William Shakespeare

Romeo și Julieta

ROMEO

Actul II / Scena 2

De răni nu-i pasă celui care-i teafăr?

Dar taci! Ce strălucește-acolo oare?

Sunt zorile și Julieta-i soare.

Răsai, o soare sfânt, ucide luna,

N-o vezi ce palidă-i acum, nebuna?

E galbenă de ciudă și-i geloasă

Că tu, care-i slujești de preoteasă,

O-ntreci în farmec! O, de n-ai sluji-o!

E trist doar giulgiu-i de vestală moartă.

Tu leapădă-l: nebună-i cine-l poartă.

Stăpâna mea e... O, ar fi de-ar ști-o!...

Vorbește, nu, n-a spus nimica... Fie!

Vorbește ochiul ei, îi voi răspunde.

Sunt prea-ndrăzneț, ea nu-mi vorbește mie.

Doi aștri, cei mai mândri de pe cer,

Vin ca să roage ochii Julietei

Să strălucească-n lipsa lor în sfere:

Ci dac-ar fi acolo, ochii ei, –

Acei doi aștri-n capul Julietei, –

S-ar rușina de strălucirea fetei

Ca zarea lămpii de lumina zilei,

Și ochii duși în ceruri ai copilei

În sfere-aeriene s-ar aprinde

Așa de viu, că păsările-ar prinde

Să cânte parcă n-ar fi noapte. Iată!

Își las-acum obrazu-ncet pe mână...

O, ce n-aș dar să fiu mănușa ei

Și să-i ating obrazul!...

www.artactorului.ro / www.breaslaactorilor.ro

© 2015 Copyright artactorului.ro. All Rights reserved.

Vorbește...

Vorbește încă înger de lumină,

Că-n noapte tu-mi străluci de slavă

Deasupra mea, ca-naripatul sol

Al cerului, pe care muritorii

Îl urmăresc năuci, cu ochii-ngol,

Cum suie galopând viteaz pe nori

Alene-umflați de vânt vâslind departe

În poalele văzduhului...