EXAMENUL DE BACALAUREAT NAȚONAL 2015SIMULARE PENTRU CLASA A XII-A

PROBA E.cISTORIE

REZOLVAREA SUBIECTELOR

SUBIECTUL I 30 puncte

1. Constituția 2. Oricare dintre:

a) Polarizarea sistemului de partide în două blocuri, de stânga și de dreaptab) Sistemul partidist gaullist avea o structură formată din patru partide

3. Sursa A: SpaniaSursa B: Franța

4. Litera B5. ”La începutul anilor ’80, noua orânduire spaniolă ... a izolat atât terorismul radical, pe de

o parte, cât și conspirația militară, pe de alta, și le-a îndepărtat cu succes pe amândouă din centrul vieții publice (cauză) ... în 1982, primul guvern socialist ... a putut prelua puterea pe cale pașnică (efect)”

6. Oricare dintre:A. Fascism

a) Partidul Fascist Italian condus de Benito Mussolini preia conducerea guvernului şi statului (din 1924 deţine majoritatea în Camera Deputaţilor);

b) 1925: desfiinţarea partidelor şi sidicatelor (cu excepţia celui fascist), sunt constituite O.V.R.A. (poliţia politică) şi Tribunalul Special pentru Apărarea Statului. Sunt interzise grevele şi întrunirile;

c) la 11 febr. 1929 este încheiat Acordul de la Lateran dintre statul fascist italian şi Papalitate, prin care Vaticanul recunoaşte regimul lui Benito Mussolini.

B. Comunisma) constituirea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) prin crearea unei

federaţii alcătuite din Rusia, Ucraina, Bielorusia şi Transcaucaz (1922);b) stabilirea primului plan cincinal: stabilirea obiectivelor şi liniilor directoare – cum şi

cât să se producă (1928 – 1933);c) „Marea teroare”: epurări şi deportări a milioane de oameni (1936 – 1939);d) denunţarea regimului stalinist de către Hruşciov este considerat primul moment al

începutului decăderii regimului comunist în U.R.S.S. (1956).C. Nazism

a) „Noaptea cuţitelor lungi”: operaţiune prin care Hitler distruge organizaţia paramilitară a Batalioanelor de asalt (S.A.) (1935);

b) Legile de la Nürenberg: evreilor li se ridică cetăţenia germană şi sunt interzise căsătoriile mixte (1934);

c) „Noaptea de Cristal”: acţiune prin care sunt distruse magazinele şi casele evreilor din Germania ce are ca efect emigrarea în masă a acestora (1938);

d) „Soluţia finală” – Holocaustul: politica de exterminare a evreilor deţinuţi în lagăre de exterminare, precum Auschwitz, Birkenau, Treblinka, Majdanek etc (1942).

1

7. Legea fundamentală adoptată în România în ultimul deceniu al secolului XX este Constituția din 1991. Caracteristici:a) separarea puterilor în stat, b) pluralismul politic, c) libertate economică şi socială, d) drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, e) societatea civilă, f) statul de drept etc.

SUBIECTUL II 30 puncte

1. Moldova2. Secolul XIV3. Conducători politici: Bogdan, Lațcu, Petru I4. Acțiuni ale conducătorilor români în plan religios:

a) Lațcu întemeiază o episcopie catolică în Moldova, cu sediul la Siret, subordonat direct papei

b) Petru I pune bazele Mitropoliei ortodoxe a Moldovei, cu sediul la Suceava, dar intră în conflict cu Patriarhia ecumenică de la Constantinopol în problema dreptului numirii mitropolitului

5. Conform sursei date Moldova are relații de alianță bazate pe vasalitate cu Polonia, deoarece statul român dorește să se pună la adăpost de pretențiile hegemonice ale Ungariei:a) ”Îndepărtându-se de Ungaria ..., Petru se apropie de Polonia, aderând la noua și

puternica grupare de forțe ... <a> uniunii polono-lituaniene”b) ”În 1387, <Petru I> ... depune omagiul regelui <polon> Vladislav Jagiello,

inaugurând astfel principala direcție de politică externă a Moldovei timp de un secol”6. Afirmația conform căreia autonomiile locale au contribuit la întemeierea statului

medieval românesc de la sud de Carpați este adevărată, deoarece Ţara Românească s-a constituit prin unirea formaţiunilor prezente pe teritoriul ei: ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii, care au format mai întâi cnezatele şi voievodatele. Multe din aceste structuri politico-sociale sunt amintite în diferite surse, printre care Diploma Cavalerilor Ioaniţi. În acest document sunt atestate cnezatele lui Ioan și Farcaș, voievodatele lui Litovoi și Seneslau și Țara Severinului. Constituirea Țării Românești are la bază ”descălecatul” (care presupune participarea românilor din arcul carpatic la constituirea statelor din sudul şi estul Carpaţilor). Coroana maghiară iniţiază o politică de scoatere a românilor din drepturi (în 1288 se interzice accesul românilor în Congregații), obligându-i pe cei din Amlaş şi Făgăraş să treacă la sud de Carpaţi, unde, conform tradiţiei, Negru Vodă întemeiază Ţara Românească în 1290 sau 1291. Așadar, autonomiile locale au un rol important în procesul de constituire a statului românesc de la sud de Carpați.

SUBIECTUL III 30 puncte

Constituirea statului român modernLa sfârşitul sec. XVIII Ţările Române erau teatrul de război pentru cele trei imperii

vecine: Otoman, Habsburgic şi Rus.

2

Moldova şi Ţara Românească se aflau sub dominaţia regimului fanariot iar Transilvania sub cea a regimului habsburgic. Prin Diploma Leopoldină (1691), românii sunt menţinuţi în starea de toleraţi. În 1697–1699, o parte din românii ortodocşi trec la greco-catolicism (Unirea cu Roma). Poblema Principatelor începe sã intereseze Marile Puteri.

Pătrunderea ideilor iluministe în rândul boierimii duce la o desprindere a elementelor autohtone (naţionale) de acelea aparţinând grecilor fanarioţi (constituirea Partidei Naţionale). Românii preiau din ideile franceze pe acelea care exprimă latura identitară a unui popor dominat de străini (afirmarea tendinţei de emancipare de sub dominaţia grecilor fanarioţi), abolirea regimului fanariot şi instituirea unor domnii naţionale (pământene).

În acest context, românii înaintează memorii Marilor Puteri (Austria, Rusia, Franţa): 1772: la tratativele de pace de la Focşani boierii români au prezentat doleanţele lor,

susţinute pe baza ideilor vechilor capitulaţii încheiate cu Imperiul Otoman, acte care asigurau Principatelor Române o autonomie deplină, unirea celor două ţări sub protecţia Marilor Puteri,

1791: tratativele de pace de la Şiştov – restabilirea alegerii domnului de către ţară, din toate stările, retrocedarea vechilor cetăţi de la Dunăre, desfiinţarea monopolului comercial – otoman, dreptul de organizare a unei oştiri naţionale, respectarea neutralităţii în caz de război,

1807: memoriu trimis împăratului francez Napoleon Bonaparte – afirma necesitatea egalităţii politice într-un stat român bazat pe o constituţie care să creeze un regim „blând, neopresiv”.

Proiecte lansate de români în vederea constituiri unor state moderne: 1769: proiectul unei „republici aristocratice”, conduse de un sfat alcătuit din 12

boieri, elaborat de mitropolitul Moldovei, Gavril Callimachi; 1802: prezentarea proiectului de republică „aristo-democraticească” preconizată de

boierul moldovean Dimitrie Sturdza.Mişcarea naţională din Transilvania:

Mişcarea lui Ioan Inochentie Micu, episcop unit din Transilvania: în 1731 – 1744 elaborează mai multe memorii, numite Supplex Libellus, care cuprind doleanţele românilor. Argumentele pe care-şi bazează lupta politică sunt numărul mare al românilor şi vechimea acestora;

Mişcarea Supplex-ului: Şcoala Ardeleană – curent cultural iluminist promovat de o elită intelectuală greco-catolică (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu) care militează pentru drepturile românilor. În 1791 este elaborat Supllex Libellus Valachorum în care sunt afirmate drepturile românilor:

- eliminarea termenului de „toleraţi” atribuit românilor;

- drepturi egale cu naţiunile privilegiate;

- egalitatea confesională.În timpul revoluţiei de la 1821 din Ţara Românească, condusă de Tudor Vladimirescu, au fost elaborate:

Proclamaţia de la Padeş: un act mobilizator adresat poporului pentru a se ridicaîmpotriva conducătorilor „bisericeşti” şi „politiceşti”, folosindu-se ca argumentdreptul natural;

Cererile norodului românesc, act cu valoare constituţională, care prevedea:- restabilirea domniilor pământene;- scutiri de dări pentru o perioadă de trei ani;- desfiinţarea vămilor interne;

3

- desfiinţarea privilegiilor boiereşti;- ocuparea funcţiilor publice pe merit;- înfiinţarea armatei permanente.

Urmarea revoluţiei, dar şi a memoriilor boiereşti, a fost instituirea domniilor pământene: Grigore Dimitrie Ghica (Ţara Românească) şi Ioniţă Sandu Sturdza (Moldova) în 1822.

„Constituţia cărvunarilor” (1822), elaborată de Ionica Tăutu în Moldova, proclama egalitatea în fata legilor, respectul proprietăţii, exproprierea pentru cauză de utilitate publică, atribuirea funcţiilor potrivit meritului, libertatea muncii etc. Principiul separării puterilor era vizat prin buna conlucrare dintre Sfatul obştesc şi domn.

Regulamentele Organice adoptate în Principate în 1831 – 1832, reprezintă primele legi constituţionale moderne, prin care se asigură trecerea spre o guvernare pe baza separării puterilor în stat (Adunarea Obştească, Domnia şi Guvernul).

În Act de unire şi independenţă (care lansează ideea unirii tuturor românilor) şi Osăbitul act de numire a suveranilor românilor (o constituţie bazată pe principii moderne), elaborate de Ion Câmpineanu (1838), sprijinit de Partida Naţională, se regăsesc ideile de independenţă, unire şi domnie ereditară.

Proiecte paşoptiste: Petiţia naţională (Transilvania)

- reprezentarea românilor în Dietă proporţional cu numărul lor;

- şcoli în limba română;

- desfiinţarea iobăgiei fără despăgubire;

- oficializarea limbii române;

- recunoaşterea legalităţii Bisericii ortodoxe şi greco-catolice. Proclamaţia de la Islaz (Ţara Românească)

- drepturi politice pentru toate categoriile sociale;

- desfiinţarea clăcăşiei şi împroprietărirea prin despăgubire;

- Adunare aleasă din toate categoriileLa data de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi alege ca domnitor al Moldovei,

prin vot deschis, pe candidatul partidei unioniste, Alexandru Ioan Cuza iar pe 24 ianuarie 1859, sub presiunea mulţimii, Adunarea Electivă de la Bucureşti alege ca domnitor tot pe Alexandru Ioan Cuza. Prevederile Convenţiei de la Paris sunt interpretate conform intereselor poporului român.

Condiţiile interne şi externe ale preluării domniei: pentru orice măsură internă, domnitorul trebuia să răspundă în faţa Puterilor Garante şi să

ţină cont de părerea acestora; Cuza a folosit diplomaţia, tratativele, concesiile, acţiunile de forţă şi politica „faptului

împlinit”; situaţia politica internă a Principatelor s-a caracterizat prin:

- instabilitate guvernamentală;

- confruntări politice;

- tulburări sociale.Desăvârşirea unirii (1859 – 1862):

4

dubla alegere a însemnat îndepărtarea de la prevederile Convenţiei de la Paris, de aceea domnitorul a trimis delegaţi pentru a obţine acordul Puterilor Garante;

La 27 martie 1859, Conferinţa Puterilor Garante de la Paris recunoaşte alegerea lui Cuza pe durata vieţii sale. Imperiul Otoman şi cel Austriac se aliniază hotărârii în august 1859. Sultanul trimite firmanul de învestitură (septembrie 1859);

unificarea serviciilor vamale, poştale şi de telegraf; unificarea armatei; unificarea legislaţiei; În septembrie – decembrie 1861, la Conferinţa de la Constantinopol Puterile Garante sunt

de acord cu unificarea administrativă; Pe 22 ianuarie 1862 s-a constituit primul guvern unic al noului stat (condus de Barbu

Catargiu); La 24 ianuarie 1862 a fost convocată prima Adunare legislativă unică; Alexandru Ioan Cuza proclamă unirea definitivă a Principatelor.

Epoca marilor reforme (1862 – 1864): octombrie 1863: este numit în fruntea guvernului Mihail Kogălniceanu; decembrie 1863: prin legea secularizării averilor mănăstireşti un sfert din terenul arabil al

ţării (deţinut până acum de mănăstiri) este trecut în proprietatea statului; 2 mai 1864: Cuza dizolvă adunarea conservatoare, păstrând guvernul (lovitura de stat); este impus Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, prin care cresc puterile

domnitorului, însoţit de o nouă lege electorală (aprobate prin pleiscit). Puterile Garante recunosc noul regim în urma vizitei lui Cuza la Constantinopol (vara

anului 1864). Principalele reforme:

- Legea electorală: lărgeşte dreptul de vot prin micşorarea censului;

- Legea rurală (august 1864):o Emanciparea ţăranilor clăcaşi (desfiinţarea clăcii);o Împroprietărirea ţăranilor (460.000 familii) cu loturile aflate în

folosinţă (aprox. 1.800.000 ha), prin despăgubire (plătibilă în decurs de 15 ani);

o Stratificarea împroprietăriţilor se făcea după numărul de vite (fruntaşi, mijlocaşi sau pălmaşi);

o Limitele: pământul nu a ajuns tuturor ţăranilor care aveau nevoie, abuzurile, lipsa mijloacelor de muncă (a dus la pierderea pământului primit);

- Legea instrucţiunii publice (1864): învăţământul primar devine gratuit şi obligatoriu; înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin;

- elaborarea codurilor penal şi civil;

- înfiinţarea C.E.C.;

- Legea pentru organizarea armatei;

- Legea pentru stabilirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.).Evoluţia României din primele decenii ale sec. XX este caracterizată de marile realizări

datorate războaielor balcanice şi Marii Uniri. Se poate spune că implicarea României în relaţiile

5

internaţionale din această perioadă au fost dictate, în general, de interesele sale naţionale. Deoarece România era considerată un factor de stabilitate în zona Balcanilor, are un rol important în încheierea războaielor balcanice şi totodată a „Problemei orientale” (1913). Ca urmare a poziţiei sale strategice, statul român a fost integrat în diferite alianţe militare, urmărind realizarea unirii cu provinciile aflate în componența imperiilor vecine.

În anii 1916–1918, România a participat la Primul Război Mondial alături de Antantă. În consecinţă, la sfârşitul războiului, se constituie România Mare. Rusia este bulversată de revoluţia bolşevică, izbucnită în octombrie/noiembrie 1917, iar Austro-Ungaria s-a dezintegrat în urma revoluţiilor din octombrie 1918, de la Viena şi Budapesta.

La 27 martie/9 aprilie 1918, Basarabia, la 15/28 noiembrie 1918, Bucovina, și la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, hotărăsc, prin acțiuni plebiscitare, unirea cu România.

Pe plan extern, tratatele de pace consfinţesc Marea Unire, iar pe plan intern este adoptată Legea pentru ratificarea unirii de primul Parlament al României Mari (decembrie 1919).

În data de 15 octombrie 1922, regele Ferdinand I şi regina Maria sunt încoronaţi la Alba Iulia ca rege şi regină ai României întregite.

Așadar, putem spune că este o perioadă în care poporul român a reușit să-și îndeplinească visul de a aduna toate teritoriile locuite de români într/un singur stat, România Mare.

6