le impune destinul, europenii nu aualtd op[iune dec6t aceea de a rupe cu fatalitatea gi dea reveni la sursele lor primordiale. Urmdnd exemplul luiPercival, care a plecat in cdutarea Graalului, au nevoiesd-gi redescopere tradi[ia Tn noianul de simboluri pen-tru a cduta etaloanele unei vieti pe care pot sd o facdaltfel.

Acesta este sensul cdrtii noastre, inteles ca o me-tafizicd a istoriei, o recdutare a valorilor pe care le

reveld2. Vom descoperi aici povestea originii noastregi cronicile noastre necunoscute. Vom porni in cduta-rea surselor noastre autentice, cele care au purtat dinsecol in secol ecoul viu al permanen[elor lor sub m6gtischimbdtoare.

Forma adoptatd de aceastd lucrare ar putea sd de-ruteze pe lectorii eseurilor filosofice. Ea se adreseazdgi acestora, dar nu numai lor. Este unul dintre motivelepentru care modalitatea de exprimare se intinde, Tn cu-nogtin[d de cauzd, de la formul5ri conceptuale la jargo-nul gtiinfelor umane. Vizeazd claritatea enun[urilor, dargi pldcerea lecturii. Anecdota este adesea prezentd, cailustrare vie 9i ca sugestie poeticS. Dar ceea ce este pld-cut nu este obligatoriu gi ugor. Sub aparenfa unei poves-tiri literare se opereazd o adevdratd muncd de g6ndire.lntenfionat, aceastd carte refuzd sd fie un expozeu teo-retic. Dacd conceptele sunt instrumente utile, ele suntfoarte adesea limitative, ascund realitatea, ii interzic sdse desfdgoare. Se va putea gdsi, deci, in aceastd carte omeditafie revelatoare de sensuri, dar fdrd apdsarea unuilexic specializat 9i fdrd inflatie de note. Aceastd medita-{ie este combinatd cu un demers istoric. Ea exploreazdsemnificalia miturilor gi a literaturii noastre. Recitirea luiHomer anun[d metoda acestei intoarceri la surse, fiindvorba de decriptarea lui Platon sau Epictet, a aceluiamour courtois sau a timpurilor feudale, a mogtenirii ro-mane sau a imaginarului arthurian.

Trebuie spus incd o datd cd aceastd lucrare a fostconceputd, construitd giscrisd dupd un plan care nu estelinear, ci intr-o spirald logicd. Aceastd alegere voitd ur-mdregte sd pund la locul ei tentatia imaginativd. Scopul

2 Fiecare dintre capitolele acestei lucrdri dezvoltd o temdspecifici gi poate fi citit separat. Capitolul al doilea reprezintiliantul dintre ele.

{

sdu este de a favoriza libera gAndire a cititorului printr-oefervescentd creatoare.

A face o operd vie din ceea ce este literd moartS, ain[elege ceea ce este, a descoperi cum se trdiegte gi seac[ioneazd conform tradi[iei noastre, acesta a fost felulnostru.

Lumea noastrd nu va fi salvatd de savanti orbi sau deeruditi blazali, ci de poeli gi de luptdtori, de cei care aufdurit ,,sabia magicd" despre care vorbea Ernst JUnger,sabia spiritualS care face sd pdleascd mongtrii gi tira-nii. Lumea noastrd va fi salvatd de cei care vegheazdlafrontierele regatului gi ale timpului.

10 11

2

De la nihilism la tradifieFiecare popor are o traditie, un regat interior, un mur-

mur al timpurilor vechi gi al viitorului. Tradi[ia este ceacare persistd gi traverseazd timpurile, cea care rdmdneneschimbatd gi care poate renagte intotdeauna, in ciu-da contururilor schimbdtoare, a semnelor de reflux gi dedeclin.

Rdspuns firesc la nihilism, tradi[ia nu revendicd in-toarcerea la trecutul mort. Ea nu pledeazd pentru furcade tors sau pentru calegti. Nu postuleazd o teorie politicisau sociald. Ea este doar cea care dd un sens vielii gio orienteazd. Poartd in sine congtiin[a superiorului gi ainferiorului, a spiritualului gi a materialului.

Tradi[ia pereni a unui popor nu se confundd cu tra-diliile, chiar dacd obiceiurile poartd uneori o parte dinautentica tradi[ie. Aceasta este expresia cea mai inaltdgi cvasi-,,divind" a unei mari comunitd[i pamAntegti gi is-torice. Ea este eternulsSu,,a fi". Tradi[ia oferd principiile,adevdrurile permanente, capabile sd traverseze schim-biirile survenite de-a lungul timpului.

Tradifia se scufundd in istorie, dar rdmAne deasu-pra acesteia. Ea nu este anterioard prin cronologie.Primordialul nu este primitiv. El se cdgtigd prin duratd.

Traditia este un strat profund, o agezare spirituald, un

dar al zeilor. Nu in mai mare mdsurd decdt limbajul, tra-ditia nu este o creatie voluntard.

Fdrd s-o gtim, ea continud sd trdiascd in noi. Ca un

laitmotiv muzical, reprezintd tema conducdtoare. Estefondatoare. Este tot ce poate fi mai vechi 9i mai apropi-at. Este reprezentarea atitudinii, Tntr-o manierd unicd, a

fiinlei bdrbatului gi a femeii in fata vie[ii, a morlii, a iubi-rii, a istoriei, a destinului. Tradifia poartd principiile caretranscend via[a, g6ndurile, actele.

Esenfa nihilismuluiDominatia universald a nihilismului face ca un euro-

pean congtient de tradi[ia lui- un tradi[ionalist, deci- sdregdsescd punctele de acord gi complicitate cu chinezii,hindugii, africanii, care gdndesc ai trdiesc tot conformtradilei lor specifice. in ciuda a tot ce-i diferentiazS, eiau in comun faptul de a nu crede in iluziile Progresului.

Dacd tradilia face casd bunS cu progresele specifi-ce, ia in derddere religia progresului gi credin[a intr-oameliorare constantd a umanitdtii prin raliune, gtiin[dgi ,,dezvoltare". $i aici se intAlnegte cu tendin[ele celemai moderne. S-a constatat, de pildd, cd, degi siucaii 9icheyenii de altddatd nu au inventat drumul de fier, aveauin schimb o Tn[elepciune care ii invdta sd nu distrugdnatura gi sd nu masacreze bizoniil. De aici se poate

1 Bizonul constituia bogdtia care hrdnea indigenii dinmarile cAmpii. VAnarea lui, limitatd la necesar, avea un caracterreligios. Distrugerea sistematicd a bizonilor va incepe spremijlocul secolului al XIX-lea, mai intAi pentru a hrdni echipelede constructori ai drumurilor de fier care pdtrundeau spre Vest.Masacrul a fost apoi sistematizat cu scopul de ,,a regla iritantaproblemd indiand", dupd spusele genbralului Sheridan gi aleviitorului^ pregedinte Garfield. A ucide bizonii insemna a ucideindienii. insemna, in aceeagi misurd, a ucide pentru a doua oard

12 13

conchide ca intelepciunea se plaseazd mai sus in or-dinea transcendenlei decAt drumul de fier. Ceea ce nedetermind sd afirmdm din nou cd spiritualitatea legatide in[elepciune - alte cuvinte pentru a desemna no[iu-nea de tradi[ie - trebuie sd inspire alegerile in viafd, sdfie preferate logicii materialiste gi provizorii a drumuluide fier.

Dacd o asemenea g6ndire pare demnd de a fi luatdin serios, este datoritd faptului cd pune in lumind func{iatradifiei, rolul ei generator care este acela de a da sens.Politica, gtiin[a, crea[ia artisticd gi chiar religia nu con$nin sine finalitate. Tn s6nulfiecdrei culturi, atdta vreme c6tdomnegte armonia, aceste categorii igi capatd sensulprin raportarea la finalitatea superioard a tradi[iei.

Contrarul tradi[iei nu il reprezintd ,,modernitatea", no-tiune confuzd gi lirnitatd, ci nihilismul. Nietzsche il defi-nea ca pe o consecin[d a morfii lui Dumnezeu, ceea ceera restrictiv. Ar fi mult mai exact sd vorbim de dispari-tia sacrului din naturd, via[d, dragoste, muncd, ac[iune.Altfel spus, dispari[ia sensului care ierarhizeazd valorilevie[ii, plasdnd ceea ce este superior deasupra a ce esteinferior.

in luna iulie 1914, cu pufin inainte de izbucnirea rdz-boiului intre Austro-Ungaria gi Serbia, impdratul Franz-Josef a fdcut un gest care dd de g6ndit. Hazardul a vrutca criza sd-l afle pe comandantul-gef al armatei sArbe,generalul Putnic, intr-unul dintre oragele d ublei monarhii.

intelepciunea anticd a europenilor, la care geful indienilor Seattlea fdcut apel in 1855, in adresa lui inutild cdtre pregedinteleStatelor Unite. ,,Fiecare bucatd din acest pdmAnt este sf0ntdpentru poporul meu, fiecare ac de brad, fiecare plajd de nisip,fiecare val de cea{d din pddurile intunecoase, fiecare luminig,fiecare zumzdilde insectd este sacru in g6ndurile gi experientelepoporului meu. Seva care urcd in arbori pistreazd memoriapieilor-rogii... Mortii nogtri nu uitd niciodatd acest pimAntmiraculos, pentru cd el este ca o mamd pentru pieile-rogii..."

in ajunul unui conflict cu Serbia, se oferea ocazia unei

capturi capabile sd dezorganizeze dispozitivul dugman.Astfel, cAnd generalul Putnic a fost rechemat de guver-

nul sdu, autoritdlile austro-ungare il arestaserd deja.

Dar la interven[ia personald a impdratului, generalisimulsArb a fost eliberat gi condus pAnd la frontiera [drii lui cu

onorurile datorate rangului sdu.Franz-Josef a considerat cd generalul avea o valoa-

re superioard utilitd[ii. Pdstrarea spiritului cavaleresc, aTnsugi spiritului Europei, era prioritard. in alegerea sa,

a supus inferiorul superiorului. Nu s-a ldsat dominat despiritul de nihilism.

Dorind sd exprime ce in[elegea el prin nihilism,Dostoievski va imagina in Crimd gi pedeapsd perso-

najul Raskolnikov. Acesta se vrea un fel de supraomnietzschcean. El considerd cd oamenii de excep[ie au

toate drepturile, chiar 9i pe cel al crimei. ,,Dacd intr-o zi,

spune el, Napoleon n-ar fi avut curajul sd mitralieze ogloatd dezarmatd, nimeni nu i-ar fi acordat atentie 9i arfi rdmas un necunoscut." Mdre[ia napoleoniand incepe,deci, printr-o crimd care justificd o ambitie nemdsuratd.Dorinta de a-gi subordona totul 9i de a-gi considera ego-ulvaloarea supremd reprezintd, de fapt, o rnanifestare a

nihilismulu i, fdrd a-i dezvdlui totugi esenta.Junger a sugerat c5, pentru a reprezenta nihilismul,

trebuie sd ne gAndim mai pulin la cei care pun bombegi la tinerii activigti cititori ai lui Nietzsche dec6t la inalliifunctionariincremeniti, la savanti sau la finan[igtiin exer-ciliul func[iunii. In fapt, nihilismul nu este altceva dec6tuniversul mental pretins de starea lor, cea a ra[ionalitd[iigi a eficacitd[ii considerate ca valori supreme. ln celemai bune cazuri, nihilismul se manifestd prin vointd deputere 9i, mai adesea, prin cea mai sordidd trivialitate' lnlumea nihilismului, totul este supus utilitarului gi dorin[ei,

14 15

altfel spus, la ceea ce este, calitativ, inferior. Lumea nihi-lismului este cea pe care noi ingine am fabricat-o. Estelumea materialismului aplicat, natura transformatd inladd de gunoi, iubirea travestitd in consumabild sexualS,misterele personalitd[ii explicate prin libodou gi cele alesocietd[ii elucidate prin Iupta de clasd, educa[ia inghititade fabrici de specialigti, inflorirea morbidd a informatieisubstituitd cunoagterii, politica retrogradatd la auxiliar aleconomiei, fericirea redusd la ideea pe care o dd turis-mul de masd gi, cAnd lucrurile iau o intorsdturd proastd,alunecare fdrd frdne spre violenfd. Aceastd trecere este,totugi, presdratd de numeroase insule ferite - printrecare, binein[eles, ale inaltilor func[ionari, savan[ilor gifinan[igtilor, dovedind perpetua aptitudine a tradi[iei dea renaqte.

Geneza nihilismului

Anticii credeau ca pdrfii ,,animale" a omului i se adau-gd o parte ,,divin5", care il face sd fie deosebit gi care oconduce pe prima. in Timaios (570-71), Platon identificdtrei pa(i ale sufletului gi ale corpului, analoage celor treiclase din a sa Republica. Astfel, el este fidel tradi[iei in-do-europene de echilibru ierarhic intre cele trei func[iifundamentale care regleazd cosmosul. Prima functie seintrupeazd in partea divinS, plasatd in cap, acropolS acunoagterii gi a spiritualitS[ii. Este superioard celorlaltepe(i. A doua este localizatd in inimd gi se raporteazdla ac[iune 9i la curajul rdzboinic. Ea se asociazd primeipa(i pentru a men[ine sub stdpAnire a treia func(ie, lo-calizatd in p6ntece, locul poftelor 9i al dorinlelor. Platona descris-o prin imaginea unui animal sdlbatic inl;5n[uitde ieslea sa.