rezumatul tezei de doctorat teza-aprilie 2018/rezumat teza_ro_voicu petrica...1.1.4. opinii privind...
TRANSCRIPT
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE ,,CAROL I” Exemplar ___
Nr._______din___________
Colonel Petrică-Marinel VOICU
REZUMATUL TEZEI DE
DOCTORAT
TEMA: PERFECŢIONAREA PREGĂTIRII PERSONALULUI, UNITĂŢILOR ŞI
SUBUNITĂŢILOR DESTINATE ASIGURĂRII SPRIJINULUI DE
COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ, ÎN ACŢIUNILE MILITARE ALE
FORŢELOR TERESTRE DESFĂŞURATE ÎN MEDIUL NAŢIONAL ŞI/SAU
MULTINAŢIONAL
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Colonel (r.) prof.univ.dr.
Gheorghe BOARU
Teză elaborată în vederea obţinerii
titlului de DOCTOR în ȘTIINȚE MILITARE
- Bucureşti, 2018 -
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 28
- PAGINĂ ALBĂ -
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 28
STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 INSTRUIREA PERSONALULUI ȘI STRUCTURILOR DE
COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ DIN FORȚELE TERESTRE ALE
ARMATEI ROMÂNIEI
1.1. Procesul de instruire
1.1.1. Definire, scop, principii, obiective
1.1.2. Forme şi metode folosite în instruirea structurilor și specialiștilor de
comunicaţii şi informatică
1.1.3. Consideraţii privind selecţionarea metodelor instruirii
1.1.4. Opinii privind unele metode eficiente de instruire şi modul de
selecţionare a acestora pentru domeniul comunicaţiilor şi informaticii
1.1.5. Prezentarea generală a unor forme de instruire noi pentru domeniul
comunicaţiilor şi informaticii
1.2. Formarea şi pregătirea cadrelor militare de comunicaţii şi informatică, în
învăţământul militar de profil
1.2.1. Componentele procesului de instruire
1.2.2. Cadrul general al învăţământului militar. Principii şi tehnologii de
învăţământ
1.2.3. Instrucţia. Cadrul general al instrucţiei. Structură şi conţinut
1.2.4. Principalele standarde operaţionale destinate instruirii specialiştilor
de comunicaţii şi informatică
1.3. Sisteme moderne de instruire pentru perfecţionarea pregătirii specialiştilor din
domeniul comunicaţiilor şi informaticii
1.3.1. Sistemul apropiat de instruire pentru comunicaţii şi informatică -
SAI CIS
1.3.2. Sistemul de instruire la distanță, e-learning, ADL
1.3.3. Consideraţii privind un posibil sistem integrat de management al
informaţiilor, referitoare la instruirea în domeniul comunicaţiilor şi
informaticii
1.3.4. Consideraţii privind adaptarea sistemului de evaluare a
specialistului de comunicaţii şi informatică la realităţile mediului actual
de instruire
CAPITOLUL 2 FORMAREA, INSTRUIREA ŞI PERFECŢIONAREA
PREGĂTIRII SPECIALIŞTILOR DE COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ
DIN ARMATELE UNOR STATE MEMBRE NATO
2.1. Elemente esențiale comune instruirii armatelor altor state membre NATO
2.1.1. Scopul şi obiectivele instruirii
2.1.2. Categorii de instruire
2.1.3. Instruirea de specialitate. Tipuri de instruire
2.2. Specificul instruirii de specialitate în unele armate ale țărilor membre NATO
2.2.1. Particularități privind instruirea specialiştilor de comunicaţii şi
informatică în armata S.U.A.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 28
2.2.2. Unele aspecte privind instruirea specialiştilor şi structurilor de
comunicaţii şi informatică în armata Marii Britanii
2.3. Politici de referinţă privind formarea şi perfecţionarea specialiştilor şi
structurilor de comunicaţii în unele armate moderne
2.3.1. Orientările NATO privind cerinţele în pregătirea de comunicaţii şi
informatică
2.3.2. Realizarea instruirii pentru mobilizare a forţelor. Programul de
instruire şi antrenare a structurilor de comunicaţii şi informatică
2.3.3. Specificul instruirii întrunite. Determinări şi implicaţii asupra
domeniului comunicaţiilor şi informaticii
CAPITOLUL 3 EVALUAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV
SPECIFICĂ STRUCTURILOR DE COMUNICAȚII ȘI INFORMATICĂ DIN
FORȚELE TERESTRE ALE ARMATEI ROMÂNIEI
3.1. Conceptul de evaluare: definiție, caracteristici, scop
3.2. Etapele procesului de evaluare
3.3. Funcţiile procesului de evaluare
3.4. Strategii/tipuri de evaluare
3.5. Metode, tehnici și procedee de evaluare
3.5.1. Metodele tradiţionale de evaluare
3.5.2. Metodele moderne de evaluare
3.6. Aprecierea/notarea performanței
CAPITOLUL 4 PREGĂTIREA CADRELOR MILITARE DE
COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ LA SPECIFICUL ȘI ÎN VEDEREA
PARTICIPĂRII LA MISIUNI ÎN TEATRELE DE OPERAŢII
4.1. Cerinţe ale pregătirii cadrelor militare participante la operaţii militare
multinaţionale, în cadrul NATO
4.1.1. Cerinţe generale şi specifice
4.1.2. Cerinţe operaţionale
4.2. Programul de instrucţie pentru misiune (PIM) – metodă nouă, eficientă de
pregătire a specialiştilor şi microstructurilor/structurilor de comunicaţii şi
informatică
4.3. Standardizarea pregătirii microstructurilor/structurilor de comunicaţii şi
informatică, factor hotărâtor în asigurarea interoperabilității și îndeplinirea cu succes
a misiunilor încredințate, în mediul naţional şi/sau multinaţional
4.3.1. Standarde operaţionale specifice privind pregătirea de
comandament
4.3.2. Standarde operaţionale specifice privind instrucţia forţelor
CAPITOLUL 5 PARTICIPAREA CADRELOR MILITARE DE
COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ LA MISIUNI SPECIFICE ÎN
TEATRELE DE OPERAŢII – FORMĂ SUPERIOARĂ DE CONFIRMARE
ŞI PERFECŢIONARE A PREGĂTIRII DE SPECIALITATE
5.1. Tipuri de misiuni în context internaţional
5.1.1. Clasificarea misiunilor Armatei României
5.1.2. Misiuni asumate de Armatei României
5.1.3. Participarea Armatei României la diferite misiuni în cadrul NATO
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 28
5.2. Activități și responsabilități ale personalului participant la misiuni în cadrul
Forței Întrunite
5.3. Planificarea, organizarea, realizarea şi exploatarea sistemelor de comunicaţii şi
informatică specifice acţiunilor militare în mediul multinaţional
5.3.1. Componenta de comunicații și informatică a Forței Întrunite
5.3.2. Structura componentei de comunicații și informatică a Forței
Întrunite
5.3.3. Managementul și planificarea sistemului de comunicații și
informatică
5.3.4. Factorii determinanți ai planificării sistemului de comunicații și
informatică
5.3.5. Exploatarea sistemului de comunicații și informatică
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
GLOSAR CU ACRONIME
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 28
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Cuvinte cheie: proces instructiv-educativ, forme și metode de instruire,
sistem de comunicaţii şi informatică, evaluare, standarde operaționale, sistem
apropiat de instruire, sistem integrat de management al informațiilor, sistem de
instruire la distanță, interoperabilitate, cerințe operaționale, forță întrunită,
standardizare, activități standard de instruire și evaluare, program de instruire
pentru misiune.
Adaptarea capacităților de comunicații și informatică în perspectiva utilizării
în operațiile naționale și/sau multinaționale a devenit o necesitate stringentă a
succesului efortului instituțional. Astfel, din punctul nostru de vedere,
interoperabilitatea constituie elementul vital pentru planificarea, organizarea şi
conducerea unor acţiuni militare unitare, cu scopuri comune, de integrare şi
multiplicare a capabilităților specifice forțelor participante în operație.
Obținerea şi menținerea interoperabilității forțelor armate naţionale cu cele ale
statelor partenere/aliate pentru obținerea succesului în operații, „reprezintă scopul
final al activității de instruire”1. Realizarea acestui scop nu este în niciun caz un
proces încheiat, astfel și în prezent, făcându-se eforturi susținute din partea
structurilor de resort în achiziția de echipamente moderne, respectiv în instruirea
resursei umane astfel încât, capabilitățile de comunicații și informatică să devină mai
performante, iar în îndeplinirea misiunilor pe linie de armă să devină compatibile cu
celelalte structuri NATO.
În concordanță cu tipurile de operații actuale, dar și cu cele anticipate , asupra
cărora și-a pus și își va pune amprenta din ce în ce mai pregnant războiul hibrid2,
NATO a stabilit nevoile de instruire și antrenare a forțelor, dar cel mai important, a
inițiat dezvoltarea unui proces de educație și antrenament, distribuit și în rețea,
constituind Rețeaua NATO de formare/educație și antrenament (NATO Education
1 http://www.nato.int/docu/handbook/2006/hb-en-2006.pdf, NATO Handbook – 2001, accesat la 23.06.2016 15.30. 2 războaie nedeclarate de către state, confruntări în care componenta militară nu este asumată explicit şi, bineînțeles, nu este
singulară; esenţiale nu sunt doar slăbiciunile militare, ci în principal cele non-militare: tensiuni etnice, instituţii slabe şi corupte,
dependenţă economică/energetică etc.; comportă o diversitate de acţiuni, de la terorism la propagandă mediatică, trecând prin
acţiuni militare neregulate şi neasumate.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 28
and Training Network - NETN) 3.
Caracterul întrunit al capabilităților și cerințele operaționale în continuă
dezvoltare, impun noi cerințe de formare profesională, fapt ce a determinat apariția
unei necesități esențiale de instruire la nivelul NATO, a unei educații în mediul
distribuit, obținând astfel standardizarea procesului de instruire și interoperabilitate,
cu reducerea dublării eforturilor și îmbunătățirea utilizării eficiente a resurselor la
dispoziție.
În accepțiunea noastră, în procesul instructiv-educativ, un rol deosebit îl are
evaluarea dobândirii cunoștințelor, aptitudinilor, atitudinilor și experienței în
domeniul comunicațiilor și informaticii. Pentru aceasta am alocat un întreg capitol,
în care, fără a avea pretenția tratării întregii problematici, am surprins probleme
esențiale care să conducă la corectarea/modelarea întregului proces de instruire astfel
încât, să se atingă obiectivele operaționale propuse la declanșarea acestuia.
Pregătirea pentru perspectivă presupune o gândire dinamică, flexibilă şi
complexă, în concordanță cu evoluția conceptelor referitoare la ducerea acțiunilor
militare în mediul național și/sau internațional, respectiv dezvoltarea unor structuri
de forţe şi a unor capabilități de comunicații și informatică ce pot fi adaptate în timp
oportun la noile provocări.
Din acest punct de vedere, viitorul va aparţine armatelor capabile să înţeleagă,
în mod adecvat, natura conflictelor şi să reacționeze oportun și eficient în fața
acestora, să se adapteze și reconfigureze rapid și ușor la orice schimbare, apelând la
o gamă diversă de abilități pentru a îndeplini cerințele misiunii impuse de situația
creată.
Având în vedere complexitatea procesului instructiv-educativ și multitudinea
problemelor de abordat în a realiza o imagine completă a acestuia, în prezenta lucrare
de cercetare științifică am analizat cu precădere componenta de instruire din
perspectiva creșterii eficienței metodelor și sistemelor de instruire folosind
tehnologia de ultimă generație și, bineînțeles, bazându-ne pe experiența acumulată
și lecțiile învățate identificate în teatrele de operații.
3 https://www.sto.nato.int/publications, NATO Education and Training Network, accesat la 20.04.2016 23.29.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 28
În prezentul demers științific am urmărit să aducem în atenție o nouă viziune
asupra sistemului educațional militar, o revizuire a elementelor componente ale
întregului proces instructiv-educativ, a infrastructurii necesare acestuia, prin prisma
noului concept de instruire NATO, pe baza lecțiilor învățate identificate în toate
acțiunile din teatrele de operații la care Armata Română a fost parte și nu în ultimul
rând, pe baza experienței acumulate în cadrul exercițiilor multinaționale la care am
participat ca stat membru NATO, toate coroborate cu noile descoperiri în domeniul
tehnologiei informației.
În viziunea noastră, activitățile de cercetare științifică au fost motivate
imanent și începute plecând de la analiza sistemică a realității actuale a sistemului
de instruire din forțele terestre, respectiv cel specific unor armate ale țărilor membre
NATO și s-a materializat, pe parcursul celor cinci capitole, prin identificarea și
fundamentarea unor elemente de noutate care să contribuie la dezvoltarea sistemului
educațional în ansamblul său, respectiv noi metode de evaluare a procesului
instructiv-educativ, standardizarea instruirii și perfecționarea acesteia prin
participarea la misiuni în teatrele de operații.
Întreaga activitate s-a bazat pe necesitatea unei noi viziuni asupra sistemului
educațional militar în domeniul comunicațiilor și informaticii, care să reprezinte
alternativa asigurării interoperabilității cu armatele țărilor membre NATO prin
standardizarea instruirii, adoptarea conceptului de instruire NATO și perfecționarea
pregătirii prin participarea la diverse misiuni în teatrele de operații.
Prezentul demers poate fi considerat atât un document științific util
decidentului strategic care manageriază dezvoltarea și evoluția întregului sistem
educațional militar, dar și un instrument necesar instructorului de comunicații și
informatică care să-i faciliteze găsirea soluțiilor optime de instruire pentru misiune.
Considerăm că valoarea științifică va fi probată prin rezultatele obținute în
urma implementării soluțiilor oferite și nu de volumul de conținut și multitudinea de
soluții de instruire abordate.
În partea introductivă sunt descrise în mod explicit motivele care au stat la
baza alegerii temei, importanța și caracterul de noutate al acesteia, precum și
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 28
principalele direcții, metode și tehnici de cercetare utilizate în atingerea obiectivelor
propuse, în confirmarea sau infirmarea ipotezelor de lucru inițial stabilite. O
specificitate aparte este reprezentată de inițierea unui amplu proces de instruire la
nivel NATO pe baza unei infrastructuri bine definite (NATO Education and Training
Network – NETN), care să asigure îndeplinirea criteriilor de interoperabilitate în
cadrul Alianței.
Printr-o analiză extinsă, în Capitolul I, intitulat „Instruirea personalului și
structurilor de comunicații și informatică din forțele terestre ale Armatei
României”, am evidențiat problemele esențiale privind educația și formarea
specialiștilor de comunicații și informatică, instruirea lor ulterioară și nu în ultimul
rând, infrastructura necesară desfășurării activităților de desăvârșire a pregătirii
acestora pe linie de armă.
Problematica formelor și metodelor de instruire a fost abordată pe larg, cu
accent deosebit pe ceea ce se folosește în prezent, analiza criteriilor de selecție ale
acestora, respectiv eficientizarea întregului proces instructiv-educativ prin
descoperirea și prezentarea unor noi forme și metode de instruire a specialistului de
comunicații și informatică.
De asemenea, standardizarea instruirii - ca și condiție de bază în îndeplinirea
obiectivelor instruirii, a fost analizată prin prisma noilor concepte NATO de
instruire, a cerințelor operaționale aflate intr-o continuă schimbare și nevoilor
stringente de interoperabilitate în desfășurarea operațiilor.
Partea de final a acestui capitol a fost dedicată sistemelor de instruire
existente, a modului de implementare a acestora în Armata României, în general, și
în arma comunicații și informatică, în special. Ținând cont de realitățile câmpului de
luptă și noile concepte de desfășurare a operațiilor, capitolul se încheie cu
prezentarea unor sisteme de instruire cu un pronunțat caracter de noutate, care să
corespundă nevoilor de instruire și să poată fi abordate cât mai facil și cu rezultate
remarcabile.
Capitolul 2, denumit „Formarea, instruirea şi perfecţionarea pregătirii
specialiştilor de comunicaţii şi informatică din armatele unor state membre
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 28
NATO”, tratează în primă parte, planificarea, organizarea și desfășurarea procesului
de instruire în armatele altor state membre NATO, cu accent pe similitudinile
existente.
Abordarea instruirii în practica armatelor moderne se face de pe poziţii relativ
asemănătoare, eventualele diferenţe fiind date de specificul naţional, potenţialul
economic, tradiţiile şi experienţa militară specifică fiecărei naţiuni în parte, dar şi de
ingerinţa factorului politic în domeniul militar, de priorităţile, diferite de la un stat
la altul, pe care acesta le pune în faţa domeniului militar.
În continuare, pornind de la dezideratul conform căruia interoperabilitatea
forțelor armate ale statelor membre NATO este fundamentală pentru obținerea
succesului și contribuie la creșterea importanței Alianței, am analizat specificul
formării, pregătirii și instruirii specialiștilor de comunicații și informatică din armata
S.U.A. și cea a Marii Britanii. Ca și în cazul acestor două state, toți aliații își
consolidează interoperabilitatea în cadrul NATO, precum și cu alți parteneri, după
caz, prin pregătire/instruire și exerciții, respectiv dezvoltarea standardelor NATO și
identificarea unor soluții tehnice comune. Acest lucru va permite forțelor armate
aliate să lucreze împreună cu succes, fie că este vorba în operațiile NATO sau
naționale, respectiv ale coaliției formată din UE sau ONU, pentru asigurarea
securității regionale sau globale.
Eforturile NATO de a asigura stabilitatea sunt susținute în continuare de
atotcuprinzătorul ,,Pachet de educație și formare NATO”4, acum disponibil tuturor
țărilor membre.
Referitor la acest aspect, putem opina că întreg procesul de instruire a
specialiştilor şi microstructurilor/structurilor de comunicaţii din armata S.U.A.,
respectiv cea a Marii Britanii, este caracterizat de dinamicitate, continuitate și
flexibilitate, aflându-se într-un permanent proces de modelare, transformare și
adaptare la noile provocări apărute în mediul de securitate internațional.
Finalul acestui capitol aparține noilor orientări NATO privind cerințele de
4 http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm?selectedLocale=en, Warsaw Summit Communique,
accesat la 12.07.2016 18.30.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 28
instruire a specialiștilor și structurilor de comunicații și informatică și specificul
instruirii întrunite. Astfel, înscrisă pe linia realizării unei interoperabilităţi acţionale
şi conceptuale cât mai aproape de standardul maxim, Alianţa acordă o importanţă
deloc de neglijat pregătirii de comunicații a specialiştilor şi structurilor de profil, dar
şi statelor majore şi comandamentelor. Metoda unor grupuri de lucru ad-hoc este
larg întrebuinţată şi aceasta permite naţiunilor NATO, care sunt de acord să sprijine
şi să execute pregătirea propusă, să facă un schimb de experienţă şi să coordoneze
actualizarea surselor de pregătire CIS.
În accepțiunea multor armate ale statelor membre NATO, sistemul întrunit de
instruire este considerat sistemul fiecărei categorii de forţe, al fiecărei armate şi
serviciu. În termeni largi el este destinat să asigure instruirea forţelor armate pentru
atingerea obiectivelor pentru care au fost proiectate. În termeni particulari, specifici,
sistemul asigură integrarea metodelor şi programelor de antrenament solicitate, cu
misiunile repartizate în condiţiile resurselor disponibile şi ale priorităţilor comenzii.
Corelat cu aspectele anterior prezentate, considerăm că modelul structural
simplu al acestor cursuri CIS NATO poate fi şi chiar trebuie implementat şi în
armata noastră. De asemenea credem că este necesară accelerarea, intensificarea
participării la cursuri NATO a unor cadre – ofiţeri şi subofiţeri de comunicaţii şi
informatică din toate categoriile de forţe ale armatei noastre.
Capitolul 3, intitulat „Evaluarea procesului instructiv-educativ, specifică
structurilor de comunicații și informatică din forțele terestre ale Armatei
României”, realizează o radiografie amplă a întregului proces de evaluare pornind
de la concept, etape, funcții, strategii, metode și terminând cu aprecierea
performanței acestuia.
În acest capitol am reliefat faptul că, alături de transmiterea cunoștințelor de
către instructor şi însușirea acestora de către cei ce se instruiesc, evaluarea reprezintă
o componentă esențială a procesului instructiv-educativ militar. Aceasta se
constituie în elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă, prin sistemul
de instruire adoptat.
Astfel, în perspectiva interdependențelor sistemice dintre bagajul de
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 28
cunoștințe transmis de către instructor, gradul de însușire al acestora de către
subiecții instruirii și evaluarea procesului de instruire, aceasta din urmă ne oferă
înformații măsurabile despre eficienţa și eficacitatea strategiilor şi metodelor de
instruire folosite, dar în acelaşi timp și despre corectitudinea stabilirii standardelor
și obiectivelor operaţionale ale instruirii, respectiv despre măsura în care acestea se
regăsesc in rezultatele obținute de cei instruiți.
În Capitolul 4, intitulat „Pregătirea cadrelor militare de comunicaţii şi
informatică la specificul și în vederea participării la misiuni în teatrele de
operaţii”, am pus accent, în prima parte, pe cerințele pregătirii cadrelor de
comunicații și informatică în vederea participării în cadrul operațiilor
multinaționale.
Astfel, luând în considerare experienţa acumulată, precum și lecțiile învățate
identificate la exercițiile multinaționale și în teatrele de operații, unele implementate
deja, iar altele în curs de implementare, se impune elaborarea unor noi
reglementări referitoare la instruirea în arma comunicaţii şi informatică care să pună
în faţa instrucţiei, ca obiectiv primordial, pe lângă crearea unor mecanisme instictive
de gândire şi acţiune, și interoperabilitatea instruirii cu celelalte armate ale statelor
membre NATO. Aceast deziderat este condiționat de indentificarea, încă de pe timp
de pace, a tuturor situaţiilor probabile care pot să apară în cadrul unei eventuale
acțiuni militare (cerinţele operaţionale), respectiv de determinarea și însușirea prin
instruire, a celui mai adecvat mod de acţiune pentru fiecare situaţie în parte
(standardizare).
De o analiză aparte în acest capitol, a beneficiat Programul de instrucţie
pentru misiune (PIM) – metodă nouă și eficientă de pregătire a specialiştilor şi
microstructurilor/structurilor de comunicaţii şi informatică.
Luând în considerare elementele definitorii și relevante ale PIM, în opinia
noastră, acesta reprezintă suportul fundamental în planificarea, organizarea,
desfășurarea şi evaluarea instrucţiei colective a microstructurilor/ structurilor de
comunicaţii şi informatică, cu scopul de a îndeplini la standarde de performanță
ridicată a misiunilor repartizate. De asemenea, acesta se poate constitui într-un ghid
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 28
de bază pentru statul major şi comandantul structurii militare respective, şi este
elementul fundamental pe baza căruia se elaborează planul de instrucţie al structurii
destinate pentru executarea unei misiuni.
Pornind de la ideea că „Instrucţia forţelor se planifică, execută şi evaluează
standardizat, în funcţie de misiunea primită, lista cu cerinţele esenţiale ale misiunii
– LCEM şi programele de instrucţie pentru misiune – PIM”5, în finalul capitolului
am abordat în mod detaliat problema standadizării instruirii trupelor ca o condiție
esențială în asigurarea interoperabilității structurilor de comunicații și informatică
ale Armatei Române cu cele ale celorlalte armate ale țărilor membre NATO.
Aplicarea acestor standarde, structurilor de comunicaţii şi informatică,
presupune asigurarea comunicațiilor în cadrul unor situaţii tehnice sau tactice
dinainte stabilite, în condiţiile obținerii și menținerii unor performanţe obligatoriu
de atins, bazate pe standardele interoperabile de instruire și cerinţele operaţionale, a
căror realizare, reprezintă în realitate, nivelul de instruire indispensabil îndeplinirii
misiunilor.
Pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor primite și soluționarea eventualelor
situații inedite, apărute în spațiul de operație, standardele interoperabile de instruire
trebuie să înglobeze întreaga paletă de activități corespunzătoare acestor cerințe, la
specificul microstructurilor/structurilor de comunicaţii şi informatică.
Aceste standarde se constituie în elemente contributoare de bază la elaborarea
programelor de instruire şi evaluare, a documentelor necesare de conducere a acestor
activități, specifice fiecărei microstructuri/structuri de comunicații și informatică,
începând de la eșalonul grupă/echipaj și terminând cu cel de nivel batalion/centru,
respectiv comandament de brigadă.
În Capitolul 5, intitulat „Participarea cadrelor militare de comunicaţii şi
informatică la misiuni specifice în teatrele de operaţii – formă superioară de
confirmare şi perfecţionare a pregătirii de specialitate”, am analizat, în prima
parte, o variantă de realizare a tipologiei misiunilor Armatei României și o
prezentare pe scurt a participărilor acesteia la misiuni în cadrul NATO.
5 Metodica organizării și desfășurării instrucției în Forțele Terestre, București, 2009, p. 21.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 28
Partea a doua a acestui capitol a fost dedicată planificării, organizării, instalării
și exploatării sistemului de comunicații și informatică al Forței Întrunite, cu accent
pe activitățile și responsabilitățile personalului/microstructurilor/structurilor de
profil, cerințele și factorii determinanți ai procesului de planificare, respectiv
proceduri și modalități de exploatare a acestuia.
Nevoile de comunicații și capabilitățile unei forțe întrunite de dimensiune
mică, cu o misiune umanitară limitată, sunt extrem de diferite faţă de cele ale unui
ale uneia cu misiune continuă multirol şi multinațională bazată pe operaţie. Fazele
operației întrunite dintr-o campanie sunt foarte dependente de situație și
misiune. Oportunităţile dintre etape pot fi sever comprimate. Fazele nu se succed în
ordine, ele oferă orientare pentru planificatorul sistemului de comunicații și
informatică (SCI) al Forței Întrunite. În cadrul fazelor operaţiei, ar fi foarte util să se
ia în considerare activitățile critice care ar putea afecta desfăşurarea SCI.
Gestionarea sistemului de comunicații și informatică întrunit implică
angajarea și controlul tehnic al tuturor sistemelor de comunicații și informatică
alocate. Un bun management al sistemului de comunicații întrunit oferă
planificatorilor posibilitatea unei cunoașteri precise și detaliate a stării acestuia până
la nivelul modular. Acesta combină controlul centralizat cu executarea
descentralizată și oferă comandantului Forței Întrunite sprijin de comunicații și
informatică eficient și oportun.
Partea finală a demersului științific a fost alocată enunțării deductiv-logice a
concluziilor și propunerilor reieșite prin parcurgerea succesivă a etapelor acestei
cercetări științifice.
Prin concluziile și propunerile formulate în finalul lucrării nu am dorit negarea
a ceea ce există în prezent în domeniul instruirii specialiștilor de comunicații și
informatică, ci identificarea de soluții constructive, propunerea de noi forme și
metode de instruire, o altfel de infrastructură pentru instruire și nu în ultimul rând,
pregătirea și perfecționarea pregătirii acestora pentru asigurarea unei permanente
interoperabilități cu structurile NATO astfel încât, comanda și controlul acțiunii
forțelor întrunite să asigure succesul în operație.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 28
Interoperabilitatea conceptuală şi acţională rămân, în continuare, preocupări
de bază ale strategilor Alianţei și implicit și ale Armatei României, neuitîndu-se
surpriza neplăcută de la acţiunile din fosta Iugoslavie, atunci când atât de sigura
interoperabilitate, a fost de fapt o compatibilitate la foarte puţine niveluri şi în foarte
puţine domenii.
Considerându-se că acest deziderat nu poate fi atins decât pe baza unor
eforturi comune, dar coordonate şi dirijate unitar, fără însă a neglija şi specificul sau
contribuţia naţională, specialiştii militari contemporani acordă instruirii personalului
un rol foarte important. Cu ,,temelia” aşezată pe pregătirea individuală de bază, acest
sistem este, în cele mai multe armate moderne, riguros construit, foarte bine articulat
şi dimensionat, frecvent reevaluat şi de cele mai multe ori, eficient corectat.
În prezent, instruirii şi antrenamentului li se acordă o importanţă covârşitoare
atât pentru determinările evidente asupra capabilităţilor structurilor, precum şi
datorită implicaţiilor pe care le au în verificarea și validarea unor noi concepte, unor
noi metode şi tehnici de obţinere a succesului în operaţie.
CONCLUZII
1. Cu evidenţierea aspectelor lor pozitive, metodele şi procedeele de
instruire, dar și cele specifice evaluării, trebuiesc analizate periodic, comparate şi
evaluate privind eficacitatea şi adaptabilitatea cu intrările sistemului de instruire,
precum şi determinările asupra ieşirilor acestuia. De asemenea, instruirea prin
simulare, prin participarea la exercițiile multinaționale și, nu în ultimul rând,
participarea la misiuni în teatrele de operații, reprezintă tendința de actualitate
privind instruirea interoperabilă a specialiștilor și structurilor de comunicații și
informatică.
2. Așa cum am mai subliniat, domeniul comunicaţiilor şi informaticii este
parte componentă a sistemului general de antrenament şi instruire al Armatei
României, iar datorită locului şi rolului, în creştere evidentă, a sistemului de
comunicaţii şi informatică în ansamblul componentelor noului tip de război,
instruirii specialiştilor şi structurilor de comunicaţii şi informatică, li se va acorda o
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 28
atenţie specială de către factorii de decizie, urmărindu-se în permanenţă unui raport
optim, dorit între instruire şi componenta operaţională.
3. Verificarea nivelului iniţial de pregătire şi perfecţionare a deprinderilor
acestei categorii de specialişti se va face folosind cele mai noi metode de instruire şi
antrenament: jocurile de război, exerciţiile asistate de calculator, instruire prin
simulare etc.
4. Etapizarea strictă a activităţilor procesului de instruire, fie că se
desfăşoară instituţionalizat, în cadrul sistemului întrunit sau în contextul exerciţiilor
militare multinaționale de tip NATO, este o realitate cu determinări evidente asupra
eficienţei procesului de instruire în ansamblul său, precum şi asupra raportului
capabilităţi (deprinderi, abilităţi)/cost.
5. Sistemul lecţiilor învăţate, preocupările evidente pentru realizarea
sistemelor expert în domeniul instruirii, întrebuinţarea unor exerciţii de evaluare a
structurilor de comunicaţii şi informatică după parcurgerea anumitor etape
(activităţi) de instruire, sunt elemente interesante, eficiente şi importante în analiza
sistemului general de instruire, cu determinări evidente asupra atingerii scopului
fundamental - îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate.
6. Considerăm că trebuie să devină o realitate abordarea sistemică a
acţiunilor militare multinaţionale pornind mai ales de la complexitatea deosebită a
acestora, de la specificul noilor abordări ale conceptului de război și luând în
considerarea particularitățile specifice mediilor operaționale în care se desfășoară
acesta. Multicondiţionarea operaţiilor în mediul multinaţional, mai ales, dar şi în
mediul naţional, posibil, trebuie să determine o analiză a tuturor factorilor
determinanţi, a tuturor structurilor participante, în ansamblul general şi particular,
deci şi a domeniului comunicaţiilor și informaticii, a modului de pregătire a
specialiştilor şi structurilor din acest domeniu pentru îndeplinirea misiunii specifice
în acest tip de acţiuni.
7. Examinarea atentă a finalităţii rezultatelor participării la numeroasele
misiuni în teatrele de operații, respectiv la exercițiile multinaționale în care a fost
implicată până în prezent Armata României, corelată cu experienţa şi lecţiile învăţate
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 28
ale altor state, membre şi nemembre NATO, conduce la concluzia că acestea
reprezintă o modalitate unică și eficientă, de corecție și perfecționare a sistemului de
instruire destinat pregătirii specialiștilor de comunicații și informatică, dar și o
modalitate prin care aceștia dobândesc noi deprinderi și acumulează noi experiențe,
atât de necesare desăvârșirii pregătirii profesionale.
8. „Deplasarea” instruirii, de la forma ei clasică, către instruirea interactivă
cu tehnologiile acesteia de training şi învăţare, specifice, corelate cu o logistică a
instruirii adecvată, modernă şi performantă, trebuie să devină o realitate imediată a
spațiului militar actual, per ansamblu, respectiv cu aplicare pregnantă în domeniul
comunicaţiilor şi informaticii.
9. Apreciem că folosirea simulărilor în instruire, la toate eşaloanele, trebuie
să devină o realitate a viitorului apropiat, oricare ar fi gradul de asigurare cu resurse,
cu beneficii imediate asupra eficacităţii instruirii. Efectele instruirii prin simulare
reflectă, într-o măsură considerabilă, rezultatele obţinute la exerciţiile în teren şi
oferă comunicaţiilor şi statelor majore posibilitatea înregistrării şi reanalizării
evenimentelor, în succesiunea derulării lor. Apreciem, de asemenea că, în mod
obligatoriu, identificarea misiunii este anterioară instruirii prin simulare şi că tipurile
de simulare întrebuinţate nu validează lista cu cerinţele esenţiale ale misiunii
structurilor de comunicaţii.
10. Evaluarea trebuie să se translateze de la forma tradiţională consacrată
către forme moderne și eficiente, care pun mai mult în valoare rezultatele subiectului
instruirii și sunt mai obiective în apreciere. Astfel abordarea evaluării ca o schemă
logică sau efectuarea unor studii de caz privind modul de pregătire, organizarea,
desfăşurarea şi interpretarea rezultatelor evaluării, pot constitui subiecte de interes
ale unor analize sau studii viitoare.
11. Participarea la exercițiile multinaționale, în creștere în ultima perioadă,
constituie modalitatea cea mai elocventă de validare a sistemului de instruire
românesc și în același timp, o modalitate de instruire multinațională și întrunită, cu
mare caracter de interoperabilitate și în condițiile desfășurării unor operații din ce în
ce mai complexe.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 28
12. Ca ultimă concluzie, pregătirea viitoare a specialiștilor și structurilor de
comunicații și informatică, va reprezenta înglobarea celor două componente ale
procesului de instruire, respectiv individuală şi colectivă, desfășurate
instituţionalizat sau nu, folosind sisteme și metode moderne de instruire, tehnici și
metode moderne de evaluare, care să aibă un rol esenţial în perfecționarea procesului
instructiv-educativ și în atingerea standardelor de performanţă necesare îndeplinirii
cu succes a misiunilor primite.
PROPUNERI
În condițiile actuale de securitate europeană și ținând cont de noile tipuri de
riscuri și amenințări la adresa unor state membre UE și/sau NATO, abordarea
problematicii transformării Armatei României trebuie să se facă sistemic, profund şi
corespunzător.
Parte componentă a acestui fenomen, adaptarea şi transformarea sistemului
militar de instruire şi educare la cerințele și exigențele NATO, se poate realiza prin
îmbunătățirea programelor de pregătire şi dezvoltarea cercetării, participarea tot mai
activă la misiunile Alianței, desigur, având ca obiectiv primordial, securitatea
națională a României.
Apreciem că modernizarea şi adaptarea actualului sistem de instruire în
domeniul comunicaţiilor şi informaticii, se poate face luând în calcul și următoarele:
1. Menținerea în cadrul sistemului educațional a tot ce este specific, de
actualitate și eficient.
2. Generalizarea programului de instrucţie pentru misiune la fiecare
structură de comunicaţii şi informatică din Armata României.
3. Adaptarea programelor actuale de pregătire la necesităţile instruirii în
armă, corelate cu cerințele Doctrinei instruirii Armatei României și exigențele
NATO.
4. Elaborarea, testarea şi generalizarea unor proceduri standard atât pentru
instrucția individuală în armă, cât şi cea colectivă.
5. Preluarea integrală al programului de învăţământ pentru formare a
maiştrilor militari şi subofiţeri în activitate, arma „comunicaţii şi informatică”, de
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 28
către Centrul de instruire pentru comunicaţii şi informatică „Decebal” – Sibiu.
6. Implementarea unui sistem integrat de instruire constituit din Sistemul
apropiat de instruire – SAI CIS, Sistemul de instruire la distanță (e-learning,
Advanced Distributed Learning -ADL) și Sistemul integrat de management al
informațiilor referitoare la instruire, specific doar structurilor de comunicaţii şi
informatice la nivel de unitate, pe anumite paliere destinate individului,
echipei/grupei/echipajului, plutonului, companiei, batalionului, compartimentelor
din cadrul comandamentelor și personalului de conducere.
7. Crearea în cadrul instituțiilor/centrelor de învățământ militare a unor
microstructuri/structuri de instruire/evaluare pe platforme online.
8. Migrarea activităților de testare/verificare, respectiv parcurgerea unor
module de instruire, pe platforme online și în mod similar celor implementate de
Direcția Management Resurse Umane, pentru limba engleză.
9. Crearea conținuturilor educaționale pentru cursurile și verificările online
să fie coordonată de către Direcția Comunicații și Tehnologia Informației.
10. Creșterea motivației personalului didactic implicat în activitățile de
instruire/evaluare online printr-o normare adecvată a orelor, pe fiecare activitate în
parte.
11. Repartizarea cu prioritate a unui număr de absolvenți ai Academiei
Tehnice Militare, specialitatea IT, pentru ocuparea locurilor vacante din
microstructurile/structurile de instruire/evaluare online.
12. Înfiinţarea în cadrul Academiei Forțelor Terestre, pentru ofiţerii de
comunicaţii şi informatică, a programului de licenţă Inginerie şi management în
domeniul comunicaţiilor militare, cu durata a 4 ani de studiu.
13. Mărirea perioadei de desfășurare a cursului de bază pentru ofiţerii de
comunicaţii şi informatică, ce se desfășoară în cadrul Centrului de instruire pentru
comunicaţii şi informatică „Decebal” – Sibiu, la 11 luni (45 săptămâni).
14. Crearea în cadrul instituțiilor de învățământ reprezentative ale
categoriilor de forțe și comandamentelor de sprijin a unor module de pregătire a
cadrelor didactice/instructorilor în utilizarea platformelor educaționale online.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 28
15. Elaborarea, în timpul cel mai scurt, a Regulamentului comunicațiilor și
informaticii, Manualului instructorului de comunicaţii şi informatică, Programului
instruirii individuale pentru soldații și gradații profesioniști, Programului de
instruire a rezervistului voluntar și altor reglementări cu incidență în domeniu.
16. Elaborarea standardizată a unor modele de exerciții de instruire,
antrenament și verificare, în diferite situații și medii de acțiune, respectiv pentru
diferite microstructuri/structuri de comunicaţii şi informatică.
17. Actualizarea permanentă a caracteristicilor fișelor unor cursuri de
perfecționare şi/sau de carieră, pe linie de armă, în funcție de cerințele operaționale
ale tipului acțiunilor militare și de cerințele de interoperabilitate cu structuri similare
ale armatelor țărilor membre NATO.
18. Elaborarea unei culegeri de lecții învățate în domeniul comunicațiilor
şi informaticii, în format electronic, identificate în urma participării, atât la activități
pe plan național cât și în teatrele de operații.
19. Elaborarea unui manual cu toate activitățile standard de instruire şi
evaluare pe linie de armă, pentru întrebuințarea eficientă, oportună şi continuă a
acestora pe orice palier al activității de instruire.
20. Realizarea unei baze de date în format electronic, în domeniul instruirii
şi evaluării specialiștilor și structurilor de comunicații și informatică, la care să aibă
acces pe rețelele militare INTRAMAN, toți cei interesați.
În finalul acestui demers științific considerăm că, prin elementele teoretice și
aspectele de conținut abordate, analizele realizate și concluziile rezultate, obiectivele
cercetării au fost îndeplinite, iar premisele inițiale stabilite de lucru au fost corecte.
Având în vedere faptul că transformarea Armatei României nu este un
deziderat aleatoriu ales, ci este răspunsul adecvat la evoluţia actuală a mediului de
securitate internațional, transformarea continuă a NATO şi angajamentele asumate
de România pe plan internaţional, considerăm că dezvoltarea și modernizarea
sistemului educațional militar, ca parte componentă a acestui proces, constituie
un imperativ de bază pentru asigurarea interoperabilității cu celelalte structuri
similare NATO, iar domeniul comunicații și informatică, reprezintă pilonul
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 28
principal de creștere a calității în asigurarea sprijinului de armă al forțelor
luptătoare angajate în asigurarea securității naționale și/sau euroatlantice.
BIBLIOGRAFIE
I. DOCUMENTE OFICIALE
1. Constituţia României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767,
Bucureşti, 2003.
2. Carta Albă a Apărării, Bucureşti, 2015
3. Legea nr. 45 privind apărarea naţională a României, Monitorul Oficial al
României, nr. 172, Bucureşti, 1994.
4. Legea nr. 346/21.07.2006, privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Apărării, Bucureşti, 2006.
5. Legea nr. 473 privind planificarea apărării, 2004.
6. Legea educației naționale nr. 1, 2011.
7. Carta albă a guvernului, Armata României 2010, Reformă şi integrare
euroatlantică, 2000.
8. Legea nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și
operații în afara teritoriului statului român, Bucureşti 2011.
II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI
1. S.M.G. - 104, Concepţia standardizării instrucţiei, Bucureşti, 2003.
2. S.M.G.-10, Dispoziție privind instruirea prin simulare în Armata
României, București, 2017.
3. Doctrina pentru sprijinul cu sisteme de comandă, control, comunicaţii şi
computere (C4) în operaţiile întrunite, Bucureşti, 2003.
4. F.T.-1, Doctrina Operaţională a Forţelor Terestre, București, 2000.
5. FT-1, Doctrina operațiilor Forțelor Terestre, București, 2007.
6. S.M.G./I.F.-7, Doctrina instruirii Armatei României, Bucureşti, 2006.
7. S.M.G./I.F.A. – 3/4 – Doctrina instruirii Forţelor Armate, Bucureşti, 2003.
8. Ghid privind planificarea, pregătirea şi executarea exerciţiilor de instruire
prin simulare în cadrul Centrului de Instruire prin Simulare, Bucureşti, 2003.
9. Ghidul elaborării Programelor de Instrucţie pentru Misiuni, Bucureşti,
2004.
10. FT-17, Instrucțiuni de evaluare a instrucției colective în Forțele Terestre,
București, 2008.
11. Manualul pentru organizarea de stat major și operații ale Forțelor
Terestre, București, 2006.
12. Metodica organizării și desfășurării instrucției în Forțele Terestre,
București, 2009.
13. M.C. 458 - Norme privind Instrucţia, Exerciţiile şi Evaluarea în NATO,
2001.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 28
14. M-30, Ordinul ministrului apărării naționale privind recrutarea, selecția,
formarea profesională și evoluția în cariera militară în Armata României,
București, 2012.
15. S.M.F.T. – 32, Ordin privind instrucția și exercițiile în Forțele Terestre
în perioada 2016-2019, București, 2015.
16. S.M.F.T. – 33, Precizări privind îndeplinirea standardelor de instruire în
Forțele Terestre, București, 2015.
17. S.M.F.T. - 7, Precizări privind lista generală cu cerinţele misiunilor
forţelor terestre, Bucureşti, 2005.
18. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General,
Bucureşti, 2007.
19. Tratat de ştiinţă militară, vol. 3, Ed. U.N.Ap., Bucureşti, 2004.
III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE
1. Allied Joint Doctrine for communication and information Systems AJP-6,
April 06, 2011.
2. Allied joint doctrine for the conduct of operations AJP-3, NATO, March,
2011.
3. HQDT/18/34/46, Army doctrine publication, vol. 1, Operations, London,
June, 1994.
4. Army Doctrine Publication – Volume 4, 1996.
5. Army Doctrine Publication Operations, Swindon, November, 2010. 6. Army Field Manual, Training for Operations, part 7, Liddell Hart Centre
for Military Archives, King's College London, 1997.
7. FM 7-22, Army Physical Readiness Training, Washington DC, 26 October
2012.
8. Capstone Concept for Joint Operations: Joint Force 2020, US
Department of Defense, September 10, 2012.
9. Bi-SC 75-3, Collective Training and Exercise Directive, CT&ED, NATO,
October, 2013.
10. Communications and information systems support to joint operations
JDP 6-00, 3rd Edition, Swindon, January, 2008.
11. Connected Forces Initiative, International Military Staff, June, 2013.
12. Directive no, 1322.18, Department of defense, U.S.A., january 13, 2009,
p.5, updated on February 23, 2017.
13. BI-MNC, Directive for NATO Doctrine for Peace Support Operations, 1998.
14. Bi-SC 75-7, Education and Individual Training Directive, E&ITD, NATO,
March, 2013.
15. Bi-SC 75-3, Collective Training and Exercise Directive, CT&ED, NATO,
October, 2013.
16. Joint Publication 3-16, Multinational Operations, March 2007.
17. Joint Publication 3-33, Joint Task Force Headquarters, July 30, 2012.
18. Joint Publication 6-0, Joint Communications System, June 10, 2010.
19. Joint Publication 3-07, Joint Doctrine for MOOTW, June 16, 1995.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 28
20. Joint Training Manual for the Armed Forces of the United States, April 20, 2015.
21. Joint Training Master Plan 2002 for the Armed Forces of the United States, Washington D.C., 2000.
22. MC 0458/3, NATO Education, Training, Exercises and Evaluation
(ETEE) Policy, NATO, Mai, 2014.
23. NATO Education and Training Network, NATO, February, 2012.
24. NATO e-learning Concept, February, 2012.
25. Ranger handbook SH 21-76, April, 2000.
26. AOC-25-A, Signal Commissioned Officer, Washington D.C., 2002.
27. FM 6-02.43, Signal Soldier’sGuide, March 17, 2009.
28. The ADL Handbook, NATO Training Group Task Group- Individual
Training And Education Developments, December, 2014. 29. The Joint Training System, 1998.
30. Theater Distribution FM 100-10-1, October 01, 1999.
31. FM 3-93, Theater Army Operations, October 12, 2011.
32. FM 4-93.4, Theater Support Command, April 15, 2003.
33. Training for Mobilization – Baltimore, 1996.
IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI
1. Col.prof.univ.dr. Gheorghe Boaru, Perfecţionarea conducerii
comunicaţiilor şi informaticii la marile unităţi operative şi tactice din forţele
terestre, Editura AÎSM, Bucureşti, 2002.
2. Boaru, Gh., Dincă, Gh., Arhitectura informaţională a unui sistem integrat
de instruire în domeniul comunicaţiilor şi informaticii, Ed. U.N.Ap., 2006.
3. Boaru, Gh., Păun, V., Războiul informaţional şi operaţiile informaţionale -
Monografie, Ed. U.N.Ap., Bucureşti, 2003.
4. Boaru, Gh., Voicu, P.M., Some effective methods of training commu-
nications and it specialists from military structures, Ed. Academiei Oamenilor de
Știință din România, București, 2016.
5. Boaru, Gh., Voicu, P.M., Assessment of performance in the appraisal
process, Ed. Academiei Oamenilor de Știință din România, București, 2017.
6. Boaru, Gh., Voicu, P.M., Activități, responsabilități și cerințe de pregătire
ale personalului de comunicații și informatică participant la operații
multinaționale, în cadrul NATO, Sesiunea de comunicări ştiinţifice - Strategii XXI,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2015.
7. Bocoş, M.D., Instruire interactivă - Repere axiologice şi metodologice,
Ed.Polirom, Iaşi, 2013.
8. Ciocan, M., Fenomenul militar contemporan. Analize şi sinteze, Ed. ARS
DOCENDI, Bucureşti, 2003.
9. Ciot, M.G., Managementul Educației (clasa de elevi), Ed.Eikon. Cluj-
Napoca, 2012.
10. Colectiv de autori, Documentar privind sistemul de învăţământ –
Formarea şi perfecţionarea cadrelor în armata S.U.A., 1994.
11. Colectiv de autori S.A.T.I.R.E., Cerinţe în pregătirea de transmisiuni
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 28
(CIS) NATO/PfP, Sibiu, 2000.
12. Cristea, S., Pedagogie generală, Curs pentru învățământul deschis la
distanță, Universitatea “Ovidius”, Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic, Constanța, 2001.
13. Diamescu, A.M., Fundamente economice ale deciziei în domeniul
securităţii naţionale, Editura Expert, Bucureşti, 2012.
14. Dincă, Gh., Referat pentru doctorat, – Politici de formare şi perfecţionare
profesională a specialiştilor şi structurilor de comunicaţii în armatele altor state
membre şi nemembre NATO, Ed. U.N.Ap., Bucureşti, 2005.
15. Dobre, I., Studiu critic al actualelor sisteme de e-learning, referat -
Institutul de cercetări pentru inteligenţă artificială, Bucureşti, 2010.
16. Dumitru, C., Sisteme – C4 I, Ed. Militară, Bucureşti, 2005.
17. Dumitru, C., Roceanu, I., Războiul bazat pe reţea, Ed. U.N.Ap., Bucureşti,
2005.
18. Ionescu, M., Instrucție şi educație-Paradigme educaționale, Ed.EIKON,
Cluj Napoca, 2011.
19. Onişor, C., şi colectiv - Aspecte teoretico-metodologice şi modalităţi
practice de aplicare a conceptului ,,Război bazat pe reţea” în Armata României,
corespunzător ,,structurii de forţe 2007”, Bucureşti, 2003.
20. Roceanu, I., Elemente de bază ale unui system e-Learning bazat pe
principiile ADL, Sesiunea de comunicări ştiinţifice – secţiunea e-Learning şi
software educaţional, Ed. U.N.Ap., Bucureşti, 2005.
21. Roceanu, I., Proiectarea şi realizarea sistemului integrat e-Learning
pentru servicii educaţionale online, Editura Universitară, 2008.
22. Roceanu, I., Advanced Distributed Learning – Sistem Integrat de
Distribuire Avansată a Învăţării, Conferința CNIV, Bucureşti, 2005.
23. Manta, D., Curs de operaţii multinaţionale, Bucureşti, Ed. AISM, 2002.
24. Moştoflei, C-tin, Sarcinschi, Al., Tipuri de misiuni asumate de armata
României în cadrul alianţei nord-atlantice şi implicaţiile pentru învăţământul
desfăşurat în Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005.
25. Mureşan, M., Văduva, Gh., Războiul viitorului, viitorul războiului,
Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2004.
26. Pop, A., Strategia de Securitate Naţională – de la proiect la realitate, eseu,
Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea "Dimitrie Cantemir", Bucureşti, 2006.
27. Sarcinschi, Al., Operaţiile de stabilitate şi securitatea umană, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2008.
28. Stoica, A., Evaluarea curentă și examenele, Serviciul Național de
Evaluare și Examinare, București, 2001.
29. Tănase, M., Evaluarea - componentă esențială a procesului instructiv-
educativ, Brașov, 2011.
30. Toma, S., Curs de pedagogie pentru uzul studenţilor, Institutul de
Construcţii, Bucureşti, 1991.
31. Vlăsceanu, L., Introducere în metodologia cercetării sociologice,
Ed.Polirom, Iaşi, 2013.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 28
32. Voicu, P.M., Forme şi metode de instruire în domeniul comunicaţiilor şi
informaticii, Sesiunea de comunicări ştiinţifice - Strategii XXI, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2015.
33. Voicu, P.M., Factorii determinanți ai planificării sistemului de
comunicații și informatică în operațiile multinaționale, Sesiunea de comunicări
ştiinţifice - Strategii XXI, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”,
Bucureşti, 2015.
34. Voicu, P.M., Boaru, Gh., Componenta de comunicații și informatică a
Forței Întrunite, Sesiunea de comunicări ştiinţifice - Strategii XXI, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2016.
35. Voicu, P.M., Boaru, Gh., Exploatarea sistemului de comunicații și
informatică al Forței Întrunite, Sesiunea de comunicări ştiinţifice - Strategii XXI,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2016.
36. Voicu, P.M., Boaru, Gh., Unele metode moderne de evaluare a procesului
instructiv-educativ în domeniul comunicații și informatică, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2017.
V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI
1. *** Date cheie referitoare la învăţare şi inovare prin intermediul TIC în
şcolile din Europa, Comisia Europeană, 2011.
2. Aharony, N., Bronstein, J., A Delphi Investigation into the Future of e-
learning, Procedia - Social and Behavioral Sciences Vol.83, 2013.
3. Blandin, B., Inginerie et formation ouverts et a distance, în Ph. Carre/P.
Caspar, Traite des sciences et des techniques de la formation. Paris, 2004, Dunod,
2e ed.. 4. Burwell, F.G., Gompert, D.C., Lebl, L.S., Lodal, J.M., Slocombe, W.B.,
Transatlantic Transformation: Building a NATO-EU Security Architecture, Policy Paper, March 2006.
5. Boutros-Ghali, B., Agenda for Peace: Preventive Diplomacy, Peace-
making and Peace-keeping, în http://www.un.org/ Docs/SG/agpeace.html. 6. Cope, J.A. International military education and training an assessement,
MCNair Paper, October, 1995.
7. De Ketele, J.M., L'évaluation conjuguée en paradigmes, Revue française
de pédagogie, Volume 103, Numéro 1, 1993.
8. Downing, S., Haladyna, Th., Handbook of test development, Lawrence
Erlbaum Associates, London, 2006. 9. Foch, F., Principiile războiului, Editura militară, Bucureşti, 1976. 10. Grant, Ch., Shea, J., Evoluţia recentă a relaţiilor NATO – Uniunea
Europeană, în Occasional Papers, nr. 4/2004. 11. Hamblin, A. C., Evaluation of Training: Industrial Training International,
November 1970.
12. Horton, W., e-learning by design, Editura Pfeiffer, ediția a doua, 2012. 13. Robinson, K., Out of our minds -Learning to be creative, edition first
published by Capstone Publishing Ltd (a Wiley company), 2011.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 28
14. Severino, S., et al., Distance education: the role of self-efficacy and locus of control in lifelong learning, Procedia-Social and Behavioral Sciences 28, 2011.
15. Vershbow, A., European Defence: European and American Perceptions, Paris, 2000.
VI. SURSE WEB
http://adevarul.ro
http://adlnet.gov
http://archive.org
https://biblioteca.regielive.ro
http://ec.europa.eu
http://fas.org/irp
https://portal.transnet.act.nato.int
http://smg.mapn.ro
http://ue.eu.int
http://www.cissb.ro
http://www.cptc.md
http://www.dtic.mil
http://www.leforum.de
http://www.mae.ro/node/1586
http://www.nato.int
https://www.proiecte.pmu.ro
http://www.racai.ro
http://www.rft.forter.ro
https://www.slideshare.net
http://www.spiruharet.ro
https://www.sto.nato.int
VII. PUBLICAȚII PERIODICE
1. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, colecţia din anii
2006-2017.
2. Gândirea Militară Românească, colecţia din anii 2007-2017.
3. Revista Forţelor Terestre, colecţia din anii 2007-2017.
4. Revista Impact Strategic, colecţia din anii 2007-2017.
5. Revista NATO Review din anii 2007-2017.
VIII. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
1. Carta Naţiunilor Unite, http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/
carta_natiunilor_unite.
2. Dicţionar enciclopedic ilustrat, Editura Codex 2000 SRL, Bucureşti, 1999,
Biblioteca Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, cota 69195.
3. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, ediţia a II-a,
Bucureşti, 1996.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 28
4. Final Communiqué, Ministerial Meeting of the North Atlantic Council Held
in Reykjavik on 14 May 2002, www.nato.int/docu/comm/2002/0205-icl/0205-
icl.htm.
Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin
Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/187/1.5/S/155385, cu titlul
„Securitate prin cunoaştere” – Reţea integrată/educaţională de formare, consiliere
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 28
şi orientare a doctoranzilor pentru o carieră în cercetare în domeniile securitate,
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională – SECNETEDU”.