revista romanilor din noua zeelanda - anul viii - … filepagini romanesti in noua zeelanda revista...

PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDAREVISTA ROMANILOR DIN NOUA ZEELANDA - ANUL VIII - NUMARUL 82 - ISSN 1174 4847 - AUCKLAND

JULIA GIURGIUCAMPIOANA NOASTRA SI MEDALIILE EI

UN AMPLU INTERVIU IN PAGINA 5

EDITORIAdina si Cristi Dumitrache

ROMANIAIrina Margareta Nistor

Liviu AntoneseiMarius DobrescuGeorge PetrovaiCatalin PaduraruCornel NistorescuNicolae Balasa

FRANTAAdrian Irvin Rozei

GERMANIAAdalbert Gyuris

SPANIAGabriela Calutiu Sonnenberg

USAOctavian Curpas

BRAZILIAVlad Radu Poenaru

AUSTRALIAGeorge RocaBen Todica

NOUA ZEELANDALucia DavisMarian Ioan

Pr. Emanuel CrainicMihaela OrlandeaBianca Ungureanu

Pr. Mircea Corpodean

CANADAElena BuicaGeorge Filip

LAYOUT/ DESIGN/ PUBLISHINGAdina si Cristi Dumitrache

PARTENERI PRNZ Romanian Global News,

www.stiridiaspora.com, La Drum,Radio Romania Actualitati, Cotidianul,

Evenimentul Zilei,Ziarul Lumina, TVR International,

PROTV International, HRB Expert, www.liternet.ro, Altermedia,

www.roeanz.com.au,Povestea Vorbei, Fereastra,

Curierul Suedia, Romanul Australian,Spirit Romanesc Australia, Clipa USA, Phoenix Magazine, Literaria Craiova, Basarabia Literara, Dilema Veche,

Constelatii Diamantine, Cetatea lui Bucur, Revista Singur,Citadela, Constelatii Diamantine,

www.romanianvoice.com

ABONAMENTE SI [email protected]

Materialele si fotografiile pot fi reproduse citand sursa.

ISSN 1174-4847 ©PRNZ 2011AUCKLAND, Noua Zeelanda

2

Cristi Dumitrache

Intotdeauna m-a intrigat pozitia cainelui fata de om. Una de obedienta, supunere, ajungand pana la adoratie si devotament total. Raspunsul umanoizilor a fost, de regula, unul foarte bun, o reciprocitate fru-moasa intr-o prietenie devenita simbol. Se spune, de cele mai multe ori, ca patrupezii canini sunt cei mai buni prieteni ai nostri. Cei care au avut sau au caine stiu despre ce vorbesc aici. Altii, mai ales cei de acasa, din Romania, fac uneori greseala imensa de a incurca borcanele, pe plan emotional, punand in aceeasi unitate de masura dragostea fata de animale contra celei pen-tru copii sau batrani. Nimic mai eronat, de-a dreptul hilar. Pentru ca dragostea pentru aproapele tau, cea pentru mama, frate, sora, copii sau familie este una, iar faptul ca iti respecti si apreciezi prietenul de companie este alta. De altfel, din experienta personala, pot sa va spun ca animalele de companie sunt, in unele cazuri, mai loiale decat multi dintre asa-zisii prieteni. Si cred ca oricine dintre noi a avut astfel de experiente. Dar eu vreau sa va vorbesc aici despre utilitatea extraordinara a cainilor in-sotitori. Este vorba despre o doamna oarba, care merge in fiecare dimineata la serviciu, insotita de un superb labrador negru. Subiectiv, din strafundurile inimii mele, iubesc aceasta rasa minunata, pentru ca baiatul nostru Conan a fost cel mai frumos labrador negru de pe planeta. Cel putin pentru noi si pentru cei care l-au cunoscut. Sunt animale suple, cu ochi expresivi, privire frumoasa si inteligenta, foarte obedienti si usor de dresat, care iata ca sunt si foarte folositoare oame-nilor. Lucreaza cel putin 10 ore pe zi, fiind ochii celor care nu ii au. Ce poate fi mai frumos decat acest exemplu de simbioza intre omul aflat in nevoie si cainele ce isi daruieste abilitatile, implinind unul dintre rosturile noastre pe pamant: acela de a ne face utili societatii in care traim? Asadar, in fiecare dimineata, cand ajung aproape de serviciu si astept in trafic la semafor, ii vad sosind impreuna, mergand tinta spre serviciu. Sosesc cu autobuzul, dupa care parcurg aproape 500 de metri pana intra intr-o cladire. Doamna este tanara, inalta, o femeie frumoasa care nu are norocul nostru de a vedea

EDITORIAL

OCHIIALTORA

frumusetea soarelui in fiecare dimineata. Merge insa zambind, pentru ca se bizuie pe prietenul sau, pe mana sa dreapta, care se numeste labradorul-insotitor. Ar trebui sa-l vedeti cu cata concentrare paseste, cu cata atentie se uita la toate obstacolele, cat de bine anticipeaza posibilele piedici. Intr-una dintre dimineti, am avut surpriza de a-i vedea indreptandu-se spre un obstacol serios, trotuarul fiind blocat de o camioneta de reparatii electrice. In acel moment l-am vazut la lucru, cu toata priceperea de care putea sa dea dovada. A fost uimitor cum a reusit sa rezolve problema calculand, gandind, actionand. A vazut obstacolul care bloca complet trotuarul, a incetinit pana aproape de oprire, in vreme ce partenera sa de drum a inceput sa vorbeasca cu el. Punea intrebari, iar el era extrem de atent. Pana la urma el a trecut inainte, pe partea stanga, iar doamna l-a urmat in spatele sau. Au ajuns la marginea trotuarului, acolo unde era singura nisa, subtire de maximum jumatate de metru. Cainele s-a pozitionat spre sosea, uitandu-se tinta spre masinile care veneau. A inceput sa mearga extrem de incet, pana cand au reusit sa treaca. Apoi s-a oprit si a trecut in partea lui obisnuita, dupa care doamna s-a aplecat sa il man-gaie si au pornit din nou la drum. Este emotionant sa vezi cum se intampla toate aceste lucruri, care sunt greu de descris in cuvinte. Acesti caini sunt antrenati de oameni care ii iubesc, aproximativ un an si jumatate, dupa care sunt trecuti prin teste succesive. La varsta de doi ani, unul din patru animale ajunge in serviciu. Ceilalti sunt folositi pentru monta sau sunt lasati in grija celor care i-au antrenat. Odata ajunsi la serviciu, cainii insotitori lucreaza pana pe la 8 ani, dupa care ies la pensie. Ca sa fac o gluma, cred ca exista oameni care nu apuca niciodata sa lucreze timp de 6-7 ani, intr-o viata. Iar la pensie nu stau mai mult de 3-4 ani, ceea ce inseamna ca si-au petrecut treisferturi din viata muncind si ajutand oamenii. Este adevarat ca acest antrenament costa cel putin 20.000 de dolari pe caine, este adevarat si ca acesti vajnici stramosi ai lupului vad alb-negru si in ceata, dar cate beneficii aduc celor pen-tru care intunericul este soarele de zi cu zi. Si ce concluzie as putea sa trag? Ca acesti caini pot fi educati si crescuti cu atentie, ca ei devin o bucurie pentru norocosii ce-i au drept prieteni, companioni, stapani sau insotitori. Ca trebuie sa le pretuim efortul si sa incercam sa ajutam sa existe acest sis-tem. Caci nu este normal sa cerem fara sa si dam la schimb. Si ce oare ce am putea sa le oferim prietenilor nostri patrupezi? Nici mai mult nici mai putin decat admiratia si respectul nostru.

POLITICHIE3

UN ARTIST AL MORALEI„Am ambit de barbat, ca sa nu ies de sub pat”. Vorba asta veche da seama despre o meteahna a politicianului roman cu radacini adanci in ceausismul tarziu. In anii `80, nu mai existau in politica din Romania niciun fel de principii, valori, doctrine, nici macar comuniste. Orice aberatie, ca si contrariul ei, era demna de sustinut cu glas tare in masura in care contribuia la supravietuirea si avansarea in sistem. Arta suprema era gasirea de justificari pentru orice, in cazul maestrilor fiascourile fiind transformate in triumfuri, tradarile in grija fata de om, lasitatea in barbatie. De acolo vine, cu o buna instructie, si dl premier Ungureanu. Fara sa-l oblige cineva, d-sa a „trantit usa” cardasiei de guvernamant care ii cerea bani pentru mita electorala. „Ia uitati-va ce curajos, ce vertical sunt, mai bagati-mi niste procente de incredere in buzunar, stimat popor!” O saptamana mai tarziu, acelasi Ungureanu da banii cu gratie, justificand totul, in discutie cu dl Emil Hurezeanu, prin grija fata de omul de la tara, fata de apa, groapa si curentul lui – sa-ti dea lacrimile, nu altceva. Iarasi, visand ca e prim-ministru, dl prim-ministru declara ca trebuie scazut CAS-ul si nicidecum marite salariile – vedeti ce independent politic si realist economist sunt? Primeste rapid un cap in gura de la carmaciul prezidential – vezi cum maresti salariile si pensiile, intelighentule, ca vin alegerile, chestia cu CAS-ul poti sa ti-o inramezi langa diplome. Absolut memorabil, dl Ungureanu se baga inapoi sub pat, aratand, in aceeasi emisiune, ca a vorbit de CAS fara sa precizeze o data, asa, sub specia eternitatii... In fine, in cazul UMF Tg. Mures, lingvistul Ungureanu ajunge sa puna maghiara in aceeasi oala cu engleza, limbi straine amandoua, ca sa demonstreze cat de corecta si frumoasa e cedarea la santajul grosolan al UDMR. Emulatie mare, ca si in jurul contractului Chevron, cum zice tot lingvistul Ungureanu: adica cetatenii revoltati de exploatarea nociva a gazelor, politicienii din opozitie, jurnalistii vor cu totii sa-si bage cate o sonda in sist ca sa emuleze, adica sa incerce sa-i depaseasca

Cristian Tudor Popescu

pe americani la capacitatea de extractie. Caci asta inseamna emulatie, concurenta, intrecere, si nu ceva intre emotie, ebulitie si mulgere, cum a fost informat la SIE carturarul Ungureanu. Dar toate acestea sunt doar aperitive fata de placinta colosala pe care dl premier a trantit-o in finalul dialogului de aseara. Patetismul meu e sincer, nu ca al altor politicieni, ne-a asigurat dl Ungureanu asemenea violatorului in grup care declara la proces ca, spre deosebire de brutele celelalte, el o iubeste sincer pe capra abuzata. Dupa care a livrat marea povata: „A face politica inseamna a fi moral, domnule Hurezeanu. Politica e o arta a moralitatii!” Nu discut abisul definirii politicii prin existenta morala, ca ma ia ameteala. Dar faptul ca pupilul lui Andrei Plesu crede ca exista o arta a moralitatii spune mult despre morala personajului. Daca in legatura cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon pana la marchizul de Sade si Céline, o arta a moralitatii nu vad cum ar putea exista. Nu e nimic artistic in a fi moral. A nu fi fatarnic, a nu fi oportunist, a nu minti, a nu trada, a-ti asuma greselile si a plati pentru ele nu presupune talent. Moralitatea nu e nici macar o profesie. Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, il ai sau nu il ai, cu deosebirea ca poti trai si fara el. Ea iti apartine in totalitate – esti moral in primul rand fata de tine insuti – , nu e menita aprecierii celorlalti, ca arta. Sau, raportata la politica romaneasca actuala, moralitatea poate fi definita ca o boala psihica. Totusi, uitandu-ma la dl Ungureanu, parca mi se incheaga pana la urma in fata ochilor, asa cum Kafka vorbea despre un artist al foamei, imaginea unui artist al moralei: acela care deschide gura mare, da capul pe spate, inghite un rahat considerabil, dupa care se sterge fin la gura cu servetul si ne demonstreaza ca a fost o baliguta de inger.

FESTIVAL 2012Asociatia Doina din Auckland a participat, ca in fiecare an, cu un stand la Festivalul Auckland 2012. A fost mare agitatie in jurul mititeilor, carnaciorilor si a prajiturilor romanesti, s-au putut admira costume traditionale romanesti, s-au facut fotografii si s-a discutat foarte mult despre Romania.

In special cu neo-zeelandezii, care au dorit sa cunoasca mai multe lucruri despre tara noastra, despre mancarurile si traditiile romanesti.

ALEGERI 2012Adunarea Generala a Asociatiei Doina si alegerea comitetului de conducere 2012-2013 va avea loc in primul weekend al lunii mai.Daca doriti sa faceti parte din comitetul de conducere al asociatiei va rugam sa contactati asociatia la adresa de email [email protected], inainte de 30 aprilie 2012.

DIN NOU PE MARTEHaritina Mogosanu, prietena noastra din Wellington, va merge din nou pe Marte. Un echipaj de 6 astronauti se va afla in statia de cercetare Mars Desert Research Station din Statele Unite, pentru o perioada de doua saptamani, intre 22 aprilie si 6 mai 2012. Ei vor urma un program strict, care va simula conditiile de pe Marte, urmand protocoale ce pot fi implementate in eventuale misiuni ce vor avea loc spre planeta rosie.

UMANISM 4

CAND TRECEM PE DRUMUL VIETII

„Sa nu vi se tulbure inima. Sa credeti in Dumnezeu, sa credeti si in Mine!” Ioan 14.1 Este usor sa ni se tulbure inima atunci cand trecem pe drumul vietii, fiindca nu stim ce anume ne va aduce clipa urmatoare sau ziua de maine. Astazi suntem in putere si ne credem stapani pe destinul nostru, dar nu peste mult timp tot universul nostru se prabuseste in neant, fiind coplesiti de tragedia conditiei umane. Fiindca indiferent cat suntem de constienti sau nu de aceasta realitate, totusi existenta umana sta sub semnul unui sfarsit, pozitionat undeva pe axa timpului asemenea unui musafir nedorit, care abia asteapta sa ne viziteze si pe care nu il putem evita. Finalul nu poate fi amanat, iar cand clipa fatidica a sosit, nimic nu mai poate sa opreasca derularea deznodamantului unei vieti traite pe pamant. Tocmai de aceea, omul incearca sa uite de conditia trecatoare, angrenandu-se intr-o multime de activitati, mai mult sau mai putin folositoare, dar care la un loc ajung sa ii umple tot timpul si toata cugetarea. Astfel, el devine plin de o multime de ganduri, ce freamata nerabdatoare in a-si gasi materializarea prin nenumarate proiecte. Orice clipa ajunge sa fie folosita la maximum, fiindca astazi traim, dar maine nu se stie exact ce va fi. Iar daca vin momente de singuratate sau de liniste, imediat devenim nelinistiti si cautam companie, tocmai fiindca in aceste clipe devenim impresurati de golul launtric, pe care nimic nu il poate umple. Si astfel, intr-o atmosfera de agitatie, dusa uneori pana la extrem, ne indreptam catre sfarsitul inexorabil, fara a avea vreo perspectiva a ce va fi si mai ales, fara a fi in vreun fel pregatiti. Cu toate acestea, nu putem fugi la nesfarsit de aceasta realitate, ce reuseste adeseori sa ne tulbure cugetarea si inima, adica simtamintele. Iar durerea generata de aceasta constientizare creeaza o suferinta ce nu poate fi niciodata pe deplin a fi descrisa in cuvinte. Si atunci, mai este ceva de facut? In urma cu patruzeci si patru de primaveri, am aparut in aceasta lume intr-o frumoasa Duminica de Florii, la mijlocul lui aprilie, in inima tarii, la Brasov. Acest lucru, precum si farmecul inconfundabil al primaverii, m-au determinat sa am mereu in minte faptul ca nu exist la intamplare, ca un sens se afla in spatele tuturor lucrurilor, iar mai presus de toate vegheaza un mare Demiurg si Creator. A fost o credinta

instinctiva, rezultata in urma unui proces misterios, interior, nedirijat din afara prin educatie sau ceva similar. Erau vremuri atee, iar a vorbi despre Dumnezeu devenea rapid un lucru primejdios. Despre El se povestea pe ascuns, iar la biserica oamenii erau notati, pentru a fi identificati ulterior daca lucrurile deveneau prea serioase in ce priveste credinta. De fapt, „a crede” era un pacat capital fata de o societate ce refuza in mod fatis existenta unei instante superioare in fata careia este responsabil fiecare om. Si tocmai de aceea, afirmarea increderii in El reprezenta un act de sfidare a regimului, un lucru ce trebuia oprit si pedepsit, ca un exemplu ce nu trebuie urmat. Dar puterea combinata a primaverii si a Floriilor m-a urmarit de-a lungul unei copilarii sinuoase, a unei adolescente chinuite si a unei tinereti marcate de frustrare si neimplinire din multe puncte de vedere. Acea energie invioratoare a vietii ce nu se naste la intamplare, ci este rezultatul vointei unui Creator Atotputernic, m-a impins mereu inainte, chiar si atunci cand slabiciunea ma coplesea sau temerea ma topea in fata unui viitor imprevizibil. In felul acesta, am inteles ca singurul antidot pentru „tulburarea inimii” este credinta ce se prinde ca o ancora de catre divinul Sustinator. Fiindca indiferent cat de universali sau de ecumenici am dori sa fim, nu putem sa avem credinta decat prin Cel trimis a fi deopotriva om si Dumnezeu. Cu respect ma aplec sa studiez orice ideologie si orice religie. Cu reverenta deschid cartile sacre ale tuturor popoarelor de pe pamant, lipsit fiind de rautate sau de orice gen de prejudecata. Insa in acelasi timp, sunt profund constient ca numai prin Cel trimis putem sa fim rascumparati, numai prin El putem sa depasim orizontul finit al vietii de pe pamant, numai prin El si prin cuvantul Sau. Si tocmai de aceea, am ajuns sa iubesc numele Sau, sa fiu tot mai convins ca dincolo de negura ce inconjura lumea in care traim, sunt asteptat in vesnicia lumii Sale. Iar trecerea prin labirintul lucrurilor prezente nu reprezinta decat ocazia de a cunoaste tainele providentei Sale, de a avea o tot mai mare patrundere asupra modului in care este alcatuit acest univers, asupra legilor care il determina si care in final, asemenea unui arc de bolta, ma trimit

direct la Creatorul lor. In felul acesta, am ajuns sa pretuiesc momentele de tacere, clipele cand stau fata in fata cu mine insumi, insa nu singur, ci impreuna cu El! Acea temere stranie in fata repausului mi-a fost anihilata de simtamantul prezentei Sale impreuna cu mine, de acea interventie continua a Celui trimis sa fie Mantuitorul meu. Iar ocaziile cand stau singur in fata marelui univers nu ma mai tulbura, fiindca mereu prin intermediul sau disting chipul Celui care le-a chemat la existenta. Insa pentru o societate moderna, tehnologizata si orientata spre castig, asemenea meditatii par lipsite de noima. In iuresul unui program zilnic tot mai ocupat, ajungem sa uitam de conditia noastra trecatoare si astfel nu bagam de seama cum zilele trec, iar etapele vietii sunt lasate in urma noastra cu viteza unui avion ce trece pe deasupra feluritelor orase in drumul sau. Distantati la o mare altitudine, privim detasati la pamantul de sub noi, prinsi intr-o multime de ambitii si planuri, unele dintre ele riscante, fara a remarca faptul ca trupul nostru se modifica imperceptibil, dar sigur, ca ridurile devin tot mai adanci, ca supletea de odinioara a si trecut, iar la orizont se vede Marea bariera ce separa lumea noastra de vesnicie. Aceasta uitare de sine nu aduce bucurie, ci doar o satisfacere de moment a simturilor, insa niciodata un confort al constiintei launtrice. De la ateismul declarat la cel implicit, societatea noastra a trecut de la o extrema la alta, pentru ca in final sa nu gaseasca odihna in niciunul din aceste sisteme. Fiindca dincolo de tentatia castigului de moment si de distractia prezenta, se afla mereu repausul si linistea unui cosmos ce nu isi deschide portile decat pentru cei care au ajuns sa Il cunoasca pe Marele Autor. Nu exista tristete sau teama pentru omul care a ajuns sa distinga zambetul plin de compasiune al Creatorului, care s-a deprins sa distinga tonul vocii Sale si sa simta prezenta Sa invioratoare, care indiferent de etapa vietii iti spune mereu: „Nu te teme! Sunt impreuna cu tine si voi fi mereu alaturi de tine pana la capat!”. „Va las pacea, va dau pacea Mea insa nu precum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima si nici sa nu se teama!” Ioan 1.27

Octavian Lupu

5 COPIII NOSTRI

De foarte multe ori, cand ma gandesc la Julia, imi apare in minte imaginea unei gazele. Timida, delicata, cateodata retrasa, in aparenta, Julia este, de fapt, o forta a naturii. Picioare lungi, corp zvelt, frumoasa, tenace, foarte muncitoare… Lista calitatilor Juliei este lunga. La scoala este in frunte intotdeauna, la sfarsitul scolii primare obtinand “All Around Cup” pentru realizari exceptionale in viata sportiva si academica. De multe ori am vazut-o pe Julia cu o carte in mana; citeste oricand si oriunde. Si acest fapt spune multe. La spectacolul aniversar de 10 ani al comunitatii romanesti din Auckland, Julia ne-a incantat cu vocea ei suava, interpretand “Cio-banas cu trei sute de oi”. Sunt sigura ca toate aceste calitati o vor ajuta sa reuseasca in viata, orice isi va propune sa infaptuiasca. “Gazela” noastra draga ne-a umplut sufletul de bucurie cu rezultatele ei exceptionale la atletism, aparand in presa locala si fiind o mare mandrie pentru parintii si sora ei, Adina, Cristi si Sabina Giurgiu, pentru bunici, prieteni , cunoscuti, pentru scoala la care invata si comunitatea noastra. Intr-un numar anterior al revistei, am prezentat cateva premii ale Juliei. Va rog sa cititi interviul pe care am avut placerea sa i-l iau.

INTERVIU CU CAMPIOANA JULIA

Cati ani si la ce scoala esti, Julia? Am 12 ani si invat la Belmont.

Cum ti-ai descoperit pasiunea? Cand am intrat la scoala pri-mara, in primul cross country am ajuns prima, m-a laudat profesoara si mi-a spus ca am fost asa de buna si ca o sa castig la anul. Tot am castigat la scoala si pe urma la 8 ani am avut voie sa merg la inter-schools si am castigat si acolo. Apoi am inceput sa fac si netball, soccer si cricket. Si un pic de inot.

In orice sport trebuie sa te antrenezi, sa muncesti mult si sa faci sacrificii. Da, depinde cat de serios esti. Daca faci un sport numai de placere, nu trebuie sa te antrenezi.

Tu cat timp te antrenezi? Ma trezesc la 6:30 si alerg 2.5km aproape in fiecare zi. Cand vin de la scoala, luni, miercuri si joi, cate 1-2 ore pe zi, merg la Athletics Club in Takapuna, cu un grup mai mare de atleti. Fac si tenis, doua ore pe saptamana.

Ce iti mai place sa faci in timpul liber? Imi place foarte mult sa citesc. Cand nu fac sport sau tema, citesc fiction. Am doi autori James Patterson si PC Cast.

Ai si alte pasiuni? Imi place sa gatesc, sa fac pra-jituri, chocolate cake, cookies. O ajut pe mami la bucatarie si in curand o sa incep sa pregatesc cina. Sushi e una dintre mancarurile mele preferate si imi place sa mananc cu chop sticks. Imi place sa cant si la scoala, si acasa. Am cantat la Hauraki School in “The Button Box” si de curand am avut auditie la Belmont Intermediate in “Battle of the Bands”.

Succes! Sper ca vei obtine un rol in acest spectacol. Revenind la pasiunea ta, atle-tismul, la ce probe participi? 800m, 1500m, 400m si lungime.

Stiu ca ai obtinut foarte multe medalii si trofee. In camera ta ai o adevarata col-ectie si i-am zis mamei tale, in gluma, ca ar trebui sa mai construiasca un perete in camera ta, ca sa ai loc sa-ti expui med-aliile! Ce medalii iti sunt mai dragi? Foarte multa lume spune ca medaliile de la campionatele nationale sunt cele mai bune, dar eu simt ca cea

pentru care am lucrat cel mai mult este cea din competitia TransTasman, unde am obtinut medalia de argint la 800m. Acolo a fost incercarea cea mai dificila. Nu conteaza medalia cea mai stralucitoare, ci cea pe care ai obtinut-o cel mai greu.

Ce prieteni ai? Sa spun cinstit, prietenele mele cele mai apropiate sunt asiatice si sunt in “accelerate class”. Si in comunitate roma-neasca pe Mihnea, Vlad si Mircea.

Ce oameni admiri si de ce? O atleta pe care o cheama C. Turnball. Ea are foarte multe recorduri in probele in care imi plac mie. Timpul ei e foarte bun la probele acelea. A mers la aceeasi scoala cu mine si vad numele ei scris pe cupele pe care le-am castigat si eu. A batut recordul pe Auckland si NZ.

Vrei sa-mi spui tu ce titluri ai obtinut? La Nationale, medalia de aur la 1500m si 800m si bronz la 400m. La competitia internationala Transtasman, medalia de argint la 800m si medalie de argint la stafeta 4x400.

Ce calitati crezi ca trebuie sa aiba atletul? Perseverenta si modestie, pentru ca nu-mi place cand vad un atlet ca se lau-da si atunci imi propun sa-l inving, sa stie ca nu el e cel mai bun. Trebuie sa fii calm, iar uneori sunt emotionata si nu vreau sa particip, dar mami ma incurajeaza.

Cine merge cu tine la competitii? Mami si tati, dar in ultimul timp doar mami. E bine sa stiu ca am ajutor, dar cand fug nu aud cand ma striga pe nume, cand ma incurajeaza, pentru ca sunt in “zone” si ma gandesc la strategii, cand trebuie sa alerg mai tare… In ultima vreme am reusit sa ma calmez, dar intot-deauna am ceva in stomac…

Inteleg ca nu doar alergi, trebuie sa ai si un plan, o strategie. Depinde cu cine alerg, pentru ca fiecare participant are un plan. Eu planific fiecare cursa: incerc sa stau cu grupul si cand ceilalti nu mai au putere ii depasesc. Sunt foarte buna la distanta lunga, dar nu foarte lunga. 800m e cursa mea ideala, sunt doua ture si pot sa tin ritmul. Julia, iti multumesc foarte mult.

Mihaela Enache

PUBLICITATE 6

VOCEA ANIMALELOR7

AUBREY ORGANICSCLARINS

CLINIQUEREVLON

DR. HAUSCHKA L’OCCITANE

LIZ CLAIBORNENINA RICCIORIFLAME

ORJENE NATURAL PACO RABANNEPAULA’S CHOICE

PRADAQUEEN HELENE

REVIVAVICTORIA’ S SECRET

COMPANII PRIETENECARE NU TESTEAZA

PRODUSELE COSMETICEPE ANIMALE

BUY FREE RANGE

SPCA Auckland opereaza in fiecare zi, intre 10am si 4pm. Singurele zile

libere sunt sarbatorile legale: Good Friday, Easter Sunday,

Christmas Day si New Years Day.

SPCA Auckland Animal Village50 Westney Road, Mangere

Auckland 2022, PO Box 43 221, Mangere, Auckland 2153

Phone 09 256 7300,SPCA Browns Bay Op Shop

7/25 Anzac RoadBrowns Bay (opp. Palmers).

Mon - Fri 10am - 4pm, Sat 10am - 1pm, Sun 8am - 12pm,

Phone: (09) 479 9611SPCA Howick Op ShopUnit 6, 15 Cook Street

Howick (opp. All Saints Church)Monday to Friday 10am – 4pm,

Saturday 10am – 1pmPhone: 09 537 9456

SPCA Glen Innes Op Shop231 Taniwha Street, Glen Innes, Monday - Friday 10 am – 4 pm,

Saturday 10 am – 2 pmPhone 09 528 3693

SPCA Papakura Op Shop202-208 Great South Road, Papakura,

Monday - Friday 10am to 4pm, Phone: 09 299 1251

7 Kakapo - specie pe cale de disparitie - au ajuns in nordul Noii Zeelande, in noua lor casa. Pasarile acestei specii endemice, pe cale de disparitie, au fost capturate de pe o insula libera de pradatori din Southland si au fost transportate cu elicopterul si cu un zbor Air New Zealand, pe Little Barrier Island, unde au fost eliberate. Pasarile vor fi monitorizate de Departamentul Conservarii, dar vor trebui sa se descurce pe cont propriu, in mod natural. Ministrul conservarii Kate Wilkinson ne-a declarat ca “acesta actiune va asigura supravi-etuirea speciei. Este o calatorie epica pentru aceste pasari care nu pot zbura. Au zburat cu ajutorul nostru peste intreaga tara, intr-o singura zi, spre noua lor casa. Mai avem doar 126 de pasari kakapo in intreaga lume si trebuie sa vedem daca se pot descurca si pot supravietui fara ajutorul nostru“. Kakapo au trait pe Little Barrier Island intre 1982 si 1992, dupa care au fost mutate, pentru ca insula sa fie curata-ta de pradatori si de sobolani. Se asteapta ca primele rezultate despre cresterea noii colonii sa apara in urmatorii 10 ani.

DONATI LA SAFE!BANII DUMNEAVOASTRA

POT SALVA VIETI!SAFE este una dintre cele mai

importante societati care apara drepturile animalelor in Noua

Zeelanda. SAFE crede intr-o lume in care animalele sunt

intelese si respectate, in care ani-malele nu mai sunt exploatate,

abuzate si facute sa sufere. SAFE doreste sa schimbe atitu-dini, sa creeze interes in jurul activitatilor de protectie a ani-

malelor si sa schimbe mentalitatile. Cel mai important

tel al SAFE este sa imbunatateasca considerabil via-ta animalelor din intreaga Noua Zeelanda. Toate detaliile pot fi gasite pe website-ul asociatiei:

www.safe.org.nz

7 KAKAPO AJUNG IN CASA NOUA

MICKEY ROURKE SI MAIDANEZII

Vreo 20 de caini maidanezi si-au împar-tit teritorul de la studioul Castel Film. Cativa le-au cazut cu tronc starurilor care filmeaza aici. Mickey Rourke a luat deja unul la Hollywood. Foxy e deja in Statele Unite. Traieste, fara sa-si dea seama, visul american, pe undeva, sub ocrotirea actorului Mickey Rourke, care a hotarat sa o adopte cand a filmat langa Izvorani, la studioul Castel Film. Cand Mickey a ales-o pe Foxy, era doar o zi normala de filmare, pentru pelicula „Dead in Tombstone”, unde Rourke joaca rolul diavolului. Astfel, ditamai „diavolul” a zarit, prin pauzele de filmare, cum animalul era cam salbatic si a spus ca pe cainele asta il vrea pachet în SUA. Acum maidanezul e in America, veterinarii care s-au ocupat de el pentru actor facandu-i actele si trimitandu-l, par avion. Cateaua se va intoarce insa in Ro-mania si va fi primul locuitor al adapostu-lui pe care Mickey Rourke il va deschide in Giurgiu. Stire preluata din cotidianul Evenimentul Zilei.

INTERVIURILE PRNZ 8

Despre simpatica si frumoasa Analia Selis am aflat mai multe din internet. Este originara din Tucuman-Argentina si este casatorita cu muzicianul Razvan Suma. Nascuta in zodia Taurului, Analia marturiseste despre ea ca este foarte sincera, sentimentala si fericita, despre care spune ca este o stare obligatorie. A absolvit Facultatea de Arte Muzicale din San Miguel, Argentina. Tanara interpreta doreste sa convinga publicul ca muzica este cel mai frumos mod de a exprima sentimentele pure si curate pe care le simtim fata de cei dragi. Mesajul pe care il transmite Analia este cel de iubire fata de tot ce este in jur. Ea s-a inspirat atat din cultura si traditiile Argentinei si s-a lasat influentata de regretatele cantarete, argentinianca Mercedes Sosa si de brazilianca Elib Regina. Cantecele Analiei sunt fie creatii proprii, fie adaptari traditionale in ritmuri de rumba si bolero.

INTERVIU CU ANALIA SELIS

Adalbert Gyuris

In compunerea ritmului muzical si al versurilor, Analia se inspira din sentimentele sale fata de tara, familie, prieteni, iubire. Desi, este constienta ca vine cu un stil nou pentru Romania, Analia este increzatoare in succesul sau, deoarece mizeaza pe originalitate si este o aparitie fermecatoare, trebuie sa recunoastem. Pe langa activitatea muzicala, Analia este pasionata de studiul limbilor straine,a urmat cursuri de limba germana si franceza in cadrul prestigioasei institutii de invatamant Harvard si a invatat limba italiana in Argentina, la Facultatea Dante Aligheri dar cea mai mare dorinta a ei este de a face cunoscut ritmul pur latino american. Idealul sau este ca prin intermediul muzicii sale sa vada publicul fericit. Analia este frumoasa, simpatica si tare prietenoasa. In timpul cat am stat de vorba cu ea am inteles ca-si iubeste tare

Cum te-ai hotarat totusi sa ramai? Care au fost argumentele tale? Dragostea, muzica, tot ce am construit aici, prieteni si de putin timp Noa.Cele mai mari motive de a ramane aici in tara sunt Razvan si Noa.

Ai ajuns acum sa spui ca si in Romania esti acasa? Da dar acasa e si in Argentina, mai nou un pic si in Spania unde e familia mea.

Difera muzica de la noi cu cea din Argentina? Da, insa chiar daca difera muzica folclorica atat a noastra cat si a voastra are o similitudine, se canta cu sufletul.

Iti compui tu muzica? Te inspiri din muzica argentiniana sau mai nou din cea romaneasca? Da, imi compun muzica si ma inspir din muzica argentiniana.

Ai incercat sa canti si alte stiluri ? Sigur dar nu asa de reusit cum cant muzica care ma reprezinta.De curand ai devenit mamica, s-a schimbat viata ta? Crezi ca si fiica ta te va impulsiona sa scrii muzica pentru... copii? Da, viata mea s-a schimbat in bine, Noa este un frumos motiv ca sa fiu fericita. Deja compun toata ziua cantecele pentru Noa, cand ne jucam, cand ii dau laptic, cand mergem in parc, ii cant foarte mult, improvizez tot felul de cantecele.

mult fetita, sotul si muzica. Tot ce face este din inima si pune mult suflet pentru a darui perfectiunea si dragostea celor din jur.

Adalbert Gyuris: De unde pasiunea pentru muzica? Analia Selis: De mica, de la mama. Ea nu este muzician dar si-a dat seama de potentialul meu. De mica imi placea sa cant si mama mi-a alimentat aceasta placere. Ea m-a trimis sa cant in cor si mai tarziu la scoala de muzica.

Cum ai aflat de “Cerbul de aur“ si cum te-ai decis sa participi la acest concurs? Eram in Romania deja si aveam trupa. Cautam pe internet festivaluri de muzica in Romania si asa am gasit “Cerbul de Aur”. Am scris, am trimis demo si am intrat in concurs.

Te-ai gandit inainte de a veni in Romania ca vei ajunge sa te stabilesti aici? Nu, acum noua sau zece ani habar nu aveam ca Romania va fi tara unde ma voi stabili. Dupa aceea l-am cunoscut pe Razvan, am avut o intuitie ca voi veni dar in nici un caz ca va fi asa de frumos.

Draga Analia iti doresc sa ramai mereu optimista, cu multe idei si sa ne incanti de fiecare data cu aparitiile tale. Multumesc, mamica draga, pentru acest interviu de suflet! Si eu va multumesc!

Coperta albumului Analiei Selis“Cantece de Craciun pentru cei mici

si mari“

MOVIE NIGHTS9

Irina Margareta Nistor

PALMARESUL BERLINALEI

Shakespeare e din nou citat si cu „Iuliu Caesar”, care pare omniprezent, in ultima vreme, de la genialul „Ziua tradatorilor”, de si cu George Clooney si pana la montarea cu puscariasi in varianta, Fratilor Taviani , care fiind in pana de inspiratie, se agata de o solutie demna de un scurt de absolventa. (Și ce magnific si splendid era „Good Morning, Babylon!”) Ca sa citez o replica din „Doamna de Fier”, trebuie sa stii cand sa te retragi! Marturisesc ca e o mare arta! Dar si un si mai mare curaj! Revenind la dama (cum le numea Caragiale), are un zambet parsiv si seducator, inclusiv in pozele pe care le cumpara adolescentii si unde poarta o fustita, cu un fel de pene lipite pe hartie, pe care daca le sufli usor ies la iveala jartierele, care tin cu strajnicie o pereche de ciorapi de matase, fini ca altadata. Cata imaginatie amuzant perversa! Un moment de mare tandrete si nostalgie e si cel al fardatului, la care proful devenit detectiv de ocazie o secondeaza: pudra praf si nu compacta, data cu pamatuful sau rimelul care se ia cu o periuta inmuiata, putin cu varful limbii...Doar ca apare un capitan de vas, Fritz (aici e si o Cola cu numele asta, pe care am testat-o la Petrecerea romaneasca) , plin de bani si aere, cu sticla de sampanie la indemana si aroganta carmaciului la purtator. Se porneste o incaierare (care parca o prevesteste pe cea din americanul „Sapte pacate”, cu aceeasi protagonista) , si nu dupa multa vreme, Profesorul Rath, poreclit de elevi Unrath (Rahat), batjocorit in desene bine ticluite cu creta pe tabla, se insoara cu cantareata deocheata, care se face mireasa cu voal si tot tacamul! El o va urma si va incepe o adevarata existenta de iad pe pamant. Sfarseste clovn, de rasul tuturor, si moare cu capul pe catedra pe care o abandonase, pentru un altfel de dragoste...Al doilea era „Munchhausen”, baronul mincinos, pe care il descoperisem in primii ani ai mei si ai televiziunii, in serialul Capitanul Val-Vartej, unde il interpreta minunatul si atasantul Nicolae Gardescu. Despre versiunea din 1943, auzisem de la mama , dar fusese interzis in Romania , fiind produs in plina perioada nazista, foarte colorat (poate chiar prea, deh: Tehnicolorul!), dar cu aluzii clare intru slava politicii lui Hitler, daca ar fi sa punem la socoteala, doar povestea cu Polonia! Unii sustin ca desi a fost anume comandat ca sa concureze Uzina de vise de peste

Ocean, (si mai ales „Vrajitorul din Oz”) si sa sarbatoreasca 25 de ani ai Studiourilor UFA, regizorul n-a facut concesii ideologice! Dupa aproape 70 de ani, filmul ungurului Josef von Baky, plin de alti nobili von in distributie, ramane fascinant, chiar daca naiv, cu tablouri care fac cu ochiul (doar n-a inventat „Harry Potter” smecheria asta! ), si un personaj care accepta un fel de pact, nu chiar cu Diavolul personal, ca altii, dar tot pentru a ramane vesnic tanar si nemuritor, ceea ce se dovedeste a fi destul de obositor, pana la urma, caci vrei sa fii mereu cu cei dragi si nu sa le supravietuiesti de-a pururi! Si uite asa, marele curtezan traverseaza secole, tine teorii despre asemanarea dintre destin si masa de biliard, se minuneaza intr-una de cum zboara timpul, ajuge la Versailles, dar si la Sankt Petersburg, unde domneste debandada, primitivismul si se manaca icre negre cu linguroiu (intruchiparea stereotipului), copiii sunt splendizi si expresivi (dar nu sunt pusi sa glasuiasca, tocmai ca sa nu sune fals ca-n filmele romanesti, de obicei)... Nobilul are si un servitor credincios, un echivalent de Sancho Panza, care povesteste de o pomada, pe care o dai si-ti creste mustata cat ai clipi, si fireste e una mare, pe oala, ca da mai bine la cadru! Apare si o mata neagra, dar si Kitty, care nu e o felina, ci Ecaterina cea Mare, (pe care o jucase si Marlene in „Imparateasa Rosie”). Acum Brigitte Horney (fiica de psihanalista!) ii da replica si trupul pe ecran lui Hans Albers (un Munchhausen la 52 de ani in realitate)! La Curtea Rusiei, Țarina are si dusmani multi, un Pugaciov si un Potemkin, da banchete fastuoase, la care e adusa pana si o torta imensa, in forma de coroana si de turla de biserica ortodoxa, glazurata foarte estetic si in care se afla un pitic viu , care canta la clavecin! O poveste demna de Baronul, care le inflorea pe toate! Și apoi celebra calatorie care a devenit afis, calare pe ghiulea, cu care ajunge la turci, dar darama si un turn la „aterizarea” fortata ! (Deci nu numai din vechiul „King Kong” se puteau inspira teroristii de la 11 septembrie!) Aici da de un harem , de femei ultra frumoase, si o intrebare cheie pentru sultanul cu 307 sotii si 12 favorite: Oare cum se schimba nevasta in amanta? Ingenios este un ceas uman care numara secundele, cu glas tare, aflam care sunt „gradele” la Otomani: aga, pasa, vizir. Cat de mare pret pun pe un vin de Tokay bun, chiar si mahomedanii din poveste, cum aveau un fel de piscina, cu fete topless pe margine sau in apa, eunuci, cu ochi albastrii (or fi cumulat functii?)... O vizita si la Venetia, unde se pune de un duel si-l scapa „colegul de breasla”: Casanova, care nici el nu mai e la prima tinerete ... Și la final, fuga cu balonul, pana pe Luna, unde nu-i nici bere, nici carne de carnati, spre disperarea neamtului, iar timpul trece atat de repede, incat intr-o zi ai toate anotimpurile, dar si batranetea se asterne mai iute! Chestiunea cu comprimarea Zeului Chronos pare o previziune despre un viitor foarte apropiat! Ramane in urma doar o trecatoare dara de fum! Si uite asa

am ajuns mai in zilele noastre, cu sublima „Doamna de Fier”, care daca istoric n-ar fi existat, nici eu n-as mai fi avut privilegiu de a va fi relatat, o zi la Berlinul, care ar fi ramas de Est si Vest, cu dramele lui de neuitat (si atat de bine transpuse, pe 35 de mm, in pelicula cu cele mai mari sanse la un Urs, anul acesta: „Barbara” ). Scenariul face un slalom printre anii lui Margaret Thatcher, cu o geniala Meryl Streep (care se plangea la conferinta de presa, ca in ciuda nenumaratelor nominalizari n-a luat decat 2 oscaruri, pentru „Kramer versus Kramer”/ rol secundar si „Alegerea Sophiei” / rol principal) ! (Dar si cu tanara Alexandra Roach, perfect ghidata de regizoarea Phyllida Lloyd, care a dat initial lovitura de box office cu „Mamma Mia”). Indiferent daca va mai lua sau nu unul, in 2012, este atata desavarsire si minutiozitate in tot ce face din acesta personalitate, despre declara ca are multe in comun, incat devine nerelevant, doar ca ar fi o mare nedreptate. Sa speram ca n-o va urmari ghinionul fostului prim Prim Ministru femeie din Europa, careia dupa ce a facut atatea pentru Marea Britanie, i s-a intors spatele (exista oricum precedente similare, si la fel de rasunatoare, de-ar fi sa amintesc numai de Churchill sau De Gaulle)! Trecerile de la o varsta la alta, indulcirea dar si ascutirea vocii („Discursul Regelui” la feminin, un pic altfel), pasiunea pentru „Norma” de Puccini, ori pentru sarmantul tigan din Vladivostok: Yul Brynner si spectacolul sau devenit si film: „Anna si Regele”, schimbarea de look, impusa de ascensiunea politica, iubirea pentru partenerul de viata si de o viata: Denis (Jim Broadbent, care a mai jucat si in „Iris”, unde scriitoarea suferea de aceeasi cumplita maladie Altzeimer), incapatanarea, binevenita, sa nu renunte le cele 2 siraguri de perle primite in dar la nasterea gemenilor (baiat si fata, ca la Shakespeare), taioarele si rochiile albastre, rosu doar la iesirea din scena, cu un buchet regal de cale albe in brate, infruntarea barbatesca a momentelor de cumpana, asumarea unor rigori financiare nepopulare (in care incearca s-o imite Angela Merkel, care nu are aceeasi charisma si pe care miliardarul de cel mai mare fler, George Soros o deconseiaza, dar se pare ca Doamna Europa, cum i se spune si nu de Fier, cum au supranumit-o rusii pe Lady Thatcher, nu pare dispusa sa-l ia in seama), sau interventia militara in Insulele Falkland / Malvine , pe care le-a asemanat cu Hawaii-ul american, cand Marea Putere a incercat s-o puna la punct... Ulterior innobilata Lady Margareta s-a amuzat sa puna inghetata la cornet, fara a se teme ca i se va aminti ca e fiica de bacan, (dar cu Studii la Oxford, adauga ea plina de mandrie, pe buna dreptate) si de asta stia toate preturile, au comentat-o rauvoitor barbatii... P11

SECANTE ROMANESTI 10

Cine-si mai aminteste astazi de actorul vedeta al Comediei Franceze dela 1900 numit Edouard de Max? Nici macar romanii care n-au uitat atatea glorii ale artei nascute in spatiul carpato-dunarean si care au facut cariera la Paris in secolul XX! Poate de aceea initiativa muzeului din Coulommiers, la numai 60 Km de Paris, este cu atat mai meritorie. Coulommiers, aflat in inima regiunii Brie, este un orasel cu cca. 14 000 locuitori, renumit mai ales prin soiul de branza care-i poarta numele, precum si datorita targurilor cu produse reprezentative pentru activitatea agricola a regiunii (branzeturi, vin, flori). Insa vizitatorul curios poate descoperi in acest oras, cu o ambianta traditionala franceza, vestigiile unei istorii milenare si ale unui trecut glorios. Un ansamblu manastiresc datand din vremea Templierilor, cateva conace medievale sau renascentiste, locuintele unor eroi sau artisti francezi de acum doua sau trei secole, resturile unor instalatii industriale sau edificiul in functiune al unui teatru din secolul XIX, iata numai cateva din “atractiile” culturale ale orasului. Si chiar in centrul lui, se afla o imensa gradina, unul dintre cele mai frumoase parcuri din regiunea Ile-de-France, care adaposteste cateva edificii medievale, tot ce a mai ramas din castelul ducesei de Longueville, distrus in secolul XVIII. Nimic nu predispunea a priori acest muzeu regional sa readuca in atentia contemporanilor amintirea unui actor de origina romana, uitat de aproape un secol. De altfel, probabil ca acest subiect risca sa nu atraga prea multi vizitatori ai unei expozitii. Tocmai de aceea, organizatorii au decis sa asocieze amintirea actorului roman cu cea a celei mai celebre vedete a teatrului francez, nemuritoarea Sarah Bernhardt. Aceasta, cu 25 ani mai in varsta decat Edouard de Max, nu numai ca a facut o cariera mult mai lunga, dar a si stiut sa o puna in valoare atat prin turneele nenumarate prin toate colturile lumii, din Rusia sau Statele Unite pana in Australia, dar si prin prezenta pe afisele devenite opere de arta ale unui Mucha sau prin participarea la inceputurile inca artizanale ale cinematografiei. Edouard de Max (1869 – 1924) s-a nascut intr-o familie instarita din Iasi; el si-a efectuat studiile la Ouchy, in Elvetia si in timpul unui scurt pasaj in Romania natala, il gasim, in 1888, la numai 18 ani, ca interpret al unei piese la castelul Peles, in compania Elenei Vacarescu. Atunci, ducele Carol Ludovic i se adreseaza, spunand: “Fiul meu, veti deveni… nu, santeti deja un mare artist!” Plecand la Paris, pentru a-si definitiva studiile teatrale, Edouard de Max se distinge deja prin eleganta lui studiata si intretinuta, luxul cultivat, generozitatea care face sa fie remarcat. De altfel, porecla sa era “Printul” si se murmura ca ar face parte din familia regala a Romaniei. In ciuda accentului de care nu s-a putut dezbara pana la sfarsitul vietii, de Max termina Conservatorul cu Premiul Intai de

Comedie si Premiul Intai de Tragedie, in 1891. Angajat imediat la Teatrul Odeon din Paris, Edouard debuteaza cu un rol major, care avea sa-i aduca un succes repetat de-a lungul intregii sale cariere, Neron din piesa “Britannicus” de Racine. In 1893, Edouard de Max se prezinta cu o scrisoare de recomandare, pentru a fi angajat de Sarah Bernhardt. De fapt, ce doi actori se intalnisera deja in1881, la Iasi, unde de Max incercase s-o convinga pe marea actrita franceza, in turneu prin Romania, sa-l ia pe langa ea, in trupa pe care aceasta o dirija. Insa, doisprezece ani mai tarziu, Sarah Bernhardt, cucerita de prezenta si prestanta junelui prim roman, il angajeaza pentru scena ei pariziana, Théatre de la Renaissance. Edouard de Max nu a fost niciodata pentru Sarah Bernhardt decat un coleg de scena pasionant (slabiciunea actorului roman pentru tinerii efebi era binecunoscuta!). Insa colaborarea lor a durat, intr-o prima etapa timp de trei ani, in care perioada au jucat impreuna nenumarate roluri din piese scrise tot atat de bine de autori celebri, precum un Racine sau Alexandre Dumas fils (Fedra sau Dama cu camelii), cat si operele unor autori contemporani disparuti de atunci in negura timpurilor. Rezultatele au fost variabile, dela succesele de stima, pana la triumfuri stralucitoare, insa Edouard de Max a fost remarcat tot atat pentru rolurile de compozitie create, cat si prin costumele somptuoase arborate. A doua lor intalnire dateaza din anul 1900, cand cele doua vedete – intre timp de Max devenise o stea de prim ordin pe firmamentul teatral francez – interpreteaza impreuna timp de cativa ani, cu precadere, drame istorice.Desigur ca legatura intre aceste doua personalitati – ambele cu un caracter nespus de fierbinte – nu putea fi decat exploziva! Cum spunea Edouard de Max, vorbind despre Sarah Bernhardt, la sfarsitul unui turneu european, in 1902: “…era un cataclism la fiecare ora!”. Si relatia dintre ei evolua in permanenta intre dragoste si ura. Insa trasaturile lor comune, mai ales excesele din care se hraneau amandoi in

permanenta, nu puteau decat sa-i apropie.Deja, maniera de a declama pe scena, foarte apreciata in acea vreme si care astazi ni se pare ridicola, facea sa para insipida prezenta celorlalti actori. Pentru de Max, chiar si accentul roman, cu litera “r” ruland bolovanos in urechile francezilor, ii dadea “o voce cu rezonante de bronz seducatoare si iritante”. Vocea Sarei Bernhardt poarta in schimb muzicalitatea unui “cantec jalnic”, denumit uneori “susur lenes” de catre critici. Insasi pasiunea lor pentru costumele somptuoase ii impingea catre roluri de regi si imparati sau de printese si imparatese, vestiti cu draperii grele, viu colorate, decorate cu broderii si pietre pretioase. Se pare ca Edouard de Max i-ar fi lansat candva Sarei Bernhardt, uluita: “Madame, sunt tot atat de femeie ca si Dumneavoastra!”. La fel erau si tot soiul de excentricitati in care se complaceau amandoi. Edouard de Max exceleaza in special prin gesturile de generozitate, banii scurgandu-i-se printre degete ca apa limpede, iar Sarah Bernhardt prin fanteziile de tot felul pe care le accepta din partea fiului ei venerat sau a diferitilor amanti, din ce in ce mai tineri. Si totusi, in ciuda acestor trasaturi comune, sau poate tocmai din cauza acestor asemanari, Edouard de Max nu va face niciodata parte din cercul prietenilor intimi ai Sarei Bernhardt. Insa amicitia lor, s-ar putea spune amorul lor platonic, s-a prelungit pana in ultima zi a carierei marii comediene. In 1908, Sarah si Edouard joaca intr-un film realizat dupa piesa celebrului autor Victorien Sardou, “La Tosca”. Insa aceasta pelicula nu a fost proiectata niciodata! Ultima lor intalnire a fost provocata de decesul Sarei Bernhardt. In cortegiul care o insotea pe marea artista pe ultimul drum, in martie 1923, Edouard de Max purta jerba de flori oferita de Societatea actorilor celei mai celebre dintre ei. Un an mai tarziu, Edouard de Max parasea si el pentru totdeauna lumea scenei si scena lumii. Victor Eftimiu povestea, intr-un articol scris patruzeci de ani dupa moartea actorului roman – pentru ca Edouard de Max nu a renuntat niciodata la nationalitatea lui de la nastere

SARAH SI EDOUARD - O ISTORIE DE AMOR VIRTUAL

Capela castelului, construita intre 1617 si 1625, adaposteste muzeul orasului care a prezentat in 2010 expozitia “Sarah Bernhardt, Edouard de Max - Destins croisés”.

MOVIE NIGHTS11

Adrian Irvin Rozei

– ca ultimile sale cuvinte ar fi fost: “Ce se joaca asta seara la Comedia Franceza?”. Toate aceste momente de glorie ale teatrului francez, precum si multe, multe alte amintiri legate de cariera celor doua vedete, sunt reamintite de expozitia din Coulommiers prin intermediul fotografiilor, afiselor, obiectelor, ziarelor si revistelor de epoca, costumelor de teatru, bijuteriilor care au apartinut actorilor dela inceputul secolului XX. Ele fac parte dintr-o imensa colectie, in acest moment inaccesibila marelui public, care se afla in fostul Muzeu al teatrului dela Pont-aux-Dames, in apropierea orasului Coulommiers. Acest muzeu, care a functionat timp de aproape 70 ani, se gaseste in “Casa pensionarilor Artei Dramatice”, creat multumita colectiei actorului Constant Coquelin si imbogatit de donatiile facute de numerosi actori francezi. O mica parte din bogata lui colectie apare din cand in cand in expozitii temporare sau prin muzee, cu ocazia unor manifestatii specifice. Expozitia “Sarah Bernhardt si Edouard de Max”, dupa aceasta prima

prezentare la Coulommiers, a fost expusa si in salile Institutului Cultural Roman din Paris, in 2011. Si, cine stie, daca autoritatile culturale romane vor avea capacitatea de convingere necesara, poate ca va fi admirata candva si la Bucuresti sau la Iasi. Ar fi o justa reintoarcere pentru cel care spunea, cateva zile inainte de a muri: “Ia-ma la Bucuresti! As vrea sa mor acolo, societar al Teatrului National!”

P.9 ...deveniti subalternii sai. Nu se poate uita de infruntarea atentatelor IRA (care ucid un mare aliat, pe Airey Neave / Nicholas Farrell din neintrecutul serial „Perla Coroanei” si din „Carele de foc”), si nici de sfetnicul fidel, ochelaristul Geoffrey Howe (interpretat de Anthony Head, care venit la Bucuresti in scopuri caritabile, ca sa inaugureze un adapost pentru catei, in proiectul „Iubirrre”, si ne-a povestit la Guerrilla, la Vocea filmelor, cat de buna partenera, lipsita de capricii este Marea Meryl). Margaret e mandra ca i se recunoaste izbanda, ca impreuna cu Ronald Reagan a pus capat Razboiului Rece, odata cu daramarea Zidului Berlinului. Replica asta auzita in capitala Germaniei reunificate are si mai mare greutate ! Dar de reflectat si aplicat ar fi cea la fel de celebra, ca atunci cand pacientul sufera de o boala grea, chiar daca medicamentul e amar trebuie luat neaparat. (Aviz grecilor, dupa cum declara recent un politician cinefil francez! Usor de spus, dar probabil ca adevarat, doar ca e bine sa nu fi in pielea bolnavului!) Urmatorul la rand a fost un thriller, partial romantic „I, Anna”, cu Charlotte Rampling, regizat de propriul fiu, Barnaby Southcombe, care i-a dat un partener de ecran, de vis, pentru generatia ei, pe fermecatorul irlandez Gabriel Byrne (Cristofor Columb din serialul de alta data sau „In deriva”, cel american). O intriga destul de incurcata, pe care n-o s-o povestesc, ca sa va las s-o descoperiti, dar in care o sa vedeti cum e cu intalnirile si cautarea de pereche, chiar si pretul unei seri de intalnire si alegere : 40 de lire sterline, in care sunt incluse 2 pahare de bautura, de obicei, totul sfarsind printr-un dezastru, tratat cu ironie si umor discret: El trebuie laudat, iar Ea sa aduge cat de mult tine la independenta sa. O sugestie doar partial viabila! Cat de bine stie franco-englezoica sa redea nerabdarea unui telefon mult asteptat, si satisfactia de dupa, euforia, dar si dansul languros, pe care cu siguranta ca l-a invatat in „Asphalt Tango”, unde era magistrala si pentru ca Mircea Diaconu era tulburator! (Culmea, o parte din drama se petrece la Barbican, unde abea a fost turneul indragit de londonezi, al Teatrului Nottara.) Si seara s-a incheiat cu sampanie Pommery si praline, ca ale lui Hercule Poirot, la Friedrichstadt-Palast, de unde se transmiteau pe vremuri varietati din RDG, cu surorile Kessler, (care acum au 75 de ani si mai sunt inca sexi la trup, stilul din spate liceu, din fata muzeu, dar de arta, nu chiar Antipa! )

In anul de gratie 2012, s-a ales un americanesc „Young Adult”, cu o ghost writer care fireste scrie, carti pentru adolescenti, dar le semneaza altcineva, si care decide sa revina, la 37 de ani, in oraselul natal, sa-si regaseasca o pasiune de prima tinerete, netinand seama ca tipul e insurat si cu copil. Cand arati precum Sharlize Theron (nu ca in „Monstrul”, care i-a adus un Oscar), esti convinsa ca nimic nu-ti va sta in cale. Socoteala insa din targ, nu se va potrivi cu cea de-acasa (anume am inversat zicala). Apar colegi de liceu, nu dintre cei mai linistitori, in frunte cu Patton Oswalt (specialist in stand-up comedy), se complica treaba, dar devine si de un umor negru imbatabil. Scena, la hotel, cu catelusa: Dulce (asa o chema, ca specialitatea argentiniana), este mortala, negarea evidentei miscatoare din bagaj, si seninatatea cu care receptionera nu se lasa amagita de raspunsul ca patrupedul ar fi in automobil, si o taxeaza imperturbabila ca pentru doi clienti va ramane antologica. Reteta i-a iesit mai bine lui Jason Reitman, decat in „Juno”, desi are aceeasi scenarista: Diablo Cody. E chiar mai atent structurat si ca „Sus in aer”! Oricum a facut remarca referitoare la filmele care se impart in cele care te fac sa te simti bine sau prost (pe romaneste, a doua varianta fiind ambigua, e chiar mai la obiect). S-a amuzat ca tocmai o productie atat de caustica a fost cireasa de pe tortul de Ziua Indragostitilor, dar ca se bucura ca a fost invitat la Berlin , ca asta il va ajuta finaciar la urmatorul proiect! Fiecare e liber sa interpreteze cum vrea de unde o sa i se traga banii! Oricum a fost o zi in care m-am simtit cinematografic... poligama! Va recomand de Dragobete sa incercati la vreun mall sau macar la HBO! Nu o sa va para rau! Irina-Margareta Nistor, prezenta sustinuta cu eleganta de Silva Dark.

12CAMPANII PRNZ

MAMAIn vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau in cale,Iar plopi in umedul amurg

Doinesc eterna jale.Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara -Acolo, mama, te zarescPe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cand in candCu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecandPrin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stauSi torc in rand cu tine;

Sunt inca mici si tata n-auSi George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmeiIncepe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea eiSi stai ingandurata.

CAMPANIA “CITITI CAPODOPERELE ROMANILOR”Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad o data-n fata.Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, in ceasul mortii!

Afara-i vant si e-nnorat,Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand:E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gandCa sa visezi de mine!

EL-ZORAB La pasa vine un arab,

Cu ochii stinsi, cu graiul slab.- “Sunt, pasa, neam de beduin,

Si de la Bab-el-Manteb vinSa vand pe El-Zorab.

Arabii toti rasar din cort,Sa-mi vada roibul, cand il portSi-l joc in frau si-l las in trap!

Mi-e drag ca ochii mei din capSi nu l-as da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!Uscat e cerul gurii lor;Si de amar indelungat,Nevestei mele i-a secat

Al laptelui izvor!Ai mei pierduti sunt, pasa, toti:O, mantuie-i, de vrei, ca poti!

Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,

Da-mi numai cat socoti!El poarta calul, dand ocol,

In trap grabit, in pas domol,Si ochii pasei mari s-aprind;

Carunta-i barba netezindSta mut, de suflet gol.

- “O mie de techini primesti?- “O, pasa, cat de darnic esti!Mai mult decat in visul meu!Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,

Asa cum imi platesti!Arabul ia, cu ochii plini

De zambet, mia de techini -De-acum, de-acum ei sunt scapati,

De-acum vor fi si ei bogati,N-or cere la straini!

Nu vor trai sub cort in fum,Nu-i vor cersi copiii-n drum,

Nevasta lui se va-ntrema;Si vor avea si ei ce da, saracilor de-acum!

El strange banii mai cu foc,Si pleaca, beat de mult noroc,

Si-alearga dus d-un singur gand,Deodata insa, tremurand,

Se-ntoarce, sta pe loc.Se uita lung la bani, si pal

Se clatina, ca dus de-un val,Apoi la cal priveste drept;

Cu pasii rari, cu fruntea-n piept,S-apropie de cal.

Cuprinde gatul lui plangandSi-n aspra-i coama ingropand

Obrajii palizi: - “Pui de leu,

Suspina trist. Odorul meu,Tu stii ca eu te vand!

Copiii mei nu s-or jucaMai mult cu frunze-n coama ta,

Nu te-or petrece la izvor:De-acum smochini, din mana lor,

Ei n-or avea cui da!Ei nu vor mai iesi cu drag

Sa-ntinda mainile din prag,Sa-i iau cu mine-n sea pe rand!

Ei nu vor mai iesi razandIn calea mea sirag!

Copiii mei cum sa-i imbunNevestei mele ce sa-i spun,Cand va-ntreba de El-ZorabVa rade-ntregul neam arab

De bietul Ben-Ardun!Raira, tu, nevasta mea,

Pe El-Zorab nu-l vei vedeaDe-acum, urmandu-te la pas,Nici in genunchi la al tau glas

El nu va mai cadea!Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun,N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun

Pe urma unui soim usorCa sa-ti impuste soimu-n zbor;

Nu-i vei pofti: Drum bun!Nu vei zambi, cum salta-n vantArdun al tau in alb vestmant;

Si ca sa simti sosirea luiMai mult de-acum tu n-o sa pui

Urechea la pamant!O, calul meu! Tu, fala mea,De-acum eu nu te voi vedeaCum tii tu narile-n pamant

Si coada ta fuior in vant,In zbor de randunea!

Cum mesteci spuma alba-n frau,Cum joci al coamei galben rau.

Cum iei pamantul in galopSi cum te-asterni ca un potop

Si firul tau se rupe des,Caci ganduri te framanta.Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tanta.Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cand fusul se desfira...Te uiti la el si nu-l ridici, si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti -- “Ce vezi?i intreab-o fata.

- “Nimic... Mi s-a parut asa!Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a taE plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neridicandDe jos a ta privire:

- “Eu simt ca voi muri-n curand,Ca nu-mi mai sunt in fire...

Mai stiu si eu la ce gandeam?Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geamCu degetul cum bate.

CAMPANII PRNZ13

POEZII NEMURITOARE ALE LUI GEORGE COSBUCDe trasnete-n pustiu!Stia pustiul de noi doi

Si zarea se-ngrozea de noi -Si tu de-acum al cui vei fi?

Si cine te va mai scutiDe vanturi si de ploi?

Nu vor grai cu tine bland,Te-or injura cu toti pe randSi te vor bate,-odorul meu,

Si te-or purta si mult, si greu;Lasa-te-vor flamand!

Si te vor bate,-odorul meu,Sa mori tu, cel crescut de noi!...

Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac,Dar fara cal eu ce sa fac:

Da-mi calul inapoi!Se-ncrunta pasa: - “Esti nebun?

Voiesti pe ianiceri sa-i punSa te de-a cainilor? Asa!E calul meu, si n-asteptaDe doua ori sa-ti spun!

- Al tau? Acel care-l crescuIubindu-l, cine-i: eu ori tu?De dreapta cui asculta el,

Din leu turbat facandu-l miel?Al tau? O, pasa, nu!

Al meu e! Pentru calul meuMa prind de piept cu Dumnezeu -

Ai inima! Tu poti sa aiMai vrednici si mai mandri cai,

Dar eu, stapane, eu?Intreaga mila ta o cer!

Alah e drept si-Alah din cerVa judeca ce-i intre noi,

Ca ma rapesti si ma despoi,M-arunci pe drum sa pier.Si lumea te va blestema,

Ca-i blestem faptuirea ta!Voi merge, pasa, sa cersesc,

Dar mila voastra n-o primesc -Ce bine-mi poti tu da?

Da pasa semn. - “Sa-l dezbracatiSi binele in vergi i-l dati!Sar eunucii, vin, il prind -

Se-ntoarce-arabul rasarindCu ochii inghetati...

El scoate grabnic un pumnal,Si-un val de sange, rosu val

De sange cald a izvoratDin nobil-incomatul gat,

Si cade mortul cal.Sta pasa beat, cu ochi topiti,Se trag spahiii-ncremeniti.

Si-arabul, in genunchi plecat,Saruta sangele-nchegat

Pe ochii-ntepeniti.Sa-ntoarce-apoi cu ochi pagani

Si-arunca fierul crunt din maini:- “Te-or razbuna copiii mei!Si-acum ma taie, daca vrei,

Si-arunca-ma la caini!

IARNA PE ULITA

A-nceput de ieri sa cadaCate-un fulg, acum a stat,Norii s-au mai razbunat

Spre apus, dar stau gramadaPeste sat.

Nu e soare, dar e bine,Si pe rau e numai fum.

Vantu-i linistit acum,Dar navalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sanii,De pe coasta vin tipand

Si se-mping si sar razand;Prin zapada fac matanii;

Vrand-nevrand.

Gura fac ca roata morii;Si de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se galcevescVrabii gurese, cand norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfada,Stau pe-ncaierate pusi;

Cei mai mici, de foame-adusi,Se scancesc si plang gramada

Pe la usi.

Colo-n colt acum rasareUn copil, al nu stiu cui,

Largi de-un cot sunt pasii lui,Iar el mic, caci pe carare

Parca nu-i.

Haina-i maturand pamantulSi-o taraste-abia, abia:Cinci ca el încap în ea,

Sa mai bata, soro, vantulDac-o vrea!

El e sol precum se vede,Ma-sa l-a trimis în sat,

Vezi de-aceea-i încruntat,Si s-avanta, si se crede

Ca-i barbat;

Cade-n branci si se ridicaDand pe ceafa putintelToata lana unui miel:O caciula mai voinica

Decat el.

Si tot vine, tot înoata,Dar deodata cu ochi vii,Sta pe loc - sa mi te tii!

Colo, zgomotoasa gloata,De copii!

El degraba-n jur chitesteVrun ocol, caci e pierdut,

Dar copiii l-au vazut!Toata ceata navaleste

Pe-ntrecut.

- “Uite-i, ma, caciula, frate,Mare cat o zi de post -

Aoleu, ce urs mi-a fost!Au sub dansa sapte sate

Adapost!

Unii-l iau grabit la vale,Altii-n gluma parte-i tin -

Uite-i, fara pic de vinS-au jurat sa-mbete-n cale

Pe crestin!

Vine-o baba-ncet pe stradaÎn cojocul rupt al ei

Si încins cu sfori de tei.

Sta pe loc acum sa vadaSi ea ce-i.

S-otaraste rau batranaPentru micul Barba-cot.- “Ati înnebunit de tot -

Puiul mamii, da-mi tu manaSa te scot!

Cica vrei sa stingi cu paieFocul cand e-n clai cu fan,Si-apoi zici ca esti roman!Biata bab-a-ntrat în laie

La stapan.

Ca pe-o bufnit-o-nconjoaraSi-o petrec cu chiu cu vai,

Si se tin de dansa scai,Plina-i stramta ulicioara

De alai.

Nu e chip sa-i faci cu bunaSa-si pazeasca drumul lor!Rad si sar într-un picior,

Se-nvartesc si tipa-ntrunaMai cu zor.

Baba si-a uitat învatul:Bate,-njura, da din maini:

- “Dracilor, sunteti pagani?Maica mea! Sa stai cu batul

Ca la caini!

Si cu batul se-nvartesteCa sa-si faca-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,Si multimea navaleste

Iarasi stol.

Astfel tabara se duceLalaind în chip avan:

Baba-n mijloc, capitan,Scuipa-n san si face cruce

De Satan.

Ba se rascolesc si cainiiDe prin curti, si sar la ei.Pe la garduri ies femei,

Se urnesc mirati batraniiDin bordei.

- “Ce-i pe drum atata gura?- “Nu-i nimic. Copii strengari.

- “Ei, auzi! Vedea-i-as mari,Parca trece-adunatura

De tatari!

SUPLIMENT PRNZ 14

PRIMA INTREBARENe aflam intr-un moment delicat al istoriei. In Romania noastra, a celor care nu furam nimic din ea, lucrurile stau foarte rau. Oamenii simpli sunt dezamagiti, se privesc cu suspiciune si au uitat de simtul comunitar. Non-val-orile sunt la putere, politicienii ne mint si ii dispretuiesc, copiii nu mai stiu nimic despre istoria noastra si despre pildele importante ale trecutului. Nuli-tatile umplu micul ecran romanesc, nu se mai vorbeste limba romana corecta, toparlania domina peisajul social. Suntem la marginea prapastiei, daca nu chiar cu un picior in ea. Va rugam sa ne spuneti care este opinia dvs despre aceasta stare de lucruri si cum credeti ca poate fi salvata Romania? A DOUA INTREBAREClasa politica romaneasca este com-promisa total. Rand pe rand, au sfarecat ciolanul puterii toate partidele politice, s-au manjit cu mierea tarii toti ursii pofticiosi, au furat, fura si vor continua sa fure cu abnegatie, im-preuna cu rudele, prietenii, amicii, toti cei care formeaza aceasta clica, despre care omul de rand, romanul caruia i s-a furat tara spune ca “toti sunt o apa si-un pamant”. Ce se poate face, in opinia dvs, pentru a reintra in normalitate? Pe cine ne bazam pentru a scoate Roma-nia la liman, cine poate salva o tara ce merge in jos?

ION MIHAI, Jurnalist TVR, Romania Romania vazuta din afara e intot-deauna plina de mizerie. Poate ca de aceea au si plecat romanii de aici, pentru ca nu puteau sa vada si partile bune si frumoase. Din pacate a devenit aproape “un sport national” sa iti vorbesti de rau tara. In orice imprejurare, cu orice chip noi trebuie sa vedem doar partea rea. Doar lucrurile care nu se intampla, doar aspectele negative sunt cele care ne intereseaza si consideram ca merita sa le evidentiem. Uitam sa ne bucuram de viata, de libertate, de tot ceea ce putem face si facem. De fapt, eu cred ca majoritatea celor care se vaieta constant nu a inteles inca libertatea pe care o are. Oamenii nu au priceput inca ce putere mare zace in mainile fiecaruia. Ce putere importanta avem sa schimbam tot ceea ce nu ne convine. Avem impresia ca trebuie sa faca mereu cineva asta. Ca ar trebui sa vina politicienii si ei sa schimbe totul. Dar uitam un lucru esential: sunt oameni ca si noi, nu sunt genii. Depinde de fiecare din noi sa le spunem ceea ce vrem iar ei sa faca. Si garantez ca vor face pentru ca astfel

Intrebarile dvs. sunt foarte pertinente! Numai ca, daca le-as traduce in cateva limbi si trimite in multe tari europene sau de traditie occidentala, s-ar potrivi ca o manusa! Nu avem, din pacate, exclusivi-tatea coruptiei, a pierderii valorilor tradi-tionale, a toparlaniei sau, ca sa va citez, ca “non-valorile sunt la putere, politicienii ne mint si ii dispretuiesc, copiii nu mai stiu nimic despre istoria noastra si despre pildele importante ale trecutului”. Pot sa va citez in acest sens, chiar si tari cu traditii democratice seculare, nu cu 20 de ani de la un prim inceput al unei experiente demo-cratice! Si care, in plus, se falesc cu AAA sau pe-aproape. Nu vad de ce, intr-o lume in dezechilibru, Romania ar trebui sa fie un model de echilibru! In schimb, rarisunt cei care remarca evolutia economica a acestei

PRO SI CONTRAvor avea garantia ca vor fi realesi. Ceea ce avem nevoie cu totii e sa ne trezim si sa ne implicam proactiv. Atata vreme cat la alegerile din 2008 prezenta la vot a fost de 39%, de ce ne miram de clasa politica? Nu ei sunt de vina, ci noi! Cei care nu au mers la vot acum comenteaza si sunt nemultumiti. Trebuie ca fiecare sa mearga la vot pentru a arata ca ii pasa de ceea ce se intampla in tara sa. Fiecare trebuie sa faca un efort de a se informa, de a stabili cine l-ar putea reprezenta si sa ia o decizie: cu cine voteaza! E un efort pe care trebuie sa-l facem o data la patru ani. Dar numai asa vom avea o clasa politica mai buna. Prezenta scazuta la vot inseamna o calitate scazuta a clasei politice. Apoi, chiar si dupa ce au fost alesi, politicienii pot fi trasi la raspundere. Trebuie sa fim atenti la orice proiect de lege pe care ei vor sa-l promulge si sa intervenim atunci cand consideram ca avem ceva de spus. Sunt legi care ne dau aceste drepturi. Din pac-ate e mai simplu sa stam pe margine si sa comentam si sa spunem ca nu putem face nimic. Putem face! Trebuie sa vrem! Avem toate parghiile necesare!

ADRIAN IRVIN ROZEISenior editor PRNZ, Franta

tari, ridicarea nivelului de trai mediu, de-schiderea spre restul lumii, prezenta influ-entelor exterioa-re (pozitive sau negative), prezentele culturale si intelectuale roman-esti pe meridianele globului. Ah! desigur ca in ‘89 ne-am inchipuit sau am visat la altceva! O lume ideala, care, de fapt, nu exista nicaieri! Cum cred ca poate fi salvata Romania? Romania nu se va “salva” decat daca se va salva intreaga lume occidentala! Suntem toti in aceeasi barca! Daca Europa se va ineca, vom pieri si noi! As zice chiar ca, din anumite puncte de vedere, Romania are un avantaj: are 3 milioane de expatriati care, nu numai ca trimit bani si sustin economia, dar, cum au facut spaniolii sau portughezii in anii ‘60-’80, impun criterii democratice si un mod de viata modern, pe care l-au invatat in Occident. Nu e simplu, sunt de acord! Dar sper ca vor reusi! In schimb, as dori ca noi “jurnalistii” sa ne recunoastem responsabilitatea in aceasta decadere morala. Sub pretext de “a treia putere” si de “libertatea presei”, jurnalismul si-a facut o a doua natura din a cauta si pro-mova (numai) scandalul, tot ce e mai josnic in firea umana, de a flata cele mai murdare tendinte ale maselor, de a cauta senzation-alul cu orice pret si, probabil, avantajul financiar care rezulta. Rari sunt cei care cauta sa valorizeze latura pozitiva, si cand o fac, sunt considerati ca lachei ai puterii! In Romania si aiurea... Vintila Horia spunea ca “Iisus s-a nascut in exil”. Poate ca avea dreptate! Viitorul va confirma sau infirma aceasta afirmatie! Personal, sunt optimist! Va las alegerea privind aceste comentarii; stiu ca faptul de a indrazni a spune ca lucrurile merg tot atat de prost in vest, ca si in Romania, imi va atrage atacuri acerbe! Nu ma deranjeaza. Nu fac din “jurnalism” o meserie si nu vreau sa dau seama nimanui. Bonsoir et bonne chance!

GEORGE PETROVAISenior editor PRNZ, Romania Romania trebuie sa fie a roma-nilor, nicidecum a strainilor! Tot mai multi romani (Nae Ionescu face o distinctie neta intre roman si bun roman: primul este ro-manul neaos, bunul roman este alogenul cu bun simt, care nu numai ca-i un cetatean exemplar, dar chiar se straduieste sa simta si sa gandeasca romaneste!), tot mai multi romani, deci, sunt serios ingrijorati de fun-datura in care a ajuns Romania dupa 22 de ani de gafe, balbaieli si orbecali, alintate cu cognomenul de carmuire postdecembrista. Stiu treaba asta din discutiile purtate cu diverse persoane, dar stiu mai ales din mesajele care circula pe Internet. Intrucat opinia despre vlaguirea Romaniei mi-am expus-o intr-o suita de articole (Legalizarea ciupelii in Romania, Gregarismul roma-nesc, Dulce tinut al ratarilor), unele dintre ele fiind publicate chiar in paginile revistei

SUPLIMENT PRNZ15

PRO SI CONTRAneozeelandeze, nu voi insista asupra acestui subiect, ca tot de pomana este pentru niste carmuitori unsi cu toate alifiile nesimtirii fanariote, ci-mi voi indrepta atentia si rigoarea argumentatiei spre setul de masuri, care – in opinia mea – ar putea scoate tara din actuala fundatura, indreptand-o spre sistemul tridimensional al normalitatii: respect – onestitate – productivitate. Un lucru este limpede pentru toata lumea: Romanii si-au dat in petic inca din zorii politicii lor moderne (vezi detestabila lucra-tura francmasonica impotriva luminatului domn Alexandru Ioan Cuza, apoi lichidarea fizica a lui Eminescu de catre cardasia iudeo-francmasonica, ajunsa atotputernica cu ajutorul unor unelte autohtone ca Titu Maiorescu) si – asa cum bine remarca Mir-cea Eliade la vremea lui – si-au consumat o buna parte din energie in prelungi si inutile dezbateri politice. Fiind, asadar, politica vinovata de neintrerupta crucificare a Rom-aniei, atat prin importanta ce i se acorda de toata suflarea hipnotizata de un impunator aparat legislativ si institutional, cat si de coruptia promovata prin favoritii ei, fireste ca procesul de redresare de-aici trebuie sa inceapa. Cum politica romaneasca postde-cembrista face tot mai mult dovada unui cartel al faradelegilor indreptate impotriva tarii si poporului (jaful sistematic, murd-arirea valorilor nationale, deprecierea prestigiului international al Romaniei prin punerea ei la cheremul ciocoilor interni si externi), se impune constituirea unei forte natio-nale cu rol de contrapondere. Iar aceasta forta, actualmente jucata pe degete de oribilii facatori ai politicii romanesti, nu poate sa vina decat din partea societatii civile: organizatii neguvernamentale, presa independenta, cetateanul preocupat de prezentul si viitorul tarii. Doar ea, calauzita fara gres de instinctul general uman al aspiratiei legitime spre libertate, echitate si prosperitate, precum si de instinctul national al afirmarii Romaniei pe arena internationala, va izbuti sa taie din infu-murarea potentatilor si va impune schim-barea Constitutiei in sensul normalizarii: 1)Reducerea la jumatate a numarului de parlamentari si patrunderea in viitorul Par-lament (intr-o proportie de circa o treime) a senatorilor sau – dupa caz – a deputatilor de drept (functie de numarul camerelor), ilustri reprezentanti ai socie-tatii civile. Fara discutie ca acest principiu, conceput ca o centura de siguranta pentru cetateni, va trebui aplicat si mai jos, adica in consilii judetene, municipale, orasenesti si comu-nale. Mai mult. Interesul pur politic (al capatuirii si imbui-barii) va putea fi vestejit si cel onorabil cetatenesc va fi incurajat doar atunci cand parlamentarii vor fi platiti cu salariul mediu pe economie, eventual cu gradatii de merit (strict plafonate) pentru acei dintre ei care-si dovedesc cu adevarat

utilitatea, iar alesii judeteni si locali nu vor mai fi recompensati cu substantiale indemnizatii pentru timpul de regula irosit in sedinte interminabile. 2) Nici vorba ca Romania sa devina o republica prezidentiala! Asta ar insemna sa dai tara fie pe mana unui individ bolnav de putere dupa modelul despotului oriental, fie pe mana unui individ corupt pana in maduva oaselor de naravurile fanarioto-muscalesti. Actualmente Romania este doar republica semiprezidentiala, dar Traian Basescu se comporta mai ceva ca un autocrat sadea. Dimpotriva, in viitoarea Constitutie a Romaniei, atributiile presedintelui trebuie restranse chiar mai mult decat intr-o republica parlamentara cu traditie (Ger-mania, de pilda), presedintele putand fi desemnat doar daca intruneste minimum 2/3 din sufragiile parlamentarilor, cu un mandat (pana la normalizarea situatiei) de un an. In felul acesta, chiar daca se anga-jeaza in politica cu intentii bine camuflate de lichea, el nu va avea la dispozitie timpul necesar sa si le materializeze. 3) Primul ministru sa nu mai fie jucaria presedintelui si a unor dezagreabile aranjamente de culise, ci – de pe lista candidatilor propusi de societatea civila si de partidele reprezen-tate in Parlament – sa fie desemnat ca sef al guvernului acela care (desigur, obiectiv si argumentat) va intruni majoritatea sufragiilor la conduita morala, prega-tirea profesionala, capacitatea manageriala, angajarea sociala, starea de sanatate psihica si fizica. Apoi (dupa desemnare) el sa-si alcatuiasca echipa guvernamentala (iar nu sa accepte cu slugarnicie lista alcatuita la Cotroceni!) si dupa 100 de zile de la votul de investitura, sa vina in fata Parlamenului pentru a-si prezenta primele infaptuiri, nu un pomelnic nesfarsit de promisiuni si de acuze la adresa grelei mosteniri. Emil Boc a cazut (de presupus ca la mica intele-gere) intrucat multimea tot mai agitata a orop-sitilor si nemultumitilor vroia „capul unui Motoc”, oricare ar fi fost acesta. Dar solutia cu Mihai Razvan Ungureanu prim ministru nu-i cu nimic mai buna ca cea dinainte, ba in multe privinte si toate esentiale ea se dovedeste o veritabila gaselnita bas-esciana: a) Atat Boc cat si Ungureanu au fost trepadusii regimului comunist, altfel spus mici dar zelosi activisti pe la fostul UTC (Uniunea Tineretului Comunist) si pe la Asociatia Studentilor (tot comunisti), desigur, cu speranta ca vor fi remarcati si promovati. Decembriada le-a dat planurile peste cap. Dar daca Boc a facut sluj numai in fata lui Basescu, M.R.Ungureanu face sluj in fata lui Basescu si Boc, ca doar cei doi (tusea si junghiul de tip B) au intocmit lista cu ministrii noului cabinet, pe care parodia de prim ministru a acceptat-o fara sa cracneasca. Ne amintim ca pus in fata

unei situatii similare, Theodor Stolojan de indata si-a dat demisia. b) Chiar daca Emil Boc s-a dovedit de foarte multe ori penibil de obedient fata de stapanul si mentorul lui in ale politicii cu un inconfundabil iz de mahala, macar este un roman profund cinstit: Pe intreaga durata a agitatului sau mandat (mai exact suita de mandate), el n-a urmarit interese oculte care ar putea sa intunece si mai avan viitorul Romaniei. Nu la fel stau lucrurile cu Mihai Razvan Ungureanu, acest vrednic sionist si preavrednic urmas al lui Petre Roman, care – dupa cum lesne se poate citi pe Internet – si-a facut instructajul din strainatate la comanda si pe banii sionistilor bogati, cu totii animati de interese, nicidecum de dragoste sau prietenie pentru Romania. Ca doar George Soros face tot ce-i sta in putinta (bani si influenta) ca sa demon-streze ca Romania este patria tiganilor! Iar acum cand omul lor a ajuns in fruntea aces-tui guvern marioneta (sa nu uitam ca mana dreapta a lui Ungureanu este un alt bun ro-man, care lupta din rasputeri pentru auto-nomia ungurilor), Soros si ai lui vor trans-forma Romania intr-un pres, de care isi vor sterge picioarele mai inainte de-a intra triumfatori in marile cancelarii ale Europei si lumii. Dar sa fim cat de cat ingadu-itori cu Traian Basescu. Cu siguranta ca n-a avut incotro, el insusi fiindu-le indatorat pana peste cap acestor snapani pentru ajutorul consistent primit in campaniile trecute, toate castigate in mod suspect la mustata, precum si pentru ajutorul ce i s-o fi promis in campaniile care urmeaza. Asa ca mort-copt a trebuit sa-l faca pe Ungureanu seful S.I.E., iar mai apoi primul lui sfetnic. Nota: Normalizarea mai inseamna simplificarea sistemului legislativ si aplicarea legilor indiferent de persoana in cauza, precum si revigorarea educatiei, sanatatii si culturii. Si toate se pot infaptui sub ochiul vigilent al societatii civile.

ANDI RADIUEditor GAZETA ROMANEASCA, Italia As dori sa dau un raspuns care sa cuprinda ambele puncte, deoarece vina pentru situatia dezastruoasa apartine si romanilor simpli (atat cei din tara cat si cei din afara ei) si politicienilor. Goana dupa parvenire, indepartarea de cultura si o foarte mica constiinta fata de obligatii sunt doar cateva dintre motivele situatiei create. Conceptul de toleranta s-a indreptat catre coruptie, hotie si manelism iar pe scara de valori nu mai au intaietate adevaratii intelectuali, sportivii sau artistii de valoare. Dam vina pe un anume balcanism, in loc sa dam vina pe noi insine, pe modul nostru de a gandi si de a reactiona. Noi, cei care locuim in afara tarii ne-am convins ca ”bal-canismul” nu mai functioneaza odata ce ai iesit dintre granitele Romaniei.

SUPLIMENT PRNZ 16

PRO SI CONTRACa adevaratele valori sunt recunoscute fara a fi pus pe faptul ca fac parte dintr-o tara sau rasa anume. Tocmai de aceea, afirm cu hotarare ca politicienii ar trebui indrumati, daca nu chiar fortati sa aiba o anumita atitudine. In Romania insa nu exista o reactie a societatii civile. Abia in ultimele saptamani s-a putut constata ca daca soci-etatea reactioneaza, poate forta politicul la anumite comportamente. In aceasta linie, noi, la Gazeta Romaneasca din Italia am initiat o campanie care se intituleaza ”Cu ce te-ar putea ajuta statul roman”, in care rugam cititorii sa expuna problemele cu care se confrunta si care ar avea rezolvare din partea statului roman. Fiecare ii injura pe parlamentarii diasporei, de exemplu, dar putini sunt cei care stiu ce sa le ceara. Tocmai de aceea spun ca si comunitatea sau societatea civila trebuie sa se ridice la un anumit nivel si sa reactioneze ca atare. Daca la intalnirea unui parla-mentar ne rezumam la a fi simpli ascul-tatori politicosi si tacuti si nu insistam in expunerea problemelor pe care ei trebuie sa le rezolve, va exista un dezinteres general, care va duce la o plafonare asemanatoare cu situatia de azi.

CONSTANTIN ROSU PUCURedactor “Romanie, plai de dor“ PLANET FM AUCKLAND, NZ Romanul, cetateanul de rand, in 2012, este asemenea unui sofer aflat intr-o intersectie in care nu stie incotro sa o ia: la stanga, la dreapta? Inainte sau spre centru? Ne-ati mintit si ne-ati umilit in ultimii peste 20 de ani! Si voi, cei declarati de stanga, si voi, actuala putere cosmetizata de dreapta, si voi, cei tradatori si de stanga si de dreapta, UNPR-risti fara de scrupule, si voi UDMR-risti cu doua fete, lovind pe la spate limba stramosilor si integritatea pamantului mostenit de la bunii nostrii, pamant aparat cu sange si care poarta adanc in el leganul unei civilizatii temute si recuzate de voi. Nu ati vrut sa stati nici la strung, nici la coasa! Ati platit din greu – cu banii cui? – sa ajungeti “politicieni”, sa

va frecati fundul pantalonilor prin Parla-mentul Romaniei, acolo unde sa votati legi strambe, legi contra poporului din care faceti parte. Ati distrus o tara, ati vandut strainatatii mai tot ce se putea vinde – ati vandut munca a doua generatii, munca ta-tilor si bunicilor vostri! Ati siluit o tara fara sa va fie teama de judecata care o sa vina! Ati distrus scolile! Ati distrus spitalele! Tribunalul a ajuns un fel de circ unde sunt gratiati cei cu bani! Ati facut din politie amanta interlopilor! Ce ati mai facut? Ati facut din Ro-mania noastra un cobai! Se experimenteaza pe bietul roman tot ce nu se poate prin alte taramuri! Codex-ul alimentar, medica-mente care in loc sa vindece mai mult te ajuta sa te indrepti spre cimitir, experimen-tati limita pana la care omul, romanul de rand, poate sa rabde osanda unor tradatori de neam si de tara! Nu va crapa obrazul de rusine cand calcati cu nerusina-re peste mostenirea lasata de mai marii neamului nostru? Vreti sa vindeti Rosia Montana? Voi? Care v-ati vandut sufletul asasinilor economici ai secolului 21? Nu! Romanul, urmasul lui Stefan, Mircea, Vlad, Penes Curcanul, Eminescu, Nae Ionescu, Kogal-niceanu, Petre Tutea si multi altii nu va vor lasa sa vindeti veneticilor inima tarii! Ati pus pecetea nenorocirilor actualei guver-nari pe umerii nostrii, ai celor bejeniti/alungati din tara! Nu! Nu! Nu votul nostru a decis actuala conducere a tarii! Voi ati decis-o! Voi si furturile voastre, si lupta voastra oarba pentru putere, pentru case, pentru bani, intelegerile voastre secrete, cum sa ii aiurim pe romani, voi, voi care va aveti la “mana” si va santajati unii pe altii, voi care ne dati cu praf in ochi, voi care va prefaceti ca sunteti pentru neam si tara dar nu aveti bani pentru pensii, nu aveti solutii pentru cei ramasi fara morfina care sa le aline durerile cancerelor! Voi sunteti cancerul tarii! Temeti-va! Voi toti! Si de stanga, si de dreapta si de centru! O sa vina si la noi, la romanii cei de adevarat, primavara! Si nu o sa fie o pri-mavara ca cea de la Praga, de catifea! O sa fie una de matase! O sa iasa in strada mii, zeci de mii de oameni, de Romani, satui de minciuna voastra, si, fara violenta, o sa va sileasca sa le redati tara! Romania lor! Ma-ntreaba editorul revistei “Pagini Romanesti in Noua Zeelanda” cum poate fi salvata Romania? Simplu! Un pre-sedinte nu jucator ci arbitru intre partidele de la putere si cele din opozitie! Un presed-inte (daca se poate) profesor universitar! Bine ar fi sa fie un istoric, bun cunoscator al nazuintelor de veacuri ale Romanului. Independenta si neatarnare! Sa fie nein-regimentat politic si sa nu aiba simpatii de nici o “culoare”!

Un prim-ministru tanar, din generatia celor intre 30 si 35 de ani, tehnocrat, fara de par-tid, fara de rude sus-puse, fara sa fie santa-jabil. Un Parlament cu deputati si senatori alesi Nu dupa sumele de bani depuse la partidul din care fac parte pentru a a junge la “ciolan”! Ci alesi de noi, de cetatenii tarii, dupa dovezi certe ca ne vor apara drepturile si vor munci pentru a ne asigura o viata demna si umana. O justitie care sa aplice Consti-tutia, sa apere Cetateanul, sa pedepseasca Vinovatul, sa nu fie coruptibila si aservita puterii! Si, la sfarsit, Romania poate fi salvata numai de niste alesi care sa stie si sa inteleaga ca: “Prosti-prosti, da’ multi!”, “Unirea face puterea!”, “Romania nu-i a mea si nu-i a voastra, ci a...”

LIVIU ANTONESEIJurnalist TIMPUL, ADEVARUL, Romania Probabil ca sintem inca pe buza prapastiei, inca n-am pus piciorul in ea, de asta ne permitem inca sa fim complet in-constienti, incepind cu brava clasa politica si terminind cu o buna parte a minunatei clase intelectuale, foarte ocupata sa cadelniteze aceasta clasa politica laolalta cu sfintii parinti ai bisericii stramosesti. Daca as vrea sa fiu foarte exact, as spune ca nu exista solutie de salvare. Insa aceasta atitudine, desi ar fi exacta, ar fi si cea mai usor de adoptat, cea mai comoda, cea mai lesnicioasa. Daca nu exista solutie, stam linistiti, nu avem nimic de facut! Privind, prin urmare, lucrurile cu o oarece atentie, ne dam seama ca, desi nicidecum legata de actuala clasa politica, o solutie s-ar putea intrezari, renasterea societatii civile, care sa puna presiune pe clasa politica, indiferent care factiune a ei ar fi la guvernare.

Si cind spun societate civila, chiar la asta ma refer, nu la diferite asociatii si organi-zatii asociate feluritelor partide si obtinind clientelar finantari de la stat sau adminis-tratiile locale. Procesul a mai inceput o data, la inceputul anilor nouazeci si a capo-

SUPLIMENT PRNZ17

IN NUMARUL VIITORDetinutii din puscariile comuniste erau in-

telectualii Romaniei. Erau profesori, medici, oameni de stiinta care au indraznit sa-si

manifeste opozitia fata de un sistem comunist ce, pana la urma, ne-a afectat profund ca

natiune, alterand insasi substanta poporului roman. Intr-un articol dedicat acestor oameni

si publicat in „Adevarul”, colega noastra de breasla Diana Toea spune: „teroare, umil-

inta, sange si dezumanizare. Chiar si aceste cuvinte infioratoare sunt departe de a descrie

suferinta pe care au indurat-o toti cei care au fost intemnitati, ani la rand, in cea mai

groaznica puscarie comunista, Fortul 13 Jilava, de la marginea Bucurestiului. Regula era

clara: toti opozantii regimului erau „cazati“ in celulele de piatra, unde se respira groaza.

Detinutii erau, in cea mai mare parte, in-telectuali, oameni scoliti care aveau resursele

sa inteleaga comunismul si curajul sa i se opuna. Profesori, artisti, oameni de stiinta,

toti erau niste gunoaie care meritau sa moara. Gandacul strivit era norocos fata de acesti

oameni blanzi care nu erau demni de o moarte rapida, ci erau condamnati la suferinta si la

umilinte inimaginabile.” Ma gandesc ca acesti oameni erau parintii sau bunicii nostri, ca aveau familii si aspiratii, ca erau varfurile

unei natiuni tocmai trecuta printr-un razboi devastator. Si, pentru ca au avut curajul sa isi spuna parerea. Un lux pe care noi l-am

mostenit si caruia nu-i acordam prea multa importanta, caci nu-i asa, ni se cuvine. Cei

putini, care au supravietuit acestor lagare de exterminare vorbesc despre temperaturi de

minus 20 de grade in picioarele goale, ciment si pereti inghetati, o pereche de pantaloni si o camasa de panza, un colt de paine si o zeama de legume ori de tarate, apa dintr-o singura galeata, ciomage manuite cu salbaticie de trogloditi ai cavernelor. Se mai vorbeste in

articolul din „Adevarul” si despre „camerele de tortura, unde prizonierii erau deseori inchisi, cate doi intr-o celula de doua ori cat o cabina

telefonica. O noapte intreaga erau obligati sa se plimbe prin incaperea ingusta, legati

cu lanturi de picioare. Cand acestea nu mai zdranganeau, veneau gardienii cu batele si le reaminteau violent detinutilor ca nu au voie sa se odihneasca nici un minut. Pe un perete

era scrijelit un mesaj cutremurator: Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine. Tehnica era menita sa atenueze loviturile puternice de ciomag si sa mai incalzeasca trupurile

slabite si bolnave ale detinutilor”. Nu cred ca exista roman care sa nu fie bulversat de aceste

randuri, nu cred ca exista suficient spatiu pentru a cuprinde intr-un singur articol toate emotiile ce ma cuprind. Citesc aceste lucruri, dupa care ma intorc la viata mea superba, dar de care eu nu sunt multumit. Cand ajungem

acasa ne gandim cum sa facem sa avem o casa mai langa ocean, o masina cat mai noua, o

friptura cat mai mare si o plasma astronomi-ca, daca se poate de dimensiunile unui ecran de cinema. Uitam de toate lucrurile rele si ne

continuam viata tihnita. Sa ne oprim insa, pentru o clipa, si sa ne aducem aminte de

toti cei care-au fost exterminati de un sistem ingrozitor. O „minima moralia” ar fi sa votam Legea Lustratiei, careia sa i se supuna toti cei

care doresc sa conduca Romania.

PRO SI CONTRAtat prin asocierea „Aliantei Civice” si a altor organizatii similare cu o grupare politica, ba chiar, in 1996, si la guvernare! Trebuie sa recunoastem ca societatea civila la putere reprezinta un alt frumos paradox autohton. Nu va fi usor. Sa nu uitam ca aceasta clasa politica nu a fost parasutata din China, nici teleportata de pe Marte, ci e „dintre noi si pentru noi”, e rezultatul mai multor rinduri de alegeri libere, mai mult sau mai putin corecte si al citorva rotatii la guvernare. Problema este – daca o asa clasa politica am reusit sa producem in mai bine de douazeci de ani, ce si cine ne garanteaza ca vom fi in stare sa producem in cele din urma o societate civila de alta calitate? In fapt, nimic si nimeni, in afara faptului ca sintem pe marginea prapastiei ca ne-a ajuns cutitul la os! Poate ma repet, dar nu exista solutie in afara renasterii societatii civile. In aceasta privinta si eu, dar si unele organizatii si grupari de organizatii, cum ar fi „Romania Curata”, care reuneste saptesprezece ONG-uri dintre cele mai respectabile, am facut niste propuneri. In citeva articole din „Adevarul”, eu am propus crearea autonoma a unui „Institut de Monitorizare a Politicii”, care sa tina sub observatie constanta agentii clasei politice si sa evalueze declaratiile si ges-turile politice in functie de un set minimal de criterii privind competenta, onestitatea si urmarirea interesului public. Rezultatele monitorizarii ar fi instalate pe un site propriu si furnizate, la anumite intervale intregii prese. In timp, ar functiona ca un factor de presiune asupra politicienilor care i-ar obliga la auto-supraveghere, auto-control, ameliorarea comportamentelor publice.

RODICA ELENA LUPUEditor ANAMAROL, Romania

CEI CARE TACTaceti, orice ar frige tara

Atata timp cat nu va arde,Putin va pasa ca in jur

Napasta bantuie si roade!Taceti, sa doarma vulturul,

Sa nu va crape teasta,Sa nu va implicati cumva,

Va place viata asta!Triumfe ura si focul,Sa se darame patria,

Tiranii sa isi faca joculSa fie nedreptate-n ea!Pot fi compromise vieti

Si sa vanda tot ce vorVoi sunteti mult prea destepti,

Prea importanti si taceti!

„Romania Curata” a facut un pas chiar mai important. Prin consultarea publicului a creat un cod de conduita, pe care deja la propus spre semnare partidelor parlamen-tare, urmind ca procesul sa se incheie cu un pact pentru buna guvernanta. Cei interesati pot afla toate detaliile privind aceasta ini-tiativa pe site-ul asociatiei – www.romania-curata.ro. Prin urmare, daca dorim o clasa politica mai onesta si mai performanta, care sa urmareasca (si) interesul public, nu doar interesele individuale si de grup, nu trebuie sa ne asteptam la minuni picate din cer, ci sa intreprindem constant astfel de actiuni. Numai asa ne putem astepta ca partidele noastre politice sa devina ceea ce spune numele lor, nu injghebari cliente-lare, cu clare dimensiuni mafiote. De buna seama ca lucrurile ar evolua mai rapid si mai bine si daca Justitia noastra chiar ar fi autonoma, neinfluentata politic si neten-tata economic. Dar aceasta este o problema care ar merita o dezbatere separata!

COVACEF PETRESecretarul Comitetului Roman de Istorie si Filozofie a Stiintei si Tehnicii CRIFST, ACADEMIA ROMANA Va semnalez etapa gresita in care se afla astazi Romania, care de fapt a revenit in perioada anilor 1960. Iata si cateva dintre cauze. Au fost adusi la conducerea tarii - exact ca in 1950 - oameni prost pregatiti si inculti. Vinovat este fostul sistem securisto – comunist coordonat de sovieticii Barladeanu, Silviu Brucan si Victor Stanculescu. Mai vinovat decat toti este Ion Iliescu, care nu a fost un om de istorie, cum au fost Cuza sau Carol, capabil sa inteleaga istoric etapa in care se gasea poporul roman, Romania. Ion Iliescu si cu Petre Roman au ratat in 1990 venirea M.S. Regele Mihai I, cand puteau sa dea o lovitu-ra de stat la Timisoara fiindca la Bucuresti spatele le era tinut de Corneliu Coposu si Radu Campeanu. Odata monarhia restau-rata, altfel se scria Istoria.

18PETROVAI

De la evenimentele din Decembrie ’89 si pana in prezent am avut posibilitatea sa discut cu foarte multi compatrioti despre libertate si democratie. Ei bine, daca pentru cei mai multi dintre acestia libertatea este o notiune goala si inutila atata timp cat ei nu pot sa-si faca mendrele (unii chiar regretau binefacerile fostului regim!), pentru toti democratia se cheama sansa implinirilor materiale, indiferent de mijloacele intrebuintate, nicidecum sansa renasterii moral-spirituale si abia pe urma – in chip firesc – cea a prosperitatii, fie ea si prosperitatea strict necesara pentru asigurarea unui trai decent. Ca unul care ani la rand a avut de-a face cu interogatoriile si mijloacele de intimidare ale fostei Securitati, m-am straduit sa-i fac pe interlocutori sa inteleaga ca libertatea este un bun aproape la fel de pretios ca sanatatea (oare cati s-au jertfit pentru ea?) si ca democratia inseamna in esenta respectul Creatorului, al semenilor si al legilor, chiar si al acelor legi care necesita modificari si adaptari la necesitatile cetatenilor. Nu stiu daca am izbutit sa clintesc convingerile cuiva...In atari conditii, ce rost ar fi avut sa le vorbesc partenerilor de dialog despre opiniile deloc incurajatoare a doi democrati de marca: a)Winston Churchill: „Democratia, o forma de guvernamant exasperant de imperfecta. Dar dati-mi alta mai buna si voi crede in ea...”; b)Henri Bergson: „Democratia este singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana. Dar are un viciu de fond: Nu poseda criterii de selectie a valorilor!” Se stie ca indata dupa Decembriada, Iliescu si ciracii lui erau atat de preocupati de viitorul Romaniei scapata de Ceausesti, dar si mai avan strivita sub seculara greutate a naravurilor orientalo-muscalesti, incat nu se puteau hotari in privinta modelului de democratie ce trebuia imprumutat aidoma unei haine si

ROMANII SI ALEGERILE LOR TOTAL NEINSPIRATE

George Petrovai

apoi urmat fara cracnire de intregul bobor, cam asa cum s-a procedat in perioada de glorie a dictaturii proletariatului, ulterior botezata democratia proletara, o democratie care nici macar de ochii lumii occidentale nu-si ascundea totdeauna ghearele dictatoriale si la carei edificare pusesera cu nadejde umarul insisi pretinsii democrati postdecembristi. “Sa fie democratia suedeza, ori poate cea japoneza?” se intrebau ei cu ingrijorarea omului pus sa faca ceva ce nu mai facuse niciodata, ba pana mai antart chiar urase acel ceva cu elanul doctrinar izvorat din pasiune si alimentat cu deplina convingere in victoria finala a bolsevismului mondial. Si – dupa cum spuneam – neputandu-se hotari cat ai bate din palme asupra formulei de imprumut si apoi de implementare, stiut fiind ca asemenea megaproiecte in amploare si adancime au sorti de izbanda fie printr-o atenta colonizare in urma unui razboi de cucerire (cam asa cum au procedat romanii dupa cucerirea Daciei), fie – in vremuri de pace aparenta – prin masive dislocari de populatie dupa eficientul retetar stalinist, ei bine, in acele vremuri tulburi cand se impuneau masuri energice si rapide pentru castigarea increderii poporului deja ametit de pe urma succeselor indoielnice, pana la urma s-a optat pentru democratia originala. Nici ca se putea o alegere mai inspirata, probata prin suita de memorabile fapte care au urmat si care au contribuit la ruina totala a tarii: alegerile din Duminica Orbului, mineriadele, punerea economiei nationale pe butuci, aducerea la disperare a majoritatii romanilor prin saracirea lor progresiva, afirmarea ciocoismului in viata publica, ridicarea talhariei si nerusinarii la rangul de virtute nationala postdecembrista, hemoragia neintrerupta de materie cenusie prin politica de deznationalizare promovata de carmuitori. Dar iata alte doua mostre convingatoare, extrase din meniul bogat al originalei noastre democratii postdecembriste: 1) Referendumul sau plebiscitul reprezinta insasi coloana vertebrala a unei democratii, caci este vrerea poporului in anumite chestiuni de interes national aflate intr-un prelungit dezacord politic, fapt pentru care seful statului se vede nevoit sa recurga la votul liber exprimat al cetatenilor, cu indiscutabila sa calitate de instanta suprema in acele tari care cu adevarat cultiva democratia. Si inca ceva. Cum plebiscitul este instrumentul de lucru al unei democratii dinamice, preocupata de aflarea celor mai multumitoare solutii pentru popor, in mod normal n-ar trebui sa mai existe forme mascate de opozitie (discutii, ezitari, tergiversari) din partea facatorilor de politica (indivizi, clanuri, partide) dupa ce cetatenii si-au spus cuvantul, ci “sentinta” data de ei trebuie respectata de toata suflarea si de indata aplicata in formatul sau initial. In caz contrar, fiind vorba de insasi esenta democratiei – punerea in practica a vointei exprimata de poporul liber si suveran,

inseamna ca democratia este doar mimata, nicidecum respectata si promovata de conjuncturala putere a politicii in exercitiu, ce-si permite sa ignore puterea poporului, adica rostul de-a fi al democratiei (demos=popor, kratos=putere). Ori o asemenea politica are prea putin din adevarata democratie si prea mult din metehnele gazduite pe intervalul dintre demagogie si tiranie pentru a nu-si merita cu prisosinta numele de circarie… Ei bine, in anul 2009 romanii au fost invitati sa-si spuna parerea in legatura cu revizuirea Constitutiei si cu noua alcatuire a Parlamentului. Dar desi peste 80% dintre cei care s-au prezentat la vot au optat pentru un Parlament unicameral cu maximum 300 de alesi, iata ca au trecut mai bine de doi ani si vointa romanilor a fost sistematic ignorata prin acea admirabila solidaritate intru apararea intereselor personale si de partid, chiar in dauna poporului si a democratiei, solidaritate care seamana grozav de mult cu cardasia politica. Desi in calitate de sef al statului, Traian Basescu avea la indemana instrumentul constitutional pentru transpunerea in practica a rezultatului referendumului, anume dizolvarea Parlamentului in situatia in care nevrednicul for legislativ suprem al tarii ar fi continuat sa-si condimenteze nepasarea cu sfidare, el nu numai ca n-a uzat cu curaj si promptitudine de aceasta arma eficace a democratiei pentru a o scoate din impas, dar – printre imputatii si lamentatii – chiar a profitat din plin de gravul atentat la adresa fragilei noastre democratii prin inchiderea ochilor la compromisuri si prin cedari la fatise santaje politice (ca, de pilda, chestiunea nepolitica privind UMF din Targu-Mures), toate avand ca scop prelungirea agoniei preahidosului arc guvernamental si salvarea de la inec a partidului cu care el si ciracii lui au trait ani buni intr-o foarte profitabila simbioza. Dar cum corabia PDL pluteste mai nou in deriva pe marea involburata a nemultumirilor politico-sociale si cum e puternic biciuita de vantul dezertarilor, personajul de la Cotroceni si-a reamintit cu drag de prima lui iubire, asa ca in plin an electoral a pus mana pe portavoce si si-a anuntat demisia, cu conditia trecerii de indata la revizuirea Constitutiei. Adica inca o surprinzatoare manevra din inepuizabila colectie de gaselnite basesciene, care urmareste nu doar salvarea a ce se mai poate salva din falnicul sau partid-echipaj de odinioara (fie si prin abaterea atentiei de la problemele cu care acesta se confrunta), ci si dinamitarea Uniunii Social Liberale (USL) prin indreptarea atentiei electoratului inspre aceia care la viitoarele alegeri trebuie sanctionati, nicidecum rasplatiti cu voturi pentru siretenia cu care au stiut sa se sustraga consecintelor vatamatoare generate de aplicarea referendumului. VA URMA

George PetrovaiArticol scris la 7 Aprilie 2012

in Sighetul Marmatiei

CLUBUL DE LITERATURA SI POEZIE PINECOTA19

a ramas in urma boarea de salcamsi-atingeam cu dorul celalalt taramce-l zidea in minte raiul de candoridin mit mioritic - poate din fiori...

noi eram drumetii catre alte erela sania noastra trageau Cai-putere

inima din stanga, dintr-un crin de fatapulsa spre albastrul fara nici-o pata

si-mi venea sa cuget,sau sa strig hai-hui

dar ma rastignise gandul cel dintai.Soarele din ceata vaslea sa rasara.

Sangele se zbate ca o Niagarace zbura frenetic din inalt spre jos

intr-un ochi de lume plasmuit frumos,metafora blanda poleita-n vers,

dar pana la oaza mai aveam de mers;dupa-un pumn de clipe

dintr-a cetii rouas-a ivit Cascada - o minune noua;

LA NIAGARA

George Filip

ne sorbea privirea celuilalt taram,mult era in urma boarea de salcam...

mari - minunile lumestiDoamne, cum ni le cioplesti,

De unde-ai avut puteresa topesti erele-n eresi de unde ai obida

sa supui tainele-n tihna?...trupurile noastre miciin imens devin furnicisi vulcanul cel din cer

da-n pamant cu pumn de gersi-ngenunche-n denie

pui de piosenie;

cerul, apa si pamantul:mai intai a fost cuvantul

ce-a privit muntii gramada si-a zis: faca-se Cascada,stavila, sa nu te vanturipui de umbra trecatoarerasarit din patru vanturilanga marea Lui minune

sa stam smirna-n rugaciune;mari minunile ceresti

Doamne...cum le implinesti?

langa acest spectacol infinitziua se retopeste-n asfintit

si noi plecam - plecarea e si eaun strigat izvorat din alta stea,

timpul inert ramane-n timp banaliar noi vaslim spre punctul cardinal

ce ne asteapta peste dor si marispre alte miriade de-ntrebari.

Minunea opta sta-n clepsidra eipulsand in infinitul pantha-reicu pescarusi ce-n aer se infiripasi oamenii spoiti in sfanta clipa

a semnului divin si efemerce Dumnezeul ni l-a dat din cer

si langa-acest taram - orbit de visam semanat idei pe-un manuscris

iar intre elixir si-ntre cosmaram ascultat de gandul cel barbar:

sa mergem Doamna mea in Bethleem;de-atunci imi striga-n suflet un poem

uitat nescris,ce l-am scornit in vara

cand am ingenunchiat - la NIAGARA...

Mi-e dor de tine ca de-o floare,Polenul sa atinga al meu vis,

Mi-e dor de tine, de-o naluca,Cu suflet bun, si cald si larg deschis.

Mi-e dor de tine ca de ploaiaCe-mi racoreste sufletul ranit

Speranta re-ntalnirii va ramaneUn gand indepartat si ne-mplinit?

MI-E DOR

Lucia Bichis

Romanii se prezinta-n lumeca un popor de sinistrati

prin sporul la acest renumea doua serii de gealati:

intaii sai calai sinistri- straini de neam si-ndoctrinati –

au fost cu totii niste monstrisi-ai bolsevismului soldati;

BALADASINISTRATILOR

Amestec intre stilul clasic, ce caracterizeaza poetii romani contemporani si crudul

realism al versurilor zilelor noastre, stihurile lui George Petrovai aduc o prospetime de-a

dreptul revolutionara, generand emotii, incitand spre o aplecare profunda catre

aspectele sociale. Este prima oara - in ani buni – cand citesc poezie realista, indreptata

impotriva politicienilor, o poezie care le sfideaza apucaturile si-i face sa devina

mici. Frumusetea rimei, combinata cu o binevenita inasprire a lexicului, genereaza starea de bine a cititorului, indemnandu-l

spre o si mai atenta lectura.

apoi, dupa Decembriada,din haos altii aparura –acei cumetri comunisti,ce de manie se umplura

vazandu-se inghesuitide vrerea unui dictator

in rangul doi al ierarhiei,cand altul era telul lor.

Asa ca dupa rafuialacu dictatura bicefala,

au imbracat pe dos livreauala tanc schimbata in croiala,

ca sa pozeze-n democraticum le cerea noul fason,

desi-n gandire si naravuribolsevizau la unison.

Degeaba-n douazeci de anibietii romani au tot sperat –

se duc din hoti, alti hoti sosescsi toti infuleca rahat...

De-aceea, azi cand au ajunscei mai de frunte-ntre codasi,

romanii de necaz fac haz,iar in politici se cred asi.

George Petrovai

A cazut bruma, albul ei doare,Sunt in gradina ca-ntr-un azil,

Asculta cum geme rodul din floareȘi iarta-i tristetea acestui april.

Ninge in sufletul meu cu petale,A cazut bruma, dimineata, in zori,Cuprinde-mi oftatul cu bratele tale

Și lasa-l acolo de Sarbatori!

Ce vina au merii si visinii oare,Ce vina au prunii adusi din Ardeal?

A cazut bruma si albul ei doare,Sunt in gradina ca-ntr-un spital...

A CAZUT BRUMA

PRODUCTII LITERARE DIN LUMEA-NTREAGA

PARFUMUL ANILOR CE-AU FOST 20

Eram plecat de mai multe luni de acasa si era jumatatea verii. Ma intorceam alertat de dorul meleagurilor mele si de cei apropiati. Calatorisem toata noaptea, era duminica dimineata si se prevedea o zi splendida de vara. Mama m-a primit de parca plecasem cu o zi inainte de langa ea „Bine c-ai venit, Dumnezeu te-a adus, ca a ramas vaca a mare in padure, azi-noapte, si mi-e sa nu fi fatat sau s-o fi mancat-o ursul. Vacarul n-a mai vazut-o cand a adunat vacile sa vina aseara in sat. Au plecat si ailalti dupa ea (adica tata si ceilalti frati ai mei) acu’ vreo ora. Tu du-te pe la Rapa Rosie ca ei au luat-o printre Valcele, sus pe Sirne si spre Valea Leurzii. Te pup cand vii”. Nu mai era loc de comentat. Am cautat doar niste cizme de cauciuc, si cu toata oboseala pe care o simteam am plecat spre padure. Umblam de circa doua ore prin padurea unde-mi petrecusem ca-ntr-un vis fantastic copilaria, si amintirile ma asaltau la fiecare pas. Din cand in cand strigam cat puteam de tare: „Vinerica, Vinerica (la noi vitelor li se dadea numele zilei in care se nasteau). Trecusem de Rapa Rosie, loc ce delimita practic izlazul comunal si maaflam pe malul paraului Valea Lupului, dar vaca noastra nu era de gasit. Ma gandeam sa abandonez si sa ma indrept spre varful Sirnei pentru a lua legatura, prin chiot, cu ai mei. In momentul acela am vazut o poteca ce stiam ca traverseaza Cariera depiatra de pe Valea Lupului si urca spre cea mai inalta cota a Pietrositei, numita Cumpana, unde intre cele doua razboaie mondiale se afla un punct de observatie militar. Netam-nesam, cu toate ca Vinerica nu avea cum sa urce dealul, mi-am zis sa ajung, asa de dragul artei acolo, si-n douazeci de minute de escaladare printre aflorimente de calcar si palcuri de vegetatie deasa, am ajuns langa „capra” de lemn care reprezenta borna varfului Cumpana. M-am asezat pe o piatra, am scos o tigara, am aprins-o si-am privit in jurul meu. Doamne, ce priveliste, mi-a fost dat sa vad. Parca nu fusesem niciodata prin acele locuri , cu toate ca in copilarie urcam deseori, cu alti tovarasi de seama mea si incitati de povestile spuse de cei mari, ne jucam dea „rusii si cu nemtii”. Cerul

DUMINICA MUNTELUI - REVELATIA

Ion Iancu Vale

era inalt, curat, nesfarsit, de un albastru deschis, straveziu, punctat ici, acolo de albul pufos al norilor Cirus.Soarele, prinos de lumina si caldura si viata, trona invincibil deasupra intregi firi. Pietrosita, localitatea mea natala, cu arhitectura ei de mic burg medieval, se vedea ca-n palma si in aval de ea intreaga vale a Ialomitei, cu toata puzderia ei de localitati si fumurile prelungi ale furnalelor de la Fieni, Doicesti si Targoviste, ce se inaltau spre bolta sinilie. Am privit asa minute in sir fara sa ma mai satur. Deodata parca indemnat, de nu stiu ce anume, mi-am intors capul spre nord si am simtit cum mi se taie respiratia. M-am ridicat brusc in picioare si m-am sprijinit de „capra”. In fata mea, ireal de aproape se afla Muntele, tot lantul Carpatilor Meridionali, din varful Leaota pana in Bucegi. Aveam bizara impresie ca daca as fi intins mana, as fi putut atinge crucea Caraimanului, pe care in adolescenta, elev fiind la Sinaia, o urcasem pe structura ei metalica pana aproape

de capat fapt care s-a soldat cu un mare scandal, la internat.A urmat un moment pe care niciodata mai tarziu nu mi l-am putut explica. Ma cuprinsese parca o stare de lesin, de transa, de vis diurn in care Cineva (sa fi fost Muntele, sa fi fost Dumnezeu?) mi-a vorbit spunandu-mi sa nu-mi fie teama de moarte, ea fiind inevitabila si nimic altceva decat o simpla trecere intr-o alta viata, de fapt o alta nastere, pe care fiecare si-o pregateste singur in timpul vietii pamantene... Cand mi-am revenit incepuse sa bata vantul si se simtea ca vremea se va schimba. Ametit si confuz m-am intors si-am inceput sa cobor dealul Cumpana, fara sa-mi dau seama ca abordasem alt drum decat cel pe care urcasem. Am ajuns totusi in parau si-am pornit catre o padurice de pini prin care puteam iesi la un loc, numit Opritura, aflat in drumul catre sat. Nu am mers prea mult cand am auzit un muget slab si-am vazut pe unpetic de iarba verde, sub brazi, pe blanda si frumoasa Vinerica, ce isi lingea odrasla lipita de pantecul ei. M-am apropiat, am mangaiat-o pe ceafa, pe burta si i-am luat vitelul in brate. Era greu, cald si inca umed. Am pornit cu el spre Opritura. Vinerica venea in urma mea alergand, strivind sub picioare crengile uscate de pe jos, mugind din cand in cand cu botul ridicat spre cer... De atunci, din acea sublima Duminica a Muntelui si a tineretii mele, infiecare dimineata cand ma trezesc, liber de moarte, multumesc Celui Prea Puternic pentru bucuria de a mai fi vazut inca o data Soarele, constient dar impacat, ca in fiecare maine s-ar fi putut, si s-ar putea, sa nu mai am aceasta sansa.

revista romanilor din noua zeelanda - anul viii - … filepagini romanesti in noua zeelanda revista...

Documents