----

În istoria recentă alumii, polii creşterii mon -diale s-au succedat curapiditate. Miliardului deoameni ce formează lu -mea occidentală i-au ur-mat miliardul Chinei şicel al In diei, alături desutele de milioane deoameni ai Ruşiei, Bra-ziliei sau Africii de Sud.Includerea acesteia

din urmă în cadrul sta -telor cu o creştere

economică accelerată ne atrage atenŃia asupradinamismului per ansamblu al economiei con-tinentului african.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Legile naturii sunt admirabile,dar ele strivesc multe insecte înmecanismele lor, aşa precum gu -vernele strivesc mulŃi oameni.”

Rivarol

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 333 anul VIII vineri, 20 ianuarie 2012 1 RON

Într-o lume cvasiglobalizată,imprevizibilă și cu interdepen-dențe tot mai puțin controlabile,oamenii încep să simtă pregnantnevoia de a anticipa, pe baze câtde cât reale, riscurile cu care sevor confrunta într-un viitor maiapropiat sau mai depărtat. Adică,să improvizeze scenarii, fie ele șide coșmar, să-și imagineze vari-ante de salvare din situații-limităcare parcă au devenit tot mai

copleșitoare în viața noastră cea de toate zilele.Încercăm să trecem astăzi în revistă câteva din prog-

nozele și provocările care ar putea zgudui din temeliieconomia mondială în anul în care abia am intrat și,într-o perspectivă mai largă, în deceniul actual care seîntrevede a fi marcat de seisme și neliniști planetare.

Astfel, în studiul „Global FX Outlook 2012”, cel maimare grup financiar din Japonia, Nomura, realizează oclasificare a principalelor riscuri geopolitice pentrueconomia mondială în 2012.

Ce-ar fi dac@?...

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Am trăit destul pentru a vedea cădiferenŃa generează ură”

Stendhal

... Datoriile unui stat în postura dea nu fi plătite au constituit şi consti-tuie un fenomen sinonim cu „moarteaîncrederii”, în speŃă „moar tea încre -derii” în acel stat. Nu şi la Roma, înImperiul Roman. Problemele financiaredeşi deseori presau, nu erau atât de

complicate. Când erau necesari bani pentru armată, legiuni,pentru războaie, pentru „circ”, pentru realizarea funcŃiilorsociale ale imperiului – atâtea câte erau ele şi cum erau elerezolvate – nu se apela nici la împrumuturi de stat şi nici ladatoria publică. Dacă era nevoie de bani, statul bătea piesemetalice, de aur, argint, de cupru, după necesar, amplifica,mai mult sau mai puŃin concomitent, presiunile fiscale, taxeleşi impozitele pe rol, inclusiv unele noi sau se lua ceea ce eranevoie de la inamicii învinşi, atât sub formă de pradă derăzboi, cât şi indirect... continuare ^n pag. 4

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Roma antică. Colosseum-ul

continuare ^n pag. 2

Baroc Update,Sibiu 2012.

Slăbirea interesului faŃă deteoria valorii se explică fărăîndoială prin publicarea în 1936a Teoriei Generale a lui Keynes.Economiştii britanici şi americaniau adoptat-o mult mai re pede şicu mai mult entuziasm decât eco -nomiştii europeni ai anilor 1870când a fost vorba de adop tareauti lităŃii marginale, deoarece Key -nes ofera o nouă teorie a valorii,

de mai bună calitate. Keynes era preocupat de prefe -rinŃele individuale în cadrul tradiŃiei neoclasice şi aleŞcolii din Viena, în special. ÎnclinaŃia marginală de aeconomisi, de a investi, de a consuma al cătuiesc osinteză a pre ferinŃelor individuale ce se pot adapta uşorla curbele de indiferenŃă ale lui Pareto.

continuare ^n pag. 7

Urm@torul miliardAfrica - noul pol de cre}tere al

economiei mondiale?

Universul tumultos al datoriilor suverane (II)- evolu]ii în timp }i spa]iu -

Muzeul NaŃional Brukenthal din Sibiu

24 ianuarie 1859. Alexandru Ioan Cuza - Domnul Unirii Principatelor

drd. Alin OPREANA

drd.Nicolae ŞTEFĂNUłĂ,ULBS - corespondenŃădin Addis Abeba, Etiopia

Efectul incertitudinii asupraa}tept@rilor la Keynes

Alexandra DRAGOEAngela SCRIECIU Adela Maria LUPU

Imperiu economicfinanciar? Opinii

studente masterand Facultatea de {tiin]e Economice, ULBS pag. 5-6

DEZVOLTARE2 VINERI 20 IANUARIE 2012

Urm@torul miliardAfrica - noul pol de cre}tere al

economiei mondiale?urmare din pagina 1

Fără a fi în măsură să generali -zeze fenomene ce se petrec pe uncontinent neuniform, cu state şi re -giuni diferite, cu regimuri politice şinivele de dezvoltare economică di -ferite, autorul acestui studiu analizea -ză perspectivele economice ale Africiipentru viitorul imediat şi avanseazăipoteza că în curând continentul arputea să treacă în fruntea plutonuluicreşterii economice mondiale.

În contextul crizei financiareglobale, Africa este subiectul margin-alizat al dezbaterilor economice ac -tuale. PreocupaŃi de problemele Eu -ropei sau ale Statelor Unite şi deefectele directe pentru partenerii loreconomici, participăm la plasareaAfricii într-o gaură neagră a eco -nomiei mondiale şi la ignorarea po -tenŃialului economic pe care îl auŃările africane.

In acelaşi timp, discuŃiile referi-toare la dezvoltarea Africii rămâncaptive paradigmei ajutorului umani-tar internaŃional, o abordare nu atâtlipsită de actualitate, cât inertă şineproductivă. Cele 54 de state alecontinentului african, cu o populaŃiede un miliard de oameni au o sem-nificaŃie mai complexă decât aceeade a forma blocul cel mai sărac depe glob şi a neceşita în consecinŃăajutor financiar de solidaritate. AfricadeŃine resurse importante, benefici-ază de o dinamică a creşterii şi adezvoltării impresionante, are o struc -tură demografică robustă şi în con-secinŃă poate asuma în curând opoziŃie de lider in creşterea econo -mică mondială.

De ce este importantă chestiuneapolilor de creştere economică?

În literatura economică, poliicreşterii economice sunt relevanŃi înprincipal din două motive inextricabillegaŃi unul de altul.

În primul rând, creşterea eco-nomică accelerată, generată sau celpuŃin ajutată de investiŃii străineimportante atrage la rândul său alteinvestiŃii seduse de randamentul ridi-cat aşteptat într-o economie cucreştere de peste medie. Se creezăastfel un cerc al virtuŃilor: cu câtcreşterea economică reală sau prog-nozată este mai mare, cu atât seaşteaptă un randament crescut al in -vestiŃiilor străine în respectiva eco -nomie şi astfel creşterea economicăeste întărită de un val suprapropor -Ńional al investiŃiilor.

În al doilea rând, creşterea eco-nomică fiind de multe ori legată deun nivel ridicat al exporturilor, statulsau regiunea analizată câştigă în rel-evanŃă în ceea ce privşte deŃinereade valută şi astfel potenŃial investi -Ńional. Exemplele recente ale Chineişi Ruşiei sunt ilustrative în acestsens, din simple manufacturi saucomercianŃi de resurse, acumulândmasive rezerve valutare cele douăstate au devenit la rândul lor mariinvestitori şi debitori ai unor statemult mai dezvoltate. Nu e nevoie saprivim mai departe de actuala crizăa statelor occidentale şi de nivelullor de îndatorare faŃă de statelenumite «emergente«.

Criza economică mondială şi insularitatea continentului african

Criza economică mondială a in -fluenŃat fără doar şi poate şituaŃiaeconomică a statelor africane, mul-tele dintre ele din rândul LDC (LeastDeveloped Countries – Ńările cel maipuŃin dezvoltate ale lumii). Însă ceeace înainte de criză constituia una dinslăbiciunile fundamentale ale eco -nomiei africane şi anume izolarea demarile circuite financiare şi lipsaaccesului la capitalul internaŃional,reprezintă acum unul din atuurileprincipale şi motivul pentru careAfrica a fost ocolită în mare parte deprăbuşirea jocului de domino pe careera construită economia mondială.

Africa este legată de restul lumiiprin exportul de resurse primare,minereuri, pietre preŃioase, petrolsau produse agricole, iar bursele demărfuri au fost mai puŃin supuseşocurilor mondiale decât cele de ca -pital. Chiar dimpotrivă, într-un numărsemnificativ de cazuri, preŃurile unormărfuri precum energia, metalelepreŃioase sau produsele agricole aucrescut, determinate de incertitudineşi de căderile de pe pieŃele financia-re. Africa de Sud, în mod paradoxaleconomia cea mai avansată a conti-nentului, a făcut excepŃie de laaceastă tendinŃă, întrucât ea a fostmult mai sensibilă la evoluŃiile finan-ciare internaŃionale.

Pe de altă parte, actori inter-naŃionali precum Banca Mondialăatrag atenŃia asupra dependenŃeicontinentului african de fluxurile decapital umanitar pentru întrajutorare,care în condiŃiile crizei economice şia constrângerilor bugetare impor-tante ale statelor în dezvoltare suntîn real pericol. Indicatorul folosit deOrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU) şide Programul ei pentru Dezvoltare(PNUD), anume cel al Indicelui deDezvoltare Umană indică în contin-uare ca majoritatea naŃiunilor Africiise regăsesc în ultimul eşalon de 50de state ale lumii cu un nivel foarteredus al dezvoltării umane (indica-torul cuprinde pe lângă factori eco-nomici clasici şi măsurarea unor va -lori precum accesul la educaŃie saula un mediu înconjurător curat).

Deja, mari contributori la ajuto -

rul umanitar internaŃional, precumUniunea Europeană, Statele Unite sauOrganizaŃia NaŃiunilor Unite între vădreduceri semnificative ale contribuŃi-ilor destinate statelor cele mai săraceale lumii. Acest fapt va crea realeprobleme pentru bugetele acestorstate şi pentru sectoare sensibile pre -cum educaŃia, sănătatea sau asigu -rările sociale, care sunt deja într-ostare deosebit de precară (nu trebuieuitat faptul că în ciuda sărăciei ex -treme, majoritatea statelor Africiiinvestesc enorm în apărare!).

Câteva date despre creşterea economică a Ńărilor Africii

Conform ultimului raport publi-cat de Comisarul pentru Afaceri Eco -nomice al Uniunii Africane, creştereamedie înregistrată pe continentulafrican pentru 2010 s-a ridicat la4.9%, adică semnificativ mai multdecât în 2009, când creşterea eco-nomică a atins nivelul de 3.1%. Înplus, de relevat este faptul că în2010 şi 2011 nu s-a înregistrat niciocontracŃie a economiei statelorafricane (trebuie precizat însă căaceste statistici nu iau în conside rarestate africane pentru care date eco-nomice fie nu sunt accesibile, cumeste cazul Somaliei).

În deceniul 2000-2010 creştereaeconomică medie s-a situat la nivelulde 5%, adică sub nivelul înregistratde economii emergente precum Chinasau India. Creşterea economică afri -cană este deopotrivă mânată de uninflux masiv de capital investiŃional -de relevat aici este şi chestiuneaachiziŃiilor masive de pământ agricolşi pentru construcŃii de către investi-tori occidentali dar mai ales chinezi- un consum intern în creştere, pre-cum şi o dinamică favorabilă a ex -porturilor, în special înspre Asia.Odată cu creşterea preŃurilor mondi-ale la materiile prime, trebuie con-statată de asemenea o îngrijorătoareacutizare a inflaŃiei la alimente,aceasta ajungând la 40% în unelestate africane în 2011. Nivelul mediual inflaŃiei s-a situat în jurul cifrei de9%, semnificativ mai ridicat decât înŃările dezvoltate ale lumii şi avândefecte cu siguranŃă mai dramatice, înceea ce priveşte accesul populaŃiei la

bunuri de consum.

De la particular la general: Etiopia şi cele mai bune practici

de politică economică

Perioada petrecută în cadrulunui schimb de experienŃă în cadruloficiului PNUD (Programul NaŃiunilorUnite pentru Dezvoltare) din AddisAbeba, Etiopia, îmi permite să adauganalizei nişte considerente de ordinspecific şi să încerc să extrag po -tenŃiale implicaŃii pentru întregul con-tinent african.

Economia Etiopiei, la fel ca ceaa majorităŃii statelor africane este unabazată pe sectorul agricol. Aproximativ45% din Produsul Intern Brut, 85%din exporturi şi 86% din forŃa demuncă provin din sectorul agricolproducător de cereale (multe din eleindigene) sau cafea. Acesta din urmăeste produsul de export cel mai apre-ciat la scară mondială şi statul etiopi-an urmează o strategie bine conturatăde specializare şi urmărirea avantaju-lui competitiv pe piaŃa mondială.

În acelaşi timp, ca linie con-ducătoare a politicii de stat s-a pututconstata atragerea investitorilor străi-ni - cumpărarea de terenuri a fostfăcută posibilă însă doar în asocierecu cetăŃeni etiopieni - şi stabilireaunor bune contacte economice cunoile forŃe mondiale, în special Chinaşi India. Guvernul etiopian s-a folositîn extenso şi de conceptul Zoneloreconomice libere, creând premizeleformării unor parcuri industriale cucapital chinez sau a unor fabrici înspecial în sectorul textil.

Ca o evoluŃie oarecum surprin -zătoare, China a demarat propriulproces de outsourcing, întrucâtmâna de lucru relativ mai ieftină pre-cum şi resursele vaste (Etiopia areun sector important al creşterii ani-malelor, deci beneficiază de condiŃiioptimale pentru producerea de pieianimale pentru industria textilă) facîn aşa fel încât devine mai rentabilca "atelierul lumii" să îşi formeze unpropriu atelier în curtea din spate ceo reprezintă marele continent african.Amplificarea relaŃiilor cu China estevizibilă şi în ceea ce priveşte con-strucŃia de drumuri şi autostrăzi,infrastructura rutieră a Etiopiei fiind

vizibil îmbunătăŃită de la an la an cuajutorul accesului la lucrări avanta-joase ce fac parte din politica eco-nomică externă a Chinei. Prin toateaceste măsuri, dar şi beneficiind deun trend favorabil al exporturilor deproduse agricole şi de materii prime,Etiopia a ajuns statul african cu creş-terea economică cea mai ridicată,nivelul ei în 2010 fiind de 12.4%.

Nu sunt însă de neglijat as -pectele negative ale economiei aces-tui stat. În ciuda creşterii economice,PIB/locuitor rămâne unul din cele maiscăzute din lume (355 dolari), iarIndicele Dezvoltării Umane plaseazăaceastă Ńară abia pe locul 174 din186 analizate. Creşterea economicăeste de asemenea însoŃită de presiu-ni inflaŃioniste, în special în privinŃaalimentelor iar dependenŃa de sec-torul agricol creează mari fluctuaŃiisezoniere şi pune în pericol întreagaeconomie mai ales în contextulschimbărilor climatice care duc la totmai numeroase dezastre ecologice.

Ce se poate constata din exem-plul Etiopiei este o anumită reŃetă ceeste aplicată tot mai des în contextafrican: identificare sectoarelor deactivitate care ar putea beneficia deun avantaj competitiv la scară mon-dială sau regională, atragerea inves -tiŃiilor străine pentru crearea de lo -curi de muncă, dar mai ales pentrucreşterea capacităŃii de producŃie şide export a Ńării, precum şi introdu -cerea unor politici economice şi fis-cale liberale, care să atragă şi sămenŃină fluxul investiŃiilor străine.Acest tablou este completat de încu-rajarea micilor întreprinzători, în spe-cial în cadrul proiectelor internaŃio -nale pentru dezvoltare, în care ac -centul este pus tot mai mult pe aju-torarea statele sărace să se dezvolteprin forŃe proprii.

Viitorul Africii, “l'Union fait la force”

Încercând să concluzionez ana -liza de mai sus, consider că pentrua menŃine creşterea economică ac -celerată a statelor continentului şiastfel a potenŃialului de a deveni unpol al creşterii economice mondiale,un proces de apropiere, de integrareeconomică asemănător celui ce aavut loc în ultimii 60 de ani înEuropa trebuie să aibă loc.

Un lucru care surprinde în cazulstatelor africane este nivelul extremde redus al schimburilor comercialeintra-continentale. Victimă a fragmen -tării politice dar şi normative, stateleafricane desfăşoară relaŃii comercialede foarte mică amploare unele cualtele. Este de necrezut că abia 10%din totalul mărfurilor care se comer-cializează sunt destinate altor statede pe continent. Integrarea politică şieconomică africană ar putea aduce odinamizare masivă a schimburiloreconomice intra-continentale, iarUniunea Africană are un rol hotărâ-tor în acest proces.

Uniunea Africană poate crea însecolul XXI premizele apropieriistatelor africane, a eliminării barie -relor normative şi tarifare şi astfelconstrui o Africă unită, cu schimburicomerciale importante şi o economiecare să beneficieze de integrare pecontinent şi de intensificarea relaŃiiloreconomice cu restul lumii.

drd. Nicolae ŞTEFĂNUłĂ, ULBScorespondenŃă din Addis Abeba, Etiopia Veder din Addis Abeba - Etiopia

3PROGNOZEVINERI 20 IANUARIE 2012

Ce-ar fi dac@?...urmare din pagina 1

În opinia analiştilor niponi, aces-tea ar fi, în ordinea însemnătăŃii lor: • Destrămarea zonei euro în situaŃiaîn care Germania şi Banca CentralăEuropeană vor întârzia să intervină cutoate resursele financiare disponibile. • Eşecul SUA de a prelungi progra -mele sociale pentru şomeri şi redu -cerile de taxe, ceea ce ar determina scă-derea produsului intern brut în 2012. • Complicarea evenimentelor cunos-cute sub genericul „Primăvara arabă”,care ar putea avea un impact pu -ternic asupra producŃiei şi a preŃuluiŃiŃeiului. • Posibilitatea ca economia chinezăsă înregistreze o încetinire abruptă încursul acestui an. • Adâncirea tensiunilor politice întrecele două Corei. • Eventualitatea unui atac teroristpakistanez în India, ceea ce ar desta-biliza securitatea şi situaŃia economi -că în zone de mare interes strategic. • Schimbarea conducerii politice înTaiwan. • Rezultatul alegerilor prezidenŃialedin Rusia. • Războiul claselor sociale din Thai -landa. • Desfăşurarea alegerilor generaleanticipate din Malaysia.

După cum se poate constata, stu -diul elaborat de japonezi aşează cen-trul de greutate al scenariilor de coş-mar în zona asiatică, fără însă săomită, ba chiar să plaseze pe pri -mele două locuri, problemele gravecu care se confruntă Uniunea Euro -peană şi Statele Unite ale Americii.Pentru că dificultăŃile şi incertitudi -nile din acest areal ne afectează celmai puternic, devine interesant devăzut cum anticipează marile grupurifinanciare din Europa şi America con-secinŃele unei posibile prăbuşiri a uniu -nii monetare de pe continentul nostru.

Într-un sugestiv scenariu construitpe întrebarea „ce-ar fi dacă?...”, ana -liştii ING spun că impactul des -trămării zonei euro va fi mai puter-nic decât cel al colapsului LehmanBrothers asupra economiei ameri-cane. SUA ar putea intra într-o rece-

siune ca urmare a colapsului euro,care ar afecta economia mondială şiar întări dolarul, ceea ce ar lovi ex -porturile americanilor. Concret, dacădoar Grecia ar ieşi din zona euro,moneda europeană ar ajunge la pa -ritate cu dolarul american, de la uncurs de 1,34 dolari/euro în prezent.Analiştii de la Bank of AmericaMerrill Lynch merg şi mai departecu predicŃiile, anticipând că ieşireaGermaniei din zona euro ar puteadeprecia moneda unică cu cel puŃin2 la sută pe termen lung, după unşoc iniŃial cu o depreciere mult maiputernică. Pe de altă parte, în cazulîn care Italia, Spania sau FranŃa arpărăsi zona euro, atunci monedaunică s-ar aprecia cu 2- 3 procente.În fine, analiştii de la Moody's pre-văd că, fără măsuri de stabilizare apieŃelor, structura ratingurilor pentruzona euro trebuie revizuită, ceea ce

s-a şi întâmplat, iată, la sfârşitulsăptămânii trecute.

AlŃi observatori ai tendinŃelor şiriscurilor mondiale lărgesc conside -rabil perspectiva, aducând în dez -batere fenomene care vor marca pu -ternic următorul deceniu. Este cazulForumului Economic Mondial care,într-un studiu recent, leagă princi-palele riscuri de trei fenomene glo -bale: dezamăgirea oamenilor care ali-mentează protestele şi tensiunile so -ciale; instabilitatea regulilor şi nor -melor actuale; influenŃa crescândă alumii virtuale. Cel dintâi fenomeneste inspirat de „primăvara arabă” şimişcările de protest „Occupy WallStreet”, care au arătat viteza cu careŃări prospere pot cădea în anarhie.Statele în dificultate se pot confrun-ta cu manifestaŃii în care oameniicontestă pierderea statutului social.Aceste mişcări pot avea loc în Ńări

emergente, în cazul în care au -torităŃile sunt incapabile să facă faŃărupturii sociale în creştere, sau înŃări sărace, în cazul în care tineriisunt privaŃi de posibilitatea de a-şicâştiga existenŃa sau cel puŃin săplece în străinătate.

Al doilea fenomen – potrivit ra -portului menŃionat – priveşte uzuramorală a sistemelor de managementvechi, de la cele financiare, la celecare Ńin de mecanismele sociale. Seprecizează că normele actuale nusunt în măsură să echilibreze ris -curile. Un standard care şi-a demon-strat neajunsurile într-o parte a lumiipoate afecta imediat evenimente într-o altă parte a planetei.

În fine, al treilea fenomen globalpurtător de riscuri pe termen lungŃine cont de faptul că aproximativ otreime din lume foloseşte în prezentinternetul. Prin urmare, importanŃa sa

creşte şi lumea virtuală devine trep-tat mai influentă decât lumea reală.În aceste condiŃii, Forumul EconomicMondial avertizează că trebuie asigu-rată securitatea spaŃiului virtual înscopul de a garanta stabilitatea îneconomia globală şi balanŃa puterii.

** *

... Când vine vorba de ghicitulviitorului, românul are o vorbă înŃe-leaptă: „Ce Ńi-e scris, în frunte Ńi-epus”. Iată, probabil nu întâmplătorunele din scenariile apocaliptice men -Ńionate par să se potrivească situaŃieide la noi. Sau, în orice caz, promitsă ne influenŃeze direct viaŃa şi des-tinul. Ce-i drept, românii nu prea îşifac timp să reflecteze la culorileviitorului, împovătaŃi şi obsedaŃi fiindde grijile şi lipsurile prezentului.Poate, cine ştie, asta să fie pentrunoi partea plină a paharului.

Emil DAVID

Veder din New-York Veder din Atena

urmare din pagina 1„Numai odată cu statul regal me -

dieval a început să se pună proble-ma falimentului statal”, scrie profe-sorul Samir Saul. Are dreptate. Darregii aveau puterea de a anula da -toriile pe care le făceau în numelenevoilor statului pe care îl condu -ceau, iar bancherii care îi împrumu-taseră nu aveau forŃa de a li seopune în cazul refuzului plăŃii. Ie -rarhiile regale şi privilegiile nobiliarede multe ori dispreŃuiau pe bancherii– dar nu banul lor – pe bancheriicare, mai cu toŃii, nu aveau speŃăaristocratică, considerându-se că li sefăcuse o veritabilă cinste atunci cândli s-a cerut bani cu împrumut. Cemai conta rambursarea împrumutu-lui... Cam după mijlocul secolului alXVIII-lea situaŃia însă se va schimba,banii şi bancherii devenind, adeseori,adevăraŃi regi nu ai unui stat, ci ailumii. Astăzi, pe fondul acestei finan-ciarizări excesive, cu atât mai mult.Dar să revenim.

Bani la bancheri străini au cerutşi domnitorii români, însă fiind vorbade state cu o putere ceva mai re -dusă comparativ cu occidentul, demulte ori sumele erau înapoiate,oamenii de rând, prin dări şi biruriînrobitoare, fiind, cu precădere, aceiacare duceau greul. „Quod licet Iovinon licet Bovi”. Regele francez Filipcel Frumos, de comun acord cuPapa Clement al V-lea, a desfiinŃatînsă un ordin la care se împrumu-tase şi nu avea cum, nu avea deunde să-i returneze împrumutul. Fai -moşii bancheri florentini, cei din fa -milia de Medicis, au devenit, şi ei, nuo dată, comanditarii papalităŃii, dar nuîntotdeauna le-au fost onorate împru-muturile făcute de Sfântul Scaun.Devenise un lucru aproape uzual: răz-boaiele se făceau pe credit. „Mai mereumonarhii întreŃineau cu obstinenŃăarmatele pe care nu le puteau finanŃadin resursele trezoreriei, fiscalitatea fiindinegalitară, apăsând, ca un paradox,explicabil însă, mai ales pe cei carenu o prea puteau suporta şi excep-tând ordinele nobiliare privilegiate”. Deaici, sărăcirea şi mai cruntă de dupărăzboaie, de aici răscoale, revolte. Sedelega unor particulari sarcina de astrânge impozitele, fiind chiar puseîn vânzare, nu o dată, înseşi „excep -Ńiile” de la plata acestora. Iar împru-muturile se făceau, în numele re -gelui, cum spuneam, de la financia-ri şi bancheri privaŃi. Mai erau şi alteforme şi nu mereu banii se returnau.

Un nume de rezonanŃă în acestcadru este cel al marelui împăratCarol Quintul. Pentru a fi mai credi-bil în acoperirea imenselor sale nevoide bani, acesta a ipotecat veniturileSpaniei, bancherilor germani, geno -vezi şi flamanzi. Dar doar după unan de domnie, fiul şi succesorul său,Filip al II-lea va suspenda plăŃile.Fără replică. O altă asemenea sus-pendare de plăŃi semnată de el va dao teribilă lovitură financiară mariifamilii de negustori hanseatici, careiniŃiaseră şi controlau faimoasa ligăcu acelaşi nume. Cu greu aceşti ger-mani – hanseatici destoinici şi-auputut reveni. Este drept, uneori nuse anulau plăŃile, ci se realiza con-vertirea lor din creanŃe pe termenscurt, în împrumuturi pe termen lungşi cu o rată de dobândă mai mică.Iar, adeseori, dimensiunea împrumu-turilor se întâmpla, nu o dată, să fiede câteva ori venitul anual al unei

Ńări. Aşa cum arătam cu un alt prilej,scoŃianul bancher John Law, fonda-torul unei „Bănci Generale” în Parisulanului 1716 - o bancă cu dreptul dea emite monedă-hârtie garantată destocul în aur şi argint al instituŃieiamintite, cu activitatea sa devenităfalimentară - a deorganizat şi ruinatîn aşa măsură finanŃele FranŃei încâta reprezentat una din cauzele Revolu -Ńiei franceze de la 1789. Ce s-a în -tâmplat în fapt? Banca lui Law a de -venit creditoare a statului regal fran -cez. Ea a cumpărat datoria publică şiîncasarea unor impozite. Iar emisi-unea excesivă de bilete de bancă,mult dincolo de puterea de acoperirea instituŃiei, a alimentat mereu infla -Ńia, în vreme ce cursul acŃiunilorbăncii a devenit obiectul unor specu -laŃii continue. După multe alte eveni-mente urâte, banca a falimentat,firesc, în 1720, ruinând acŃionarii şiînconjurând de oprobiul public prin-cipiul băncii de emisiune, hârtia mo -nedă şi chiar cuvântul bancă, JohnLaw plătind cu ruina sa şi un sfârşitdramatic într-o îngrozitoare sărăcie.Însă regalitatea Bourbonilor a mersbine – mersi mai departe, fastul şidispreŃul mascând marile ei lacune,dar numai până la finalul ei tragic,sub ghilotină, în 1793...

... Rusia, imediat după RevoluŃiabolşevică din Octombrie 1917, con-dusă tot de un fel de Ńar, dar carese numea Lenin, va anula, în 1918,prin decizie publică, datoriile statuluirus contractate sub Nicolae al II-leaRomanov, generând o imensă pier -dere pentru aproape 1,5 milioane defrancezi încrezători în profitul ce l-arfi putut obŃine de pe urma împrumu-turilor respective. Sunt datorii pe careguvernele franceze, după cum seafirmă, le-au „uitat” în timp, particu-larii, însă, solicitând şi astăzi regle-mentarea lor...

... Primul Război Mondial a maiîntrerupt astfel de împrumuturi, maimulte state europene aliate devenind,totuşi, debitoare în raport cu StateleUnite - economia americană fiind înplină creştere, existând cerere mare- pe teritoriul cărora nu s-au purtatlupte. łările din America Latină se vorîntoarce, la rândul lor, spre Statele

Unite unde, aşa cum se spune, „baniiabundau”. Era vorba, cu precădere,de investiŃii publice şi de moder -nizări, Brazilia deŃinând poziŃia de frun-te. Mai erau „ReparaŃiile de război” pecare statele învinse, în speŃă „PuterileCentrale”, cu Germania în faŃă, tre-buiau, erau datoare să le plăteascăŃărilor învingătoare ale Antantei.Debutul marii crize economice mon-diale din 1929 – 1933 precum şiderularea acesteia au dus, în bunămăsură, la suspendarea plăŃilor, de -venite practic imposibile. Iar al Doi -lea Război Mondial va bulversa şimai mult cartografia iniŃială, ampli-ficându-se însă, direct sau indirect,pentru o bună parte din state, rolulde creditor mondial al SUA. Desigurcă era meritul economiei americane,cu o ridicată productivitate a muncii,flexibilă, suplă, că avea resurse pecare le putea destina astfel.

Dar tabloul economic mondial dedupă al Doilea Război Mondial a fostcaracterizat de noi şi importante tră -sături. Iată: a) apariŃia Fondului Mo -netar InternaŃional (FMI) de care amamintit, instituŃie urmărind, printrealtele, să dea credite dar şi să ve -gheze asupra stabilităŃii monetare in -ternaŃionale; b) direcŃia marilor crean -Ńe dinspre sud spre nord – în con -diŃiile în care înseşi nu puŃine stateeuropene dezvoltate aveau mare ne -voie de fonduri pentru reconstrucŃieşi în condiŃiile în care se reduc pre -Ńurile materiilor prime în statele dinsud, aceste preŃuri vădindu-se „preaslabe” pentru a putea reprezenta ogaranŃie a creanŃelor – se modificăpe tiparul nord spre nord, valabil cuprecădere în vremea celor „30 de aniglorioşi”. Apoi, după 1970, „un nouciclu de împrumuturi se va constitui”.

Alăturându-ne analizei, menŃionămcă a)-ul şi b)-ul de care aminteamse schimbă. Pe de o parte, începemsă avem de-a face cu o veritabilă„hemoragie” în ce priveşte preŃurilela petrol, care a generat Ńărilor pro-ducătoare un substanŃial şi interesantflux de venituri, aşezându-le astfel înpostura de debitori pentru o serie denevoi imediate ale lor şi ale altora:dezvoltarea producŃiilor petroliere şia rafinăriilor, a transporturilor prin

conducte, infrastructuri importante întransporturi, urbanism, turism, ş.a.Iar, pe de altă parte, se va modificaînsăşi mecanica împrumuturilor. Dacăîn 1945, băncile reprezentau un altfel de alte instituŃii de profil, mai alesintermediari cu sarcina de a emitepentru public obligaŃiuni ale statelorcreditoare, acum toŃi aceşti agenŃifinanciari şi economici atât de im -portanŃi, de fapt investitori institu -Ńionali, vor acorda credite din chiarfondurile lor: fonduri proprii, depo -zite, contribuŃii, riscând ei ca atare oastfel de expunere. De aici, atât rolullor „cheie”, de titulari fără echivoc,în sistemul economico – financiarinternaŃional, cât şi grija de a puteaîntâmpina sau chiar salva „datoriilesuverane” dând ajutor atât celor cucreanŃe, cât şi celor cu debite. Un aju -tor, însă, care nu de puŃine ori s-aconvertit într-o serie de dezastre fi -nanciare, cu efecte mult mai slabremarcate pe partea creditorilor şimult mai mult simŃite mai ales peseama păturilor sărace, pe partea celorce contractau şi contractează datorii.

... Ne aflăm, se pare, astăzi înfaŃa unei noi astfel de faze de ban-crute, consecutivă devalorizării ipote-cilor de tip „subprime” şi a activelorfundamentate pe ele. „Subprimele” aureprezentat şi reprezintă acele împru-muturi cu un grad mare de risc îndomeniul ipotecar, din Statele Unite.Ele sunt asociate cu alte valori, iaransamblul este convertit în noi titluricare sunt „aruncate” pe piaŃă. Şicum economia Statelor Unite a avutşi are deschidere pe întregul glob,cu atât mai mult în condiŃiile globali -zării, căderea „subprimelor” a repre -zentat o cauză însemnată a actualeicrize economico – financiare mondi-ale. Au fost şi sunt „împrumuturi to -xice” şi o îndatorare externă şi inte-rioară fără precedent, devenite unadevărat coşmar atunci când econo-mia americană a început să se con-frunte cu gravele ei probleme. S-adezvoltat o veritabilă prăpastie dedisproporŃie între dimensiunile uriaşeale creanŃelor şi resursele debitorilorstatali. Până la urmă s-au îndatorat şise îndatorează nu doar debitorii, ci şicreditorii. „Datoriile suverane” au devenit

astfel o mare problemă a lumii actuale...Sunt încă numeroase trăsături şi

detalii de adăugat unei asemenea ico -nografii economico – financiare inter-naŃionale, dar ele nu sunt în măsurăsă schimbe sensul a ceea ce se în -tâmplă în prezent. Eventual pot ac -centua negativul. Desigur că soluŃiileŃin, o dată mai mult, de paşii înapoiai economiei speculative şi paşiiînainte ai economiei bazate pe pro-ducŃie unde capitalurile îşi pot afladebuşee dintre cele mai însemnate,dintre cele mai promiŃătoare. SituaŃias-a modificat radical faŃă de acea dinurmă cu decenii, oamenii, în general,şi din mai toate Ńările, au avansat, auprogresat, nu mai sunt dispuşi „săînghită” orice, şi, mai ales, să supor -te ieşirea din astfel de crize pe seamalor şi nu, în principal, a celor vino-vaŃi de ele. Austeritatea este un pro-ces corect, educativ chiar în astfel decircumstanŃe, dar nu neapărat pentrua plăti prin ea greşelile altora.

SituaŃia din economia româneascăse înscrie în acest cadru general, însănegativul a fost şi este mult accen-tuat, îngroşat, de aproape prăbuşireaproducŃiei de circa 2 decenii, de lip -sa locurilor de muncă astfel, de „co -rupŃia instituŃionalizată” cum s-au ex -primat, cel mai adesea, oamenii po -litici mai de toate culorile, dar, dinpăcate, fără marii corupŃi şi corupă-torii indicaŃi şi demonstraŃi ca atare.Ceea ce nu este deloc în regulă. Şise mai ridică o problemă nu doarpentru România, dar o accentuăm înspaŃiul nostru: când economia mul-tor state ale lumii, economia mondi-ală, ca atare, se mişcă greu de la ozi la alta, oare cine şi cum vor plătidatoriile suverane? Normal ar fi caele să fie onorate de cei care le-aucontractat, fără, în speŃă cazul Ro mâ-niei, ca direcŃionarea lor în ac tivitate,într-un fel sau altul, să nu fie sterilă,să nu fie centrată pe obiective „par-tizanale” minore, fără să aibă efecteleaşteptate asupra creşterii investiŃiilorde tip productiv, în producŃie, în crea-rea de locuri de muncă, în social,etc. Este drept, într-o măsură aucrescut astfel profiturile celor privile-giaŃi. SituaŃie complicată, fireşte. Caurmare, avem ceea ce avem...

DATORII SUVERANE VINERI 20 IANUARIE 20124

c my b c my b

c my bc my b

Universul tumultos al datoriilor suverane (II)- evolu]ii în timp }i spa]iu -

Dan POPESCU Vedere din Rio de Janeiro

Vedere din New York

ApariŃii editoriale

VINERI 20 IANUARIE 2012 5

c my b c my b

c my b

FINANCIARIZARE CARTE

c my b

Sub egida Academiei Române, în Edi -tura Academiei Române, a apărut alXIII-lea volum din seria “Studii de Is -torie Economică şi Istoria GândiriiEconomice”, sub coordonarea acade-micianului Iulian Văcărel. Două studiiimportante din volum sunt semnate deprof. univ. dr. Dan Popescu, de laUniversitatea “Lucia Blaga” din Sibiu,şi anume: “Decalajele economice între«relativ» şi «absolut» - câteva coordo-nate”, respectiv “ProtecŃionismul se -colului XXI între virtual şi real”. Altestudii sunt semnate de academicieniiIulian Văcărel, Radu Voinea, de profe-sorii Vasile Bozga, Emilian M. Do -brescu, Gheorghe Popescu, MariaMureşan etc.

Imperiu economic financiar? Opinii

Puterea banului a ajuns să con-troleze toate sferele societăŃii. Banuldictează, ucide, distruge şi înrobeşte.Printr-o propagandă abil utilizată, ba -nul s-a transformat dintr-un mijlocîntr-un scop în sine. Iar ceea ce estemai important este faptul că întregcapitalul a ajuns să fie acumulat încâteva mâini care dictează totul.

Destul de multe veşti economiceîncă circulă în aceste prime săptă -mâni din noul an, şi totuşi anul e nou,dar veştile sunt vechi. Criza economi -că ce există şi va mai exista multtimp pune’’în lumină’’ marile slăbi -ciuni ale economiei noastre afla te întranziŃie.

Lumea se schimbă şi va continuasă se schimbe.

Incepând cu imperiul austro-un -gar care a lăsat în urma lui o admi -nstraŃie ordonată benefică economicîn multe zone ce au fost compo-nente ale acestui imperiu şi câtevaideolo gii răzbunatoare.

Imperiul german, spulberat. Dar arămas robia de tip modern, ampla bi -rocraŃie care solicita şi impuneasupunere desăvârşită de la toŃi.

Cel de-al Treilea Reich supranumit„Reich-ul milenar” (sau „Reich-ul deo mie de ani”), întrucât conducătoriinazişti voiau astfel să propage ideeacă ideologia şi puterea nazistă suntinvincibile şi vor dura chiar şi 1000de ani, a dăinuit însă doar 12 ani.

...După primul război mondial lu -crurile au evoluat previzibil. Un im -periu sovietic, Al Treilea Reich, douămari imperii coloniale – cel britanicşi cel francez, şi un imperiu japonez.După 1945 acestea se vor destrămaşi vor readu ce, după principiul grani -Ńe lor fi reşti, statele componente. Deşi

imperiile în teorie mai există, gradulde demo cratizare al lumii a crescut,acest fapt fiind incontestabil.

Trăsătura fundamentală a secolu-lui trecut a fost faptul că imperiulsovietic a fost constituit, dar şi des -trămat pe parcursul unui secol,cu unsistem ce nu mai era competitiv da -torită lipsei de stimuli economici.

SUA, o democraŃie relativ completă,ce se fundamenta pe ex presia “Ńaratuturor posibilităŃilor’’ şi cu ajutorulunor eforturi economice imense şiinteligente a luat locul Marii Britanii,în cea ce priveşte dezvoltarea.

Chiar dacă imperiul sovietic s-a des -trămat, potenŃialul său economic s-amenŃinut, la cote totuşi mai mici, astfelRusia şi asociaŃii săi ocupă un loc frun -taş în cea ce priveşte dezvoltarea.

FranŃa şi Germania au pus bazeleUniuni Europene. Acesta uniune nueste un imperiu, ci o reuniune destate, ce au aceleaşi Ńinte economiceşi politice.

China, India, Brazilia şi multe altestate independente se fac cunoscute,conducând la progres şi echilibru în

lume. Prin acest fapt, grupul statelorcare iau hotărâri economice în co -mun suferă modificări, de la G7 s-aajuns la G20, reprezentând linile ge -nerale ale schiŃei mondiale.

Plecând de la faptul că lumea s-aschimbat şi continuă să se schimbe,efectele find clar vizibile, toate acesteschimbări survenite au condus la apa-riŃia unui imperiu financiar mondial.

Imperiul financiar mondial poatecă nu este impus de o personalitateaflată în vârful său ca să troneze, saucel puŃin asta vrem să credem. Nune inchipuim faptul că acest imperiueste impus de o asociaŃie, club sauo fraternitate secretă, chiar dacă acestgând ne revine câteodata în minte.Totuşi tindem să credem că acestimperiu se bazează pe principii şiatitudini, şi că acest lucru îi dă pu -tere şi influenŃă pe zone diferite dinmulte puncte de vedere.

Datorită speculaŃiilor excesive, co -rupŃiei politice , economia a avut desuferit şi din aceste cauze suntem încriză economică, iar cu fiecare zi cetrece această criza îşi face simŃită

mai tare prezenŃa. Ieşirea din crizăeste pusă tot pe seama celor săraci,ei trebuie să lupte,de ce ? Cum sepoate ca într-o perioadă de criză oa -meni care nu au ,devin tot mai să -raci, iar bogaŃii îşi măresc veniturilepe zi ce trece! Astfel creşte în lumedecalajul dintre săraci şi bogaŃi.

În România, creşterea economică“sănătoasă” este, în bună parte, pentrucei bo gaŃi, care bazându-se pe corupŃieîşi măresc veniturile substanŃial, înschimb cei să raci se îndreaptă sprevenituri tot mai mici, conducând la oviaŃă în mizerie.

Deplasările ideologic-teoretice cese întâlnesc îndeplinesc un dublu,scop: pe de o parte, îmbogăŃesc ban -cherii internaŃionali care fabrică şivând armament; pe de altă parteconving oamenii că naŃionalismul şipatriotismul sunt cauza tuturor rele -lor şi numai renunŃarea la suverani-tatea naŃională va aduce pacea înlume, sub un guvern mondial, într-onouă ordine mondială. Trebuie sădezvol tam o "conştiinŃă globală" careva obli ga fiecare individ să-şi accepte

rolul de membru în comunitateaglobală... Fiecare individ trebuie să-şidea seama că unitatea de bază acooperării umane şi a supravieŃuiriis-a mutat de la nivel naŃional la nivelglobal", scrie comitetul executiv alClubului de la Roma în cartea sa"Mankind at the Turning”. În înche -ierea acestei căr Ńi, se străvede ade-vărul despre clubul de la Roma şitoate organizaŃiile surori: "scopul esteschimbarea fundamentală... în dis-tribuirea averii şi venitului. Căci dis-tribuirea averii şi-a venitului nu va maifi pe baza liberului schimb, unde pro-ducătorul îşi vinde munca şi produse-le la preŃul pieŃii şi este plătit după câtvalorează oferta lui pe piaŃa liberă”.În Noua Ordine Mondială - se afirmă,uneori, oricum exagerat - omul va fi“sclav” al guvernului mondial care-icere maximum de efort şi în schimbîl hrăneşte, îl îmbracă şi-l cazeazăcâta vreme este productiv, după ba -remele stabilite de gu vern pentrupartea umană; iar când nu mai esteproductiv, urmează elimi narea lui cublândeŃe dintre cei vii. Sunt chestiuni,desigur, asupra cărora trebuie reflectat.

În acest imperiu financiar mondi-al, moneda naŃională nu mai contea -ză, iar autoritatea statului ,în condiŃi-ile în care aceşti jucători te pot fali -menta într-o singură zi ,este totalsupusă lor. Mai mult, decizia investi -Ńilor în Ńara ta Ńine tot de acest im -periu modial, de interesul lui.

Unde este solidaritatea ce ar tre-bui să existe între state, acum cămai tot timpul se vorbeşte despreglobalizare! Spre exemplu, MareaBritanie a făcut deja opinie separatăinvocând interesul naŃional şi indepen -denŃa economică şi monetară tradi -Ńională a Ńării şi, binenînŃeles, SUA şimai multe state puternice sunt rezer -vate în cea ce priveşte participarea lasalvarea Ńărilor aflate în dificultate. Decifiecare Ńară se gândeşte la binele său.

Istoria ne demostrează că la felcum marile imperii au fost destră-mate, la fel şi imperiul financiar mon -dial se va destrăma în condiŃiile încare solidaritatea nu va mai exista şidiferenŃa dintre cei săraci şi cei bo -gaŃi va fi imensă.

Angela SCRIECIU

Vedere din Beijing

FINANCIARIZARE VINERI 20 IANUARIE 20126

Lumea s-a modificat şi se modifi-ca în continuu...

Un imperiu economic financiar ară sărit, încet dar sigur în lumea hao -tică în care ne trăim existenta. Is -toria este barometrul economiei, is -

toria ne arată greşelile săvârşite întrecut, greşeli pentru care omenireaa plătit şi plăteşte preŃul. Am încercatpe mă sură ce au trecut secolele săevo luăm, să fim ceea ce suntem azica o sumă a tuturor alegerilor noas-tre. ConsecinŃa acestor alegeri esteceea ce numim azi GLOBALIZARE.

Marile imperii ale timpului, sau cualte cuvinte marile puteri ale lumiiau încercat încă din cele mai vechitimpuri să-şi contureze împărăŃiile,să-şi multiplice puterea, să dominelumea. Trecutul ne arată că ele, s-auimpus la început prin violenŃă do -bândind tot mai multă putere şi re -surse. Erau primitivi, îşi doreau stă -pânirea altor Ńări, construind pe rui -nele propriilor dominaŃii, însămân -Ńând şi amestecând cultură, educaŃie,atitudini. Aceste mari puteri ale lumiau strâns în timp resurse, resursece pe măsură ce evoluam ca oameniau început să fie folosite în modurimai inteligente decât violenŃa, astfelcă im periile economico financiare nus-au născut dintr-o dată, şi nici nuau dis părut, dominaŃia de tip im -perial exis tând dintotdeauna. Mareleimperiu fi nanciar a înlocuit graniŃele,un impe riu multinaŃional din punctde vedere al mişcării capitalurilor,un imperiu unde nu au dispărutconstrângerile iar conceptul de liber -tate este supra evaluat. Banul a con-trolat lumea dintotdeauna dar put-erea banului a ajuns să controlezetoate sferele so cietăŃii. Banul dictea -ză, ucide, distru ge şi înrobeşte. Prin -

tr-o propagandă abil utilizată, banuls-a transformat dintr-un mijloc într-un scop în sine. Iar ceea ce estemai important este faptul că întregcapitalul a ajuns să fie acumulat încâteva mâini care dictează totul.

Azi, mari conducători ai lumii seimpun cu diplomaŃie, cu mult interesfaŃă de Ńările aflate la ananghie, fi -nanŃând Ńările sărace şi cele în cursde dezvoltare cu unicul scop de amen Ńine „maladiile economiei”, pro -bleme le de ordin economic financiarîn puncte fixe. Globalizarea fiind înacest context un avantaj dar şi undezavantaj. Ca dezavantaj putem con-si dera criza economică, lucrurile scă -pând de sub control şi generând crizeeconomice financiare globale având

măsuri de austeritate tot pentruŃările sărace şi distrugând economiice oricum erau zdruncinate. Marilepu teri ce au controlat dintotdeaunalu mea iau în prezent hotărâri pentru„creşteri economice sănătoase” înain-tând în planurile începute încă dedemult, planuri ce au un singur scop:un imperiu economic financiar con-trolat de cei ce au deŃinut mereuputerea. Iar principalul avantaj estedeja evident şi din cele menŃionatemai sus - anume mişcarea rapidă şiuşoară a capitalurilor. Crearea uneipieŃe “perfecte”, unde întâlnirea din-tre cerere şi ofertă este reprezentatăde un punct de echilibru, este o iluzie.O idee implementată pentru a creaimpresia că pieŃele unice sunt pen-tru o mai bună funcŃionare a sis-temului financiar, lăsând Ńari precumRomânia fără replică, unde econo-mia este greu încercată iar domeniiprecum agricultura, sănătatea, produc -Ńia internă sau educaŃia sunt găurinegre iar noi, cetăŃenii de rând, ră -mânem doar cu speranŃa că mâineva fi mai bine, aşteptând soluŃii laprobleme ce par fără rezolvare.

În concluzie imperiul sau imperi-ile financiare pe care azi le identi-ficăm, au fost dintotdeauna aici încăde pe vremea când graniŃele erau pu-ternic conturate pe hartă, modificân-du-se constant în timp până la mo -mentul în care graniŃele au dispărutlăsând în urmă o mişcare mai uşoa -ră a capita lurilor controlate mereu deaceiaşi.

Adela Maria LUPUImperiile se construiesc, se dez-

voltă, iar la un timp, după ce au tre-cut de era apogeului, se destramă,se prăbuşesc lăsând loc altor im -perii. Însă, fără îndoială că acesteimperii „căzute”, îşi lasă amprentaasupra structurii lumii contempora -ne. După cele două războaie balcanices-a destrămat Imperiul Otoman. Lasfâr şitul primului război mondial acăzut şi Imperiul Austro-Ungar. Şiexemplele ar putea continua…Imperiile, cel puŃin în teorie nu maiexistă. A crescut gradul de demo -cratizare a lumii, o direcŃie care nuare cum să fie contestată.

După al doilea război mondial auavut loc schimbări de o mare com-plexitate în ansamblul condiŃiilor teh -nico-stiintifice, politico-sociale, econo -mice şi culturale care formează ca -drul general de mişcare a economieimondiale. Amplul proces de creşterea numărului Ńărilor care şi-au câşti-gat suveranitatea a determinat multi-plicarea centrelor de decizie autono -mă, de asemenea s-a ajuns la un gradmai ridicat de eterogenitate a siste -melor economice reale, a nivelului dedezvoltare economico-socială a Ńărilor.

O serie de Ńări care au suferitmari pierderi în cursul celui de-al doi-lea război mondial (Germania, Japo -nia etc.) şi-au refăcut economia peo bază tehnică modernă. Creşterealor economică a devenit treptat atâtde mare astfel încât întreaga lume aapreciat-o ca pe un adevărat mira-col. Ori, acest fapt ca şi schimbărileprofunde ce au avut loc în aparatulde producŃie al altor Ńări au dus lamodi ficări considerabile în raporturilede forŃă pe plan internaŃional.

Se conturează apariŃia celor douăblocuri politice, militare şi economi -ce: sistemul comunist creat de URSSşi sistemul capitalist susŃinut de ve -chile democraŃii europene şi de cea

america nă. Dezvoltarea economică însistem centralizat, inversarea legilorecono mice, redistribuirea bunurilor şipră buşirea aproape a nivelului de trai,ge nerează pe termen mediu şi lungfa limentul sistemului comunist. Lani vel mondial în această perioadă seproduc mu taŃii semnificative în eco -nomia mondială (globalizarea, muta -rea centrelor de greutate ale lumii,trecerea la o lu me multipolară, undealături de S.U.A coexistă mai multeputeri regionale: Europa Occidentală,Rusia, China). Re laŃiile economice in -ternaŃionale se di versifică continuufiind în strânsă le gătură cu schim -bările politice de an vergură care auloc pe arena mondială şi cu mo -dificarea structurilor lu mii contempo-rane din punctul de vedere al niveluluide dezvoltare economică.

Un aspect esenŃial al situaŃiei spe -cifice în care se află economia mon-dială contemporană îl constituie asi -metria profundă dintre nivelurile dedezvoltare a statelor. Datele statisticearată că aproape jumătate din popula -Ńia globului se află în Ńările cu eco -nomie subdezvoltată, aceste Ńări con-tribuind la producŃia mondială cu doar8,5% în timp ce Ńările dezvoltatedeŃin peste 68% din producŃia mon-dială deşi reprezintă doar 18,7% dinpopulaŃia lumii. Schimbări ca aces-tea sunt de natură să exercite oanumită reorientare în ceea cepriveşte centrele de putere ale lumii.Economia mondială cuprinde o marevarietate de economii naŃionale, aflateîn stadii diferite ale evoluŃiei lor.Unele Ńări sunt puternic dezvoltatedin punct de vedere economic şideŃin o pondere importantă în PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia,Anglia, Canada etc) altele sunt Ńări încurs de dezvoltare şi foarte multealte Ńări sunt slab dezvoltate.

Avînd o deosebită putere militară,economică şi politică, Statele Uniteale Americii au influenŃat, timp demai bine de 20 de ani, politica mon-dială. Toate deciziile majore ale lumiiau purtat girul marii puteri men -Ńiona te. Astăzi, totuşi se prefigureazătot mai mult ideea că era de domi-naŃie americană s-a sfârşit. De ce s-aîn cheiat? O explicaŃie ar fi istoria.Ascensiunea noilor centre de puterela nivel mondial nu poate fi oprită.Rezultatul este un număr mai marede actori capabili să exercite o influ-

enŃă în plan regional sau global. Aceas -ta nu înseamnă că SUA au devenitmai slabe, ci că multe alte entităŃiau de venit mai puternice. Analizândtotuşi condiŃiile care au condus laapariŃia mai multor structuri de pu -tere trebuie să precizez că unele din-tre ele se regăsesc în sistemul po -litic ame rican şi deciziile luate înultimii 10 ani. Astfel, pot spune căunul din principalele motive pentrucare dominaŃia SUA s-a sfârşit esteînsăşi politica sa. Atât prin ceea ceau făcut, cât şi prin ceea ce nu aureuşit să facă, SUA au acceleratemergenŃa unor noi centre de putereşi şi-au slăbit propria poziŃie în relaŃiacu ele. Politica energetică a SUA (saumai degrabă absenŃa ei) este un altmotiv aflat în spatele sfârşitului unipo-larităŃii. Încă de la primele şocuripetroliere din anii 1970, consumul depetrol al SUA a crescut cu circa 20la sută, iar im porturile de produsepetroliere au depăşit dublul ca volumşi s-au dublat aproape ca procent alconsumului. Această creştere a ce -rerii de petrol străin a contribuit lacreşterea preŃului mondial de lapeste 20 de dolari barilul la peste100 de dolari barilul. Rezultatul esteun transfer enorm de bunăstarecătre acele state care deŃin rezerveenergetice. Şi politica econo mică ajucat un rol. Preşedintele George W.Bush a purtat războaie costisitoareîn Afganistan şi Irak şi de asemeneaa redus impozitele. PoziŃia fiscală a SUAa scăzut de la un surplus de peste100 miliarde dolari, în 2001, la un de-ficit estimat la circa 250 miliardedo lari, în 2007. Deficitul de cont cu -rent în creştere vertiginoasă este înpre zent cu peste 6 la sută mai maredecât PIB-ul. Acest lucru presează înjos dolarul, stimulează inflaŃia şi con -tribuie la acumularea de bunăstare şiputere în alte părŃi ale lumii. Slabareglementare a pieŃei ipotecare şicri za creditelor ce a decurs au exac-erbat aceste probleme. Totuşi StateleUnite ale Americii rămâne structurade putere cu cea mai mare forŃă mi -litară şi economică a lumii şi cu in -fluenŃă foarte mare în sistemul poli -tic mondial. Viziunea politică a SUApentru perioada următoare (10-15 ani)este foarte importantă. Statele Unitetrebuie să se adapteze unei configu-raŃii multipolare de putere.

(va urma)

Alexandra DRAGOE

Imperiu economic financiar? Opinii

Kabul, capitala Afganistanului

CERCETAREVINERI 20 IANUARIE 2012 7

urmare din pagina 1Teoria Generală nu constitue, deci

o nouă teorie a valorii de fapt, darea i-a încântat pe economiştii vremiipentru că oferea o nouă manieră deanaliză a şomajului şi, mai ales, oexpunere a politicii economice caretrebuie aleasă pentru a reduce sauchiar suprima această calamitatesocială. Menger, Böhm, von Wieserşi Marshall nu aveau sentimenteanti-sociale, dar nici nu cunoscuserăvreodată un şomaj de proporŃiilecelui din anii ’30, deci operele lor nuofereau niciun remediu.

Keynes a făcut din macroeco -nomie tehnica principală de analiză afenomenelor economice (încă din pe -rioada fiziocraŃilor, mulŃi economiştiau admis că agregatele erau instru-mente necesare pentru interpretareafenomenelor economice). Keynes şisuccesorii săi au creat concepteagregate sau instrumente cum sunt:venitul naŃional, multiplicatorul, acce -leratorul, creşterea economică etc.Cu cât au proliferat aceste concepteglobale, cu atât interesul pentru utili -tatea marginală a scăzut. Samuelson,în Economics i-a consacrat doar 11pagini din aproape 900. Teoria pre -ferinŃelor consumatorului a ajuns ladimensiuni extrem de reduse. Eco -nomiştii englezi şi americani nu maicredeau în libera concurenŃă, nicichiar în individualismul metodic careera considerat de mulŃi din vechiiteoreticieni ca singura interpretareposibilă a relaŃiilor sociale.

Pentru economiştii de factură „ştiin-Ńifică”, Keynes este, desigur, Keynesdin Teoria Generală. Un momentimportant în evoluŃia teoriei cantităŃiide bani s-a consumat în anii 1920,prin luarea în considerare a roluluieconomiilor şi investiŃiilor în deter-minarea venitului naŃional. Aceastăidee a fost dezbătută şi de către lor-dul John Maynard Keynes în „Tra -tatul despre bani” din 1930, în careşi-a îndreptat atenŃia asupra deter-minării preŃurilor, nu asupra venitu-lui naŃional, iar cheia preŃurilor esterata dobânzii care echilibrează eco -nomiile şi investiŃiile. Ruptura dingândirea lui Keynes în „Tratat” şi în„Teoria generală” (1936) este datăde: întoarcerea prin intermediul pre -Ńurilor la producŃia reală ca variabilăcentrală ce trebuie explicată şi deideea că variaŃiile producŃiei sau ve -nitului, mai mult decât variaŃiile rateidobânzii, acŃionează în sensul ega -lizării economiilor cu investiŃiile.

A apărut astfel o idee nouă: in -vestiŃiile, şi nu economiile, determinămodificările venitului. Keynes a sus -Ńinut curgerea autonomă a investiŃi-ilor şi a arătat cum pot fi generateeconomii pe calea multiplicatoruluipentru a satisface acest fel de in -vestiŃie. (Schumpeter, 2010)

Una dintre ipotezele de bază alelui Keynes, care a stat la baza con-struirii modelului său, a fost efectulinceritudinii în ceea ce priveşte aş -teptările.

O întrebare apare în mod natural:cum poate cererea agregată să numai aibă capacitate productivă? Dece din când în când – şi Keynessugerează perioade lungi de timp, şichiar normale – piaŃa nu mai poatefurniza slujbe pentru cei care cautăsă muncească? Principala intuiŃie înspatele Teoriei Generale este aceeacă forŃele perturbatoare sunt mai ma-jore şi puternice, în timp ce forŃelede auto-reglementare sunt mai slabedecât teoria ortodoxă a presupus. Înacest punct incertitudinea devine o

parte crucială a intrigii, efectul principalfiind asupra „stimulentului de a investii”.

InvestiŃia a fost mult timp recu -noscută ca fiind elementul volatil dineconomia capitalistă. Dar volatilitateainvestiŃiei a fost absentă din teo-retizarea „pe termen lung” favorizatăde Ricardo şi urmăritorii săi. Feno -menul „pe termen scurt” nu a fostconsiderat ca fiind de o semnificaŃiemajoră practică, de vreme ce „ero -rile” investitorilor erau consideratedeviaŃii minore de la traiectoria datăde forŃele fundamentale ce guver -nează productivitatea investiŃiei. Pescurt, economiile erau tratate ca fiindmult mai stabile decât cum le con-sidera Keynes. Ceea ce Keynes afăcut a fost să introducă bani încontul său a procesului investiŃional.În economia investiŃiilor moderne,acest lucru se desfăşoară în princi-pal prin pieŃele financiare – pieŃe aleacŃiunilor, pieŃe ale obligaŃiunilor,împrumuturilor bancare. Prin urmare,explicaŃia lui Keynes pentru volatili-tatea investiŃiilor s-a îndreptat spreforŃele ce crează instabilitate în pie -Ńele financiare. Expunerea sa din capi -tolul 12 a Teoriei Generale, supli-mentată de articolul său din 1937,„Teoria generală a ratei de ocupare”,(Keynes, 2009) este de departe ceamai bună explicaŃie teoretică în lite -ratura de gen a prăbuşirii din toam-na anului 2008.

Punctul său de plecare a fost „ne -siguranŃa extremă a bazei de cunoş -tiinŃe, pe baza cărora trebuie realizateestimările randamentului prospectiv ”(Keynes, 2009). A fost o axiomă„tacită”, a teoriei clasice a economieiauto-reglementate, conform căreiaactorii economici aveau probabilităŃistatistice în ceea ce priveşte rezulta -tul investiŃiilor lor. După cum afirmaKeynes, „riscurile ar fi trebuit să poa -tă fi supuse unor calcule actuarialeexacte. Însă, pur şi simplu nu pot fideterminate randamentele investiŃiilorpe o perioadă de cinci, zece ani sau

mai mult. InvestiŃiile ce promit câş-tiguri „la o distanŃă comparabilă şideseori la o dată nedefinită dinviitor” – reprezentau doar acte de cre -dinŃă. Şi pe parcurs dădea posibili-tatea realizării unor greşeli uriaşe(Keynes, 2009).

Tehnica principală adoptată, pen-tru a face faŃă unui viitor incert, estede a furniza un număr de riscuri –presupunând că pot fi calculate. Acestlucru este realizat prin modelele deprevizionare matematică, utilizând anu -mite versiuni ale teoremei Bayes pen-tru transformarea unor pariuri subiec-tive în probabilităŃi obiective. Acestaspect acordă siguranŃă investiŃiei.Dar această asigurare este falsă. Întimp ce parierea repetată pe cai dăoportunitatea de a actualiza pariurilepentru a egala meritele adevărate alecailor, nicio cantitate de date a eve -nimentelor economice din trecut nuaduce o probabilitate pozitivă de a serepeta în viitor, pentru că în com-paraŃie cu caii, niciun eveniment eco-nomic nu se întâmplă de două ori.Matematica se foloseşte pentru ainventa o lume a calculelor proba-bilistice, care, apoi, sunt considerateca o oglindă a lumii reale.

Tehnica transformării incertitudiniiîn risc calculabil este bazată pe unnumăr de convenŃii. Prima convenŃiese referă la „existenŃa stărilor de fapt,care continuă pe termen nelimitat, cuexcepŃia cazului în care există unmotiv specific de a aştepta o schim-bare în viitorul apropiat...se pre-supune că, de fapt, evaluarea pieŃeiexistente, oricum s-ar fi ajuns la ea,este în mod unic corectă în relaŃiecu cunoştiinŃele existente, iar schim-bările ei vor fi în proporŃie cu mo -dificarea cunoştiinŃelor.” Oamenii pre -tind că o perioadă lungă de timpeste o succesiune de perioade foartescurte, dezvoltând iluzia că la oricemoment în timp investitorul posedătoate informaŃiile disponibile desprecursul viitor al preŃurilor acŃiunilor.

Într-un pasaj caracterizat prin subti -litate, Keynes notează că prin uti-lizarea convenŃiei, investitorul poate„să se încurajeze, în mod legitim, cuideea că singurul risc la care estesupus este acela al schimbării auten-tice a ştirilor, în viitorul apropiat”,care este puŃin probabil să fie foartemare. „Prin urmare, investiŃia devinerezonabil de „sigură” pentru investi-torul individual pe perioade scurte detimp, şi astfel pe o succesiune deperioade scurte... dacă el se poatebaza pe ideea că nu va fi nicioavarie în convenŃie” (Keynes, 2009).

Defectul în această metodă estefaptul că ignoră cantitatea mică deincertitudine ce există şi de la operioadă scurtă la următoarea, iaraceastă cantitate creşte exponenŃialpe măsură ce se avansează în suc-cesiune de perioade. În practică, ran-damentul prospectiv al unei investiŃiipe o perioadă de mai mulŃi ani estesubiectul incertitudinii în legătură custarea cererii viitoare pentru diferiteclase de investiŃii, determinate de ra -te ale dobânzii, rate ale inflaŃiei, ratede schimb, schimbarea tehnologică,ş.a.. PreŃurile prezente nu pot să in -dice preŃurile viitoare, la fel cum niciteoria pieŃei eficiente nu poate faceacest lucru prin „analiza fundamen-tală” a preŃurilor trecute. Ambele me -tode de previzionare a preŃurilor vi -itoare sunt cunoscute ca fiind excen-trice de către investitori. De aceea,Keynes credea că incertitudinea aforŃat investiŃia profesională în spe -culaŃie.

A doua convenŃie despre care Key-nes discuta era despre urmarea mul -Ńimii. „Cunoscând faptul că modulnostru de apreciere este nefolositor,ajungem la nivelul de gândire arestului lumii... De aceea încercămsă ne conformăm cu comportamen-tul majorităŃii sau mediei” (Keynes,2009). În alte cuvinte, urmărim mul -Ńimea şi încercăm să ghicim urmă-torul pas al mulŃimii.

ReferinŃe bibliografice

1. Blinder Alan S. (1987), Hard Heads,Soft Hearts. Reading, MA: Addison-Wesley.2. Congdon Tim, (2007), Keynes, theKeynesists and Monetarism, EdwardEdgar Publishing3. Davidson Paul, (2009), John May -nard Keynes, Palgrave Macmillan4. Forstater Matthew, Wray L. Randal,(2008), Keynes for the twenty-firstcentury, Palgrave Macmillan5. Hicks John Richard, (1967), "TheHayek Story." Critical Essays in Mone -tary Theory. London: Oxford Univer -sity Press, 203-15.6. Jessua C., Labrousse C., Vitry D.,Gaumont D., (2006), DicŃionar deŞtiinŃe Economice, Editura Arc7. Keynes John Maynard, (2009),Teoria Generală a Ocupării ForŃei deMuncă, a Dobânii şi a Banilor, Edi -tura Publica8. Lachmann, Ludwig M., (1977).Capital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City9. Marinescu Paul (2003), Teoriaechilibrului economic şi implicaŃiilesale practice, Editura UniversităŃii dinBucureşti10. Popescu Dan, (1999), Istoria gân -dirii economice – din antichitate pânăla sfârşitul secolului XX, Editura Continent11. Popescu Dan, (2010), Cataclismeleeconomice care zguduie lumea, Edi -tura Continent12. Schumpeter Jospeph, (2010), Zecemari economişti. De la Marx la Keynes,Editura Publica13. Sheehan Brendan, (2009), Under -standing Keynes’ General Theory,Palgrave Macmillan14. Skidelsky Robert, (2010), Keynes– The Return of the Master, Public -Affairs15. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

drd. Alin OPREANA

Efectul incertitudinii asupra a}tept@rilor la Keynes

J. M. Keynes

Londra în vremea interbelică

Diriguitorii actualei culturi sibiene,atâta cât şi cum este ea, după cri-terii absolut subiective şi confuze, aulansat, încă din toamna anului 2011,un proiect susŃinut de însuşi prima -rul Johannis sub genericul „BarocUpdate”, Sibiu 2012. Consultând si -te-ul primăriei am descoperit că acestproiect este dedicat turismului cultur-al „Baroc Update” care cuprinde 7trasee culturale după cum urmează :Centrul istoric, Turnul Sfatului, Sis -temul de forificaŃii, Traseul Verde

(Pista de biciclete), Muzeul Astra şiMuzeul Brukenthal. Tot din aceeaşisursă am dedus că finanŃarea aces-tui proiect se face cu bani europeninerambursabili (valoarea totală1.o18879, cu T.V.A.). Aceste fondurivor fi folosite pentru acoperirea cos-turilor campaniei de promovare aturismului, a produselor acestuia,pentru participarea la târgurile deprofil din Ńară, şi la materiale tipăritepentru realizarea resurselor turisticeale oraşului. Toate pornind de laistoria barocă a oraşului. Până aicitoate-s bune. Este un subiect tentant,despre care se poate institui o dis-cuŃie folositoare, mai ales în ideeaclarificării în plan semiotic şi estetica termenului.

Barocul, din perspectiva istoriei

artelor, a cunoscut o amplă prolife -rare a sensurilor şi semnificaŃiilor pemăsura dimensiunilor sale. O somi-tate de talie mondială, marele istoricde artă canadian, John Rupert Martin,în 1977 ne-a lăsat o sinteză ştiinŃi-fică a barocului, de o rigoare greude atins, care a intrat în conştiinŃapublicului român prin Editura Me -ridiane în 1982.

„Barocul”, o captivantă culegerede eseuri a marcantului profesor dela Universitatea din Princeton, pe în -tinderea a 300 de pagini, ne oferă osemnificativă dezbatere contempo-rană asupra barocului. Literatura despecialitate s-a îmbogăŃit prin ideilebine formulate ale autorului în cepriveşte relaŃia dintre manierism şibaroc, prcum şi concepŃia barocă aspaŃiului, timpului şi luminii. Potrivitacestuia: „terminologia cu care ope -rează istoria artelor este regretabil deimprecisă şi derutantă”... „termenul debaroc a devenit de fapt ambiguu, da -torită unei supraîncărcări semantice”.

Dacă, începând cu secolul XVII,termenul baroc, provenind din por-tughezul „barroco”care desemna operlă neşlefuită sau asimetrică, seindentifica în concepŃiile multora cuo artă extravagantă, ultraîncărcată cuornamente şi bombastică, catalogatăchiar şi de către Erwin Panofski (re -numit eseist şi istoric de artă ger-man) drept o „artă plină de pompă”,în concepŃia lui J.Rupert Martin, ba -rocul presupunea curentele artisticedin sec.XVII.

Trecerea de la manierism la baroc(mişcare artistică anterioară acestuia)nu s-a făcut brusc şi în consecinŃănu există o dată calendaristică pre-cisă a începutului epocii baroce, pre-cum nici a sfârşitului acesteia, cares-a extins multe decenii ale sec. XVIII.Barocul european cuprinde aproape

200 de ani şi reprezintă un specta-col de opere de artă de o varietatermarcabilă, ce provin din Ńări diferite,din instituŃiie economice şi politicediferite, din convingeri religioase deorientări toate având în comun oexemplară contemporaneitate. Dacă ur-mărim cu mai multă atenŃie, găsim,în cadrul acestei mari diversităŃi, ounitate de idei, atitudini şi convin-geri, comune larg împărtăşite.

Secolul XVII reprezintă pentru is -toria Europei una dintre cele maiprolifice perioade de numeroase pro-grese în filosofie şi ştiinŃă, datorateunor radicale transformări în dome-niul economic care au avut conse -cinŃe binefăcătoare în dezvoltareasta tului modern.

Revenind la proiectul „Baroc Update”vom constata că nimic din ce pre-supune cuvântul Update, adică actua -lizare, înnoire, îmbunătăŃire, nu sepoate contesta. Nu se poate contes-ta nici că în istoria culturală a Sibiu -lui, barocul nu a avut un rolul bine -definit, Dar aportul acestuia în multi -

seculara ei evoluŃie, a avut o arie demanifestare relativ restrânsă. Cred căpare exagerat să polarizezi şi să diri-jezi turismul şi cultura unui judeŃ pedurata unui an şi jumătate, pe o sin-gură direcŃie chiar dacă aceasta estebarocul. Mă rog, nu este vinovatcine cere ci poate cel care aprobă.

Barocul la Sibiu, a debutat în secolulXVII, mai precis odată cu construireapalatului baronului Bru kenthal ca reşe -dinŃă, devenită Muzeu de artă. Cu toatămândria sibienilor în legătură cu aceas -tă realizare, Si biul, chiar dacă voi con-trazice pe unii distinşi arhitecŃi care aucontribuit la elaborarea proiectului, nu esteun oraş predominant baroc. Ce ar maispune clujenii, timişorenii sau orădenii.

Nu rezultă, din ceea ce au gânditsemnatarii proiectului, care esteapor tul de noutate adus baroculuisibian. Care sunt elementele specificeale actualizării acestui curent artistic?Sau poate ele sunt ascunse sub oserie de elemente financiare şi admi -nistrative „baroce”, prin care se potUpdata veniturile...

ART~ ECONOMIE VINERI 20 IANUARIE 20128

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Baroc Update, Sibiu 2012.

21 ianuarie 1793. ExecuŃia lui Ludovic al XVI-lea.

Palatul Baroc din Timişoara

Muzeul National de Arta al Transilvaniei din Cluj Napoca