“Noaptea…” de M. Eminescu

“Noapte” de G. BacoviaSe-ntind bulevarde-n noapte de vară,

Pe arbori, electrică lumină -La gară zvâcneşte o maşină

Şi-n gol, tresar signale de gară.

Pe cer de safir, comori de avari...Tăcerea în gol vibrează cu zvon, -Oraşul, cu-ncetul, pare-un salon, -Acuma, în somn, tresar fete mari.

Romantismul/simbolismulCurent literar şi artistic, apărut la începutul sec. XIX

ca o reacţie împotriva clasicismului, caracterizată prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate şi de imaginaţie şi prin zugrăvirea figurilor excepţionale, având înclinare spre visare, spre melancolie,romanţiozitate.

Curent literar, constituit la sfârşitul secolului XIX, potrivit căruia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată şi descifrată cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent.

Seminificaţia titluluiAmbele poezii prezintă acelaşi moment al zilei,

noaptea, acest lucru fiind evidenţiat încă din titlul celor două, fiind acelaşi.

Titlul poeziei bacoviene, se numeşte simplu “Noapte”, fiind nearticulat, şi referindu-se la o noapte obişnuită de vară.

Titlul poeziei scrisă de M. Eminescu, “Noaptea…” este articulat, fiind continuat de puncte de suspensie, evidenţiind momentul propice pentruexprimarea sentimentului de iubire. Este exprimată ideea că tabloul de iubire are loc in visul îndrăgostitului. Punctele de suspensie au rolul de a lăsa o idee neterminată, pentru arăta că este un vis al acestuia ce este confundat cu realitatea.

Teme literareCele două poezii se încadrează în curente

literare diferite, prima, “Noaptea..” de Mihai Eminescu aparţinând romantismului, pe când cea de-a doua, “Noapte” de George Bacovia se încadrează în simbolism.

Ambele poezii au acelaşi titlu, referindu-se la noapte, ca şi moment al zilei, dar având teme diferite abordate.

În poezia eminesciană, tema este iubirea şi natura, pe când în poezia bacoviană tema este existenţa cotidiană din oraşe şi natura.

Motive literareÎn cele două poezii întâlnim atât motive literare comune,

cât şi specifice fiecăreia. În poezia eminesciană motivele contrare se atrag, precum motivul nopţii cu cel al luminii.

În poezia “Noaptea..” de M. Eminescu motivele literare sunt:

o Motivul fecioarei;o Motivul nopţii;o Motivul visului;o Motivul somnului;În poezia “Noapte” scrisă de G. Bacovia motivele literare

sunt: o Motivul oraşului deprimant, cu străzi pustii;o Motivul singurătăţii;o Motivul fecioarei;o Motivul nopţii;

CromatismulÎn poezia “Noaptea..” de M. Eminescu cromatismul

este pus în evidenţă prin următoarele sintagme: “vânăt arde focul”, “sofa roşă”, “întuneric”, “albă ca zăpada”, “pălinda”, “lumina cea din soare”, “clară ca o rouă”. Prin acestea se evidenţiază puritatea, pasiunea, iubirea sau tristeţea (violet) şi neliniştea.

Procedeul specific romantismului este antiteza, fiind folosit şi în poezia “Noaptea..”, în următorul vers: “Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară”.

Cromatismul este specific simbolismului, reprezentanţii acestui gen cultivând muzicalitatea şi corespondenţele subtile. În poezia “Noapte” de G. Bacovia cromatismul este sugerat prin următoarele sintagme: “safir”, “electrica lumină”, arătând liniştea eului, fiind şi simbolul unei iubiri ascunse.

Ipostazele eului liricÎn poezia “Noaptea..” de Mihai Eminescu, eul

liric apare în ipostaza îndrăgostitului şi în ipostaza omului ce doarme profund şi linistit, visând.

În poezia “Noapte” de G. Bacovia, eul liric apare în ipostaza intelectualului, şi, de asemenea în ipostaza singuraticului.

Sfârşit!Elevi: Gîfu Cosmin Popa Elena-MădălinaClasa: a X-a CProfesor: Iordache Adriana