revista de psihologie sociala 23 2009

PSIHOLOGIA SOCIAL|

Buletinul Laboratorului�Psihologia câmpului social�

Universitatea �Al.I. Cuza�, Ia[i

Nr. 23/2009

POLIROM2009

Editura POLIROM, B-dul Carol I nr. 4 ;P.O. BOX 266, 700506, Ia[i, ROMÂNIAB-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;P.O. BOX 1-728, 030174, Bucure[tiCopyright © 2009 by Editura POLIROMISSN : 1454-5667Printed in ROMANIA

Sumar

Psihologia Social\Nr. 23/2009

I. STUDII

Loredana Gherasim, Nicoleta Ivas, ªtefan Boncu

Factori ai comportamentelor deviante: rolul coeziunii, normei grupuluiºi importanþei sarcinii ...........................................................................7

Maria Adelina IanoºPrimesc oamenii ceea ce meritã ºi meritã ceea ce primesc?Credinþa într-o lume dreaptã ºi judecarea victimelor ................................... 23

Alina Georgiana Pitulac, Mihaela BozaDisonanþa cognitivã ca metodã de reducere a prejudecãþii ........................... 43

Anca Radu, Loredana Gherasim, Luminiþa IacobControlul primar si secundar ca modalitãþi de coping la vârsta a treia ............ 61

Maria Nicoleta TurliucInfidelitate emoþionalã versus infidelitate sexualã: diferenþe de genºi rãspunsuri emoþionale ...................................................................... 77

II. SINTEZE TEORETICE

Vlad-Petre GlãveanuPsihologia culturalã, o introducere ......................................................... 97

Daniela Victoria ZahariaMunca emoþionalã � cadrul pentru studiul gestionãrii emoþionale la locul de muncã ............................................................................ 115

III. INTERVIU

Interviu cu Jean-Pierre Deconchy realizat de Adrian Neculau .......................133

IV. NOTE

Adrian NeculauLa corruption de la relation d�aide dans un contexte social contrôlé ............. 143

V. EVENIMENT

Un demi-siècle de psychosociologie. Héritages et perspectives. Colloque CIRFIP,4-6 juin 2009, Paris ........................................................................... 161

VI. RECENZII

Daniela Victoria ZahariaSeptimiu Chelcea (coord.). Ruºinea ºi vinovãþia în spaþiul public.Pentru o sociologie a emoþiilor ............................................................. 169

Florin BotoºineanuAndré Sirota (coord.). Violence à l�ecole. Des violences vécuesaux violences agies ............................................................................173

Camelia SoponaruNouvelle Revue de Psychosociologie. Les ambiguïtésde la relation d�aide ..........................................................................177

Mihai CurelaruIda Galli (ed.), Del potere e di altri demoni, EdizioniScientifiche Italiane, Napoli, 2008 ........................................................ 181

I. STUDII

Loredana Gherasim, Nicoleta Ivas, ªtefan Boncu1

Factori ai comportamentelor deviante: rolul coeziunii,normei grupului ºi importanþei sarcinii

Rezumat: Tendinþa de a permite încãlcarea de cãtre ceilalþi membri ai grupului a unei reguliemise de o autoritate poate fi influenþatã de o serie de factori (Schellenberg, 1974). Aceastãcercetare a vizat analiza factorilor care ar putea afecta tolerarea comportamentelor deviante, ºianume a vizat rolul coeziunii grupului (studiul 1) ºi normei autoritãþii ºi importanþei sarcinii(studiul 2). Rezultatele primului studiu au demonstrat rolul coeziunii grupului în percepereadevianþei, membrii grupelor coezive fiind mai toleranþi faþã de comportamentele deviante alecolegilor comparativ cu cei din grupele necoezive. Rezultatele studiului 2 au susþinut efectul deinteracþiune al tipului de normã impus de autoritate ºi al importanþei sarcinii asupra tolerãriicomportamentelor deviante ale membrilor grupului. Rezultatele susþin empiric rolul coeziuniigrupului, normei impuse de autoritate ºi importanþei sarcinii ca factori ai toleranþei comporta-mentelor deviante.Cuvinte-cheie: comportament deviant, grup coeziv, norma autoritãþii, importanþa sarcinii,tolerarea devianþei

Devianþa toleratã

Devianþa toleratã este un concept care se referã la tendinþa individului de a permiteîncãlcarea de cãtre ceilalþi membri ai grupului a unei reguli emise de o autoritate(Boncu, 2000). Este important sã precizãm cã autoritatea are intenþia de a apãra intereselesubiectului ºi ale grupului în ansamblu. Contextul în care se desfãºoarã fenomenul estedescris de urmãtoarele elemente: regula promovatã de autoritate, grupul în care regulaîncearcã sã se impunã, deviantul de la norma impusã de instanþa cu putere de coerciþie,rãspunsul grupului la încercarea autoritãþii de a impune regula (permisiunea sau încurajareaoferitã de grup deviantului; apare, astfel, o normã alternativã în raport cu normaautoritãþii; Hare, 1962) ºi rãspunsul membrului non-deviant, care constã în conformismulla norma grupului (deºi aceasta îl dezavantajeazã).

Devianþa toleratã trebuie privitã ca un fenomen situat la confluenþa dintre obedienþãºi conformism. Asupra individului se exercitã atât influenþa autoritãþii cât ºi cea agrupului, însã conformismul tinde sã fie forþa principalã care determinã comportamentulmembrilor grupului în cazul devianþei tolerate. Prin urmare factorul fundamental înapariþia acestui fenomen îl constituie tocmai conformismul indivizilor în faþa normei

1. Universitatea �Alexandru Ioan Cuza�, Iaºi.

8 LOREDANA GHERASIM, NICOLETA IVAS, ªTEFAN BONCU

alternative a grupului (Deutsch ºi Gerard, 1955), în ciuda faptului cã aceasta îi prejudiciazãinteresele.

Devianþa toleratã se referã la forme de devianþã lejerã (Becker, 1963; Traub ºiLittle, 1999), la situaþii care sunt destul de frecvente, relativ puþin periculoase ºisancþionate cu îngãduinþã ori chiar trecute cu vederea de autoritãþi, cum ar fi copiatul laexamene, devianþa în trafic sau evaziunea fiscalã. Deºi aceste acte sunt considerate cafiind mai puþin grave (Parsons, 1951), ele pot avea consecinþe neplãcute, mai ales cândse generalizeazã ºi se petrec constant: spre exemplu încãlcarea regulilor de circulaþiepoate cauza pierderi de vieþi omeneºti, evaziunea fiscalã prejudiciazã economia þãrii ºiîn felul acesta, pe fiecare individ în parte, copiatul la examene nedreptãþeºte pe uniidintre studenþi, favorizându-i pe alþii. În ciuda acestor aspecte, devianþa lejerã seperpetueazã (Cohen, 1966), menþinându-ºi consecinþele pe care le are asupra grupului ºiasupra fiecãrui individ în parte.

Ipoteza menþinerii coeziunii grupului

Existã mai multe ipoteze asupra cauzelor devianþei tolerate (Boncu, 2000). În studiul defaþã, ne-am oprit asupra ipotezei ce aºeazã la baza acestui fenomen coeziunea grupului.Tolerarea devianþei ºi-ar avea originea în dorinþa membrilor nondevianþi de a menþinecoeziunea grupului. Respingerea devianþilor ºi conflictul cu aceºtia ar submina coeziunea(Wilder, 1977), de aceea, membrii non-devianþi preferã sã-ºi sacrifice interesele personaleºi sã reafirme unitatea grupului. Coeziunea este o stare emergentã a unui grup, care sereferã la dorinþa membrilor acelui grup de a fi împreunã. Coeziunea poate fi privitã atâtca dorinþa membrilor de a fi împreunã, de a face parte din acel grup, cât ºi ca atracþiacare existã între membrii grupului, simpatia ºi admiraþia reciprocã care se manifestãîntre indivizi (Festinger, 1950).

Coeziunea poate fi descrisã ca având douã dimensiuni: o dimensiune predominantemoþionalã (coeziune sociometricã) ºi o dimensiune predominant raþionalã (satisfacþiasocialã). Coeziunea sociometricã este definitã ca atracþia pentru calitatea de membru algrupului, în timp ce satisfacþia socialã semnificã atracþia pentru scopurile grupului,având o funcþie instrumentalã. Coeziunea este rezultatul ambilor factori, însã unul dintreaceºtia poate avea o contribuþie mai substanþialã în conturarea atracþiei faþã de grup(Hogg, 1992). În cazul devianþei tolerate, în speþã al copiatului la examene care formeazãobiectul interesului nostru în acest studiu, coeziunea este predominant emoþionalã,întrucât grupul tolereazã devianþii, deºi aceºtia îi prejudiciazã interesele. Membriinondevianþi nu-ºi mai urmãresc interesele persoanele, acordând prioritate coeziunii,armoniei ºi integritãþii grupului.

Copiatul ca devianþã toleratã

Copiatul se înscrie în categoria devianþelor ºcolare datoritã faptului cã este un com-portament care prejudiciazã profesorii, studenþii ºi elevii ca beneficiari ai educaþiei, darºi misiunea învãþãmântului în ansamblul sãu (Waugh et al., 1995). Practica aceasta acopiatului contravine regulilor impuse de autoritãþile din mediul ºcolar ºi universitar.

9FACTORI AI COMPORTAMENTELOR DEVIANTE...

Copiatul se numãrã printre comportamentele deviante lejere, cãci nu lezeazã viaþa sausãnãtatea vreunui individ, caracterizându-se printr-un nivel scãzut de periculozitate(Bennett, 2005; Turliuc, 2007). Acest lucru nu trebuie sã ne determine sã minimizãmefectele sale negative: pierderea semnificaþiei evaluãrii ºi actului educativ, nedreptãþireaunor elevi sau studenþi ºi favorizarea incorectã a altora, declanºarea unor antipatii sauanimozitãþi la nivelul grupului ºcolar etc.

Existã câteva forme tipice de copiat (Neamþu, 2003). Copiatul individual, care poatefi la rândul sãu premeditat ºi nepremeditat. Atunci când un student intenþioneazã sãcopieze, se pregãteºte în prealabil, facilitându-ºi intenþia: spre exemplu scrie fiþuici, sepoziþioneazã strategic în salã, îºi face notiþe pe bãnci, etc. În cazul copiatului individualnepremeditat, studentul apeleazã la cãrþi, caiete, suporturi de curs, etc., pe care le arela îndemânã. Copiatul solidar apare atunci când mai mulþi studenþi coopereazã învederea copierii, din spirit de solidaritate. În copiatul solidar premeditat, mai mulþistudenþi îºi împart responsabilitãþile, se aºazã adecvat în sala de examen, astfel încâtsã-ºi poate împãrtãºi informaþiile, iar în cazul copiatului nepremeditat, se cautã obþinereade informaþii de la colegi care sunt mai bine pregãtiþi ºi care coopereazã cu devianþii.Copiatul colectiv apare când toþi membrii grupului ºcolar recurg la copiere, în situaþiilecare le permit acest lucru. Aceastã formã este mai rar întâlnitã, dar nu mai puþin gravã.

Cele mai comune forme de copiat la examene sunt copiatul de la alþi studenþi,solicitarea unei alte persoane sã dea examenul în locul studentului ºi copiatul de pefiþuici (Marsden et al., 2005).

Consecinþele copiatului la examene se rãsfrâng atât asupra actului de educaþie înansamblu, cât ºi asupra fiecãrui student în parte: apariþia tensiunilor între profesor ºistudenþi, frustrarea unor studenþi care se simt nedreptãþiþi, deteriorarea climatului afectival grupului, imposibilitatea descoperirii golurilor studenþilor de cãtre profesor ºi pierderearolului evaluãrii, diminuarea motivaþiei studenþilor pentru învãþare ºi descurajarea aceloracare nu copiazã (Eisenberg, 2004).

Situaþia de copiat la examene am considerat-o o formã tipicã de devianþã toleratãîntrucât îndeplineºte toate criteriile necesare. Copiatul apare într-un context caracterizatde urmãtoarele elemente: regula promovatã de autoritate � în cazul acesta autoritatea oreprezintã cadrul didactic, profesorul, iar regula constã în interzicerea copiatului laexamene; grupul în care regula încearcã sã se impunã � aici grupul este reprezentat degrupa de studenþi sau anul format din toate grupele; deviantul de la regula impusã deautoritate � în situaþia noastrã este vorba de cei care copiazã la examene; reacþiagrupului la încercarea autoritãþii de a impune o normã � ca rãspuns la tentativa autoritãþiiacademice de a interzice copiatul la examene, grupul construieºte o normã alternativãcare constã în permiterea, chiar încurajarea copiatului de cãtre studenþi; reacþia membruluinondeviant la comportamentul de încãlcare a normei autoritãþii � studenþii care nucopiazã la examene tolereazã totuºi pe colegii lor, în ciuda faptului cã aceºtia leprejudiciazã propriile interese.

Astfel, copiatul la examene este o situaþie complexã (Hutton, 2006), în care studenþiipermit încãlcarea unei norme explicite, acþionând în interesul lor, conformându-se la oregulã implicitã, care îi dezavantajeazã. Deºi încadratã în categoria devianþei lejere,copiatul la examene are efecte negative, ceea ce ne duce la concluzia cã ar trebuianihilatã sau mãcar minimizatã. Potrivit lui Rettinger ºi colaboratorilor sãi (2004), 45%dintre studenþi copiazã într-o oarecare mãsura la examene.


Cercetarea prezentã

În studiul de faþã am verificat empiric trei aspecte ale situaþiilor în care apar compor-tamentele de copiere la examene, aspecte care considerãm cã ne vor permite sã înþelegemmai bine fenomenul ºi sã descoperim resorturile ce susþin apariþia ºi menþinerea acestuicomportament dezavantajos pentru sistemul educaþional. Sperãm cã oferirea unor explicaþiiadecvate va ajuta la gãsirea unor soluþii în scopul micºorãrii incidenþei comportamentuluide copiere ºi, în felul acesta, la sporirea eficienþei actului educativ în mediul academic.În încercarea de a veni în sprijinul celor care doresc sã intervinã ºi sã contribuie ladiminuare fenomenului de tolerare a devianþei, am încercat sã identificãm influenþaanumitor factori psihosociali ai perpetuãrii comportamentului de copiere la examene, caformã de devianþã toleratã. Dimensiunile la care ne-am oprit au fost: coeziunea grupului,gradul de constrângere a normei ºi importanþa examenului. S-au realizat douã studiiempirice. Primul a urmãrit verificarea influenþei coeziunii grupului asupra tolerãriicopiatului. Al doilea studiu a vizat verificarea efectului combinat al gradului de constrângerea normei ºi importanþei examenului asupra tolerãrii comportamentului deviant.

Studiul 1

Primul studiu a avut ca scop analiza influenþei coeziunii grupului asupra toleranþei faþãde copiatul la examene. Ideea acestui studiu a pornit de la ipoteza menþinerii coeziuniiprivind devianþa toleratã, care susþine cã, într-un grup, devianþii sunt toleraþi cu atât maimult cu cât acel grup este mai unit, conformismul la nivelul grupurilor coezive fiind maimare decât la nivelul grupurilor noncoezive (Hogg, 1992). La baza ideii de tolerare adevianþilor se aflã faptul cã indivizii se conformeazã unei reguli nescrise care îi sprijinãpe cei care încalcã normele autoritãþii.

Astfel, ne-am propus sã demonstrãm existenþa diferenþelor între grupele de studenþicoezive ºi cele noncoezive în ceea ce priveºte toleranþa faþã de copiatul la examene. Maiprecis, ne-am ca aºteptat membrii grupului coeziv sã fie mai toleranþi faþã de copiatul laexamene, comparativ cu cei care fac parte din grupul noncoeziv. Pentru verificareaacestei predicþii s-a utilizat un plan de cercetare simplu, cu o singurã variabilã independentãcu eºantioane independente � coeziunea grupului, cu douã grade de intensitate: grupcoeziv (unit) versus grup noncoeziv (dezbinat).

Participanþi

La studiu au participat 54 studenþi de anul II, III ºi IV de la Facultatea de Psihologie ºiªtiinþe ale Educaþiei, din cadrul Universitãþii �Al. I. Cuza�, Iaºi, dintre care 24 depersoane de gen masculin ºi 30 de persoane de gen feminin. Participanþii au fost selectaþipe bazã de voluntariat.

Instrumente ºi procedeu

Pentru mãsurarea coeziunii grupului a fost construitã Scala de Evaluare a Coeziunii,ceea ce a presupus parcurgerea mai multor etape de pretestare. Prima etapã a pretestãriia avut ca scop identificarea caracteristicilor specifice grupurilor coezive. La acest studiu


pilot au participat 25 de subiecþi, studenþi ai Facultãþii de Psihologie ºi ªtiinþe aleEducaþiei, din anii 2, 3 ºi 4. Aceºtia au fost rugaþi sã enumere caracteristici ale uneigrupe coezive de studenþi. În urma analizei de frecvenþã au fost reþinute trãsãturile cufrecvenþele cele mai ridicate, pe baza cãrora, în etapa urmãtoare, au fost construiþi itemiiscalei de mãsurare a coeziunii grupului. S-au obþinut 37 de itemi, dintre care 23 de itemidirecþi (de exemplu, �Grupa de studenþi din care fac parte are un puternic spirit deechipã�, �În grupa mea, studenþii se ajutã reciproc cu materiale informative�) ºi 14itemi inversaþi (�Colegii mei sunt egoiºti�, �Grupa mea este dezbinatã�). Pentruevaluarea rãspunsurilor la itemi a fost utilizatã o scalã în ºase trepte, în care 1 semnificãdezacord total, iar 6 acord total. În ultima etapã de pretestare a fost verificatã validitateainternã a instrumentului pe un numãr de 15 subiecþi, studenþi ai Facultãþii de Psihologieºi ªtiinþe ale Educaþiei, dintre care 8 persoane de sex feminin ºi 7 persoane de sexmasculin. Deoarece a fost obþinut un coeficient de consistenþã internã Alpha Cronbachcu valoarea 0.93, a fost pãstrat instrumentul în forma sa iniþialã.

Toleranþa faþã de comportamentul deviant a fost mãsuratã prin intermediul unei scalecare a cuprins 7 itemi (cum ar fi, �În ce mãsurã copiatul vã dezavantajeazã?�, �Atuncicând constataþi cã un coleg copiazã, în ce mãsurã faceþi ceva pentru a-l împiedica?� sau�În ce mãsurã vã schimbaþi pãrerea despre o persoanã dacã aflaþi cã aceasta copiazã laexamene?�), care au fost evaluaþi pe o scalã în 10 trepte (1 � în micã mãsurã; 10 � înmare mãsurã).

Studiul s-a realizat în sãlile de curs, studenþii participând voluntar la cercetare.Participanþii au fost rugaþi sã completeze Scala de Evaluare a Coeziunii ºi apoi Scala deAtitudine faþã de copiatul la examene. În prealabil, subiecþii au fost informaþi cãrãspunsurile sunt anonime.

Rezultate

Participanþii au fost împãrþiþi în 2 grupe în funcþie de scorurile obþinute la Scala deEvaluare a Coeziunii Grupului, folosind proba medianei. Pentru a verifica efectulcoeziunii grupei asupra atitudinii a fost folosit testul t pentru eºantioane independente.Vom prezenta, în continuare rezultatele obþinute la itemii scalei de mãsurare a atitudiniifaþã de copiatul la examen.

Au apãrut diferenþe semnificative între membrii care provin din grupe coezive ºi ceicare provin din grupe noncoezive în ceea ce priveºte mãsura în care tolereazã compor-tamentul deviant. Studenþii din grupele coezive (MGC = 6,96) au tolerat copiatul laexamene într-o mãsurã semnificativ mai mare comparativ cu cei (MGNC = 4,92) dingrupe noncoezive (t(52) = 2,24, p = 0,029). Coeziunea grupului a influenþat percepereadezavantajelor cauzate de copiatul la examen, membrii grupelor coezive (MGC = 5,34)s-au considerat semnificativ mai puþin dezavantajaþi de apariþia acestui comportamentdeviant comparativ cu membrii (MGNC = 7,28) grupelor noncoezive (t(52) = 2,55,p = 0,014). Coeziunea grupei de studenþi nu a influenþat nivelul devianþei estimate destudenþi, în medie, studenþii chestionaþi considerând cã 42,22% dintre colegii lor copiazãla examene (t(52) = 1,34, p = 0,185). Coeziunea grupului a influenþat opinia studenþilorcu privire la sancþiunile care ar trebui aplicate colegilor care copiazã. Studenþii dingrupele coezive (MGC = 4,96) au considerat într-o semnificativ mai micã mãsurã cãdevianþii ar trebui sancþionaþi faþã de studenþii (MGNC = 7,92) din grupele noncoezive


(t(52) = 3,54, p = 0,001). Coeziunea grupului a influenþat raportarea acþiunilor deîmpiedicare a comportamentelor deviante (t(52) = 2,34, p = 0,024), membrii grupelorcoezive (MGC = 2,13) susþinând cã vor încerca într-o mãsurã semnificativ mai micã sã-iîmpiedice pe colegii lor sã copieze în comparaþie cu membrii grupelor noncoezive(MGNC = 3,68). De asemenea, coeziunea grupului a influenþat mãsura în care studenþiisusþin cã îºi schimbã pãrerea despre un coleg care copiazã la examene (t(52) = 3,22,p = 0,002). Studenþii din grupele coezive (MGC = 3,44) au declarat cã îºi schimbã pãrereadespre un coleg care copiazã la examene într-o mãsurã semnificativ mai micã decât ceidin grupele noncoezive (MGNC = 6,40). Coeziunea grupei a influenþat mãsura în careparticipanþii susþin cã îºi schimbã comportamentul faþã de un coleg care copiazã laexamene (t(52) = 3,24, p = 0,025), în sensul cã membrii grupelor coezive au declaratcã îºi schimbã comportamentul faþã de o persoanã care copiazã la examene într-o mãsurãsemnificativ mai micã în comparaþie cu membrii grupelor noncoezive. Ilustrãm graficaceste rezultate:

Graficul 1. Efectul coeziunii grupului asupra tolerãrii devianþei

Concluzii

Rezultatele obþinute demonstreazã o influenþã a coeziunii grupei asupra devianþei tolerate,în forma copiatului la examene, susþinând empiric teoria menþinerii coeziunii. Nivelulcoeziunii din cadrul grupului a influenþat semnificativ estimãrile participanþilor, membriigrupelor coezive tolerând mai mult comportamente deviante comparativ cu membriigrupelor noncoezive. Astfel, membrii grupelor coezive permit colegilor sã copieze,percep mai puþin copiatul colegilor la examen ca un dezavantaj, raporteazã mai puþinecomportamente de împiedicare a copiatului la examene, considerã în mai micã mãsurãcã ar trebui sancþionaþi cei care copiazã ºi îºi schimbã semnificativ mai puþin atitudineafaþã de colegii care copiazã la examene. În concluzie, ipoteza primului studiu a fostconfirmatã, obþinându-se rezultate semnificative pentru toate variabilele analizate, cuexcepþia itemului referitor la incidenþa copiatului în cadrul grupei de studenþi. Pentruacest item nu au existat diferenþe semnificative între cele douã grupuri, coeziuneagrupului neinfluenþând estimare procentului celor care obiºnuiesc sã copieze la examene.

Studiul 2

În cadrul acestui studiu ne-am propus sã verificãm efectul de interacþiune a douãdimensiuni pe care le considerãm importante în înþelegerea mecanismelor care declan-


ºeazã ºi menþin practicile de copiere la examene. Cercetãrile realizate în acest domeniu(Boncu, 1998; 2000) au sugerat posibilitatea existenþei unei relaþii între copiatul laexamene, importanþa examenului ºi caracteristicile tolerante sau constrângãtoare alenormei impuse de autoritate.

Al doilea experiment a urmãrit sã analizeze efectul de interacþiune dintre gradul deconstrângere a normei impuse de autoritate ºi importanþa examenului susþinut asupranivelului în care copiatul este tolerat în grupele de studenþi. Pentru verificarea ipotezeia fost utilizat un plan experimental de tipul 2X2, cu douã variabile independente cueºantioane independente, ambele cu câte douã grade de intensitate: grad de constrângereal normei (normã constrângãtoare versus normã tolerantã) ºi importanþa examenului(examen important versus examen neimportant).

Participanþi

La studiu au participat 120 de studenþi de anul II, III ºi IV de la Facultatea de Psihologieºi ªtiinþe ale Educaþiei, din cadrul Universitãþii �Al. I. Cuza�, dintre care 59 de genmasculin ºi 61 de persoane de gen feminin.

Instrumente

Pentru realizarea manipulãrilor experimentale a fost necesarã construcþia unor situaþiiipotetice de examen. Acest lucru a presupus realizarea unui studiu pilot. În prima etapã,26 de studenþi din anii 2, 3 ºi 4 de la Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei aufost rugaþi sã descrie comportamentele specifice unui profesor cu atitudine tolerantã faþade studenþii care copiazã la examen, dar ºi comportamente caracteristice unui profesorcu atitudine intolerantã faþã de acest comportament deviant. Rãspunsurile cu frecvenþãridicatã au fost folosite pentru a descrie comportamentele unui profesor tolerant laexamen (de exemplu, �Profesorul este neatent la ceea ce se întâmplã în sala de examen�,�Se comportã ca ºi cum nu ar observa studenþii care copiazã�), respectiv comportamenteleunui profesor intolerant faþã de copiatul la examen (de exemplu, �Profesorul este atentca studenþii sã nu posede materiale informative�, �Pãstreazã liniºtea în salã, se plimbãprintre bãnci�, �Face adesea observaþii�). Astfel, au fost construite cele douã situaþiiexperimentale, normã constrângãtoare ºi tolerantã, în prima situaþie fiind descris com-portamentul unui profesor cu atitudine intolerantã, iar în a doua situaþie comportamentulunui profesor cu atitudine tolerantã faþã de copiatul la examen. Importanþa examenuluia fost manipulatã prin numãrul de credite cu care era cotatã disciplina pentru care sesusþinea examenul. Astfel, examenul important avea între 6 ºi 10 credite, iar cel maipuþin important avea între 1 ºi 5 credite.

Atitudinea participanþilor cu privire la copierea la examen au fost mãsurate prinintermediul unei Scalei de Evaluare a Atitudinii descrisã în studiul anterior. Scala conþinea7 itemi evaluaþi pe o scalã în 10 trepte (1 � în micã mãsurã; 10 � în mare mãsurã).

Procedeu

Participanþii au fost împãrþiþi aleatori în patru grupuri experimentale, fiecare grup fiindconstituit din 30 de subiecþi. În prima condiþie experimentalã participanþii au primittextul referitor la o situaþie de examen în care norma impusã de autoritate era constrângãtoare


(profesor intolerant) ºi examenul era important. În a doua condiþie experimentalãparticipanþii au primit textul care descria o situaþie de examen în care norma impusã deautoritate era constrângãtoare (profesor intolerant) ºi examenul era neimportant. În atreia condiþie experimentalã participanþii au primit descrierea unei situaþii în care normaimpusã de autoritate este ne-constrângãtoare (profesor tolerant) ºi examenul era important.În a patra condiþie experimentalã, norma impusã de autoritate era ne-constrângãtoare(profesor tolerant) ºi examenul neimportant. Studenþii erau rugaþi sã citeascã textul ºi sãîºi imagineze cã sunt în acea situaþie de examen. În final, era completatã scala deevaluare a comportamentului deviant.

Rezultate

Pentru analiza efectului de interacþiune al variabilelor independente asupra tolerãriicopiatului la examene a fost utilizatã Anova Simplu Factorial 2 (grad de constrângere alnormei: constrângãtoare versus tolerantã) x 2 (importanþa examenului: important versusneimportant).

Rezultatele au indicat cã existã un efect principal al variabilei grad de constrângere anormei asupra tolerãrii devianþei (F(1; 119) = 12,49, p = 0,001), studenþii din condiþianormã ne-constrângãtoare fiind mai toleranþi faþã de comportamentul deviant comparativcu cei din condiþia normã constrângãtoare. Nu a apãrut un efect principal al importanþeiexamenului asupra tolerãrii devianþei (F(1; 119) = 0,07, p = 0,790). A apãrut efect deinteracþiune al gradului de constrângere a normei ºi importanþa examenului asupra tolerãriicopiatului la examene (F(1; 119) = 8,61, p = 0,004). În situaþia normã constrângãtoare,nu au existat diferenþe semnificative între nivelul de toleranþã faþã de copiat atunci cândexamenul era important în comparaþie cu situaþia când examenul era neimportant (t(58) =1,83, p = 0,071). În situaþia normã tolerantã, subiecþii au tolerat copiatul într-o mãsurasemnificativ mai mare când examenul era neimportant, decât atunci când examenul eraimportant (t(58) = 2,71, p = 0,010). Când importanþa examenului era mare, nu au existatdiferenþe semnificative între atitudinea studenþilor din condiþia normã constrângãtoare faþãde cei din situaþia normã tolerantã (t(58) = 0,41, p = 0,679). Atunci când importanþaexamenului era micã, studenþii au tolerat copiatul într-o mãsurã semnificativ mai mareatunci când norma era tolerantã, decât în cazul în care norma era constrângãtoare (t(58) =4,66, p < 0,001). Ilustrãm grafic efectul de interacþiune.

Graficul 2. Efectul de interacþiune al constrângerii normeiºi importanþei examenului asupra tolerãrii devianþei


Analiza de varianþã 2 (gradul de constrângere a normei: constrângãtoare versustolerantã) x 2 (importanþa examenului: important versus neimportant) a indicat cã nua apãrut un efect principal al gradului de constrângere al normei (F(1; 119) = 3,14,p = 0,079) ºi nici un efect principal al importanþei examenului (F(1; 119) = 1,35,p = 0,247) asupra percepþiei dezavantajelor copiatului la examen. A apãrut, însã, unefect de interacþiune al celor douã variabile independente (F(1; 119) = 9,97, p = 0,002).În situaþia norma constrângãtoare, când examenul era important studenþii au consideratcã sunt mai dezavantajaþi faþã de situaþia în care examenul era neimportant (t(58) = 3,02,p = 0,003). În condiþia norma tolerantã, nu a existat o influenþã a importanþei examenuluiasupra tolerãrii copiatului (t(58) = 1,40, p = 0,166). Atunci când examenul a fostimportant, tipul nomei impus de autoritate nu a influenþat percepþia dezavantajelorcopiatului la examene (t(58) = 0,99, p = 0,323). Când examenului a fost neimportant,studenþii s-au simþit semnificativ mai dezavantajaþi de apariþia acestor comportamentedevinate în situaþia normã tolerantã faþã de situaþia normã constrângãtoare (t(58) = 3,43,p = 0,001). Ilustrãm grafic efectul de interacþiune al variabilelor independente:

Graficul 3. Efectul de interacþiune al constrângerii normei ºi importanþei examenuluiasupra perceperii dezavantajelor produse de copiatul la examen

Analiza de varianþã 2 (gradul de constrângere a normei: constrângãtoare versustolerantã) x 2 (importanþa examenului: important versus neimportant) a indicat un efectprincipal al gradului de constrângere al normei asupra estimãrii procentului celor careobiºnuiesc sã copieze la examene (F(1; 119) = 77,50, p < 0,001). În situaþia în carenorma era constrângãtoare studenþii au raportat un procent mai ridicat al celor carecopiazã la examen comparativ cu situaþia în care norma era tolerantã. Nu a apãrut unefect principal al importanþei examenului (F(1; 119) = 0,29, p = 0,587) ºi de asemenea,nu a existat un efect de interacþiune al variabilelor independente asupra incidenþeiestimate a copiatului la examene (F(1; 119) = 0,21, p = 0,641).

Analiza de varianþã 2 (gradul de constrângere a normei: constrângãtoare versustolerantã) x 2 (importanþa examenului: important versus neimportant) a indicat existenþaunui efect principal al gradului de constrângere al normei asupra opiniei cu privire lasancþionarea celor care copiazã (F(1; 119) = 7,30, p = 0,008). Când norma a fostconstrângãtoare studenþii au fost mai mult de acord cu sancþionarea comportamentuluidevinat faþã de situaþia în care norma a fost tolerantã. De asemenea, nu a apãrut un efectprincipal al importanþei examenului (F(1; 119) = 0,55, p = 0,460) ºi nici un efect de


interacþiune al variabilelor independente asupra opiniei cu privire la sancþionarea celorcare copiazã (F(1; 119) = 2,36, p = 0,127). Nu a apãrut un efect principal al graduluide constrângere a normei (F(1; 119) = 0,10, p = 0,752), al importanþei examenului(F(1; 119) = 0,27, p = 0,598) ºi nici un efect de interacþiune al acestor variabileindependente (F(1; 119) = 0,27, p = 0,598) asupra raportãrii acþiunilor de împiedicarea copiatului la examene.

Analiza de varianþã 2 (gradul de constrângere a normei: constrângãtoare versustolerantã) x 2 (importanþa examenului: important versus neimportant) a indicat lipsaunui efect principal al gradului de constrângere a normei (F(1; 119) = 0,31, p =0,576) ºi al importanþei examenului (F(1; 119) = 0,07, p = 0,780) asupra modificãriiopiniei despre un coleg care copiazã la examene. A apãrut un efect de interacþiune alcelor douã variabile independente (F(1; 119) = 5,29, p = 0,023). Atât în situaþianormã constrângãtoare (t(58) = 1,77, p = 0,081), cât ºi situaþia normã tolerantã (t(58)= 1,47, p = 0,147) importanþa examenului nu a influenþat opinia despre persoanele carecopiazã la examene. Când examenul a fost important, gradul de constrângere al normeinu a influenþat opinia despre persoanele care copiazã la examene (t(58) = 1,20, p =0,233), însã când examenul a fost neimportant ºi norma constrângãtoare, studenþii auraportat într-o mai mare mãsurã cã îºi vor schimba pãrerea despre o persoanã carecopiazã la examene faþã de situaþia când norma era tolerantã (t(58) = 2,07, p = 0,043).Ilustrãm grafic efectul de interacþiune al variabilelor independente:

Graficul 4. Efectul de interacþiune al gradului de constrângere a normeiºi importanþei examenului asupra opiniei despre persoana deviantã

Analiza de varianþã 2 (gradul de constrângere a normei: constrângãtoare versustolerantã) x 2 (importanþa examenului: important versus neimportant) a indicat cã nuexistã un efect principal al gradului de constrângere a normei (F(1; 119) = 0,41, p =0,521) ºi nici al importanþei examenului (F(1; 119) = 0,004, p = 0,949) asupragradului în care participanþii îºi schimbã comportamentul faþã de o persoanã care copiazãla examene. A apãrut un efect de interacþiune al celor douã variabile independenteasupra rãspunsurilor la acest item (F(1; 119) = 6,29, p = 0,014). Atât în condiþianormã constrângãtoare (t(58) = 1,67, p = 0,101), cât ºi în condiþia normã tolerantãt(58) = 1,88, p = 0,064), importanþa examenului nu a influenþat raportarea gradului încare participanþii îºi vor schimba comportamentul faþã de o persoanã deviantã. Când


importanþa examenului a fost mare, nu a apãrut o influenþã a constrângerii normeiasupra rãspunsurilor (t(58) = 1,29, p = 0,199). Însã, când examenul nu a fost important,studenþii din condiþia normã constrângãtoare au declarat cã îºi schimbã într-o mãsurãsemnificativ mai mare comportamentul faþã de un coleg care copiazã la examene faþã decei din condiþia normã tolerantã (t(58) = 2,26, p = 0,028). Ilustrãm grafic efectul deinteracþiune:

Graficul 5. Efectul de interacþiune al gradului de constrângere a normeiºi importanþei examenului asupra schimbãrii comportamentului

faþã de cei care copiazã la examene.

Concluzii

Rezultatele obþinute au indicat lipsa unui efect al importanþei examenului asupra tolerãriicomportamentelor deviante. În schimb, gradul de constrângere al normei a influenþatatitudinea studenþilor faþã de comportamentele deviante. Astfel, studenþii din condiþianorma constrângãtoare au fost mai puþin toleranþi faþã de comportamentul deviant, auraportat un procent mai ridicat al celor care copiazã la examen ºi au declarat în mai maremãsurã cã ar trebui sancþionat comportamentul deviant comparativ cu studenþii dincondiþia normã tolerantã. Nu a apãrut un efect al gradului de constrângere al normeiasupra percepþiei dezavantajelor produse de copiatul la examene, raportãrii acþiunilor deîmpiedicare a copiatului la examene ºi nici asupra modificãrii opiniei ºi comportamentelorfaþã de colegii care copiazã la examene.

Rezultatele obþinute au confirmat ipoteza studiului � a apãrut un efect combinat algradului de constrângere a normei ºi importanþei examenului asupra tolerãrii devianþei,operaþionalizate sub forma de copiat la examene. A apãrut un efect de interacþiune alcelor douã variabile independente asupra percepþiei dezavantajelor produse de copiatulla examene, opiniei ºi comportamentului faþã persoanele care copiazã la examene. Însituaþia normã constrângãtoare, importanþa examenului nu a influenþat tolerarea devianþei,însã în condiþia normã tolerantã, studenþii au tolerat copiatul într-o mãsura semnificativmai mare dacã examenul era neimportant. Când examenul a fost important, tolerareadevianþei nu a fost influenþatã de gradul de constrângere al normei, în schimb cândexamenul a fost neimportant, studenþii au tolerat copiatul într-o mãsurã semnificativ maimare atunci când norma este tolerantã. În condiþia normã constrângãtoare, studenþii auraportat cã sunt mai dezavantajaþi în condiþia examen important faþã de condiþia examen


neimportant, fãrã sã apãrã diferenþe în condiþia normã tolerantã. În situaþia examenimportant, tipul normei nu a influenþat perceperea dezavantajelor copiatului la examene,însã, în situaþia examen neimportant, studenþii s-au simþit semnificativ mai dezavantajaþide apariþia acestor comportamente deviante în situaþia normã tolerantã. De asemenea,atât în condiþia normã constrângãtoare cât ºi în condiþia normã tolerantã, importanþaexamenului nu a influenþat opinia despre cei care copiazã la examene. În condiþiaexamen important, gradul de constrângere a normei nu a avut efect asupra opiniei desprepersoanele care copiazã la examene, însã, în condiþia examen neimportant studenþii lacare norma a fost constrângãtoare au susþinut cã îºi vor schimba semnificativ mai multopinia faþã de persoanele care copiazã. De asemenea, în condiþia normã constrângãtoare,importanþa examenului nu a influenþat modificarea comportamentelor faþã de persoaneledeviante, rezultate similare obþinându-se ºi în situaþia normã tolerantã În situaþia examenimportant, nu a apãrut o influenþã a constrângerii normei asupra rãspunsurilor, însã, însituaþia examenul neimportant, studenþii din condiþia normã constrângãtoare au declaratcã îºi schimbã într-o mãsurã semnificativ mai mare comportamentul faþã de colegii carecopiazã la examene decât cei din condiþia normã tolerantã.

Deºi nu a apãrut un efect combinat al celor douã variabile independente asupraestimãrii incidenþei, sancþionãrii devianþilor ºi iniþierii comportamentelor de împiedicarea copiatului la examene, putem susþine cã ipoteza de cercetare s-a confirmat. Gradul deconstrângere a normei ºi importanþa examenului a influenþat tolerarea copiatului laexamen, chiar dacã nu sub toate aspectele sale.

Concluzii generale

Devianþa toleratã este un concept relativ nou ºi oarecum paradoxal. Oamenii au tendinþade a permite sau chiar încuraja comportamente care le prejudiciazã interesele, tocmaiacest fapt conferind fenomenului o importanþã deosebitã. Întrucât devianþa toleratã vineîn dezavantajul grupului, se impune descoperirea unor metode de anihilare sau mãcardiminuare. Evaziunea fiscalã, încãlcarea regulilor de circulaþie, copiatul la examenesunt doar câteva contexte în care poate apãrea devianþa toleratã. Considerãm cã punctulde plecare în diminuarea incidenþei acestor fenomene îl constituie tocmai cunoaºtereaacestora, descoperirea cauzelor ºi mecanismelor de menþinere.

Prin intermediul acestei cercetãri am urmãrit sã investigãm o serie de aspecte legatede tolerarea devianþei, aspecte care nu au fost anterior evaluate empiric (Schellenberg,1974). Astfel, în prima parte a cercetãrii am pornit de la ipoteza menþinerii coeziunii(Hollander ºi Willis, 1967), menitã sã explice apariþia devianþei tolerate. Aceastã teoriesusþine faptul cã tolerarea devianþilor reprezintã o modalitate prin care se menþinecoeziunea grupului, sacrificând interesele personale ale membrilor non-devianþi. Cu câtcoeziunea este mai ridicatã, cu atât tendinþa spre conformism la normele implicite alegrupului creºte (Latane, 1981; Laurens, 1996; Napier ºi Gershenfeld, 1989). Primaparte a demersului investigativ a urmãrit sã demonstreze acest fapt. Rezultatele au susþinipoteza derivatã din aceastã teorie, potrivit cãreia grupurile coezive tolereazã într-omãsurã mai mare decât cele noncoezive devianþa de la norma autoritãþii. Prin urmare,s-a dovedit experimental ideea cã nivelul coeziunii grupului este strâns legat de mãsuraîn care este toleratã devianþa. Principala noastrã presupoziþie a fost aceea cã subiecþii din


grupele coezive vor permite copiatul într-o mãsurã mai mare decât cei din grupelenoncoezive, întrucât, aºa cum susþine teoria explicativã, cu cât conformismul la normelegrupului este mai mare, cu atât toleranþa faþã de devianþi creºte. Pentru a contura maibine acest fenomen în acest studiu au fost folosite o serie de întrebãri auxiliare, strânslegate de tolerarea copiatului, care au vizat dezavantajele copiatul la examene, procentulcelor care obiºnuiesc sã copieze la examene, acþiuni de împiedicare ºi pedepsire a celorcare copiazã, modificarea opiniei ºi comportamentelor faþã de cei care copiazã laexamene. Întrucât investigaþiile legate de conceptul de devianþã toleratã sunt încã laînceput, nu existã un instrument prin care sã se mãsoare nivelul devianþei tolerate într-ungrup, prin urmare fiecare dintre aceste întrebãri a completat informaþiile legate defenomen, fiind analizatã ca o variabilã dependentã distinctã. Important de menþionat estefaptul cã nivelul coeziunii grupei evaluate de fiecare individ în parte a influenþatrãspunsurile la toate aceste întrebãri, mai puþin cea referitoare la incidenþa copiatului lanivelul grupei. Interesant ºi descurajant, în acelaºi timp, este faptul cã media rãspunsurilorla aceastã întrebare a arãtat cã studenþii considerã cã 42,22% din colegii lor copiazã laexamene. Prima parte a demersului investigativ a demonstrat cã tolerarea devianþilorîntr-un grup depinde de coeziunea acelui grup. Aceastã informaþie poate sugera noidirecþii de cercetare, în sensul identificãrii acelor aspecte care þin de coeziunea grupuluiºi îºi pun amprenta asupra mãsurii în care devianþii sunt toleraþi în acel grup.

În partea a doua a demersului investigativ a avut ca scop demonstrarea interacþiuniidintre gradul de constrângere a normei impuse de autoritate ºi importanþa examenului.Rezultatele obþinute au arãtat cã apare un efect de interacþiune al celor douã variabileindependente asupra tolerãrii devianþei, operaþionalizatã prin întrebãri care au vizatdezavantajul resimþit de studenþi în urma copierii la examene ºi modul în care semodificã opinia ºi comportamentul faþã de persoanele deviante.

Cercetãrile în aceastã arie ar putea fi aprofundate prin realizarea unor studii care sãfoloseascã ºi alte eºantioane (în studiile de faþã au participat doar studenþi de la Facultateade Psihologie) ºi, de asemenea, a unor studii care sã verifice posibilitatea de generalizarea concluziilor ºi asupra unor alte forme de devianþã toleratã decât copiatul la examene:evaziunea fiscalã, încãlcarea regulilor de circulaþie, etc. Având în vedere faptul cãdevianþa toleratã este un concept relativ nou, existã multe cãi posibile de continuare acercetãrilor referitoare la acest fenomen. Studiile prezentate în textul de faþã completeazãdatele experimentale relativ recente în domeniul devianþei tolerate ºi oferã un punct deplecare pentru studii ulterioare mai aprofundate. Cercetãrile legate de devianþa toleratã,în general, ºi de copiatul la examene, în particular, sunt relativ puþine ca numãr. Însã,date fiind consecinþele ºi implicaþiile pe termen lung, este necesar sã li se acordeimportanþa care se cuvine. Cu cât se cunosc mai bine caracteristicile ºi cauzele apariþieiºi menþinerii fenomenului, cu atât pot fi descoperite mai uºor metode ºi strategii deintervenþie în vederea diminuãrii gradului în care devianþa de orice tip este toleratã ºichiar încurajatã.

Abstract: This article specifies the extent to which some factors can influence the tendency toallow the transgression of authority norm by in-group members (Schellenberg, 1974). The presentresearch examined the factors affecting deviant behaviors tolerance: group cohesion (experiment1) and authority norm and task importance (experiment 2). The results of experiment 1 confirmedthe prediction that group cohesion influences the perception of deviance � the members of


cohesive groups were more tolerant than the individuals from non-cohesive groups. Experiment2 supported the interactive impact of authority norm type and task importance on tolerance ofdeviant behaviors of group members. The results suggest a strong relationship between groupcohesion, authority norm and task importance and, on the other hand, the tolerance of deviantbehaviors.

Résumé: La tendance à permettre la déviance de l�autres membres du groupe face a une règled�une autorité peut être influencée par certains facteurs (Schellenberg, 1974). On a eu l�intentiond�explorer les facteurs qui pourraient affecter la tolérance des comportements déviants: lacohésion du groupe (étude 1) et la norme de l�autorité et l�importance de la tache (étude 2). Lesrésultats de la première étude ont démontré le rôle de la cohésion dans la perception de ladéviance, les membres des groupes cohésifs étant plus tolérants que ceux appartenant aux groupesnon-cohésifs à l�égard des comportements déviants de leurs collègues. Les résultats de la deuxièmeétude ont mis en évidence l�effet d�interaction du type de norme imposée par l�autorité etl�importance de la tache sur la tolérance des comportements déviantes. Les données confirment lerôle de la cohésion du groupe, de la norme de l�autorité et de l�importance de la tache en tant quefacteurs de la tolérance des comportements déviantes.

Bibliografie

Becker, H.S. (1963), Outsiders: studies in the psychology of deviance, Free Press, New York.Bennett, R. (2005), Factors associated with student plagiarism in a post-1992 university, Assessment

and Evaluation in Higher Education, vol. 30, nr. 2, 137-162.Boncu, ª. (1997), Copiatul la examene ca devianþã toleratã, în Neculau, A., Câmpul universitar

ºi actorii sãi, Editura Polirom, Iaºi, 101-119.Boncu, ª. (2000), Devianþa toleratã, Editura Universitãþii �Al.I. Cuza�, Iaºi.Cohen, A.K. (1966), Deviance and control, Prentice-Hall, New Jersey.Deutsch, M., Gerard, H.B. (1955), A study of normative and informal social influences upon

individual judgement, Journal of Abnormal and Social Psychology, vol. 51, 629-636.Eisenberg, J. (2004), To cheat or not to cheat: effects of moral perspectives and situational

variables on students� attitudes, Journal of Moral Education, vol. 33, nr. 3, 163-178.Festinger, L. (1950), Informal social communication, Psychological Review, 57, 271-282.Hare, E.P. (1962), Handbook of small group research, The Free Press, New York.Hollander, E.P., Willis, R.H. (1967), Some current issues in the psychology of conformity and

non-conformity, Psychological Bulletin, vol. 68, 62-67.Hogg, M.A. (1992), The social psychology of group cohesiveness: From attraction to social

identity, London: Harvester WheatsheafHutton, P.A. (2006), Understanding student cheating and what educators can do about it, College

Teaching, vol. 54, nr. 1, 171-176.Latané, B. (1981), The psychology of social impact, The American Psychologist, vol. 36, nr. 4,

343-356.Laurens, S. (1996), La representation de la deviance et son impact sur le conformisme, Les

Cahiers Internationaux de Psychologie Sociale, nr. 30, 22-36.Marsden, Helen, Carroll, Marie, Neil, J.T. (2005), Who cheats at university? A self-report study

of dishonest academic behaviours in a sample of Australian university students, AustralianJournal of Psychology, vol. 57, nr. 1, 1-10.

Napier, R.W., Gershenfeld, M.K. (1989), Groups. Theory and experience, Houghton Miffin,Boston.


Neamþu, C. (2003), Devianþa ºcolarã. Ghid de intervenþie în cazul problemelor de comportamentale elevilor, Polirom, Iaºi.

Parsons, T. (1951), The social system, The Free Press, New York.Rettinger, D.A., Jordan, A.E., Peschiera, F. (2004), Evaluating the motivation of other students

to cheat: a vignette experiment, Research in Higher Education, vol. 45, nr. 8, 873-890.Schellenberg, J.A. (1974), An introduction in social psychology, Random House, New York.Traub, S.H., Little, C.B. (1999), Theories of deviance, Peacock, Itasca, Illinois.Turliuc, Maria-Nicoleta (2007), Psihosociologia comportamentului deviant, Institutul European,

Iaºi.Waugh, R.F, Godfrey, J.R., Evans, E.D., Craig, D. (1995), Measuring students� perceptions

about cheating in six countries, Australian Journal of Psychology, vol. 47, 2, 73-80.Wilder, D.A. (1977), Perception of group, size position and social influence, Journal of Experimental

Social Psychology, vol. 13, 253-268.

Maria Adelina Ianoº1

Primesc oamenii ceea ce meritã ºi meritã ceea ce primesc?Credinþa într-o lume dreaptã ºi judecarea victimelor

Rezumat: Studii anterioare au arãtat cã existã o legãturã între credinþa cã într-o lume dreaptã ºijudecarea victimelor. În prezenta cercetare, am fãcut distincþia între credinþa într-o lume dreaptãimplicitã ºi cea explicitã ºi am introdus o nouã metodã de a mãsura forma implicitã, bazatã peTestul Asociaþiilor Implicite. Concret, s-a manipulat ameninþarea credinþei într-o lume dreaptã ºis-au mãsurat trei tipuri de reacþii faþã de victime: evaluarea depreciativã, responsabilizareacomportamentalã ºi caracterialã. Strategia de menþinere a credinþei într-o lume dreaptã preferatãde subiecþi a fost responsabilizarea comportamentalã. În situaþii cu impact scãzut, credinþa explicitãîntr-o lume dreaptã este cel mai bun predictor al evaluãrii negative a victimei. Conform ipotezei,persoanele cu o credinþã puternicã într-o lume dreaptã au considerat victima mai responsabilã însituaþii cu ameninþare puternicã.

Cuvinte-cheie: credinþa într-o lume dreaptã, activare explicitã ºi implicitã, responsabilizare com-portamentalã, responsabilizare caracterialã, evaluare depreciativã.

Concepte, precum justiþie, dreptate, merit, ocupã un loc principal în vieþile oamenilor,determinând perspectiva noastrã asupra lumii, modul de interpretare a diferitor evenimenteºi reacþiile la acestea. În mod frecvent, suntem confruntaþi cu injustiþii ºi întâlnim, directsau indirect, victime. Conform simþului comun, este evident cã nici o persoanã cumsecadenu ar condamna o victimã inocentã ºi nu ar considera cã aceasta îºi meritã suferinþa.Însã, cercetãrile iniþiate în 1966 de Melvin Lerner contrazic acest fapt. Introducândconceptul de �credinþã într-o lume dreaptã� ºi punând bazele teoriei motivului justiþiei,autorul citat aratã cã oamenii cred cã trãiesc într-o lume dreaptã, unde fiecare primeºteceea ce meritã ºi meritã ceea ce primeºte. Indivizii au nevoie de aceastã credinþã, de unsens al justiþiei, care implicã faptul cã eforturile lor vor fi rãsplãtite adecvat ºi cã mediulîn care trãiesc este unul stabil ºi ordonat.

Abordarea lui Lerner se înscrie în perspectiva psihologiei cognitive, implicândºi ideea de socializare. Justiþia este o consecinþã a dezvoltãrii cognitive, prinimplicarea individului în diferite tipuri de relaþii interpersonale (Chelcea ºi Iluþ,2003).

Premisele majore ale teoriei motivului justiþiei, conform cercetãrilor disponibile înprezent, pot fi sumarizate prin urmãtoarele enunþuri:

1. Universitatea �Alexandru Ioan Cuza� Iaºi; [email protected].

24 MARIA ADELINA IANO{

1. Justiþia reprezintã o preocupare centralã ºi universalã a indivizilor.2. Ceea ce este considerat just într-o anumitã situaþie depinde de criteriile meritului pe

care le are individul (contractul personal) privind normele sociale ºi convenþiile,contractele sociale ºi relaþiile sociale dintre cei implicaþi într-o tranzacþie socialã.

3. Oamenii vor sã fie siguri cã vor primi ceea ce sunt îndreptãþiþi sã primeascã.4. Oamenii doresc sã trãiascã într-o lume dreaptã, o lume în care toþi primesc ceea ce

meritã ºi meritã ceea ce primesc.5. Motivul justiþiei determinã ajutarea victimelor inocente, dacã este posibil ºi dacã

acordarea ajutorului nu interfereazã cu criteriile de merit ale persoanei.6. Dacã ajutarea victimei este imposibilã, sau posibilã numai prin pierderea drepturilor

persoanei, atunci respectiva persoanã va rezolva conflictul de justiþie prin distor-sionarea cognitivã a situaþiei, astfel încât aceasta sã parã corectã. Distorsiunile potlua forme diverse, precum negarea suferinþei persoanelor nevinovate, blamareavictimelor pentru soarta lor sau derogarea lor.

7. Efectele paradoxale prezentate anterior au acelaºi scop ca ºi ajutorul acordat victimei:de a apãra ºi menþine credinþa persoanei într-o lume dreaptã.

8. Credinþa într-o lume dreaptã poate fi menþinutã prin alte strategii: evadarea dinsituaþie ºi disocierea lumii subiectului de lumea victimei prin convingerea cã legiledin lumea victimei nu se aplicã lumii subiectului. În consecinþã, evenimentele injustedin lumea victimei nu implicã faptul cã ºi lumea subiectului este nedreaptã la rândul ei.

9. În general, oamenii nu sunt conºtienþi de angajamentul lor de a trãi într-o lumedreaptã ºi de modul în care motivul justiþiei le afecteazã emoþiile, gândurile ºiacþiunile. Nu sunt capabili sã prezicã comportamentul subiecþilor în experimenteprototipice ale paradigmei motivului justiþiei ºi nu folosesc motivul justiþiei ca oexplicaþie pentru reacþiile paradoxale ale observatorilor faþã de victimele inocente(Schmitt, 1997, p. 4).

Pentru a perfecþiona teoria, este necesarã clarificarea unei serii de probleme concep-tuale. În acest sens trebuie vãzut în ce mãsurã dreptatea poate fi echivalatã cu meritul.De asemenea, conform teoriei, oamenii dezvoltã o formã de credinþã într-o lume dreaptãca rezultat al nevoii de a crede într-o lume dreaptã. Astfel, conceptele de credinþã într-olume dreaptã ºi nevoie de a crede într-o lume dreaptã sunt legate fãrã posibilitate deseparare, deºi sunt constructe diferite. Credinþa într-o lume dreaptã poate fi influenþatãde mai mulþi factori, în afarã de nevoia fundamentalã de a crede într-o lume dreaptã.Formularea originalã a teoriei lumii drepte recunoaºte, dar nu elaboreazã, celelalteposibile surse ale credinþei într-o lume dreaptã. Aceºti alþi factori includ experienþapersonalã sau familiaritatea, cunoaºterea justiþiei ºi a injustiþiei (Schmitt, 1997); succesulpe care cineva l-a avut în încercãrile de a se proteja de ameninþãrile credinþei într-o lumedreaptã (Rubin ºi Peplau, 1975; Schmitt 1998). În mãsura în care existã o relaþieimperfectã între intensitatea credinþei într-o lume dreaptã ºi nevoia de a crede într-olume dreaptã, trebuie menþionat cã instrumentele ce mãsoarã credinþa într-o lume dreaptãnu surprind exact ºi tãria nevoii de a crede într-o lume dreaptã.

Pânã în prezent au fost identificate ca strategii de menþinere a credinþei într-o lumedreaptã responsabilizarea, evaluarea depreciativã, disocierea, evitarea fizicã, reinter-pretarea, cât ºi forme protective: justiþia ultimã ºi justiþia imanentã, compensarea ºi

25PRIMESC OAMENII CEEA CE MERITÃ {I MERITÃ CEEA CE PRIMESC?

pedepsirea autorilor injustiþiei. Dintre acestea, de cea mai multã atenþie s-au bucuratresponsabilizarea ºi evaluarea. Acestea pot fi încadrate în categoria supraordonatã ajudecãrii victimelor.

Responsabilizarea protejeazã credinþa într-o lume dreaptã, reducând efectul injustiþieideoarece victima pare sã fie responsabilã pentru soarta sa. Karuza ºi Carey (1984) audiferenþiat între responsabilizarea comportamentalã ºi responsabilizarea caracterialã ºiau sugerat cã observatorii unei victime ce ameninþã credinþa într-o lume dreaptã preferãsã blameze comportamentul victimei, exceptând situaþiile în care comportamentul a fostireproºabil. Responsabilizarea comportamentalã a victimei a fost mai extremã decât ceacaracterialã, însã aceastã diferenþã a fost redusã când comportamentul victimei a fostdescris ca prudent. Aceste rezultate susþin ideea cã responsabilizarea comportamentalãeste superioarã în menþinerea sau întãrirea credinþei într-o lume dreaptã pentru cã oferão explicaþie mai directã ºi mai apropiatã a evenimentului decât responsabilizarea caracterialã(Karuza ºi Carey, 1984). Hafer (2000) nu a obþinut diferenþe între responsabilizareacaracterialã ºi cea comportamentalã, susþinând cã �participanþii nu au fãcut o distincþieîntre cele douã� (Hafer, 2000, p. 1067).

Folosirea evaluãrii depreciative ca strategie de protecþie a credinþei într-o lumedreaptã a fost studiatã cu succes încã din 1966, când Lerner a realizat un experiment încadrul cãruia participanþii, studenþi, urmãreau suferinþa realã a unui alt student ceprimea ºocuri electrice în cadrul unui experiment ce viza învãþarea umanã. Aceastãprocedurã a reuºit sã creeze observatori ce urmãreau suferinþa unei victime inocente.Comparând reacþiile observatorilor din mai multe condiþii experimentale, s-a observatcã victimele ce sufereau erau evaluate negativ (Lerner ºi Montada, 1998).

Existenþa mai multor strategii ce pot fi folosite pentru a menþine credinþa într-o lumedreaptã ridicã problema aflãrii în ce condiþii ºi de cãtre cine vor fi folosite anumitestrategii mai degrabã decât altele. Este regretabil numãrul redus de investigaþii ºi, prinurmare, cantitatea micã de informaþii referitoare la predictorii contextuali sau dispo-ziþionali ai diferitelor strategii, mai ales cã aceste date sunt necesare pentru a puteaprevedea reacþiile provocate de ameninþãri ale credinþei într-o lume dreaptã.

Pornind de la teoriile procesãrii duale, Lerner (2003) aratã cã existã douã forme deactivare a credinþei într-o lume dreaptã: o formã implicitã ºi una explicitã. Formaexplicitã este sistematicã, analiticã, raþionalã, controlatã, conºtientã, bazatã pe conexiunide tip cauzã � efect, în timp ce forma implicitã este euristicã, afectivã, automatã,intuitivã, inconºtientã, rapidã, bazatã pe asociaþii. Evaluãrile justiþiei bazate pe euristiciiau forma primitivã a asociaþiilor univalente între rezultate, caracteristici de personalitate,emoþii ºi acþiuni reparatorii, de exemplu: �Oamenilor buni li se întâmplã lucruripozitive.�; �Oamenii buni cauzeazã evenimente pozitive.�; �Oamenii rãi au parte delucruri negative.�; �Oamenii rãi cauzeazã evenimente negative�. Evaluãrile sistematiceºi rãspunsurile subsecvente reflectã regulile convenþionale de gândire, incluzând reguliºi norme privind atribuirea meritului, vinovãþiei ºi restabilirea justiþiei. Deºi rãspunsurileeuristice survin automat, persoana trebuie sã aibã un stimulent, suficient timp ºi resursecognitive pentru a se angaja în rãspunsuri sistematice.

Lerner (2003) face, de asemenea, distincþia între situaþiile cu impact scãzut ºi cele cuimpact ridicat. În situaþiile cu impact scãzut, reacþiile oamenilor sunt coordonate de


reguli ºi norme. În situaþiile cu impact scãzut, reacþiile la injustiþie sunt determinate deemoþii, fiind mai degrabã euristice.

Am întreprins o analizã a teoriilor ºi a cercetãrilor propuse pânã în prezent (vezianexa 1) ºi am observat cã scopul principal al acestora a fost de a vedea în ce mãsurãreacþiile faþã de victime sunt influenþate de intensitatea credinþei într-o lume dreaptã, detipul situaþiei ºi de tipul victimei. Am constatat cã studiile realizate nu sunt sistematice,aceleaºi ipoteze fiind verificate în mod repetat, în timp ce alte relaþii de asociere rãmânnedemonstrate. Investigaþia efectuatã ne-a permis sã conchidem cã nu s-a realizat oextindere a teoriei ºi nu s-a înregistrat un avans în clarificarea determinanþilor strategiilorde menþinere a credinþei într-o lume dreaptã pe mãsura generozitãþii conceptualizãriloriniþiale. Astfel, în acest moment al teoretizãrilor, suntem în faþa multor întrebãrideschise: Care este relaþia dintre forma explicitã ºi cea implicitã a credinþei într-o lumedreaptã? Ce reacþii ºi ce situaþii sunt mai sensibile la mãsurarea implicitã/ explicitã acredinþei într-o lume dreaptã?

Din tentativa de a rãspunde s-a cristalizat obiectivul empiric al cercetãrii: experi-mentarea ºi propunerea unei modalitãþi de mãsurare implicitã a credinþei într-o lumedreaptã, prin intermediul evaluãrii puterii asociaþiilor dintre componentele euristicilorspecifice credinþei într-o lume dreaptã. Investigaþia noastrã oferã posibilitatea testãriipresupunerilor teoretice referitoare la credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã în modimplicit. Acest proces de verificare a respectivelor presupuneri debuteazã, în cercetareaîntreprinsã de noi prin compararea gradului în care credinþa într-o lume dreaptã, mãsuratãprin douã modalitãþi � implicit ºi explicit �, constituie predictori ai responsabilizãrii ºiai evaluãrii depreciative.

Prin urmare, principala þintã a demersului experimental constã în identificarea uneinoi modalitãþi de a mãsura credinþa într-o lume dreaptã activatã implicit. În acelaºi timp,studiul îºi mai propune: identificarea celui mai important predictor al responsabilizãriicaracteriale ºi comportamentale, precum ºi al evaluãrii depreciative, identificarea influenþeipe care forma implicitã, respectiv cea explicitã a credinþei într-o lume dreaptã, o au asupraresponsabilizãrii ºi evaluãrii depreciative a victimelor.

Cercetarea are ca ipoteze:

1. Credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit ºi credinþa într-o lume dreaptã mãsuratãimplicit vor prezice responsabilizarea caracterialã.

2. Credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit ºi credinþa într-o lume dreaptã mãsuratãimplicit vor prezice responsabilizarea comportamentalã.

3. Credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit ºi credinþa într-o lume dreaptã mãsuratãimplicit vor prezice evaluarea depreciativã.

4. În condiþia de ameninþare puternicã, participanþii cu un nivel ridicat al credinþeiîntr-o lume dreaptã vor atribui în mod semnificativ mai multã responsabilizarecaracterialã ºi comportamentalã victimei ºi o vor evalua mai negativ, comparativ cuparticipanþii cu un nivel scãzut al credinþei într-o lume dreaptã. Aceste diferenþe nuvor fi semnificative în condiþia de ameninþare slabã.


Metodologie

Subiecþi

Lotul a fost constituit din 120 de studenþi ai Facultãþii de Psihologie ºi ªtiinþe ale Educaþiei.Aceºtia aparþin secþiilor de psihologie ºi psihopedagogie specialã. Vârstele acestora seîncadreazã între 19 ºi 23 de ani, media de vârsta fiind de 20,1 ani. Genul subiecþilor nu aconstituit un criteriu de selecþie, totuºi meritã menþionat cã au participat 98 de fete ºi 22de bãieþi, distribuþie ce se datoreazã în mare mãsurã profilului uman al facultãþii.

Procedurã

Cei 120 de participanþi au primit un text prezentat ca o ºtire preluatã dintr-un ziar local.Aceºtia citeau despre un tânãr care a fost jefuit în timp ce se îndrepta spre casã, În jurulorei 02:00. Fiecare participant a primit una dintre cele douã versiuni ale ºtirii, carereprezentau manipularea variabilei ameninþarea credinþei într-o lume dreaptã. Participanþiiau completat apoi chestionarul ce mãsoarã în mod explicit credinþa într-o lume dreaptãºi au efectuat o probã computerizatã � Testul Asociaþiilor Implicite. Ordinea aplicãriicelor douã evaluãri ale credinþei într-o lume dreaptã a fost contrabalansatã pentru a seevita apariþia efectului acesteia. În final, a avut loc debriefingul ºi s-a rãspuns laîntrebãrile suplimentare ale participanþilor.

Operaþionalizare:

a. Credinþa într-o lume dreaptã. Credinþa într-o lume dreaptã este un indicator almotivului justiþiei ºi are ca premisã de bazã noþiunea cã oamenii primesc ceea cemeritã ºi meritã ceea ce primesc. Poate fi vãzutã ca o dispoziþie ce variazã interindi-vidual. Având în vedere cã existã o credinþã într-o lume dreaptã explicitã ºi unaimplicitã s-a utilizat câte un instrument corespunzãtor pentru fiecare. Astfel, credinþaîntr-o lume dreaptã explicitã a fost mãsuratã cu chestionarul construit de Lipkus(1991), codat astfel încât scorurile ridicate sã corespundã unei credinþe puternice.Chestionarul construit de Lipkus a fost ales în urma pretestãrii a patru chestionare cevizeazã credinþa într-o lume dreaptã (tabel 1).

Tabelul 1. Coeficienþi Alpha Cronbach pentru chestionarelece mãsoarã credinþa într-o lume dreaptã

Chestionar Numãr itemi Coeficient alpha cronbach Rubin ºi Peplau 20 0,726 Dalbert 6 0,752 Lipkus 7 0,828 Janoff-Bulman 8 0,616

Credinþa într-o lume dreaptã implicitã a fost evaluatã prin intermediul unei probecomputerizate, Testul Asociaþiilor Implicite. Acesta mãsoarã forþa asociaþiilor dintreconcepte, plecând de la asumpþia cã este mai uºoarã realizarea aceluiaºi rãspuns


Etapa Descrierea sarcinii Tasta stângã Tasta dreaptã 1 Diferenþiere între categorii Evenimente pozitive Evenimente negative 2 Diferenþiere între categorii Oameni buni Oameni rãi 3 Sarcina combinatã de exerciþiu Evenimente pozitive

Oameni buni Evenimente negative Oameni rãi

4 Sarcina combinatã Evenimente pozitive Oameni buni

Evenimente negative Oameni rãi

5 Diferenþiere între categorii pentru prezentarea inversatã

Oameni rãi Oameni buni

6 Sarcina combinatã inversat de exerciþiu

Evenimente pozitive Oameni rãi


7 Sarcina combinatã inversat Evenimente pozitive Oameni rãi


comportamental (apãsarea unei taste) pentru concepte puternic asociate decât pentruconceptele slab asociate. In cazul de faþã, proba a fost construitã în funcþie de asociaþiilece stau la baza euristicilor specifice credinþei într-o lume dreaptã, acestea fiind: oamenibuni � evenimente pozitive ºi oameni rãi � evenimente negative. Testul a avut ºapteetape, dupã cum se poate observa în tabelul nr. 2.

Tabelul 2. Structura testului asociaþiilor implicite

b. Ameninþarea credinþei într-o lume dreaptã. În studiul de faþã, injustiþia prezentatãparticipanþilor a constat într-un jaf, a cãrui victimã a fost un tânãr de 20 de ani, numitGeorge. Situaþia a fost prezentatã sub forma unui articol de ziar, pentru a mãriimpresia de autenticitate. A fost aleasã situaþia de jaf deoarece Brems ºi Wagner(1994) au arãtat cã victimele jafurilor sunt cel mai intens blamate. Întrucât justiþiapoate fi restabilitã prin pedepsirea autorului injustiþiei, pentru a se manipula ameninþareacredinþei într-o lume dreaptã au fost oferite informaþii privind pedepsirea fãptaºilor.Astfel, în condiþia de ameninþare puternicã, li se spunea participanþilor cã autoriijafului au scãpat nepedepsiþi ºi nici nu vor fi prinºi, iar în condiþia de ameninþareslabã li se spunea cã aceºtia au fost prinºi ºi se aflã în închisoare, iar victima ºi-arecuperat bunurile furate. Cele douã povestiri au fost distribuite în mod aleatoriu.

Mãsurarea variabilelor dependente

Responsabilizare

Responsabilizarea victimei a fost operaþionalizatã prin doi itemi, construiþi dupã modelulcelor utilizaþi de Karuza ºi Carey (1984), Hafer (2000), Lodewijkz (2001) ºi Rye,Greatrix ºi Enright (2006), pornind de la distincþia fãcutã de Janoff-Bulmann (1979)între responsabilizare caracterialã ºi responsabilizare comportamentalã. Responsabilizareacomportamentalã are loc atunci când se considerã cã modul de comportament al victimeieste o cauzã a injustiþiei suferite. În acest sens, participanþii erau întrebaþi în ce mãsurãconsiderã cã rãspunzãtor de incident este comportamentul victimei. Responsabilizareacaracterialã se defineºte prin considerarea personalitãþii, a caracterului victimei ca fiind


cauza injustiþiei. Astfel, participanþii erau întrebaþi în ce mãsurã jaful este o urmare acaracterului victimei. Toþi itemii erau notaþi pe scale de tip Likert, cu 8 trepte, unde 1însemna �deloc�, iar 8 corespundea lui �foarte mult�, astfel încât scorurile mari sãcorespundã unui grad ridicat de responsabilizare.

Evaluarea depreciativã

Pentru mãsurarea evaluãrii depreciative s-a utilizat diferenþiatorul semantic � metodãfolositã de Hafer (2000) ºi de Lodewijkx, Wildschut, Nijstad ºi col. (2001). Participanþiievaluau victima în funcþie de 10 trãsãturi bipolare (agresiv � paºnic, prietenos �neprietenos, cinstit � necinstit, responsabil � iresponsabil, înþelegãtor � neînþelegãtor,sincer � nesincer, loial � neloial, inteligent � puþin inteligent, egoist � generos, precaut �neprecaut). Scalele aveau 8 trepte ºi au fost aºezate astfel încât cinci dintre acestea aveaupolul pozitiv la 1 ºi cinci aveau polul negativ în dreptul lui 1. Itemii au fost codaþi astfelîncât scorurile mari sã indice un nivel ridicat al deprecierii. În urma unei analize deconsistenþã internã s-a obþinut un coeficient alpha de 0,73. Cele zece trãsãturi au fostcombinate într-o singurã mãsurã generalã, ce redã evaluarea victimei per ansamblu.

Rezultate

S-a realizat o analizã în cascadã. În primul rând, s-au efectuat analize de regresie pentrua se stabili care dintre cele douã variabile predictor � credinþa într-o lume dreaptãmãsuratã implicit ºi credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit � acoperã cel mai binevarianþa fiecarei variabile criteriu.

În al doilea rând, dupã stabilirea credinþei într-o lume dreaptã mãsuratã explicit cacel mai bun predictor, s-a realizat o analizã de varianþã Anova Univariat, pentru averifica diferenþele dintre grupul indivizilor cu o credinþã puternicã într-o lume dreaptãºi grupul celor cu o credinþã scãzutã într-o lume dreaptã mãsuratã explicit în condiþiilede ameninþare puternicã ºi ameninþare slabã.

Aceasta a doua etapã de analizã verificã pe populaþie româneascã rezultatele obþinuteîn studii anterioare, realizate în þãrile vestice. Pãstrând raþionamentul acestor studii, s-apresupus cã, în condiþia de ameninþare puternicã, nevoia de apãrare a credinþei într-olume dreaptã fiind mai pronunþatã, persoanele cu un nivel ridicat al credinþei într-o lumedreaptã vor considera victima mai responsabilã pentru injustiþia suferitã ºi o vor evaluamai negativ comparativ cu persoanele cu un nivel scãzut al credinþei într-o lume dreaptã.În condiþia de ameninþare slabã, injustiþia este relativ restabilitã ºi nu mai este necesarãapãrarea acesteia; prin urmare nu se vor înregistra diferenþe între persoanele cu ocredinþã puternicã ºi cele cu o credinþã scãzutã într-o lume dreaptã mãsuratã implicit.

S-a calculat corelaþia dintre credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit ºi credinþaîntr-o lume dreaptã mãsuratã implicit. Aceasta este semnificativã la pragul de 0,050, darslabã (R = 0,232, p = 0,011).

Cele douã forme de mãsurare diferã. Pe baza studiilor anterioare vizând formeleimplicite ºi explicite a diferitor atitudini, stereotipuri ºi credinþe, se poate afirma cã ºi încazul credinþei într-o lume dreaptã mãsuratã explicit ºi credinþei într-o lume dreaptãmãsuratã implicit sunt prezise comportamente diferite. Credinþa într-o lume dreaptã


implicitã ºi cea explicitã existã simultan, fiind �în mod egal posesiuni autentice aleproprietarilor� (Lane, Banaji, Nosek, Greenwald, 2007, p. 84).

Predictori ai responsabilizãrii caracteriale

Pentru a testa ipoteza conform cãreia responsabilizarea caracterialã este prezisã deforma implicitã ºi cea explicitã a credinþei într-o lume dreaptã s-au realizat douã regresiisimple ºi patru regresii multiple. Regresiile simple au avut ca predictor mãsurile expliciteºi implicite ale credinþei într-o lume dreaptã. Dupã care a fost realizatã o regresiemultiplã pentru a se verifica influenþa combinatã a celor doi predictori (tabel nr. 3).Ipoteza a fost parþial confirmatã, întrucât doar unul dintre predictorii presupuºi, ºianume credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit, s-a dovedit a fi semnificativ.

Tabelul 3. Valorile reprezentative pentru analiza de regresie, ce are ca predictori credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã implicit ºi explicit ºi ca variabilã criteriu �

responsabilizarea caracterialã.

Model Variabile predictor

R R2 R2 ajustat df F P (sig.)

1 Implicit 0,054 0,003 � 0,005 119 0,350 0,555 2 Explicit 0,275 0,075 0,068 119 9,629 0,002 3 Implicit, explicit 0,276 0,076 0,060 118 4,811 0,010

Existã o relaþie liniarã pozitivã între credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit ºiresponsabilizarea caracterialã. Astfel, este posibilã predicþia responsabilizãrii caracterialecunoscând nivelul credinþei într-o lume dreaptã mãsuratã explicit. Ecuaþia de predicþieeste: Scorul prezis la responsabilizare caracterialã = 0,677 + 0,424* scorul obþinut lacredinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit.

Predictori ai responsabilizãrii comportamentale

Pentru a verifica relaþiile de asociere dintre responsabilizarea comportamentalã ºicredinþa într-o lume dreaptã mãsuratã implicit ºi credinþa într-o lume dreaptã mãsuratãexplicit s-au realizat 3 analize de regresie astfel încât sã fie acoperite toate combinaþiileposibile de predictori (tabelul. 4).

Tabelul 4. Valorile reprezentative pentru analiza de regresie, ce are ca predictoricredinþa într-o lume dreaptã mãsuratã implicit ºi explicit ºi ca variabilã criteriu �

responsabilizarea comportamentalã.

Model Variabile predictor

R R2 R2

ajustat R2

corectat df F P (sig.)

1 Implicit 0,439 0,192 0,186 0,192 118 28,106 0,000

2 Explicit 0,531 0,282 0,276 0,282 118 46,443 0,000 3 Implicit, explicit 0,654 0,427 0,417 0,235 117 43,641 0,000


Mãsura implicitã a credinþei într-o lume dreaptã explicã 18,6% din varianþa respon-sabilizãrii comportamentale, în timp ce mãsura explicitã explicã 27,6 %, iar dacã suntluaþi în considerare ambii predictori este explicatã 41,7% din varianþa responsabilizãriicomportamentale. Ipoteza s-a confirmat, ambii predictori dovedindu-se a fi semnificativi.Însã se observã cã mãsura explicitã a credinþei într-o lume dreaptã este cel mai importantpredictor, ecuaþia de predicþie fiind: Scorul prezis la responsabilitate comportamen-talã = � 1, 715 + 1,569 * scorul obþinut la credinþa într-o lume dreaptã mãsuratãexplicit.

Rezultatele obþinute sunt în concordanþã cu premisele teoretice ºi cu majoritateacercetãrilor referitoare la influenþa credinþei într-o lume dreaptã asupra reacþiilor faþã devictime. Credinþa într-o lume dreaptã explicã responsabilizarea, mai ales cea com-portamentalã. Aºa cum au arãtat ºi Hafer (2000a), Lambert ºi Raichle (2000), Correia,Vala ºi Aguiar (2001), Lodewijkx, Wildschut, Nijstad (2001) ºi Murray, Spadafore ºiMcIntosh (2005), pentru a face faþã ameninþãrii reprezentate de victime ºi pentru arestabili justiþia, participanþii au considerat cã victima este responsabilã pentru suferinþasa. Faptul cã victima îºi meritã soarta reduce aparenþa existenþei unei injustiþii.

Predictori ai evaluãrii depreciative

Pentru a verifica în ce mãsurã evaluarea depreciativã a victimei este prezisã de mãsurileimplicitã ºi explicitã a credinþei într-o lume dreaptã s-au realizat 3 analize de regresii.Nici un predictor nu s-a dovedit a fi semnificativ (p > 0, 050). Relaþia de asociere dintrevariabilele predictor ºi evaluarea depreciativã prezisã nu s-a manifestat.

Evaluarea depreciativã este doar una dintre strategiile posibile de menþinere acredinþei într-o lume dreaptã. În studiul de faþã, participanþii au considerat cã suferinþavictimei este cauzatã de comportamentului acesteia. În cadrul diferenþierii dintre respon-sabilizarea caracterialã ºi cea comportamentalã, indivizii preferã o explicaþie directã,concretã. Numai când comportamentul este ireproºabil, se considerã cã responsabilpentru injustiþia suferitã este caracterul (Karuza ºi Carey, 1984). Astfel, participanþii aurestabilit justiþia raþionalizând cã victima ºi-a cauzat soarta prin comportamentul sãu,prin urmare nu mai era necesarã evaluarea depreciativã.

O altã posibilitate de explicare a absenþei evaluãrii depreciative este oferitã de Lerner(2003), care diferenþiazã între situaþii cu impact scãzut ºi situaþii cu impact ridicat. Însituaþiile cu impact ridicat, unde consecinþele sunt reale ºi grave, iar oamenii acþioneazãsub impulsul emoþiilor ºi conform euristicilor, este mult mai probabil sã aparã evaluareadepreciativã a victimelor decât în situaþii cu impact scãzut, unde auto-prezentarea esteprincipala sursã de motivaþie a comportamentului. În situaþiile cu impact scãzut, individulnu are un contact real cu victima, ci, ca ºi în cercetarea de faþã, citeºte o descriere ºirãspunde la o situaþie mai mult sau mai puþin ipoteticã. Spre deosebire de situaþiile cuimpact ridicat, unde este necesar un rãspuns imediat, în situaþiile cu impact scãzut,individul are suficient timp pentru a reflecta ºi pentru a respecta normele sociale.Conform regulilor normative referitoare la modul adecvat de reacþie faþã de victime,oamenii nu ar trebui sã le învinovãþeascã pentru injustiþiile suferite sau sã le evaluezenegativ caracterul.


Efectul de interacþiune al variabilelor credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicitºi ameninþare asupra responsabilizãrii caracteriale ºi comportamentale.

Pentru verificarea existenþei unui efect de interacþiune între credinþa într-o lumedreaptã mãsuratã explicit ºi ameninþarea credinþei într-o lume dreaptã s-a utilizat analizade varianþã Anova Univariat. În ceea ce priveºte responsabilizarea caracterialã, nu apardiferenþe între participanþii cu un nivel ridicat ºi cei cu un nivel scãzut al credinþei într-olume dreaptã, nici în condiþia de ameninþare puternicã, nici în condiþia de ameninþarescãzutã: F(1, 119)= 0,375 ºi p =0,541.

Analizând influenþa credinþei într-o lume dreaptã ºi a ameninþãrii asupra responsabilizãriicomportamentale, se observã existenþa unui efect de interacþiune: F (1, 119) = 4, 965;p = 0,028 (tabel nr. 5).

Tabelul 5. Mediile obþinute la variabila dependentã responsabilizare comportamentalãsub influenþa interacþiunii dintre variabilele independente credinþa într-o lume

dreaptã ºi ameninþare

Credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit

Ridicatã Scãzutã Puternicã 5,125 2,323

Ameninþare Slabã 4,333 3,333

Datele obþinute indicã faptul cã în condiþia de ameninþare slabã nu existã diferenþesemnificative între rezultatele obþinute de participanþii cu o credinþã puternicã într-o lumedreaptã ºi cei cu o credinþã scãzutã într-o lume dreaptã: t(58) = �1, 581 ºi p = 0,120.

În condiþia de ameninþare puternicã existã diferenþe semnificative între rezultateleobþinute de participanþii cu o credinþã puternicã într-o lume dreaptã ºi cei cu o credinþãscãzutã într-o lume dreaptã: t(58) = �5,447 ºi p < 0,001.

Rezultatele obþinute în urma testului t pentru eºantioane independente aratã cã pentruparticipanþii cu o credinþã puternicã într-o lume dreaptã nu existã diferenþe între scorurileobþinute în condiþia de ameninþare puternicã ºi cea de ameninþare scãzutã: t (57) = � 1, 22ºi p = 0,225. În cazul participanþilor cu o credinþã slabã într-o lume dreaptã apardiferenþe între rezultatele obþinute în condiþia ameninþare puternicã ºi condiþia ameninþarescãzutã: t (60) = 2, 092 ºi p = 0,042.

Ipoteza s-a confirmat pentru responsabilizarea comportamentalã, însã a fost infirmatãpentru responsabilizarea caracterialã. Rezultatele sunt în acord cu datele teoretice ºi cunumeroase studii anterioare. Astfel, indivizii cu un nivel ridicat al credinþei într-o lumedreaptã ar trebui sã fie mai motivaþi sã îºi apere credinþa când aceasta este ameninþatã.Credinþa într-o lume dreaptã este ameninþatã de faptul cã autorii jafului au scãpatnepedepsiþi. Metoda preferatã pentru a face faþã confruntãrii cu injustiþia este respon-sabilizarea comportamentalã a victimei. Raþionalizând cã victima de fapt ºi-a meritatsoarta, cauzându-ºi suferinþa prin comportamentul neprecaut, participanþii restabilescjustiþia. Astfel, în condiþia de ameninþare puternicã, participanþii cu o credinþã puternicãîntr-o lume dreaptã atribuie în mod semnificativ mai multã responsabilitate comporta-mentalã victimei, comparativ cu participanþii cu o credinþã scãzutã într-o lume dreaptã.Când justiþia este restabilitã prin pedepsirea fãptaºilor, ameninþarea credinþei într-o lume


dreaptã este slabã ºi nu mai este la fel de necesarã apãrarea acesteia. Prin urmare, cândameninþarea este slabã nu apar diferenþe semnificative între participanþii cu o credinþãputernicã într-o lume dreaptã ºi cei cu o credinþã scãzutã într-o lume dreaptã în ceea cepriveºte responsabilizarea comportamentale atribuitã victimei.

Rezultatele se înscriu în aceeaºi linie cu cele obþinute de Lerner (1966), Hafer(2000a), Lambert ºi Raichle (2000), Correia, Vala ºi Aguiar (2001), Lodewijkx,Wildschut, Nijstad (2001) ºi Murray, Spadafore ºi McIntosh (2005). Strategia preferatãde participanþii acestui studiu este responsabilizarea comportamentalã, care este cu atâtmai pronunþatã cu cât individul se confruntã cu o ameninþare a credinþei într-o lumedreaptã mai puternicã ºi cu cât credinþa într-o lume dreaptã mãsuratã explicit este mairidicatã.

Discuþie

Existã o serie de aspecte ce trebuie luate în considerare în procesul de analizã arezultatelor obþinute. Faptul cã strategia de menþinere a credinþei într-o lume dreaptãpreferatã de participanþi a fost responsabilizarea comportamentalã se poate datora unorindici din cadrul povestirii, precum menþionarea orei târzii � ora 02:00 � la care a avutloc incidentul, ceea ce sugereazã un posibil comportament neprecaut. Ar fi interesant deaflat ce reacþii ar fi avut respondenþii dacã jaful s-ar fi desfãºurat în timpul zilei sau dacãcomportamentul victimei ar fi fost redat ca ireproºabil.

Una dintre limitele studiului vizeazã Testul Asociaþiilor Implicite, în special,reprezentativitatea stimulilor aleºi pentru categoriile a cãror asociere a fost evaluatã.Pentru asigurarea unei reprezentativitãþi ridicate ar fi fost necesar un numãr mai mare desubiecþi în faza de pretestare. În altã ordine de idei, este posibil ca rezultatele obþinuteîn urma aplicãrii testului asociaþiilor implicite, construit pentru mãsurarea credinþeiîntr-o lume dreaptã sã fi fost influenþate de nivelul de educaþie ºi culturã a respondenþilor.Aceasta se întâmplã deoarece pentru categoriile �oameni buni� ºi �oameni rãi� aufost folosite personalitãþi istorice, iar cunoºtinþele referitoare la existenþa, faptele ºicaracteristicile acestora variazã în funcþie de nivelul de culturã al fiecãrui respondent.

Cercetãri ulterioare ar trebui sa valideze utilizarea testului asociaþiilor implicite cainstrument de mãsurare implicitã a credinþei într-o lume dreaptã. De asemenea, estenecesarã dezvoltarea unor instrumente adecvate mãsurãrii celorlalte strategii de menþinerea credinþei într-o lume dreaptã, strategii ce au fost teoretizate, dar nu au fost testateempiric.

Dupã rezolvarea acestor lipsuri, studii viitoare ar trebui sã clarifice ce strategii suntpreponderent utilizate în anumite situaþii ºi care sunt cei mai buni predictori ai fiecãruitip de reacþie faþã de victime.

Concluzii

Studiul de faþã a analizat relaþia dintre cele douã forme de activare ale credinþei într-olume dreaptã: explicitã ºi implicitã ºi judecarea victimelor, propunând o nouã metodãde mãsurare a celei din urmã. În prezent existã mai multe instrumente de mãsurare a


celei explicite, dar nici unul pentru credinþa într-o lume dreaptã implicitã. Ni s-a impusastfel, necesitatea gãsirii unui instrument adecvat pentru mãsurarea implicitã a credinþeiîntr-o lume dreaptã. Am apelat la Testul Asociaþiilor Implicite, estimând forþa asociaþiilordintre componentele euristicilor specifice credinþei într-o lume dreaptã implicite, precum�om bun � evenimente pozitive� sau �om rãu � evenimente negative�. Prin urmare,credinþa într-o lume dreaptã a fost mãsuratã în douã moduri: explicit � printr-unchestionar de auto-raportare ºi implicit, prin intermediul Testului Asociaþiilor Implicite.

S-a observat cã cel mai bun predictor al responsabilizãrii comportamentale ºi caracteriale,într-o situaþie cu impact scãzut, este forma explicitã a credinþei într-o lume dreaptã. Deasemenea, rezultatele aratã cã responsabilizarea comportamentalã ºi evaluarea negativãa caracterului nu se manifestã simultan. Dupã alegerea credinþei într-o lume dreaptãmãsuratã explicit ca cel mai adecvat predictor al responsabilizãrii, s-a verificat efectulinteracþiunii dintre credinþa într-o lume dreaptã ºi ameninþarea acesteia. Conformrezultatelor obþinute, o ameninþare puternicã a credinþei într-o lume dreaptã determinãpersoanele cu un nivel ridicat al acestei credinþe sã responsabilizeze victima într-un gradmai pronunþat.

Rezultatele obþinute pot reprezenta puncte de reper pentru cercetãri viitoare, menitesã clarifice consecinþele interesului general uman pentru injustiþie ºi a cãror necesitateeste evidenþiatã de numãrul ridicat de injustiþii la care suntem expuºi zilnic.

Abstract: Studies have shown that the belief in a just world is related to the victim�s evaluation.We make the distinction between the implicit and explicit belief in a just world and, by using theImplicit Association Test and we introduce a new method to measure the implicit form. The threatto the belief in a just world was manipulated and three types of reactions to a victim wereassessed: derogation, behavioral and characterial blame. The strategy preffered to protect thebelief in a just world was the behavioral blaming. In a low impact situation, the explicit belief ina just world is a better predictor of the victim�s negative evaluation. As predicted, in the highthreat situation, strong believers in a just world reacted more negatively toward the victim.Keywords: belief in a just world, explicit and implicit processes, behavioral and characterialblame, derogation.

Résumé: Antérieurement, les études ont demonstré qu�il y a une connexion entre la croyancedans un monde juste et le jugement des victimes. Nous avons fait une distinction entre la croyanceimplicite et celle explicite dans un monde juste; aussi, nous avons introduit une nouvelle métodepour mesurer la croyance implicite, fondée sur le Teste d�Associations Implicites. On a manipuléla ménace du croyance dans un monde juste et on a mesuré trois types de réactions concernant lesvictimes: l�évaluation dépreciative, la responsabilisation comportementale et la responsabilisationcaractérielle. La stratégie pour maintenir la croyance dans un monde juste a été la responsabilisationcomportamentale. Pour les situations dont l�impact est faible, la croyance explicite dans un mondejuste est le meilleur prédicteur pour l�évaluation negative de la victime. En accord avec l�hypothèse,les personnes avec une forte croyance dans un monde juste ont considéré la victime plusresponsable dans les situations fortement menaçantes.Mots clé: croyance en un monde juste implicite et explicite, responsabilisation comportementale,responsabilisation caractérielle, évaluation dépreciative.


Bibliografie

Brems, C., Wagner, P. (1994), Blame of victim and perpetrator in rape versus theft, Journal ofSocial Psychology, 134 (3), pp. 363-374.

Chelcea, S., Iluþ, P. (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economicã, Bucureºti.Correia, I., Vala, J., Aguiar, P. (2001), The Effects of Belief in a Just World and Victim�s

Innocence on Secondary Victimization, Judgments of Justice and Deservingness, SocialJustice Research, 14 (3), pp. 327-342.

Evans, J. (2003), In two minds: dual-process accounts of reasoning, Trends in Cognitive Sciences,7 (10), pp. 454-460.

Hafer, C. (2000a), Investment in Long-Term Goals and Commitment to Just Means Drive theNeed to Believe in a Just World, Personality and Social Psychology Bulletin, 26 (9),pp. 1059-1075.

Hafer, C. (2000b), Do Innocent Victims Threaten the Belief in a Just World? Evidence from aModified Stroop Task, Journal of Personality and Social Psychology, 79 (2), pp. 165-173.

Hafer, C., Begue, L. (2005), Experimental Research on Just-World Theory: Problems, Developmentsand Future Challenges, Psychological Bulletin, 1 (1), pp. 335-375.

Karuza J., Carey, O.T. (1984), Relative preference and adaptiveness of behavioral blame forobservers of rape victims, Journal of Personality, 52 (3), pp. 249-260.

Lerner, M.J. (1980), The belief in a just world: a fundamental delusion, New York: PlenumPress.

Lerner, M., Montada, L. (1998), An overview: Advances in Belief in a Just World Theory andMethods, în Lerner, M., Montada, L. (Eds.) Responses to Victimizations and Belief in aJust World, Plenum Publishing Corporation, New York, pp. 1-8.

Lerner, M. (2002), Pursuing the Justice Motive, în Ross, M., Miller, D.T. (Eds.) The JusticeMotive in Everyday Life: Essays in Honor of Melvin Lerner, Cambridge University Press,pp. 10-39.

Lerner, M. (2003), The Justice Motive: Where Social Psychologists Found It, How They LostIt, and Why They May Not Find It Again, Personality and Social Psychology Review,7 (4), pp. 388-399.

Lodewijkz, H., Wildschut, T., Nijstad, B. (2001), In a Violent World a Just World Makes Sense:The Case of �Senseless Violence� in The Netherlands, Social Justice Research, 14 (1),pp. 79-94.

Nosek, B., Greenwald, A., Banaji, M. (2005), Understanding and Using the Implicit AssociationTest: II. Method Variables and Construct Validity, Personality and Social PsychologyBulletin, 31 (2), pp. 166-180.

Montada, L. (2002), Doing Justice to the Justice Motive, în Ross, M., Miller, D.T. (Eds.) TheJustice Motive in Everyday Life: Essays in Honor of Melvin Lerner, Cambridge UniversityPress, pp. 40-62.

Schmitt, M. (1997), Challenges to the Construct Validity of Belief in a Just World Scales, http://www.gerechtigkeitsforschung.de/berichte/beri107.pdf, consultat la data de 14.02.2008.

36M

AR

IA A

DE

LIN

A IA

NO

{

Anexa 1. Sinteza cercetãrilor experimentale ce vizeazã credinþa într-o lume dreaptã ºi judecarea victimelor (prelucrare personalã)

Nr. Autori Titlul articolului An Variabile

independente Variabile

dependente Instrument Rezultate / Observaþii

1 Latta, Bernhardt, Hildebrand, Kahn

Attraction to a beneficient victim:balance theory or the just world?

1974 � intensitatea suferinþei victimei; � compensarea; � determinarea (soarta sau voluntar)

Atractivitatea victimei

Credinþa într-o lume dreaptã influenþeazã atractivitatea victimei

2 Thornton, Ryckman

The relantionships of observer characteristics to beliefs in the causal responsibility of victims of sexual assault

1982 � gen � atitudini faþã de femei � dogmatism � locul controlului � credinþa într-o lume dreaptã

Blamarea victimei

Rubin ºi Peplau

Locul controlului ºi credinþa într-o lume dreaptã nu au avut efect asupra evaluãrii victimei

3 Karuza, Carey Relative preference and adaptiveness of behavioral blame for observers of rape victims.

1984 � prudenþa victimei � caracterul victimei � credinþa într-o lume dreaptã

� responsabilizare caracterialã ºi comportamentalã

Rubin ºi Peplau

Responsabilizarea comportamentalã se manifestã în mai mare grad decât cea caracterialã.

4 Furnham, Procter

Sphere specific just world beliefs and attitudes to AIDS

1992 � credinþe intr-o lume dreapta personale, interpersonale, sociopolitice

-atitudinea faþã de bolnavii cu SIDA

Furnham Credinþa într-o lume dreaptã influenþeazã atitudinile faþã de persoanele cu SIDA

5 Lipkus, Siegler The belief in a just world and perceptions of discrimination

1993 � credinþa într-o lume dreaptã � domenii (vârsta, gen, rasa, naþionalitate, religie)

-acþiunile de discriminare raportate

Rubin ºi Peplau

Cei cu o credinþa într-o lume dreaptã puternicã s-au simþit mai puþin discriminaþi ºi au fost mai puþin înclinaþi sã ofere ajutor.

37P

RIM

ESC

OA

ME

NII C

EE

A C

E M

ER

ITÃ

{I ME

RIT

Ã C

EE

A C

E P

RIM

ESC

?

6 Hafer, Olson Belief in a just world, discontent and assertive actions by working women

1993 � credinþa într-o lume dreaptã

� nemulþumire personalã (referitor la propria slujbã); � nemulþumire de grup (referitor la slujbele femeilor în general); � acþiuni asertive personale � acþiuni asertive de grup

Cei cu nivel ridicat al credinþei într-o lume dreaptã au raportat mai puþine acþiuni asertive.

7 Johnson, Workman

Blaming the victim: attributions concerning sexual harassment based on clothing, just world beliefs ans sex of subject

1994 � credinþa într-o lume dreaptã � îmbrãcãminte � genul subiecþilor

responsabilizarea victimei

Rubin ºi Peplau

Nu apar efecte semnificative ale credinþei într-o lume dreaptã.

8 Brems, Wagner

Blame of victim and perpetrator in rape versus theft

1994 � eveniment (viol sau furt) � atitudinea faþã de femei � credinþa într-o lume dreaptã

� responsabili-zarea victimei � responsabili-zarea agresorului

Rubin ºi Peplau

S-a înregistrat o tendinþã de a responsabiliza agresorul în caz de viol ºi victima în caz de furt.

9 Schmitt, Mohiyeddini

Sensitivity to befallen injustice and reactions to a real life disadvantage

1995 � credinþa într-o lume dreaptã � predispoziþie spre mânie � atitudini faþã de principiile dreptãþii distributive � asertivitate � gen � evenimente

-evaluarea evenimentului din punct de vedere al justiþiei �acceptare

Dalbert, Montada ºi Schmitt

Rezultate inconcludente

38M

AR

IA A

DE

LIN

A IA

NO

{10 Lipkus;

Bissonnette Relationships among belief in a just world, willingness to accomodate and marital well-being

1996 � vârsta cuplului; � credinþa într-o lume dreaptã

� disponibilitatea de acomodare; �satisfacþia vieþii conjugale �frecvenþa conflictelor

Lipkus Credinþa într-o lume dreaptã prezice disponibilitatea la acomodare

11 Lipkus, Dalbert, Siegler

The importance of distinguishing the belief in a just world for self versus for others: Implications for Psychological Well Being

1996 � credinþa într-o lume dreaptã pentru sine ºi pentru alþii � trãsãturi de personalitate (Big 5)

� starea subiectivã de bine � depresie

Dalbert credinþa într-o lume dreaptã pentru sine prezice diminuarea depresiei ºi amplificarea stãrii subiective de bine

12 Hong Just World research and attribution of causal resposibility among korean adolescents

1997 � genul subiecþilor � genul þintei � comportamentul anterior al þintei � eveniment pozitiv sau negativ

Percepþia justiþiei/corectitudinii evenimentului

13 Carr, Taef, De M.S. Ribeiro, Maclachlan

Attributions for �Third World� Poverty: Contextual Factors in Australia and Brazil

1998 � credinþa într-o lume dreaptã � naþionalitate

� atribuirea sãrãciei

Lerner Oamenii au tendinþa de a îi responsabiliza pe cei pe care nu îi pot ajuta

14 De Palma, Madey, Tillman, Wheeler

Perceived patient responsibility and belief in a just world affect helping

1999 � responsabilitatea perceputã a pacientului: boala transmisã genetic, prin sex neprotejat, sau cauza nemenþionatã � credinþa într-o lume dreaptã

� gradul de ajutor acordat

Rubin ºi Peplau

Participanþii cu o credinþã într-o lume dreaptã puternicã au ajutat mai mult decât cei cu un nivel scãzut al credinþei într-o lume dreaptã, dar numai în situaþiile când pacienþii nu erau responsabili.

39P

RIM

ESC

OA

ME

NII C

EE

A C

E M

ER

ITÃ

{I ME

RIT

Ã C

EE

A C

E P

RIM

ESC

?

15 Lambert, Burroughs, Nguyen

Perceptions of risks and the buffering hypothesis: The role of Just World beliefs and right-Wing authoritarianism

1999 � Credinþa într-o lume dreaptã � autoritarianism � tip de ameninþare (prãbuºirea avionului, deturnare, hepatita, SIDA, leucemie, tornada, inundaþie, fulger)

� risc perceput Dalbert, Rubin ºi Peplau

Nivelul ridicat al credinþei într-o lume dreaptã corespunde perceperii unui grad scãzut de risc numai pentru subiecþii cu nivel ridicat de autoritarianism.

16 Lambert; Raichle

The role of political ideology in mediating judgements of balem in rape victims and their assailants: a test of the just world, personal resposibility and legitimization hypothesis

2000 � conservatorism � credinþa într-o lume dreaptã � dominanta socialã � etica muncii protestante

responsabilizarea victimei ºi a atacatorului

Rubin ºi Peplau

Credinþa într-o lume dreaptã influenþeazã numai evaluarea victimei.

17 Hafer

Investment in long-term goals and commitment to just means drive the need to believe in a just world.

2000 a � centrare pe scopuri pe termen lung � ameninþarea credinþei într-o lume dreaptã � credinþa într-o lume dreaptã � corectitudinea metodelor (juste sau injuste)

� responsabilizarea victimei �deprecierea caracterului victimei

Lipkus Investitia în scopuri pe termen lung ºi tendinþa de a obþine aceste scopuri prin metode juste a dus la reacþii mai negative la adresa victimei în condiþia de ameninþare ridicatã.

40M

AR

IA A

DE

LIN

A IA

NO

{18

Hafer Do innocent victims threaten the belief in a just world? Evidence from a modified Stroop task

2000 b � ameninþare (puternicã sau slabã) a credinþei într-o lume dreaptã � tip de stimuli (cuvinte referitoare la justiþie sau neutre)

� timp de reacþie � evaluare depreciativã victimei � distanþare de victimã

Lipkus Prezenþa victimei ameninþã credinþa într-o lume dreaptã ceea ce face ca participanþii sã îi evalueze depreciativ caracterul ºi sã se distanþeze de aceasta.

19 Craig, Henderson

Prospective teachers� attitude toward bullying and victimization

2000 � tip de atac (fizic, verbal, excludere socialã) � martor (martor sau non-martor) � credinþa într-o lume dreaptã

� gravitate perceputã � probabilitatea intervenþiei

Rubin ºi Peplau

Credinþa într-o lume dreaptã nu a influenþat atitudinile profesorilor

20

Correia, Vala, Aguiar

The effects of belief in a just world and victim�s innocence on secondary victimization, judgements of justice and deservigness

2001 � credinþa într-o lume dreaptã (ridicatã ºi scãzutã) � inocenþa victimei (inocenta sau nu)

Evaluarea victimei referitoare la gradul de suferinþã, responsabilitate, atractivitate, merit

Rubin ºi Peplau; Dalbert

Credinþa într-o lume dreaptã coreleazã cu percepþia meritului. Suferinþa în sine ºi nu condiþiile ameninþã credinþa într-o lume dreaptã.

21 Lodewijkx, Wildschut, Nijstad

In a violent world a Just World Makes Sense: the case of �senseless violence� in the Netherlands

2001 � oportunitatea de a responsabiliza victima � caracteristicile victimei (negative sau pozitive)

� sensul evenimentului � responsabilizare � derogarea victimei � identificarea

Indiferent de caractersticile victimei, aceasta a fost depreciatã, fiind catalogatã ca �rea�

41P

RIM

ESC

OA

ME

NII C

EE

A C

E M

ER

ITÃ

{I ME

RIT

Ã C

EE

A C

E P

RIM

ESC

?

22 Kaiser, Vick, Major

A prospective investigation of the relationship between just world beliefs and the desire for revenge after Sept 11, 2001

2004 credinþa într-o lume dreaptã

� stres privind terorismul � dorinþa de rãzbunare � blamarea victimei (America)

Lipkus Cu cât credinþa într-o lume dreaptã este mai puternicã cu atat se înregistreaza mai mult stres ºi o mai puternicã dorinþã de razbunare.

23 Fetchenhauer, Jacobs, Belschak

Belief in a just world, causal attributions and adjustment to sexual violence

2005 � credinþa într-o lume dreaptã � tip de atribuire

� adaptare Dalbert Participanþii cu un nivel ridicat al credinþei într-o lume dreaptã s-au adaptat mai bine

24 Murray, Spadafore, Mcintosh

The belief in a just world and social perception;evidence for automatic activation

2005 � priming (stimuli subliminali referitori la viol sau neutri) � credinþa într-o lume dreaptã

-responsabilizarea victimei

Rubin ºi Peplau

Participantii cu o credinþa într-o lume dreaptã puternicã au învinovãþit victima în mai mare mãsurã când erau expuºi cuvintelor legate de viol.

25 Rye, Greatrix, Enright

The case of the guilty Victim: The effects of gender of victim and gender of perpetrator on attributions of blame and responsibility

2006 � genul victimei � genul agresorului � credinþa într-o lume dreaptã � atitudinile faþã de femei � acceptarea miturilor referitoare la viol

� responsabilizarea victimei � responsabilizarea agresorului

Rubin ºi Peplau

Credinþa într-o lume dreaptã nu a avut nici un efect asupra responsabilizãrii.

42M

AR

IA A

DE

LIN

A IA

NO

{26 Begue, Muller Belief in a just world

as moderator of hostile attributional bias

2006 � comportamentul trecut � situaþia frustrantã cu agent curtenitor, ostil sau ambiguu � credinþa într-o lume dreaptã

� agresivitate (comp agresive)

Dalbert Nivel ridicat al credinþei într-o lume dreaptã corespunde unui nivel scãzut de agresivitate

27 Callan, Ellard, Nicol

The Belief in a just world and immanent reasoningi in adults

2006 � comportamentul trecut (rãu sau bun) � eveniment pozitiv sau negativ � credinþa într-o lume dreaptã

� evaluarea justiþiei evenimentului

Dalbert Raþionamentele de tip imanent ale justiþiei pot reprezenta o formã de diminuare a ameninþãrii credinþei într-o lume dreaptã.

28 Dalbert, Filke Belief in a personal just world, justice judgements and their functions for prisoners

2007 � credinþa într-o lume dreaptã � exprimarea furiei

� evaluarea corectitudinii procedurilor legale.

Dalbert Subiectii cu credinþa într-o lume dreaptã ridicatã evalueazã procedurile legale ca fiind mai corecte decat cei cu nivel scãzut


Alina Georgiana Pitulac, Mihaela Boza1

Disonanþa cognitivã ca metodã de reducere a prejudecãþii

Rezumat: În cadrul acestui studiu am observat efectele inducerii unei stãri de disonanþã cognitivãºi a activãrii unei etichete categoriale asupra prejudecãþilor subiecþilor faþã etnia rromã. Ipotezestudiului au fost: a)subiecþii din condiþia alegere liberã îºi diminueazã prejudecata semnificativmai mult decât subiecþii din condiþia alegere forþatã; b) subiecþii din condiþia eticheta þigani voravea un nivel mai crescut al prejudecãþii decât subiecþii din condiþia etichetã rromi. Metodautilizatã este experimentul, cu un plan factorial mixt, de tip 2x2x2, cu mãsurãri repetate.Variabilele independente sunt: alegere liberã/forþatã, etichetã þigani/rromi, momentul mãsurãriiiniþial/ final, iar variabila dependentã a fost nivelul prejudecãþii. Participanþii sunt 115 studenþi,de 20 pânã la 25 de ani, din care 75 sunt de gen feminin.Rezultatele indicã un efect principal al variabilei momentul mãsurãrii, la toþi subiecþii niveluldeclarat al prejudecãþii scãzând la mãsura finalã faþã de cea iniþialã. Existã un efect combinat alvariabilelor momentul mãsurãrii ºi alegere, subiecþii din condiþia alegere liberã manifestã oscãdere semnificativã a nivelului de prejudecatã la evaluarea finalã, în timp de subiecþii dincondiþia alegere forþatã nu îºi schimbã semnificativ nivelul prejudecãþii, confirmând astfel primaipotezã. Nu existã un efect principal al variabilei etichetã, rezultat care infirmã ipoteza a doua.Cuvinte-cheie: disonanta cognitiva, prejudecata, etichetare sociala, minoritate rromã

Introducere

Situaþia minoritãþii rrome în contextul social al þãrii noastre a revenit de curând înactualitate sub forma unei probleme care pare sã se agraveze. În special dupã aderareaRomâniei la Uniunea Europeanã, rromii sunt percepuþi ca una dintre minoritãþile carealtereazã imaginea românilor peste hotare, cei care genereazã conflicte ºi stãri detensiune la nivel naþional.

Am propus studiul de faþã plecând de la paradigma acordului forþat ca posibilã soluþiede ameliorare a prejudecãþilor faþã de etnia rromã. Alegerea a fost influenþatã atât deunele articole care au studiat relaþii asemãnãtoare (Eisenstadt & Leippe, 1994, 2005),cât ºi de implicaþiile sociale ale studierii celor douã concepte ºi ale modalitãþilor dereducere a prejudecãþilor.

Conform uneia dintre paradigmele care explicã efectele disonanþei cognitive, indiviziicare sunt �forþaþi� sã se comporte într-o manierã contrarã convingerilor proprii, sauvalorilor personale afirmate, confruntaþi apoi cu o reevaluare a atitudinilor iniþiale, îºi

1. Universitatea �Alexandru Ioan Cuza� Iaºi; [email protected], [email protected].

44 ALINA GEORGIANA PITULAC, MIHAELA BOZA

vor modifica aceste atitudini în direcþia comportamentului manifestat. Acordul forþatpare a fi o metodã uºoarã de reducere a prejudecãþii. Cu toate acesta, nu a fost inclusãîn mod sistematic în aceastã categorie ºi poate aceastã omisiune reflectã în fapt oconvingere cã acordul forþat nu poate afecta decât atitudini superficiale, dar cã nu areefect ºi în cazul atitudinilor aflate în strânsã legãturã cu valorile individului, sauproblemelor de mare importanþã pentru acesta.

Perspectivele moderne asupra teoriei disonanþei atestã cã un comportament contraati-tudinal este cu atât mai predispus sã inducã modificãri de naturã cognitivã atunci cândatitudinea în cauzã este strâns legatã de concepþia individului despre sine, sau ameninþãintegritatea imaginii de sine (Aronson & Steele, 2005). Având în vedere cã atitudinile cuprivire la minoritãþi etnice au legãturi puternice cu valorile personale ºi concepþiiledespre lume, putem afirma cu siguranþã cã ele sunt în acelaºi timp relevante pentruconceptul de sine.

Am alãturat paradigmei disonanþei cognitive un alt factor care influenþeazã formareaºi perpetuarea stereotipurilor rasiale, ºi anume eticheta. De la cuvintele înjositoarefolosite de albi pentru a stigmatiza persoanele de culoare, ºi pânã la tonul peiorativ cepoate fi asociat cuvântului �evreu�, eticheta întãreºte poziþia de superioritate a majoritãþiiºi demonstreazã respingerea individului etichetat, conform prejudecãþilor existente faþãde grupul sãu de apartenenþã.

Disonanþa cognitivã

Teoria disonanþei cognitive a fost dezvoltatã de Leon Festinger plecând de la teoriacontingenþei cognitive a lui Abelson ºi de la contradicþia dintre aceastã teorie ºi comporta-mentul uman observat în diferite situaþii. �Consistenþa cognitivã este o stare psihologicãîn care cogniþiile, atitudinile ºi comportamentele unei persoane sunt compatibile întreele.� (Festinger, 1957, apud Clemence, 1996).

Principala afirmaþie din teoria lui Festinger este urmãtoarea: �individul tinde sãreducã disonanþa posibilã dintre diferitele elemente cognitive prezente�. Existã o disonanþãcând, din douã elemente care se prezintã împreunã, unul implicã negarea celuilalt.Aceastã incompatibilitate nu este logicã, ea este psihosociologicã: douã elemente suntdisonante când, pentru o raþiune sau alta, indivizii familiari cu situaþia socialã studiatãestimeazã în general cã elementele nu ar trebui sã fie asociate în aceastã situaþie. (Doise,Deschamps & Mugny, 1996).

Disonanþa produsã de dezacordul între douã elemente de cunoaºtere este greu desuportat, generând o tensiune care va determina o dinamicã cognitivã orientatã exclusivspre reducerea disonanþei. Forþa dinamicii cognitive depinde de mãrimea disonanþei � cucât disonanþa este mai mare, cu atât efortul de reducere va fi mai intens (Cooper, 2007).

Teoriile disonanþei cognitive se referã la aceasta ca mijloc de schimbare a atitudinilor.Un individ determinat sã realizeze un comportament contrar convingerilor lui, îºitransformã opiniile în direcþia acestui comportament. În urma cercetãrilor s-au formulatpatru modalitãþi de bazã pentru reducerea disonanþei cognitive: 1) eliminarea uneicogniþii disonante; 2) adãugarea unor noi cogniþii consonante, care sã contrabalansezecogniþiile disonante; 3) diminuarea importanþei cogniþiilor disonante; sau 4) creºtereaimportanþei cogniþiilor consonante. (Harmon-Jones ºi Mills, 1999).

45DISONANÞA COGNITIVÃ CA METODÃ DE REDUCERE A PREJUDECÃÞII

Modul în care ea este conceputã face ca teoria lui Festinger sã fie consideratãpertinentã inclusiv din punct de vedere sociologic, permiþând analiza ºi înþelegereamodului de interiorizare a normelor sociale. În teoria disonanþei cognitive, relaþiiledintre douã elemente cognitive nu depind deloc de criterii logice pe care individul le-arputea pãstra congruente. Individul nu se conformeazã pe baza unei analize a cunoºtinþelor,ci este împins la aceasta de o nevoie psihologicã.

Paradigma acordului forþat

�Acordul forþat� este un mod de aplicare a acestei teorii, ºi priveºte modificarea opiniilorunui individ care este determinat sã spunã sau sã se comporte contrar opiniilor saleobiºnuite. În aceastã situaþie se observã cã, dupã ce s-a comportat contrar propriiloropinii, individul va încerca sã-ºi modifice opiniile, astfel încât acestea sã se potriveascãcu comportamentul manifestat.

Teza generalã propusã de teoria disonanþei cognitive în privinþa acordului forþat estecã subiecþii îºi vor modifica atitudinile pentru a le pune de acord cu comportamentele lorîn relaþie inversã cu importanþa justificãrilor furnizate pentru angajarea în asemeneacomportamente. Aceste justificãri pot fi de naturã foarte diferitã.

Experimentul lui Festinger ºi Carlsmith (1959) inaugureazã o întreagã serie delucrãri despre ceea ce s-a convenit sã se numeascã �acordul forþat�. Ipotezele cercetãriierau cã: �dacã o persoanã este detrminatã sã facã ori sã spunã ceva contrar opiniei salepersonale, ea va avea tendinþa sã-ºi schimbe opinia, astfel încât s-o facã sã corespundãcu ceea ce a fãcut ori a spus. ªi �cu cât presiunea utilizatã pentru a declanºa com-portamentul efectiv este mai puternicã, cu atât aceastã tendinþã este mai slabã�. (Festinger1971, apud Abelson et al., 2004).

Cercetãrile mai vechi (Janis ºi King, 1954; 1956) au demonstrat cã aceastã schimbarede opinii este semnificativ mai puternicã pentru indivizii implicaþi direct în formulareaunui discurs contraatitudinal decât pentru cei care citesc un text cu argumente con-traatitudinale pregãtit anterior. Autorii îºi explicã rezultatele prin intermediul exerciþiuluimental pe care îl implicã formularea de argumente pertinente pentru un punct de vederedisonant cu convingerile proprii � astfel, persoana care este forþatã sã improvizeze undiscurs sau un set de argumente ajunge sã se convingã pe sine însuºi de validitateaacestora (apud Harmon Jones et al., 2006).

Disonanþa cognitivã din perspectiva behavioristã

Accentuând aceastã tendinþã de a acorda primat comportamentului faþã de atitudini,Daryl Bem considera cã indivizii au atitudini care nu sunt decât explicaþii ale propriilorlor comportamente. Bem crede cã existã o simulare interpersonalã care înseamnã cãfiecare actor social se comportã ca un observator, pentru a-ºi forma cunoºtinþele despreel însuºi sau despre ceilalþi. Pentru Bem, comportamentele persoanelor permit cunoaºtereaunor stãri interne precum sentimentele, opiniile ºi atitudinile. Astfel, oamenii nu auacces direct la propriile emoþii, atitudini, sentimente sau alte informaþii despre sine;pentru a le cunoaºte, ei utilizeazã aceleaºi metode folosite în cunoaºterea altora � înconsecinþã, ei trag concluzii asupra dispoziþiilor ºi atitudinilor proprii sau ale altora, prindeterminarea faptului dacã acest comportament este cauzat de factori externi sau interni.


Se poate modifica atitudinea cuiva determinându-l sã facã ceva ce nu face în modobiºnuit. Conferind propriilor lor acte o anumitã valoare, indivizii adoptã idei saumotivaþii conforme cu ceea ce au fãcut (Harmon-Jones ºi Mills, 1999).

Pentru Bem, rezultatul confirmã interpretarea: atitudinea finalã a subiecþilor estededusã din circumstanþele în care au acþionat. Atunci când au avut posibilitatea de aalege comportamentul efectuat, ei deduc cã acest comportament a fost conform ideilorlor ºi îºi uitã opiniile iniþiale, pe când, dacã n-au avut posibilitatea de a alege, ei îºiconservã atitudinile iniþiale, comportamentul neputând sã le reflecte stãrile interne.

Disonanþa cognitivã raportatã la apartenenþa socialã

A þine cont de apartenenþa categorialã a subiecþilor ne face sã ne punem întrebãri asupracircumstanþelor în care un act produce disonanþã.

Pentru Ostfeld ºi Katz (1969), este posibil ca fenomenul de disonanþã sã fie tipic�claselor medii�. Ipoteza nu poate fi exclusã dacã ne gândim cã cvasitotalitatea subiecþilordin cercetãrile asupra disonanþei sunt studenþi universitari. În general, ne putem întreba,la vederea rezultatelor lucrãrilor evocând ancorarea categorialã a subiecþilor, dacãfenomenul de disonanþã nu este localizat în categorii sociale caracterizate printr-oputernicã mobilitate socialã. Mai precis, el ar fi specific acelor indivizi în miºcare ºi fãrãrãdãcini, independenþi prin naturã, convinºi cã traiectoria lor este modelat de ei înºiºi.O interpretare psihosociologicã a teoriei disonanþei cognitive poate cã ar îmbogãþi anumitelucrãri sociologice centrate pe fenomenele de reclasare socialã (apud Harmon-Jones ºiMills, 1999).

Rezultatele câtorva cercetãri merg în acest sens (Clémence, 1996). În aceste experienþese cere mai întâi unor copii mici sã evalueze cinci jucãrii; apoi sunt lãsaþi singuri timpde vreo 10 minute, perioadã în care experimentatorul le-a interzis sã atingã una dintrejucãriile la care þin cel mai mult. Manipularea intensitãþii ameninþãrii este identicã cu ceafolositã de Aronson. Rezultatele aratã cã, în general, copiii care provin din clasele mediidevalorizeazã jucãria interzisã în situaþia de interdicþie blândã, ceea ce este prezis deteoria disonanþei, în timp ce copiii de origine modestã o devalorizeazã în situaþia deinterdicþie severã.

Interacþiunea între originea socialã ºi efectele cognitive ale ascultãrii impuse saucoercitive trebuie pusã în relaþie cu stilul de autoritate pãrinteascã exercitatã asupracopiilor, deschis ºi permisiv în clasele dominante, direct ºi constrângãtor în claseledominate (Harmon-Jones ºi Mills, 1999).

În concluzie, natura acþiunilor noastre raportatã la setul propriu de valori este ceeace determinã în cele din urmã echilibrul cognitiv al persoanei.

Teoria disonanþei cognitive a generat de-a lungul timpului o serie întreagã de încercãride înþelegere a sistemului de convingeri al individului ºi nevoia acestuia de consistenþãatunci când vine vorba de confruntarea acestor convingeri cu un comportament manifest.Tensiunea creatã de o inconsistenþã între aceste douã elemente pare a fi de nesuportat,ºi se cere a fi rezolvatã prin orice cãi posibile.

De la modificarea cogniþiilor disonante pânã la eliminarea lor întru-totul, individulnu face decât sã restructureze situaþiile percepute pentru a le alinia cu ceea ce crededespre sine însuºi, cu o acþiune pe care a ales sã o realizeze, cu actele de ale cãror


consecinþe se considerã responsabil sau pentru care percepe o cauzalitate strict internã.Aceste restructurãri servesc, în cele din urmã, la pãstrarea unui oarecare echilibru, lao raþionalizare de suprafaþã a unor elemente cognitive pe care nu le-am putea integra înalt mod.

Stereotipurile sociale

Una dintre cele mai interesante aplicaþii ale teoriilor referitoare la schemele cognitive sereferã la studiul percepþiei grupurilor ºi a stereotipurilor. Referitor la percepþia dintregrupuri, trei concepte teoretice trebuie distinse ºi definite încã de la început. Primul estestereotipul � credinþele pe care le posedã cineva în legãturã cu atributele, caracteristicileunui anumit grup social. Al doilea concept care trebuie definit este prejudecata �generalizãri privind caracteristicile unui anumit grup social care au la bazã doarapartenenþa þintei respective la acel grup. In cele din urmã, ultimul concept importanteste discriminarea � comportamentul pe care observatorul îl are faþã de þinta socialã. Opersoanã poate fi tratatã diferit în acelaºi context social tocmai pentru ca aparþine unuigrup anume. (Olson ºi Maio, 2003)

Schemele de grup

Existã tipuri diferite de structuri organizate de cunoºtinþe pe care oamenii le pot utilizaîn procesarea informaþiilor sociale. Astfel, oamenii pot avea scheme despre indivizianume (scheme-persoanã), grupuri de persoane (scheme de grup) sau scenarii (schemede rol) despre ocupaþii sau roluri sociale în anumite situaþii.

Schemele de grup sintetizeazã cunoºtinþele noastre despre un anume grup sau tip deindivid � aceste scheme includ cunoºtinþe privind trãsãturile ºi comportamentele tipiceale acestui tip de persoanã. Având în vedere cã, prin definiþie, �stereotipurile suntscheme (reprezentãri) mentale ce se referã la grupuri sociale, ºi nu la alte obiecte alespaþiului natural sau social� (Iluþ, 2000) considerãm cã delimitarea lor în contextulschemelor cognitive este oportunã.

În calitatea lor de scheme mentale, stereotipurile pot fi definite ca structuri mentalece vizeazã grupuri (etnice, de sex, de vârstã, de clasã), un ansamblu de convingeriîmpãrtãºite social, vizând caracteristicile (trãsãturi de personalitate, atitudini ºi valori,comportamente) specifice unui grup de persoane. De asemenea, stereotipurile au caracte-risticile ºi funcþiile schemelor cognitive: ne ajutã sã filtrãm ºi sã organizãm informaþia,sã clasãm rapid ºi fãrã prea mare efort indivizii în categoria din care fac parte ºi sãdeducem astfel ce caracteristici au ei. Ele genereazã de asemenea expectanþe cu privirela persoanele care fac parte dintr-un grup sau altul ºi pe aceastã bazã ºtim cum ar fi aieficient sã ne comportãm în raport cu ele. (Hamilton ºi Crump, 2004).

Tot în cadrul abordãrii cognitive a stereotipurilor s-a reactualizat ideea lui G. Allport(1954), care spunea în lucrarea sa The nature of prejudice, despre acest concept:�favorabil sau nefavorabil, un stereotip este o convingere (credinþã) exageratã asociatãcu o categorie�. (Augoustinos ºi Walker, 1995, p. 210, apud Iluþ, 2000). Cogniþiasocialã se centreazã în abordarea stereotipurilor pe mecanismele psihologice individualede activare ºi funcþionare a lor, conectându-le cu afectul ºi motivaþia.


Categorizarea bazatã pe interacþiunea dintre grupurile sociale

Categorizarea socialã este strâns legatã e raporturile pe care le întreþin categoriile socialediferite. Un exemplu în acest sens este categorizarea ingroup/outgroup, care poateconduce la favoritism pentru membrii propriului grup ºi la discriminarea celor aparþinândceluilalt grup. Odatã ce o persoanã a fost categorizatã ca fãcând parte din propriul grup,oamenii presupun cã existã similaritãþi între ei ºi acea persoanã, ceea ce va determinaacordarea unui tratament preferenþial acestor persoane comparativ cu membrii outgroup-ului(de exemplu, dacã ar trebui sã aloce recompense, ei vor aloca mai multe pentru membriiingroup-ului decât pentru cei ai outgroup-ului). (Tajfel ºi al, 1978).

Tot Tajfel era cel care propunea (1974) teoria identitãþii sociale, care recunoaºte cãindividul este constituit în parte din apartenenþele lui sociale (grupuri ºi categorii). Înaceste condiþii, ceea ce determinã fenomenul de discriminare este, în ultimã instanþã, unproces cognitiv de tip universal ºi intraindividual, ºi anume categorizarea, corelat cu unproces motivaþional, stima de sine. În conformitate cu teoria identitãþii sociale, oameniicautã apartenenþa la un grup pentru a-ºi creºte stima de sine sau pentru a ºi-o conserva.Cu cât este mai valoros grupul din care face parte, cu atât mai mult o persoanã va aveao stima de sine pozitivã. De aceea, tocmai pentru a-ºi creºte stima de sine, oameniidiscrimineazã outgroup-ul ºi favorizeazã ingroup-ul.

Raporturile sociale exercitã o influenþã directã asupra atributelor favorite ale uneicategorii. Un caz tipic este cel al stereotipurilor (Leyens, Yzerbyt ºi Schadron, 1994).Pentru a descrie aceeaºi realitate, în absenþa oricãrui conflict, ingroup-ul ºi outgroup-ulvor folosi atribute diferite. De exemplu, englezii vor spune despre scoþieni cã suntzgârciþi, în vreme ce scoþienii se vor considera economi � latura descriptivã rãmâneidenticã, însã se schimbã aspectul evaluãrii

Calitatea raporturilor sociale îºi exercitã influenþa nu doar asupra selecþiei atributelorfolosite pentru a caracteriza un grup social, ci ºi asupra încadrãrii lor în categorii.Bazându-se pe o abordare prin intermediul instanþelor, Linville (1982; Linville ºiJones, 1980) emite ipoteza cã oamenii au opinii mult mai nuanþate în privinþa membriloringroup-ului decât a outgroup-ului, deoarece au întâlnit mai multe exemplare din primulgrup decât din al doilea, ei au o privire de ansamblu mai complexã, deci nuanþatã.. Pede-o parte, favoarizarea ingroup-ului ar trebui sã producã o judecatã mai favorabilã faþãde un membru bun al ingroup-ului, decât faþã de un membru al outgroup-ului. Pe de altãparte, un membru �rãu� al ingroup-ului constituie o �oaie neagrã� ºi trebuie excluspentru a menþine pozitivã identitatea socialã a grupului. Acest lucru nu este valabil însãpentru un membru al outgroup-ului. (Yzerbyt ºi Schadron, 1997).

O serie de alte cercetãri (Park ºi Judd, 1990; Ostrom ºi Sedikides, 1992, apudDeschamps et al., 2005) relevã faptul cã indivizii tind sã generalizeze percepþia proprieilor unicitãþi mai mult în cadrul membrilor ingroup-ului decât în cazul membriloroutgroup-ului. Pentru caracteristici favorabile, în cazul ingroup-ului se folosesc categoriigenerale, în timp ce, pentru aceleaºi categorii, membrii outgroup-ului sunt diferenþiaþimult mai mult: cei mai buni dintre ei constituie cazuri speciale, �excepþii de la regulã�� care nu influenþeazã substanþial stereotipul. În schimb, în interpretarea informaþiilornegative, defavorabile, se utilizeazã categorii particulare de raþionamente pentru ingroupºi categorii generale pentru outgroup.


De exemplu, un membru al outgroup-ului va fi descris ca având un comportamentagresiv dacã a ripostat prin violenþã fizicã, în timp ce acelaºi comportament, aparþinândunui membru al ingroup-ului, va fi judecat într-o manierã mai descriptivã, mai concretãºi þinând seama de circumstanþe, ca de exemplu �s-a apãrat energic împotriva atacului�.(Deschamps et al., 2005).

Putem trage astfel concluzia cã procesul de categorizare socialã este adaptat la naturarealitãþii care trebuie categorizatã. Putem astfel percepe categorizarea ca pe un procescare, în afara caracteristicilor sale de naturã cognitivã � de înþelegere ºi simplificare amediului � este în acelaºi timp strâns legat de raporturile sociale.

Prejudecata

Aºa cum am menþionat anterior, se pot distinge mai multe categorii de scheme cognitive,printre care se regãsesc ºi schemele de grup. Am menþionat de asemenea, cã stereotipurileºi prejudecãþile sunt elemente ale unei scheme de grup: �Stereotipul reprezintã conþinutuldeclarativ al unei scheme de grup, în timp ce prejudecata este engrama afectivã care sepresupune cã este ataºatã de stereotip ºi care se activeazã împreunã cu conþinutulcognitiv al acestuia� (Nãstas, 2004).

Fenomenul prejudecãþii implicã respingerea celuilalt, considerat ca membru al unuigrup faþã de care se manifestã sentimente negative. Mai precis, Allport (1954) a definitprejudecata ca pe �o atitudine negativã sau o predispoziþie de adopta un comportamentnegativ faþã de un grup sau faþã de membrii acestui grup, bazatã pe o generalitate eronatãºi rigidã�. (apud Bourhis et al., 1997).

Prejudecata, rasismul ºi discriminarea au reprezentat subiecte frecvente de cercetare înpsihologia socialã ºi de asemenea în psihologia personalitãþii. Dintre aceste trei concepte,prejudecata posedã probabil aspectul cel mai central ºi mai important. Ca ºi concept,prejudecata subîntinde rasismul ºi creeazã premisele comportamentului discriminativ.Între 1887 ºi 2000, au fost publicate aproximativ. 4000 de lucrãri pe tema prejudecãþilorîn jurnalele din baza de date a A.P.A.

Prejudecata reflectã douã mari teme de interes: (a) psihologia bigotismului, careîncearcã sã explice de ce unii indivizi au prejudecãþi cu privire la anumite grupuri ºimembrii acestora; ºi (b) psihologia victimelor prejudecãþii ºi discriminãrii, care secentreazã pe corelaþiile psihologice ºi consecinþele experienþei sau percepþiei sinelui caþintã a prejudecãþii sau discriminãrii (Dion, 2003).

Discriminarea

Prejudecãþile se situeazã la nivelul judecãþilor ºi al reacþiilor afective. Când trecem îndomeniul comportamental, vorbim deja despre discriminare.

Frecvent, discriminarea reprezintã un comportament negativ faþã de indivizii membriai unui outgroup despre care avem prejudecãþi (Dovidio ºi Gaertner, 1986). Deºidiscriminarea derivã, deseori, din prejudecãþi, relaþia dintre aceste douã procese estecomplexã ºi nu este automatã. Comportamentul nostru depinde atât de convingerilenoastre personale, cât ºi de circumstanþele exterioare care ne pot scãpa de sub control.De exemplu, o persoanã poate avea prejudecãþi puternice împotriva unei minoritãþietnice, însã realizeazã cã nu poate acþiona sub impulsul sentimentelor sale negative,


deoarece astfel de comportamente discriminatorii sunt indezirabile în plan social, sauchiar interzise prin lege (Miller ºi Sears, 1986).

Discriminarea se manifestã într-un mod deosebit de subtil ºi dãunãtor mai ales îndomeniul locurilor de muncã ºi al avansãrilor din cadrul structurilor organizaþionale.Acest mod discriminatoriu de a angaja salariaþii întãreºte percepþia cã imigranþilor saualtor minoritãþi le este greu sã urce pe scara socialã a þãrii care îi gãzduieºte. În plus,rezultatele aratã cã participanþii reprezentanþi ai majoritãþii nu ezitã sã manifeste unfavoritism pro-ingroup, ceea ce faciliteazã propria lor reuºitã socialã. Aceastã tendinþã dea favoriza membrii ingroup-ului ºi de a-i defavoriza pe cei din outgroup este manifesta-rea fenomenului fundamental al erorii de favorizare a ingroup-ului, ºi se regãseºte înmajoritatea studiilor asupra prejudecãþilor ºi discriminãrii (Bourhis et al., 1997).

Intoleranþa în epoca modernã

De câþiva ani asistãm la o aºa-zisã revenire a sentimentelor de intoleranþã ºi a acþiunilordiscriminatorii îndreptate împotriva indivizilor categorizaþi ca membri ai outgroup-urilor�indezirabile�. Atacurile rasiste vizând imigranþii ºi minoritãþile etnice atestã dorinþaunor indivizi de a-ºi actualiza prejudecãþile prin comportamente discriminatorii extreme(Pettigrew ºi Taylor, 2001).

În ciuda creºterii nivelului de intoleranþã, numeroase eforturi concrete au fostîntreprinse pentru a combate prejudecãþile ºi discriminarea. În USA, de exemplu,programele orientate cãtre egalitatea ºanselor au permis sã fie denunþate ºi eliminateanumite cazuri evidente de discriminare rasialã ºi sexualã. Dar corespunde oare diminuareacelor mai evidente comportamente discriminatorii unei mai mari toleranþe din parteamajoritãþii? Sau poate cã xenofobia ºi rasismul au reuºit sã ia forme mai subtile?(McConahay et al. 1981). Aceastã întrebare a determinat cercetãtorii americani sãdezvolte câteva perspective asupra rasismului modern.

Patru dintre aceste perspective au anumite elemente în comun. În primul rând, elerecunosc faptul cã rasismul nu mai este acceptat, în mod deschis, în societatea americanãºi cã majoritatea oamenilor încearcã sã-l combatã într-un fel sau altul. Toate aceste teoriisubliniazã faptul cã membrii grupului majoritar au totuºi sentimente negative faþã degrupurile minoritare din societãþile lor. În continuare vom rezuma elementele principaleale acestor perspective.

Conform perspectivei rasismului simbolic, aplicatã în special relaþiilor etnice dinStatele Unite, albii ºi-ar masca rasismul manifest, dar ar continua sã-l practice, într-omanierã subtilã, ascunsã (McConahay et al., 1981). Autorii afirmã cã aceastã formã derasism apare în special la persoanele care apãrã valorile conservatoare ºi percep minoritateaneagrã ca pe o ameninþare la adresa valorilor majoritãþii albe. În opinia acestor persoane,revendicãrile negrilor, justificate cândva în trecut, nu mai sunt justificate în ziua deastãzi, deoarece problema a fost rezolvatã prin intervenþiile guvernamentale din ultimii30 de ani (Sears, 2002).

Într-o cercetare cunoscutã, McConahay et al. (1981), sub pretextul unei situaþii deselecþie profesionalã, au cerut subiecþilor albi sã aprecieze dosarele unor candidaþi albisau negri. Ei au constatat cã subiecþii apreciazã mai favorabil un candidat negru dupã ceau evaluat un membru al grupului lor de apartenenþã (ei resimt mai puternic situaþia de


comparaþie interrasialã), decât dacã încep cu dosarul candidatului negru. Atitudinilesubiecþilor variazã în funcþie de context, ei discriminând în mod manifest atunci cândpercep competiþia dintre ingroup ºi outgroup, ºi evitând sã exprime atitudini negativecând li se pare cã grupul lor de apartenenþã nu este implicat. �Constatând cã subiecþii cuprejudecãþi se comportã pozitiv sau negativ în funcþie de salienþa contextului intergrupuri,iar cei fãrã prejudecãþi se comportã mai consistent, arãtându-se mai independenþi înraport cu situaþia, autorul a construit o scalã pentru mãsurarea rasismului modern�(Boncu, 1996).

Rasismul simbolic poate apãrea sub diferite forme de rezistenþã la preocupãrileminoritãþii negre, cum ar fi votul sistematic împotriva candidaþilor de culoare. Acestrasism poate fi exprimat în orice situaþie în care comportamentul individului nu poate fietichetat clar ca rasist.

Rasismul regresiv este explicat prin intermediul unei perspective care afirmã cã, înzilele noastre, în Statele Unite ale Americii, albii împãrtãºesc o normã mai egalitaristã,în contradicþie cu vechile moduri de comportament faþã de negri (Rogers ºi Prentice-Dunn,1981, apud Bourhis 1997). Aceastã normã ar dicta comportamentele în majoritateasituaþiilor sociale. Totuºi, în condiþii de stres, membrii majoritãþii tind sã regreseze lavechile moduri de a se purta, adicã sã revinã la comportamente discriminatorii faþã degrupurile minoritare.

Noþiunea de rasism aversiv, aplicatã în acelaºi context american, susþine cã unelepersoane albe îºi disimuleazã rasismul (Dovidio ºi Gaertner 1986, apud Weiner, 2003).Este vorba în special despre persoanele liberale ºi bine intenþionate � pe de-o parte, estefoarte important pentru ele sã nu aibã prejudecãþi ºi sã nu facã discriminãri, însã pe de altãparte, sentimentele lor faþã de negri ar fi mai curând negative. În general, comportamentullor se supune normei ce interzice discriminarea, însã sentimentele lor reale se manifestãatunci când comportamentul lor discriminatoriu nu poate fi atribuit rasismului. Deexemplu, refuzul de a acorda un loc de muncã poate fi �justificat� prin lipsa experienþeicandidatului de culoare, deºi, în realitate, acesta nu a avut niciodatã ocazia de a cãpãtaaceastã experienþã, deoarece a pierdut de fiecare datã în faþa unui candidat alb.

Rãmâne sã se determine dacã diversele manifestãri ale rasismului modern identificateîn SUA sunt prezente în aceeaºi mãsurã ºi în þãrile Europei, care se confruntã cu excesede intoleranþã la nivel instituþional, în cadrul unor partide politice, dar ºi prin acteviolente de xenofobie (Sears ºi Henry, 2002).

În concluzie, nu percepem categoriile persoanelor din jurul nostru doar ca simplegrupãri de indivizi care împãrtãºesc aceeaºi caracteristicã, ci încercãm sa ne explicãmdiferenþele, similitudinile, ºi de aceastã explicaþie depinde modul în care utilizãm,dezvoltãm sau modificãm imaginea stereotipicã. Astfel, putem afirma cã activitateacognitivã de categorizare necesitã flexibilitate ºi variabilitate, dar în acelaºi timp, trebuieluat în considerare faptul cã acest proces are loc mai ales în mediul social. Acestaintervine din ambele sensuri ale relaþiei sociale, întrucât categoriile sociale ale unui grupsau ale unui individ modificã profund raporturile pe care acesta le întreþine cu un altindivid (în special în cazul stereotipurilor), dar ºi în sens invers, deoarece raporturile pecare le întreþine un individ cu mediul sãu social influenþeazã direct sau indirect activitatealui de categorizare ºi, implicit, stereotipurile pe care le construieºte, pentru a filtrainformaþia referitoare la persoane ºi grupuri.


Scopul ºi obiectivele cercetãrii

Urmãrim în cadrul acestui studiu sã observãm efectele inducerii unei stãri de disonanþãcognitivã asupra prejudecãþilor subiecþilor cu privire la persoanele de etnie rromã.Dorim în aceeaºi mãsurã sã determinãm dacã eticheta �þigani�, prezentã în textelesarcinilor completate de subiecþi, activeazã mai puternic stereotipul în comparaþie cueticheta �rromi�, prezentã în aceleaºi condiþii.

Ipoteze

Ipoteza generalã

Formularea de argumente în favoarea unei mãsuri ce prevede beneficii materiale pentrumembrii unui grup etnic minoritar ºi discriminat, în defavoarea propriului grup, va creao stare de disonanþã cognitivã pe care subiecþii o vor reduce prin schimbarea atitudiniloriniþiale cu privire la grupul etnic în cauzã.

Ipoteze de cercetare:

1. Subiecþii din condiþia �alegere liberã� îºi vor reduce nivelul prejudecãþii semnificativmai mult decât subiecþii din condiþia �alegere forþatã�.

2. Subiecþii din condiþia �eticheta þigani� vor avea rezultate semnificativ mai mari lascala de prejudecatã decât subiecþii din condiþia �etichetã rromi�.

Metoda utilizatã este experimentul, urmând un plan factorial mixt de tip 2x2x2 cumãsurãri repetate.

VariabileVariabilele independente: libertatea de alegere (liberã/forþatã), eticheta (þigani/rromi),momentul mãsurãrii (iniþial/final).

Variabila dependentã: scorul la scala de prejudecatã.

ParticipanþiAu participat la aceastã cercetare un total de 115 studenþi, cu vârsta cuprinsã între 20 ºi 25de ani, dintre care 75 de fete ºi 40 de bãieþi. Din acest total, 106 participanþi au oferit datevalide pentru studiu: 5 dintre subiecþi nu au realizat sarcina contraatitudinalã, iar 4 auoferit mai puþin de 3 argumente în cadrul sarcinii contraatitudinale (disonanþa cognitivã nua fost activatã), motiv pentru care rãspunsurile lor nu au fost incluse în analiza datelor.

Subiecþii au fost studenþi din anii II ºi III ai Facultãþilor de �Psihologie ºi ªtiinþe aleEducaþiei�, �Economie ºi Administrarea Afacerilor� din cadrul Universitãþii Al. I.Cuza, ºi anul I, Hidrotehnicã, din cadrul Universitãþii Gh. Asachi.

Instrumente ºi pretestare

Pentru mãsurarea nivelului de prejudecatã al subiecþilor cu privire la etnia rromã amfolosit un chestionar construit dupã modelul scalei rasismului simbolic a lui Sears ºi


Henry (2002). Itemii au fost formulaþi într-o manierã asemãnãtoare celor din scaleledestinate mãsurãrii rasismului modern (McConahay, 1981), rasismului simbolic(Sears, 2000), scale de discriminare, ºi scalele �Pro-Black� / �Anti-Black� ale lui Katzºi Hass (1988).

Scala rezultatã conþine un total de 33 de itemi, care se centreazã în general pe patrudimensiuni, dupã cum urmeazã: 1) etica muncii ºi responsabilitatea pentru rezultate; 2)cereri excesive; 3) negarea existenþei fenomenului de discriminare împotriva rromilor;4) avantaje nemeritate.

Toþi itemii au fost cotaþi pe o scalã tip Likert în 6 trepte (de la 1 � dezacord total, la6 � acord total). Itemii 3, 4, 8, 9, 10, 11, 12, 17, 18, 21, 22, 23, 31, 32 au necesitatcodare inversã. Un scor mare indicã un nivel ridicat al prejudecãþii. În forma sa finalã,chestionarul a fost pretestat pe un lot de 30 subiecþi, studenþi ai Facultãþii de �Psihologieºi ªtiinþe ale Educaþiei�, anul III de studiu. Analizele statistice de consistenþã internã augenerat un coeficient Alpha Cronbach = 0,82.

În urma analizei factoriale efectuate pentru cei 33 de itemi s-au evidenþiat 9 factori,dintre care 2 factori predominanþi. Analiza factorialã limitatã la 2 factori a generat untotal de 8 itemi pentru Factorul 1, ºi 6 itemi pentru Factorul 2.

Pentru aceºti 14 itemi am calculat coeficientul alpha prin înjumãtãþire, obþinândrezultatele:

Corelaþia între forme = 0,7862, Guttman Split-half = 0,88, Alpha part. 1 = 0,7919,Alpha part. 2 = 0,8641.

În continuare am repartizat aceºti itemi în mod egal în 2 forme echivalente ale scalei,corelaþia dintre acestea fiind r = 0,86, p < 0,001.

Astfel, cele douã forme ale scalei au putut fi folosite pentru mãsurarea iniþialã ºi ceafinalã a nivelului prejudecãþii. Fiecare formã a scalei a fost realizatã în douã variante,pentru a corespunde nivelurilor variabilei �activarea stereotipului�, folosindu-se înformularea itemilor fie termenul �þigan�, fie �rrom�.

Forma 1 a scalei de prejudecatã (utilizatã în la mãsurarea iniþialã) a avut itemii 3, 4, 5ºi 7 scoraþi invers, iar forma 2 (utilizatã la mãsurarea finalã) a avut itemul 3 scorat invers.

Sarcina contraatitudinalã. Textul sarcinii contraatitudinale a fost formulat cu scopulinducerii disonanþei cognitive, cerându-li-se subiecþilor sã ofere argumente în sprijinulunui demers oficial care presupune oferirea de burse complete de studii pentru studenþiide etnie rromã, prin intermediul fondurilor obþinute din instituirea unor taxe de re-examinareîn universitãþi. Am detaliat natura acestor taxe astfel încât sã includã: prezentarea larestanþe, mãriri de note ºi recuperãrile laboratoarelor. Am încercat astfel sã controlãmo variabilã parazitã, denumitã generic �situaþia ºcolarã� � studenþii bursieri sau cei carestudiazã în regim de taxã ar fi putut sã nu resimtã în egalã mãsura disonanþa, având învedere cã cei din prima categorie au de obicei puþine examene restante, iar ceilalþiplãtesc deja sume destul de mari pentru ºcolarizare. Precizarea cu privire la recuperãrilelaboratoarelor a fost introdusã special pentru studenþii Univ. Gh. Asachi.

Pentru a conferi un caracter oficial, valid ºi credibil acestei cereri am precizat cãdemersul a fost iniþiat de Ministerul Educaþiei, ca rãspuns la cerinþele aderãrii þãriinoastre la Uniunea Europeanã, ºi cã în urma analizãrii argumentelor oferite de subiecþilegea urmeazã sã intre sau nu în vigoare. Sarcina capãtã astfel importanþã sporitã,subiectul resimþind un anumit grad de responsabilitate pentru argumentele oferite,responsabilitate care, credem noi, accentueazã sentimentul de disonanþã.


De asemenea, în cadrul acestui text au fost manipulate atât nivelurile variabilei�libertatea de alegere�, cât ºi ale variabilei �activarea stereotipului�: textul a fostformulat folosindu-se expresia �studenþi þigani�, sau �studenþi de etnie rromã�, iar prinintermediul ultimului paragraf subiecþii au fost instruiþi fie sã ofere argumente �înfavoarea� deciziei (condiþia de alegere forþatã), fie se menþiona cã s-ar aprecia foartemult oferirea de argumente pro, dar cã ei sunt liberi sã scrie ce doresc (condiþia dealegere liberã) � aceastã afirmaþie a fost întãritã verbal de cãtre experimentator înmomentul aplicãrii.

Sarcini de distragere

Pentru a asigura o perioadã suficient de mare de timp între completarea iniþialã a scaleide prejudecatã ºi aplicarea finalã a acesteia, am introdus dupã sarcina contraatitudinalão serie de sarcini de distragere. Acest interval de timp este de asemenea necesar pentruactivarea mecanismelor cognitive de reducere a disonanþei cognitive.

Ca sarcinã de distragere am utilizat Chestionarul de personalitate Eysenck (E.P.I.),forma A, ºi inventarul 16 PF. Din acesta din urmã am introdus doar primele 70 deîntrebãri, întrucât completarea întregului chestionar ar fi prelungit prea mult timpul totalnecesar, îngreunând astfel aplicarea. Timpii de rãspuns pentru aceste douã chestionareau însumat aproximativ 30 de minute.

Procedura

Subiecþii au primit un set de sarcini ce conþinea: scala de prejudecatã forma 1, consemnulpentru sarcina contraatitudinalã, chestionarul EPI, primele 70 de întrebãri ale Inventarului16 PF, ºi retestul la scala de prejudecatã forma 2. Au fost rugaþi sã completeze toatesarcinile cu atenþie, în ordinea în care acestea le-au fost prezentate ºi fãrã sã comuniceîntre ei.

Fiecare sarcinã a fost însoþitã de un consemn scris, iar pentru subiecþii din condiþia�alegere liberã�, consemnul sarcinii contraatitudinale a fost dublat de o întãrire verbalãa experimentatorului, care menþiona cã a adunat numãrul necesar de dosare cu argumentecontra propunerii, ºi cã în prezent are nevoie sã completeze dosarele cu argumente pro,dar cã subiecþii sunt liberi în cele din urmã sã aleagã tipul de argumente pe care îl voroferi.

Rezultate

Pentru analiza rezultatelor am utilizat ANOVA cu mãsurãri repetate ºi teste T pentrueºantioane perechi sau independente.

1. Efectul variabilei �alegere�F (1, 102) = 3,43, p = 0,067. Nu existã un efect principal al variabilei �alegere�

asupra rezultatelor subiecþilor la scala de prejudecatã. (M alegere liberã = 25,00, M alegere

forþatã = 27,23) Dupã cum se observã, rezultatul este doar marginal semnificativ, la nivelde tendinþã.


2. Efectul variabilei �etichetã�F (1, 102) = 0,410, p = 0,523. Nu existã un efect principal al variabilei �eticheta�

asupra rezultatelor subiecþilor la scala de prejudecatã. (M eticheta þigani = 26,50, M etichetã

rromi = 25,73). Acest rezultat statistic infirmã ipoteza 2.3. Efectul variabilei �momentul mãsurãrii�

F (1, 102) = 29,51, p < 0,001. Existã un efect principal al variabilei �momentulmãsurãrii� asupra rezultatelor subiecþilor la scala de prejudecatã. (M test = 27,94; M

retest = 24,30)t (105) = 4,56, p < 0,001. Apar diferenþe semnificative între nivelul iniþial ºi final al

prejudecãþii, în sensul cã media iniþialã este semnificativ mai mare decât media finalã,indiferent de tipul alegerii sau de etichetã, ceea ce înseamnã cã la toþi subiecþii niveluldeclarat al prejudecãþii scade la mãsurarea finalã faþã de cea iniþialã.4. Efectul de interacþiune al variabilelor �momentul mãsurãrii x etichetã�

F (1, 102) = 0, p = 0,988. Nu existã un efect combinat al variabilelor momentulmãsurãrii ºi etichetã asupra nivelului de prejudecatã5. Efectul de interacþiune al variabilelor �momentul mãsurãrii x alegere�.

F (1, 102) = 49,54, p = 0 < 0,050. Existã un efect combinat al variabilelor momentulmãsurãrii ºi alegere asupra rezultatelor subiecþilor la scala de prejudecatã. (vezi Figura 1)

Tabelul 1. Mediile la scala de prejudecatã obþinute de subiecþii din condiþiilealegere liberã ºi alegere forþatã la mãsurarea iniþialã ºi ce finalã.

Alegere liberã Alegere forþatã Iniþial 29,18 26,70 Final 20,83 27,77

Figura 1. Efectul combinat al variabilelor momentul mãsurãriiºi alegere asupra nivelului de prejudecatã


Alegere liberã: t (53) = 7,97, p < 0,001 apar diferenþe semnificative între niveluliniþial ºi cel final al prejudecãþii la subiecþii din condiþia alegere liberã, în sensul cãnivelul iniþial de prejudecatã este mai ridicat decât cel final. (vezi tabelul 1)

Alegere forþatã: t (51) = �1,34, p = 0,184 nu apar diferenþe semnificative întrenivelul iniþial ºi ce cel final al prejudecãþii la subiecþii din condiþia alegere forþatã. (vezitabelul 1)

Concluzie: subiecþii din condiþia alegere liberã manifestã o scãdere semnificativã anivelului de prejudecatã la evaluarea finalã în timp de subiecþii din condiþia alegereforþatã nu îºi schimbã semnificativ nivelul prejudecãþii.

Aceastã analizã confirmã ipoteza de cercetare 1 conform cãreia subiecþii din condiþiaalegere liberã îºi vor diminua prejudecata comparativ cu subiecþii din condiþia alegereforþatã. Rezultatele obþinute sunt concordante cu teoria disonanþei cognitive ºi cuparadigma acordului forþat care atestã cã în condiþia de alegere liberã, subiecþii resimtmai puternic disonanþa cognitivã ºi îºi modificã atitudinile, pentru a fi în concordanþã cuargumentele contraatitudinale formulate. Rezultatele acestor subiecþi sunt semnificativmai mici la evaluarea finalã, indicând o reducere a nivelului prejudecãþii comparativ cusituaþia de test (iniþialã).

6. Efectul de interacþiune al variabilelor �alegere x etichetã�.F (1, 102) = 5,37, p = 0,22. Nu existã un efect combinat al variabilelor alegere ºi

etichetã asupra rezultatelor subiecþilor la scala de prejudecatã.7. Efectul de interacþiune al variabilelor �momentul mãsurãrii x alegere x etichetã�F (1, 102) = 2,43, p = 0,122. Nu existã un efect combinat al variabilelor momentul

mãsurãrii, alegere ºi etichetã asupra rezultatelor subiecþilor la scala de prejudecatã.

Concluzii

În finalul acestui studiu putem concluziona cã ipoteza dedusã din studiile anterioare(Eisenstadt ºi Leippe, 2005) ºi în baza elementelor teoretice cuprinse în teoria disonanþeicognitive s-a confirmat. Realizarea unei sarcini contraatitudinale într-o condiþie de acordforþat duce la diminuarea atitudinii negative faþã de membrii etniei rrome. Formulândargumente pertinente în favoarea unei decizii menite sã favorizeze membrii outgroup-uluiîn detrimentul membrilor propriului grup, subiecþii au acþionat contrar propriilor opinii,resimþind în consecinþã o puternicã stare de disonanþã cognitivã. Reducerea acesteidisonanþe s-a realizat prin modificare opiniilor iniþiale, astfel încât acestea sã justificeargumentarea fãcutã. În urma acestui proces, atitudinile faþã de rromi au fost modificateîn sens pozitiv, scorurile la retest ale subiecþilor fiind semnificativ mai mici.

Pentru subiecþii din condiþia alegere forþatã disonanþa cognitivã a fost mult diminuatãde presiunea consemnului, care nu le oferea o alternativã la formularea unor argumenteîn favoarea deciziei. Aceastã presiune a fãcut ca tendinþa de modificare a compor-tamentului sã fie mult mai slabã, explicând astfel diferenþele nesemnificative dintremediile observate în aceastã condiþie. Subiecþii au atribuit cauzele comportamentuluimanifestat (formularea de argumente contrare propriilor opinii) unei influenþe externe,imposibilitãþii de a alege susþinerea sau combaterea ideilor propuse.

În cazul ipotezei induse, cea legatã de eticheta etnicã, constatãm cã aceasta nu esteconfirmatã. Indiferent dacã materialele propuse spre completare subiecþilor conþineau


eticheta �þigan�, sau dacã aceastã etichetã era cuvântul �rrom�, rezultatele subiecþilornu au variat în situaþiile de test-retest în funcþie de aceastã condiþie. Considerãm cãaceastã variabilã nu a avut un efect direct observabil asupra variabilei dependentedeoarece în cadrul proceselor cognitive ale subiecþilor români cele douã etichete auactivat acelaºi stereotip, aceeaºi schemã a unui membru al unei etnii minoritare. Termenulde �rrom� a fost introdus ca o formularea oficialã, un apelativ corect din punct devedere politic ºi social, dar asociaþiile care s-au format în timp în legãturã cu acestcuvânt sunt, credem noi, aceleaºi ca ºi în cazul termenului �þigan�. Subiecþii nu audiferenþiat astfel între cele douã etichete, activând aceeaºi schemã cognitivã în ambelecazuri ºi rãspunzând la testul de prejudecatã în concordanþã cu aceastã schemã.

De asemenea, din cauza faptului cã design-ul experimental a cuprins ºi un consemnoral al experimentatorului, bãnuim în aceastã direcþie o posibilã eroare, întrucât se poateca în formularea acestui consemn sã fi intervenit aºteptãrile personale ale cercetãtoruluicu privire la studiu, aºteptãri care, fiind percepute de cãtre subiecþi au dus la rãspunsuricu un grad mare de dezirabilitate.

În final, considerãm cã studiul de faþã atestã efectele acordului forþat asupra prejudecãþiiºi ridicã în acelaºi timp un semn de întrebare cu privire la efectele etichetãrii membriloretniei rrome, modul în care aceste etichete sunt percepute de subiecþii români, ºi, de cenu, mãsura în care rromii se identificã cu ele. Un aspect al cercetãrii care necesitã studiiulterioare este acela al persistenþei temporale a acestei diminuãri a prejudecãþii.

Abstract: This study was aimed to determine the influence of cognitive dissonance and sociallabeling on the level of prejudice the participants will show towards the rroma ethnic minority.The hypotheses were: a) participants in the free choice condition will diminish their level ofprejudice significantly more that participants in the condition of forced compliance; b) participantsfrom the condition label gypsy will be more prejudiced that participants in the condition labelrroma. The method is experimental using a 2x2x2 mixed design with repeated measures. Theindependent variables are: free choice/forced compliance, label gypsy/rroma, and test/retest, andthe dependent variable was the level of prejudice. The participants are 115 students, 20-25 yearsold (75 female participants).The results indicate a main effect for the test/retest variable, all participants showing a decreasein the level of prejudice in retest. There is also an interaction effect between the type of choice andthe repeated measure. In the free choice condition, participants show significant decrease in theirlevel of prejudice in retest, while participants in the forced compliance condition do not, thusconfirming the first hypothesis. There was no effect for the labeling and consequently the secondhypothesis is disconfirmed.

Résumé: L�étude présente l�effet de la dissonance cognitive et de l�étiquette sociale sut lepréjugement envers la minorité rroma. Les hypothèses sont: a) les participants de la conditionchoix libre vont diminuer leur niveau de préjugement davantage que les participants dans lacondition soumission forcée; b) les participants dans la condition étiquette gitan serons plusprejuges que les participants dans la condition étiquette rroma. La méthode est expérimentale,avec un plan factoriel 2x2x2. Les variables indépendantes sont: choix libre/soumission forcée,étiquette gitan / rroma, mesure initiale/finale et la variable dépendante c�est le préjugement. Lesparticipants sont 115 étudiants, âgés de 20 à 25 ans, dont 75 participants féminins.Les résultats montrent un effet principal du moment de la mesure, tous les participants ontdiminue leur niveau du préjugement pour la mesure finale. Il y a un effet d�interaction entre lesvariables moment de la mesure et type de choix. Dans la condition de libre choix les participants


montrent une diminution significative de leur niveau de préjugement entre la mesure initiale etfinale, tandis que, les sujets de la condition de soumission forcée ne le font pas. La premièrehypothèse a été confirmée. Nous n�avons pas trouve un effet de l�étiquetage et la deuxièmehypothèse est infirmée.

Bibliografie

Abelson, R., Frey, K., Gregg, A. (2004), Experiments with people. Revelations from socialpsychology, Lawrence Erlbaum Associates, London.

Aronson, E., Mills, J. (1959), The effect of the severity of initiation on linking for a group,Journal of Abnormal and Social Psychology, 59.

Aronson, J., Steele, C.M. (2005), Stereotypes and their fragility of human competence, motivation,and self-concept, în C. Dweck & E. Elliot (Eds.), Handbook of Competence & Motivation,New York, Guilford.

Boncu, ª. (1996), Impactul social al minoritãþilor, în Neculau, A.; Ferreol, G. (coord.) Minoritari,marginali, excluºi, Editura Polirom, Iaºi.

Bourhis, R., Leyens, J.-Ph.(1997), Stereotipuri, discriminare ºi relaþii intergrupuri, EdituraPolirom, Iaºi.

Clémence, A. (1996), Teoriile disonanþei cognitive, în Neculau, A. (coord.), Psihologie socialã.Aspecte contemporane (pp. 95-108), Editura Polirom, Iaºi.

Cooper, J., Carlsmith, J.M. (2001), Cognitive dissonance, în International Encyclopedia of theSocial & Behavioral Sciences, Elsevier Science Ltd.

Cooper. J. (2007), Cognitive Dissonance: Fifty Years of a Classic Theory, Sage Publications,London.

Deschamps, J.C.; Vala, J; Marinho, C.; Costa Lopes, R., Cabecinhas, R. (2005), Intergrouprelations, rascism and attribution of natural and cultural traits. Psicologia politica, Lisbon, 30,(27-39).

Dion, K.L. (2003), Prejudice, racism and discrimination. În Weiner & Freedheim, Handbook ofpsychology, vol. 5 Personality and Social Psychology. John Wiley & Sons, Inc., NewJersey.

Doise, W; Deschamps, J.C; Mugny, G. (1996), Psihologie socialã experimentalã. EdituraPolirom, Iaºi.

Dovidio, J.F.; Evans, N.E. & Tyler, R.B. (1986), Racial stereotypes: The content of theircognitive representations. Journal of Expriemental Social Psychology, 22, (22-37).

Dovidio, J.F.; Gaertner, S.L.; Esses, V.M. & Brewer, M.B. (2003). Social conflict, harmonyand integration, în Weiner & Freedheim, Handbook of psychology, vol. 5 Personality andSocial Psychology, John Wiley & Sons, Inc., New Jersey.

Eisenstadt, D.; Leippe, M.R.; Stambush M.A.; Rauch, S.M.& Rivers, J.A. (2005), Dissonanceand Prejudice: Personal Costs, Choice and Change in Attitudes and Racial BeliefsFollowing Counteratitudinal Advocacy That Benefits a Minority, Basic and Applied SocialPsychology, 27 (2), 127-141.

Festinger, L. & Carlsmith, J.M. (1959), Cognitive Consequences of Forced Compliance, Journalof Abnormal and Social Psychology, 58 (203-210).

Hamilton, D.L. & Crump, S.A. (2004), Stereotypes, în Spielberger, Ch. (Ed.), Encyclopedia ofApplied Psychology, Elsevier, Academic Press.

Harmon-Jones, E. & Mills, J. (1999), Cognitive Dissonance Progress on a Pivotal Theory inSocial Psychology, Braun Brumfield, Inc., Washington, D.C.


Harmon-Jones, E.; Gerdjikov, T. & Harmon-Jones C. (2006), The effect of induced complianceon relative left frontal cortical activity: A test of the action-based model of dissonance,European Journal of Social Psychology, 38, (35�45).

Iluþ, P. (2000), Iluzia localismului ºi localizarea iluziei, Polirom, Iaºi.Leippe, M.R. & Eisenstadt, D. (1994), Generalization of Dissonance Reduction: Decreasing

Prejudice Through Induced Compliance, Journal of Personality and Social Psychology,67 (395-413).

Leyens, J.-Ph., Yzerbyt, V. & Schadron, G. (1994), Stereotypes and social cognition, SagePublications, London.

Linville, P.W. & Jones, E.E. (1980), Polarized appraisals of out-group members, Journal ofPersonality and Social Psychology, 38, (689-703).

McConahay, J., Hardee, B., & Batts, V. (1981), Has racism declined in America? It depends onwho is asking and what is asked, Journal of Conflict Resolution, 25, (563-579).

Miller, S.D. & Sears, D. (1986), Stability and Change in Social Tolerance: A Test of thePersistence Hypothesis, American Journal of Political Science, 30 (214-236).

Nãstas, D. (2004), Stereotipuri, prejudecãþi, discriminare, în Neculau, A. (coord.) Manual depsihologie socialã, Ediþia a II-a revãzutã, (255-270), Editura Polirom, Iaºi.

Neculau, A.& Ferreol, G. (coord.) (1996), Minoritari, marginali, excluºi, Editura Polirom, Iaºi.Olson, J.M.; Maio, G.R. (2003), Attitudes in social behaviour, în Weiner & Freedheim,

Handbook of psychology, vol. 5, Personality and Social Psychology, John Wiley & Sons,Inc., New Jersey.

Pettigrew, T.F. & Taylor M.C. (2001), Discrimination: racism, în International Encyclopedia ofthe Social & Behavioral Sciences, Elsevier Science Ltd.

Sears, D.O. & Henry, P.J. (2002), The symbolic racism 2000 scale, Political Psychology, 23(253-283).

Sears, D.O. & Henry, P.J. (2005), Over thirty years later: A contemporary look at symbolicracism and its critics. Advances in Experimental Social Psychology, 37 (95-150).

Tajfel, H. (1974), Social identity and intergroup behaviour. Social Science Information, 13(65-93).

Wittenbrink, B.; Judd, C.M. & Park, B. (1997), Evidence for Racial Prejudice at the ImplicitLevel and Its Relationship With Questionnaire Measures. Journal of Personality andSocial Psychology, 72-2 (262-274).

Anca Radu, Loredana Gherasim, Luminiþa Iacob1

Controlul primar ºi secundar ca modalitãþide coping la vârsta a treia

Rezumat: În confruntarea cu dificultãþile, fiecare individ are la îndemânã mai multe modalitãþi decoping, care pot fi în esenþã acþiuni menite sã modifice circumstanþele externe pentru a corespundenevoilor sale (control primar) sau ajustãri interne menite sã sprijine adaptarea la condiþiileexistente (control secundar). Vârsta ºi genul biologic influenþeazã patternul utilizãrii celor douãstrategii de coping, controlul secundar ajutând cu precãdere bãrbaþii, dar nu în aceeaºi mãsurã ºifemeile, sã se adapteze schimbãrilor asociate înaintãrii în vârstã ºi, s-ar pãrea, chiar sã pãstrezecontrolul primar.Cuvinte-cheie: control primar, control secundar, persistenþa în sarcinã, recadrãri pozitive,coborârea standardelor.

Controlul ºi tendinþa generalã de a-l deþine

Conceptul de control apare adesea în psihologie în sintagma loc al controlului care facereferire la relaþia dintre comportament ºi consecinþe, respectiv la perceperea deþineriirãspunderii asupra comportamentului propriu ºi a consecinþelor acestuia (Rotter, 1966,apud Cohen ºi col., 1976). Persoanele cu loc intern al controlului se simt responsabilepentru derularea ºi urmãrile propriilor lor acþiuni, în schimb persoanele cu loc extern alcontrolului percep diverºi factori exteriori ca fiind rãspunzãtori pentru succesele sauinsuccesele acþiunilor lor (cum ar fi noroc, alþii mai puternici). O altã teorie cunoscutãîn care controlul deþine un rol important este cea referitoare la neajutorarea învãþatã,propusã de Seligman (1975). Neajutorarea învãþatã este o stare apaticã datoratã percepþieinecontrolabilitãþii unei situaþii din care nu se poate scãpa. Ambele teorii emit ideeaconform cãreia controlul este foarte important pentru angajarea în acþiune ºi pãstrareamotivaþiei pentru acþiuni viitoare, lipsa perceputã a acestuia conducând la pasivitate,retragere, renunþare, atitudine supusã, într-un cuvânt, la o repliere pe sine ºi comporta-mente orientate spre interior (Rothbaum ºi col., 1982).

Rothbaum, Weisz ºi Snyder (1982) propun o altã perspectivã asupra comportamentelor,susþinând ideea cã cel puþin o parte dintre acestea nu sunt indicatori ai abandonãriicontrolului, ci încercãri de conservare a unui anumit nivel de control. Autorii afirmã cã

1. Universitatea �Alexandru Ioan Cuza� Iaºi; [email protected], [email protected],[email protected].

62 ANCA RADU, LOREDANA GHERASIM, LUMINIÞA IACOB

termenul de control, aºa cum este folosit în teoriile amintite, se rezumã la ceea ce einumesc control primar � încercãri active de modificare a mediului în scopul satisfaceriinevoilor proprii. Rothbaum ºi col. (1982) susþin existenþa unei a doua modalitãþi de aface faþã solicitãrilor externe � prin ajustãri interne ale nevoilor proprii, astfel încâtacestea sã se potriveascã circumstanþelor impuse din afarã. Acesta este controlul secundarcare înglobeazã acþiuni precum modificarea scopurilor, diminuarea expectanþelor, atribuiricauzale favorabile, comparaþii �în jos�, recadrãri pozitive etc. Abordarea obstacolelorcu ajutorul controlului primar poate întâmpina mari rezistenþe, succesele ºi eºecurilefiind la rândul lor intens resimþite. Apelul la controlul secundar conferã mai multãsiguranþã, însã rezultatele, orice conotaþie ar avea ele, sunt atenuate.

Rolul controlului secundar

Controlul este în general benefic pentru buna adaptare la mediu, de aceea oamenii vordori sã deþinã control asupra propriei existenþe. Rothbaum ºi col. (1982) sugereazã înacest sens faptul cã apelul la strategiile controlului secundar, atunci când este redusãposibilitatea de a recurge la controlul primar, ar avea un rol pragmatic, prin impactulpozitiv chiar asupra nivelului perceput al controlului. �Oamenii încearcã sã câºtigecontrol nu numai prin modificarea mediului în conformitate cu propriile dorinþe (controlprimar) ci ºi ajustându-se pe sine dupã presiunile mediului� (Rothbaum ºi col., 1982,p. 5); �[comportamentele orientate spre interior] pot fi iniþiate ºi menþinute în efortul dea susþine percepþia controlului� Deoarece controlul este atât de valorizat, tendinþa de a-ldeþine este rareori abandonatã; este mai probabil ca indivizii sã schimbe un mod de aconserva controlul cu un altul� (Rothbaum ºi col., 1982, p. 7). Concluzionând, conformteoriei locului controlului sau a neajutorãrii învãþate, dacã nu poate fi exercitat controlulasupra mediului ºi acþiunilor proprii, consecinþa este abandonarea tendinþei de a deþinecontrolul, individul manifestând pasivitate, renunþare, conformism. Conform modeluluicelor douã procese, ar exista ºi o a doua tentativã de a menþine percepþia controlului,prin reevaluãri interioare ºi recadrãri, care însã pot fi asociate la exterior cu aceleaºicomportamente de pasivitate, renunþare, conformism. Ca alternative diferite de abordarea unei situaþii problematice, cele douã modalitãþi de acþiune, recurgerea la controlulprimar respectiv secundar, pot fi considerate stiluri diferite de coping.

Marling ºi Evered (2006) disting conceptualizãri ºi operaþionalizãri diferite alecontrolului secundar în textul iniþial al lui Rothbaum ºi col., (1982). Autorii susþin cãdeºi frecvent scopul controlului secundar este de a întãri percepþia controlului, acesta areuneori drept consecinþã doar adecvarea individului la mediul sãu sau simpla adaptare lacircumstanþe. Al doilea tip de control secundar apãrã individul de sentimentul neajutorãriisau disperãrii, dar nu va fi perceput totodatã ºi un control asupra situaþiei. Din aceastãperspectivã, Marling ºi Evered (2006) detaliazã ceea ce ar presupune de fapt apelul lastrategiile de coping specifice controlului secundar: pe de o parte se acceptã situaþia aºacum este ea, pe de altã parte se produce ajustarea sinelui. �Accept faptul cã accidentulm-a lãsat cu un handicap pentru totdeauna� ºi �Putea sã se întâmple ceva ºi mai grav�vs. �Accept faptul cã accidentul m-a lãsat cu un handicap pentru totdeauna� ºi �Rãmânlucruri pe care mi-aº dori sã le mai fac dar nu le voi mai putea face�. Autorii disting

63CONTROLUL PRIMAR {I SECUNDAR CA MODALITÃÞI DE COPING�

între acceptarea activã care presupune ºi ajustarea internã, ºi acceptarea resemnatã, carenu presupune ºi ajustarea sinelui. Acceptarea singurã nu reprezintã, conform autorilor,un veritabil control secundar. Aceºtia susþin cã simpla acceptare reprezintã o schimbarede percepþie care nu are ca scop adaptarea la circumstanþe, ci sprijinã încercãrileulterioare de �schimbare a mediului prin control primar� (Marling ºi Evered, 2006, p.280). Am putea concluziona, deci, cã o astfel de acceptare fãrã ajustare internã este maimult o formã de control secundar de tipul celui care potenþeazã controlul primar ºisusþine, la un nivel mai coborât, o oarecare percepþie a controlului.

Un model al controlului de-a lungul întregii vieþi: optimizareaprin selecþie ºi compensare

Rothbaum ºi col. (1982) susþin cã în confruntarea cu o dificultate sau o provocare primaopþiune a unei persoanei pare a fi apelul la strategiile specifice controlului primar, ºidoar dacã primele încercãri nu au avut succes, într-o a doua fazã, aceasta recurge lacontrolul secundar. Heckhausen & Schulz (1993, 1995) preiau cele douã concepte ºiargumenteazã întâietatea controlului primar, dezvoltând ideea conform cãreia scopulcontrolului secundar este de a potenþa controlul primar pe termen lung.

La baza teoriei dezvoltãrii umane axate pe control, resurse ºi scopuri propusãde Heckhausen ºi Schulz (1993, 1995) a stat modelul optimizãrii selective princompensare. Acest model teoretic formulat de Baltes & Baltes (1990, apud Heckhausen& Schulz, 1993) prezintã modul de menþinere a unui nivel optim de funcþionare,mai ales la nivel cognitiv, în ciuda modificãrilor resurselor individuale de-a lungulontogenezei. Deºi modelul explicã dinamica folosirii resurselor de-a lungul întregiiexistenþe, el este valoros datoritã înfãþiºãrii încercãrilor persoanelor de vârsta a treiade a face faþã pierderilor normative de resurse, modificãrilor capacitãþilor proprii.Adaptarea optimã la aceste modificãri, care de altfel se asociazã cu îmbãtrânireareuºitã, se realizeazã prin intermediul a trei procese: selecþia continuã a resurselorºi a activitãþilor în care acestea sunt investite, compensarea unor pierderi prin utiliza-rea resurselor rãmase ºi optimizarea � specializarea în activitãþile desfãºurate, per-fecþionarea capacitãþilor proprii antrenate în activitãþi, pentru valorificarea maximã apotenþialului propriu.

Heckhausen & Schulz (1993) au formulat la rândul lor un model de adaptare laschimbãrile, calitative ºi cantitative, de la nivelul resurselor, model pe care îl numescoptimizare prin selecþie ºi compensare ºi pe care îl aplicã celor douã forme de control(primar ºi secundar). Acest model ajutã la înþelegerea dinamicii resurselor de-a lungulîntregii vieþi, nefiind cu precãdere aplicabil vârstei a treia, deºi valoarea explicativãpentru aceastã vârstã este evidentã. Autorii presupun o ierarhie a celor trei procese,optimizarea fiind procesul superior a cãrui bunã derulare depinde de modul adecvat derealizare a selecþiei ºi compensãrii atât la nivelul controlului primar cât ºi la nivelulcontrolului secundar. Tabelul 1 redã formele pe care cele douã tipuri de control le iaudacã sunt analizate din prisma ambelor procese reglatorii:


Tabelul 1. Optimizarea prin selecþie ºi compensare(dupã Heckhausen ºi Schulz, 1993)

Selecþie Compensare Control primar

Investiþia resurselor interne: Efort, timp, abilitãþi, aptitudini

Utilizarea unor resurse externe: mijloace tehnice, asistenþa/sprijinul altor persoane

Control secundar

Procese meta-volitive: Amplifica-rea angajãrii în atingerea scopului, concentrarea intensã asupra sarcinii în vederea evitãrii distragerii

Acþiuni de atenuare a încãrcãturii emotionale negative acumulate în urma unui eºec: schim-barea scopului, diminuarea aspiraþiilor, compa-raþii sociale convenabile, identificarea aspectelor pozitive

Controlul primar selectiv constã în alegerea obiectivelor în atingerea cãrora meritã sãfie investite resursele disponibile � energie, timp, abilitãþi. Controlul primar compensatorintervine când aceste resurse nu sunt suficiente pentru atingerea scopurilor. În acestecondiþii pentru menþinerea în continuare a activitãþii orientate spre un scop se face apella mijloace compensatorii. Controlul secundar selectiv susþine investiþia resurselor înactivitatea aflatã în desfãºurare ºi în scopul deja asumat. Voinþa joacã un rol importantîn prevenirea perturbãrilor, apariþiei factorilor distractori sau a risipirii resurselor prinurmãrirea concomitentã a unor scopuri alternative. Controlul secundar compensatorprevine o nereuºitã probabilã sau modereazã efectele negative ale unui eºec asupramotivaþiei viitoare de angajare în urmãrirea altor obiective. Astfel, este susþinutã tendinþade a face apel ºi pe viitor la strategiile specifice controlului primar (Heckhausen ºiSchulz, 1993, 1998). Adaptarea optimã constã în gãsirea unui echilibru între selecþie ºicompensare, între control primar ºi control secundar, cu scopul promovãrii câºtigurilor,evitãrii pierderilor sau atenuãrii acestora din urmã.

Modelul optimizãrii prin selecþie ºi compensare (Heckhausen ºi Schulz, 1998) poatefi aplicat ºi aºa numitelor scopuri de dezvoltare (de exemplu a deveni arhitect) � dar ºiscopurilor asociate oricãrei acþiuni comune (a lua o notã bunã la un examen). Deoarececele 4 forme de control sunt utilizate în acþiunile cotidiene, acestea pot fi privite camodalitãþi de coping. Aplicând modelul primului tip de scopuri (sarcini majore aleontogenezei), autorii susþin existenþa de-a lungul vieþii a unui pattern al preferinþeipentru un tip de control Controlul primar apare foarte repede în ontogenezã ºi estemenþinut la un nivel înalt de la tinereþe ºi pânã la vârste înaintate. Declinul la bãtrâneþenu este brusc, persoanele aflate în acest moment al existenþei pãrând în continuare a nurenunþa uºor la controlul primar. Controlul secundar se face simþit puþin mai târziucomparativ cu cel primar � datoritã necesitãþii dezvoltãrii capacitãþilor cognitive � seamplificã la vârsta adultã ºi pãstreazã ºi la bãtrâneþe aceeaºi tendinþã ascendentã. Ilustrãmgrafic nivelul utilizãrii strategiilor de control de a lungul vieþii:

Ca în cazul oricãror modalitãþi de coping, nu orice acþiune întreprinsã în scopuldepãºirii unei situaþii stresante îºi îndeplineºte menirea. Putem pune în discuþie deci ºifuncþionalitatea sau disfuncþionalitatea tipurilor de control. Nici unul dintre cele patrutipuri de strategii nu este optim în afara circumstanþelor externe sau interne. Eficienþastrategilor se evalueazã în funcþie de promovarea capacitãþii de a deþine controlul primar petermen lung.Atât prin selecþie cât ºi prin compensare se poate perturba însã acest potenþial.


Figura 1. Modelul apelului la controlul primar ºi secundarde-a lungul întregii vieþi (dupã Schulz & Heckhausen, 1996)

Astfel, selecþia poate fi dezadaptativã dacã se face o alegere greºitã, resursele persoaneifiind investite ineficient, sau dacã persoana face o alegere deosebit de îngustã, centrându-seexclusiv pe un singur scop. În caz de eºec nu existã alternative compensatorii. Subaspectul compensãrii, disfuncþionalã este renunþarea prematurã la un scop deºi nu au fostepuizate toate posibilitãþile de a-l atinge, sau realizarea unor compensãri care nu potdura, nu pot promova la nesfârºit controlul primar (Heckhausen & Schulz, 1993).

Heckhausen & Schulz (1998) propun o taxonomie a controlului primar având la bazãdimensiunile funcþionalitate-disfuncþionalitate a modalitãþilor de acþiune ºi veridicitate-iluzie.Aceastã ultimã dimensiune se referã la aprecierea obiectivã a circumstanþelor ºi a relaþiilorcauzale dintre acþiuni ºi rezultate, adicã la nivelul real de control primar deþinut.

Tabelul 2. Taxonomia controlului primar(dupã Heckhausen & Schulz, 1998)

Control primar Funcþional Disfuncþional

Veridic Comportament eficient care promoveazã controlul primar de scurtã ºi lungã duratã (ex. asumarea unor responsabilitãþi realiste prin îndeplinirea cãrora se obþin rezultate care întreþin motivaþia ºi încrederea)

Comportament eficient pe termen scurt dar care altereazã controlul primar de lungã duratã (ex. a munci pânã la epuizare momentan, nesocotind faptul cã aºa nu se poate continua prea mult)

Iluzoriu Comportament eficient bazat însã pe credinþe nefondate; a face ceea trebuie din motive greºite (ex. a avea un stil de viaþã sãnãtos, cu un regim alimentar adecvat ºi practicarea unui sport, în încercarea de a învinge o boalã incurabilã)

Comportament ineficient fondat pe credinþe incorecte, fapt ce stânjeneºte viitoarele acþiuni (ex. a fi superstiþios ºi apoi deza-mãgit de rezultatul nedorit al unei acþiuni întreprinse pe baza unor credinþe false)


Un model asemãnãtor a fost dezvoltat ºi pentru controlul secundar (Heckhausen ºiSchulz, 1998). Diferenþa constã în faptul cã este mai rafinat decât primul deoarece seadaugã ºi aspectele vizate de controlul secundar. Aceste aspecte sunt trei la numãr:expectanþa de a atinge obiectivul urmãrit, valoarea acestui obiectiv ºi atribuirile cauzaleprivind rezultatele acþiunii. Referitor la expectanþã, persoana poate manifesta optimismsau pesimism, poate sã-ºi ajusteze nivelul aspiraþiei în funcþie de obstacole sau poatealege un anume grup de referinþã cu care sã se compare în privinþa abilitãþilor de a reuºiîn cele propuse. Valoarea unui scop poate fi amplificatã sau diminuatã, fiind facilitatãangajarea, respectiv dezangajarea dintr-o activitate, alte obiective devenind mai importanteprin schimbarea ierarhiei obiectivelor. În funcþie de conotaþia rezultatelor se pot faceatribuiri eronate sau corecte care sã susþinã sau sã dãuneze percepþiei de sine favorabile.Aceste trei aspecte indicã posibilitatea de utilizare a controlului secundar înainte, întimpul ºi la finalul unei acþiuni.

Tabelul 3. Taxonomia controlului secundar(dupã Heckhausen ºi Schulz, 1998)

Funcþional Disfuncþional Expectanþã Compararea socialã cu covârstnicii

(sprijinã evaluarea realistã a propriilor competenþe ºi a probabilitãþii de înde-plinire a scopurilor pentru evitarea dezamãgirilor)

Autohandicapare1 (ex. nu este depus efort astfel încât eºecul care era oricum anticipat � de aici veridici-tatea � poate fi justificat prin neimpli-carea suficientã)

Valoare Renunþarea la scopurile irealizabile (pre-vine frustrarea ºi pierderea controlului primar de lungã duratã)

Stãruinþa în scopuri irealizabile (acþiu-nile întreprinse sunt sortite eºecului iar stima de sine este astfel ameninþatã) V

erid

ic

Atribuire Atribuiri corecte (rezultatele acþiunilor (succese sau eºecuri) sunt atribuite cauzelor reale, feedback-ul este folosit pentru ghidarea acþiunilor viitoare)

Atribuiri pesimiste (asumarea respon-sabilitãþii pentru eºec ºi atribuirea succesului unor cauze externe; poate fi veridicã dar persoana este în pericol de a simþi deznãdejde sau stãri depresive)

Iluz

oriu

Expectanþã Aprecieri pozitive dar eronate ale legãtu-rilor comportament-rezultat (ex. Aº putea dacã aº vrea; aceastã atitudine, deºi momentan nerealistã, este motivantã, iar cu mai mult efort sau prin achiziþia unei noi competenþe, rezultatul dorit va putea fi într-adevãr obþinut)

Aprecieri exagerate ale legaturilor comportament-rezultat (ex. Pot obþine tot ce-mi doresc; aceastã exageratã încredere nu sprijinã stabilirea unor scopuri realiste, astfel cã individul este expus unor eºecuri recurente)

1. Aceastã modalitate de abordare a unei sarcini aminteºte de ceea ce Rothbaum ºi col. [1982] aunumit control predictiv, o formã de control paradoxal, deoarece un oarecare nivel al controluluise obþine din predicþia corectã a rezultatului unei acþiuni, fie el ºi negativ. Fãrã acest tip decontrol, persoana ar simþi o dublã lipsã de control: nu numai cã nu poate obþine ceea cedoreºte, dar simte ºi dezamãgirea de a nu fi fost în stare sã facã o evaluare corectã aprobabilitãþii rezultatelor, angajându-se într-o sarcinã ce-i depãºea abilitãþile reale.


Controlului secundar intervine în mai multe momente ale acþiunii pentru promovareacâºtigurilor, prevenirea pierderilor ºi atenuarea pierderilor: în faza predecizionalã demotivare, în care individul cântãreºte aspectele pro ºi contra ale acþiunilor alternative;în faza voinþei preacþionale, când este aºteptatã sau cãutatã oportunitatea de a iniþiaacþiunea, în faza acþiunii, de executare a planului, precum ºi în faza de motivarepostacþionalã, evaluarea consecinþelor ºi realizarea atribuirilor, face inferenþe în legãturãcu acþiuni viitoare (H. Heckhausen, 1991, apud. Heckhausen ºi Schulz, 1998).

În aceastã cercetare se intenþioneazã surprinderea mãsurii în care apelul la douãtipuri distincte de strategii de coping (control primar respectiv control secundar) depindede vârstã ºi sex. Cu alte cuvinte studiul a investigat în ce mãsurã cele douã strategii decoping sunt folosite de femei ºi bãrbaþi ºi de asemenea, când ºi în ce sens se modificãpattern-ul utilizãrii acestora în condiþiile în care datoritã vârstei strategiile de coping utilizatepânã atunci nu mai sunt eficiente, iar rezultatele obþinute în diverse activitãþi sau înconfruntarea cu diverse probleme nu sunt pe mãsura resurselor de timp ºi efort investite?

În acest studiu ne-am propus sã verificãm ipoteza conform cãreia controlul secundardepinde în mai mare mãsurã de sexul ºi vârsta subiecþilor comparativ cu controlulprimar. În scopul verificãrii ipotezei am utilizat un plan cvasiexperimental de tipul 3(vârstã: grupul 50-59 de ani, grupul 60-69 de ani versus grupul cu vârsta peste 70 deani) x 2 (gen: feminin vs. masculin). Variabilele dependente au fost reprezentate de celedouã strategii de coping: controlul primar ºi controlul secundar.

Metoda

Participanþi

La studiu au participat 185 de subiecþi neinstituþionalizaþi, însã din cauza faptului cãdintre aceºtia, trei erau bolnavi incurabili (cancer), chestionarele lor au fost eliminate.În analizã au fost la final incluse chestionarele a: 31 de bãrbaþi (media de vârstã 4,84ºi abaterea standard 2,42) ºi 29 de femei (media de vârstã M = 54,14 ºi abatereastandard 3,28) de 50-59 de ani, 29 de bãrbaþi (media de vârstã 64,52 ºi abaterea standard2,71) ºi 32 de femei (media de vârstã 64,71 ºi abaterea standard 2,71) de 60-69 de ani,31 de bãrbaþi (media de vârstã 76,35 ºi abaterea standard 6,32) ºi 30 de femei (media devârstã 74,77 ºi abaterea standard 3,46) de cel puþin 70 de ani.

Valoare Devalorizarea scopurilor irealizabile (ex. �strugurii acri�; poate fi o distorsiune a realitãþii, scopul fiind în mod real semnificativ pentru persoanã, dar este protejatã stima de sine prin devalori-zarea lui, deoarece este considerat prea greu de atins)

Amplificarea valorii scopurilor ireali-zabile (se aplicã în general obiectului dorinþei persoanei, ex. persoana iubitã, dar în general nu ºi scopurilor majore din viaþã)

Iluz

oriu

Atribuire Eroarea fundamentalã de atribuire (asumarea responsabilitãþii pentru succes ºi atribuirea eºecului unor cauze externe, atitudine funcþionalã, deºi nerealistã, ce întãreºte stima de sine)

Autoblamare pentru aspecte necon-trolabile (nu reflectã realitatea, afec-teazã stima de sine ºi interfereazã cu acþiunile viitoare eficiente)


Alte date biografice culese au fost: nivelul de ºcolarizare, pentru care procentelecele mai reprezentative au fost înregistrate la categoriile �studii medii� pentru primeledouã grupe de vârstã, respectiv �ºcoalã generalã� pentru cea de-a treia grupã de vârstã;starea civilã, în privinþa cãreia se constatã cã cei cu vârsta cuprinsã între 50 ºi 69 de anisunt, în proporþii de 70-90% cãsãtoriþi; la cei de peste 70 de ani vãduvia devine maireprezentativã (femei: 33% cãsãtorite ºi 63% vãduve; bãrbaþi: 52% cãsãtoriþi ºi 48%vãduvi); corespunzãtoare acestor date sunt cele obþinute pentru aspectul mod de viaþãactual, conform cãrora subiecþii încadraþi în primele douã categorii de vârstã locuiesc cupartenerul în proporþii de 73-84%, ºi în procente mai scãzute singuri sau cu unul dintrecopii; la peste 70 de ani, 55% dintre bãrbaþii chestionaþi trãiesc cu partenerele (26%singuri ºi 19 % cu un copil), în vreme ce numai 33% dintre femei mai trãiesc astfel(43% singure ºi 23 % cu un copil); în privinþa aprecierii stãrii de sãnãtate, în cadrulfiecãrei grupe primeazã rãspunsul �satisfãcãtoare�, cu excepþia grupei femeilor de peste70 de ani, acestea afirmând în proporþie de 40% cã sãnãtatea lor este satisfãcãtoare ºi înproporþie de 43% cã este nesatisfãcãtoare; în fiecare grupã de vârstã, 81-97% dintrerespondenþi considerã cã beneficiazã de suport social; sub aspectul statutului profesional,cea mai mare parte a celor de peste 60 de ani este reprezentatã de pensionari, în grupaanterioarã 47% dintre femei ºi 61% dintre bãrbaþi fiind angajaþi, ºi numai 30% dintrefemei ºi 29% dintre bãrbaþi fiind pensionari.

Instrumente ºi procedurã

Pentru investigarea strategiilor de coping, s-a adaptat instrumentul construit de Worsch,Heckhausen ºi Lachman (2000). Aceastã scalã cuprindea trei secþiuni/subscale/dimensiuni:persistenþa în urmãrirea obiectivelor (control primar), reevaluãri/recadrãri pozitive(control secundar) ºi reducerea aspiraþiilor (control secundar). Traducerea acestor itemis-a realizat cu ajutorul experþilor. Tot la experþi s-a apelat ºi pentru crearea unor itemisuplimentari, înaintea verificãrii consistenþei interne a instrumentului. Astfel, la ceicinci itemi iniþiali pentru controlul primar s-au mai adãugat ºapte propuºi de experþi, lacei patru pentru reevaluarea pozitivã s-au mai adãugat trei itemi, iar la cei pentrureducerea aspiraþiilor s-au mai adãugat alþi trei. Itemii pentru reevaluarea pozitivã ºireducerea aspiraþiilor au fost înglobaþi într-o singurã categorie numitã control secundarglobal. Cele douã tipuri de control au fost tratate ca aspecte distincte, fiecare persoanãputând recurge atât la o formã de control cât ºi la cealaltã. Subiecþii pe care s-a realizatstudiului pilot care a avut ca scop evaluarea consistenþei interne a scalei adaptate au fost15 femei ºi 15 bãrbaþi, câte 5 de fiecare gen pentru fiecare categorie de vârstã. În urmaanalizei consistenþei interne au fost eliminaþi cinci itemi ce vizau controlul primar,obþinându-se un alpha Cronbach de 0,70. Pentru controlul secundar alpha Cronbach afost 0,87. Pentru aspectele componente ale controlului secundar s-a obþinut un á cuvaloare de 0,81 pentru coborârea standardelor ºi 0,73 pentru recadrãrile pozitive.Chestionarul pentru strategiile de coping, în forma sa finalã a avut 22 de itemi, 7 pentrucontrolul primar (cum ar fi �Sunt convins(ã) cã pot realiza tot ce-mi propun�) ºi 15pentru controlul secundar, dintre care 8 pentru coborârea standardelor (cum ar fi �Cândnu pot obþine ceea ce vreau, presupun cã scopurile mele nu erau realiste, adecvate�.) ºi7 pentru recadrãrile pozitive (cum ar fi �Cred cã de obicei învãþ ceva util din fiecaresituaþie dificilã�, �Pot gãsi ceva pozitiv chiar ºi în cea mai rea situaþie�).


Subiecþilor care ºi-au exprimat acordul de a participa la studiu le-a fost prezentatscopul cercetãrii, anume acela de a investiga modul de raportare al persoanelor de vârstãmedie respectiv de vârsta a treia la particularitãþile vârstei. Apoi le-a fost descrisãmaniera de rãspuns la chestionar. Itemii instrumentului solicitau rãspunsuri pe o scalã încinci trepte, de la 1 � �acord puternic� la 5 � �dezacord puternic�. Subiecþii din primeledouã categorii de vârstã ºi-au autoadministrat în general chestionarul. Subiecþilor mai învârstã li s-au citit întrebãrile ºi variantele de rãspuns, lucru impus de dificultãþilespecifice.

Rezultate

Deoarece planul de cercetare utilizat în scopul verificãrii ipotezei a fost de tipul 3x2,pentru analiza efectelor variabilelor independente asupra celor douã strategii de coping(control primar ºi control secundar) s-a utilizat analiza de varianþã.

Rezultatele obþinute ne indicã faptul cã nu apare un efect principal ale genuluiparticipanþilor (F(1, 181) = 0,126, p = 0,723) ºi nici un efect principal al vârstei(F(2, 181) = 0,781, p = 0,460) asupra controlului primar. Existã însã un efectsemnificativ de interacþiune a celor douã variabile independente (F(2, 181) = 4,362,p = 0,014). Apar diferenþe semnificative între femei ºi bãrbaþi în cadrul grupei devârstã 50-59 de ani (t(58) = �2,397, p = 0,020) în sensul cã femeile obþin scorurimai mari (Mbãrbaþi = 25,61, Mfemei = 28,07). Apare un efect marginal, în cadrul grupeide vârstã de peste 70 de ani, între bãrbaþi ºi femei, (t(59) = 1,786, p = 0,080),bãrbaþii din aceastã categorie de vârstã având scoruri mai mari (Mbãrbaþi = 27,06,Mfemei = 24,73). Alte diferenþe semnificative apar între femeile din grupele de vârstã50-59 de ani ºi peste 70 de ani (M50-59ani = 28,07, Mpeste70ani = 24,73, Mdif = 3,33,p = 0,014), cele mai tinere obþinând scorurile mai mari la variabila control primar.Ilustrãm grafice aceste rezultate:

Figura 2. Apelul la controlul primar în funcþie de sex ºi vârstã

În privinþa controlului secundar global se obþine un efect principal semnificativ alvariabilei sex (F(1, 178) = 6,543, p = 0,011) femeile recurgând într-o semnificativ maimare mãsurã la aceastã modalitate de coping (Mbãrbaþi = 61,57, Mfemei = 64,63), Efectulprincipal al vârstei este nesemnificativ (F(2, 178) = 2,342, p = 0,099). De asemenea,


efectul de interacþiune între cele 2 variabile este semnificativ (F(2, 178) = 4,140,p = 0,018). Se observã diferenþe semnificative între femei ºi bãrbaþi (t(56) = �3,082,p = 0,003) cu vârsta de 50-59 de ani, în favoarea femeilor (Mbãrbaþi = 57,71, Mfemei = 65,18).De asemenea, în rândul bãrbaþilor s-au notat diferenþe semnificative între grupelede vârstã 50-59 ºi peste 70 de ani (M50-59ani = 57,70, Mpeste70ani = 65,12 Mdif = �7,42,p = 0,002), în favoarea celor de peste 70 de ani. În continuare sunt ilustrate graficaceste rezultate:

Figura 3. Apelul la controlul secundar în funcþie de sex ºi vârstã

Deoarece controlul secundar de ansamblu se compune din douã aspecte distincte,s-au investigat influenþele variabilelor independente ºi separat asupra acestora.

Rezultatele obþinute au indicat faptul cã nu apare un efect principal al variabilei gen(F(1, 178) = 2,615, p = 0,108) asupra scorurilor obþinute la controlul secundar de tipcoborâre a standardelor. Apare însã un efect principal al variabilei vârstã asupra strategieide coborâre a standardelor (F(2, 178) = 4,989, p = 0,005), subiecþii din grupa de peste70 de ani au obþinut o medie semnificativ mai mare (Mpeste70ani = 29,11) la acest tip decontrol secundar comparativ cu grupul de subiecþi de 50-59 de ani (M50-59ani = 26,38).Nu existã diferenþe semnificative între mediile acestor douã grupe ºi media grupei devârstã intermediare. Nu apare un efect de interacþiune al variabilelor vârstã ºi gen asuprastrategiei de coborâre a standardelor (F(2, 178) = 0,115 p = 0,891). Totuºi se constatãcã la bãrbaþi apar diferenþe semnificative între categoriile de vârstã 50-59 de ani(M50-59ani = 25,65) ºi peste 70 de ani (Mpeste70ani = 28,77), în sensul cã subiecþii de genmasculin din grupa de vârstã de peste 70 de ani au obþinut scoruri semnificativ mai mariîn privinþa nivelului controlului secundar de forma coborârii standardelor faþã de subiecþiide gen masculin din grupa 50-59 de ani (Mdif = �3,13, p = 0,016). La femei nu seînregistreazã diferenþe semnificative între mediilor celor trei grupe de vârstã. Ilustrãmgrafic cele prezentate:


Figura 4. Coborârea standardelor în funcþie de sex ºi vârstã

A apãrut doar un efect marginal al variabilei gen asupra controlului secundar de tipulrecadrãrilor positive, în favoarea femeilor (F(1, 181) = 3,695, p = 0,056). Privindvârsta participanþilor (F(2, 181) = 0,004, p = 0,996), nu a putut fi pus în evidenþã unefect principal semnificativ. A apãrut însã un efect semnificativ de interacþiune al vârsteiºi genului subiecþilor asupra recadrãrilor pozitive (F(2, 181) = 8,833, p < 0,001). Încadrul categoriei de vârstã 50-59 de ani se observã o diferenþã semnificativã întremediile femeilor ºi ale bãrbaþilor, în sensul cã primele obþin scoruri semnificativ maimari (t(58) = �4,178, p < 0,001; Mbãrbaþi = 24,94, Mfemei = 29,66). Atât în rândulbãrbaþilor, cât ºi al femeilor s-au obþinut diferenþe semnificative între grupele devârstã 50-59 de ani ºi peste 70 de ani, însã sensul acestei diferenþe este opus: bãrbaþiidin categoria de vârstã de peste 70 de ani obþin scoruri semnificativ mai mari(M50-59ani = 24,94, Mpeste70ani = 28,32 Mdif = �3,38, p = 0,021), femeile din grupa50-59 de ani obþin scorurile mai mari (M50-59ani = 29,66, Mpeste70ani = 26,30 Mdif = 3,36,p = 0,005). Ilustrãm grafic aceste rezultate:

Figura 5. Recadrãri pozitive în funcþie de sex ºi vârstã


Concluzii

Predicþia noastrã iniþialã a fost cã genul ºi vârsta participanþilor va influenþa utilizareastrategiilor de coping. Mai precis ne aºteptam sã rãmânã constant controlul primar,spre deosebire de controlul secundar care creºte pe mãsura înaintãrii în vârstã. Aceastãaºteptare se sprijinea pe rezultate anterioare ale cercetãrilor în domeniu, care ausurprins o creºtere a controlului secundar dar nu ºi o descreºtere a controlului primarîn timpul procesului de îmbãtrânire (Heckhausen, 1997; Worsch, Heckhausen ºiLachman, 2000). Aceste rezultate sunt conforme cu teoria lui Heckhausen ºi Schulz(1998) care susþine cã în general nu se renunþã la controlul primar nici la bãtrâneþe,persoanele în vârstã continuând sã încerce sã rezolve activ problemele cu care seconfruntã, în ciuda greutãþilor legate de vârstã pe care le întâmpinã. Cercetãrileanterioare care au analizat influenþa variabilei sex asupra pattern-ului de apel la celedouã strategii de coping nu au obþinut aceleaºi rezultate, unele studii susþinând fie cãbãrbaþii utilizeazã mai des controlul primar, femeile recurgând la ambele în aceeaºimãsurã (Chipperfield, Perry ºi Menec, 1999), fie cã nu existã diferenþe semnificativeîntre genuri (Thompson ºi col., 1998). În cercetarea de faþã nu s-au fãcut presupuneriexplicite legate de sensul influenþei sexului. S-a urmãrit influenþa simultanã a ambelorvariabile, vârstã ºi sex.

Rezultatele noastre aratã cã la vârste medii, femeile folosesc atât controlul primar câtºi controlul secundar într-o mai mare mãsurã decât bãrbaþii. Odatã cu înaintarea învârstã însã, controlul primar la femei pare sã scadã, la bãrbaþi rãmânând relativ constant,în schimb controlul secundar global la femei rãmâne relativ la fel de înalt, în timp cebãrbaþii îl folosesc din ce în ce mai mult. Ambele sexe recurg la modificãri interne deraportare la probleme ºi eºecuri (recadrãri sau coborârea standardelor) la vârste înaintate.Deºi nici în privinþa persistenþei în sarcini nu se identificã la vârste înaintate deosebiri,totuºi femeile la aceastã vârstã persevereazã mai puþin decât femeile de vârstã adultãmedie. Aceste rezultate ar putea sugera, dacã recurgem la teoria controlului primar ºisecundar conform cãreia al doilea are rol de susþinãtor al primului tip de control, cãfemeile, menþinând acelaºi nivel al controlului secundar, odatã cu trecerea timpului ºiprobabil odatã cu creºterea dificultãþilor, nu mai pot menþine acelaºi nivel al controluluiprimar, care pare sã înregistreze o scãdere. Faptul cã îºi asumã sarcini nu foarte dificilesau faptul cã încearcã sã identifice aspectele favorabile nu le protejeazã prea multîmpotriva sentimentului cã progresiv le este tot mai greu sã dea piept cu problemele. Pede altã parte, bãrbaþii, care pe mãsura înaintãrii în vârstã recurg mai mult la controlulsecundar, par a fi capabili sã menþinã un nivel relativ constant al controlului primar. Îºipropun probabil mai puþin, cer mai puþin de la ei, dar încearcã sã ducã la îndeplinireceea ce ºi-au propus. Legãtura aceasta dintre controlul primar ºi controlul secundarpresupusã de teorie, conform cãreia cel de-al doilea îl susþine pe primul, nu a fost însãdeocamdatã riguros doveditã.

Sigur, poate fi vorba ºi de alte variabile care sã sprijine menþinerea niveluluicontrolului primar la bãrbaþi, cum ar fi presiunea socialã de a face faþã problemelor,care se poate sã nu fie la fel de intensã asupra femeilor. Este de exemplu posibil cafemeile sã beneficieze mai mult de pe urma îngrijirilor primite de la generaþia mai tânãrã


a copiilor, sã accepte mai uºor sã cedeze din responsabilitãþi celor mai în putere,eventual sã vadã chiar în acest lucru dovada loialitãþii copiilor lor faþã de pãrinþii care,ºi ei, odatã, au avut grijã de generaþia dependentã. Se poate ca bãrbaþii sã renunþe maigreu la autonomia lor, dorind sã menþinã un nivel înalt al controlului primar, pe carefemeile nu mai încearcã cu aceeaºi intensitate sã-l deþinã.

Se pare, deci, cã nu se înregistreazã o influenþã mai mare a celor douã variabileasupra controlului secundar faþã de controlul primar, ambele depind de vârsta ºi sexulsubiecþilor, doar cã pattern-ul folosirii celor douã strategii de coping este diferit.

Dacã se analizeazã separat cele douã forme distincte de control secundar se constatãpentru bãrbaþi o sporire a apelului atât la strategii de coborâre a standardelor, cât ºi lastrategii de recadrare pozitivã. La femei tendinþa pare tot una crescãtoare, pentrucoborârea standardelor, chiar dacã însã nu se noteazã diferenþe semnificative. Ele para recurge constant în mai mare mãsurã la diminuarea aºteptãrilor, dar nici de aceastãdatã diferenþele între femei ºi bãrbaþi nu par semnificative la nici o vârstã. Pentrurecadrãrile pozitive, deosebirile între bãrbaþi ºi femei la vârste medii sunt semnificativeºi în favoarea femeilor, ulterior, cele douã sexe angajându-se în utilizarea în maniereopuse a acestei strategii, pentru bãrbaþi nivelul folosirii acestora fiind în creºtere, iarpentru femei în scãdere. La vârste înaintate se pare cã cele douã sexe nu mai diferãnotabil.

S-ar putea, dacã interpretãm rezultatele prin prisma teoriei controlului, ca scãdereanivelului controlului primar la femei sã se datoreze modului în care utilizeazã cele douãforme ale controlul secundar. Astfel, necesitatea asumãrii unor sarcini nu foarte dificile(în urma coborârii standardelor ºi diminuãrii expectanþelor), ºi poate chiar conºtiinþaacestui fapt, coroboratã cu capacitatea în scãdere de a identifica aspecte favorabile alecondiþiei actuale, sã nu mai impulsioneze sau susþinã abordarea prin control primar adificultãþilor. Studii anterioare (Worsch, Heckhausen ºi Lachman, 2000) au arãta cãrecadrãrile pozitive se asociazã cu un nivel înalt al stãrii subiective de bine, nu acelaºilucru petrecându-se însã cu reducerea aspiraþiilor. Ori, femeile se pare cã îºi coboarãaspiraþiile, dar nu recadreazã pozitiv suficient de mult încât sã fie încã motivate sãmenþinã un nivel relativ constant al controlului primar. ªi studiul lui Thompson demonstreazãcã pentru cei cu control primar scãzut, controlul secundar mai ridicat se asociazã cu maipuþine emoþii negative. S-ar putea ca starea subiectivã de bine sã fie un fel de intermediar,care, în cazul de faþã nu favorizeazã menþinerea nivelului controlului primar. La bãrbaþi,chiar dacã coborârea standardelor ar putea avea, la nivel subiectiv, un impact nefavorabil,este probabil parþial echilibratã de capacitatea lor în creºtere de a identifica aspectelepozitive ale situaþiei lor.

Pe de altã parte, demne de luat în considerare ar putea fi ºi datele biografice de carebeneficiem. Femeile din grupa de vârstã cea mai avansatã apreciazã într-o mãsurã maimare decât bãrbaþii cã starea lor de sãnãtate este una nesatisfãcãtoare, ceea ce ar puteafi un impediment real în menþinerea nivelului controlului primar ºi, poate tot datoritãacestui fapt, surprinderea aspectelor favorabile sã fie îngreunatã. De asemenea, înprivinþa stãrii civile, femeile ajunse la peste 70 de ani, sunt mai degrabã vãduve,comparativ cu covârstnicii de gen masculin, ºi trãiesc mai des singure comparativ cuaceºtia, ceea ce ar putea amplifica salienþa dificultãþilor pe care nu au cu cine sã leîmpartã.


Limite ale cercetãrii

Un aspect care ar putea afecta validitatea internã a cercetãrii se leagã de modalitatea deadministrare a chestionarelor. Subiecþilor li s-a cerut sã îºi autoadministreze chestionarul.În general subiecþii au citit singuri ºi au rãspuns la chestionare, dar o parte dintresubiecþi, datoritã unor probleme asociate vârstei, au cerut ca întrebãrile sã le fie citite.Acest lucru a amplificat pericolul ca în mod inconºtient ºi involuntar sã fie transmisesubiecþilor aºteptãrile legate de rezultate, chiar dacã lectura întrebãrilor s-a realizat cu ovoce neutrã. Deºi în acest caz în care subiecþilor li s-au citit întrebãrile, li s-au repetatla fiecare item variantele de rãspuns, nu s-a putut controla efectul asupra alegeriirãspunsului, fiind posibil ca distincþia finã dintre variante (ex. �acord moderat� ºi�acord puternic� sau �nici acord nici dezacord� ºi �acord moderat�) sã fi avut de suferit.

Un alt aspect care poate compromite validitatea internã este reprezentat de aºteptãrilesubiecþilor ºi tendinþa de a face o impresie favorabilã. Însãºi natura aspectelor investigatenecesita instruirea subiecþilor de a rãspunde gândindu-se la modul în care reacþioneazãîn faþa problemelor asociate vârstei. Este posibil ca aceastã solicitare sã fi amplificatînclinaþia naturalã a subiecþilor de a rãspunde într-o manierã pe care ei au considerat-ofavorabilã imaginii lor.

O altã limitã a cercetãrii este legatã de design-ul utilizat, care este unul transversal, deºise investigheazã aspecte despre care se presupune cã se modificã în funcþie de vârstã. Acesttip de design experimental nu permite surprinderea secvenþelor modificãrilor, nu permiteidentificarea momentului în care apar aceste modificãri ºi cum evolueazã ele în timp.

Perspective de cercetare

Subiecþii cu boli incurabile (ex. cancer) fiind eliminaþi din prezenta cercetare, ar fiinteresant de analizat mãsura în care sunt utilizate de cãtre astfel de persoane diferitelestrategii de coping. De asemenea, în cercetarea de faþã au fost incluºi doar subiecþineinstituþionalizaþi, dar în cercetãri viitoare s-ar putea constitui un eºantion cu astfel desubiecþi, în scopul surprinderii eventualelor diferenþe faþã de subiecþii care trãiesc autonom.

Ipoteze precum acelea cã nivelul controlului primar la vârste înaintate ar putea fidependent de gradul de apel la controlul secundar, despre care teoria afirmã cã ar avearolul de a susþine controlul primar în timp trebuie investigate pe viitor prin împãrþireasubiecþilor în grupe conform nivelului scãzut sau ridicat de apel la controlul secundar.Pentru diminuarea influenþei variabilelor parazite, s-ar putea investiga aspectele menþionatecontrolându-se statutul marital, starea perceputã a sãnãtãþii, modul de trai, etc.

Interesant ar fi de explorat influenþa la nivelul stãrii subiective de bine a diferitelorstrategii de coping, cu precãdere a diferitelor forme incluse în controlul secundar(recadrãri, comparaþii favorabile, diminuãri ale expectanþelor). Mai mult, s-ar puteacerceta care tip de control secundar este mai benefic, cel conceptualizat în forma simpleiadecvãri la condiþiile impuse, cu ajustãrile interne presupuse în acest sens, sau celconceptualizat în forma strategiilor ce au ca scop protejarea controlului primar, chiardacã uneori la un nivel inferior.


Abstract: Each individual has several ways to cope with the difficulties he/she is being confrontedwith, ways which are basically meant either to change the external circumstances in order tocorrespond to the individual�s needs (primary control), or to internally adjust his needs anddesires in order to fit with the existing circumstances (secondary control). Age and gender havean influence on the pattern in which the two coping strategies are used: secondary control helpsmen but not necessarily women to adapt to age related changes, and may seem to even preserveprimary control.

Résumé: Dans la confrontation avec des difficultés, chaque individu peut choisir entre plusieursmanières de réagir, soit avec l�intention de changer les circonstances extérieures pour correspondreavec ses besoins (contrôle primaire), soit pour apporter des modifications intérieures aux besoinset désires pour correspondre aux circonstances extérieures (contrôle secondaire). L�age et le sexeont une influence sur les tendances d�utiliser les deux stratégies d�adaptation: le contrôlesecondaire aide les hommes mais pas les femmes s�accommoder aux changes associes avec l�ageet il semble aussi favorable pour la préservation du contrôle primaire.

Bibliografie

Bailis, D.S., Chipperfield, J.G., Perry, R.P. (2005), Optimistic social comparisons of olderadults low in primary control: A prospective analysis of hospitalization and mortality,Health Psychology, 24(4), 393-401.

Carver, C.S. (2007), Stress, coping and health, în Friedman, H.S., Silver, R.C., Foundations ofHealth Psychology, Oxford University Press, pp. 117-144.

Chipperfield, J.G., Perry, R.P. (2006), Primary and secondary-control strategies in later life:Predicting hospital outcomes in men and women, Health Psychology, 25(2), 226-236.

Chipperfield, J.G., Perry, R.P., Menec, V.H. (1999), Primary and secondary control-enhancingstrategies, Implications for health in later life, Journal of Aging and Health, 11(4),517-539.

Cohen, S., Rothbart, M. & Philips, S. (1976), Locus of Control and the Generality of LearnedHelplessness, Journal of Personality and Social Psychology, 34, 6, 1049-1056.

Frieswijk, N., Buunk, B.P., Steverink, N., Slaets, J.P.J. (2004), The effect of social comparisoninformation on the life satisfaction of frail older persons, Psychology and Aging, 19(1),183-190.

Heckhausen, J. (1997), Developmental regulation across adulthood: primary and secondarycontrol of age-related challenges, Developmental Psychology, 33(1), 176-187.

Heckhausen, J., Krueger, J. (1993), Developmental expectations for the self and most otherpeople: Age grading in three functions of social comparison, Developmental Psychology,29(3), 539-548.

Heckhausen, J., Schulz, R. (1993), Optimisation by selection and compensation: Balancing primaryand secondary control in life span development, International Journal of BehavioralDevelopment, 16(2), 287-303.

Heckhausen, J., Schulz, R. (1995), A life-span theory of control, Psychological Review, 102(2),284-304.

Heckhausen, J., Schulz, R. (1998), Developmental regulation in adulthood: Selection andcompensation via primary and secondary control, în Heckhausen, J. ºi Dweck, C.,Motivation and self regulation across the life span, Cambridge University Press.

Iacob, L.M. (2001), Vârsta a treia. Cunoaºtere ºi intervenþie, Proiectul Tempus JB-JEP 14239/99,Editura Erota, Iaºi.


Morling, B., Evered, S. (2006), Secondary control reviewed and defined, Psychological Bulletin,132(2), 269-296.

Popa, R. (1999), Introducere în psihologia vârstei a treia, Ed. Augusta, Timiºoara.Popa, R. (1999), Studii psihologice privind atenuarea involuþiei funcþiilor intelectuale la vârsta

a treia, Ed. Augusta, Timiºoara.Rook, K.S., Charles, S.T., Heckhausen, J. (2007), Aging and Health, în Friedman, H.S., Silver,

R.C., Foundations of Health Psychology, Oxford University Press, pp. 234-262.Rothbaum, F., Weisz, J.R., Snyder, S.S. (1982), Changing the world and changing the self: A

two-process model of perceived control, Journal of Personality and Social Psychology,42(1), 5-37.

Schulz, R., Heckhausen, J. (1996), A life span model of successful aging, American Psychologist,51(7), 702-714.

Seligman, M.E.P. (1975), Helplessness: On depression, Development, and Death, W.H. Freemanand Company, New York.

Skinner, E.A., Edge, K., Altman, J., Scherwood, H. (2003), Searching for the structure ofcoping: A review and critique of category systems for classifying ways of coping,Psychological Bulletin, 129(2), 216-269.

Thompson, S.C., Thomas, C., Rickabaugh, C.A., Tantamjarik, P., Otsuki, T., Pan, D., Garcia,B.F., Sinar, E. (1998), Primary and secondary control over age related changes inphysical appearance, Journal of Personality, 66(4), 581-605.

Worsch, C., Heckhausen, J., Lachman, M.E. (2000), Primary and secondary control strategiesfor managing health and financial stress across adulthood, Psychology and Aging, 15(3),387-399.


Maria Nicoleta Turliuc1

Infidelitate emoþionalã versus infidelitate sexualã:diferenþe de gen ºi rãspunsuri emoþionale

Rezumat: Studiul de faþã îºi propune sã prezinte concluziile cercetãrii noastre asupra diferenþelordintre sexe cu privire la rãspunsul emoþional la infidelitate. Am dorit sã verificãm dacã în cazulsubiecþilor noºtri pot fi identificate diferenþe de gen cu privire la rãspunsul emoþional global, detip furie ºi de tip supãrare faþã de infidelitatea globalã, sexualã ºi emoþionalã. De asemenea, amverificat dacã existã un efect de interacþiune al genului ºi stimei de sine asupra rãspunsuluiemoþional global ºi faþã de tipurile de infidelitate evaluate. Având în vedere rezultatele cel puþincontroversate asupra acestei problematici, cercetarea de faþã are drept scop principal sã aducã onotã de claritate asupra unor aspecte ale infidelitãþii, date fiind consecinþele pe care acesta le arenu numai în plan personal ºi familial, dar profesional sau social.Cuvinte-cheie: infidelitate sexualã/emoþionalã, rãspunsul emoþional la infidelitate, furie, supãrare,diferenþe de gen.

Infidelitatea, ca direcþie de studiu în cercetarea empiricã

Atracþia interpersonalã, iubirea, gelozia, sexualitatea, fidelitatea, infidelitatea sunt oparte semnificativã a nucleului conceptual al psihologiei sociale a cuplului ºi familiei.Sunt ele subiecte ºi direcþii noi ale acestui domeniu � insuficient desprins de simþulcomun? ªi da ºi nu! Da, în mãsura în care studiile empirice serioase, cel puþin înliteratura de specialitate româneascã, sunt extrem de puþine, dacã totuºi existã. Nu, înmãsura în care psihologii occidentali ºi nord-americani au abordat în ultimele deceniisubiectul cu tot mai mult interes ºi acribie ºtiinþificã.

Infidelitatea ºi conceptele corelate ei (iubirea, gelozia, sexualitatea etc.) sunt �parazitate�de numeroase stereotipuri, prejudecãþi ºi rezerve din partea publicului larg sau chiar aunora dintre reprezentanþii lumii academice. De pildã, în anii �20 ai secolului recentîncheiat, un profesor de la Universitatea din Minnesota, SUA, a fost concediat pentru cãaprobase aplicarea unui chestionar vizând iubirea pasionalã. Chiar dacã în anii �70iubirea devenise un subiect de studiu mai acceptabil, în momentul în care psihologiiElaine Walster, de la Universitatea din Wisconsin, ºi Ellen Berscheid, de la Universitateadin Minnesota, au obþinut un grant al NSF în valoare de 84.000 dolari, un senator deWisconsin a ironizat public acest fapt afirmând cã, nici dacã s-ar cheltui de 84 de mii de

1. Universitatea �Alexandru Ioan Cuza�, Iaºi; [email protected].

78 MARIA NICOLETA TURLIUC

ori suma alocatã nu s-ar obþine rãspunsuri credibile (Turliuc, 2004). Mai recent, unmembru al comisiei de licenþa de la o importantã Facultatea de Psihologie din þarã aafirmat cã sexualitatea e un subiect prea �neserios� pentru a constitui obiectul investigaþieipsihologic. Aceasta în ciuda evidenþei faptului cã satisfacþia (inclusiv cea sexualã),atitudinea faþã de sexualitate, sexualitatea premaritalã, maritalã ºi extramaritalã etc. suntaspecte care nu pot fi ignorate în psihologia socialã a cuplului, ºi nu numai. Prin urmare,în ciuda riscului de a trezi comentarii de tipul: �infidelitatea reprezintã un subiectnedemn de a fi cercetat, unul minor sau chiar neserios�, prin prezentul studiu nepropunem sã demonstrãm contrariul.

Dupã anii �80, problema fidelitãþii a început sã fie revalorizatã în cuplu, în strânsãlegãturã cu rãspândirea bolilor cu transmisie sexualã, în special SIDA. Întrebarea carestãruie în mintea majoritãþii este urmãtoarea: �Este posibil ca în ciuda dorinþei dediversitate ºi a ofertei destul de tentante ºi foarte accesibile sã putem pãstra un timpîndelungat o iubire exclusivã?�. Pe lângã faptul cã tentaþiile s-au înmulþit, ocaziile de aîntâlni pe cineva sunt nenumãrate, atât la locul de muncã cât ºi în timpul liber; ele audevenit ºi mai explicite: moda vestimentarã ºi machiajul accentueazã semnalele sexuale,ocaziile de vacanþã ºi de relaxare dezgolesc trupurile ºi le apropie, în timp ce societatea,în ansamblul ei, trãieºte sub semnul relativizãrii valorilor tradiþionale, a superficialuluiºi frivolului. Nimic nu pare sã mai împiedice indivizii sã fie infideli, decât sentimentulde iubire ºi dorinþa faþã de partener. Din pãcate, la mulþi dintre semenii noºtri, cutimpul, aceste sentimente se uzeazã, dorinþa dispare, iar angajamentul fidelitãþii faþã departener ºi credinþa în aceastã valoare pot fi abandonate, uitate.

În mod tradiþional, a fi fidel înseamnã a nu avea decât un singur partener pe plansexual, afectiv ºi psihic. Altfel spus, fidelitatea presupune a face dragoste cu o singurãpersoanã, a iubi o singurã persoanã ºi a avea schimburi psihologice prioritare doar cuacea persoanã. Invers, a fi infidel înseamnã a nu avea un singur partener pe plan sexual,afectiv ºi psihic. În religia creºtinã, adulterul este identificat cu moartea cuplului, elrupând firul legat prin Taina Nunþii. Nu întâmplãtor, infidelitatea sau adulterul, fornicatiosau immunditia, a fost consideratã în cadrul bisericii creºtine principalul argumentacceptat sau acceptabil pentru admiterea divorþului.

Fãrã a cãdea în eterna capcanã a credinþei conform cãreia �prezentul este supusdegradãrii morale� ºi fãrã a considera trecutul un timp eminamente etic sau de-a dreptulpuritan, admitem faptul cã moravurile de astãzi sunt � în linii mari � cele de ieri ºi celede mâine. De asemenea, admitem cã bãrbatul este poliginic ºi femeia poliandricã înprimul rând ca semn al eficienþei instinctului de perpetuare a speciei. În cazul ambilor,viaþa intimã se prezintã � cel mai adesea � sub forma unor monogamii succesive, fie elemai lungi sau mai scurte. Aventurile din afara cuplului reprezintã însã ºi una dintremodalitãþile prin care un individ îºi cautã propria identitate sau îºi demonstreazãindependenþa. Riscurile ºi ascunziºurile unei aventuri sunt ele însele un motiv de a avearelaþii extradiadice. În multe cazuri, deliciile riscului constituie unica raþiunea de a fi alacestor relaþii. Ideea de a avea o relaþie sexualã cu cineva de care partenerul nu ºtienimic este pentru unii indivizi mult mai incitantã decât rutina vieþii de zi cu zi.

Infidelitatea este ºi un semnal al unei crize în relaþia de cuplu, dar în acelaºi timp, areefectul unei �perdele de ceaþã� care nu ne lasã sã vedem ceea ce nu merge bine în relaþiade cuplu. �Când rutina, convenþiile ºi aspectele practice au preluat controlul asupravieþii de cuplu, psihicul se revoltã. A fi legat de o singurã persoanã nu este un lucruuºor� (Pascal, 2001, p. 61).

79INFIDELITATE EMOÞIONALÃ VERSUS INFIDELITATE SEXUALÃ�

Care este incidenþa fenomenului? Statisticile aratã cã aproximativ 98% dintrepersoanele necãsãtorite le-au fost infidele partenerilor lor: s-au sãrutat, au fãcut sex,ºi-au petrecut timpul liber cu altcineva sau s-au implicat emoþional într-o altã relaþie. Încazul persoanelor cãsãtorite, rata infidelitãþi-lor este mai puþin ridicatã, studiile estimândcã între 26%-70% din femei sunt infidele soþilor, în timp ce 33%-75% dintre bãrbaþisunt infideli partenerelor lor conjugale (Munck, 1998). Ultimele anchete, realizate lanoi, sugereazã cã lucrurile stau într-un mod relativ asemãnãtor. Aceasta nu înseamnãobligatoriu cã dupã 1989, în România, infidelitatea a crescut alarmant ci, mai curând, cãea a devenit tot mai mult un comportament deschis, cã oamenii au acceptat sã vorbeascãmai deschis despre ea, cã o mãrturisesc mai uºor. Dealtfel, imaginea omului de afaceride succes care pe lângã soþie are ºi o amantã a devenit în anii tranziþiei destul de multvehiculatã ºi, în secret, admiratã sau invidiatã.

Dacã unii cercetãtorii au evidenþiat faptul ca majoritatea soþilor adulterini au partenerefemei necãsãtorite (Ciupercã, 2000), alte studii indicã faptul cã partenerele soþilorinfideli sunt femei cãsãtorite, nemulþumite de relaþia lor amoroasã sau sexualã maritalã,aflate în cãutarea afecþiunii, aprecierii etc. (Munck, 1998). Infidelitatea femeilor s-arputea datora stimei de sine scãzute, alimentatã de ideea conform cãreia nu vor aveaniciodatã un partener numai al lor sau, dimpotrivã, nivelului ridicat al stimei de sine,ipotezã conform cãreia, o femeie sigurã pe ea, cu o atitudine de superioritate se poateimplica într-o astfel de relaþie, considerând cã poate avea orice bãrbat.

Problematica infidelitãþii a fost extrem de importantã pentru indivizi, din moment ce,de-a lungul timpului, în jurul conceptului s-a conturat o adevãratã mitologie. Acestemituri ilustreazã toleranþa socialã relativ ridicatã faþã aceasta conduitã; ele accentueazãunele (posibile) efecte pozitive, învinovãþeºte persoana înºelatã ºi deculpabilizeazãpersoana infidelã. Câteva dintre aceste mituri sau credinþe, inventariate de Frank Pittman(1993), sunt:1. Toatã lumea este infidelã ºi prin urmare, infidelitatea este un fenomen cât se poate

de obiºnuit, normal. Nu deþinem date precise privind rata persoanelor infidele, însãstatisticile aratã cã, în medie 50% dintre bãrbaþii însuraþi ºi 30% dintre femeilecãsãtorite sunt implicaþi în relaþii extramaritale (Pittman, 1993). În ciuda acestorcifre îngrijorãtoare privind incidenþa infidelitãþii, existã persoane fidele care cred cãlipsa fidelitãþii ar transforma intimitatea dintre cei doi membri ai cuplului într-oexperienþã extrem de neplãcutã, iar cuplul ar trãi într-o continuã stare de tensiune.

2. Aventurile au un efect pozitiv asupra relaþiei de cuplu; ele ar putea revigora orelaþie monotonã. Efectul nedorit al propagãrii acestui mit este creºterea rateiinfidelitãþii. Acest mit este inspirat din filosofia revistelor apãrute în anii 80 ai revoluþieisexuale: Playboy ºi Cosmopolitan, reviste care susþineau ideea cã infidelitatea areun rol benefic asupra ambelor sexe: pe bãrbaþi îi face mai virili, iar pe femei maiatractive din punct de vedere sexual. Dar, infidelitatea rãmâne ºi astãzi un motivfoarte puternic care stã la baza unui divorþului sau al separãrii, iar numãrul persoanelorcare apeleazã dupã experienþa infidelitãþii fie la terapie, fie la diverse training-uri dedezvoltare personalã pun sub semnul întrebãrii aºa-zisele �consecinþe pozitive�.

3. Oamenii au aventuri pentru cã nu-ºi iubesc partenerul actual, reprezintã unul dintrecele mai invocate pretexte pentru a scuza o aventurã cu altcineva. La o examinaremai atentã putem sã constata cã unii dintre cei care susþin acest mit aveau o relaþie


foarte frumoasã înainte de a se implica în respectiva aventurã. Lucrurile au începutsã ia o întorsãturã neplãcutã în momentul în care unul dintre parteneri a început sãaibã o relaþie extradiadicã, creându-se astfel o prãpastie între cei doi membri aicuplului datoritã diminuãrii drastice a intimitãþii. Goldberg, Landau ºi Cocs (2002)notau totuºi cã femeia fericitã în cãsnicie are rareori o aventurã extraconjugalã, întimp ce bãrbaþii fericiþi încalcã de mai multe ori jurãmântul fidelitãþii.

4. Cei care sunt infideli au o sexualitate exacerbatã. De obicei, o relaþie extradiadicãimplicã în primul rând activitate sexualã ceea ce face ca relaþia sã devinã una secretãºi prin urmare, fascinantã, excitantã. De fapt, persoanele monogame înregistreazã ofrecvenþã mai mare a contactelor sexuale decât persoanele infidele deoarece acestorale este destul de greu sã gãseascã timp pentru a se întâlni cu amantele(þii) lor.

5. Partenerul înºelat sau �încornoratul� este singurul vinovat pentru infidelitateaceluilalt. Credinþele populare susþineau cã un bãrbat îºi înºealã soþia pentru cãaceasta se arãta a fi lipsitã de afecþiune sau pentru cã a devenit neatractivã din punctde vedere sexual. În extrema cealaltã, susþinãtoarele curentului feminist explicãinfidelitatea ca având drept cauzã caracterul problematic al bãrbatului. Mulþi oameniconsiderã cã infidelitatea este un fenomen aºteptat în cadrul unui cuplu care areprobleme foarte mari. Prietenii, rudele ºi cunoºtinþele îºi relevã prejudecãþile privitoarela lipsa de încredere în cãsãtorie, monogamie, onestitate în momentul în care îlîncurajeazã pe infidel sã-ºi învinovãþeascã partenerul, mai degrabã decât pe el însuºi.

6. Este mai bine sã pretinzi cã nu ºti ce se întâmplã. Unii indivizi susþin cã o atitudineînþeleptã este sã te prefaci cã nu ºtii nimic despre infidelitatea partenerului intim.Sunt frecvente situaþiile în care unul dintre parteneri preferã sã se prefacã cã nu s-aîntâmplat nimic rãu, decât sã facã faþã suferinþei provocate de conºtientizarea infidelitãþiipartenerului. Totodatã existã situaþii când persoanele infidele preferã sã-ºi inducã îneroare partenerii, sã-ºi nege infidelitatea, decât sã recunoascã cã au o aventurã cualtcineva. Dar, minciuna continuã ºi negarea sunt aspecte de neiertat, iar mariajulviciat de adulter poate fi vindecat doar în momentul în care nu mai existã secrete.

7. Dupã o aventurã, divorþul sau despãrþirea apare inevitabil. Dacã cei doi partenerisunt motivaþi sã depãºeascã momentul dificil pe care îl traverseazã ei pot participa lacâteva ºedinþe de terapie în urma cãrora relaþia poate fi salvatã, iar uneori ea poatedeveni mai puternicã decât era la început, conform dictonului: �ceea ce nu teomoarã, te întãreºte�. Atunci când infidelitatea conduce spre divorþ, putem vorbidespre o relaþie extramaritalã care încã mai existã ºi din care infidelul nu mai poatescãpa. Reacþiile indivizilor la descoperirea unei infidelitãþi sunt variate, ele nu conducîntotdeauna la divorþ: deºi 44% din cei intervievaþi au apreciat cã vor pune capãtrelaþiei, 16% dintre ei au susþinut cã nu vor face nimic sau cã îºi vor ierta partenerii(Afifi, Falato ºi Weiner, 2001). În atenuarea consecinþelor infidelitãþii descoperites-a constatat cã strategia cererii de scuze, implorarea iertãrii ºi jurãmântul fidelitãþiiulterioare este cea mai eficientã, depinzând totuºi de context, tipul relaþiei ºi tipulaventurii.

8. Cel cu care partenerul te înºealã este mai atrãgãtoare(or) decât tine este un alt mitcare tulburã liniºtea persoanelor înºelate. Aceastã afirmaþie poate fi valabilã în foartepuþine cazuri de infidelitate. Reacþiile celor înºelaþi variazã atunci când îºi cunoscrivalul(a). Dacã acesta se dovedeºte a fi mai atractiv persoana înºelatã este supusã


unei suferinþe mai intense, însã în cazul în care rivalul este perceputã a fi mai puþinatractiv decât persoana înºelatã este foarte probabil ca aceasta sã depãºeascã momentuldificil cu mai multã uºurinþã. Uneori, s-a încercat chiar valorificarea acestei posibilitãþiîn terapie prin confruntarea persoanei înºelate cu amanta(ul).

Aºa cum arãtam mai sus, de multe ori infidelitatea este doar un simptom al problemelorunuia dintre parteneri ºi/sau a cuplului, în ansamblul sãu. Cei doi nu mai discutã deschisaceste probleme sau o fac insuficient, acuzându-se reciproc, fãrã a-ºi asuma partea deresponsabilitate/vinã pentru problemele existente. Consecinþele infidelitãþii apar pe maimulte planuri:

� la nivel individual apar trãiri emoþionale negative (furie, depresie, anxietate, îndoieli,fricã, insecuritate, scãderea stimei de sine, pierderea încrederii în partener ºi asperanþei într-o relaþie frumoasã), agresivitate, chiar omucidere;

� la nivel familial poate genera reducerea veniturilor financiare acordate familiei,instabilitatea ºi ameninþarea cãsãtoriei, divorþ, efecte negative asupra dezvoltãriiemoþionale a copiilor etc.;

� la nivelul societal, infidelitatea ºi dinamica sa influenþeazã atitudinea faþã de adulter,dispoziþiile legale referitoare la act º.a.m.d.

Divorþul, de exemplu, apare � potrivit concluziilor lui Afifi, Falato ºi Weiner (2001) �în 43,5% din cazurile în care partenerul infidel îºi mãrturiseºte fapta, în 68% dincazurile în care infidelitatea a fost descoperitã de cãtre o persoana neutrã, în 83% dincazuri în urma descoperirii întâmplãtoare de cãtre partenerul trãdat ºi în 86% din cazuriîn urma solicitãrii confirmãrii infidelitãþii.

Tipuri de infidelitate ºi de rãspunsuri emoþionale

Aºa cum arãtam ºi mai sus, în mod tradiþional, prin fidelitate înþelegem respectarea custricteþe în cadrul cuplului a legilor monogamiei; a contrario, putem deduce de aici cãinfidelitatea constã în a ieºi din monogamie, însã concluzia nu este una foarte precisã.În cele din urmã, conºtiinþa proprie este singurul judecãtor, judecãtor fie mai permisiv,fie mai sever, în funcþie de supraeul fiecãruia. Având în vedere cã nu toate aventurilesunt la fel, vom încerca în continuare sã trasãm o linie de demarcaþie între douã formede infidelitate.

Infidelitatea sexualã este uºor de definit atunci când presupune �acte ce implicã uncontact sexual: fie contactul între organele sexuale ale celor doi parteneri, fie contactulîntre sexul unuia ºi o parte a corpului celuilalt, fie contactul între o zonã a corpuluiunuia consideratã ca aparþinând sexualitãþii ºi o parte a corpului celuilalt�� (Leleu,2003, p. 55). Dar infidelitatea este mai puþin evidentã atunci când actele þin în egalãmãsurã de contactul sexual ºi de tandreþea din iubire: a atinge o altã persoanã, a osãruta, a îmbrãþiºa. În funcþie de prezenþa sau absenþa dorinþei sexuale, va exista saunu o formã de infidelitate sexualã. Uneori, chiar ºi o privire, un anumit mod de agândi sau de a asculta o persoanã poate constitui o infidelitate în funcþie de ceea ce esteîn mintea cuiva.


Infidelitatea emoþionalã este ºi mai greu de delimitat, deoarece dupã cum atâteadeclaraþii ºi cuvinte de iubire constituie o infidelitate evidentã, tot atâtea conversaþiiintime sunt imposibil de �clasat�. Lipsa unui criteriu clar ºi obiectiv de delimitare naºtenumeroase întrebãri. Eºti oare infidel atunci când îþi încredinþezi unei alte persoanesuferinþele ºi secretele tale, mai ales atunci când nu i le-ai spus partenerului? E posibilca aceasta sã se fi întâmplat din dorinþa de a nu-þi îngrijora partenerul sau de a nu-l facesã sufere. Aici totul se petrece încã în intenþie. În sfârºit, eºti oare infidel dacã ai ofantasmã sexualã sau afectivã cu un terþ? La modul absolut, da, putem vorbi despreinfidelitate. În realitatea vieþii cotidiene însã, fiecare este liber în imaginaþia sa, cu atâtmai mult cu cât partenerul poate uneori beneficia de efectele excitante ale acestorfantasme.

Evident, numãrul tipologiilor infidelitãþii ºi al formelor ei este mult mai mare,nefiind aici locul pentru a le prezenta detaliat. Indiferent de scopul, forma sau numãrulpersoanelor care înºealã cert este cã infidelitatea reprezintã un monstru al relaþiilor decuplu deoarece, în istoria unei vieþi de cuplu apariþia unei infidelitãþi este un evenimentla fel de marcant ca ºi apariþia unei boli, pierderea unui copil sau declanºarea unuirãzboi.

Studiile aratã cã existã diferenþe de gen în ceea ce priveºte reacþia persoanelorînºelate la diferitele forme de infidelitate. Astfel, Harris ºi Christenfeld (1996) ajung laconcluzia cã femeile sunt mai afectate în cazul în care descoperã cã partenerul le-a fostinfidel din punct de vedere emoþional, în timp ce bãrbaþii sunt mai afectaþi de infidelitateasexualã decât de cea emoþionalã. Pe de altã parte, Hupka ºi Bank (1996) concluzioneazãcã atât femeile cât ºi bãrbaþii sunt mai afectaþi de o infidelitate emoþionalã decât unasexualã. Rezultatele obþinute de aceºti cercetãtori sunt contestate de studiul lui Shepard(1997; apud Knox ºi Kaluzny, 2000), care constata cã ambele sexe sunt la fel de tareafectate de ambele tipuri de infidelitate.

În cercetarea realizatã de cãtre Sabini ºi Green (2004) privind rãspunsul emoþional alpersoanei înºelate la infidelitatea partenerului, s-a constatat cã atât forma infidelitãþii:infidelitate sexualã versus infidelitate emoþionalã cât ºi sexul persoanei înºelate influenþeazãmodul de a reacþiona faþã de o posibilã infidelitate. Lucrarea a inclus trei studii la careau participat 619 studenþi de la Universitatea din Pennsylvania. Cei doi autori auîncercat sã testeze ipotezã cã bãrbaþii sunt mai afectaþi de infidelitatea sexualã apartenerei, în timp ce femeile sunt mai afectate de infidelitatea emoþionalã a parteneruluidecât de cea sexualã.

Lucrarea are la bazã ipoteza sociobiologicã lansatã de Buss ºi colaboratorii sãi (Buss,Larsen, Western ºi Semmelroth, 1992) conform cãreia bãrbaþii au dezvoltat mai multsentimente negative faþã de infidelitatea sexualã, în timp ce femeile resping mai multinfidelitatea sexualã, aspect legat de motivele lor diferite pentru a fi geloºi. Dinperspectivã evoluþionistã, autorii au susþinut cã bãrbatul este mai gelos atunci când seconfruntã cu infidelitatea sexualã a partenerei deoarece nu poate fi sigur în privinþapaternitãþii, în timp ce femeile sunt mai geloase atunci când se confruntã cu infidelitateaemoþionalã a partenerului deoarece aceasta ar presupune pierderea resurselor afective ºimateriale de care partenerul dispune, importante în creºterea descendenþilor.

În ceea ce priveºte rãspunsul emoþional al participanþilor, pentru a-l mãsura Sabini ºiGreen au luat în calcul componentele geloziei. Astfel, Harris (2003) afirma cã gelozia


nu este o simplã reacþie afectivã, ci o sumã de sentimente. White ºi Mullen (1989)considerã cã o componentã comportamentalã de bazã a geloziei, întâlnitã în majoritateateoriilor, este furia. Buss (2000) menþioneazã alãturi de furie ºi suferinþa, drept componentãafectivã a geloziei.

În cadrul primului studiu, subiecþilor li se cerea sã precizeze ce anume i-ar supãramai tare: situaþia în care partenerul de cuplu ar fi implicat într-o infidelitate sexualãsau într-una emoþionalã, în care dintre cele douã situaþii ar fi mai furioºi, în care arsuferi mai mult ºi care dintre cele douã tipuri de infidelitate i-ar determina sã-ºipãrãseascã partenerul infidel. Rãspunsurile participanþilor au indicat faptul cã nuexistã diferenþe de gen în ceea ce priveºte reacþia la infidelitate: ambele sexe ar suferimai mult dacã s-ar confrunta cu infidelitatea emoþionalã a partenerului ºi ar fi maifurioºi în cazul infidelitãþii sexuale ale acestuia. Totodatã, rezultatele indicã faptul cãambele sexe sunt mai înclinate spre a-ºi pãrãsi partenerul infidel în cazul uneiinfidelitãþi emoþionale.

În al doilea studiu, manipularea experimentalã s-a realizat utilizându-se scenariinarative în cadrul cãrora subiecþilor le era prezentatã o situaþie în care partenerul decuplu comitea fie o infidelitate sexualã, fie una emoþionalã. Subiecþilor li se cerea sãprecizeze cum ar reacþiona faþã de situaþia descrisã. Rezultatele au indicat cã, subiecþiiau invocat suferinþa atunci când li se prezenta un scenariu ce descria infidelitateaemoþionalã a partenerului ºi furia în situaþia în care se confruntau cu infidelitatea sexualãa partenerului.

În cadrul celui de-al treilea studiu, pentru a testa ipoteza principalã s-au utilizat oscalã de tip Likert ºi scenarii narative. Analizele statistice au evidenþiat cã ambele sexerãspundeau menþionând furia faþã de infidelitatea sexualã ºi suferinþa faþã de infidelitateaemoþionalã presupuse a partenerului de cuplu.

Goldberg, Landau ºi Cocs (2002) au explicat aceste diferenþe de gen observate lanivelul rãspunsurilor emoþionale la infidelitatea partenerului invocând rolul stimei desine. Cercetãtori au presupus cã, stima de sine a bãrbaþilor se clãdeºte pornind de laexperienþele lor sexuale, în timp ce stima de sine a femeilor se construieºte pornind dela calitatea relaþiilor afective pe care acestea le întreþin cu partenerii lor de cuplu.Rezultatele cercetãrii lor au confirmat aceastã ipotezã, bãrbaþii menþionând activitãþilesexuale drept esenþiale pentru a se simþi încrezãtori, în timp ce femeile au menþionatexperienþele afective drept stâlpi importanþi în definirea stimei de sine.

Obiectiv ºi ipoteze.

Studiul de faþã îºi propune sã identifice diferenþele de gen care pot exista la nivelulrãspunsului emoþional (global/furie/supãrare) faþã de infidelitate, în general, faþã deinfidelitatea sexualã ºi cea emoþionalã. Principala variabilã independentã a fost sexulpersoanei înºelate ºi doar secundar am utilizat nivelul stimei de sine al persoaneirespondente.

Ipotezele generale testate au fost: 1. Rãspunsurile emoþionale la infidelitatea sexualãa partenerului sunt influenþate de sexul subiecþilor ºi 2. Rãspunsurile emoþionale lainfidelitatea emoþionalã a partenerului sunt influenþate sexul subiecþilor.


Metodologie

Pentru atingerea obiectivelor cercetãrii au fost utilizate urmãtoarele instrumente: chestio-narul ce mãsoarã rãspunsurile emoþionale la infidelitatea (sexualã ºi emoþionalã) apartenerului, construit ºi validat de noi ºi chestionarul �Stimei de sine Rosenberg�.

a. Chestionarul privind rãspunsurile emoþionale la infidelitate. Chestionarul cemãsoarã rãspunsurile emoþionale ale subiecþilor la infidelitatea sexualã ºi cea emoþionalãa partenerului cuprinde 44 de itemi, dintre care 22 sunt itemi care mãsoarã furiasubiectului faþã de infidelitate, iar 22 de itemi mãsoarã suferinþa subiectului atunci când seconfruntã cu infidelitatea partenerului. Cei 22 de itemi ce mãsoarã furia, respectiv suferinþacuprind 10 itemi reprezentativi pentru infidelitatea sexualã ºi 12 itemi reprezentativipentru infidelitatea emoþionalã. Pentru construcþia chestionarului s-a apelat la un numãrde 30 de experþi care au descris 5 comportamente caracteristice infidelitãþii sexuale ºi5 comportamente caracteristice infidelitãþii emoþionale. Dupã ierarhizarea compor-tamentelor specifice infidelitãþii sexuale, respectiv infidelitãþii emoþionale, în funcþie defrecvenþã, au fost selectate 11 comportamente pentru infidelitatea sexualã ºi 16 pentruinfidelitatea emoþionalã ºi s-a construit un chestionar cu 27 de aserþiuni. Unui alt grupde 30 de experþi li s-a cerut sã menþioneze care aserþiuni se referã la infidelitateasexualã, respectiv care se referã la infidelitatea emoþionalã.

Dupã ierarhizarea aserþiunilor în funcþie de frecvenþã, au fost selectate 10 aserþiunireferitoare la infidelitatea sexualã ºi 12 aserþiuni referitoare la infidelitatea emoþionalã.În final a rezultat un chestionar ce conþine 44 de itemi deoarece la fiecare dintre itemiispecifici fiecãrui tip de infidelitate în parte s-au utilizat cele douã subscale de tip Likert,în 5 trepte(1= deloc; 5= foarte mult): furie ºi suferinþã cu ajutorul cãrora am mãsuratrãspunsul emoþional al subiecþilor la infidelitate.

Chestionarul a fost pretestat pe un numãr de 40 de subiecþi. Având în vedere cã acestchestionar conþine 2 factori: infidelitatea ºi rãspunsul emoþional, fiecare factor avândcâte douã dimensiuni, s-au calculat 4 á-Cronbach pentru fiecare dimensiune a celor 2factori. Astfel, s-a obþinut un coeficient á-Cronbach pentru itemii referitori la infidelitatesexualã cu rãspuns de furie de 0,80, un coeficient á-Cronbach pentru itemii referitori lainfidelitate sexualã cu rãspuns de suferinþã de 0,86, un coeficient á-Cronbach pentruitemii referitori la infidelitate emoþionalã cu rãspuns de furie de 0,85 ºi un coeficientá-Cronbach pentru itemii referitori la infidelitate emoþionalã cu rãspuns de suferinþã de0,87. Având în vedere valorile coeficienþilor á-Cronbach, chestionarul nu a suferit nicio modificare. Astfel, nici un item nu a fost eliminat sau schimbat.

b. Chestionarul �Stimei de sine � Rosenberg�. Scala �Stimei de sine � Rosenberg�a fost construitã de M. Rosenberg în anul 1965 ºi cuprinde 10 itemi care mãsoarãsentimentul general al valorii personale, deci stima de sine globalã. Este una dintre celemai cunoscute ºi mai bine validate scale întâlnite în literatura de specialitate. În cercetãrilede faþã, coeficientul á-Cronbach obþinut la acesta scalã a fost de 0,75.

Cei 10 itemi sunt afirmaþii pe care subiecþii le codeazã în funcþie de pãrerea lordespre ei înºiºi pe o scalã în 4 trepte, de la 1 = dezacord puternic, pânã la 4 = acordputernic. Acest chestionar se aplicã individual sau colectiv, iar timpul de aplicare este de


2 minute ºi cel de corectare de 1 minut. Scorul total se obþine prin realizarea unei sumea scorurilor individuale dupã inversarea itemii: 3, 4, 5, 7, 9 (astfel: 4 = 1,3 = 2,2 = 3, 1 = 4). Scorurile scãzute indicã un sentiment global negativ al valorii personale,iar scorurile înalte caracterizeazã persoanele încrezãtoare în propriile calitãþi ºi cu ungrad ridicat al satisfacþiei faþã de reuºitele personale, în general.

Subiecþi. La acest studiu au participat 280 de studenþi din cadrul Universitãþii�Al.I. Cuza� Iaºi, cu vârste cuprinse între 19-32 de ani, dintre care 40 de subiecþi auparticipat doar în etapa de pretestare, iar 240 sunt subiecþii etapei finale a studiului.Din cei 240 de subiecþi, 120 persoane au fost de sex feminin ºi 120 persoane de sexmasculin.

Rezultate

Înainte de a trece la testarea ipotezelor, am verificat dacã rãspunsul emoþional lainfidelitate (scorul global) este influenþat de sexul subiecþilor�. În urma aplicãrii testuluiT pentru eºantioane independente, am obþinut urmãtoarele date:

� Nu existã diferenþe semnificative între furia la infidelitatea partenerului în cazulfemeilor ºi bãrbaþilor (t(237) = 0,565, p > 0,05).

� Nu existã diferenþe semnificative între intensitatea suferinþei produse de infidelitateapartenerului în cazul femeilor ºi bãrbaþilor (t(238) = 1,35, p > 0,05).

� Nu existã diferenþe semnificative între intensitatea rãspunsului emoþional global lainfidelitatea partenerului în cazul femeilor ºi bãrbaþilor (t(238) = 0,034, p > 0,05).

Rezultatele sunt similare ºi în cazul stimei de sine: nu apar diferenþe semnificativeîntre nivelul rãspunsului emoþional (furie/supãrare/global) al subiecþilor la infidelitateatunci când luam în calcul scorul sãu global. De asemenea, am verificat � utilizând testulANOVA univariat � efectul combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilorasupra rãspunsului emoþional la infidelitate. În acest caz, am obþinut urmãtoarelerezultate:

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului de furie la infidelitate (F(1) = 4,87, p < 0,05).

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului de suferinþã la infidelitate (F(1) = 5,74, p < 0,05).

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului emoþional global la infidelitate (F(1) = 5,95, p < 0,05).

În continuare, am analizat efectul stimei de sine asupra rãspunsului emoþional globalla infidelitate, separat, la bãrbaþi ºi femei.


Tabelul 1. Efectul variabilei stimã de sine a bãrbaþilor ºi femeilorasupra rãspunsului emoþional global la infidelitate

Datele de mai sus (t(118) = 2,17, p < 0,05) indicã faptul cã existã diferenþesemnificative între rãspunsurile emoþionale globale ale subiecþilor de sex masculin înfuncþie de nivelul stimei lor de sine, bãrbaþii cu stimã de sine ridicatã fiind mai afectaþide infidelitatea partenerei decât cei cu stimã de sine scãzutã. În privinþa rãspunsuriloremoþionale globale ale subiecþilor de sex feminin, rezultatele (t(118) = �1,22, p >0,05) evidenþiazã faptul cã nu existã diferenþe semnificative, în sensul cã femeile custimã de sine ridicatã sunt relativ la fel de afectate de infidelitatea partenerului ca ºi celecu stimã de sine scãzutã.

De asemenea, am urmãrit efectul genului subiecþilor (cu stimã de sine ridicatã/scãzutã) asupra rãspunsului emoþional global la infidelitate.

Tabelul 2. Efectul variabilei sexul subiecþilor asuprarãspunsului emoþional global la infidelitate

Medii

Stimã ridicatã Stimã scãzutã T Df P

Masculin 187,06 175,75 2,17 118 0,032

Feminin 180,45 185,87 � 1,22 118 0,222

Medii

M F T Df P

Stimã de sine ridicatã 187,06 180,45 1,176 111 0,242 Stimã de sine scãzutã 175,75 185,87 � 2,46 125 0,015

Analizând efectul genului subiecþilor cu cele douã nivele ale stimei de sine asuprainfidelitãþii observãm cã, în cazul subiecþilor cu stimã de sine ridicatã nu existã diferenþesemnificative între rãspunsurile emoþionale globale ale bãrbaþilor ºi femeilor (t(111) =1,17, p > 0,242). În schimb, în cazul subiecþilor cu stimã de sine scãzutã, existãdiferenþe semnificative femeile cu stimã de sine scãzutã fiind mai afectate de infidelitateapartenerului decât bãrbaþii cu nivel scãzut al stimei (t(125) = � 2,46, p < 0,05).

*

Trecând la verificarea primei ipoteze generale vom urma acelaºi pattern al analizeistatistice de mai sus. Pentru verificarea presupunerii: �Rãspunsurile emoþionale la infide-litatea sexualã a partenerului sunt influenþate de sexul subiecþilor� am aplicat testul tpentru eºantioane independente. Confirmând-o parþial, rezultatele obþinute indicã faptul cã:

� Existã diferenþe semnificative între rãspunsul de furie la infidelitatea sexualã apartenerului între cele douã sexe, în sensul cã bãrbaþii vor fi mai furioºi atunci cândse confruntã cu infidelitatea sexualã decât femeile (t(238) = 2,62, p < 0,05).


� Nu existã diferenþe semnificative între rãspunsul de suferinþã la infidelitatea sexualãa partenerului între cele douã sexe, femeile nefiind mai afectate decât bãrbaþii(t(238) = 1,42, p > 0,05).

� Existã diferenþe semnificative între rãspunsul emoþional global la infidelitatea sexualãa partenerului între cele douã sexe, în sensul cã bãrbaþii vor reacþiona mai puternicdecât femeile (t(238) = 2,10, p < 0,05).

Suplimentar, am verificat efectul combinat al variabilelor sexul ºi stima de sinesubiecþilor asupra rãspunsului emoþional la infidelitate, utilizând ANOVA univariat.Datele indicã faptul cã:

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului de furie la infidelitatea sexualã a partenerului (F(1) = 5,87, p < 0,05).

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului de suferinþã la infidelitatea sexualã a partenerului (F(1) = 6,03, p < 0,05).

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului emoþional global la infidelitatea sexualã a partenerului (F(1) = 6,40,p < 0,05).

De asemenea, am analizat ºi efectul nivelului stimei de sine, separat, la bãrbaþi ºi lafemei, asupra rãspunsului emoþional global la infidelitatea sexualã. Datele obþinute suntsintetizate în tabelul de mai jos.

Tabelul 3. Efectul variabilei stima de sine a subiecþilor asupra rãspunsuluiemoþional global la infidelitatea sexualã

Medii


Masculin 89,50 82,84 2,17 118 0,008

Feminin 82,29 84,24 � 0,82 118 0,409

Rezultate (t(118) = 2,17, p < 0,05) evidenþiazã faptul cã existã diferenþe semnificativeîntre rãspunsurile emoþionale globale la infidelitatea sexualã între subiecþii de sexmasculin, în sensul cã bãrbaþii cu stimã de sine ridicatã sunt mai afectaþi decât cei custimã de sine scãzutã de infidelitatea sexualã a partenerei. În cazul femeilor, datele(t(118) = �0,82, p > 0,05) evidenþiazã faptul cã nu existã diferenþe semnificative întrerãspunsurile emoþionale globale la infidelitatea sexualã în funcþie de nivelul stimei desine. Altfel spus, femeile cu stimã ridicatã sunt afectate relativ în aceeaºi mãsurã ca ºifemeile cu stimã de sine scãzutã de infidelitatea sexualã a partenerului.

Urmãrind efectul genului subiecþilor asupra rãspunsului emoþional global la infidelitateasexualã, am sintetizat în tabelul de mai jos datele obþinute la subiecþii cu stimã de sineridicatã ºi, respectiv, scãzutã.


Tabelul 4. Efectul variabilei genul subiecþilor asupra rãspunsuluiemoþional global la infidelitatea sexualã a partenerului

Medii

M F T Df P

Stimã de sine ridicatã 89,50 82,29 2,81 111 0,006 Stimã de sine scãzutã 82,84 84,24 � 0,62 125 0,535

Rezultatele obþinute (t(111) = 2,81, p < 0,05) ne permite sã observãm cã existãdiferenþe semnificative între subiecþii cu stimã de sine ridicatã de sex feminin ºi cei desex masculin privind rãspunsurile emoþionale la infidelitatea sexualã în sensul cã, bãrbaþiicu stimã de sine ridicatã sunt afectaþi în mai mare mãsurã decât femeile cu stimã de sineridicatã de infidelitatea sexualã a partenerului. În cazul subiecþilor cu stimã de sinescãzutã, datele statistice (t(125) = �0,62, p > 0,05) evidenþiazã absenþa diferenþelorsemnificative. Femeile cu stimã de sine scãzutã sunt afectate relativ în aceeaºi mãsurã caºi bãrbaþii cu stimã de sine scãzutã de infidelitatea sexualã a partenerului.

*

În cazul celei de-a doua ipoteze generale �rãspunsurile emoþionale la infidelitateaemoþionalã a partenerului sunt influenþate de sexul subiecþilor� am aplicat tot testul t pentrueºantioane independente. Confirmând-o parþial, rezultatele obþinute indicã faptul cã:

� Nu existã diferenþe semnificative între rãspunsul de furie la infidelitatea emoþionalãa partenerului între cele douã sexe, femeile nefiind mai furioase decât bãrbaþii atuncicând se confruntã cu infidelitatea emoþionalã (t(238) = 1,09, unde p > 0,05).

� Existã diferenþe semnificative între rãspunsul de suferinþã la infidelitatea emoþionalãa partenerului între cele douã sexe, în sensul cã femeile vor fi mai afectate decâtbãrbaþii (t(238) = 3,46, unde p < 0,05).

� Existã diferenþe semnificative între rãspunsul emoþional global la infidelitatea emoþionalãa partenerului între cele douã sexe, în sensul cã femeile vor fi mai afectate decâtbãrbaþii (t(238) = 2,46, unde p < 0,05).

Suplimentar, am verificat efectul combinat al variabilelor sexul ºi stima de sinesubiecþilor asupra rãspunsului emoþional la infidelitatea emoþionalã, utilizând ANOVAunivariat:

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului de furie la infidelitatea emoþionalã a partenerului (F(1) = 6,26, p < 0,05).

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului de suferinþã la infidelitatea emoþionalã a partenerului (F(1) = 5,98,p < 0,05).

� Existã un efect combinat al variabilelor sexul ºi stima de sine a subiecþilor asuprarãspunsului emoþional global la infidelitatea emoþionalã a partenerului (F(1) = 6,39,p < 0,05). Pentru acestui efect s-a utilizat testul ANOVA univariat.


Tabelul de mai jos sintetizeazã datele obþinute separat în cazul bãrbaþilor ºi alfemeilor în funcþie de nivelul stimei lor de sine.

Tabelul 5. Efectul variabilei stima de sine a subiecþilor asupra rãspunsuluiemoþional global la infidelitatea emoþionalã

Medii


Masculin 97,56 92,90 1,50 118 0,136

Feminin 98,16 101,63 � 1,36 118 0,175

În cazul subiecþilor de sex masculin, rezultatele obþinute (t(118) = 1,50, p > 0,05)indicã lipsa unor diferenþe semnificative între rãspunsurile emoþionale globale la infide-litatea emoþionalã a partenerului ale subiecþii cu stimã de sine ridicatã ºi ale celor custimã de sine scãzutã. Cu alte cuvinte, bãrbaþii cu stimã de sine ridicatã sunt afectaþirelativ în aceeaºi mãsurã ca ºi cei cu stimã de sine scãzutã. La fel, pe baza datelorstatistice obþinute (t(118) = �1,36, p > 0,05) putem afirma cã nu existã diferenþesemnificative între subiecþii de sex feminin cu stimã de sine ridicatã ºi cei cu stimã desine scãzutã privind rãspunsul emoþional global la infidelitatea emoþionalã. Astfel,femeile cu stimã de sine ridicatã sunt afectate relativ în aceeaºi mãsurã ca ºi cele cu stimãde sine scãzutã.

Datele obþinute la subiecþii cu stimã de sine ridicatã/scãzutã de ambele sexe suntsintetizate în tabelul urmãtor.

Tabelul 6. Efectul variabilei sexul subiecþilor asupra rãspunsuluiemoþional global la infidelitate

Medii

M F T Df P

Stimã de sine ridicatã 97,56 98,16 � 0,17 111 0,862 Stimã de sine scãzutã 92,90 101,63 3,80 125 0,000

În cazul subiecþilor cu stimã de sine ridicatã, rezultatele obþinute (t(111) = � 0,17,p > 0,05) ne permit sã afirmãm cã nu existã diferenþe semnificative în privinþarãspunsului emoþional global la infidelitatea emoþionalã a partenerului, în sensul cãbãrbaþii cu o stimã de sine ridicatã sunt afectaþi în aceeaºi mãsurã ca ºi femeile cu o stimãridicatã de infidelitatea emoþionalã a partenerului. În schimb, în cazul femeilor ºibãrbaþilor cu stimã de sine scãzutã apar diferenþe semnificative în privinþa rãspunsuluilor emoþional global la infidelitatea emoþionalã a partenerului. Astfel, femeile cu stimãde sine scãzutã sunt mai afectate de infidelitatea emoþionalã a partenerului decât bãrbaþiicu stimã de sine scãzutã.


Discuþii

În cadrul prezentului studiu ne-am propus sã verificãm dacã ipotezele �bãrbaþii sunt maiafectaþi decât femeile de infidelitatea sexualã� ºi �femeile sunt mai afectate comparativcu bãrbaþii de infidelitatea emoþionalã�, formulate de Harris ºi Christenfeld (1996) ºiSabini ºi Green (2004), se confirmã în cazul subiecþilor români. De asemenea, am doritsã detaliem aceste diferenþe de gen nu numai în funcþie de tipul infidelitãþii (globale,sexuale ºi emoþionale), ci ºi de tipul rãspunsului emoþional (furie ºi supãrare), pornindde la modelul lui Sabrini ºi Green (2004), la care am adãugat rãspunsul la infidelitateaglobalã. Þinând seama de faptul cã studiul empiric al infidelitãþii s-a produs prin analogiecu cel al geloziei, am considerat cã stima de sine a subiecþilor trebuie luatã în calcul cao variabilã independentã, fie ea ºi secundarã, alãturi de genul subiecþilor. În continuare,vom analiza rezultatele obþinute în funcþie de tipul infidelitãþii (scorul global, infidelitateasexualã ºi cea emoþionalã).

a. Infidelitate (scor global). Deºi nu existã diferenþe semnificative între sexe înprivinþa furiei, a suferinþei sau a nivelului rãspunsului emoþional global cu privire lainfidelitatea partenerului (socul total), existã o interacþiune al variabilelor sexul ºi stimade sine a subiecþilor asupra fiecãrui tip de rãspuns emoþional. Menþionam faptul cãaceastã interacþiune (gen x stimã de sine) a fost constatã pentru fiecare tip de rãspunsemoþional (global, furie ºi supãrare) ºi în cazul infidelitãþii sexuale ºi emoþionale, faptcare indicã utilitatea introducerii stimei de sine ca variabilã de cercetare în cadrulstudiului nostru.

Cu privire la infidelitate, în general (mãsuratã prin scorul total), am observat cã ceimai afectaþi sunt: bãrbaþii cu stimã de sine ridicatã, urmaþi de femeile cu stimã ridicatã,de femeile cu stimã de sine scãzutã ºi de bãrbaþii cu stimã de sine scãzutã.

Bãrbaþii cu stimã de sine ridicatã sunt mai afectaþi decât cei cu stimã de sine scãzutãde infidelitate, având în vedere faptul cã infidelitatea partenerei este perceputã drept ocontestare a masculinitãþii ºi virilitãþii lor. Orgoliul masculin are mai mult de suferit, iarpierderea la nivelul imaginii de sine este mai importantã. Furia/suferinþa acestor bãrbaþiise poate datora � aºa cum se menþiona în cadrul perspectivei evoluþioniste � revolteiîmpotriva sentimentului de incertitudine, inacceptabil din perspectiva lor, cu privire lapaternitate; 2. Rezultatele obþinute evidenþiazã faptul cã stima de sine nu are un efect lafel de important asupra reacþiei femeilor în cazul confruntãrii lor cu infidelitateapartenerului. Indiferent (aproape) de nivelul stimei de sine, femeile sunt mai afectate depericolul pierderii resurselor afective ale partenerului, care poate însemna implicit,pierderea resurselor sale materiale; 3. Nu existã diferenþe semnificative între femeile ºibãrbaþi cu stimã de sine ridicatã. Dacã în cazul bãrbaþilor cu stimã de sine ridicatã,neplãcerea trãitã este rezultatul unei discordanþe între stima sa de sine ridicatã, întrebuna imagine de sine ºi infirmarea calitãþilor sale masculine (în primul rând a virilitãþii)de cãtre partenera infidelã, durerea femeilor, atunci când aflã cã partenerul le esteinfidel, se explicã prin senzaþia ameninþãrii pe care o reprezintã acest lucru pentrusiguranþa afectivã ºi materialã proprie ºi a copiilor sãi; 4. Femeile cu stimã de sinescãzutã sunt mai afectate de infidelitatea partenerului decât bãrbaþii cu stimã de sine


scãzutã. Având o stimã de sine scãzutã ºi fiind mai predispuse la acceptarea dependenþeide partener, femeile din aceastã categorie sunt mai afectate de infidelitatea partenerului.Studiile altor cercetãtori ajung la concluzia cã o femeie înºelatã trãieºte deseori unsentiment de inferioritate, de neîncredere în feminitatea sa ºi în capacitatea de a cuceriun alt bãrbat, infidelitatea partenerului fiind interpretatã de femeie drept un semnalnegativ privind gradul ei de atractivitate (Afifi, Falato ºi Weiner, 2001). Stima de sinescãzutã a femeii înºelate nu face decât sã accentueze sentimentele sale negative privindviitorul ºi posibilitatea de a se implica într-o nouã relaþie.

b. Infidelitatea sexualã. Rezultatele noastre au indicat faptul cã bãrbaþii se înfuriemai mult decât femeile atunci când se confruntã cu infidelitatea sexualã, concluzie lacare au ajuns ºi alþi cercetãtori (de pildã, Sabrini ºi Green, 2004). Conform acestora,rezultatele pot fi explicate þinând cont de faptul cã infidelitatea sexualã induce incertitudineaasupra paternitãþii în cazul bãrbaþilor, în timp ce femeile sunt mai puþin afectate deoarece,în cazul lor nu apare posibilitatea vreunei suspiciuni privind maternitatea.

Aceasta explicã de ce subiecþii de sex masculin suferã relativ la fel de mult ca ºisubiecþii de sex feminin atunci când se confruntã cu infidelitatea sexualã a partenerei.Rezultatele obþinute contrazic concluziile altor cercetãtori conform cãrora, femeile arsuferi mai mult atunci când se confruntã cu infidelitatea sexualã a partenerului. Deºibãrbaþii sunt mai rezervaþi în a-ºi afiºa sentimentele, mai ales în a recunoaºte cã suferã,nu trebuie sã neglijat faptul cã orgoliul masculin lezat poate indica o suferinþã la fel marecu cea resimþitã de femei.

Rezultatele evidenþiazã faptul cã rãspunsul emoþional global al bãrbaþilor atuncicând se confruntã cu infidelitatea sexualã este semnificativ mai puternic decât cel alsubiecþilor de sex feminin. O infidelitate sexualã trezeºte bãrbatului suspiciuni ºi asupravirilitãþii sale, a potenþei sale sexuale ºi de aceea, a descoperi cã partenera sa a întreþinutrelaþii sexuale cu un alt bãrbat poate echivala ºi cu o lipsã a capacitãþii sale sexuale. Aºacum arãtam mai sus bãrbaþii sunt mai afectaþi de infidelitatea sexualã deoarece aceasta arinduce bãrbatului înºelat suspiciuni privind paternitatea. În cazul nostru, bãrbaþii custimã de sine ridicatã nu trãiesc doar sentimentul incertitudinii asupra paternitãþii, ci ºisentimentul rãnirii unui punct extrem de sensibil, ºi anume orgoliul masculin. Deseori,reacþia mai puternicã a bãrbatului, la infidelitatea sexualã a fost pusã ºi pe seama stimeide sine, în sensul cã bãrbaþii îºi construiesc stima de sine în mare mãsurã ºi pe seamaexperienþelor lor sexuale (Goldberg ºi colaboratorii sãi, 2002). Un bãrbat cu o stimã desine ridicatã, care are o pãrere foarte bunã asupra performanþelor sale sexuale, esteprofund afectat de infidelitatea partenerei, întrucât acest eveniment survine ca o contestarea virilitãþii sale.

Existã efecte de interacþiune între sexul ºi nivelul stimei de sine în cazul fiecãrui tipde rãspund emoþional la infidelitatea sexualã. Pe baza rezultatelor obþinute, am puteaconcluziona nu numai cã bãrbaþii cu stimã de sine ridicatã se simt mai ofensaþi deinfidelitatea sexualã comparativ cu cei cu cei cu stimã de sine scãzutã, dar ºi princomparaþie cu femeile cu o stimã de sine ridicatã. În cazul acestora, am putea afirmafãrã a ne înºela cã durerea lor în ipostaza persoanei înºelate izvorãºte din lezareaimaginii pozitivã de sine, pe care ºi-au format-o de-a lungul anilor. Femeile cu stimã desine ridicatã nu-ºi alimenteazã imaginea de sine din calitatea relaþiilor lor sexuale ci, maicurând, prin calitatea relaþiilor afective.


Este posibil ca femeile cu stimã de sine scãzutã sã considere infidelitatea sexualã apartenerului ca fiind nu doar un simplu contact sexual, ci ºi un semn cã nu mai suntsuficient de atrãgãtoare pentru a trezi interesul acestuia. Femeile cu o stimã de sinescãzutã au formatã o imagine negativã asupra propriei persoane, ele având deseoritendinþa de a-ºi nega eventualele atu-uri ºi de a-ºi etala mai degrabã defectele, iar atuncicând acestea nu existã, experienþele negative cum ar fi o posibilã infidelitate suntutilizate drept punct de reper pentru a-ºi menþine credinþele negative despre sine.

c. Infidelitate emoþionalã. Dupã cum am putut observa, bãrbaþii ºi femeile se înfuriela fel de tare în cazul infidelitãþii emoþionale. Faptul cã nu existã diferenþe semnificativeîntre sexe în cazul confruntãrii cu infidelitatea emoþionalã, se poate datora percepþiei pecare subiecþii o au asupra infidelitãþii emoþionale cât ºi asupra consecinþelor acesteia.Infidelitatea emoþionalã presupune o pierdere a unor resurse afective sau materiale ºi,implicit, posibilitatea pierderii partenerului de cuplu. Reacþia ambelor sexe aflate într-oasemenea situaþie este revolta, furia.

Rezultatele obþinute indicã însã faptul cã subiecþii de sex feminin suferã mai multdecât subiecþii de sex masculin atunci când se confruntã cu infidelitatea emoþionalã apartenerul. Pierderea unor legãturii afective reprezintã un prejudiciu mult mai gravpentru femei, care le poate ameninþa relaþia amoroasã ºi securitatea materialã a familieilor. Bãrbaþii sunt mai independenþi atât din punct de vedere emoþional, cât ºi material.

Diferenþa semnificativã a scorurilor rãspunsului emoþional global indicã ºi ea faptulcã femeile sunt mult mai afectate de infidelitatea emoþionalã a partenerului spre deosebirede bãrbaþi. Infidelitatea emoþionalã presupune o canalizare a afecþiunii parteneruluiinfidel într-o nouã relaþie. Femeile sunt mult mai �speriate� de o astfel de pierderedeoarece, deseori ele sunt mult mai dependente din punct de vedere afectiv sau materialde partenerul lor de cuplu spre deosebire de bãrbaþi. În momentul descoperirii infidelitãþiifemeile sunt marcate de sentimente de inferioritate, de neîncredere în sine ºi în puterealor de a se implica într-o nouã relaþie, sentimente de devalorizare, simþindu-se deseorine-atractive din punct de vedere fizic ºi prin urmare, incapabile de a trezi interesul unuinou partener.

Existã efecte de interacþiune între sexul ºi nivelul stimei de sine în cazul fiecãrui tipde rãspund emoþional la infidelitatea emoþionalã. Având în vedere rezultatele obþinuteputem afirma cã bãrbaþii sunt afectaþi de infidelitatea emoþionalã a partenerei indiferentde nivelul stimei de sine, ceea ce ne conduce spre formularea urmãtoarei concluzii:durerea resimþitã de cãtre bãrbaþi nu reprezintã rezultatul unei simple atingeri în orgoliulmasculin ci sunt implicate ºi sentimentele acestuia faþã de partenera infidelã, sentimentecare cântãresc mai mult decât orice altceva.

Rezultatele obþinute confirmã ideea conform cãreia infidelitatea emoþionalã are unimpact foarte puternic asupra femeilor, având în vedere consecinþele sale nefaste:destrãmarea cuplului, pierderea afecþiunii partenerului. Nivelul stimei de sine nu influenþeazãdurerea încercatã de femei în momentele dificile cum ar fi infidelitatea partenerului, prinurmare femeile nu dispun de mecanismele de apãrare necesare depãºirii situaþiei tragice.

Infidelitatea emoþionalã presupune o pierdere a unui sprijin afectiv, ceea ce pentrupersoanele cu stimã de sine scãzutã poate reprezenta o consecinþã devastatoare ºi asuprafuncþionãrii lor psihice, sociale sau chiar profesionale. Aceastã pierdere tragicã poate


adânci sentimentele de devalorizare, de nemulþumire privind propria persoanã a persoanelorcu stimã de sine scãzutã.

Tabelul de mai jos rezumã ordinea descrescãtoare (de sus în jos) în care sunt afectaþide infidelitate bãrbaþii (B) ºi femeile (F) în funcþie ºi de nivelul stimei lor de sine (SdeS).Luat în calcul sunt doar mediile subiecþilor la rãspunsul emoþional global.

Tabelul 7. Rãspunsul emoþional global al subiecþilor la tipurile de infidelitate.

Infidelitate globalã m Infidelitate sexualã m Infidelitate emoþionalã m B cu SdeS ridicatã 187,06 B cu SdeS ridicatã 89,50 F cu SdeS scãzutã 101,63 F cu SdeS scãzutã 185,87 F cu SdeS scãzutã 84,24 F cu SdeS ridicatã 98,16

F cu SdeS ridicatã 180,45 B cu SdeS scãzutã 82,84 B cu SdeS ridicatã 97,56 B cu SdeS scãzutã 175,75 F cu SdeS ridicatã 82,29 B cu SdeS scãzutã 92,90

Observarea cu atenþie a poziþiilor din tabelul de mai sus a celor patru categoriireþinute sugereazã faptul cã cei mai afectaþi de infidelitate par a fi bãrbaþii cu stima desine ridicatã ºi femeile cu stimã de sine scãzutã. Cel mai puþi afectaþi par a fi bãrbaþii custima de sine scãzutã ºi femeile cu stima de sine ridicatã.

În fine, dacã tratarea globalã a infidelitãþii nu a condus la apariþia diferenþelor de gensemnificative, analiza rãspunsurilor cu privire la infidelitatea sexualã ºi cea emoþionalãa evidenþiat existenþa diferenþelor. Bãrbaþii români prezintã un rãspuns emoþional globalmai puternic ºi un nivel mai ridicat de furie atunci când se raporteazã la infidelitateasexualã, comparativ cu femeile din lotul utilizat (de care nu diferã semnificativ înprivinþa intensitãþii suferinþei trãite). În schimb, în cazul infidelitãþii emoþionale femeileprezintã un rãspuns emoþional global mai puternic ºi un nivel mai ridicat al suferinþeicomparativ cu bãrbaþii (de care nu diferã semnificativ în privinþa furiei exprimate).Studiul nostru constituie o confirmare pe lotul românesc a ipotezelor formulate de Harrisºi Christenfeld (1996) ºi Sabrini ºi Green (2004) ºi, în acelaºi timp, o contrazicere arezultatelor obþinute de aceiaºi Sabrini ºi Green (2004), dar ºi de Hupka ºi Bank (1996)sau Shepard (1997; apud Knox ºi Kaluzny, 2000).

Abstract: The paper presents the conclusions of our research on sex differences regarding theemotional response to infidelity. We verified if, in the case of Romanian subjects, there are sexdifferences at the level of emotional response (global/furious/angry) of married people for thetypes of infidelity (global, sexual and emotional). In the same time, we analyzed if there is aninteraction effect between the sex and self-esteem on the global emotional response to the typesof infidelity we assessed. Considering the fact that the research regarding this area is at leastcontroversial, the main objective of the present paper is to shed light on some aspects of theinfidelity, on the premises of the consequences that infidelity has on personal, familial, social andprofessional levels.Key words: sexual/emotional infidelity, emotional response to infidelity, furious, angry, sexesdifferences.

Résumé: La présente étude analyse les résultats de cette recherche sur les différences de sexedans le domaine des réponses affectives à la infidélité. Nous avons vérifié si dans le cas des sujetsroumain on pourrait identifier des différences de sexes regardant leur réponses affectif global, de


type rage et de type chagrin, dans la confrontation avec la infidélité (globale, sexuelle et affective).Dans le même temps, nous avons vérifié s�il y on a un effet d�interaction entre les variables: sexeet l�estime de soi sur le réponse affective aux trois types de la infidélité mesurés. Ayons en vu lesrésultats au moins controversé dans cette domaine, l�étude a comme objectif offrir une perspectiveplus claire sur l�infidélité, tenir conte des conséquences qu�elle peut avoir dans le plan personnel,familial ou professionnel des individus.Mots clé: infidélité sexuelle/affective, réponse affectif à la infidélité, rage, chagrin, différencesde sexes.

Bibliografie

Afifi W.A., Falato W.L., Weiner J.L. (2001), Identity concerns following a severe relationaltransgression: The role of discovery method for the relational outcomes of infidelity,Journal of Social and Personal Relationships, 18, pp. 291-308.

Buss, D. (1994), The Evolution of Desire: Strategies of Human Mating, Editura Basic Books,Cambridge, MA.

Buss, D.M., Larsen, R.J., Westen, D., Semmelroth, J. (1992), Sex differences in jealousy:Evolution, physiology, and psychology, Psychological Science, 3, pp. 251-255.

Buss, D.M. (2000), The Dangerous Passion: Why Jealousy Is as Necessary as Love and Sex, TheFree Press, New York.

Ciupercã, C. (2000), Cuplul modern � între emancipare ºi disoluþie, Editura Tipoalex, Bucureºti.Goldberg, J.L., Landau, M.J., Cocs, C.R. (2002), Gender Typical Responses to Sexual and

Emotional Infidelity as a Function of Mortality Salience Indured Self-Esteem Striving,Personality and Social Psychology Bulletin, pp. 1585-1595.

Harris, C.R., Christenfeld, N. (1996), Gender, jealousy, and reason. Psychological Science, 7,pp. 364-366.

Harris, C.R. (2003), A review of sex differences in sexual jealousy, including self-report data,psychophysiological responses, interpersonal violence, and morbid jealousy, Personalityand Social Psychology Review, 7, pp. 102-128.

Hupka, R.B., Bank, A.L. (1996), Sex Differences in Jealousy: Evolution or Social Construction?,Cross-Cultural Research, 30(1), pp. 24-59.

Knox, D., Kaluzny, M. (2000), Attitudes and Behavior of College Student toward Infidelity,College Student Journal, 34, pp. 42-54.

Leleu, G. (2003), Cum sã fim fericiþi în cuplu: între fidelitate ºi infidelitate, Editura Trei,Bucureºti.

Munck, V.C. (1998), Romantic Love and Sexual Behavior: Perspectives from the Social Sciences,Editura Greenwood Publishing Group, Westport, CT.

Nannini, D.K., Meyers, L.S. (2000), Jealousy In Sexual and Emotional Infidelity. An alternativeto the evolutionary explanation, The Journal of Sex Research, 37, pp. 117-122.

Pascal, M. (2001), Arta de a fi mereu împreunã, Editura Axel Springer, Bucureºti.Pittman, F. (1993), Beyond Betrayal: Life after Infidelity, Psychology Today, 26, pp. 32-39.Sabini, J., Green, M.C. (2004), Emotional Responses to Sexual and Emotional Infidelity:

Constants and Differences Accros Genders, Samples and Methodes, Personality andSocial Psychology Bulletin, 39, pp. 1375-1388.

Turliuc, N.M. (2004), Psihologia cuplului ºi a familiei, Editura Performantica, Iaºi.White, G.L., Mullen, P.E. (1989), Jealousy, Guilford Press, New York.

II. SINTEZE TEORETICE

Vlad-Petre Glãveanu1

Psihologia culturalã, o introducere

Rezumat: Acest articol îºi propune sã introducã problematica complexã a psihologiei culturale,o disciplinã relativ nou constituitã ºi care continuã moºtenirea mai veche a psihologiei �popoarelor�(Völkerpsychologiei) lui W. Wundt. Dupã o scurtã abordare istoricã, psihologia culturalã esteprezentatã ca studiu al interdependenþei dintre persoanã sau grup ºi contextul sociocultural alacestora. În scopul delimitãrii ariei sale de interes, sunt realizate diferenþieri în raport cu altediscipline psihologice, în special cu psihologia cross-culturalã. Direcþiilor teoretice din cadrulpsihologiei culturale le este dedicatã o secþiune aparte în care sunt menþionate construcþii teoreticeinfluente precum cea a ºcolii cultural-istorice reprezentate de Lev Vygotsky, ca ºi conceptul de�lume intenþionalã� al lui Richard Shweder. Articolul continuã cu discutarea noþiunii de �culturã�ºi prezentarea a trei abordari distincte ale acesteia: cea cultural-istoricã, cea epidemiologicã ºi ceaa reprezentãrilor sociale. În final, sunt descrise câteva studii care adoptã principiile psihologieiculturale ºi este evaluatã pe scurt situaþia actualã din cadrul disciplinei.Cuvinte-cheie: psihologie culturalã, culturã, artefact, mediere simbolicã, activitate, reprezentare.

În mentalul colectiv existã cu siguranþã ideea cã ºtiinþa sau cunoaºterea ºtiinþificã înansamblu se dezvoltã progresiv, acumulând date ºi teorii, propunând ºi maturizândparadigme. Aceastã prezumþie este contestatã de realitatea faptului cã, în evoluþia uneiºtiinte, nu existã liniaritate ci schimbãri �calitative� periodice, autentice revoluþii (Kuhn,1962). În ceea ce priveºte psihologia, ignorând trecutul sãu îndelungat ºi concentrându-neasupra istoriei sale relativ scurte ca disciplinã ºtiinþificã, observãm astfel de schimbãri,treceri care i-au marcat profund evoluþia cum este cea de la introspecþionism la behaviorismsau, urmând revoluþia cognitivã, la cognitivism (vezi Zlate, 2000). Mai mult, dupã cumvom discuta în acest articol, anumite ramuri ale gândirii psihologice care au avut odeosebitã importanþã în deceniile de început ale psihologiei au fost ulterior neglijate sausubsumate ca problematicã tendinþelor dominante pentru a se afirma acum din ce în cemai puternic în contextul expansiunii fãrã precedent a disciplinelor ºi subdisciplinelorpsihologice.

O astfel de ramurã este reprezentatã de psihologia culturalã (cunoscutã ºi subdenumirea de psihologie socioculturalã) care, dezvoltându-se rapid dupã deceniul opt alsecolului trecut, are ca domeniu de interes toate procesele ºi fenomenele psihologicecare se produc ºi se manifestã sub impactul aspectelor socioculturale ale existenþeiumane ºi al variatelor contexte ºi situaþii sociale (Valsiner ºi Rosa, 2007, p. 1). Dupãcum este uºor de presupus, problematica extrem de complexã a relaþiilor dintre viaþa

1. London School of Economics; [email protected].

98 VLAD-PETRE GLÃVEANU

psihologicã ºi cea culturalã nu este deloc nouã pentru psihologie ºi pentru alte disciplineînrudite precum antropologia sau sociologia. În cadrul psihologiei aceastã arie depreocupãri a fost de cele mai multe ori subsumatã psihologiei sociale deºi contribuþiiimportante în ceea ce priveºte relaþia psihic � culturã au fost aduse ºi de psihologiacognitivã iar aplicaþii practice testate în diferite medii, de la cele educaþionale la celeorganizaþionale. În majoritatea cazurilor însã psihologia în ansamblul sãu a manifestat oatitudine �duplicitarã� faþã de studiul culturii. Dupã cum remarca M. Cole (1996, p. 1),deºi existã un acord general asupra faptului cã oamenii se dezvoltã ºi depind de mediulcultural, cei mai mulþi psihologi oferã culturii doar un rol secundar sau superficial înmodelele lor teoretice.

În prezent, psihologia culturalã ca disciplinã ºtiinþificã prinde din ce în ce mai multcontur în condiþiile în care tot mai multe voci se ridicã împotriva unei psihologiipozitiviste ºi universaliste, a individului poziþionat într-un vacuum social ºi cultural. Aºacum noteazã Markus ºi Hamedani (2007, p. 4), interesul tot mai mare acordat culturiise datoreazã mai multor factori, printre care: acumularea unor rezultate care vin sãcontrazicã teorii centrale ale psihologiei, realizarea faptului cã a �crea� ºi a �adopta� oculturã sunt aspecte centrale pentru existenþa noastrã ca oameni ºi rafinarea modalitaþilorde înþelegere atât a factorului psihologic cât ºi a celui cultural. Preocuparea nu estenumai teoreticã, ci capãtã aspecte instituþionale, psihologia culturalã devenind obiect destudiu în cadrul mai multor universitãþi (de exemplu University of Michigan, ClarkUniversity, London School of Economics, Stanford University etc.), fiindu-i dedicatemai multe manuale sau culegeri (de pildã Handbook of Cultural Psychology ºi TheCambridge Hambook of Sociocultural Psychology) ºi articole (multe publicate în jurnalulCulture & Psychology). Dacã pe plan internaþional psihologia culturalã este în plinãexpansiune, în literatura de specialitate din þara noastrã aceastã disciplinã este cvasi-necunoscutã, subsumatã cel mai adesea studiilor de psihologie socialã sau de psihologieorganizaþionalã sau chiar de etnografie. Aceastã observaþie nu trebuie însã înþeleasã cadesemnând o lipsã generalã de interes pentru problematica atât de importantã ºi atât decomplexã a relaþiei dintre individ ºi culturã. În fapt, de la bun început, studiile româneºtide sociologie ºi/sau psihologie socialã semnate de autori precum Constantin RãdulescuMotru (1868-1957), Mihai Ralea (1896-1964), Dimitrie Gusti (1880-1955) ºi TraianHerseni (1907-1980), au fost marcate de o preocupare deosebitã pentru înþelegerearaporturilor dintre individual ºi social, dintre persoanã ºi societate. Dat fiind însã faptulcã nu ne propunem realizarea unei analize istorice ci focusarea pe ceea ce în ultimelecâteva decenii a devenit în mod formal �psihologie (socio)culturalã�, referiri vor fifãcute cu precãdere la autori strãini asociaþi �noului� curent. Astfel, articolul de faþã îºipropune sã aducã o contribuþie în ceea ce priveºte familiarizarea publicului cu noiledirecþii din literatura strãinã dedicatã psihologiei culturale, tezelor sale fundamentale ºipotenþialului sãu aplicativ, în speranþa dezvoltãrii unei psihologii culturale de sorginteromâneascã, una care sã redescopere ºi sã valorizeze ºi sursele mai vechi, autohtone,putând astfel în viitor sã ofere sinteze ºi conceptualizãri valoroase atât pe plan naþionalcât ºi internaþional.

99PSIHOLOGIA CULTURALÃ, O INTRODUCERE

O psihologie uitatã ºi regãsitã

Dupã cum aminteam mai sus, rolul jucat de elementele sociale ºi culturale în dezvoltareafiinþei umane nu a trecut neobservat iar analizarea sa a constituit una dintre preocupãrilefundamentale ale gânditorilor din cele mai vechi timpuri. De atunci ºi pânã astãzi existãconvingerea cã omul este o fapturã socialã ºi cã existenþa unui sistem cultural atât deelaborat ne deosebeºte cel mai pregnant de restul lumii vii. În acest context, perspectivede naturã socioculturalã au fost elaborate în timp ca urmare a unui dialog istoric întrefilosofie, psihologie, sociologie, antropologie (Valsiner ºi Rosa, 2007). Ca în cele maimulte cazuri, �urme� ale acestor preocupari pot fi detectate înapoi în timp pânã învremea antichitãþii greceºti.

Urmându-l pe M. Cole (1996) vom descrie pe scurt istoria veche a uneia dintre celemai importante dezbateri filosofice ce a condus la constituirea, treptatã, a psihologieiculturale: aceea dintre universalism ºi diversitate culturalã, dintre ºtiinþã ºi istorie. Unadintre cele mai apreciate descrieri antice ale diferenþelor culturale a fost realizatã deHerodot, cel care, dorind sã înþeleagã cine a pornit conflictul dintre greci ºi perºi ºi dince cauzã, a cãlãtorit în mai bine de 50 de societãþi cunoscute grecilor la acea vremeacumulând cunoºtinþe despre credinþele, arta, religia ºi practicile lor sociale. Acesteprezentãri ale vieþii �barbarilor� au fost diferit interpretate de gânditorii acelor timpuri,Aristotel considerând cã diferenþele dintre civilizaþia greacã ºi lumea barbarã se datoraunaturii (psihologice) a locuitorilor, pe când Hipocrat atribuindu-le primordial factorilorcontextuali (climat ºi instituþii sociale). Pornind de la aceste surse, Cole descrie celedouã paradigme ale cunoaºterii care au segmentat ºi încã mai segmenteazã disciplinelemoderne: ºtiinþele naturii ºi ºtiinþele cultural-istorice. Prima paradigmã, centralã pentrudefinirea ideii de ºtiinþã, îi urmeazã pe Platon ºi Descartes care au accentuat stabilitateaºi universalitatea proceselor minþii umane. Cea de-a doua, îndatoratã lui Herodot,considerã mintea umanã ca fiind constituitã istoric ºi astfel în proces de schimbare subinfluenþa factorilor sociali ºi culturali. Psihologia, încã de la constituirea sa, a �suferit�poate cel mai mult de pe urma acestei dihotomii care i-a marcat profund începuturile darºi evoluþia ulterioarã.

Distincþia amintitã, prea puþin remarcatã astãzi, a fost fundamentalã în concepþia�pãrintelui psihologiei�, Wilhelm Wundt. În prezentarea contribuþiei sale la naºtereapsihologiei ca ºtiinþã este cel mai adesea amintitã psihologia sa experimentalã saufiziologicã (vezi Farr, 1996). Aceasta, concentrându-se pe funcþiile ºi procesele psihofizio-logice elementare, îºi propunea sã descrie calitatea experienþelor senzoriale (cel maiadesea fiind folositã tot introspecþia ca tehnicã de studiu). Însã contribuþia lui Wundt,rezumatã la aceste studii, ar fi fost numai parþialã. De fapt, Wilhelm Wundt a fost intenspreocupat ºi de funcþiile psihologice �superioare� (memoria, gândirea, limbajul) pe careînsã le-a considerat imposibil de studiat prin metode experimentale. Astfel, urmând ideica cele exprimare de Lazarus, Steinthal ºi von Humboldt (Diriwächter, 2004), aceastãdisciplinã nouã a fost numitã Völkerpsychologie, cea de-a doua psihologie a lui Wundt.Acestei �psihologii a popoarelor� Wundt i-a dedicat zece volume convins fiind de faptulcã funcþiile psihologice cele mai pronunþat umane se dezvoltã numai sub impactulsocietãþii. Deºi credinþa sa a fost cã numai din considerarea simultanã a psihologiei


experimentale ºi a Völkerpsychologiei se poate naºte o autenticã înþelegere psihologicã apersoanei, dezvoltarea ulterioarã a psihologiei ºi în special a psihologiei sociale peteritoriul american a ignorat acest îndemn ºi a impus modelul universalist al ºtiinþelornaturii având ca rezultat o individualizare a socialului ºi o desocializare a individul(Farr, 1996).

Psihologia culturalã este aºadar o �manifestare majorã la sfârºitul secolului XX acelei de-a doua psihologii� (Cole, 1996, p. 101; vezi ºi Diriwächter, 2004). Cu toateacestea nu se poate considera cã nu au mai existat psihologi interesaþi de aspecteleculturale timp de mai bine de un secol între perioada lui Wundt ºi cea a sfârºitului desecol XX. Identitatea lor a fost marcatã, dupã jumãtatea secolului trecut, de luptãîmpotriva behaviorismului ce acaparase întreaga psihologie, inclusiv pe cea socialã.Astfel, cei mai mulþi (vezi Shweder, 1990; Bruner, 1990) au susþinut cu entuziasm�revoluþia cognitivã� din anii �60 în mãsura în care aceasta ºi-a propus sã introducãprocesele mentale, interioare, în dinamica psihologicã a persoanei. Curând însã efectelecognitivismului au generat dezamãgire, fiind, dupã cum comenteazã Shweder (1990, p.18), mult mai puþin decât redescoperirea intenþionalitãþii ºi a reprezentãrilor mentale ºimult mai mult decât o simplã înlocuire a behaviorismului: o instaurare a �Platonismului�în psihologie cu fascinaþia sa pentru modelele formale, matematice, ºi mecanismelecentrale de procesare. În fapt, sub masca psihologiei cognitive erau ºi încã mai suntconservate multiple ipoteze ºi metodologii behavioriste (Farr, 1996). În aceste condiþii,cu aproximativ trei decenii în urmã, o �micro-revoluþie�, cea culturalã, a început sãreaducã în discuþie din ce în ce mai mult disciplina �uitatã ºi regãsitã� a psihologieiculturale.

Ce este ºi ce nu este psihologie culturalã?

O întrebare legitimã privind psihologia culturalã sau socioculturalã este aceea a definiriiobiectului sãu de studiu ºi a notelor specifice ale unei abordãri cultural-psihologice. Maimult, un asemenea demers se cere completat prin poziþionarea acestei ramuri atât încadrul psihologiei cât ºi din perspectivã multidisciplinarã, a confluenþei dintre psihologie,sociologie ºi antropologie.

Existã pânã în acest moment o serie de definiþii ale psihologei culturale, cele maimulte propunând ca scop principal al disciplinei studierea interdependenþei dintrepersoanã sau colectivitate ºi contextul sociocultural al acestora. Aceastã idee fundamentalãnu este nouã ºi ea a fost de pildã formulatã cu claritate de autori români precum MihaiRelea ºi Traian Herseni (1966), care, fãcând referire la fenomenele culturale, leconsiderau ca indivizibil psihosociale, adicã simultan individuale ºi sociale. Mai mult,afirmând cã a privi doar aspectul individual sau doar pe cel social conduce la pierdereasemnificaþiei amândurora, autorii reproduc o teza esenþialã a psihologiei culturalecontemporane. Dincolo de o considerare a factorilor culturali ca niºte stimuli externicare amprenteazã sub o formã sau alta funcþionarea psihologicã a individului (o viziunespecificã schemelor cognitiv-behavioriste), psihologia culturalã priveºte elementeleculturale (pornind de la obiecte culturale pânã la norme sociale ºi sisteme de semne ºisimboluri) ca fiind constitutive pentru viaþa psihologicã, mijlocind exprimarea sa ºi fiind


desigur la rândul lor influenþate de aceasta. Dintre cele mai cunoscute definiþii aledisciplinei douã sunt prezentate mai jos:

O psihologie culturalã (�) va fi preocupatã nu de �comportament� ci de �acþiune�,aspectul sãu complementar bazat pe intenþionalitate, ºi, mai specific, de acþiunealocalizatã (situated action) � acþiune localizatã în context cultural ºi în stãrile intenþionaleaflate în interacþiune mutualã ale participanþilor (Bruner, 1990, p. 19).

Psihologia culturalã este studiul modului în care tradiþiile culturale ºi practicilesociale regularizeazã, exprimã, transformã ºi structureazã psihicul uman, rezultând maipuþin în unitatea psihicã a umanitãþii cât în diferenþe etnice în ceea ce priveºte mentalul,sinele ºi emoþiile. Psihologia culturalã este studiul modurilor în care subiectul ºi obiectul,sinele ºi celãlalt, psihicul ºi cultura, persoana ºi contextual, figura ºi fondul, practicianulºi practica existã ca termeni numai împreunã, au nevoie unul de celãlalt, ºi în moddinamic, dialectic ºi colaborativ, se constituie unul pe celãlalt (Shweder, 1990, p. 1).

Dupã cum exprimã sub formã rezumativã M. Cole (1996, p. 1), psihologia culturalãeste studiul rolului pe care cultura îl joacã în viaþa mentalã a oamenilor. Iar atât culturacât ºi existenþa psihologicã a persoanei nu ar putea exista în absenþa capacitãþii de asimboliza. Studiul acestei capacitãþii ºi a rezultatelor medierii simbolice a realitãþii suntastfel domeniile cheie de interes ale oricãrei psihologii culturale. Dupã cum sunt depãrere Valsiner ºi Rosa (2007, p. 4), psihologia socioculturalã este centratã pe înþelegereaproceselor de elaborare a �înþelesurilor� sau �semnificaþiilor� (meaning-making), deconstruire colaborativã a cunoaºterii ºi transformare a acesteia în timp. Este prinexcelenþã o perspectivã �geneticã� asupra vieþii psihice, adicã una care studiazã fenomenelepsihologice în formare ºi în devenire. Iar în acest proces al devenirii capacitatea de acrea ºi negocia înþelesuri este �una dintre cele mai importante reuºite ale dezvoltãriiumane atât pe plan ontogenetic, cultural cât ºi filogenetic� (Bruner, 1990, p. 67).Sintetizând caracteristicile principale ale psihologiei culturale aºa cum sunt acesteasurprinse de M. Cole (1996, p. 104) ºi T. Zittoun (2007, p. 197) putem spune cã estevorba despre o psihologie care:� pune accentul pe acþiunea mediatã ºi pe context;� insistã asupra importanþei �metodei genetice�;� cautã sã îºi ancoreze analiza în evenimentele vieþii de fiecare zi;� prespune faptul cã viaþa mentalã a fiecãrui individ este rezultatã ca urmare a activitãþii

colaborative ºi mediate;� prespune faptul cã indivizii sunt agenþi activi ai propriei dezvoltãri dar care acþioneazã

totdeauna într-un context dat, pe care nu ei îl aleg în totalitate;� este interesatã de tranzacþiile dintre individ ºi societate privitã ca o lume simbolicã;� studiazã legãtura dintre cultura colectivã ºi cea personalã;� studiazã modul în care indivizii ca fiinþe intenþionale acordã semnificaþii propriei

vieþi;� se centreazã pe procesele semiotice;� prespune natura dinamicã a lumii exterioare ºi a structurilor interioare.


Dupã cum se poate uºor observa, aria preocupãrilor psihologiei culturale este extremde largã ºi în cadrul acesteia se remarcã accentul pus pe activitatea simbolicã, pe rolulacþiunii ºi tranzacþiilor dintre persoanã ºi mediul sociocultural, pe rolul �celuilalt� înconstruirea cunoaºterii despre sine ºi lume. Prin urmare, în abordãrile sale teoretice ºimetodologice, psihologia culturalã se aflã într-un permanent dialog cu o serie desubdisipline ale ºtiinþelor umaniste, sociale ºi chiar ale naturii. Se ridicã astfel problemarelaþiilor dintre aceasta ºi alte ramuri ºtiinþifice.

Dupã cum considerã Cole (1996, p. 3), efortul de a înþelege rolul ºi caracterulculturii îl forþeazã pe psiholog sã aibã o cunoaºtere largã a domeniilor învecinate care aupreocupãri similare precum antropologia, sociologia sau lingvistica. Datoritã caracteruluiputernic �multidisciplinar� al psihologiei culturale a fost manifestatã încã de la începuttendinþa de a preciza cu claritate ce �nu este� psihologie culturalã (chiar dacã demersurilepentru a afla tot ceea ce �este� continuã pânã astãzi). Astfel, R. Shweder (1990, pp. 3-17)argumenteazã fãrã echivoc cã psihologia culturalã nu este psihologie generalã, psihologiecross-culturalã, antropologie psihologicã sau etnopsihologie. Astfel, psihologia generalãdar ºi cea cross-culturalã ºi chiar antropologia psihologicã funcþioneazã pe baza asumpþiei�unitãþii psihologice� ºi a existenþei unui mecanism central de procesare imuabil ºiînnãscut (pe care psihologia cross-culturalã ºi antropologia psihologicã doar îl observãîn diferite contexte) fiind în opoziþie cu viziunea psihologiei culturale, aceea a unuipsihic construit istoric. Prin contrast, ethnopsihologia (vezi ºi psihologia indigenã /indigenous psychology) devine mult prea absorbitã dupã Shweder de studierea concepþiilor(folk beliefs) încât ignorã existenþa ºi funcþionarea psihicã a participanþilor. Însã, poateca cea mai discutatã ºi mai importantã diferenþã se cere realizatã între psihologiaculturalã ºi cea cross-culturalã cu care este frecvent confundatã. Astfel, dupã cum aratãTriandis (2000), în timp ce psihologia culturalã e mai apropiatã de abordãrile emice, ceacross-culturalã se apropie mai mult de cele etice, în timp ce prima înþelege cultura cafiind �interioarã� cea de-a doua o priveºte mai repede ca �exterioarã� persoanei, în fine,psihologia culturalã studiazã fenomenele în viaþa realã pe când cea cross-culturalãapeleazã adesea la condiþii �artificiale� de studiu. Desigur aceasta nu înseamnã cãrezultatele psihologiei cross-culturale trebuie desconsiderate. Unii autori (vezi Ratner,2008) propun mai recent chiar paradigme mai cuprinzãtoare ale psihologiei culturalecare iau în considerare contribuþiile psihologiei cross-culturale ºi indigene.

Direcþii ºi abordãri în cadrul psihologiei culturale

Cum se întâmplã cel mai adesea în cazul disciplinelor proaspãt cristalizate sau cu unobiect de studiu extrem de complex, ºi în cadrul psihologiei culturale existã în momentulactual mai multe direcþii de teorie ºi cercetare. Faptul cã nu avem de-a face cu un sistemunificat i-a determinat pe unii autori sã considere cã psihologia culturalã nu este osingurã disciplinã sau abordare (Ratner, 2008, p. 1). Desigur diferenþe existã iar înaceastã secþiune vom analiza câteva dintre curentele sau abordãrile dominante dincadrul psihologiei culturale dar, cu toate acestea, pãstrãm convingerea cã aceste diferenþenu segmenteazã disciplina deoarece, în linii mari, toate reunesc mai multe din caracte-risticile fundamentale prezentate anterior.


Astfel, urmând analiza recentã realizatã de Valsiner ºi Rosa (2007, p. 4), distingemîntre tradiþia discursivã, abordarea semiotic mediaþionalã, tradiþia activitãþii ºi abordãrileevoluþioniste ale istoriei culturale. Pe lângã acestea vom prezenta mai pe larg contribuþiafundamentalã a lui Vygotsky la constituirea psihologiei culturale moderne dar ºi oabordare interesantã, cea a lui Shweder (1990), axatã pe ideea de intenþionalitate.

1. Tradiþia discursivã sau conversaþionalã. Dupã cum îi sugereazã ºi numele, aceastãtradiþie subsumatã psihologiei culturale se centreazã pe limbaj fie considerat cadiscurs fie ca episoade de conversaþie. Atenþia acordatã limbajului de psihologiaculturalã în general nu poate surprinde atâta timp cât acesta este cel mai complexsistem de mediere produs de existenþa noastrã socioculturalã. Dupã cum precizeazãValsiner ºi Rosa, analizele realizate din aceastã perspectivã opereazã la diferite niveluride generalitate, de la macro-social pânã la analiza discursului sau conversaþiilorcotidiene, de nivel mico-social.

2. Abordarea semioticã mediaþionalã. În cadrul acesteia accentul este pus pe construcþia,adoptarea ºi pe utilizarea semnificaþiilor. Ca vecini �apropiaþi� ai acestei abordãriValsiner ºi Rosa menþioneazã teoria reprezentãrilor sociale ºi teoria dialogicã asinelui ce pun accentul pe construirea în comun a semnificaþiilor (despre un obiect alreprezentãrii) în relaþia dinamicã dintre �sine� ºi un �altul�. Ratner (1999, pp. 8-9)considerã cã avantajele unei abordãrii simbolice sunt acelea de a conceptualiza înmod specific cultura ca fiind un sistem colectiv de simboluri ºi concepte ºi de a arãtacum aceasta influenþeazã ºi organizeazã psihicul. Printre dezavantaje, autorul considerãaceastã viziune asupra culturii ca excesiv de �mentalistã�, detaºatã de problematicaconcretã a instituþiilor sociale ºi relaþiilor de putere ºi incapabilã sã explice pe deplinprocesele sociale ale simbolizãrii ºi heterogenitatea culturii.

3. Tradiþia activitãþii. Pe lângã limbaj, simboluri ºi reprezentãri, oamenii trãiesc într-unmediu concret cu care interacþioneazã în fiecare moment. Ideea de acþiune sauactivitate organizatã social ºi rolul ei în dezvoltarea ºi dinamica persoanei capãtãastfel contur. Un punct forte al acestei teorii este, dupã Ratner (1999), elucidareacaracterului social al activitãþii însã, dupã pãrerea sa, aceastã abordare tinde sãignore modul în care activitatea reuºeºte sã modeleze structurile psihologice sau celpuþin nu menþioneazã astfel de procese.

4. Abordãrile evoluþioniste ale istoriei culturale. Foarte puþine din ºtiinþele preocupatede om au rãmas �neafectate� de teoria evoluþionistã. În psihologie un curent puternic(cel al psihologiei evoluþioniste) exploreazã modurile în care �adaptãrile� din trecutmodeleazã aspecte ale vieþii actuale. Desigur elanul evoluþionismului biologic esteredus de faptul cã, sub raport istoric, specia umanã este relativ nouã iar uimitoareasa dezvoltare din ultimele milenii nu poate fi pusã pe seama unor schimbãristructural-biologice. Acest fapt ne face sã ne îndreptãm atenþia asupra culturii ºievoluþiei culturale în cazul omului, un punct de atracþie deosebit pentru psihologiaculturalã.

Cele patru direcþii de mai sus nu sunt singulare; ele sunt completate de teoriisocioculturale mai vechi ºi multiplicate de abordãri personale ale diferiþilor autori. Denecontestat însã pentru ceea ce numim astãzi psihologie culturalã este centralitatea


contribuþiei lui Lev Vygotsky ºi a ºcolii ruse cultural-istorice. În primul rând psihologialui Vygotsky, Luria ºi Leontiev a avut în vedere aproape toate temele menþionate maisus: de la simboluri ºi mediere prin simboluri la rolul activitãþii ºi pânã la considerareadezvoltãrii filogenetice, culturale ºi ontogenetice a persoanei. Nu este astfel de mirare cãmulþi psihologi culturali recunoscuþi, cum este cazul lui Michael Cole, un fost student allui Luria, urmeazã în mod explicit psihologia cultural-istoricã a ºcolii ruse. Potrivit luiCole (1996, pp. 108-110) existã trei teze centrale ale acestei abordãri:

� Medierea cu ajutorul artefactelor (unelte ºi semne). Pentru ºcoala rusã un momentcrucial în evoluþia psihicului uman a fost acela în care comportamentul nostru ºirelaþiile cu lumea exterioarã au început sã fie �mediate� de un întreg sistem deartefacte. Prin utilizarea uneltelor ca obiecte fizice ºi a semnelor ca elementesimbolice omul a fost capabil sã se desprindã de constrângerile lui �aici ºi acum� ºisã îºi extindã orizontul spaþial ºi temporal. Dependente de capacitatea de a simbolizasunt ºi funcþiile psihice superioare, cele care nu se pot forma în absenþa unui mediusocial ºi cultural. Dupã cum precizeazã ºi Ratner (2008), viziunea cultural-istoricãconsiderã cã factorii culturali (cum sunt simbolurile lingvistice) ajung sã înlocuiascãmecanismele comportamentale operative prezente în cazul animalelor.

� Dezvoltarea istoricã. Faptul cã omul a dezvoltat un sistem elaborat de unelte ºisemne (limbajul fiind în acest sens o autenticã �unealtã a uneltelor�) i-a permistransmiterea acestora cãtre generaþiile viitoare ce nu au mai fost astfel nevoite sã leredescopere. Prin procesul enculturaþiei oamenii interacþioneazã cu mediul cultural,organizat ca un întreg ansamblu de artefacte, aceasta fiind trãsãtura fundamentalã aspeciei noastre.

� Activitatea practicã. În fine, Cole menþioneazã printre premisele de bazã ale abordãriicultural-istorice rolul jucat de activitate în dezvoltarea psihologicã. Ca urmare aacestei constatãri analiza funcþiilor psihologice trebuie totdeauna realizatã în contextulactivitãþilor.

Sistemul psihologiei ruse este unul mult mai complex decât spaþiul ne permite sa îldescriem aici, fãcându-i pe mulþi sã considere cã cea de-a �doua psihologie� saupsihologia culturalã a continuat sã existe prin aceastã ºcoalã în contextul orientãriipsihologiei mondiale cãtre behaviorism iar apoi cognitivism. Pe lângã astfel de abordãrideja tradiþionale, alte concepþii au înflorit spre sfârºitul secolului trecut. De pildãinfluentã azi în psihologia culturalã este ºi ideea lui R. Shweder (1990, p. 3) conformcãreia psihologia culturalã se ocupã cu studiul �lumilor intenþionale� (intentional worlds).Conform viziunii sale orice mediu sociocultural este o lume intenþionalã în sensul în careexistã cu adevãrat numai în mãsura în care o comunitate de persoane construieºtecredinþe, dorinþe, emoþii ºi scopuri pe baza sa ºi direcþionate cãtre acest mediu. Lumileintenþionale sunt prin urmare populate de �obiecte intenþionale�, practic tot ce esteprodus, creat, fabricat, construit. Toate aceste elemente de care depinde viaþa noastrãzilnicã au o semnificaþie ºi un rost care nu poate fi independente de activitãþile umane (depildã un scaun nu este un obiect cu patru picioare ci un obiect pe care se poate stadesemnat ºi printr-un simbol lingvistic). Ideea fundamentalã este aceea cã, încã de lanaºtere, oamenii sunt înalt motivaþi sã desprindã înþelesurile ºi sã utilizeze resurseleacestei lumi (intenþionale sau construite) care este organizatã de aºa naturã încât sã le


faciliteze acest process. Shweder (1990, pp. 27-28) continuã chiar prin sugerarea uneitipologii a relaþiilor dintre �intenþionalitatea lumii� ºi �intenþionalitatea persoanei� (opotrivire dintre ce �doresc� ºi ceea ce mi se �oferã�) care pot fi negative sau pozitiveºi nuanþate apoi de capacitatea persoanei în situaþia datã de a acþiona asupra mediului (deaici relaþii active, reactive sau pasive).

Concluzionând, psihologia culturalã este un domeniu heterogen ºi dinamic care ianaºtere prin redescoperirea unor contribuþii mai vechi ºi elaborarea continuã a unorconcepþii noi. Aceastã varietate este, dupã pãrerea noastrã, un indicator al complexitãþiiproblematicii studiate ºi al interesului deosebit de care a început sã se bucure acestdomeniu în ultimele decenii.

Cultura sub lupa psihologiei culturale

Fãrã îndoialã cea mai importantã noþiune în psihologia culturalã este aceea de culturã,un termen pe cât de des utilizat pe atât de greu de definit. Relaþia dintre psihic ºi culturãeste în mod explicit analizatã de psihologii culturali care, asemenea lui Ratner (2008, p.2), considerã cã fenomenele culturale sunt obiectificãri ale celor psihologice iar celepsihologice structuri modelate de factorii culturali. Aceastã relaþie circularã implicândinterdependenþa ºi co-constituirea nu ne ajutã însã prea mult în descifrare conexiunilorefective. Pentru aceasta avem nevoie sã înþelegem mai bine ce este cultura.

Demersul de conceptualizare nu este unul uºor cu atât mai mult cu cât, asemeneapeºtilor în apã, cel mai adesea nu reuºim sã observãm fenomenul cultural pentru cãsuntem �scufundaþi� în acesta ºi numai întâlnirea cu cei din altã culturã ne face sãreflectãm asupra culturii în care am fost socializaþi (Cole, 1996, p. 8). Însã dacã acest�efect� este pregnant la nivel cotidian, în plan ºtiinþific definiþii ale culturii abundã,Kroeber ºi Kluckhohn listând încã din 1952 un numãr de 164 (vezi Valsiner ºi Rosa,2007). Studiul psihologic al culturii cunoaºte ºi el multiple abordãri deja tradiþionale:dimensional, al modelelor socioculturale, al �cutiei cu unelte� culturale (cultural toolkit),ecocultural ºi dinamic constructivist (Markus ºi Hamedani, 2007, p. 14). În cadrulacestui articol vom discuta cu precãdere conceptualizãrile �preferate� de psihologiaculturalã.

De la bun început o distincþie clarã trebuie realizatã în raport cu psihologia cross-culturalã.În aceasta influent este un model al culturii ca set de variabile exterioare preluateindividual de fiecare persoanã în parte. De aici ºi definiþia acordatã de Hofstede culturiiîn 1984 ca �programare colectivã a minþii care face ca membrii unui grup sã sedeosebeascã de membrii altor grupuri� (citat în Ng ºi Van Dyne, 2001, p. 287). Modelulpropus de Hofstede ºi dimeniunile pe care le-a urmat în analiza diferenþelor culturalereflectã aceastã concepþie. Cultura prezintã unele �regularitãþi� care, odatã surprinse cavariabile independente, determinã �tipurile� de construire ºi manifestare ale psihicului.Un alt mod curent de definire cross-culturalã a culturii este în termeni de valoriîmpãrtãºite de membrii unei comunitãþi (Westwood ºi Low, 2003). Din nou explicaþiilepsihologiei cross-culturale se opresc la constatarea unor structuri culturale fãrã achestiona în profunzime geneza ºi dinamica lor.

Aceastã din urmã preocupare este specificã abordãrilor culturale. Însã ºi aici mareparte din definiþiile culturii, inspirate ºi de concepþiile antropologice, sunt exclusiv


descriptive ºi nu reuºesc sã �explice� fenomenul cultural. Avem ca exemplu o serie dedefiniþii tip omnibus care prezintã cultura ca incluzând cunoaºterea, credinþele, arta,morala, legea, obiceiurile ºi multe altele (Taylor citat în Cole, 1996, p. 13) sau ca unsistem împãrtãºit de cogniþii, comportamente, obiceiuri, valori, reguli ºi simboluriînvãþate ºi transmise social (Lubart, 1999). Mult mai specifice psihologiei culturale suntconceptualizãrile care pun accent pe procesul de mediere ºi pe fenomenele culturale casisteme co-construite ºi dinamice de înþelesuri care mediazã relaþia persoanei cu sine, cuceilalþi ºi cu lumea. Dupã cum magistral considera Geertz (1973), omul, care prinnatura sa este un �animal incomplet, neterminat�, stã suspendat în pânze de semnificaþieiar cultura reprezintã aceste pânze. Pentru Markus ºi Hamedani (2007, p. 11), culturaeste �un pattern de reprezentãri, acþiuni ºi artefacte ce sunt distribuite sau rãspânditeprin interacþiune socialã�. Deºi astfel de definiþii sunt extrem de potrivite abordãriicultural-psihologice ele nu sunt lipsite de unele probleme ºi limitãri. De pildã înþelegereaculturii ca sistem de semnificaþii poate sugera o ignorare a laturii materiale ºi instituþionalespecifice oricãrei culturi. De asemenea, dacã considerãm cultura ca ceva specific unuianumit grup sau comunitãþi ne putem întreba care este unitatea de studiu pe care o luãmîn calcul (cum este în antropologie, de exemplu, tribul; vezi Wissler, 1923, pp. 47-48).Relevantã în acest punct este contribuþia lui D. Gusti (1965), cel care, într-o abordaresinteticã, distinge între cultura obiectivã (bunurile culturale), cea instituþionalã (stat,bisericã, obiceiuri etc.) ºi cea personalã (atitudine). Astfel, numai în �circuitul� continuudintre aspectul obiectiv ºi cel personal al culturii este posibilã expresia creativã ºiasimilarea acesteia, cu alte cuvinte, evoluþia culturalã.

În aceastã secþiune, pentru a nu ne disipa în prezentarea a numeroase puncte devedere, am optat pentru analiza a trei abordãri ale culturii, cea cultural-istoricã, ceanaturalistã ºi cea a reprezentãrilor sociale. Dupã cum vom avea ocazia sã observãm,între aceste perspective existã unele asemãnãri dar ºi deosebiri notabile pornind de laviziunea paradigmaticã (social constructivistã versus naturalistã) ºi pânã la semnificaþiatermenilor utilizaþi (cum este cazul noþiunii de reprezentare).

Din punctul de vedere al abordãrii cultural-istorice, prezentate dupã Cole (1996),cultura apare ca un ansamblu de artefacte acumulate de un grup social în cursul existenþeisale istorice (p. 110). Prin urmare, cultura constituie un autentic mediu de dezvoltarepentru fiinþa umanã ce se individualizeazã în lumea vie prin faptul cã perpetueazã ºiamplificã neîncetat acest mediu pentru generaþiile viitoare. Astfel, pentru înþelegereaculturii centralã este din aceastã perspectivã noþiunea de �artefact�. Michael Colesubliniazã faptul cã, deºi în mod normal ne gândim la un artefact ca fiind un obiectmaterial realizat de o persoana sau o colectivitate, artefactul este simultan material ºiideal (sau conceptual) prin faptul cã forma materialã (aspectul care poate fi exteriorizatsau materializat) a fost realizatã prin interacþiunea dintre indivizi ºi continuã sa mediezeaceastã interacþiune. De pildã modelele culturale pot fi considerate un artefact, fiind îngeneral definite ca �scheme cognitive împãrtãºite intersubiectiv de un grup social�(D�Andrade, 1990, p. 99). Astfel, de la cuþitele de bucãtãrie ºi pânã la limbaj, omultrãieºte într-o lume a artefactelor (o lume intenþionalã în concepþia lui Shweder) pe carele �primeºte�, �adapteazã� sau �construieºte� în activitatea cotidianã. Prin afirmareanaturii duble a artefactelor Cole sperã sã contribuie la depãºirea dezbaterii sterileprivind existenþa culturii în interiorul sau exteriorul persoanei. Mai mult, el propune


pentru clarificare un triunghi mediaþional (vezi p. 119) în care relaþia oricãrui subiect cuun obiect este atât directã cât ºi mediatã de culturã prin existenþa unui artefact. Astfel,datã fiind complexitatea ºi multitudinea relaþiilor avute în vedere, lumea artefactele nuexistã în mod izolat ci organizatã în sisteme ierarhice specifice fiecãrei culturi în parte.Elementele sale pot fi interpretate numai în relaþie cu ceva exterior (situaþie, context,activitate etc.). În plus, existenþa artefactelor nu poate fi asiguratã decât de interacþiuneasocialã din moment ce transmiterea culturii în sine necesitã un dialog între generaþii.

O altã abordare, de data aceasta preocupatã mai mult de aspectul mental al culturii ºideja încetãþenitã în literatura de specialitate, este cea naturalistã sau cognitivã oferitã deD. Sperber (1996). Acesta se referã la apariþia, dezvoltarea ºi dinamica unei culturi cala o �epidemiologie a reprezentãrilor�. Pentru Sperber ideile (sau reprezentãrile) pot filocalizate fie in mintea unui singur individ (considerate ºi reprezentãri mentale) fie a maimultora (considerate ca fiind în acest caz reprezentãri publice ºi fiind adesea însoþite deun aspect material) ca urmare a transmiterii sau propagãrii de la o persoanã la alta. Prinurmare metafora cea mai potrivitã care explicã modul de funcþionare al culturii esteaceea de contagiune iar explicarea culturii rezindã în a înþelege cum ºi de ce unele ideisunt mai �contagioase� decât altele (p. 1). Similar noþiunii de artefact, corelatelemateriale ale reprezentãrilor sunt �interpretabile� cu ajutorul unui cod sau limbaj ºireprezintã totdeauna ceva pentru cineva (p. 24). Un aspect important al acestei viziunicognitive priveºte modalitatea de transmitere a reprezentãrilor care, dupã Sperber, suntcomunicate (adicã trecute în registrul �public� de cãtre transmiþãtor ºi apoi reconvertiteîn reprezentãri mentale de cãtre auditoriu) implicând astfel atât mecanisme intra-individuale(cum sunt gândirea ºi memoria) cât ºi inter-individuale. Un astfel de proces lasã desigur�urme� iar reprezentãrile existã prin urmare într-o varietate considerabilã în cadrulpopulaþiei. În final însã numai un numãr mic de reprezentãri ajung sã fie comunicate înmod repetat iar cele care �rezistã� cel mai mult ºi sunt transmise pe o scarã largã ajungîn postura de reprezentãri culturale sau paradigmatice. Aºadar Sperber considerã culturaca fiind formatã numai din acele reprezentãri care sunt în mod repetat comunicate ºiminim transformate în procesul comunicãrii (p. 83). Acest model este unul naturalistluând in calcul reprezentãrile împreunã cu suportul lor material. Astfel, reprezentãrilementale sunt stãri neurologice descrise în termeni funcþionali iar distribuirea lor implicão dinamicã între creiere, organisme ºi mediu (p. 26).

O a treia perspectivã asupra culturii pe care o includem se centreazã tot pe noþiuneade reprezentare însã porneºte de la un mod de înþelegere constructivist ºi nu unulnaturalist. Teoria reprezentãrilor sociale, una dintre cele mai importante manifestãri alepsihologiei sociale europene, oferã un model genetic ºi nu funcþionalist al interacþiuniisociale. ªi în cadrul acestei conceptualizãri ideea de mediere (a unui triunghi semiotic)este prezentã însã accentul cade aici pe relaþia dintre reprezentare, culturã ºi cunoaºtere(knowledge). Aºa cum remarca S. Jovchelovitch (2007), fenomenul reprezentãrii se aflãla baza tuturor formelor de cunoaºtere, reprezentãrile fiind arhitectura cunoaºterii ºiconstituind �realitatea� pentru fiecare dintre noi. Reprezentãrile sunt atât simbolice(fiindcã investesc lumea cu semnificaþii) cât ºi sociale (fiindcã nu pot fi produse înizolare ci numai prin interacþiune socialã). Ca o teorie a psihologiei sociale, teoriareprezentãrilor sociale este astfel deosebit de utilã analizelor psihologiei culturale. Înacord cu G. Duveen (2007, p. 545), susþinem aici definirea culturii ca �o reþea mai largã


de reprezentãri þinute împreunã ca o totalitate organizatã de cãtre o comunitate�. Dupãcum propune autorul citat, din acest punct de vedere reprezentãrile sociale apar ca niºteforme culturale ºi, am adãuga noi, forme centrale în organizarea ºi dinamica uneiculturi. Spre deosebire însã de modelul naturalist al lui Sperber, accentul cade în studiulreprezentãrilor sociale pe interacþiune socialã ºi pe dependenþa de context iar separarea�abruptã� a unui spaþiu �personal� ºi a unuia �public� nu poate fi consideratã decât caindividualizând întregul proces. Mai mult, un avantaj distinctiv al înþelegerii culturiiprin prisma teoriei reprezentãrilor sociale rezidã în faptul cã se pot face noi paraleleîntre deja documentatul proces de transformare a reprezentãrilor sociale ºi cel al evoluþieiculturale. Sub acest raport cultura apare într-adevãr ca un sistem incomplet sau neterminat,în continuã transformare (Duveen, 2007, p. 554).

Rezumând aspectele prezentate mai sus se poate constata atât importanþa cât ºidificultatea de a defini ºi explica ce este cultura dintr-o perspectivã psihologicã. Cu toateacestea, modelele acceptate de psihologia culturalã converg în afirmarea rolului jucat deformarea, transmiterea ºi negocierea de semnificaþii în procesele socioculturale. Fie caeste vorba de unelte ºi semne, de artefacte sau modele culturale, de reprezentãri publicesau sociale, cultura prezintã o varietate de faþete, toate generate ºi transformate princomunicare ºi interacþiune socialã.

Psihologia culturalã în practicã: ilustrãri empirice

Dacã pânã acum psihologia culturalã a fost prezentatã în special sub raport teoretic, aldefiniþiilor ºi tezelor fundamentale, este important sã nu încheiem fãrã a include ºicâteva ilustrãri empirice dintr-o perspectivã cultural-psihologicã pentru a observa modulîn care aserþiunile teoretice sunt oglindite în practicã. Din diversitatea studiilor care, dince în ce mai pronunþat, îºi asumã apartenenþa la psihologia culturalã sau socioculturalã,am selectat trei acoperind arii diferite de interes. Primul are în vedere procesele decolaborare între copii în producerea unor texte orale ºi scrise (Rojas-Drummond et al.,2008), cel de-al doilea se centreazã pe modul în care adolescenþii negociazã semnificaþiapropriilor produse artistice în clasã (G. Ivinson, în Zittoun et al., 2003) iar al treileaanalizeazã explicaþiile acordate ideii de boalã ºi sãnãtate în India (Shweder, 2008). Înacest mod putem ilustra aplicabilitatea psihologiei culturale pentru problematica dezvoltãriiumane (copil � adolescent � adult) ºi pentru o arie variatã de contexte culturale.

Rojas-Drummond, Albarrán ºi Littleton (2008) descriu un studiu interesant privindmodul în care procesul de a scrie sau de a compune se realizeazã în mod colaborativ.Autorii pornesc de la premisa fundamentalã cã �a scrie� este un proces socioculturalcare, încã de la deprinderea sa, necesitã strategii de interacþiune ºi comunicare întrecopil ºi adult. Mai mult, a scrie nu este niciodatã o activitate �solitarã� ci adâncînrãdãcinatã în contexte culturale în care ceea ce este compus acum se raporteazãconstant la alte texte deja compuse, la genuri literate, tradiþii orale, conversaþii anterioareetc. Acest fenomen numit intertextualitate (p. 44) devine cu atât mai evident cu câtactivitatea de compunere a unui text se realizeazã în cadrul unui proces de colaborare.Pornind de la aceste premise autorii descriu o cercetare realizatã în proiectul �LearningTogether�, axat pe dezvoltarea unor medii de învãþare ºi implementat într-o ºcoalãpublicã din Mexico City. Astfel, 56 de elevi de clasa a IV-a au participat la studiu care


a constat din familiarizarea copiilor cu diferite genuri literare urmatã de invitaþia de arealiza propriile texte (poveºti) lucrând în echipe de câte trei pentru a cãuta idei, acompune un plan al poveºtii, a definitiva un text coerent (redactat apoi electronic) ºi dea-l ilustra prin metode diferite (multimedia: desene, animaþie, voce / muzicã etc.).Printre rezultatele cele mai importante ale studiului � obþinute printr-o minuþioasãanalizã a interacþiunii (unele echipe au fost filmate) � se numãra documentarea actelorde colaborare dintre copii, a dinamicii procesului de trecere de la etapa oralã la ceascrisã ºi a rolului jucat de contextul sociocultural mai larg în definirea produselorfinale. Astfel, repertoriul comportamental a inclus: episoade de planificare în comun;luarea cuvântului pe rând; solicitarea ºi oferirea de opinii; împãrtãºirea, înlãnþuirea ºiintegrarea ideilor; argumentarea unor puncte de vedere; negocierea ºi coordonareaperspectivelor; cãutarea acordului (p. 186). Transformãrile masive în planul ideilors-au produs la trecerea de la elaborarea oralã la cea scrisã, moment important dereconstruire, îmbogãþire ºi integrare a diferitelor idei (intertextualitate ºi intercon-textualitate). În fine, în ton cu psihologia culturalã, autorii au considerat activitateacopiilor în contextul mai larg al proiectului, al activitãþii ºcolare ºi al educaþiei, notândmodul în care discursul este contextualizat prin utilizarea unor artefacte culturaledisponibile copiilor prin participarea la programe educaþionale ºi la viaþa în comunitate.

Acest ultim aspect, al utilizãrii elementelor culturale, este important ºi în cazulstudiului realizat de G. Ivinson privind adolescenþii ºi producþiile lor artistice în mediulºcolar în care accentul este pus pe utilizarea resurselor simbolice în viaþa de fiecare zi(Zittoun et al., 2003). Autorii articolului citat pornesc de la premisa cã oamenii trãiescîntr-un câmp cultural iar experienþele lor personale ºi sociale trec adesea prin momentede �rupturã� sau discontinuitate (considerate în ansamblu ca fiind momente de tranziþie)care pot fi depãºite numai prin activarea unor resurse simbolice. Astfel, acest tip de�muncã simbolicã� este central pentru dezvoltarea a noi înþelesuri inclusiv identitãþi ºiformule de acþiune în tranziþia cãtre o nouã stabilitate (p. 417). Ce poate sã serveascã cao resursã simbolicã? O arie extinsã de elemente, de la cele materiale (de exemplu cãrþisau filme) pânã la stiluri de argumentare, însã numai în mãsura în care aceste elementesunt folosite de �cineva� pentru a realiza �ceva� iar acest �ceva� este o nouã formaþiunesocioculturalã care adreseazã problema ridicatã de etapa de tranziþie. Pentru a exemplificaempiric acest proces Gabrielle Ivinson a analizat producþiile artistice ale adolescenþilor(elevi de clasa a IX-a) ca extensii materializate ale individului ºi astfel în plinã etapã deinterpretare ºi dobândire de semnificaþii (ce este? este artã sau nu? ce ne spune despreautor?). Din acest punct de vedere, prezentarea unor astfel de producþii personalerealizate în cadrul orelor de artã într-o instituþie de învãþãmânt atât colegilor cât ºiprofesorului este un moment de micro-tranziþie, de incertitudine ºi afirmare a uneiidentitãþi. Astfel, pentru a înþelege propriile producþii ºi reacþiile celorlalþi în raport cuacestea, adolescenþii utilizeazã un set larg de resurse simbolice pornind de la discursurilecelor prezenþi ºi pânã la reprezentãrile mai largi privind arta ºi capacitatea sau incapacitateaunui elev de a o produce. Ivinson a discutat diferite situaþii concrete de desfãºurare aacestui proces. În unele cazuri elevii au experimentat o contradicþie între funcþiilesimbolice pe care le are arta în societate ºi modul în care obiectele lor sunt �ancorate�în clasã sau acasã (ca bune, rele, ciudate, creative, amuzante etc.). Încurajarea saudescurajarea adolescenþilor sau, cu alte cuvinte, suportul social, sunt esenþiale înformarea ºi afirmarea unei identitãþi de persoanã �creativã� sau �talentatã�. În ansamblu,


elevii au trasat linii simbolice între ceea ce este �adevãrata artã�, cea apreciatã la nivelsocial, ºi activitatea lor din clasã, consideratã ca mult mai puþin importantã ºi prinurmare, mult mai deschisã interpretãrilor celorlalþi. Se observã aºadar cum ºi în aceststudiu abordarea culturalã implicã o puternicã contextualizare a concluziilor privindactivitatea practicã ºi cea de simbolizare în procesul interacþiunii sociale.

În fine, cel de-al treilea studiu, cel al psihologiei culturale a suferinþei în contextulunui templu hindus din Orissa, India, schimbã cadrul cultural de referinþã. R. Shweder(2008) îºi începe descrierea prin punctarea câtorva diferenþe dintre spaþiul simbolic ºicultural occidental ºi cel indian (credinþe diferite privind aceleaºi obiecte sau acþiuni).Una dintre ele, importantã în contextul studiului, se refera la asocierea dintre religie ºisãnãtate, atat de frecventã în India ºi din ce în ce mai fragilã în Vest, unde ideea deºtiinþã pretinde sã fi înlocuit �superstiþiile�. Pornind de aici autorul ajunge sã îºi punãproblema semnificaþiilor diverse pe care termeni precum �tradiþional�, �medicinã�,�mental� sau �sãnãtate� le capatã în contexte culturale diferite, o problematicã importantãdacã dorim sã înþelegem raþiunile din spatele unor întregi serii de comportamente (înacest caz asociate sãnãtãþii) sau motivele pentru care comunicarea inter-culturalã este demulte ori în impas. De exemplu ideea de �medicinã tradiþionalã� are cel mai adesea înVest un sens obscur prin opoziþie cu medicina modernã bazatã pe ºtiinþã ºi experimentarecontrolatã. Ca cercetãtor ajuns în India, Shweder a fost nevoit sã reflecteze asuprapropriilor concepþii (cele mai multe dihotomii implicite între tradiþional ºi modern)pentru a putea surprinde realitatea aºa cum este ea construitã în Est. Astfel, a constatatcã în India ruralã medicina �vesticã� este tratatã cu respect însã ca una din formeleposibile de practicare a actului medical (una din tradiþiile existente în medicinã).Diagnosticarea în sine a suferinþei este un proces complex în care se iau în calcul maimulþi factori aparþinând diferitelor �lumi� (a zeilor, a spiritelor, a oamenilor). Comparativ,în cultura americanã, Shweder a remarcat cã noþiunea de sãnãtate îmbracã mai multeînþelesuri printre care cel de energie sau rezervã de energie, absenþã a simptomelorneplãcute, capacitate de a funcþiona normal în viaþa de fiecare zi, menþionarea la unstandard obiectiv de sãnãtate º.a.m.d. (pp. 70-71). Realizând o distincþie importantãîntre trei sisteme explicative ale suferinþei fizice, cel biomedical, cel interpersonal ºi celmoral, Shweder concluzioneazã cã, în timp ce viziunea biomedicalã este cea oficialã încultura americanã, în India existã o puternicã tendinþã cãtre explicaþii interpersonale (detipul deochiului sau vrãjilor îndreptate împotriva persoanei). Ce este de reþinut în finaleste însã faptul cã aceste sisteme explicative existã potenþial în toate culturile iar utilizareaunuia în raport cu altul în situaþii concrete variazã în funcþie de persoanã ºi de context,din nou una dintre tezele fundamentale ale psihologiei culturale.

Concluzionând, în aria de interes a psihologiei culturale sau socioculturale seîncadreazã o serie extrem de variatã de fenomene pornind de la creativitatea colaborativãºi pânã la semnificaþiile acordate unor aspecte cheie din viaþa oricãrei comunitãþi. Unaccent deosebit este pus în literatura empiricã din domeniu pe analiza proceselorsocioculturale din perspectiva geneticã ºi astfel pe studierea copiilor de vârstã micã. Pede altã parte comparaþiile între culturi nu sunt rare, însã, spre deosebire de studiilecross-culturale, ele nu îºi propun sã standardizeze anumite comportamente ci sã înþeleagãinterdependenþa dintre persoanã ºi mediu în procesele de simbolizare ºi implicare înactivitate. Prin urmare, utilizarea metodelor calitative este extrem de frecventã (fãrã a


fi exclusivã) ca urmare a necesitãþilor teoretice de a pãtrunde în spaþiul cultural alparticipanþilor (observaþie sau studii participative), de a surprinde procesele semiotice ºiidentitare aflate în joc (interviuri în profunzime) sau de a documenta aspecte privinddinamica, resursele ºi actorii unor situaþii anume (studii de caz). Convingerea implicitãa psihologilor culturali este astfel aceea cã numai prin analiza detaliatã a interacþiuniidintre persoanã ºi context se pot desprinde concluzii valide a cãror utilitate practicã estemaximã în contextul studiat ºi transferabilã, cel puþin ca model de cercetare, unorsituaþii similare.

Evaluând prezentul ºi anticipând viitorul psihologiei culturale

O întreagã disciplinã este greu de �introdus� printr-un simplu articol, indiferent de�vechimea� acesteia. Mai mult chiar, cu cât domeniul de cunoaºtere a prins contur mairecent (în cazul psihologiei culturale o atenþie sporitã acordatã în ultimele decenii) cuatât varietatea opiniilor, a teoriilor, a modelelor este mai mare. Dacã am comparadezvoltarea unei ºtiinþe cu dezvoltarea fiinþei umane am putea spune cã psihologiaculturalã este încã în etapa �copilãriei�, o etapã a cãutãrilor ºi a acumulãrilor intensive.Este în acelaºi timp una dintre cele mai �frumoase� etape, în care specialiºtii nu se simtatât de constrânºi de o ortodoxie anume, fixatã prin secole de cercetare, ci sunt relativiliberi sã creeze, sã îºi imagineze, sã presupunã. Desigur, preocuparea pentru o tematicãatât de bogatã cum este cea culturalã, nu s-a nãscut acum ci a fost, aºa cum arãtamanterior, prezentã încã de pe vremea lui Herodot ºi în mod cert ºi înainte de acesta. Înrezolvarea �ecuaþiei� culturale psihologii nu sunt singuri ci îi au alãturi pe sociologi,antropologi, lingviºti, filosofi, biologi ºi pe mulþi alþii preocupaþi de sfera ºtiinþelordespre om.

În acest efort comun locul ºi rolul unei psihologii culturale sau socioculturale estedeja asigurat. Prin paradigma sa centratã pe examinarea fenomenelor sistemice, interactiveºi mediate (Zittoun et al., 2007, p. 208), aceastã abordare îºi propune sã combatãviziunile mecaniciste ºi reducþioniste care nu acordã factorului cultural decât statut destimul iar minþii umane rol de procesor ºi generator de �output-uri�. De asemenea,psihologia culturalã respinge standarizarea ºi ierarhizarea atât de frecvent utilizate înstudiile cross-culturale. Cunoaºterea unei culturi nu înseamnã înºiruirea unor valori saucomportamente confirmate �în medie� ci descoperirea sistemului de artefacte, norme ºipractici �în context�. Cunoºtinþele acumulate de psihologia culturalã nu trebuie sãserveascã unei ierarhizãri a culturilor pe un continuum care merge de la primitiv laavansat pentru cã interesul cercetãtorilor este acela de a înþelege viaþa ºi obiceiurilecomunitãþilor aºa cum se desfãºoarã ele, de a respecta sistemul de credinþe ºi compor-tamente �local� fãrã a face comparaþii cu o culturã �globalã� sau �modernã�. Mai mult,dupã cum M. Cole (1996) îi sfãtuia pe cei interesaþi de metodologia paradigmeicultural-psihologice, pe cât posibil este indicat ca cercetãtorul sã caute acele contextecotidiene în care poate juca rol de analist dar ºi de participant, utilizând apoi cunoºtinþeleacumulate pentru a susþine dezvoltarea sau creºterea sistemului studiat în ansamblul sãu(p. 350).

Desigur toate ideile ºi scopurile enunþate mai sus sunt nobile însã dificil de cele maimulte ori de pus în practicã. În 1990 Shweder considera cã cea mai mare parte a


�muncii� în psihologia culturalã se aflã încã înaintea noastrã (p. 27); aceastã afirmaþierãmâne valabilã. Una dintre cele mai mari probleme, una care trebuie adresatã cât maicurând în cadrul disciplinei, este necesitatea de a coordona dezvoltarea teoriei cuelaborarea unor metodologii de studiu adecvate. Dacã ultimele decenii au fost martoreleunui avânt al teoretizãrii impulsionate de �re-descoperirea� în occident a unor textefundamentale, cum este cazul lucrãrilor lui Vygotsky, ºi de dobândirea din ce în ce maiclarã a unei identitãþi ºtiinþifice ºi a unei existenþe ca disciplinã, pe plan metodologic cecer noi modalitãþi de analizã a discursurilor, a activitãþii, a contextului. Încrezãtori înviitorul psihologiei culturale unii autori, precum Valsiner ºi Rosa (2007, p. 17), apreciazãcã numãrul perspectivelor subsumate abordãrii socioculturale va creºte printr-un dialogsporit cu celelalte ºtiinþe (cum sunt chiar ºtiinþele naturii). De asemenea este de anticipatfaptul cã mai multe ramuri ale psihologiei nu vor putea rãmâne insensibile la dezvoltareapsihologiei culturale, printre acestea aflându-se cu siguranþã psihologia socialã, ceacognitivã, cea organizaþionalã, cea a învãþãrii ºi a creativitãþii. Dintre ariile care potprofita cel mai mult de pe urma abordãrilor socioculturale Markus ºi Hamedani (2007)amintesc indentitatea socialã, stereotipizarea ºi asocierile implicite, ca ºi psihologiaconceptului de �rasã�.

Nu este nimic mai greu decât sã anticipãm viitorul unei ºtiinþe, mai ales în condiþiileatât de dinamice ale dezvoltãrii cunoaºterii în lumea de astãzi; de aceea invitaþiaimplicitã adresatã prin acest articol este nu de a ne �gândi� viitorul psihologiei culturaleci de a contribui la construirea lui.

Abstract: The present article aims to introduce the complex field of cultural psychology, arelatively new discipline following from Wundt�s �people�s psychology� (Völkerpsychologie).After a brief historical overview cultural psychology is presented as the study of the interdependencebetween person or group and their sociocultural context. In order to delineate its study area moreprecisely some distinctions are made between cultural psychology and other psychologicalbranches, especially cross-cultural psychology. A special section is dedicated to the main theoreticaldirections within cultural psychology where influential conceptions are described such as LevVygotsky�s cultural-historical school and Richard Shweder�s notion of an �intentional world�.The article continues with a discussion of �culture� presenting three distinctive approaches in thisfield: cultural-historical, epidemiological and social representational. Finally a few studiesadopting a cultural psychological perspective are described and the current state of affairs in thediscipline briefly evaluated.

Résumé: Cet article propose une introduction à la psychologie culturelle, une discipline relativementrécente, qui suit la «psychologie des peuples» (Völkerspsychologie) de Wundt. Un bref rappelhistorique précède la présentation de la psychologie culturelle en tant qu�étude de l�interdépendanceentre l�individu ou le groupe et son contexte socioculturel. Des précisions sont proposées pourdifférencier la psychologie culturelle d�autres domaines de la psychologie, notamment la psychologiecross-culturelle. Les principales orientations théoriques, telles que l�école historico-culturelle deLev Vygotsky et le «monde intentionnel» de Richard Shweder, sont décrites. Trois perspectivesdistinctes sur la «culture» sont approfondies: une perspective historico-culturelle, un modèleépidémiologique, et une théorie de la représentation sociale. Enfin, quelques études qui démontrentcertains aspects empiriques de la psychologie culturelle sont présentées, ainsi qu�une considérationcritique de l�état actuel de cette discipline.


Bibliografie

Bruner, J. (1990), Acts of Meaning, Cambridge: Harvard University Press.Cole, M. (1996), Cultural psychology: a once and future discipline, Cambridge: Belknap Press.D�Andrade, R. (1990), Some prepositions about the relations between culture and human cognition,

în J. Stigler, R. Shweder ºi G. Herdt (Eds.), Cultural Psychology: Essays on comparativehuman development, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 65-129.

Diriwächter, R. (2004), Völkerpsychologie: The Synthesis that Never was. Culture & Psychology,10(1), pp. 85-109.

Duveen, G. (2007), Culture and Social Representations, în J. Valsiner ºi A. Rosa (eds.), TheCambridge Handbook of Sociocultural Psychology, Cambridge: Cambridge UniversityPress, pp. 543-559.

Farr, R. (1996), The Roots of Modern Social Psychology: 1872-1954, Cambridge, MA: Blackwell.Geertz, C. (1973), The Interpretation of Cultures, New York: Basic Books.Gusti, D. (1965), Pagini alese, Bucureºti: Editura ªtiinþificã.Jovchelovitch, S. (2007), Knowledge in Context: Representations, Community and Culture,

London: Routledge.Kuhn, T.S. (1962), The Structure of Scientific Revolutions, Chicago: University of Chicago Press.Lubart, T. (1999), Creativity Across Cultures, în R. Sternberg (ed.), Handbook of Creativity,

Cambridge: Cambridge University Press, pp. 339-350.Markus, H.R. & M. Hamedani (2007), Sociocultural Psychology: The Dynamic Interdependence

among Self Systems and Social Systems, în S. Kitayama ºi D. Cohen (2007), Handbookof Cultural Psychology, New York: The Guilford Press, pp. 3-39.

Ng, K.Y. & Van Dyne, L. (2001), Culture and Minority Influence: Effects on Persuasion andOriginality, în K. De Dreu ºi N. De Vries (eds.), Group Consensus and MinorityInfluence: Implications for Innovation. Oxford: Blackwell Publishers, pp. 284-306.

Ralea, M. & Herseni, T. (1966), Introducere în psihologia socialã, Bucureºti: Editura ªtiinþificã.Ratner, C. (1999), Three Approaches to Cultural Psychology: A Critique, Cultural Dynamics,

11(1), pp. 7-31.Ratner, C. (2008), Cultural Psychology, Cross-Cultural Psychology, and Indigenous Psychology,

New York: Nova Science Publishers.Rojas-Drummond, S.M., Albarrán, C.D. & Littleton, K.S. (2008), Collaboration, Creativity and

the Co-construction of Oral and Written Texts, Thinking Skills and Creativity, 3, pp. 177-191.Shweder, R. (1990), Cultural Psychology � What is it?, în J. Stigler, R. Shweder ºi G. Herdt

(eds.), Cultural Psychology: Essays on comparative human development, Cambridge:Cambridge University Press, pp. 1-43.

Shweder, R. (2008), The Cultural Psychology of Suffering: The Many Meanings of Health inOrissa, India (and Elsewhere), ETHOS, 36(1), pp. 60-77.

Sperber, D. (1996), Explaining Culture: A Naturalistic Approach, Oxford: Blackwell Publishes.Triandis, H.C. (2000), Dialectics between Cultural and Cross-cultural Psychology, Asian Journal

of Social Psychology, 3, pp. 185-195.Valsiner, J. & Rosa, A. (2007), Contemporary Socio-cultural Research: Uniting Culture, Society,

and Psychology, în J. Valsiner ºi A. Rosa (eds.), The Cambridge Handbook of SocioculturalPsychology, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 1-20.

Westwood, R. & Low D. (2003), The Multicultural Muse: Culture, Creativity and Innovation,International Management of Cross-Cultural Management, 3(2), pp. 235-259.

Wissler, C. (1923), Man and Culture, London: George G. Harrap & Co.Zittoun, T. (2007), Symbolic Resources and Responsibility in Transitions, Young, 15(2), pp. 193-211.


Zittoun, T., Duveen, G., Gillespie, A., Ivinson, G. & Psaltis, C. (2003), The Use of SymbolicResources in Developmental Transitions, Culture & Psychology, 9(4), pp. 415-448.

Zittoun, T., Baucal, A., Cornish, F. & Gillespie, A. (2007), Collaborative Research, Knowledgeand Emergence, Integrative Psychological and Behavioural Science, 41, pp. 208-217.

Zlate, M. (2000), Introducere în psihologie, Iaºi: Editura Polirom.


Daniela Victoria Zaharia1

Munca emoþionalã � cadrul pentru studiul gestionãriiemoþionale la locul de muncã

Rezumat: Reglarea emoþiilor la locul de muncã a fost preponderent studiatã în cadrul paradigmeimuncii emoþionale. Definitã în mod tradiþional ca acea muncã care cere persoanei sã-ºi inducã sausã-ºi suprime trãiri afective în scopul menþinerii unei înfãþiºãri exterioare care sã producã altorao stare de spirit adecvatã, munca emoþionalã a suscitat interesul unui numãr mare de sociologi ºipsihologi. În cadrul lucrãrii de faþã realizãm o trecere în revistã a cercetãrilor privind dimensiunilemuncii emoþionale, factorii care o determinã, consecinþele ºi factorii moderatori implicaþi.Cuvinte-cheie: muncã emoþionalã, disonanþã emoþionalã, efort emoþional

Multã vreme s-a considerat cã o organizaþie eficientã trebuie sã elimine din desfã-ºurarea activitãþii sale elementele personale, iraþionale ºi emoþionale datoritã caracteruluilor incontrolabil. Astãzi devine din ce în ce mai clar faptul cã trãirile afective nu pot fieliminate din viaþa unei organizaþii ºi �depozitate� într-un loc sigur de unde sã nu poatã�deranja�. Emoþiile, dispoziþiile ºi sentimentele definesc ºi influenþeazã o gamã largã depractici organizaþionale � de la supervizare ºi luarea deciziilor pânã la cultura organi-zaþionalã ºi managementul schimbãrii (Pixley, 2002; Mayer, Caruso, 2002). Conºtientizareaacestei realitãþi a generat din ce în ce mai multe studii privind problematica trãirilorafective la locul de muncã.

Unul dintre aspectele de interes major se referã la gestionarea trãirilor afective lalocul de muncã. Pânã în momentul de faþã aceastã problematicã a fost tratatã mai ales dinperspectiva muncii emoþionale, managementul emoþiilor fiind vãzut mai ales din perspectivapresiunii unor norme emoþionale mai mult sau mai puþin explicite.

Ce este munca emoþionalã?

Arlie Hochschild (1979, 1983) a fost primul cercetãtor care a studiat în mod explicitproblematica controlului trãirilor afective la locului de muncã. Ea a fost cea care propusconceptul de muncã emoþionalã (engl. emotional labour), definindu-l ca fiind aceamuncã care cere persoanei sã-ºi inducã sau sã-ºi suprime trãiri afective în scopulmenþinerii unei înfãþiºãri exterioare care sã producã altora o stare de spirit adecvatã.Demersul lui Hochschild este bazat pe o perspectivã dramaturgicã: clientul reprezintã

1. Universitatea �Alexandru Ioan Cuza� Iaºi; [email protected].

116 DANIELA VICTORIA ZAHARIA

publicul, angajatul � actorul, iar locul de muncã � scena. Procesul de management alimpresiei pe care angajaþii îl desfãºoarã în cadrul interacþiunilor cu clienþii este analogjocului actoricesc, gestionarea emoþiilor reprezentând o dimensiune importantã nu numaiîn teatru, ci ºi pe scena organizaþionalã.

Spre deosebire de Hoschchild (1983) care pune accent trãirile afective, Ashforth ºiHumphrey (1993) definesc munca emoþionalã mai ales în termeni comportamentali, caactul de afiºare a emoþiilor adecvate cu scopul de a se angaja într-o formã de managementa impresiei în cadrul organizaþiei. O altã diferenþã faþã de abordarea lui Hochschild constãîn faptul cã Ashforth ºi Humphrey sunt mai interesaþi de impactul muncii emoþionaleasupra eficienþei în sarcinã decât de efectele asupra stãrii de sãnãtate ºi stres a individului.

O poziþie conceptualã similarã celor anterioare prin recunoaºterea caracteruluicontrolabil al emoþiilor ºi prin plasarea fenomenului într-un cadrul social mai largaparþine lui Morris ºi Feldman (1996). Ei susþin cã munca emoþionalã reprezintãefortul, planificarea ºi controlul necesar pentru exprimarea emoþiilor dezirabile dinpunct de vedere organizaþional în cadrul tranzacþiilor interpersonale. Este o definiþieformulatã dintr-o perspectivã interacþionistã care evidenþiazã impactul contextuluisocial asupra muncii emoþionale.

Existã ºi cercetãtori (Brotheridge ºi Lee, 1998; Lazarus, Cohen-Charash, 2001)care pun accentul în definirea conceptului pe factorii cauzali. Aceºti factori antecedenþisunt frecvenþa, intensitatea, varietatea ºi durata interacþiunilor (Brotheridge ºi Lee,1998) sau expectanþele de rol, performanþa în rol ºi cultura organizaþionalã (Lazarus,Cohen-Charash, 2001).

Încercând o abordare sinteticã, Zapf Vogt, Seifert, Mertini ºi Isic (1999) considerãcã existã câteva caracteristici principale ale muncii emoþionale: i) reprezintã o componentãimportantã a posturilor care implicã interacþiuni directe cu clienþii/ beneficiarii; ii) emoþiilesunt afiºate pentru a influenþa atitudinile ºi comportamentul clienþilor/ beneficiarilor, deobicei prin influenþarea stãrii lor afective; iii) afiºarea emoþiilor respectã anumitereguli, reguli ce pot fi mai mult sau mai puþin explicite.

Pornind de la reperele teoretice anterioare, putem defini munca emoþionalã ca fiindprocesul de amplificare, diminuare, suprimare sau inducere a trãirilor afective în scopulafiºãrii expresiilor emoþionale dezirabile în cadrul interacþiunilor sociale proprii postuluisau rolului ocupat.

În cele ce urmeazã vom prezenta principalele elemente investigate în cadrul paradigmeimuncii emoþionale: dimensiuni ale muncii emoþionale, factori determinanþi, consecinþeºi factori moderatori (Fig. 1).

Figura 1. Un model al muncii emoþionale

117MUNCA EMOÞIONALÃ � CADRUL PENTRU STUDIUL GESTIONÃRII EMOÞIONALE...

Dimensiunile muncii emoþionale

În primele studii cantitative, munca emoþionalã a fost conceputã ca o variabilã dihotomicãce indicã prezenþa sau absenþa în cadrul unei ocupaþii profesionale a solicitãrilor denaturã emoþionalã. Zapf ºi colab. (1999) aratã cã astfel de studii nu regãsesc corelaþiilenegative anticipate la nivel teoretic între munca emoþionalã ºi sãnãtatea mentalã. Apareastfel necesitatea utilizãrii unor concepte mai bine diferenþiate.

Marea parte a cercetãtorilor au conceput munca emoþionalã ca pe un constructmulti-faþetal ºi au încercat sã identifice principalele sale dimensiuni.

Hochschild (1983) face distincþia dintre jocul de suprafaþã ºi jocul profund. Când încadrul desfãºurãrii muncii emoþionale angajaþii fac joc de suprafaþã ei încearcã sãmodifice doar aspectele vizibile ale emoþiilor pentru a le aduce în concordanþã curegulile organizaþionale; în acest timp trãirile afective subiective rãmân neschimbate.Când vorbeºte de jocul profund activ Hochschild se referã la faptul cã indivizii depunefort în sensul modificãrii stãrilor lor interne pentru a simþi ceea ce se cere de la ei. Înalte cazuri, angajaþii pot simþi automat emoþia cerutã în cadrul unor anumite situaþii �este situaþia jocului profund pasiv.

Deºi Morris ºi Feldman (1996) propun ca dimensiuni ale muncii emoþionale frecvenþa,intensitatea, durata, varietatea afiºãrilor emoþionale ºi disonanþa emoþionalã, considerãm,în acord cu Kruml ºi Geddes (2000), cã frecvenþa ºi durata interacþiunilor cu clienþiireprezintã mai degrabã caracteristici ale postului care influenþeazã modul în care angajaþiidepun muncã emoþionalã, decât o dimensiune constitutivã a fenomenului. Disonanþaemoþionalã, ca dimensiune a muncii emoþionale, va reapare ºi în cadrul studiilor ulterioare.

Inspiraþi de cercetãrile anterioare, Zapf ºi colab. (1999) au pornit de la premisa cãdimensiunile care ar trebui luate în considerare în studiul muncii emoþionale sunt cerinþelede reglare emoþionalã (care se referã la frecvenþa, durata, intensitatea, varietatea trãirilorafective care trebuie exprimate, sensibilitatea la stãrile clienþilor), posibilitãþile de reglareemoþionalã (gradul în care angajaþii pot controla munca emoþionalã pe care o depun) ºiproblemele de reglare emoþionalã. Pornind de la trei studii empirice desfãºurate în treitipuri diferite de organizaþii, Zapf ºi colab. (1999) au reuºit sã construiascã scale pentrucerinþele de reglare emoþionalã (mai specific pentru cerinþa de afiºare a emoþiilorpozitive; cerinþa de afiºare a emoþiilor negative ºi a unei varietãþi ridicate de trãiriafective; cerinþa de a fi sensibil la trãirile afective ale clienþilor), pentru controlulinteracþiunii (nu neapãrat al muncii emoþionale) ºi pentru disonanþa emoþionalã (consideratão problemã de reglare).

ªi Kruml ºi Geddes (2000) au fãcut distincþia între factorii constitutivi definitorii aimuncii emoþionale (disonanþa emoþionalã ºi efortul emoþional) ºi factorii care reprezintãantecedenþi ai muncii emoþionale. Disonanþa emoþionalã poate fi definitã ca discrepanþadintre trãirile afective ale angajaþilor ºi expresiile emoþionale afiºate. Efortul emoþionalpresupune încercãri active de schimbare a stãrilor afective subiective, nu numai aexpresiilor emoþionale. Kruml ºi Geddes argumenteazã relevanþa acestei distincþii prinimplicaþiile diferite ale celor douã dimensiuni: disonanþa emoþionalã creºte epuizareaprofesionalã, în timp ce efortul emoþional conduce la reducerea acesteia.

Diferenþierea între solicitãrile emoþionale, strategiile folosite pentru a îndeplini acestesolicitãri ºi între consecinþele muncii emoþionale este realizatã ºi de Fischbach (2003).


Solicitãrile profesionale emoþionale sunt constituite din cinci cerinþe (de afiºare aemoþiilor pozitive, a celor negative, cerinþe de neutralitate, de sensibilitate ºi de milã).Strategiile muncii emoþionale se referã la procesele de auto-reglare ºi la variabilele careconduc la comportamentul efectiv în sarcinã. Fischbach (2003) propune, pe bazacercetãrilor anterioare, existenþa a patru astfel de strategii: jocul profund (Hochschild,1983), jocul de suprafaþã (Hochschild, 1983), reglare automatã sau joc profund activ(Hochschild, 1983) ºi devianþã emoþionalã (angajaþii nu afiºeazã emoþiile cerute de post).

Aceastã trecere în revistã a cercetãrilor ne indicã câteva puncte de consens întrecercetãtori. Discrepanþa dintre trãirea subiectivã ºi expresia emoþionalã este o dimensiunea muncii emoþionale frecvent identificatã fie sub sintagma de joc de suprafaþã (Hochschild,1983, Fischbach, 2003), fie sub sintagma disonanþã emoþionalã (Morris ºi Feldman, 1997;Zapf ºi colab., 1999; Kruml ºi Geddes, 2000). ªi încercãrile active ale angajaþilor dea-ºi modifica trãirile subiective pentru a le pune în concordanþã cu cerinþele profesionalesunt identificate ca alcãtuind o dimensiune relevantã � numitã fie joc profund activ(Hochschild, 1983), fie efort emoþional (Kruml ºi Geddes 2000). Pe lângã aceste douãdimensiuni fundamentale, mai este prezentã ideea unei reglãri automate a emoþiilor(Fischbach, 2003), numitã de Hochschild joc profund pasiv, dar ºi cea a devianþeiemoþionale (Fischbach, 2003). Deºi unii cercetãtori au propus ºi unele solicitãri organi-zaþionale ca dimensiuni ale muncii emoþionale, credem, in acord cu Fischbach (2003) cãele sunt mai degrabã factori antecedenþi ai muncii emoþionale.

Factori care determinã desfãºurareamuncii emoþionale (antecedente)

Încercând o sintezã a cercetãrilor existente, considerãm cã principalele categorii defactori care determinã realizarea muncii emoþionale sunt: normele organizaþionale,expectanþele de interacþiune cu clienþii ale postului ºi evenimentele cu clienþii.

Normele organizaþionale

În aceastã categorie a factorilor antecedenþi integrãm acei determinanþi interni ai organizaþieila care fãcea referire Fishbach (2003). Prin respectarea normelor emoþionale, angajaþiireproduc cultura emoþionalã a organizaþiei din care fac parte. Normele emoþionale diferãîn funcþie de valorile promovate de organizaþie, dar ºi de tipul de regiune emoþionalã.

Conceptul de regiune emoþionalã derivã din perspectiva dramaturgicã a lui Goffman(1959/2003). Scena este spaþiul interacþiunii dintre clienþi ºi angajaþii companiei. Regulileemoþionale ce predominã sectorul din faþa scenei au devenit mai explicite în ultimii ani,odatã cu orientarea spre calitate din managementul organizaþiilor. Cele mai multe studiicalitative asupra muncii emoþionale s-au centrat asupra identificãrii ºi descrierii acestuitip de norme emoþionale. Pentru a oferi doar trei exemple menþionãm cã Hochschild(1983) analizeazã normele emoþionale ale posturilor de stewardesa, Sutton (1991) pecele valabile în cazul colectorilor de taxe, Guerrier ºi Adib (2003) � pe cele pentruoperator de turism.

Sectorul din spatele scenei este acela în care are loc interacþiunea dintre membriiorganizaþiei, zonã în care controlul organizaþional este redus ºi prevaleazã regulile


informale cu privire la exprimarea emoþionalã. De exemplu, în spaþiul stewardeselor dinavion amabilitãþile expuse în faþa clienþilor nu îºi mai au rostul, ºi trãirile afective realepot fi exprimate (Hochschild, 1983). ªi ale zone similare pot fi amintite: bucãtãriilerestaurantelor, spaþiile de fumat din cadrul organizaþiilor etc. Fineman (2001) aratã cãnici unul dintre aceste locuri nu este o zonã în care orice reacþie este acceptatã, cãciintervin concepþiile legate de ceea ce înseamnã o conduitã profesionalã adecvatã. De aiciapare ºi inconfortul sau anxietatea când cineva încalcã graniþa public � privat.

Sferele din afara scenei sunt acelea care se regãsesc în afara teritoriului fizic alorganizaþiei: în familie sau în cercul de prieteni. Foarte frecvent angajaþii ce desfãºoarãmuncã emoþionalã trebuie sã ajungã în aceastã regiune pentru a �ieºi din rol� ºi pentrua primi sprijin emoþional, de obicei din partea partenerilor de viaþã (Boyle, 2000).

Expectanþele de interacþiune cu clienþii sunt menþionate ca factori antecedenþi aimuncii emoþionale atât de Grandey (2000), cât ºi de Fishbach (2003). Aceste expectanþedepind de unele caracteristici ale posturilor precum: frecvenþa, durata, varietateainteracþiunilor cu clienþii sau cerinþele de afiºare a unor emoþii pozitive (integrative),negative (diferenþiatoare) sau de mascare emoþionalã. Cercetãrile anterioare privindrelaþiile dintre expectanþele de interacþiune cu clienþii ºi munca emoþionalã au adusrezultate mixate. Corelaþii nesemnificative au fost regãsite între frecvenþa, durataacþiunilor ºi disonanþa (Morris ºi Feldman, 1997) sau între frecvenþa interacþiunilor ºijocul profund sau de suprafaþã (Grandey, 1998). Într-un alt studiu (Brotheridge, Lee,1998), însã, frecvenþa interacþiunilor corela semnificativ pozitiv cu jocul profund ºi celde suprafaþã. Cercetãrile indicã relaþii pozitive între percepþia regulilor de afiºareemoþionalã (integrative, negative ºi de mascare) ºi jocul profund (Brotheridge ºi Lee,1998, Grandey, 1998), ºi efortul emoþional (Kruml ºi Geddes, 2000), dar ºi cu jocul desuprafaþã (Brotheridge ºi Lee, 1998).

Evenimentele emoþionale. Deºi caracteristicile specifice mediului profesional potcrea o nevoie constantã de reglare a emoþiilor, Grandey (2000) susþine cã evenimentelede la locul de muncã pot avea un impact adiacent. Evenimentele negative sunt cele careinterfereazã cu scopurile angajatului � afiºarea regulilor corespunzãtoare (e.g. un clientnepoliticos), cele pozitive sunt cele care faciliteazã atingerea scopurilor angajatului (e.g.clienþi amabili). Necesitatea interacþiunilor cu clienþii dificili creºte nevoia de reglareemoþionalã.

Factori moderatori ai muncii emoþionale

Factori moderatori de naturã organizaþionalã

Accentul pus pe învãþarea afiºãrii emoþionale. Învãþarea muncii emoþionale este o temãpuþin exploratã de cãtre cercetãtori. Pornind de la perspectiva lui Duguid (2002)considerãm cã învãþarea muncii emoþionale se poate realiza prin câteva strategii principale:trainingul ºi ºcolarizarea formalã, discuþia cu egali sau socializarea profesionalã, înþelegereaintuitivã a normelor culturale organizaþionale (facilitatã, de exemplu, de penalizãrile ºirecompensele organizaþionale) ºi socializarea ce are loc încã din copilãrie. Hochschild


(1983) sugera cã pe mãsurã ce organizaþia pune mai mult accent pe formarea angajaþilorîn sensul unei afiºãri emoþionale adecvate, va creºte ºi efortul emoþional depus deangajaþi, ipotezã verificatã empiric de Kruml ºi Geddes (2000). În schimb, ei nu regãsescrelaþii semnificative între acest instruire ºi disonanþa emoþionalã.

Nivelul de autonomie în post privind afiºarea emoþionalã. Cercetãrile (Ashforth ºiHumphrey, 1993; Hochschild, 1983; Morris ºi Feldman, 1997) susþin o relaþie inversãîntre controlul angajatului asupra posibilitãþilor sale de exprimare emoþionalã ºi muncaemoþionalã depusã. Mai specific, Kruml ºi Geddes (2000) aratã cã angajaþii depun maimult efort emoþional atunci când au posibilitate redusã de a decide cum sã se exprimeemoþional, în timp ce angajaþii care au o autonomie mai mare în afiºarea expresiiloremoþionale aduc ceva din sinele lor autentic în interacþiunea cu clienþii, trãind astfel maipuþinã disonanþã ºi depunând mai puþin efort în afiºarea adevãratelor lor trãiri afective.

Orientarea spre calitate. În 1983 Hochschild observa cã pe mãsurã ce stewardeseleerau presate sã lucreze cu o vitezã mai mare, ele se angajau mai mult în joc de suprafaþã.Atunci când aveau mai mult timp la dispoziþie (accentul cãdea pe calitatea serviciilor),ele se implicau mai mult în joc profund. Plecând de aici, Kruml ºi Geddes (2000) aupresupus cã, pe mãsurã ce angajaþii vor percepe accentul pus de organizaþie pe calitateºi nu pe cantitate, cu atât ei vor trãi mai puþinã disonanþã emoþionalã ºi vor depune maimult efort emoþional. Rezultatele obþinute de ei nu regãsesc semnificative între orientareaspre calitate ºi dimensiunile muncii emoþionale.

Factori moderatori de naturã individualã

Genul. Percepþia rolurilor profesionale tipice femeilor sau bãrbaþilor poate deriva atâtdin distribuþia lor tradiþionalã în anumite roluri profesionale (Fischbach, 2003), cât ºidin socializarea emoþionalã diferitã în funcþie de gen (Eagly, 1987).

În general se aºteaptã de la femei sã zâmbeascã mai mult într-o varietate mai mare desituaþii. Deºi acest fapt ar putea sã le ajute în suprimarea trãirilor afective negative,totodatã le impune un standard mai înalt în aceastã privinþã (Hess, 2003). Taylor ºi Tyler(2000) aratã cã managerii din industria aerianã britanicã au expectanþe mai înalte de lafemei decât la bãrbaþi în a-ºi interioriza importanþa calitãþii serviciilor ºi satisfaceriiclienþilor ºi în a se angaja în joc emoþional profund. În plus, managerii din aceeaºiindustrie preferã femeile în cadrul selecþiei profesionale. ªi Bellas (1999) evidenþiazãroluri tradiþionale asociate celor douã sexe, dar în mediul universitar. Activitãþile depredare ºi de furnizare de servicii (care implicã muncã emoþionalã) sunt asimilate cucaracteristici ºi comportamente definite (cultural) ca fiind feminine. Femeile petrec maimult timp în cadrul acestor activitãþi decât bãrbaþii deºi aceastã muncã emoþionalã nueste perceputã ca implicând abilitãþi valoroase ºi este prost recompensatã. Pe de cealaltãparte, activitãþile administrative ºi de cercetare (în care abilitãþile intelectuale, tehnice ºide conducere sunt accentuate) sunt asociate cu caracteristici ºi comportamente specificmasculine, bãrbaþii petrecând în medie mai mult timp în cadrul acestor activitãþi.

Hochschild (1983) avansa ideea cã, deoarece specificul cultural al societãþii vesticele invitã mai mult pe femei sã se concentreze asupra trãirilor afective, acestea vor fiadepte mai puternice ale managementului emoþiilor. Domagalski (1999) noteazã cã


femeile acordã o mai mare atenþie indicilor emoþionali ai celorlalþi ºi au mai buneabilitãþi în interpretarea expresiilor emoþionale. Aplicând acest lucru la mediul de muncã,femeile ar trebui sã rãspundã mai uºor decât bãrbaþii la indicii externi sau la regulileemoþionale care le cer sã îºi gestioneze trãirile afective la locul de muncã. Rezultateleobþinute de Kruml ºi Geddes (2000) aratã cã existã ºanse mai mari ca angajaþii sã trãiascãdisonanþã emoþionalã atunci când ei sunt bãrbaþi. Acelaºi studiu nu regãseºte diferenþesemnificative între sexe pe dimensiunea efort emoþional.

Vârsta ºi experienþa. Hochschild (1983) susþine cã angajaþii mai în vârstã, având maimulte amintiri emoþionale, vor fi mai capabili sã îºi inducã trãirile afective necesare. Eacredea de asemenea cã angajaþii mai în vârstã sunt adepþi mai puternici ai controlãriipropriilor emoþii ºi afiºãrii mãºtilor emoþionale adecvate. Aceste ipoteze sunt validate decãtre Kruml ºi Geddes (2000), care aratã cã existã ºanse mai mari ca angajaþii sã trãiascãdisonanþã emoþionalã dar ºi sã depunã efort emoþional atunci când sunt mai în vârstã.

Tot Hochschild (1983) sugera cã angajaþii cu mai puþinã experienþã (atât în post, darmai ales în profesie) au ºanse mai mari sã simtã incertitudinea rolului pe care îl ocupã(inclusiv regulile de afiºare emoþionalã pe care acesta le presupune) ºi sã trãiascã maiputernic disonanþa emoþionalã ºi efortul emoþional. Kruml ºi Geddes (2000) nu regãsescrelaþii semnificative între experienþa în post sau în profesie ºi disonanþa emoþionalã, darei aratã cã angajaþii vor depune mai mult efort emoþional pentru a simþi trãirile afectiveadecvate atunci când au mai puþinã experienþã în lucrul cu publicul.

Competenþele emoþionale

Deºi Grandey (2000) susþine cã persoanele cu scoruri mari la scala expresivitãþiiemoþionale pozitive vor putea atinge mai uºor expectanþelor organizaþionale, ar raportanivele mai reduse de muncã emoþionalã, ºi ar putea obþine performanþe mai ridicate înposturi din sectorul serviciilor, aceste ipoteze nu au fost încã testate empiric.

O altã competenþã emoþionalã discutatã în legãturã cu munca emoþionalã ºi cu calitateaserviciilor este empatia. Miller, Birkholt, Scott ºi Stage (1995) fac distincþie între douãtipuri de empatie: contagiunea emoþionalã (abilitatea de sincronizare cu expresiileemoþionale ale celuilalt ºi de preluare a dispoziþiilor sale afective) ºi preocupareaempaticã (capacitatea de a rãspunde afectiv emoþiilor celuilalt într-un mod care esteorientat spre cealaltã persoanã, ºi nu spre sine). Kruml ºi Geddes (2000) aratã cã doarcontagiunea emoþionalã este relevantã pentru munca emoþionalã: cu cât angajaþii trãiesccontagiune emoþionalã, cu atât ei vor trãi mai puþinã disonanþã emoþionalã ºi vor depunemai mult efort emoþional pentru a simþi trãirile afective adecvate.

Ataºamentul emoþional. Hochschild (1983) susþinea cã se depune mai multã muncãemoþionalã atunci când legãtura dintre persoane este mai puternicã, dar persoanele careo depun sunt mai puþin conºtiente de ea. Transferând în domeniul angajaþilor care depunmuncã emoþionalã, Kruml ºi Geddes (2000) aratã cã existã ºanse mai mari ca angajaþiisã trãiascã disonanþã emoþionalã atunci când nu sunt ataºaþi emoþional de clienþi.

Afectivitatea pozitivã � afectivitatea negativã. Afectivitatea pozitivã (AP) se aflã înrelaþie cu entuziasmul ºi optimismul, în timp ce afectivitatea negativã (AN) se asociazãcu pesimismul ºi stãri afective neplãcute. Kay H. Chu (2002) aratã cã în industria


hotelierã, unde existã cerinþa afiºãrii emoþiilor pozitive, persoanele cu AP întâmpinã maipuþine probleme atunci când li se va cere afiºarea de emoþii pozitive, iar cu AN vor simþidiscrepanþe mai mari între expresiile emoþionale ºi stãrile subiective.

Identitatea profesionala se referã la setul de expectanþe internalizate ale unui individreferitoare la rolul sãu profesional. Într-un studiu calitativ, Ashforth ºi Tomiuk (2000)au arãtat cã agenþii de servicii intervievaþi credeau cã propriul lor comportamentprofesional se potriveºte sinelui lor real. În acelaºi timp, ei raportau faptul cã trebuiausã fie buni actori ºi sã mimeze anumite emoþii în interacþiunea cu clienþii lor pentru a-ºiface bine munca. Acest fenomen aparent contradictoriu a fost numit �joc de rolinternalizat� (Rafaeli ºi Sutton, 1987). Ashforth ºi Tomiuk au descris acest fenomen cape autenticitate profundã, unde emoþia cerutã este conformã cu regulile de afiºare aleunei identitãþi specifice, ce a fost internalizatã ºi afiºatã ca o reflecþie a sinelui, indiferentde ceea ce persoana simte cu adevãrat. Aspectele saliente ale identitãþii profesionale aleunui angajat reprezintã importanþã majorã în acceptarea, redefinirea sarcinii ºi înanticiparea consecinþelor muncii emoþionale.

Consecinþele muncii emoþionale ºi factorii lor moderatori

Deºi iniþial cercetãrile lui Hochschild discutau exclusiv problematica impactului negatival muncii emoþionale asupra angajaþilor, cercetãrile ulterioare aratã cã munca emoþionalãnu este neapãrat rea în sine, unele dimensiuni ale ei corelând chiar pozitiv cu diverºiindicatori ai stãrii de bine. În plus, pornind de la lucrarea lui Ashforth ºi Humphrey(1993) s-au evidenþiat ºi consecinþe organizaþionale ale muncii emoþionale.

Consecinþe la nivel individual

Din punct de vedere psihologic existã frica cã un mesaj continuu venit din parteacompaniei care cere angajatului sã se simtã fericit, încântat de produsele companiei,preocupat de bunãstarea clientului, poate avea ca efect dificultatea deconectãrii din joculprofund la sfârºitul programului. Mai ales Hochschild (1983) evidenþiazã astfel decazuri în situaþia însoþitorilor de zbor, observând confuzia unora în ceea ce priveºtepropria lor identitate. Pornind de la accentul pus de cãtre Hochschild pe consecinþelenegative ale muncii emoþionale asupra angajaþilor, o serie întreagã de cercetãtori auevidenþiat legãturi între munca emoþionalã ºi epuizare profesionalã (Wharton, 1993),stres, stimã scãzutã de sine, depresie, cinism, alienarea în rol, auto-alienare (Ashforthºi Humphrey, 1993; Fineman, 1993), devianþã emoþionalã (Fineman, 1993).

Epuizarea profesionalã apare des la angajaþii din domeniul serviciilor atunci cândangajaþii devin foarte implicaþi emoþional în interacþiunile cu clienþii ºi au posibilitãþireduse de reconstituire a resurselor astfel cheltuite. Semnele epuizãrii profesionale suntoboseala emoþionalã, depersonalizarea ºi un sentiment redus al realizãrii personale.Oboseala emoþionalã pare a fi determinatã de disonanþa emoþionalã (Morris ºi Feldman,1997, Zapf ºi colab., 1999), de realizarea unui joc de suprafaþã (Brotheridge ºi Lee,1998). Depersonalizarea coreleazã pozitiv atât cu jocul de suprafaþã, cât ºi cu joculprofund (Zammuner, Lotto, Galli, 2003). Grandey (2000) ajunge la concluzia cã


legãturile dintre munca emoþionalã ºi realizarea personalã (a treia dimensiune a epuizãriiprofesionale) nu sunt atât de bine susþinute de cercetãri empirice.

Hess (2003) susþine cã ceea ce face ca munca emoþionalã sã fie dãunãtoare pe termenlung este disonanþa emoþionalã, ºi aratã cã existã un consens la nivelul rezultatelorcercetãrilor în legãturã cu efectele acesteia: scãderea satisfacþiei emoþionale ºi a stãriide bine, asocieri puternice cu epuizarea emoþionalã.

În legãturã cu consecinþele negative ale muncii emoþionale se pot discuta ºi câtevaaspecte etice. Se pune întrebarea dacã un control strict al emoþiilor nu reprezintã o nouãformã de exploatare ºi alienare. Când regimul de control al emoþiilor este întãrit prinintermediul supravegherilor video, prin monitorizare aleatorie, sau prin �poliþia zâmbetului�,caracterul etic al practicii este pus sub semnul întrebãrii, cãci se pune problemaresponsabilitãþii pe care ºi-o asumã organizaþia pentru efectele nedorite ale acesteipractici asupra angajaþilor (stres, suspiciune, îndoialã de sine).

Totuºi, nu toate persoanele sunt afectate la fel de munca emoþionalã. Zapf ºi colab.(1999) aratã cã scalele cerinþelor de reglare emoþionalã pot avea corelaþii atât pozitivecât ºi negative cu diferite variabile indicatori ai stãrii de bine, ceea ce demonstreazã cãmunca emoþionalã nu este stresantã în sine. Fineman (2001) aratã cã unii se protejeazãde efectele nedorite ale muncii emoþionale prin realizarea unui joc de suprafaþã, chiarprin transformarea în jocuri a interacþiunilor care cer o astfel de muncã. În unele cazurimunca emoþionalã reduce incertitudinea ºi contribuie la evitarea situaþiilor interpersonalejenante, ducând, prin urmare, la creºterea satisfacþiei în muncã (Morris ºi Feldman,1996; Brotheridge ºi Grandey, 2002).

Satisfacþia profesionalã este un indice des folosit pentru starea de bine a angajatuluide la locul de muncã. Grandey (2000) aratã cã cercetãrile empirice privind relaþia dintremunca emoþionalã ºi satisfacþia profesionalã sunt contradictorii. Aceste contradicþii potfi datorate diferenþelor în definirea muncii emoþionale, caracteristicilor angajaþilor ºi aleposturilor.

Kruml ºi Geddes (2000) sintetizeazã concluziile altor cercetãri care evidenþiazã ºialte posibile consecinþe pozitive ale muncii emoþionale precum securitate, stimã de sine(Wharton, 1993); auto-eficacitate crescutã ºi stare psihologicã de bine (Ashforth ºiHumphrey, 1993; Conrad ºi Witte, 1994); scãderea stresului (Conrad ºi Witte, 1994);creºterea eficienþei în realizarea sarcinilor (Ashforth ºi Humphrey, 1993); creºtereasimþului de apartenenþã la aceeaºi comunitate (Shuler ºi Sypher, 2000).

Impactul diferit al muncii emoþionale se poate datora caracteristicilor postului saupersoanelor. Cel mai probabil realizarea muncii emoþionale va conduce la consecinþepozitive atunci când existã o bunã potrivire între personalitatea angajatului ºi cerinþelepostului sãu.

Consecinþe la nivel organizaþional

În domeniul serviciilor, munca emoþionalã este o dimensiune importantã în menþinerealoialitãþii clienþilor ºi perpetuarea afacerii. Deoarece munca emoþionalã poate fi desfãºuratãîn mai multe modalitãþi, este posibil ca unele metode sã fie mai eficiente decât altele.Unii autori (Ashforth ºi Humphrey, 1993, Hochschild, 1983, Rafaeli ºi Sutton, 1987) aumenþionat importanþa perceperii de cãtre clienþi a sinceritãþii emoþiilor afiºate de cãtre


angajaþi. Cercetãrile asupra emoþiilor (Ekman, Friesen 1969) aratã cã atunci când oameniifalsificã o emoþie pare a avea loc o scurgere de informaþie, pentru cã observatoriidetecteazã înºelãciunea. Prin urmare jocul de suprafaþã ar putea fi negativ corelat cuperformanþa în sectorul servicii. Jocul profund îi convinge pe clienþi cã angajaþii chiarsimt ceea ce aratã, ºi de aceea jocul profund ar putea corela pozitiv cu performanþa.

Mai mult, disonanþa emoþionalã ca ºi componentã a muncii emoþionale se asociazã custres, epuizare profesionalã, scãderea satisfacþiei la locul de muncã, ceea ce pe termenlung ar putea conduce la absenteism ºi pãrãsirea locului de muncã.

Variabile moderatoare

Caracteristicile posturilor, organizaþiilor sau persoanelor pot influenþa relaþia dintremunca emoþionalã ºi consecinþele sale.

Hess (2003) aratã cã în cazul persoanelor care sunt mai conºtiente de propriile loremoþii ºi mai adaptabile din punct de vedere emoþional nu apare relaþia dintre muncaemoþionalã ºi simptomele negative de sãnãtate. Kay H. Chu (2002) face trimitere laliteratura asupra stresului profesional ºi empatiei, arãtând cã cele douã componente aleempatiei au efecte diferite: contagiunea emoþionalã promoveazã oboseala emoþionalã,în timp ce grija empaticã o reduce.

Ar fi interesantã studierea gradului în care factori precum genul, identitatea profesionalã,tipul de afectivitate (pozitivã versus negativã) influenþeazã nu numai alegerea strategiilorde muncã emoþionalã, ci ºi impactul lor asupra diverºilor indici ai stãrii de sãnãtatementalã a angajaþilor.

Suportul social de la locul de muncã reprezintã un alt factor moderator al impactuluimuncii emoþionale. Deºi munca emoþionalã din sectorul serviciilor are un caracterputernic individualizat, în literaturã apar referiri ºi la caracterul colectiv al munciiemoþionale. Hochschild (1983) introduce termenul de muncã emoþionalã colectivã,referindu-se atât la tonalitatea emoþionalã a muncii însoþitorilor de zbor care esteinfluenþatã de interacþiunile dintre însoþitorii de zbor, dar ºi dintre aceºtia ºi pasageri, câtºi la faptul cã însoþitorii conteazã unul pe altul în obþinerea de sprijin emoþional.

ªi Korczynsky (2003) aratã cã în gestionarea aspectelor conflictuale ale muncii lor,angajaþii din sectorul servirii clienþilor cautã sprijin unul de la celãlalt, dând astfelnaºtere �comunitãþilor de coping�. La un anumit nivel, aceste comunitãþi pot acþionaîntr-o modalitate care este funcþionalã pentru organizaþie deoarece asigurã o modalitateprin care angajaþii din sectorul serviciilor pot trece peste tensiunile de la locul lor demuncã, reducând astfel fluctuaþia de personal ºi costurile asociate. La un alt nivel, acestecomunitãþi de coping constituie culturi informale de muncã care pot îngreuna controlulmanagementului asupra relaþiilor din organizaþie datoritã potenþialului de a genera actede rezistenþã directã faþã de directivele conducerii firmei.

ªi literatura ce se ocupã de problematica stresului ºi a satisfacþiei profesionale aratãcã sprijinul ºefilor ºi al colegilor poate crea un mediu plãcut de muncã. În profesii cepresupun servirea clienþilor, un mediu plãcut de muncã presupune cã un nivel mai scãzutal muncii emoþionale este necesar. Grandey (2000) a evidenþiat existenþa unui singurstudiu cantitativ ce susþine cã interacþiunea dintre sprijinul social ºi disonanþa emoþionalãprotejeazã împotriva insatisfacþiei profesionale.


Concluzii

Evoluþia conceptului ºi a cercetãrilor

Majoritatea cercetãtorilor aplicã conceptul de muncã emoþionalã acelor sectoare în careexistã un contact clar între organizaþie ºi clienþii sãi. Dar necesitatea muncii emoþionaleeste evidentã în majoritatea interacþiunilor de la locul de muncã. Aproape toate posturilede conducere solicitã suprimarea anumitor emoþii ºi afiºarea altora; acest fenomen sepoate numi muncã emoþionalã intra-organizaþionalã.

Deºi studiile asupra muncii emoþionale în cadrul sectorului de servicii sunt cele mainumeroase, ºi managerii sunt plãtiþi pentru a gestiona trãirile afective ale subordonaþilorlor. Jocoy (2003) aratã cã, deºi managerii au de obicei mai mult control ºi autonomieasupra tipului de muncã emoþionalã pe care îl desfãºoarã (comparativ cu angajaþii dinprima linie din sectorul servicii), conþinutul sarcinilor lor implicã interacþiuni care suntsimilare în termenii jocului profund sau de suprafaþã din cadrul muncii emoþionale. Muncaemoþionalã depusã de manageri reflectã mai degrabã acceptarea culturii organizaþionaleºi mai puþin respectarea unor reguli explicite de expresie emoþionalã. Deºi existãexpectanþe implicite legate de rolul lor, marea majoritate a managerilor de nivel mediunu sunt pregãtiþi în mod formal pentru a desfãºura muncã emoþionalã (Moore, Kelliher,Hailey, 2004). Cercetãrile care extind munca emoþionalã ºi la manageri sunt de naturãcalitativã (realizate preponderent de cãtre sociologi). Apare necesitatea unor studii denaturã cantitativã.

O altã extindere a conceptului de muncã emoþionalã se referã la munca de îngrijireplãtitã sau neplãtitã. Pentru a desemna conceptul de muncã emoþionalã, în literatura despecialitate se utilizeazã în principal doi termeni: emotional labour ºi emotional work.Duguid (2002) susþine cã cele douã concepte evidenþiazã diferenþa dintre munca emoþionalãplãtitã în mod explicit (engl: labour) ºi cea neplãtitã (engl: work). Cea mai mare partedintre cercetãtori (Ashforth, Humphrey, 1993; Zapf, 2002) nu fac în mod explicit oastfel de diferenþiere.

În general munca plãtitã de îngrijire (caring labour) implicã gestionarea emoþiiloraltora, precum ºi presupunerea cã celui care profeseazã îi pasã de trãirile afective alecelorlalþi. În aceastã categorie intrã asistenþa medicalã, asistenþa socialã, educatorii,consilierii, profesorii. England ºi Folbre (1999) pun problema motivelor pentru careposturile care implicã îngrijire sunt prost plãtite în comparaþie cu nivelul de educaþie ºiabilitãþi cerut. Printre motivele identificate s-ar numãra faptul cã recompensele intrinseciale acestor ocupaþii ce le-ar putea permite angajatorilor sã plãteascã mai slab acesteposturi � oamenii nu se simt confortabil în postura de a cântãri în bani îngrijirea acordatã.

Munca de îngrijire neplãtitã se referã la muncã de îngrijire zilnicã pe care o desfãºoarãfemeile în munca de acasã cu familia, ajutarea copiilor, bãtrânilor, bolnavilor (Duguid,2002). Rae (1998) a examinat munca emoþionalã având ca subiecþi membrii persoane ceîngrijeau rude cu Alzheimer. Rezultatele indicã faptul cã cei care fac muncã de îngrijiresunt conºtienþi de existenþa unor reguli afective ºi se simt stresaþi când nu se conformeazãacestor norme. Eºecul în managementul emoþiilor afecteazã în mod negativ felul în carecel care acordã îngrijirea se priveºte pe sine.


Implicaþii pentru cercetãri ulterioare ºi pentru gestionarearesurselor umane

Pe viitor ar putea fi interesantã investigarea impactului asupra disonanþei ºi efortuluiemoþional a unor variabile precum credibilitatea regulilor emoþionale, credibilitateaidentitãþii de rol, credinþele despre prezentarea emoþiilor false, auto-monitorizare,congruenþa valorilor angajat � organizaþie, forþa normelor de grup, relaþiile cu colegii,cultura organizaþionalã, umorul. În plus, ar fi interesantã integrarea în paradigma munciiemoþionale a rezultatelor cercetãrilor din psihologia generalã privind reglarea emoþiilor(Gross, 1998) ºi a dispoziþiilor afective (Larsen, 2000).

În ceea ce priveºte aspectele aplicative se pot trasa câteva linii generale. Astfel,organizaþiile pot sã îºi instruiascã cu succes angajaþii în a-ºi gestiona emoþiile, darnecesitatea trainingului trebuie evaluatã înainte, cãci existã situaþii în care clienþii afiºeazãîn general emoþii pozitive, necesitatea formãrii fiind minimã, cãci în astfel de situaþiiangajaþii ar rãspunde în mod natural, afiºând trãirile lor afective reale. În situaþiile încare clienþii sunt mai dificili, instruirea se poate axa pe modul în care angajaþii pot sã îºimodifice propriile trãiri afective (efort emoþional) pentru a afiºa emoþii adecvate situaþiei.

Managerii ar trebui, de asemenea, sã ia în consideraþie faptul cã ataºamentul emoþionalal angajaþilor faþã de clienþi poate duce la scãderea disonanþei emoþionale, ºi sã permitãangajaþilor sã îºi cunoascã mai bine clienþii � o posibilitate ar consta în dezvoltarea uneiculturi orientate spre client. Povestiri despre interacþiunile anterioare cu clienþii (în ºi înafara contextului formativ), scrisorile ºi apelurile telefonice înregistrate de la clienþi,jocurile de rol ar putea sã-i ajute pe angajaþi sã-ºi înþeleagã mai bine clienþii. Deasemenea, este necesar ca angajaþii sã aibã o imagine adusã la zi despre clienþi, atât întermeni demografici, cât ºi al comportamentelor tipice de cumpãrare.

Din moment ce disonanþa emoþionalã are efecte negative, organizaþiile unde muncacu clienþii este importantã ar trebui sã angajeze persoanele ºi în funcþie de abilitãþile lorempatice, precum ºi sã punã accent pe instruirea adecvatã ºi sã nu preseze spre scãdereaduratei interacþiunilor cu clienþii.

Abstract: Emotional regulation at work has been studied mainly within the emotional labourparadigm. Traditionally defined as the work that requires inducing or suppressing feelings andemotions in order to maintain an appearance capable of facilitating in others desired state of mind,emotional work has inspired a large number of sociologists and psychologists. In this paper weattempt to review the main findings regarding the dimensions of emotional work, its determinants,its consequences and the moderating factors.Key words: emotional work, emotional labour, emotional dissonance, emotional effort

Résumé: La régulation émotionnelle au travail a été étudiée surtout dans le paradigme du travailémotionnel. Traditionnellement, le travail émotionnel a été défini comme le travail que sollicitel�induction ou la suppression des émotions avec le but du influencer les états affectifs des clientsou des bénéficiaires. Ce sujet a reçu l�attention des plusieurs sociologues et psychologues. Danscette étude on fait un essai du synthétiser les plus importantes perspectives sur les dimensions, lesdéterminants, les conséquences du travail émotionnel, mais aussi les facteurs modérateurs.Mots clés: le travail émotionnel, la dissonance émotionnelle, l�effort émotionnel.


Bibliografie

Ashforth, B.E., Humphrey, R.H. (1993), Emotional labor in service roles: The influence ofidentity, Academy of Management Review, 18(1), pp. 88-115.

Ashforth, B.E., Tomiuk, M.A. (2000), Emotional labour and authenticity: Views from serviceagents, In S. Fineman (Ed.), Emotion in organizations, 2nd ed.: 184-203, London: Sage.

Bellas, M.L. (1999), Emotional labor in academia: the case of professors, The Annals of AmericanAcademy, 561(1), pp. 96-110.

Brotheridge, C.M., Grandey, A. (2002), Emotional Labor and Burnout: Comparing TwoPerspectives of People Work, Journal of Vocational Behavior, 60, pp. 17-39.

Brotheridge, C.M., Lee, R.T. (1998), On the dimensionality of emotional labour: Developmentand validation of the emotional labour scale, First Conference on Emotions in OrganisationalLife, San Diego.

Boyle, M.B. (2000), Emotional regions, off-stage support and the privatising of emotionalprocess work, Sociological Sites, TASA 2000 Conference, Adelaide: Flinders University,december 6-8, http://www.tasa.org.au/members/docs/2000_9/Boyle.pdf.

Conrad C., Witte, K. (1994), Is emotional expression repression or oppression? Myths of organi-zational affective regulation, în S. Deetz (ed.), Communication Yearbook 17, pp. 417-428,London: Sage.

Chu, K.H. (2002), The Effects of Emotional Labor on Employee Work Outcomes, Dissertationsubmitted to the Faculty of the Virginia Polytechnic Institute and State University, http://scholar.lib.vt.edu/theses/available/etd-06302002 164031/unrestricted/Chuetd.pdf.

Domagalski, T.A. (1999), Emotion in organizations: Main currents, Human Relations, 52,pp. 833-852.

Duguid, F. (2002), Emotion Work Learning: Findings, Gaps and Suggestions, The researchnetwork for New Approaches to Lifelong Learning, http://www.oise.utoronto.ca/depts/sese/csew/nall/res/50FionaDuguid.pdf.

Eagly, A. (1987), Sex differences in social behavior: A social-role interpretation, Hillsdale,NJ: Erlbaum.

Ekman P., Friesen W.V. (1969), The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins,usage, and coding, Semiotica, 1, 49-98.

England P., Folbre, N. (1999), The cost of caring, The Annals of the American Academy ofPolitical and Social Science, 561, pp. 39-51.

Fineman, S., (1993), Emotion in organizations. London: Sage.Fineman, S. (2001), Emotions and organizational control, în Payne, R.L., Cooper, C. (Eds),

Emotions at Work � Theory, Research and Applications for Management, Chichester:Wiley & Sons Ltd., pp. 219-237.

Fischbach, A. (2003), Determinants of Emotion Work, Dissertation zur Erlangung des Doktorgradesder Mathematisch-Naturwissenschaftlichen Fakultäten der Georg-August-Universität zuGöttingen, http://webdoc.sub.gwdg.de/diss/2003/fischbach/fischbach.pdf.

Goffman, E. (1959/2003), Viaþa cotidianã ca spectacol, Bucureºti, Ed. Comunicare.ro.Grandey, A. (1998), Emotional labour: A concept and its correlates, Paper presented at the First

Conference on Emotions in Organisational Life, San Diego.Grandey, A. (2000), Emotion regulation in the workplace: A new way to conceptualize emotional

labor, Journal of Occupational Health Psychology, 5(1), pp. 95-110.Gross, J.J. (1998), The emerging field of emotion regulation: An integrative review, Review of

General Psychology, 2, 271-299.Guerrier, Y., Adib, A. (2003), Work at leisure and leisure at work: A study of the emotional

labour of tour reps, Human Relations, 56(11), pp. 1399-1417.


Hess, U. (2003), Emotions at work. In Burgundy Report, Center for Interuniversity Research andAnalysis on Organizations, http://www.cirano.qc.ca/pdf/publication/2003RB-03.pdf.

Hochschild, A. (1979), Emotion Work, Feeling Rules, and Social Structure, American Journal ofSociology, 85, 3: 551-575.

Hochschild, A. (1983), The Managed Heart, Berkely: University of California Press.Jocoy, C.L. (2003), Vying for Hearts and Minds: Emotional Labour as Management Control,

Labour and Industry: A Journal of the Social and Economic Relations of Work, 13(3),pp. 51-72.

Korczynski, M. (2003), Communities of coping: collective emotional labour in service work.Organization, 10 (1), pp. 55-79.

Kruml, S.M., Geddes, D. (2000), Exploring the dimensions of emotional labor, ManagementCommunication Quarterly, 14 (1), pp. 8-49.

Larsen, R.J. (2000), Toward a science of mood regulation, In Psychological Inquiry, vol. 11,nr. 3, 129-141.

Lazarus, R., Cohen-Charash, Y. (2001), Discrete emotions in organizational life, In Payne, R.L.,Cooper, C. (Eds.), Emotions at Work � Theory, Research and Applications for Management,Chichester, Wiley & Sons Ltd, 45-81.

Mayer, J.D., Caruso, D. (2002), The effective leader: Understanding and applying emotionalintelligence, Ivey Business Journal, November/December, pp. 1-5.

Miller, K., Birkholt, M., Scott, C., Stage, C. (1995), Empathy and burnout in human servicework: An extension of a communication model, Communication Research, 22, 123-147.

Moore, C., Kelliher, C., Haile, V.H. (2004), Being real or really being someone else? Managersand emotional labour. Work Employment and Society Conference, September, http://www.britsoc.co.uk/new_site/user_doc/WES%202004%20Listing.doc.

Morris, J.A., Feldman, D.C. (1996), The Dimensions, Antecedents, and Consequences ofEmotional Labor, Academy of Management Journal, 21, pp. 989-1010.

Morris, J.A., Feldman, D.C. (1997), Managing emotions in the workplace, Journal of ManagerialIssues, 9(3), pp. 257-274.

Pixley, J. (2002). Finance organizations, decisions and emotions. British Journal of Sociology,53(1), pp. 41-65.

Rae, H.M. (1998), Managing Feelings: caregiving as emotion work, Research on Aging, 20(1),137-160.

Rafaeli, A., Sutton, R.I. (1987), Expression of emotion as part of the work role, Academy ofManagement Review, 12(1), 23-37.

Schaubroeck, J., Jones, J.R. (2000), Antecedents of Workplace Emotional Labor Dimensions andModerators of Their Effects on Physical Symptoms, Journal of Organizational Behavior,21(2), pp. 163-183.

Shuler S., Sypher, B.D. (2000), Seeking emotional labor: When managing the heart enhances thework experience, Management Communication Quarterly, 14(1), 50-89.

Sutton. R.I. (1991), Maintaining norms of about expressed emotions: The case of bill collectors,Administrative Science Quartely, 36, pp. 245-268.

Taylor, S., Tyler, M. (2000), Emotional labour and sexual difference in the airline industry,Work, Employment & Society, 14(1), pp. 77-95.

Vince, R., Broussine, M. (1996), Paradox, defense and attachment: Accessing and working withemotions underlying organizational change, Organization Studies, 17(1), pp 1-21.

Zapf, D., (2002), Emotion Work and Psychological Well-Being: A Review of the Literature andSome Conceptual Considerations, Human Resource Management Review, 12, pp. 237-268.

Zammuner, V.L., Lotto,L., Galli, C. (2003), Regulation of emotions in the helping professions:nature, antecedents and consequences, Re-published for the Australian e-Journal for theAdvancement of Mental Health (AeJAMH), 2(1), www.auseinet.com/journal.


Zapf, D., Vogt, C., Seifert, C., Mertini, H., Isic, A. (1999), Emotion Work as a Source ofStress: The Concept and Development of an Instrument, European Journal of Work andOrganizational Psychology, 8 (3), pp. 371-400.

Wharton, A.S. (1993), The Affective Consequences of Service Work, Work and Occupations,20, pp. 205-232.

III. INTERVIU

Interviu cu Jean-Pierre Deconchyrealizat de Adrian Neculau

Jean-Pierre Deconchy est professeur émérite de Psychologie Sociale à l�Uuniversité deParis-X Nanterre.

Adrian Neculau: Monsieur le Professeur, vous vous êtes identifié avec quelques thèmesde recherche qui vous ont collé une certaine étiquette. A présent, pour tout scientifiques�occupant de sujets tels que les croyances, l�idéologie ou la conduite orthodoxe, lerenvoi à vos ouvrages est devenu incontournable. Cela étant, ce serait intéressant desavoir comment vous êtes parvenu à ce point. Votre évolution, votre parcoursprofessionnel�

Jean-Pierre Deconchy: Mon parcours professionnel? Le premier Diplôme que j�aiobtenu, dans une école technique du Nord de la France, fut une attestation deformation à la profession de trieur de laine. Vers 14 ans, au Lycée, j�avais en effetété déclaré inapte aux études classiques par des psychologues patentés. J�obtinsensuite, à la grande fierté de ma mère qui, dès 13 ans, avait été ouvrière dans uneusine textile, un Certificat d�Aptitudes Professionnelles d�Employé de Bureau. Par lasuite, tout en étant surveillant � de jour et de nuit � dans un pensionnat de la Flandrefrançaise, j�ai préparé le Baccalauréat. Sans Lycée et sans psychologues patentés.Des études de philosophie puis de théologie. Après la licence en Philosophie et alorsque j�étais instituteur à Tripoli du Liban, j�ai fait mes premières recherches à l�EcoleSupérieures des Lettres de Beyrouth. Rentré en France, j�ai été nommé Professeur dePhilosophie dans une école privée sous contrat, à Roubaix. Parallèlement, j�avaismis en route une recherche sur la façon dont les petits Français du Nord de la France(8 à 16 ans) se représentaient «Dieu». En 1966 et en tant qu�Attaché de Recherche(puis Chargé, puis Maître..), j�entrais au Centre National de la Recherche Scientifique,au Laboratoire de Psychologie Sociale de la Sorbonne dirigé par Robert Pagès. Cefut une Thèse de Troisième Cycle (1966), puis une Thèse de Doctorat d�Etat (1975).En 1980, j�ai été nommé Professeur de Psychologie Sociale à l�Université de Paris-X,à Nanterre. De 1983 à 2000, j�y ai dirigé le Laboratoire de Psychologie Sociale. Desenseignements qui m�ont sans doute apporté autant sinon plus qu�ils n�ont apportéaux étudiants. Des directions de Thèses de Doctorat en Psychologie sociale(quarante-et-une menées à bien�), entrelacées avec ma propre pratique de recherche.Après mon départ en retraite, j�ai eu la chance de pouvoir travailler encore et jusqu�à

134 ADRIAN NECULAU

ce jour, théoriquement et expérimentalement, avec un certain nombre de laboratoiresétrangers.Mon itinéraire de recherche? Après un peu plus de quarante ans de travail, il seraitun peu artificiel, voire artificieux, de chercher à dégager un itinéraire linéaire quin�aurait fait que développer une intuition de départ. Il y a eu des échecs et des petitesréussites, des ouvertures et des impasses, des sensibilités favorables et des erreurs,des allers et des retours en arrière. Il y eut surtout la rencontre de nombreuxcollègues et de courants de pensée qui ont infléchi ou activé les choses, par synergieou par allergie. Il y eut les événements, minuscules ou énormes qui ont marqué la viepersonnelle ou les évolutions et les ruptures de l�histoire. Je pense tout de même qu�ily a eu d�emblée un désir (même un expérimentaliste peut parler de désir!), puis uneoption et, au gré des temps, des étapes. Le désir d�origine: comprendre, librementet hors assujettissement, comment fonctionnent les systèmes de croyances, religieusesou plus largement dites idéologiques. Une option méthodologique: le recours, autantque faire se peut, à la méthode expérimentale, dont c�est une erreur de penser qu�ellene peut porter que sur des situations et des représentations minimales. Des étapes:puisqu�il le faut j�en évoquerai quatre.J�ai commencé, dans les années soixante et avant mon entrée au CNRS, à medemander comment, du point de vue cognitif � si l�on peut dire �, se construisaitl�idée de «Dieu» chez des enfants que l�on y avait acculturés. Vu l�époque, on aprocédé par échantillonnages rigoureux et strictement situés. Auprès de 8065 Garçonset filles de 8 à 16 ans, d�origines sociales sélectionnées en fonction des critères del�INSEE, tous catéchisés par l�Eglise catholique dans les Arrondissements de Lille etde Dunkerque (en France), on a recueilli les Associations qu�ils faisaient librement aumot «Dieu». En l�absence de toute théorie disponible et d�ailleurs rendue impossiblepar l�aspect strictement empirique du recueil de l�information, on s�en est alors tenuà une description rendue plus économique par une analyse de contenu de type plus oumoins structural (Structure génétique de l�idée de Dieu chez des catholiques Français,1967, Bruxelles). Le livre était monstrueusement chiffré, la perspective strictementdescriptive, l�objet de recherche était relativement neuf.Avec l�entrée au CNRS et au Laboratoire de Psychologie Sociale, ce fut la découvertede la méthodologie expérimentale. De quelques études antérieures de biologie, jesavais à peu près ce que c�était: mais je pensais alors que son emploi était strictementlimité à ce type d�objet. Son utilisation récente en psychologie sociale m�avaitd�emblée fasciné: influence sociale, catégorisation sociale, relations intergroupes�.A première vue, les fonctionnements sociaux complexes porteurs des systèmes decroyances et des idéologies paraissaient trop «lourds» pour relever de la méthodologieexpérimentale. On s�attela donc à mettre en place une méthodologie expérimentalecapable d�être exercée sur et dans des systèmes sociaux réels, historiques et donccomplexes. La rencontre avec le dogmatisme de Milton Rokeach fut décisive. C�estalors que fut introduite une théorie de l�orthodoxie idéologique, avec ses définitionsliminaires (sujet, groupe, système�) et avec son hypothèse de base: «en systèmeorthodoxe, la fragilité rationnelle de l�information est compensée par la vigueur dela régulation». Cette hypothèse, telle qu�elle est formulée, était formellement susceptibled� introduire un certain nombre de paradigmes. Durant les années soixante-dix/

135LA CORRUPTION DE LA RELATION D�AIDE DANS UN CONTEXTE SOCIAL CONTRÔLÉ

quatre-vingts et encore plus tard, on en a opérationalisé un certain nombre: d�abordà propos de l�Eglise catholique romaine puis, peu à peu, à propos de systèmessociaux isomorphes (L�orthodoxie religieuse: essai de logique psycho-sociale, 1971,Paris; Orthodoxie religieuse et sciences humaines, 1980, Paris-Berlin-New York).La consistance et la persistance d�un système de croyances tiendraient ainsi aux jeuxde la rationalité et de la régulation sociale. Encore faudrait-il comprendre comment,socialement situé, le sujet humain produit l�idée que le fonctionnement des choses etnotamment le fonctionnement de l�homme n�est pas «seulement» ce que l�on en voitet ce que l�on en constate: objet précisément de ce que l�on appelle «les croyances».Une hypothèse a pris forme: quand il s�agit de connaître l�homme (soi-même, lesautres, l�Homme�), le sujet humain s�immuniserait fonctionnellement � et demultiples façons � contre toute information qui tendrait à référer la production descomportements humains à des déterminismes de nature propres à l�espèce etconstitutifs de l�espèce. Autrement dit, il serait «naturel» à l�être humain de travaillerà ne pas se percevoir comme un «être de nature»: ensemble de stratégies cognitivescomplexes qui interviennent pour que le sujet humain puisse «rationnellement»construire l�idée qu�il n�est pas essentiellement un être «biologique» et que, de ce faitou parallèlement, il est intrinsèquement différent des autres animaux. La croyance enune «surnature» serait ainsi tendanciellement inévitable mais factice. Au cours desannées quatre-vingt-dix, une cinquantaine d�expérimentations ont travaillé à éluciderquelques-unes de ces stratégies (Les Animaux surnaturés. La construction mentale dela singularité humains, 2000, Grenoble).Est-ce une sorte de captation du propos par la référence cognitiviste? En tout cas,depuis plusieurs années, ma recherche a pris un tour un peu différent. Tous lessystèmes de croyances �religieuses ou, plus largement, idéologiques � intègrent àleur discours la référence à des événements «inexplicables» («Moïse étendit sa mainsur la mer�: les eaux se fendirent et ils s�engagèrent dans le lit asséché�, avec unemuraille d�eau à leur droite et à leur gauche» (Exode, XIV, 21); «L�aveugle s�enalla, se lava [de la boue que Jésus avait mise sur ses yeux] et il revient en voyantclair» (Jean, IX-7); «Le Samaritain jeta les ornements dans le feu et en retira unveau mugissant» (Coran, XX-90). Quelles sont les modalités par lesquelles un sujetexposé à ce titre d�information travaille-t-il à «expliquer tout de même» ce qui resteinexplicable? Plusieurs travaux en cours ont probablement montré que le contrôlecognitif � tel qu�introduit par Seligman et théorisé par Sedek et Kofta � intervientdirectement dans cette opération. Il n�est pas encore temps d�en faire la synthèse etbeaucoup reste à faire (avec Jean-Claude Deschamps: Traitement cognitif d�unereprésentation «mythique». Dans: Psychologie Française, 53, 97-114).

Adrian Neculau: Supposons que vous vous préparez à débuter dans la recherche enpsychologie. Pensez-vous que, si vous en aviez la possibilité, vous changeriezd�orientation, de sujets, de méthodes?

Jean-Pierre Deconchy: L�âge n�apporte avec lui aucun privilège. Sauf, peut-être, lacertitude que ce qui est fait est fait et que c�est aux autres � dans le meilleur des cas �d�imaginer les choses autrement Je sais que c�est un secteur de recherche: mais,

136 ADRIAN NECULAU

pour ma part, je n�ai jamais été tenté par ce que l�on appelle «le contrefactuel». Je mesouviens encore de ce collègue qui, il y a une trentaine d�années, demandait à sessujets masculins: «si vous étiez une femme, accepteriez-vous d�avorter?». Je n�auraipas le mauvais goût de donner des exemples plus récents.

Adrian Neculau: D�après vous, quelles sont les grandes lignes de la psychologiesociale d�aujourd�hui?

Jean-Pierre Deconchy: Dresser l�état de la psychologie sociale �dresser, à son propos,un Rapport de conjoncture, comme on disait jadis � dépasse ma compétence aussibien que les limites d�un interview. C�est aussi risquer d�établir une sorte de palmarèsoù, inévitablement, on essaie d�avoir une bonne place. Quelques remarques seulement,de là où je parle et à propos de là où je suis.J�ai comme réflexe de penser que les comportements humains �pas seulement ceuxsur lesquels j�ai travaillé � ne relèvent pas seulement d�une ergonomie ou d�une hygiènetechnique ou intellectuelle vaguement marquée par des interactions élémentaires. Cescomportements ne prennent forme (je n�ai pas dit: «ne prennent sens», parce que larecherche scientifique n�est pas faite pour donner du sens aux choses) qu�en référenceimplicite, explicite ou même automatique au milieu social global dans lesquels ilssont plongés et auquel ils contribuent eux-mêmes à donner une consistance. Si onveut les étudier, il faut les atteindre empiriquement et les situer théoriquement engardant une référence constante à cette enveloppe sociale globale. J�ai toujourségalement pensé qu�ils pouvaient tout de même relever d�un traitement expérimental.C�était peut-être une position commune au sortir de la guerre de 39-45.Ce réflexe ne me semble plus actuellement dominant: et pour plusieurs raisons.Apparemment et si on demeure dans notre optique immédiate et donc nationale, onpeut avoir l�impression que l�histoire est plus avare en événements récapitulateurs.Nous, nous avions sur le dos le souvenir de nos pères sur l�impensable arrivée aupouvoir et par des voies légales des nazismes allemands et collatéraux; nous avionscommencé à découvrir ce qu�avait été l�horreur baroque de la Shoah; nous vivionsles chocs et les angoisses de la Guerre froide; nous commencions à connaître et àpouvoir parler du stalinisme; nous devions prendre position à propos de la Guerred�Algérie: y aller ou déserter?. Aucun comportement n�était susceptible d�êtredétaché de «tout çà»: même si on croyait qu�il fallait s�en détacher pour gagner enscientificité, à tout le moins apparente. Désormais, bien des illusions �dont il seraitutile d�analyser les modalités de production et les fonctions � contribuent à faire quele poids constituant de l�histoire apparaît plus léger, au point que l�on pourraitthéoriser � et expérimenter � sur les comportements sociaux sans être obligé de s�yréférer. Une autre raison: ce que l�on appelé l�individualisme de l�époque, après unephase de collectivisme excessif. Une autre raison encore: certaines politiques derecherche. Qui ne voit que, en France par exemple et en matière de recrutement etde promotion des enseignants-chercheurs, on insiste tellement sur l�obligation deproduire et de publier un nombre défini de travaux dont il n�est pas important qu�ilsn�aient qu�une insertion sociale minimale pour peu qu�ils respectent les dernièresexigences de la méthodologie de pointe, que l�on dissuade ces enseignants-chercheurs


de s�attaquer à des systèmes sociaux complexes, dont l�approche est tellementcoûteuse qu�elle devient peu payante en termes de carrière..Grosso modo, la recherche dominante tend ainsi à être exagérément bi-polaire: avectous les excès et tous les simplismes qu�entraîne cette bi-polarité exagérée. Lestenants des représentations sociales ont un sens aigu des environnements culturels,historiques et sociaux où prennent forme les comportements: sauf dans les textesfondateurs et chez quelques théoriciens de grand talent, ils tendent alors à un certainmalthusianisme méthodologique, relativement rétif aux méthodes expérimentales.Sauf chez certains théoriciens de grand talent, les acteurs d�un certain cognitivisme,à juste titre soucieux de rigueur, opèrent quelquefois dans un vide social quasi-absoluet voient rouge dès qu�une donnée un peu trop «historique» ou trop «culturelle» à leurgoût pointe le bout de son nez. Encore peut-on penser que, à ces deux pôles extrêmeset probablement excessifs, on voit de l�extérieur ce qu�il en est. Mais il faut bien direque, entre ces deux pôles extrêmes, un certain nombre de travaux � d�ailleurssuggestifs � relèvent d�un genre plus incertain.Heureusement, dans l�interstice qui n�est pas encore tout à fait une intersection, ontpris forme quelque théorisations et quelques champs de recherche plus assurés etdéjà féconds. Je n�aurai même pas l�idée de dire tout ce que la notion de «cognitionsociale» nous a apporté. On se réjouira aussi de quelques-unes de ses sectorisations �si l�on peut dire �: une psychologie de la santé qui ne s�épuise plus dans les seulesconsidérations sanitaires, une psychologie de la violence qui n�est plus fascinée parl�application de chocs électriques, une psychologie du travail et une psychologie dusport qui ne sont plus seulement ergonomiques, une psychologie de l�économie quine s�épuise plus dans la seule référence à la théorie des jeux.Un «état des lieux» impossible à faire. Mais plein d�espoirs: si, du moins, onéchappe aux dichotomies meurtrières.

Adrian Neculau: Quels thèmes la psychologie sociale contemporaine devrait-elleprivilégier: et je pense ici surtout à l�espace européen actuel?

Jean-Pierre Deconchy: Suggérer un programme, c�est aussi impossible que de dresserun état. De toutes façons, la perspective que j�ai adoptée pour évoquer tout de mêmece qu�il en est de cet état laisse déjà entrevoir ce que pourraient être mes suggestions.Quelques remarque, seulement.Partout ailleurs qu�ici, on pourrait penser, à première vue, que l�histoire force moinsqu�auparavant à l�approche de systèmes socio-cognitifs complexes et inédits et àl�élucidation des comportements qui y prennent forme. En fait, la nouveauté socialeest partout, pour peu qu�on dés-occidentalise la perspective et que l�on sache aussis�intéresser aux mutations plus diffuses. En Inde, avec les heureux progrès desexamens et de la médecine pré-nataux, on dit que (je ne suis pas certain des chiffresexacts, mais c�est à peu près çà) pour 100 bébés qui naissent, 60 sont des garçons et40 des filles. Ce n�est pas seulement un changement de m�urs qui est en cause, c�esttoute une nouvelle anthropologie qui est en marche: approche raisonnée de la notionde «progrès scientifique» et de la responsabilité individuelle et sociale; perspectivesnouvelles sur la polygamie (contraire au droit naturel secondaire, comme on disait!!!)

138 ADRIAN NECULAU

et sur la polyandrie (contraire au droit naturel primairecar, là, il y avait gaspillage desemence!!!); reformatage de la morale et du droit en matière de procréation et tantet tant de choses. Nous passionnerons-nous seulement, en laboratoire, pour savoir sile nombre de membres intervient sur les modalités de l�«entitativité�s» et, «sur leterrain», pour savoir si avoir du poil sur la poitrine rend plus efficace dans les ébatsamoureux?Mais, en-deçà même de cette sorte d�ethnologisation de la recherche (pas de cetteethnographisation), nous laissons passer bien des occasions. A y bien penser, lesévénements du 11 septembre 2001 ont suscité fort peu de recherches de genrepsycho-social: alors même que, indépendamment de l�outrance des faits eux-mêmes,ils sont probablement à l�origine de mutations cognitives, idéologiques et socialesinédites et pas seulement le prétexte d�équipées militaires aussi naïves que sanglantes.En quoi ces mutations ont-elles vraiment fait l�objet d�une approche de genrepsycho-social? Dans le tourbillon confus des événements, je me souviens avoir reçuun certain nombre d� «analyses» de collègues lointains dont je louais souvent, auprèsde mes étudiants, la clarté des concepts et la fécondité des modèles. Pour eux,pourtant, les explications relevant de la responsabilité des «forces du mal» semblaientau moins partiellement pertinentes: comme si, une fois encore et comme toujours,l�imprévu conjugué à la détresse ne pouvaient qu�accréditer l�appel à la mythologie:par définition, incernable.Mais il y a vous: ce qu�on appelait naguère l�Est. Vos bouleversements et vos créativitésretrouvées valent naturellement la peine d�être étudiés pour eux-mêmes: en veillantà ne pas percevoir ces créativités comme une simple réactivation de conservatismesanciens. Mais qui ne voit que «l�Est» nous force probablement au réexamen de nosoutillages théoriques les plus assurés? Je pense aux jeux et aux contre-jeux del�in-group et de l�out-group dans les dichotomies portées par la guerre froide. «Eux»c�était, sans qu�on le dise trop, le bloc soviétique et, du coup, ils étaient laids,dangereux et bornés. «Nous» c�était, sans qu�on le dise trop, l�Occident et, du coup,nous étions beaux, généreux et clairvoyants. Toutes les relations intergroupes étaientformellement traitées comme le reflet de cette binarité fondamentale: favoritismeintra-groupe et contemption extra-groupe. C�était l�opérationalisation quotidienne deYalta. Que reste-t-il du modèle � si on ne recourt pas au moins à la notion decovariation � quand on essaie de travailler dans l�effritement post-soviétique? Si, dumoins, on ne le dénature pas en essayant de tout ramener à une possible binarité:crypto-atlantismes ou paléo-communisme? C�est tellement plus simple! L� «Est» nefait pas l�objet de l�investissement théorique qu�il mérite. Un certain nombre d�inéditssocio-politiques, non plus. On pourra le dire ailleurs.

Adrian Neculau: Vous avez participé récemment, à Iasi, au Septième Congrès dePsychologie sociale en Langue Française (ADRIPS). Quelles impressions?

Jean-Pierre Deconchy: Que dire de ce magnifique Congrès, au-delà même des qualitésde l�accueil qu�il a reçu à l�Université à Iasi, de la disponibilité des collègues � jeuneset moins jeunes � qui y ont rendu la vie quotidienne agréable, de la bienveillance desorganisateurs locaux?


Ce fut un beau Congrès et ceux qui en ont été les responsables le diront mieux quemoi. Avec, pour ma part, deux regrets: celui d�avoir vu trop peu de collèguesfrançais «d�expérience» venir appuyer la cohorte enthousiaste et déjà éclairée des trèsjeunes chercheurs; celui d�avoir entendu trop peu de jeunes chercheurs roumainsprésenter leurs recherches de première main � jeunes et fraîches � pourtant évaluéespositivement par le Conseil Scientifique du Congrès. Problème de langue? Avons-nousété un peu arrogants et donc dissuasifs?

Adrian Neculau: Quels sont vos conseils pour les jeunes chercheurs?

Jean-Pierre Deconchy: Celui, bien sûr, de profiter des travaux antérieurs: en n�oubliantpas que ne sont publiés que les travaux qui ont réussi et presque jamais ceux qui ontraté. Mais aussi celui de savoir inventer et quelquefois de savoir rompre: je ne saisplus qui faisait remarquer qu�on n�avait pas inventé l�électricité en perfectionnant leschandelles. Celui, finalement, d�être passionnés par les êtres et par les choses. Lereste, si l�on est libre et honnête, suivra.

IV. NOTE

Adrian Neculau1

La corruption de la relation d�aide dansun contexte social contrôlé

La relation d�aide a, dans son acception courante, une connotation positive: il s�agit desoutien, d�appui, de comportement prosocial; le mot aide signifie une interventionactive en faveur de quelqu�un, une action d�assistance, d�association à un geste aubénéfice de quelqu�un. Cependant, dans certains régimes politiques caractérisés par unedomination totale et par le contrôle social, la relation d�aide peut être détournée et peutse transformer en une obligation d�apprendre uniquement les connaissances prescritespar le pouvoir et d�acquérir exclusivement des pratiques sociales autorisées. Aiderl�autre signifie alors l�obliger, le forcer à s�inscrire dans un système de rapports sociauximposés et contrôlés par les gardiens du pouvoir.

C�est de cette relation d�aide, plus précisément de la corruption de cette pratiquesociale que nous allons traiter dans les pages suivantes. Nous entendons démontrerqu�une intention généreuse peut être pervertie et transformée en son contraire.

Un modèle d�éducateur social et la mise en placed�une conception sur l�éducation

Dans son roman visionnaire Que faire?, l�idéologue et l�inspirateur de la démocratierévolutionnaire russe, N.G. Tchernychevski, que Marx situait dans la galerie des«socialistes utopiques», crée une figure légendaire, celle du révolutionnaire et éducateurtotal. Le penseur russe était un utopiste incurable, un être généreux dévoué aux causessociales. Son héros Rakhmetov inaugure la galerie des «hommes nouveaux», il est leprototype de l�individu caractérisé par sa richesse spirituelle et son honnêteté, mettant sesqualités au service de l�idéal révolutionnaire et de la formation des hommes pour l�action.C�est à travers le personnage de Rakhmetov que l�idéologue russe explique les moyens quedoit utiliser l�éducateur ainsi que les procédés nécessaires pour acquérir ces moyens.

Rakhmetov est devenu le prototype du révolutionnaire de profession, l�annonciateurde l�«époque d�or», un militant qui a renoncé à lui-même pour se dévouer à une cause

1. Adrian Neculau, professeur, département de psychologie, laboratoire «Psychologie duchamp social», université Alexandru Ioan Cuza, Iaºi, Roumanie, [email protected]@catv.embit.ro.

144 ADRIAN NECULAU

noble: éduquer autrui, éduquer le peuple. Au nom de cette idéologie du changement,les Rakhmetov invitent les autres à s�engager sur le chemin du perfectionnement de soiet leur donnent «la vigueur et la sève [�], ils sont le moteur de tous les moteurs». LesRakhmetov, déclare un personnage du roman, sont «des gens différents», ils fusionnentavec la cause commune, collective, qui remplace la vie personnelle. La figure de cenouveau héros a représenté un modèle pour beaucoup de générations de révolutionnaires,elle a inauguré un chemin et contribué à forger des caractères dans son époque et au-delà.

Le roman de Tchernychevski a pour sous-titre: Récit sur les hommes nouveaux. Cehéros positif devient le prototype de l�initiateur, de l�enseignant, du pédagogue socialqui diffuse la connaissance, les modèles de moralité, la ligne de conduite et veille à leuracquisition. Il ne doute pas de son chemin, qui se veut fondé sur la science et «objectivement»tracé, selon les certitudes de la connaissance. Il ne peut donc pas se tromper. Voilàpourquoi on lui attribue le rôle de responsable pour les destinées des autres. Se trouvantencore dans l�«obscurité», les gens ne sont pas conscients de leurs besoins. C�est aupédagogue social que revient la tâche de les délivrer de l�ignorance, de les amener à lalumière, de leur montrer le chemin, de les sauver. Celui-ci va donc se dévouer à la causeet va se sacrifier lui-même pour le bien des autres. Deux tâches importantes incombentà l�homme nouveau de Tchernychevski: s�améliorer continuellement soi-même etrééduquer la société. «La société doit être rééduquée», clame Kirsakov, l�un despersonnages du roman. Et «celui qui a accompli sa propre rééducation doit aider lesautres à le faire à leur tour». En d�autres termes, il doit transmettre aux autres sesconceptions et ses valeurs, ses connaissances et ses aptitudes, son propre apprentissageainsi que son attachement à la cause. Tel un père omniscient et tout-puissant, il transfèreses modèles de comportement, ses stratégies de relation avec les autres, ses sentiments,ses idéaux, ses illusions et ses fantasmes. Bien plus que de simples acquis, c�est tout sonunivers qu�il transfère, son modèle de société, l�imaginaire social à l�intérieur duquel ilse situe. Il a recours à des stratégies par lesquelles il force l�indentification avec sonmodèle idéal. Ce roman est devenu le manuel de l�éducateur social pour Lénine,Plekhanov et leurs comparses. De cet embryon naît l�idée qu�il est nécessaire d�aiderceux qui ne savent pas et qu�il faut obliger à se rééduquer ceux qui ne le souhaitent pas!

Lénine a remarqué le pouvoir d�influence du héros de Tchernychevski en tantqu�éducateur et en tant que guide dans le processus de self-government. Il a beaucoupapprécié le roman de Tchernychevski et a écrit plus tard, en 1902, un article portant lemême titre, Que faire? Sa préoccupation était à ce moment-là d�organiser le mouvementdes travailleurs ainsi que la lutte économique et politique. Il partait du constat que lestravailleurs ne sont pas capables de penser eux-mêmes le changement et d�initier desactions révolutionnaires. Sa solution: élever la conscience politique de classe destravailleurs en apportant l�idéologie révolutionnaire «de l�extérieur». Cela ne pouvaitêtre réalisé qu�à l�aide d�une structure centralisée, d�un parti des révolutionnaires deprofession, à même d�édu-quer les masses populaires. Il fallait former une élite pourmontrer la voie aux travailleurs, pour leur offrir des modèles intellectuels (c�est-à-direidéologiques) et des pratiques sociales adéquates. Les révolutionnaires de professionavaient la tâche d�éduquer, d�inciter à l�action, de former des caractères. Il s�agit là del�apport essentiel de Lénine dans l�adaptation du marxisme aux conditions de la Russiede son temps.


Lénine a été constamment préoccupé par l�éducation du peuple, il a écrit des textesfondateurs dans les journaux du Parti, a fait des discours lors de rencontres avec lesreprésentants de l�enseignement et a proposé des réponses. Sa théorie a une dimensionpédagogique incontestable: selon lui, la conscience (de classe) du prolétariat ne peutêtre réalisée de manière satisfaisante par celui-ci, en l�absence d�une interventionextérieure et de l�effort pédagogique fourni par une élite. C�est ici que Lénine s�éloignede Marx, tout en se considérant un continuateur du marxisme: ce n�était pas l�école dutravail qui manquait au prolétariat de l�époque, comme le pensait Marx, mais uneformation intellectuelle qui allait armer les travailleurs d�idées et de principes. Unenseignement intellectualiste, abstrait, orienté vers la transmission de l�idéologie communisteétait nécessaire; l�école et l�éducation étaient appelées à devenir respectivement uneinstitution et un instrument d�endoctrinement politique (Momanu, 2005). En d�autrestermes, il fallait montrer et éclairer la voie de la vérité aux travailleurs et à leurs enfants,et ne pas les laisser chercher par eux-mêmes, avec peu de chances de la trouver. J�airetrouvé une anthologie publiée en roumain en 1959, Lénine sur l�enseignement public.Articles et discours. Ses textes sont polémiques et concernent les réalités immédiates,incluant des conseils théoriques et pratiques au sujet des différents problèmes auxquelsétaient confrontés l�enseignement et l�éducation dans la Russie d�après la Révolution. Latonalité dominante est donnée par les incitations à organiser les éducateurs, afin de lesemployer comme propagandistes d�une nouvelle idéologie et en faire un corps detransmetteurs des messages du parti. La grande initiative des subotniks, par exemple, estune occasion d�organiser le travail dans un esprit révolutionnaire, d�enseigner auxparticipants la discipline sociale et socialiste et de leur demander d�agir comme «desfourmis diligentes». Le travail collectif a fait augmenter la productivité par un facteur 2à 3 et a fait naître des «talents d�organisation» parmi des travailleurs. Ici les mots cléssont: travail, discipline, organisation � c�est-à-dire l�élaboration d�une consciencecollective dictée par les besoins de la Révolution. Lors du IIIe rassemblement desresponsables de l�enseignement public (février 1920), Lénine souligne: l�enseignementextrascolaire est «lié à la propagande et à l�agitation». Les employés de l�enseignementdoivent subordonner leurs programmes au travail de propagande. La tâche de la jeunesse(Les tâches des Unions de la jeunesse, octobre 1920) est «d�apprendre le communisme»;non seulement les connaissances théoriques de la doctrine, «les slogans du communisme»,mais surtout ses pratiques: le travail, la lutte, la discipline consciente, la cohésion, lamorale subordonnée à la lutte de classe, l�unité au nom d�une idée. Lors de chacune deses interventions, Lénine établissait des corrélations entre l�enseignement, la production,l�organisation de la vie quotidienne et. l�Armée rouge. L�éducation devait produire destravailleurs conscients, des gens disciplinés, des militants du Parti. Il s�agissait de suivredans le travail culturel-éducatif le modèle de l�Armée rouge, qui avait récupéré, grâceà la rééducation, les représentants de l�ancienne armée. C�est cet exemple qui devait êtresuivi dans le travail éducatif: il fallait rééduquer tous ceux qui avaient été formés selond�autres conceptions, pour les aider à devenir des éducateurs communistes, des agitateurset des propagandistes. Il était nécessaire de les «enrégimenter», de former «une armée depersonnel didactique» qui allait transformer l�école en une usine à fabriquer des consciences,des caractères solides, des praticiens de la lutte de classe et des révolutionnaires deprofession.

146 ADRIAN NECULAU

Une idée limpide se dégage de tous ces exemples: les gens doivent être éduqués(ré-éduqués) selon une conception unique, selon une idéologie que seul le Parti peutapporter; l�organisation de ce processus, quant à elle, doit être réalisée selon uneméthodologie élaborée par le même Parti. L�école n�est pas un lieu où l�on forme laculture et la personnalité de l�individu, mais un moyen d�imprégnation idéologique et defabrication d�individus utiles à la Révolution. Elle devait permettre la fusion affectiveavec les idéaux et les idées qui fondaient le pouvoir, avec le modèle d�action et le projetde celui-ci. Toute la mise en scène de l�acte formateur, allant du projet général jusqu�auxconditions de référence, en passant par le nom et l�aménagement des lieux, visait à créerun cadre propice à cela. Tout devait suggérer et provoquer l�identification. Les jeunes,tout comme les adultes, devaient être aidés à apprendre comment devenir les soldatsdisciplinés de l�État soviétique. Ils étaient encouragés à intérioriser les valeurs proposéespar les dirigeants du Parti, à vénérer une abstraction extérieure et à s�abandonner pourévoluer en accord avec l�idéal proposé. Un vrai processus de régression, selon ladéfinition qu�en donnent Freud ou Ric�ur.

L�Éducation dans et pour le collectif �Le Modèle Makarenko

En 2004, j�ai découvert sur Internet une synthèse sur la personnalité d�un réformateurde l�école soviétique, Anton Semenovitch Makarenko, «pédagogue et émancipateur».Puisque l��uvre de Makarenko était une lecture obligatoire lors de ma formation, dansla Roumanie des années 1950 et 1960, et puisque entre-temps j�ai essayé de comprendrele système par une lecture psychosociologique moderne, j�ai été intéressé par ce textequi présente Makarenko comme «un pédagogue enthousiaste, juste et joyeux, moins durqu�exigeant». Certes, la tâche de Makarenko, lorsqu�il a commencé son expérimentationpsycho-sociale, était loin d�être facile: il devait transformer en citoyens des enfantsabandonnés après la révolution et la guerre dans lesquelles la Russie avait été impliquée,des enfants qui dans d�autres circonstances auraient été destinés à devenir des délinquants.Il devait les aider, en d�autres termes, à rejoindre les rangs respectables des citoyenssoviétiques conscients. Son expérimentation, si prisée par les dirigeants soviétiques, aété couronnée de succès: il a réussi à récupérer ces enfants livrés à eux-mêmes.Comment? En leur imposant «une avalanche de travail manuel et scolaire». Il a imposé,il est vrai, une discipline militaire, mais on parle de ce système «encore, aujourd�hui, avecrespect». Car ces filles et ces garçons ont appris ce qu�étaient le travail et l�organisation,et � par-dessus tout � «la plupart de ces filles et de ces garçons sont devenus de parfaitspetits Soviétiques, travailleurs et sociables». Autrement dit, entendons-nous, ils ont acquisle modèle du citoyen soviétique dévoué ainsi que les pratiques sociales correspondantes.C�est la raison pour laquelle la colonie «Gorki», organisée par Makarenko, est devenueun système d�éducation officiellement adopté par la pédagogie soviétique et au-delà, etsa pensée éducationnelle a été instituée et diffusée en tant que modèle formateur.Celui-ci a affirmé sans hésitation que son but avait été «d�édifier une nouvelle sociétédans un nouvel ordre des choses et de faire un homme nouveau». La durée de ceprocessus de transformation est par ailleurs précisée, l�un des textes portant le titre:«Quinze ans pour former l�homme nouveau».


La littérature de ce domaine est riche: l�homme nouveau se forme uniquement en seconnectant au contexte psychosocial, à la réalité sociale de son temps. L�éducationspécifique se fait par l�influence de l�entourage. Nous identifions les échos de la penséeléniniste: ce ne sont pas les livres, ni la pensée libre, qui forment la conscience declasse, mais l�activité pratique, la discipline, le travail pour la collectivité, l�expérienceacquise à travers la lutte continue avec le milieu et avec soi-même. L�action seule crée«l�homme nouveau». Le projet de Makarenko est un projet politique qui se donne pourbut de former un individu engagé, combatif, un soldat du Parti dont l�objectif est dedétruire l�ancien ordre social et les anciennes structures et mentalités. En vue d�obtenirun tel matériau humain, les jeunes étaient formés par des exercices physiques, unepréparation militarisée, des jeux militaires et défilés sous les drapeaux, etc. Il s�agitdonc d�un système collectif de pression pour s�aligner sur un modèle d�individu fabriquépar les idéologues qui dirigent le Parti, en vue d�atteindre l�objectif final, la consolidationdu pouvoir. Tout ce qui sert cet objectif est autorisé, tout ce qui en détourne l�individuest immoral, inacceptable.

Le projet d�homme nouveau de Makarenko est un projet utopique, un idéal vers lequell�individu doit tendre de manière continue, en essayant de dépasser l�individualisme etl�égoïsme. Les standards sont offerts par la société soviétique, tandis que les moyenspeuvent être obtenus grâce à l�aide de la collectivité. C�est la «collectivité» qui est lasolution pédagogique idéale pour changer l�individu, le miracle auquel devraient recourirles éducateurs. Makarenko a découvert une «loi générale du mouvement de la collectivité»(Makarenko, 1963) et a institué des normes collectives de conduite. Le travail dans unecollectivité, la participation à des actions communes et à la vie de l�organisationreprésentent autant d�instruments d�action infaillibles à travers lesquels les individussont aidés à réorganiser leurs projets personnels, et à se forger une conception juste de lavie. Un vrai projet éducatif ne peut viser que la formation d�individus qui subordonneraientleurs intérêts individuels aux intérêts collectifs. Dans la collectivité «il existe unecorrélation et une interdépendance» (Makarenko, 1960) qui soudent les individualités.Quant au «but commun», il dérive de «nos demandes sociales�, des buts et tâches denotre lutte», plus précisément de la volonté de construire la société communiste. Lacollectivité dispose de plusieurs moyens pour mobiliser les consciences individuelles etles énergies des participants, pour les aider à devenir de vrais citoyens: l�organisation,la répartition des tâches en fonction des compétences, l�échelonnement dans le temps, laplanification. Tout se fait collectivement et à travers la collectivité, afin de créer un vrai«organisme social» de réglementation de la vie de chaque membre. «La collectivitéprimaire» ou l�unité assure «l�influence réciproque», la transmission de l�expérience etdes valeurs communes, ce qui est la prémisse de l�affirmation de la conscience de«communard». À son tour la «commune», l�organisation, dirions-nous aujourd�hui,favorise l�entraînement pour des rôles et des fonctions futurs: d�exécution ou deplanification, de direction ou de subordination, d�apprentissage du collectivisme à traversdes actions pratiques. L�entraînement social dans une colonie assure la préparation del�individu à la vie réelle de citoyen soviétique. Dans le Poème pédagogique (1951) onnous dévoile les étapes d�une telle démarche: on fait «fusionner» les individualités en un«groupe fortement solidaire qui commande ouvertement au sein de la colonie» enmontrant aux autres, les nouveaux venus, «une volonté inébranlable, à laquelle il est

148 ADRIAN NECULAU

impossible de ne pas se soumettre». L�influence d�un tel groupe d�assaut était tellementpuissante qu�il n�y avait aucune «tentative de résistance». Tout était rigoureusementréglementé en une «constitution» de la colonie, les tâches de chacun étaient rigoureusementprévues, si bien qu�il ne restait plus de temps pour les actions individuelles (queMakarenko appelle «arbitraires»). La vie sociale dans son ensemble se faisait au bruitdes tambours et des trompettes, des marches, de la cadence, des cérémonies sous lesdrapeaux. C�était une «marche de la victoire». Cette répétitivité avait pour but de renforcerle contrôle, à travers des rituels «efficaces» en mesure d�accélérer l�incorporation dessymboles et du système de valeurs proposé (Picard, 2002). Il s�agissait d�une simplificationutile, d�une lutte contre l�angoisse compulsive qui peut apparaître chez l�individu nonenrégimenté. Le recours aux rituels était donc une stratégie de contrôle collectif.

Comment pourrait-on interpréter aujourd�hui un tel processus d�incorporation? Celaapparaît bien évidemment comme un travail d�identification, comme une façon de seretrouver dans un ensemble unificateur, dans un monde fusionnel. Mais ce n�est pastout. Anzieu (1971) appelait «illusion groupale» cette identification primaire, utopique etfondatrice, qui plonge l�individualité dans le dérisoire.

«La logique de la collectivité» dominera la pédagogie soviétique, imprimant unephilosophie et une stratégie de la formation d�où sera absente toute idée de personnalité,d�individualité, de vie intime. C�est uniquement la «personnalité collective» qui intéressele grand pédagogue. L�enfant est un membre de la collectivité, il doit se soumettre à lavolonté collective, il a le devoir de devenir un citoyen conscient de son rôle dans lasociété � ce pour quoi il sera aidé � et d�accomplir ainsi ce projet collectif. Malheureusement,cette pédagogie de la rééducation à travers la collectivité a constitué la base théorique etle modèle des pratiques de rééducation dans les prisons communistes (Momanu, 2005).

L�idéologie a imprégné la pensée sociale

Lorsqu�on étudie la façon dont ont évolué les systèmes communistes, dans les pays del�Europe de l�Est ou ailleurs, on constate que tout a commencé par une offensiveidéologique. La mise en place d�une base idéologique pour les décisions politiques etadministratives a précédé la prise d�assaut des institutions et des acteurs sociaux. EnRoumanie, quand la situation d�après-guerre a mené, en présence de l�armée soviétique,à l�installation au pouvoir d�un nouveau régime, les nouveaux venus ont constaté qu�onne reconnaissait pas leur légitimité, qu�ils ne pouvaient pas se revendiquer d�unetradition. La rupture d�avec l�ancienne identité, rupture décrétée sans hésitation au nomdu changement de la «société bourgeoise» et d�un nouveau projet social, a généré unvide qui ne pouvait pas être comblé facilement. Il était nécessaire de construire unnouveau système de valeurs, un nouveau mode d�organisation sociale et d�interaction ausein des institutions. Il fallait identifier ou inventer de nouveaux systèmes de référence,et surtout convaincre les acteurs sociaux d�utiliser par la suite ces nouveaux repères dansleur pratique sociale.

Le changement a commencé par une offensive idéologique qui a pris la forme d�uneguérilla. Il fallait démolir tous les repères de «l�ancien régime». Une constructionidentitaire n�est pas une opération simple. Elle demande du temps ainsi que des compétencesdoctrinaires et interaction-nelles. Un groupe doit se l�approprier puis la disséminer,


jusqu�à ce qu�elle pénètre les masses et atteigne chaque individu. Une identité seconstruit par rapport à un contexte et à un système de croyances et d�idéologies, elleexprime un certain type de société.

Lorsqu�il est arrivé au pouvoir en Roumanie, le Parti communiste, avec à peine plusde 800 (!) membres, n�avait ni doctrine propre ni stratégie de développement. Il serevendiquait de l�expérience soviétique, du communisme de type stalinien (un mélangede marxisme, léninisme, militantisme violent, greffé sur les pratiques brutales desrévolutionnaires russes) et a appliqué le modèle stalinien tel quel. Le groupe arrivé aupouvoir se présentait, comme l�expliquait un politologue américain d�origine roumaine(Tismaneanu, 2003), comme étant composé d�agents d�un pouvoir étranger, sans traditionsni valeurs. Ceux-ci ont établi un contrat: en échange du pouvoir qu�on leur avaitaccordé, ils se sont engagés à suivre sans faute les «directives» idéologiques qu�on leuravait fournies. Comme nous le dévoile le même Tismaneanu, ainsi qu�un autre ancienmilitant, Pavel Campeanu (2002), le spécifique roumain a signifié l�appétit morbidepour le pouvoir et le traitement brutal appliqué aux adversaires ou aux collègues devenusindésirables, de même que la pratique de la conspiration et du complot (avec soncorollaire: le culte de la discipline et de l�attachement au groupe coordinateur), ainsique, plus tard, la coloration nationaliste de cet internationalisme d�importation.

La première tâche assumée par les nouveaux représentants du pouvoir après 1945 aété de changer la représentation du monde et l�organisation de la vie sociale de lamajorité de la population. Puisque la signification des représentations sociales se nourritdu contexte (Moscovici, 1961; Abric, Guimelli, 1998), il s�ensuivait que celui-ci (lecontexte idéologique, social, économique) et plus particulièrement le discours publicdevaient être modifiés. Une réforme de l�enseignement a changé le système de formation,en l�asservissant idéologiquement; les directeurs de conscience qui s�opposaient à lanouvelle direction ont été écartés, «les ennemis de classe» ont été physiquement éliminés;une nouvelle élite est apparue (Neculau, 20066). Ces nouvelles conditions contextuellesont modifié le discours dominant. Le discours est toujours situé et il suppose desrapports concrets, des interactions et des influences. Il est alimenté par l�idéologie dugroupe qui se trouve au pouvoir. Le discours idéologiquement ciblé «ancre» à son tourl�individu, le «façonne» et ensuite l�utilise. Les biographies individuelles sont souventdes histoires sur la façon dont l�acteur social est devenu «le prisonnier» de son milieuculturel et idéologique.

Il existe beaucoup de témoignages sur la façon dont l�idéologie s�insinue et agit surl�individu. Dans L�idéologie allemande, Marx affirme clairement: la productiond�idées, les représentations, la pensée et la conscience sont des émanations directes ducomportement matériel, du milieu et du contexte. Les êtres humains et leurs rapportssemblent placés dans une «camera obscura» à l�intérieur de laquelle les processus deleur vie historique s�impriment à la manière des objets sur la rétine. Lénine, à sontour, a annexé l�idéologie comme le principal instrument pour combattre les adversaires;l�idéologie, écrivait-il dans Que faire?, est un système d�idées et de théories que lesprotagonistes de la lutte des classes utilisent dans leurs combats. Un instrument trèsutile.

Que pourrait-on ajouter à cela? En Roumanie, l�idéologie a été utilisée par lesystème communiste comme un instrument, on lui a attribué un but utilitariste. Elle a étéélaborée et utilisée afin de combattre, vaincre, détruire et exterminer les ennemis qui se

150 ADRIAN NECULAU

trouvaient de l�autre côté de la barricade. Elle devait justifier les méthodes peu orthodoxesutilisées par les dirigeants; elle devait enfin «aider» les gens à comprendre quel était ledroit chemin et assurer ainsi leur bonheur.

Cette lutte pour instituer un nouvel ordre n�est pas restée sans conséquences sur lesindividus. L�acceptation de nouvelles normes sociales «comme règle du Moi» a déterminél�invention de nouvelles pratiques d�intériorisation. Le développement de projets collectifsgrandioses a imposé des «constructions psychiques» correspondantes (Giust-Desprairies,2002). L�idéologie joue le rôle d�une «formation intermédiaire» entre le psychique et lesocial, elle est une forme de lien, un moyen de maîtriser la réalité interne grâce àl�interprétation collective.

Représentations sociales et pratiquesde contrôle du contexte

Toute nouvelle croyance et représentation sociale s�alimente d�un contexte social donné �c�est un paradigme sur lequel tous les «représentationnistes» peuvent se mettre d�accord.Arrêtons-nous un instant sur l�importance du contexte social. Le contexte se présentecomme un système d�idées et de croyances, de normes et d�habitudes qui constituentl�entourage social et culturel dans lequel évolue l�individu et qui se transmet parl�éducation et le langage. Il fournit des cadres de référence, des images de marque, ainsique des modèles comportementaux et des pratiques quotidiennes, assurant la socialisationet l�intégration sociale de l�individu. Les êtres et les groupes humains se différencientselon le milieu culturel fréquenté et les pratiques comportementales dans lesquelles ilsont évolué. La langue, les rituels, les cultures, les traditions, la tenue vestimentaire,l�habitat, les relations interpersonnelles forment ensemble un cadre socioculturel spécifique,travaillé et incorporé par les membres d�une communauté. Nous acquérons du capitalculturel, dit Pierre Bourdieu, dans la famille, à l�école, dans le milieu social, idéologiqueet culturel que nous fréquentons. Mis dans un «bain culturel», entouré de stimuliculturels spécifiques, l�individu découvre des clefs à l�aide desquelles il déchiffrera parla suite les messages culturels et idéologiques proposés. Il résulte que par ses caracté-ristiques, le contexte induit des grilles de valeur, détermine le système axiologique,propose des normes de conduite et des styles de comportement. Des chercheurs depremier ordre en représentations sociales invoquent «l�effet du contexte» sur ces dernières(Abric, Guimelli, 1998). Les références au contexte décrivent principalement une réalitéculturelle, exprimée à travers des normes et des pratiques culturelles qui sont le fruit del�évolution dans la durée des sociétés démocratiques. Pour les gens de l�Est, le contextea signifié bien plus que cela: une réalité contraignante, un marquage social, un corpusde normes de conduite qui n�accordaient à l�acteur social aucune chance de refuser oude choisir parmi plusieurs variables. Je pense à un contexte socio-global, idéologique,mais aussi à un contexte immédiat, situationnel, composant ensemble une certaine réalitésocio-historique dans laquelle l�individu se retrouve «enveloppé», obligé d�acquérircertaines solutions cognitives, d�incorporer une certaine information et de façonnercertaines images, croyances et représentations. S�il alimente ses représentations dans uncontexte donné, l�individu (le groupe) «apprendra» certaines significations et interprétations


des phénomènes sociaux et il se forgera certains modèles d�organisation des connaissances.Si le système central de ses représentations est directement déterminé par le contexteidéologique et historique du groupe (ou de la communauté), par la mémoire collectiveet par le système de normes pratiquées, alors il exerce une influence directe, contraignantesur les acteurs sociaux impliqués. Le contexte social, comme on a pu le constater à l�Est,peut induire une vision particulière de la vie et du fonctionnement de la société, il peutimposer l�acquisition de certaines normes de conduite, en contrôlant et en marquant lessituations, il peut déterminer l�usage de grilles d�évaluation spécifiques qui mobilisentet/ou polarisent les acteurs sociaux. Il existe ensuite un contexte immédiat, concret,situationnel, qui «aide» à se plier aux demandes de l�ensemble du groupe, constitué parles formations contrôlées par le système (le Parti, la jeunesse, les enfants, les syndicats,les organisations professionnelles, les associations de locataires), par la Securitate (policepolitique) et la milice, par les services des cadres (du personnel), les gardes patriotiquesetc. Tout se conjuguait pour produire le même effet. Ce contexte contrôlé instaurait unecertaine «logique sociale» qui orientait l�activité cognitive de l�individu et le familiarisaitavec une certaine «normalité». Il le poussait à rationaliser l�information et à la subordonnerà la conception de base, tout en le guidant par ailleurs à rejeter «l�anormal», l�exception,la déviation, et plus généralement tout ce qui venait contredire les normes «scientifiques»de fonctionnement social fournies par le contexte contrôlé. Dans les régimes totalitaires,le contexte exerce une pression sociale ayant pour but le nivellement des individus; ilmanipule la formation des représentations sociales, ou encore, pour employer uneexpression courante à l�époque, «la conception du monde et de la vie».

L�influence contextuelle facilite un certain type de communication, elle détermine laconstruction d�un certain type de discours, délimitant la marge de réflexion et offrantdes repères sûrs lors de la prise de décisions. Si le contexte se présente comme uneréalité contraignante, comme un marquage social, il forme un corpus de normes deconduite qui ne laissent à l�acteur social aucune chance de choisir parmi plusieursvariables. Lorsqu�il alimente ses représentations dans un contexte donné, l�individu (legroupe) «apprendra» certaines significations et interprétations bien précises des phénomènessociaux et il construira en conséquence des schémas cognitifs ou des modèles d�organisationdes connaissances.

D�un point de vue psychosociologique, ce qui nous intéresse est la façon dont on aconstruit une pensée sociale dominante, un contexte social et culturel contrôlé, à mêmede favoriser un développement socio-cognitif de l�individu répondant aux exigences dupouvoir. Si le contexte favorise l�acquisition de certains schémas cognitifs de penséecomme étant les seuls autorisés, alors les personnes formées dans ces conditions pourrontactualiser par la suite, en toute circonstance, les schémas qu�elles ont appris à utiliserpour analyser les situations sociales. Les acteurs sociaux «apprendront» une certaineréalité et, n�ayant pas eu la possibilité de connaître des alternatives, la considérerontcomme la seule «objective», réelle et compréhensible. L�individu ainsi formé interpréteratoute réalité à travers son propre système de références, et se situera en fonction de cettevision fonctionnaliste du monde qui lui aura été inoculée. Il donnera du sens à desconduites, définira sa place et sa position en se référant uniquement aux acquisitionsfaites sous contrôle et par imprégnation. Il utilisera par la suite la seule «théorie» dumonde qu�il aura acquise et appliquée dans les situations d�apprentissage précédemmenttraversées.

152 ADRIAN NECULAU

J�ai pu identifier quelques modalités d�utilisation du contexte comme moyen deformation dirigée dans la Roumanie totalitaire. J�ai fait un découpage (Neculau, 2006) dequelques secteurs de la vie sociale profondément marqués par la pression idéologique etpar l�instauration de nouvelles pratiques sociales, autant de domaines qui ont façonné unprofil particulier d�individu. Ce dernier est resté ancré dans les schémas cognitifs et dansles pratiques apprises dans des conditions de contrôle social, où il a pu développer desreprésentations adaptées qu�il active aussitôt qu�il se confronte à des situations similaires.

Le contrôle de l�enseignement et de la formation

Les disciplines qui façonnaient la pensée indépendante ont été exclues des programmesscolaires, les lycées se sont spécialisés (métallurgie, textiles, télécommunications, etc.)et la culture humaniste a été drastiquement réduite. Les instructions prévoyaient la«politisation» de tous les cours (dans le sens du dénigrement de la «culture bourgeoise»et la mise en évidence de la supériorité de la culture communiste); les manuels uniquesétaient totalement subordonnés à la propagande du parti unique. Des enseignantsreconnus ont été démis de leurs fonctions à l�université, certains étant totalement réduitsau silence, voire exterminés dans les prisons. La sélection s�est faite surtout sur la basedes «dossiers des cadres», après vérification de la pureté des origines sociales. Lesrésultats n�ont pas tardé à se faire sentir: un comportement asservi et bureaucratique, ladépersonnalisation des relations entre les acteurs sociaux, la limitation ou l�annulationdes initiatives individuelles et du comportement créatif. Pour les étudiants, les seules«réponses» possibles étaient la mémorisation mécanique, le mimétisme, la reproductionimpersonnelle. Un programme d�«imprégnation» auquel très peu ont su résister. L�impacta été tellement puissant qu�après le changement de 1989 la majorité des enseignantsmanifestaient une très forte résistance aux innovations, rejetant toute initiative qui auraitatteint le style paternaliste et bureaucratique profondément enraciné (Neculau et al., 1995).

Le dérapage de certains directeurs de conscience

Comme les universitaires, d�autres catégories d�intellectuels ont subi les mêmes pressionspour s�aligner: les écrivains, les artistes� Beaucoup d�entre eux sont entrés rapidementau service du nouveau pouvoir. D�autres ont résisté un certain temps.

Le motif de la «trahison des intellectuels» n�est pas nouveau; Julien Benda accusaitdéjà certains de ses contemporains, savants, philosophes, hommes de culte, invoquantpar ailleurs des exemples illustres de l�histoire de la culture. Ils s�étaient laissé manipulerpar des passions politiques, rejoignant le ch�ur de la haine de race et de parti. Leur rôlenocif est d�autant plus grand lorsqu�ils disposaient, au nom de leur auréole, de lapossibilité d�influencer les autres et de les «aider».

En suivant l�exemple de Benda, Ana Selejan, une chercheuse en littérature, aradiographié les cas de démission morale de quelques directeurs de conscience de laculture roumaine juste après l�installation du nouveau pouvoir dans le pays. Les actionsd�«épuration» (dans les universités, la presse, la Société des écrivains roumains),déclenchées avec une hâte fébrile et dépourvue de discernement, ont été faites sous lesigne de la dialectique des «comptes à rendre» et ont pris l�aspect bien connu de la chasseaux sorcières. Les tribuns du «nouvel ordre culturel» dénonçaient leurs confrères, au


nom de nouveaux idéaux et des «espoirs des masses populaires», en les accusant pourleurs idées, sollicitant qu�ils soient interdits, publiquement démasqués, et que leurcarrière soit détruite. Leurs polémiques se déroulaient sous le signe de l�intolérance, dela haine et de la parole qui anéantit. C�est ainsi qu�a commencé l�annexion de l�ensemblede la culture à la nouvelle idéologie. Le résultat a été celui qu�on escomptait: certainsécrivains ont été interdits, d�autres emprisonnés, tandis qu�une partie d�entre eux ont«adhéré», rejoignant le ch�ur de ceux qui entonnaient des louanges au régime. Lorsquedes noms importants de la littérature roumaine ont quitté leur indépendance et leur espritcritique, une faille est apparue au sein de ce groupe.

La conséquence sur le plan socio-psychologique a été encore plus dramatique:l�espoir d�un retour à la normalité a disparu, pour faire place à la croyance qu�il n�yavait pas d�autre chemin possible. L�effet de cette croyance sur la conscience publiquea été dévastateur.

La formation d�une nouvelle élite

Après la destruction de l�élite intellectuelle et des cadres de valeur, les nouveauxdirigeants se sont rendu compte qu�ils avaient besoin d�une nouvelle élite pour consoliderun nouveau modèle de société. De nouveaux corps de spécialistes étaient nécessairesdans la culture, l�enseignement, l�économie, etc. De nombreux postes à responsabilitéétaient confiés à des gens sans instruction (parfois quasiment analphabètes), maisdévoués. Des «fils du peuple» devenus des «cadres» devaient prouver tout d�abord leur«compétence doctrinaire». Les membres de l�appareil administratif et économique étaientrecrutés selon leur origine sociale (l�hagiographie officielle soulignait l�origine modestede tout leader politique). Au nom de la «lutte des classes», tous les descendantsd�«exploiteurs» ou encore les membres de la «classe bourgeoise» (on y regroupaitpêle-mêle les petits commerçants, les intellectuels, les personnes exerçant une professionlibérale; même le fils d�un enseignant du milieu rural était étiqueté «petit bourgeois»)étaient bloqués dans leurs efforts d�être admis dans les universités, a fortiori dans lesfilières qui formaient les nouveaux idéologues (philosophie, lettres, droit). La loi dunumerus clausus a agi implacablement, dans les premières années, comme une tactiquedu Parti, pour sélectionner les plus dévoués et «éliminer» ceux qui avaient les capacitésd�opposer la moindre résistance. Les représentants de l�ancienne élite étaient étiquetéscomme «réactionnaires», «renégats», «ennemis du peuple». On leur opposait, au nomd�un discours politique volontariste, la nouvelle élite. La discrimination allait jusqu�àune distinction nette entre «les cadres» (du Parti), armés de compétences idéologiques etactionnelles, et les «intellectuels» (terme péjoratif, notifiant une origine bourgeoise ainsique l�appartenance aux idéologies non communistes). Les cadres avaient pour missionde «militer» pour la politique du Parti dans tous les secteurs d�activité, d�implémenter la«conscience socialiste»; ils géraient la «propagande» de parti, dirigeaient «l�enseignementidéologique» ou «de parti», surveillaient l�activité des spécialistes, organisaient lesséances de «critique et autocritique», dirigeaient les manifestations festives (meetings) etfaisaient preuve de «vigilance révolutionnaire» (Gheorghiu, 1992). C�est ainsi qu�a étéformé un corps de spécialistes en propagande et endoctrinement, des personnes capablesde diriger et de surveiller la formation de la jeune génération dans l�esprit du modèlepromu par le Parti. Une académie du Parti recyclait l�élite, conformément à la volonté

154 ADRIAN NECULAU

politique du Parti. Pour la masse des salariés, tous domaines confondus, ainsi que pourles élèves et les étudiants, on organisait périodiquement (dans un rythme mensuel ouhebdomadaire) des séances d�«enseignement du parti», des réunions où l�on «débattait»(en réalité, où l�on assénait sans discernement) les dernières «vérités» fabriquées par les«documents» du Parti (discours, décisions, rapports etc.). Personne ne pouvait sesoustraire à ces séances d�endoctrinement. Toute la population active était soumise àl�imprégnation.

Toutes ces stratégies se donnaient pour but de changer l�individu, de l�«aider» àdévelopper une nouvelle identité psychosociale. J�ai proposé un modèle explicatif desstratégies et procédures mises en place pour faire acquérir une nouvelle identité, tellesqu�elles ont été utilisées par le pouvoir installé en Roumanie après la Deuxième Guerremondiale (Neculau, 2004). Voici les caractéristiques de cette stratégie de constructiond�une nouvelle identité sociale: la réorganisation des groupes humains; leur posi-tionnement sur l�échelle de la hiérarchie sociale selon une opération de polarisationdiscriminante; le déclenchement d�une scission entre les groupes sociaux, d�un conflitouvert pour la réallocation des ressources (pouvoir symbolique, ressources matérielles,prestige moral, étiquette sociale).

De nouvelles normes sociales, de nouvelles valeurs, croyances et représentations ontété instituées, les rituels ont été modifiés et la gesticulation collective a été investie denouveaux sens. La redéfinition des rôles des acteurs sociaux a entraîné la définition descatégories de déviants ainsi que la création de normes sanctionnant la déviance. Selonune suggestion d�André Sirota (2002), on peut identifier, durant cette période, desindividus qui se conformaient formellement tout en gardant leur autonomie personnelle,des catégories qui dissimulaient tout en offrant les signes extérieurs de l�adhésion, et desindividus pour lesquels les nouvelles normes ont commencé à être une partie constitutivede leur personnalité. Ceux qui refusaient les nouvelles valeurs étaient marginalisés,rejetés à la périphérie de la société.

Il s�est ensuivi en Roumanie un partage de la population en deux catégories: ceuxqui inspiraient confiance car ils étaient fidèles (ou mimaient tout du moins la fidélité) aunouveau régime, et les opposants, les ennemis du pouvoir. Les groupes auparavant biensitués ont été étiquetés négativement (bourgeois, exploiteurs, réactionnaires) et placés àla périphérie du socialement sain, tandis que les groupes qui occupaient des positionsplus basses dans l�échelle hiérarchique sont devenus des groupes favorisés, représentantla santé morale de la société, sa normalité. Le fait d�appartenir à la première catégorieattirait le blâme, l�étiquetage négatif et la discrimination, tandis qu�être identifié commeappartenant au deuxième groupe signifiait se situer du bon côté, avoir des convictions etdes conceptions «saines». Faire s�identifier des acteurs sociaux au groupe favorisé nesignifiait pas seulement proclamer leur appartenance à celui-ci; cela entraînait égalementl�adhésion à une politique militante de catégorisation et d�accentuation des contrastes,afin de marquer ses distances par rapport au groupe mal situé. La lutte des classes nes�est pas contentée de la redistribution des ressources, elle a également signifié uneopération complète de construction d�un nouvel espace public, d�une pensée socialedominante et d�une nouvelle conscience publique inspirée par l�idéologie du pouvoir;cela a signifié bien évidemment l�implémentation de nouvelles normes relationnelles etde conduite, de nouvelles cérémonies de socialisation et d�internalisation. La conséquence,sans doute, a été l�apparition de nouvelles représentations des valeurs sociales.


La violence institutionnelle � «L�expérience Pitesti»ou la modification de la personnalité par la torture

Un cas particulier de transformation de la structure intérieure de l�individu est la«rééducation» des étudiants détenus politiques dans la prison de Pitesti, pendant lapériode du communisme stalinien. Il s�est agi d�un «dispositif de fabrication de l�hommenouveau», d�un «projet formatif» insolite, visant la modification de la structure de lapersonnalité (Neculau, 2006a). Il existe déjà une littérature assez riche qui décrit etinterprète cette expérimentation sociale de rééducation totalitaire (lerunca, 1996; Talaban,1999; Clit, 2001).

Pour résumer, on recrutait des collaborationnistes dans les rangs des détenus-étudiantset on les utilisait comme des instruments pour «convaincre» les autres à «s�auto-démasquer».Bien évidemment, les tortionnaires avaient eux-mêmes subi l�opération de rééducation.Les méthodes? Des coups, d�inimaginables humiliations physiques et psychiques, despunitions inhumaines, la délation, l�isolement. Une monographie récente interprète ceprojet de modification de la structure intérieure comme un phénomène de suicidepsychologique dirigé (Muresan, 2007). Résultat? Un climat de méfiance et de suspicionqui s�accompagnait d�un effondrement total de l�individu. La «transformation intérieure»atteignait de telles proportions que ceux qui avaient été soumis à l�«expérience Pitesti»devenaient méconnaissables. Parmi les détenus régnait une telle peur de tout et de tousque la plupart d�entre eux n�ont jamais pu retrouver le chemin de la normalité. Bref, ceque les communistes voulaient obtenir était une mutation, un individu humain sansappartenances, sans famille, ni ancêtres, un être déraciné de tout ce qui avait constitué,pour lui, une réalité physique et mentale (Bacu, 1991).

Le spécifique de cette expérience intitulée «l�arrachement des masques» (Talaban,1999) � que nous pourrions appeler psychosociologique � a été cette ingénieuse méthodede torture visant à détruire les personnes par le biais de la destruction de leurs enveloppespsychiques (cassure des liens familiaux, des liens entre les générations, mais aussices liens qu�attachent les individus et leur groupe d�appartenance à un cadre pluslarge, celui d�une nation ou d�une communauté; car, à Pitesti, dans le laboratoire de la«chambre-d�hôpital», les tortionnaires se sont attaqués, d�une manière aussi subtile querépugnante, à la dimension transcendante de l�homme). «Ce montage expérimentalqu�était la torture, écrit Virgil lerunca, lui-même ancien détenu politique, était la clé dela réussite. Tout au long des étapes, les confessions étaient régulièrement interrompuespar des tortures. Quoi qu�on eût dit, quelles qu�eussent été les infamies inventées,Turcanu (le tortionnaire en chef) n�était jamais satisfait. On ne pouvait pas échapper àla torture. Il était seulement possible, en s�accusant des horreurs les plus terribles,d�abréger la durée des supplices.»

Le processus incluait quatre étapes (Talaban, 1999):� l�arrachement des masques extérieurs (avouer tout ce qu�on avait caché aux enquêtes

de la Securitate);� l�arrachement des masques intérieurs (dénoncer ce qu�on avait entendu dans la

prison, moucharder d�autres détenus, des attitudes bienveillantes de la part dupersonnel de la prison);

156 ADRIAN NECULAU

� l�arrachement des masques intimes (renier sa famille, inventer des turpitudes àl�égard de ses parents, renier les ancêtres et la croyance en Dieu à travers desscénarios absurdes);

� démasquer son meilleur ami, celui à qui on s�identifiait� devenir le tortionnaire decelui qu�on aimait le plus!

À travers les deux dernières étapes, les «robots» de Pitesti devenaient bourreaux � onfaisait subir à l�autre, à celui qu�on appréciait le plus, ce que l�on avait subi. Victime etbourreau à la fois, qui oserait témoigner?

L�expérience Pitesti ne constitue pas un cas isolé et sans conséquences. Dans laRoumanie des deux premières décennies communistes a été instaurée une «terreurd�État» (Deletant, 1999); selon certains auteurs, trois millions de personnes ont étéarrêtées et environ 300 000 sont mortes dans les prisons (Pavlovici, 2001). Sans compterles familles et les amis des détenus, une proportion importante de la population du paysa été réduite au silence et à la soumission au moyen d�une terreur primitive et parl�inoculation d�une peur incontrôlable.

En guise de conclusion

Dans la logique des États totalitaires, l�individu ne connaît pas ses besoins, il doit êtreaidé à se rééduquer; la société a le devoir de lui assurer une formation lui permettantpar la suite d�évoluer en accord avec ses demandes. L�aide et l�assistance accordées àchaque individu sont conçues comme un processus d�internalisation de certaines exigencessociales, des valeurs et des normes formulées selon l�idéologie des classes dominantes.Le syntagme «personnalité totalitaire» décrit cette «construction dirigée», cet édificepsychosocial qu�est l�individu qui subit les contraintes et la persuasion institutionnelles.C�est un individu qui est «aidé» à apprendre, systématiquement, un certain ordre et unevariété de la normalité: la normalité dirigée, contrôlée, planifiée (Neculau, 1999;Dascalu, 2002). On a affaire à une pédagogie de la formation de l�«homme nouveau»,idéal éducatif de tous les systèmes utopiques.

Bibliographie

Abric, J.-C.; Guimelli, Ch. (sous la direction de) (1998), «Représentations sociales et effets decontexte», Connexions, 72 (2), pp. 23-37.

Althusser, L. (1996), Pour Marx, Paris, La Découverte.Anzieu, D. (1971), «L�illusion groupale», Nouvelle revue de psychanalyse, 4, pp. 73-93.Bacu, D. (1991), Pitesti. La Buchenwald se murea mai usor (Pitesti. A Buchenwald on mourait

plus facilement), Bucarest, Atlantida.Bourdieu, P. (1979), «Les trois états du capital culturel», Actes de la recherche en sciences

sociales, vol. 30, pp. 3-6.Campeanu, P. (2002), Ceauºescu, anii numãrãtorii inverse (Ceausescu, les années du compte à

rebours), Iaºi, Polirom.Clit, R. (2001), Cadre totalitaire et fonctionnement narcissique. Effets psychiques collectifs et

individuel du pouvoir d�Etat communiste Est-européen, Paris, L�Harmattan.


Dascalu, D.-I. (2002), Personalitatea totalitara (La personnalité totalitaire), Bucureºti, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã.

Deletant, D. (1999), Communist Terror in Romania. Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965,London, Hurst.

Gheorghiu, M.D. (1992), «Cadres et intellectuels. Notes sur le système d�enseignement et sur lastructure du champ de pouvoir en Roumanie», dans M. de Saint-Martin et M.D. Gheorghiu(sous la direction de), Les institution de formation des cadres dirigeants. Etude comparée,Paris, Maison des sciences de l�homme, Centre de sociologie européenne.

Glust-Desprairies, F. (2002), «Représentations et imaginaire», dans J. Barus-Michel, E. Enriquez,A. Lévy, Vocabulaire de psychosociologie, Toulouse, érès.

Ierunca, V. (1996), Pitesti, laboratoire concentrationnaire, 1949-1952 (Préface par FrançoisFuret), Paris, Michalon.

Lénine, V.I. (2000), Despre invatamantul public (Sur l�enseignement public), Bucureºti, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã (traduit du russe).

Makarenko, A.S. (1951), Poemul pedagogic (Le poème pédagogique), Editura de Stat, Bucureºti(traduit du russe).

Makarenko, A.S. (1960), Opere pedagogice alese, vol. I (�uvres pédagogiques choisies, 1er

vol.), ESDP, Bucureºti (traduit du russe).Makarenko, A.S. 1963. Opere pedagogice alese, vol. Il (�uvres pédagogiques choisies, 2e vol.),

ESDP, Bucarest (traduit du russe).Marx, K.; Engels, F. (1988), L�idéologie allemande, Paris, Éd. sociales.Momanu, M. (2005), Educatie þi ideologie. O analiza pedagogica a sistemului totalitar comunist

(Education et idéologie. Une analyse pédagogique du système totalitaire communiste),Iaºi, Editura Universitãþii �Al.I. Cuza�.

Moscovici, S. (1961), La psychanalyse, son image et son public, Paris, PUF.Moscovici, S. (1984), Psychologie sociale, Paris, PUF.Muresan, A. (2007), Piteºti � cronica unei sinucideri asistate (Pitesti � Chronique d�un suicide

assisté), Iaºi, Polirom.Neculau, A.; Cozma, T.; Cucos, C.; Dafinoiu, I.; Iacob, L.; Manta, M. (1995), «Changement

et résistance au changement dans le milieu universitaire roumain», European Journal ofTeacher Education, 18 (2-3), pp. 155-170.

Neculau, A. (1999), Memoria pierduta (La mémoire perdue), Iaºi, Polirom.Neculau, A. (2004), Viaþa cotidianã în comunism (La vie quotidienne sous le communisme), Iaºi,

Polirom.Neculau, A. (2006a), �Une «expérience» d�apprentissage social dirigé�, Carrefours de l�éducation,

nr. 22 (juillet-décembre), pp. 41-57 (revue de l�université Jules Verne, Amiens).Neculau, A. (2006b), «Contrôle du contexte et manipulation des représentations sociales», dans

A. Dorna, J.-M. Sabucedo, Etudes et chantiers de psychologie politique, Paris, L�Harmattan.Pavlovici, F.C. (2001), Tortura pe intelesul tuturor (La torture pour tous), Cartier, Chiºinãu.Picard, D. (2002), «Rites, rituels», dans J. Barus-Michel, E. Enriquez, A. Lévy, Vocabulaire de

psychosociologie, Tolouse, érès.Selejan, A. (2005), Trãdarea intelectualilor. Reeducare siprigoanã (La trahison des intellectuels.

Rééducation et persécution), Bucureºti, Cartea Româneascã.Sirota, A. (2002), «Normes et déviance», dans J. Barus-Michel, E. Enriquez, A. Lévy, Vocabulaire

de psychosociologie, Toulouse, érès.Talaban, I. (1999), Terreur communiste et résistance culturelle, Paris, PUF.Tchernychevski, N.G. (2000), Que faire? Paris, Éditions des Syrtes.TIsmãneanu, V. (1996), Arheologia terorii (Archéologie de la terreur), Bucarest, Alfa.Tismãneanu, V. (2003), Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism,

University of California Press (traduit en roumain sous le titre: Stalinism pentru eternitate.O istorie politicã a comunismului românesc, Polirom, 2005).

158 ADRIAN NECULAU

Résumé: Cet article aborde le sujet des régimes politiques qui instituent le contrôle social,politique et idéologique total sur les individus. Dans ces circonstances, le sens de la relation d�aidepeut être détourné et transformé en son contraire, en une obligation d�apprendre exclusivementles connaissances prescrites par les gardiens du pouvoir et d�adopter uniquement les pratiquessociales autorisées. Ce travail présente, dans une lecture psychosociologique, les conceptions dequelques classiques des changements sociaux révolutionnaires et de la formation de l�hommenouveau. On y analyse les mécanismes spécifiques de transformation de l�aide en pressionuniformisante, plus précisément en concept d�homme nouveau (Tchernychevski, Lénine), ainsique le modèle pédagogique de conversion de l�idéologie en pratique sociale ayant pour but deformer des individus capables de se rééduquer eux-mêmes et d�éduquer la société (Makarenko).Les idées de ces classiques sont illustrées par une étude de cas concernant les pratiques socialesde contrôle du contexte qui ont caractérisé la société roumaine pendant le régime communiste. Lesstratégies suivantes y sont analysées: le contrôle total de l�enseignement et de la formation; ledérapage de certains directeurs de conscience; l�émergence d�une nouvelle élite; la technique dela modification de la structure de la personnalité par le biais de la violence institutionnelle(«l�expérimentation Pitesti» de la rééducation à travers la torture). En conclusion, nous essayonsde déchiffrer la façon dont a pu émerger une pensée sociale dominante dans un contexte social etculturel contrôlé, un contexte à même de favoriser le développement sociocognitif du typed�individu voulu par le pouvoir politique.Mots-clés: L�homme nouveau, idéologie, rééducation, éducation dans et par le collectif humain,contexte d�obligation, le changement à travers la violence.

Abstract: This paper discuses the case of political regimes that impose a total � social, political,and ideological � control of the individuals. In such cases, the meaning of the aid relationship canbe altered and turned into its opposite, that is, into the obligation to acquire the knowledgeprovided by the government watchdogs and engage in those social practices that were authorizedby the regime. This paper presents from a psycho-sociological perspective the theories of someclassics of revolutionary social change and individual reformation. It analyzes the specificmechanisms through which aid is turned into conformity pressure. More precisely, it presentsfirst the notion of a new individual as theorized by Lenin and Chernishevsky; second, it focuseson Makarenko�s pedagogical model of conver-ting ideology into a social practice that has for itsgoal forming individuals who are capable to educate both society and themselves.The ideas of these classic authors are illustrated through the case study of the social practice ofcontext control in Communist Romania. The following strategies are analyzed: the total controlof the system of education; collaboratio-nism; the emergence of a new intellectual elite; thechange in personality structure as a result of institutionalized violence (the so-called Pitestiexperiment, or reeducation through torture).In this study we try to determine how a dominant type of social thinking was constituted withina controlled social and cultural context, and how the latter can influence the socio-cognitivedevelopment of the kind of individual that is desirable for the government.Keywords: The new man, ideology, reeducation, education within and through the humancollective, context of obligation, change through violence.

Traduit du roumain par Monica Salvan


V. EVENIMENT

Adrian Neculau

Un demi-siècle de psychosociologie. Héritages et perspectivesColloque CIRFIP, 4, 5 et 6 juin 2009, Paris

Psihosociologia privilegiazã legãtura dintre cercetãtor ºi subiect, oferã acestuia din urmãºansa sã se exprime, transformã �obiectul de studiu�, individul, în actor social diligent,îl invita sã participe la acþiunea comunã. Psihologia sociala îºi extrage forþa din diagnozaobiectivã a fenomenului studiat, psihosociolgia sugereazã interacþiunea, legãtura, schimbulcontinuu dintre cei doi actori sociali, schimbul de roluri, poziþii, trãiri. Un continuum.Nu e vorba doar de un dialog, ci de o inversare a raporturilor existente în psihologiasocialã experimentalã: obiectul de studiu devine subiect, iar cercetãtorul evita situareaîn prim-plan, controlul situaþiei, examinarea rece (= obiectivã) a celuilalt, manipularea.Psihosociologia mai este desemnatã ºi cu expresiile: sociopsihologie, psihosociologie,psihosociologie clinicã, toate reflectând multitudinea de surse ºi de câmpuri de interes,de origini ºi de parcursuri profesionale care au inspirat sau la care se referã acest tip decercetãri (în întreprinderi, în mediul rural sau urban, în câmpuri de gestiune economicaºi socialã, în muncã socialã, în învãþãmânt ºi formare, în sectorul asociativ). Apeleazãla mai multe tipuri de practici sociale, frecvent asociate corpusului teoretic ºi praxiologic,practici provenind din câmpul formarii, din dinamica grupului, analizã ºi bune practiciprofesionale, din câmpul pe care-l desemneazã cuplul cercetare-acþiune. Aici se puneaccentul pe formare, pe articulare la diferite meserii, pe activitate ºi pe inserþia profesionalã.Sunt privilegiate interesul pentru muncã, cercetarea ca acþiune socialã, intervenþia încâmpul social ºi profesional, consilierea, analiza stilurilor de munca ºi de management.Se alimenteazã din diferite curente, miºcãri de gândire, autori, parcursuri. Se preocupãîndeosebi de schimbãri, conflicte, grupuri, organizaþii, putere, subiect social, muncã etc.În ciuda terenului vast de acþiune, a domeniilor diverse în care intervine, psihosociologianu are însã un statut oficial bine conturat, nu oferã diplome, nu se studiazã ca domeniuindependent.

Psihosociologia pune accentul pe legãtura strânsã dintre dimensiunea psihicã ºisocialã, are ca principiu centrarea pe raporturile individ/societate în situaþii concrete,practicã articularea dintre filosofia de abordare � privirea din interiorul fenomenului �ºi metodã (ancheta, interviul, analiza de conþinut, intervenþia), sperând sã descopere ºisã refacã unitatea dintre om ºi mediul sãu social. O filosofie a legãturii intrinseciindivid-lume, a implicãrii cercetãtorului ºi a descoperirii prin participare. Domeniul saupredilecþia este interacþiunea umanã în procesele sociale de stabilizare, de schimbare,de inovare socialã, individul în interacþiune cu mediul social, cu alþii, funcþionând înstructuri sociale (instituþii, organizaþii), dar ºi în relaþiile cotidiene; omul relaþional,

162 ADRIAN NECULAU

individul în proces de socializare, de inserare într-o situaþie datã, supus normelor ºipracticilor sociale, în proces de comunicare ºi negociere cu ceilalþi, cu grupuri, cumediul social ºi ideologic. Serge Moscovici a articulat cu curaj cele douã direcþii aledisciplinei noastre, cea experimentalã, de laborator ºi cea acþionalã, implicatã, militantã:ea studiazã opoziþia dintre individ ºi societate, conflictul permanent dintre cele douãentitãþi. De exemplu: opoziþia la presiunile majoritãþii, deviaþiile de la ortodoxiafuncþionalã, discuþia sau decizia de grup, captarea individului de cãtre mase. Deºi ruptde miºcarea de idei din vest, dar confirmând filiaþia la concepþia profesorului sãu PierreJanet, Vasile Pavelcu se situeazã pe firul aceleiaºi psiho(socio)logii implicate, acþionale,legate de subiect. Într-o carte-manifest, polemicã ºi nonconformistã, pentru timpul cânda apãrut, Drama psihologiei (1964), Vasile Pavelcu pleda pentru reîntoarcerea psihologuluiîn viaþa socialã, pentru încorporarea vieþii autentice, concrete, reale în câmpul deconºtiinþã al psihologului ºi empatizarea cu obiectul sãu de studiu. Cu cât o opera estemai personalã, cu cât e mai adânc trãitã ºi include sfera intereselor subiective aleautorului, cu atât e mai autenticã ºi se cere externalizatã, dãruitã. �Drama� psihologieieste aceea cã nu poate trata trãirile subiective ale individului prin apelul doar la laborator,experimente, cifre, tabele. Iatã pasajul din Prefaþa la ediþia a doua, în care VasilePavelcu rãspunde polemic criticilor care-i amendau abdicarea de la �obiectivitateaºtiinþificã�, marotã a concepþiei materialiste: �Cu toþii ºtim cã existã psihologi dogmaticiºi rigizi, care taie �sufletul� în bucãþele, iar fragmentele le pun la microscop ºi leconsemneazã în tabele, curbe, diagrame, scheme ºi ecuaþii. Omul viu ºi concret sevolatilizeazã în perspectiva mitului cifrelor ºi a mitului �preciziei�, de dragul cifrelor ºial preciziei� Viaþa psihicã, prin mobilitatea, fluenþa ºi fineþea ei, cere din parteapsihologului mai multã fineþe, subtilitate, mobilitate decât realitatea fizicã�.

Congresul acesta aniversar (organizatorii i-au dat însã numele de colocviu pentru aprivilegia dialogul, dezbaterea, schimbul de idei) a debutat cu o dezbatere epistemologicaprivind obiectul de studiu al psihosociolgiei: cum s-a fondat acesta, din punct de vedereºtiinþific, cum se poziþioneazã în mediul academic ºi cum se defineºte specificitateacercetãrii psihosociologice în sânul ºtiinþelor umane, ce poziþii ocupã cercetãtorul ºi cumse valideazã acestea, ce efecte au avut conflictele, rupturile, filiaþiile epistemologice.Desigur, vorbitorii s-au poziþionat din perspectiva psihosociologiei clinice, dar au subliniatfaptul cã perspectiva e alta decât cea a altor ºtiinþe clinice, subliniind componenta socialã,umanistã, profund democraticã a acestei discipline. Ce-i interesant este ca aproapefiecare vorbitor a subliniat faptul cã originile trebuie cãutate în Lewin ºi în conceptul decercetare-acþiune, la Rogers, Moreno ºi chiar în primele cercetãri ale lui Mayo. S-aureferit la fondul comun, dar ºi la aportul fiecãrui curent sau moment, la propriilecontribuþii. La aceastã dezbatere de deschidere au participat fondatorii acestui domeniude cercetare: Jacques Ardoino (profesor emerit, Universitatea Paris 8), JacquelineBarus-Michel (profesor emerit, Universitatea Paris 7 Denis Diderot), Vincent de Gaulejac(profesor la Paris 7 Denis Diderot, directeur du LCS), André Lévy (psihosociolog,profesor emerit, Universitatea Paris 13), Max Pagès (profesor emerit, UniversitateaParis 7 Denis Diderot). �Emeriþii� de astãzi sunt fondatorii de ieri, cei care au întemeiatacest domeniu de cercetare. Dezbaterea a fost animatã de Gilles Arnaud (profesor depsihosociologie, Groupe ESC Toulouse) ºi Florence Giust-Desprairies (profesor laUniversitatea Paris 7 Denis Diderot), preºedinta CIRFIP (Centre International de

163UN DEMI-SIÈCLE DE PSYCHOSOCIOLOGIE. HÉRITAGES ET PERSPECTIVES

Recherche Formation et Intervention Psychosociologiques), organizatoarea acesteimanifestãri. În sala se gãseau ºi alþi fondatori-emeriþi, Jean Maisonneuve, Jean Dubost,Eugène Enriquez ºi Jean-Claude Filloux (cãrþile lor le-am utilizat atunci când mi-amredactat teza de doctorat în 1974 ºi sunt citate în Liderii în dinamica grupurilor, 1977),invocaþi de colegii lor, iar a doua zi a apãrut ºi André de Peretti, care mi-a evocat vizitasa la Iaºi, în 1992. A lipsit Guy Palmade, considerat pãrinte al domeniului, plecat dintrenoi în 2006, considerat de vorbitori precursor al psihosociologiei, ca model teoretic ºide cercetare, creator riguros, dotat pentru a asculta, pentru analizã criticã ºi inventivitateîn practicile schimbãrii, dar numele sãu a fost adesea invocat de cãtre cei prezenþi.

În partea a doua a acestei dezbateri s-a prezentat un film-evocare, un mixaj deinterviuri cu fondatorii, fiecare dintre ei aducând noi informaþii asupra începuturilor,subliniind faptul cã acest domeniu a fost inspirat de colegii americani. Jean Dubost aevocat un text din 1938, înainte de rãzboi, ceilalþi au plasat debutul în anii �40, ceea cesugereazã ca sunt, de fapt, mai mult de cincizeci de ani de la începuturi.

Sub genericul Histoire et transmission, au urmat dezbateri în comisii, dezbaterirezervate metodelor ºi locurilor în care se desfãºoarã formarea psihosociologicã. Primacomisie, dinamica grupului, beneficiind de prezenþa lui Jean Maisonneve ºi VincentHanssens, de la Louvain, a debutat cu un film, o secvenþã de dinamicã de grup din anii�60, de fapt o revizitare a istoriei acestei ºtiinþe ºi o evaluare a mizei ce a constituit-oformarea psihosociologilor prin tehnici de dinamicã de grup. S-au evidenþiat condiþiiledeosebite ale începuturilor, dezvoltarea ulterioarã, declinul ºi revitalizarea, în condiþiinoi, a muncii în grupuri, a tehnicilor animaþiei în grup, a concepþiei privind schimbareaprin metode de grup, a ofertei actuale. Comisia analiza practicilor profesionale, formarãspândita astãzi de munca socioprofesionalã, a oferit prilejul prezentãrii unor practicinoi, unor experienþe personale ºi noi contexte în care dispozitivele psihosociologice deanimare îºi gãsesc locul. Prin istoria vieþii cercetãtorii ºi practicienii au încercat sarãspundã unei cereri de a produce efecte de schimbare, asupra indivizilor, grupurilor ºiinstituþiilor. E o metodã care favorizeazã priza de conºtiinþã, impactul factorilor istorici,sociali, psihici, economici ºi familiali care condiþioneazã istoria ºi dezvoltarea individualã,grupalã sau instituþionalã, dimensiunea existenþialã în procesul de co-construcþie de sensºi de acþiune. Comisia La formation à l�Université et dans les Écoles a avut ca preocupareevaluarea actualitãþii formãrii psihosociologice în universitãþi, s-a concentrat pe rolulcompetenþelor în rolul de �maître�, pe analiza publicurilor din universitãþi ºi al ºcolilorînalte, a implicaþiilor psihosociale ale transmisiei cunoaºterii. În comisia La formationpermanente participanþii au apelat la sintagme ca �educaþia nouã� sau �educaþia popularã�,insistând asupra rolului psihosociologiei în încercarea de a apropia adulþii aflaþi în ecart,ca acces la culturã, de mediul formativ, propunând noi locuri ºi noi spaþii, noi metode,personalizate de formare. Munca în grupuri furnizeazã asemenea contexte de natura sastimuleze o miºcare de reinserþie socialã ºi culturalã. Am lãsat la urmã o dezbatere lacare am participat, Psychodrame, sociodrame, jeux de rôle, animatã de Vincent Gaulejacºi André Sirota, un dialog despre joc, ca producþie situatã între imaginar ºi realitate,deschis spaþiilor tranziþionale, propice intervenþiei, cercetãrii ºi formãrii. Au fost invitaþisa ia cuvântul oameni de teatru specializaþi în �dramaturgia cotidianã�, specialiºti înpsihodramã ºi sociodramã, toþi cei care se inspirã, în munca lor, din fondul comun detehnici de expresie verbalã ºi non-verbalã, deschiºi spaþiilor creative. Un eveniment a

164 ADRIAN NECULAU

însemnat apariþia, la aceastã secþie, într-un scaun cu rotile, a doamnei Anne AncelinSchützenberger, profesor emerit la Universitatea din Nisa, care a evocat colaborarea sa,timp de douã decenii, cu Moreno ºi a avut contribuþii hotãrâtoare în implementareaacestei metode în Franþa. Cartea sa, Vocabulaire des techniques de groupe (1971), segãseºte la Biblioteca Centralã din Iaºi, am comandat-o în anii �70 ºi am utilizat-o adesea.Am rugat-o sã confirme o relatare pe care am gãsit-o cândva, despre rolul mamei luiMoreno, în copilãria sa timpurie la Bucureºti, care-i cânta melodii populare româneºtiºi i-a trezit gustul pentru muzicã, joc, miºcare scenicã. Mi-a rãspuns într-o manierã�morenianã, confirmând relatãrile lui Moreno despre începuturile copilãriei sale laBucureºti, dar a continuat prezentându-l ca pe un personaj în care realitatea, fabulosul,invenþia, jocul se intersectau într-un mod spontan ºi evoluau în funcþie de context.

Ziua de vineri, 5 iunie, a colocviului a fost dedicatã în întregime intervenþieipsihosociologice. S-a debutat printr-o table ronde asupra problemelor actuale ale intervenþiei.Dezbaterea, animatã de Annie Charlotte Giust-Ollivier ºi Vincent Hanssens, cu participarealui Gilles Amado (profesor la HEC Paris), Teresa Carreteiro (profesor la UniversitateaFluminense din Rio de Janeiro), Jean Dubost, Eugène Enriquez, Dominique Lhuilier ºiAdrian Neculau a încercat sã trezeascã interesul pentru practici sociale de formare,consultaþie ºi intervenþie. Acestea, rezultând dintr-o logicã a acompanierii celui care,individual sau în grup, în interiorul unei organizaþii sau în mediul deschis, adreseazã ocerere privind corecþia a ceea ce el considera disfuncþionalitate, crizã, dispoziþie redusãpentru schimbare. Aceste practici, au subliniat vorbitorii, implicã participarea efectivãa actorilor la descoperirea sensului situaþiilor pe care le traverseazã ºi care îi afecteazã.Ele se înscriu într-un proces de întâlnire ºi recunoaºtere reciprocã, privind conduitele,conflictele ºi mizele instituþionale. Intervenþia se articuleazã astãzi noilor contexte dinsocietate ºi se orienteazã pe analiza crizelor sociale (psihologice, etice, politice) ºiprintr-o multiplicare a invitaþiilor la schimbare ºi aprofundarea legãturilor sociale. În cemã priveºte, am vorbit despre absenþa �intervenþiei�, ca temã de cercetare ºi practicãsocialã, într-o societate controlatã de gardieni de conºtiinþã. Am identificat mai multeexplicaþii ale acestei absenþe, între care: frica autoritãþilor de iniþiativã, de schimbare,de cercetare-acþiune ca iniþiativã liberã, non-dirijatã. Intervenþia putea apãrea ca opracticã subversivã, ca o invitaþie la dialog îndreptat împotriva autoritãþii instituþionale;o atitudine pudibondã a autorilor, refuzând sã compromitã o teorie ºi o practicã validateîn alte contexte socioeconomice; precauþia celor care aprobau planurile de cercetare,atenþi sã nu autorizeze practici ce ar veni în conflict cu discursul oficial; intimidareacercetãtorilor de cãtre �mitul ireversibilitãþii�, pierderea speranþelor într-o schimbare aregimului; disimularea scopului propus prin evitarea cuvântului incitant �intervenþie�,înlocuit prin expresii mai puþin periculoase (consultaþie, dezvoltare) de natura sã evitesuspiciunile. Am amintit încercarea lui Traian Herseni care, în 1969, prin carteaLaboratoarele de psihologie, sociologie ºi pedagogie, se adresa tinerilor practicieniîndemnându-i sã întreprindã anchete asupra problemelor umane critice din întreprinderi,sugerând posibilitatea unei educaþii profesionale a muncitorilor, în conformitate cunevoile lor ºi ale întreprinderilor. În partea a doua a intervenþiei mele am expus proiectulde intervenþie Ouverture de la formation en psychologie vers le champs social, derulatla Universitatea din Iaºi, soldat cu efectele cunoscute: colaborarea cu laboratoare depsihologie socialã din întreaga Europa, înfiinþarea Laboratorului de psihologie socialã la


Iaºi, manualele ºi volumele publicate la Polirom, revista de psihologie socialã, formareaunei echipe de cercetãtori la Iaºi etc. Multe dintre aceste realizãri erau cunoscute ºi amprimit, apoi, mai multe întrebãri ºi felicitãri despre ºi pentru proiectul nostru.

Urmãtoarea table ronde este dedicatã cererii de consultaþie, o situaþie pe care noi nune-o puteam nici mãcar imagina, în epocã, puþin prezentã ºi astãzi, când doar uneleorganizaþii ºi instituþii apeleazã la expertiza psihosociologului. Iatã fraza introductiva laaceastã dezbatere: L�histoire de la psychosociologie est caractérisée par la variété et lasingularité de ses pratique dans le champ social et par sa capacité à être en écho avecles demandes sociales et ce depuis cinquante ans. Les demandes et démarches d�interventionrestent aujourd�hui très présentes dans de nombreux secteurs de la vie sociale. Participanþiiau fost invitaþi sã-ºi împãrtãºeascã experienþele privind specificitatea cererii de consultaþii,în diferite universuri socioprofesionale, sã reflecteze asupra relaþiei dintre psihosociologºi solicitanþii de intervenþie.

Dupã-amiaza s-au analizat, pe comisii, diferitele ipostaze în care se gãseºte psiho-sociologul în situaþia de intervenþie: în instituþiile sanitare ºi sociale, în sectorulpsihiatric, în câmpul educativ, în întreprinderi, în lumea ruralã, în mediul deschis(câmpul politic, urbanism, relaþiile cu responsabilii instituþionali sau politici, dezvoltareademocraþiei participative), domeniul artistic ºi cultural, specificul contextelor din diferiteþãri. Majoritatea participanþilor erau psihosociologi practicieni, consultanþi, intervenanþi,adicã profesioniºti solicitaþi de diferite medii instituþionale. Participând la comisiadedicatã câmpului educativ am fost impresionat de ingeniozitatea unor �dispozitive�psihosociologice, plasate între cele douã grupuri mari de actori sociali din ºcoalã,profesorii ºi elevii, invitând la cunoaºtere reciprocã ºi dialog eliberat de stereotipuri ºicrispare.

Ultima parte a dupã-amiezii a fost dedicatã unor ateliere privind intervenþia prindiferite tipuri de abordãri artistice, fãcând posibil dialogul intercomunitar prin formulateatru-forum (axiodramã, sociodramã, teatru spontan), punând în evidenþã, prin documentar,sensul istoric al câmpului socioprofesional sau apelând la resursele coreografiei, arhitecturii,�clovnanalizei� în promovarea acþiunilor cetãþeneºti.

A treia zi a fost dedicatã rolului psihosociologiei în analiza mizelor politice prin maimulte comisii: crizã ºi societate; democraþie ºi participare; tineri, inegalitate socialã ºiperiferie; forme de dezbatere politicã. Am participat la prima comisie, alãturi de MaxPagès, Nicole Aubert, Jacqueline Barus-Miche, Jean-Philippe Bouilloud, AlexandreDorna ºi André Lévy. Un rezumat al intervenþiilor la aceastã dezbatere se gãseºte înacest numãr al revistei. Dezbaterile din comisii au fost prezentate ºi discutate într-oºedinþã plenarã, sub genericul �grands temoins�, animatã de André Sirota. Comisia�crize� a fost prezentatã de un observator extrem de avizat, André de Peretti. A maiurmat o masã rotundã sub genericul La psychosociologie à l�épreuve des défis du futur,propunând o deschidere asupra domeniilor purtãtoare de mize sociale pentru viitor:gestionarea energiei ºi prezervarea mediului înconjurãtor, dezvoltarea ºi convergenþanoilor tehnologii, înnoirea gândirii ºi acþiunii economice, evoluþia cadrului juridic ºicetãþenia. Bilanþul acestor trei zile a fost prezentat de Eugène Enriquez ºi FlorenceGiust-Desprairies.

La câteva zile dupã colocviu am cerut pãrerea lui Serge Moscovici asupra acesteimanifestãri ºi a relaþiilor dintre psihologia socialã experimentalã, instituþionalizatã,

166 ADRIAN NECULAU

universitarã ºi psihosociologia ca cercetare-acþiune, practicã ºi aplicatã. Mi-a confirmato ipoteza pe care i-am avansat-o: în anii 1973-1974, când redactam teza de doctorat ºiapelam la toate sursele disponibile în condiþiile de atunci, ruptura dintre cele douãdirecþii nu se produsese încã. Fondatorii psihosociolgiei ocupau poziþii de profesori înuniversitãþi (cazul lui Jean Maisonneuve ºi Jean Dubost, la Nanterre), nu se produseseîncã o delimitare ºi nu se întrevedea schisma. Miºcãrile din 1968 au produs însãcondiþiile despãrþirii. Atunci, unii psihosociologi s-au implicat concret, au fost chiarpromotori ai miºcãrilor din universitãþi (cum au fost Didier Anzieu, Jean Maisonneuveºi Jean Dubost, la Nanterre), au devenit militanþi. În timp ce experimentaliºtii delaborator încã nu erau afirmaþi satisfãcãtor ºi nu constituiau un pol extrem de atractiv ºide puternic. Astãzi însã situaþia s-a schimbat. Ar fi interesantã o dezbatere, faþã în faþã,a protagoniºtilor de acum.


VI. RECENZII

Daniela Victoria Zaharia

Septimiu Chelcea (coord.). Ruºinea ºi vinovãþiaîn spaþiul public. Pentru o sociologie a emoþiilor.Editura Humanitas, Bucureºti, 2008

Dintre multitudinea de lucrãri din domeniul ºtiinþelor sociale publicate anual, aceastãcarte atrage atenþia cititorului în primul rând prin problematica anunþatã. Titlul � Ruºineaºi vinovãþia în spaþiul public � nu-l poate lãsa indiferent nici pe cititorul nemulþumit deceea ce se întâmplã zilnic în jurul lui, dar nici pe cel interesat de aprofundarea înþelegeriifenomenelor de naturã psihosocialã. Subtitlul � Pentru o sociologie a emoþiilor � aretoate ºansele sã intrige orice cercetãtor în psihologie sau sociologie prin noutateaperspectivei: accentul pus pe dimensiunea socialã a emoþiilor.

Cei care au avut însã posibilitatea sã cunoascã interesele profesorului SeptimiuChelcea din ultimii ani nu vor rãmâne deloc surprinºi de aceastã apariþie editorialã. Deºiinteresele tradiþionale ale bine-cunoscutului sociolog român graviteazã în jurul unorteme precum opinia publicã, metodologia cercetãrii în sociologie, identitatea culturalã,relaþiile interetnice, memoria socialã, în ultimii cinci ani profesorul Chelcea s-a evidenþiatprin promovarea, alãturi de echipa sa de tineri cercetãtori, a unei perspective psihosocialeasupra emoþiilor. Ei au promovat aceastã abordare nu numai în cadrul unor lucrãri maiample de psihosociologie sau al unor reviste de specialitate precum Psihologia socialã,Sociologie Româneascã, ci ºi prin prezentãri de lucrãri sau organizãri de work-shop-uriîn cadrul unor conferinþe naþionale de sociologie ºi psihologie socialã.

În realizarea acestui volum, profesorului Septimiu Chelcea i s-au alãturat nu numaio parte din mai tinerii sãi colaboratori (Andreea Bobb, Daniela Boþone, Loredana Ivan,Gabriela Jderu, Fidelie Kalambayi, Radu Mãlureanu, Andreea Moldoveanu, AlexandruZodieru), ci ºi alte douã nume importante pentru psihologia socialã româneascã: PetruIluþ ºi Elena Stãnculescu. Împreunã, ei au reuºit o bunã sistematizare a argumentelorpentru o psihosociologie a emoþiilor, cu o evidenþiere a problematicii ruºinii ºi avinovãþiei în viaþa socialã.

Eu susþin ideea poziþionãrii acestei lucrãri în cadrul unei abordãri psihosociale aemoþiilor, în ciuda subtitlului care ne trimite doar la sociologie. Defect profesional,mi-ar transmite unii. Un punct în plus pentru autori ºi coordonator, aº spune eu. De ce?Pentru cã eliminarea perspectivei psihologice asupra emoþiilor ar fi însemnat o abordarereducþionistã. Recunosc însã deschis cã meritul lucrãrii de faþã este, în primul rând,acela de a evidenþia importanþa socialului în dinamica trãirilor afective.

170 RECENZII

Lucrarea este structuratã în trei pãrþi: primele douã analizeazã, în baza unei temeinicetreceri în revistã a literaturii de specialitate, legãtura dintre emoþii ºi viaþa socialã. Atreia parte aprofundeazã problematica diferenþelor dintre ruºine ºi vinovãþie, precum ºirolul lor în dinamica fraudei intelectuale din universitãþi.

Septimiu Chelcea ºi Petru Iluþ sistematizeazã, în cadrul primului capitol, câtevarepere teoretice fundamentale pentru studiul emoþiilor. În acord cu literatura de specialitatedin plan internaþional, emoþiile sunt conceptualizate ca reprezentând o categorie de trãiriafective ce au trei elemente definitorii: trãirea subiectivã, reacþiile fiziologice ºi rãspunsurilecomportamentale. Dupã revizuirea câtorva aspecte legate de bazele neuro-fiziologice aleemoþiilor, atenþia autorilor cade pe problematica spinoasã a clasificãrii. În contextulnuanþelor de limbaj ºi al lipsei unui acord clar între cercetãtori privind identificareaemoþiilor primare ºi a celor secundare, apreciem în mod deosebit grija domnului Chelceade a prezenta ºi termenii din limba englezã utilizaþi pentru etichetarea diverselor emoþii.Se analizeazã ºi distincþia propusã de Griffith în 1997 între emoþiile primare, celecognitive sau sociale ºi cele construite cultural, dar diferenþierile între ultimele douãcategorii sunt mai puþin clare, cu atât mai mult cu cât ruºinea ºi vina sunt date caexemple pentru ambele categorii. Pentru a întregi cadrul teoretic general, autoriievidenþiazã ºi legãtura dintre emoþii ºi cogniþie, prezentând pe scurt câteva din teoriiclasice, dar ºi mai recente asupra emoþiilor.

Al doilea capitol � Conceptualizarea sociologicã a emoþiilor � realizat de SeptimiuChelcea ºi Gabriel Jderu, se constituie într-o adevãratã argumentare a ideii de emoþie caºi construcþie socialã. Pledoaria se face apelând la câteva contribuþii cheie ale unorsociologi: Emile Durkeim (a abordat dimensiunea afectivã a coeziunii sociale, ritualurileca formã de management al emoþiilor, sau intensificarea reacþiilor afective în colectivitate),Erving Goffman (pãrintele perspectivei dramaturgice), Theodore Kemper (care susþinecã majoritatea emoþiilor îºi au originea în relaþiile sociale care se desfãºoarã pe bazadistribuirii puterii ºi status-urilor). Ale contribuþii importante pentru o abordare sociologicãa emoþiilor sunt cele ale lui Steven L. Gordon (care face distincþia între emoþiileinstituþionale ºi cele impulsive), ale lui Arlie Hochschild (care impune conceptul demuncã emoþionalã), ale lui Peggy A. Thoits (care discutã tipurile de strategii demanagement al emoþiilor) sau ale lui Candance Clark pe problematica simpatiei.

În al treilea capitol � Capital social, informaþie ºi implicare emoþionalã � Petru Iluþ,dupã ce discutã caracteristicile, componentele ºi tipurile de capital social, analizeazãîncrederea ºi perspectivele teoretice care încearcã sã o explice: cea a socioconstructivismuluiºi cea utilitarismului. În analiza relaþiei dintre încredere ºi emoþii se argumenteazã existenþaunei relaþii cauzale circulare. Mai mult, complexitatea ambelor fenomene depinde decomplexitatea contextului social.

Septimiu Chelcea ºi Daniela Boþone prezintã, în cadrul celui de-al patrulea capitol,un aspect particular al emoþiilor în viaþa socialã: munca emoþionalã. Conceptul propusde Hochschild în 1979 se referã la acea muncã care solicitã gestionarea trãirilor afectivecu scopul de a crea o expresie facialã ºi comportamentalã public observabilã. Solicitãrileemoþionale au devenit din ce în ce mai numeroase în posturile din societatea contemporanã:însoþitor de zbor, vânzãtor, medic, învãþãtor, colector de taxe, judecãtor ºi multe altele.Diferitele forme de realizare a muncii emoþionale pot avea pentru angajaþi consecinþemai mult sau mai puþin nocive (epuizare profesionalã, auto-blamare pentru lipsa de

171RECENZII

autenticitate, cinism). Dupã o trecere în revistã a principalelor abordãri teoretice alemuncii emoþionale, Daniela Boþone susþine o reconceptualizare a fenomenului: muncaemoþionalã ca rãspuns comportamental motivat la disonanþa emoþionalã perceputã.

O altã perspectivã asupra trãirilor afective este oferitã de Elena Stãnculescu prinanaliza procesului de socializare a emoþiilor. Analiza influenþei generate de tipul deataºament asupra dezvoltãrii emoþionale este completatã de analiza influenþei discuþiilorlegate de înþelegerea emoþiilor, dar ºi a nivelului de dezvoltare mentalã ºi de dezvoltarea limbajului. Prezentarea influenþelor socializatoare asupra unor emoþii specifice cum arfi mândria, ruºinea, mânia ºi tristeþea contribuie la o înþelegere mai profundã a dinamiciiafective, a diferenþelor de gen în trãirea ºi exprimarea emoþiilor, dar ºi a practicilorparentale funcþionale. Datã fiind legãtura dintre nivelul de dezvoltare emoþionalã ºicomportamentul social (cu accent pe comportamente de tip pro-social), autoareaargumenteazã necesitatea introducerii în ºcoli a unor programe de dezvoltare emoþionalã.

Partea a treia a lucrãrii debuteazã cu un capitol în care Septimiu Chelcea analizeazãasemãnãrile ºi deosebirile dintre douã emoþii cu evidente implicaþii sociale: ruºinea ºivinovãþia. Deºi Ruth Benedict susþinea faptul cã ruºinea apare mai ales în context public,iar vina în context privat, nu toate cercetãrile susþin aceastã diferenþiere. Lewis susþineao altã distincþie: ruºinea presupune o focalizare cu valenþã negativã pe sine ca întreg, întimp ce vinovãþia presupune o focalizare negativã asupra unui comportament. Interesantãeste argumentarea pe care Septimiu Chelcea o face în sprijinul investigãrii diferenþelordintre cele douã emoþii din perspectiva teoriilor atribuirii. Tipologiile ruºinii propuse desociologi propun drept criterii de clasificare factorii determinanþi. Reformularea pe careautorul o propune tipologiei ruºinii promovate de Kemper permite incitante exemplificãripertinente societãþii române post-comuniste. O altã propunere interesantã din parteaautorului vizeazã modificarea spiralei tãcerii prin considerarea emoþiei de ruºine, ºi nua celei de teamã, ca element central în cristalizarea opiniei publice româneºti în perioadade dupã 1989. Spre deosebire de ruºine care este prezentatã înainte de toate ca o emoþiesocialã, vina este vãzutã mai ales ca o emoþie moralã. Dar ambele sunt considerate caavând funcþie de liant social, ele contribuind la exercitarea controlului social asupracomportamentelor individuale.

Tot Septimiu Chelcea analizeazã, în capitolul 7, în ce mãsurã cultura din universitãþieste o culturã a plagiatului. Deºi existã fundamente legale ºi etice pentru condamnareaºi pedepsirea acestor practici, experienþa ultimilor ani a evidenþiat existenþa unor astfelde cazuri la nivelul cadrelor didactice din mediul universitar. Condamnabil este faptul cãastfel de acte au fost muºamalizate sau insuficient incriminate sau pedepsite, ceea ceoferã un exemplu negativ studenþilor români.

Ultimele douã capitole prezintã câteva cercetãri realizate de Septimiu Chelcea ºiechipa sa de tineri cercetãtori privind frauda intelectualã în universitãþi ºi relaþia acesteiacu ruºinea ºi vinovãþia. Un cvasi-experiment privind evaluarea ºi auto-evaluarea onestitãþiiaratã cã studenþii care au plagiat sunt foarte asemãnãtori sub aspectul setului lor devalori cu studenþii restanþieri, care nu au plagiat. O altã cercetare aratã cã, atunci cândse pune problema identificãrii de cãtre studenþi a cauzelor fraudelor intelectuale realizatede colegii lor, ei fac mai multe hetero-atribuiri interne decât externe. O a treia investigaþieempiricã evidenþiazã faptul cã ruºinea apare mai ales în cazul dezaprobãrii de cãtre alþiiîn context public, în timp ce vina apare mai ales în urma dezaprobãrii de cãtre noi înºine

172 RECENZII

în context privat. În plus, cercetarea a evidenþiat faptul cã mediul universitar nu îidescurajeazã pe studenþi sã practice diverse forme de fraudã intelectualã. Rezultatelesunt interesante, dar poate concluziile ar fi avut o susþinere mai bunã dacã s-ar fi apelatîn analiza datelor ºi la teste statistice privind diferenþele de medii sau de frecvenþe.Plecând însã de la aceste rezultate, Chelcea propune o tipologie ineditã a plagiatorilor înfuncþie de prezenþa sau absenþa emoþiilor de vinã ºi ruºine. Astfel, el face distincþia întreplagiatorul ocazional, cel neobrãzat, cel auto-centrat ºi cel hetero-centrat.

Ancheta sociologicã prezentatã în capitolul 9 a plecat de la ipoteza principalã cãdiluþia emoþiilor de ruºine ºi vinovãþie ar putea explica frecvenþa crescutã a fraudeiintelectuale a studenþilor. Datele, prezentate într-o manierã analiticã, confirmã aceastãipotezã. În plus, ele evidenþiazã o gravitate diferenþiatã a diverselor forme de fraudã (ceamai gravã ar fi prezentarea unui referat realizat de altcineva ca fiind o realizare proprie,cea mai puþin gravã fiind preluarea informaþiilor de pe internet fãrã a menþiona acestlucru). Rezultatele mai evidenþiazã diferenþe de gen în incriminarea actelor de fraudãintelectualã, dar ºi faptul cã aceste practici nu este deprinse în universitãþi, ci reprezintão continuare a obiceiurilor formate pe treptele liceului. În final se propune constituireaunui Centru pentru Integritatea Universitarã plecând de la modelul Centrului pentruIntegritate Academicã de la Universitatea Duke.

În urma acestei scurte prezentãri a lucrãrii putem susþine ca autorii îndeplinescpromisiunea din titlu: promovarea dimensiunii sociale a fenomenelor afective. Cercetãtoriiinteresaþi de aceastã problematicã pot descoperi între paginile acestei cãrþi perspectiveteoretice inedite, rezultate neliniºtitoare ale unor cercetãri empirice, dar ºi trimiteribibliografice valoroase. Dar ºi cititorul obiºnuit are ºansa unei dezvoltãri personaleprintr-o mai bunã conºtientizare a legãturilor dintre cogniþie ºi emoþii, dintre practicilede socializare ºi dezvoltarea afectivã, ºi a diferenþelor dintre ruºine ºi vinã. În plus, elpoate sã ajungã la o înþelegere mai aprofundatã a unor fenomene mult prea des întâlnite,din pãcate, în societatea româneascã: ascensiunea politicã ºi socialã a vechilornomenclaturiºti, tolerarea plagiatului ºi a altor forme de fraudã intelectualã.

173RECENZII

Florin Botoºineanu

André Sirota (coord.). Violence à l�ecole.Des violences vécues aux violences agies.Bréal, Rosny-sous-Bois, 2008

Violenþa ºcolarã este o temã de actualitate în multe þãri, acutizarea violenþei sociale ºicreºterea în gravitate a agresivitãþii interpersonale reprezentând argumente solide pentrudezvoltarea unor programe educaþionale care sã faciliteze conºtientizarea acestui fenomenºi pentru promovarea unor mijloace nonviolente de interacþiune ºi de rezolvare aconflictelor în rândul tinerilor. Situaþia actualã, destul de gravã, este în mãsurã sãgenereze, în diferite zone ale societãþii, multiplicarea luãrilor de poziþie, concretizate, însegmentul politicilor guvernamentale, prin strategii de investigaþie, prevenþie ºi control,iar în sfera cercetãrii psihosociologice, prin demersuri de identificare, diagnosticare,clasificare ºi gestionare a fenomenului. Nu este de mirare aºadar cã bibliografia violenþeieste variatã ºi amplã, tinzând sã acopere cvasitotalitatea ariilor geografice ºi a ramificaþiilorteoretice ºi practice ale subiectului.

Aceasta este ºi opþiunea metodologicã a autorilor cãrþii de faþã � specialiºti în diversedomenii ale psihologiei ºi ºtiinþelor educaþiei, profesori ºi cercetãtori de la universitãþidin Franþa, România, Mexic ºi Chile �, care, mizând (aºa cum se aratã în Cuvântulînainte semnat de coordonatorul lucrãrii) pe o abordare pluridirecþionalã a fenomenului,în contextul �chestiunii antropologice a transmiterii prin ºcoalã a patrimoniului cultural�(p. 3), preconizeazã o sumã de demersuri concertate, care iau în considerare grupul ºicultura, ºi mai puþin individul izolat (p. 5)1. Structurat în funcþie de acest punct devedere, sumarul cãrþii cuprinde douã pãrþi: o privire generalã asupra problemei (Serepérer, pp. 11-52) ºi o sumã de studii asupra diferitelor forme de manifestare aviolenþei în ºcoalã (Approfondir, pp. 55-123). Dacã, în general, lucrãrile care facreferire la domeniul violenþei ºcolare sunt fie constatative, fie realizeazã o tipologie saupropun o scalã de mãsurare a gravitãþii actelor de violenþã, manualul de faþã are intenþiimult mai ambiþioase: se doreºte un instrument de lucru atât pentru studenþi, cât ºi pentrupersoanele direct implicate în fenomenul violenþei ºcolare. Deºi se oferã ºi aici unelemodele explicative (care trimit fie la biologie, fie la sociologie, fie la psihologia socialã),

1. O viziune mai pesimistã îi conduce pe autorii unui studiu românesc de datã recentã (MihaelaJigãu, Aurora Liiceanu, Liliana Preoteasa (coord.), Violenþa în ºcoalã, ALPHA MDN,Bucureºti, 2006) la concluzia cã nici mãcar pluridimensionalitatea abordãrii nu garanteazãproiectarea unei imagini globale a acesteia.

174 RECENZII

precum ºi o serie de scale de mãsurare a gravitãþii fenomenului, acest fapt nu duce câtuºide puþin la pierderea identitãþii cãrþii coordonate de A. Sirota în marea masã abibliografiei dedicate temei, întrucât respectivele contribuþii nu fac decât sã prezinte unadintre faþetele multiple ale violenþei, privitã, de altfel, dintr-o mulþime de alte unghiuri,între care perspectiva clinicã ºi cea psihanaliticã. Dacã adãugãm ºi deschiderea spre ariigeografice ºi culturale diferite, prin studiile cercetãtorilor din Chile, Mexic sau România,care aduc, la rândul lor, noi puncte de vedere, avem o imagine de ansamblu asupra uneiantologii de texte amplã ºi bogatã, atât prin informaþiile oferite, cât ºi prin ramificaþiilemetodologice ºi spaþiale pe care le deschide.

Identificarea împrejurãrilor în care a apãrut ºi a proliferat fenomenul violenþei, laînceputul anilor �90, în contextul acutizãrii unui fenomen relativ nou numit de poliþie�violenþã urbanã� (din care face parte ºi componenta violenþã ºcolarã), se constituieîntr-o altã constantã a textelor reunite în aceastã carte, toþi autorii observând cã violenþaºcolarã a devenit un fenomen mondial, caracterizat de scãderea dramaticã a vârstei celorimplicaþi ºi de augmentarea frecvenþei violenþelor grave ºi mortale.

Tentaþia de a oferi explicaþii simple ale fenomenului în termeni de factori individuali,fie ei genetici sau învãþaþi, fãrã a cerceta influenþa contextului, factorii instituþionali sauinfluenþa grupului este evitatã, în condiþiile în care aceasta nu poate decât sã reducãpotenþa explicativã a modelului. Privind lucrurile dintr-o perspectivã globalizantã, A.Sirota (în capitolul 1, Regards sur les violences à l�école) este de pãrere cã o reducerea evenimentelor la o simplã statisticã ar putea sã limiteze importanþa pe care acestea oau pentru individul implicat, care trãieºte subiectiv evenimentul împreunã cu grupul deapartenenþã ºi/sau cu familia. Autorul readuce în discuþie misiunea ºcolii, aceea de aeduca, ºi se întreabã în ce mãsurã aceasta mai este conºtientizatã în prezentul influenþatde haosul social, economic, ideologic ºi marcat puternic de fenomenul migraþiei.

Promotor al curentului psihopatologiei sociale clinice, A. Sirota, defineºte, în strânsãlegãturã cu orientarea sa ºtiinþificã, liniile cãlãuzitoare ale cãrþii (pe care le numeºte�idei-forþã�), esenþiale pentru clarificarea subiectului în sine, dar ºi pentru detectarea întextele cuprinse în volum, la prima vedere atât de diferite între ele, a unui nucleu(teoretic) comun:

� prima este legatã de instituþia ºcolarã în sine, de complexitatea sa, de actorii sãi,chiar ºi de problemele sale; din aceastã perspectivã, violenþa poate fi vãzutã ca oreacþie defensivã contra instituþionalizãrii ºi apare ideea de violenþã internã; atuncicând ºcoala nu este suficient de protectoare, adicã elevii nu se simt în siguranþã, sedeschide o breºã pentru violenþa exterioarã care se amestecã cu cea internã, ceaindividualã cu cea instituþionalã ºi toate contribuie la fragilizarea instituþiei în sinefãrã ca actorii implicaþi sã conºtientizeze situaþia;

� cea de a doua idee se referã la �legãtura care existã între o situaþie de violenþã actualãºi amintirea reactivatã a una sau mai multe situaþii de violenþã sau de umilireanterioare [�], conºtiente sau inconºtiente�, în condiþiile în care �fiecare individeste purtãtorul unor amintiri fantasmatice ºi refulate, mai exact al unui scenariu încadrul cãruia, copil fiind, a fost umilit sau a fost victima unei violenþe excesive sauinjuste ºi neînþelese� (p. 24). În principiu, se presupune cã o scenã actualã poatereaduce în prezent o scenã mai veche, care se suprapune peste cea actualã ºi astfelreacþia poate deveni disproporþionatã cu situaþia în sine.

175RECENZII

În cadrul a mai multe capitole (4. Un élève a été humilié, de C. Blanchard-Laville,pp. 79-90; 5. Des défenses symbiotiques contre la violence à la parole différenciatriceen équipe, de W. Falla, pp. 93-104; 7. Dimensions de la conflictualité en établissement,de C. Yelnik, pp. 127-145), situaþiile generatoare de violenþã sunt analizate, dupã cumsubliniazã coordonatorul volumului, prin prisma �procesului de transfer, aºa cum apareel în situaþia pedagogicã, adicã de la elev la profesor, sau de contra-transfer, adicã de laprofesor la elev� (p. 22). Este evocatã ºi folositã ca exemplu intervenþia realizatã deautor în cadrul unei instituþii ºcolare (capitolul 5), cu evidenþierea importanþei acestuidemers pentru bunul mers al lucrurilor în instituþie ºi pentru coeziunea echipei caredesfãºoarã activitãþi în cadrul instituþiei respective. Un exemplu care ar putea fi urmat ºiîn cadrul ºcolilor româneºti, unde lucrurile sunt mai degrabã negate decât discutate ºiasumate. De altfel, o discuþie desfãºuratã sub bagheta unui specialist în animareagrupurilor ar permite ºi eliminarea unor tensiuni care greveazã puternic atmosfera ºiinfluenþeazã negativ activitatea echipei din instituþia respectivã.

Evocând activitatea de grup, dar ºi pe cea individualã, oferind instrumente dediagnosticare a dificultãþilor de comunicare dintre profesori ºi elevi sau teste de reprezentarea conflictului (precum cel propus de autorii capitolului 9. Un outil de diagnostic desdifficultés de communications entre élèves et professeurs, P. Calderon ºi A. Weil-Barais,pp. 167-183), aducând în discuþie autoritatea profesorului ºi întrebarea dacã aceasta esteconstruitã sau impusã de regulament, fãrã a omite sã redea o imagine a activitãþilor încare sunt implicaþi elevi cu dizabilitãþi (capitolele 7, vezi supra; 8. Rapport à l�autoritéet contextes pédagogiques, de M. Pagoni, pp. 147-164; 9, vezi supra), valorizândpunctul de vedere al elevilor în cadrul unei cercetãri de tip sociologic (capitolul 3.Représentations des faits de violence et de leur gravité chez les collégiens d�une zoned�éducation priritaire, de C. Sellenet, pp. 55-77), manualul aduce prin pluralitateaabordãrilor o importantã contribuþie pentru gãsirea unor soluþii viabile de abordare aproblematicii complexe a violenþei ºcolare.

Deºi, în general, în cazul violenþelor din mediul ºcolar, este blamatã ºcoala ºi corpulprofesoral, cercetãtorii din ºtiinþele sociale nu ezitã sã aducã în discuþie ºi variabilareprezentatã de familie, remarcând mutaþiile survenite în sânul valorilor tradiþionale ºievidenþiind ideea degradãrii climatului de securitate ºi refugiu cu care familia a fostasociatã pânã în prezent, dar ºi lipsa modelelor pozitive cu care tinerii ar putea sã seidentifice. Din acest punct de vedere, remarcãm cã unele abordãri se întâlnesc, deexemplu, pe terenul educaþiei primite în familie, ºi aici regãsim studiul de la capitolul 10(La violence de genre dans l�éducation à la citoyenneté, de M.J. Garcia-Oramas), careatinge subiectul sensibil al violenþei de gen, vãzutã în Mexic ca un flagel naþional,avându-ºi sursa în educaþia primitã în familie, ºi consistenta cercetare realizatã de prof.Adrian Neculau ºi prof. Dorina Sãlãvãstru (capitolul 11. De l�«éducation» totalitaire enRoumanie à la violence actuelle en milieu scolaire. Contexte et perceptions des «acteurs»,p. 203-234), care, la rândul ei, pune accentul pe slãbirea influenþei familiei, în condiþiileîn care, în România, mulþi elevi rãmân în grija rudelor, în absenþa pãrinþilor, plecaþi sãlucreze în strãinãtate (doar în Iaºi se înregistreazã 10.000 de cazuri). Un al doilea cadrajsocial al fenomenului este oferit de autorii români prin proiectarea acestuia pe fundalulreminiscenþelor de mentalitate ºi de atitudine din perioada totalitarã care greveazã chiarºi în prezent (dupã 20 de ani de reformã) instituþia ºcolarã ºi relaþiile din interiorul

176 RECENZII

acesteia, perpetuate cu aportul substanþial al unora dintre pãrinþi ºi al profesorilor de oanumitã vârstã. În acest context, în care portretul victimei ºi cel al agresorului secontureazã din reacþii individuale la probleme de ordin general, cercetãtorii citaþi atragatenþia asupra factorilor de risc în producerea violenþei ºcolare ºi oferã câteva modele deprevenþie/intervenþie în situaþiile de crizã generate de violenþa ºcolarã.

Fenomen delicat ºi complex, violenþa în ºcoalã nu poate fi gestionatã în mod eficientdecât prin cunoaºterea cauzelor ºi surselor sale, a formelor de manifestare ºi a posibilitãþilorde prevenire. Lucrarea colectivã Violence à l�école reuºeºte sã aducã în atenþia publiculuiinteresat � studenþi, profesori, specialiºti psihopedagogi, guvernanþi �, mai mult decât osumã de reflecþii dedicate tuturor celor implicaþi în actul educaþional, resurse importantepentru a concepe programe de prevenire a violenþei ºi pentru a rupe cercul vicios alviolenþei în mediul ºcolar.

177RECENZII

Camelia Soponaru

Nouvelle Revue de Psychosociologie, Les ambiguïtésde la relation d�aide. Sous la diréction de Gilles Amadoet Jean-Pierre Minary, nr. 6, 2008, Erès

În numãrul 6 al revistei Nouvelle Revue de Psychosociologie, Gilles Amado ºi Jean-PierreMinary ne propun spre reflexie un subiect care ne implicã nu numai din punct de vedereprofesional dar ºi uman: relaþia de ajutor.

În accepþiunea profesioniºtilor implicaþi într-o relaþie de ajutor, acest conceptpresupune o relaþie interpersonalã, empaticã, congruentã, de acceptare necondiþionatã aceluilalt. Aceastã abordare a relaþiei de ajutor este legatã de numele lui Carl Rogers,pãrintele terapiei centratã pe persoanã. In viziunea acestui autor, relaþia de ajutorprofesional permite crearea unor condiþii optime pentru a ajuta beneficiarul/clientul/pacientul sã se confrunte cu dificultatea pe care o are. Aceste condiþii implicã mai întâirecunoaºterea clientului ca o fiinþã unicã, urmatã de punerea în practicã a unor mijloacecare sã îi permitã conºtientizarea de sine ºi accederea astfel, la resursele personale.Combinate cu servicii de tip profesional, resursele îi vor permite sã se obiºnuiascã cudificultãþile sale, sã rãspundã nevoilor sale ºi sã se dezvolte în mod natural.

Transformãri importante au avut loc ºi în câmpul travaliului social prin apariþia denoi meserii neprofesionalizate (agenþi de mediu, corespondenþi de noapte�) ºi deplasareatravaliului social spre intervenþia socialã ºi avansarea dispozitivelor de acþiune socialãpilotate de politica asupra acþiunilor (analiza practicilor, bilanþul de competenþe).Dezbaterea acestei teme se impune astfel, ca o necesitate de reevaluare a relaþiei deajutor în noile contexte ºi structuri dezvoltate de societatea contemporanã.

Autorii implicaþi în realizarea acestui volum, în mare parte psihosociologi, psihologisociali, sociologi, psihanaliºti ºi antropologi se interogheazã nu doar asupra surprinderiisensului conceptului de ajutor sau a sinonimelor acestuia dar ºi a motivelor implicãriiîntr-o relaþie de ajutor, a intenþiilor ascunse sau a dimensiunilor sociale ºi politice pecare problematica ajutorului le întâlneºte.

Ambiguitatea ºi complexitatea, dificultãþile dar ºi dezamãgirile sau satisfacþiile pecare le implicã relaþia de ajutor ni se dezvãluie din diverse perspective pe parcursultemelor abordate de autorii acestei lucrãri. Astfel, se trece de la analiza fundamentelorpolitice ºi sociale ale relaþiei de ajutor în decursul istoriei (Michel Autès �Au nom dequoi agir sur autrui?�), la implicaþiile contextului social (Paul Fustier �La relationd�aide et la question du don�; �Entre clinique, procédures et contrôle: les tensions dela relation d�aide� � Michel Boutanquoi), profesional (�Quelques enjeux du processus

178 RECENZII

psychanalytique� de Alain Ferrant; Patrick Declerck; �De l�hystérie charitable al�acception de l�autre. Entretien avec Gilles Amado�; �Les formes d�engagement desaides-soignantes dans les relations d�aide: des mouvements d�amour contradictoires etréversibles�, Lise Causse) sau politic (Adrian Neculau, �La corruption de la relationd�aide dans un contexte social contrôlé�; �Aider, c�est n�est pas donné! Réflexions surl�aide et le développement� Maryvonne Charmillot) dar ºi la analiza ajutorului ºi relaþieide ajutor din punct de vedere etic (�L�analysant et l�analyste dans l�après-coup publié �un cas problématique�, Jean Vincent) sau a specificitãþii categoriilor sociale, profesionalesau de vârstã implicate în acest demers (�Relation d�aide et aide à la relation engérontologie� Magalie Bonnet; �Exclure et aider: les paradoxes du signalement del�inadaptation scolaire� de Jean Marie Cassagne; �Telephonie et «i-relation»: la paroleadolescent filtrée� � Béatrice Leclercq þi Jean-Pierre Minary; �Des ambiguïtés desmots / maux du coaching�, Pauline Fatien).

Michel Autès în articolul �Au nom de quoi agir sur autrui?� analizeazã fundamentelepolitice ale relaþiei de ajutor �la lumina individualismului contemporan�. La origineaformelor moderne ale statului social care fac din logica datoriei principalul fundamentde ajutor se regãsesc ajutoarele publice. Pentru a se justifica ajutorarea celuilalt, ele sebazeazã pe legãtura de societate transformând acest model în unul compasional, undefraternitatea dispare în favoarea unui demers pur �umanitar�. Relaþia de ajutor estedescrisã pornind de la paradoxurile individualismului contemporan (care surprindeindividul în cele douã ipostaze ale solitudinii, în acelaºi timp puternic dar ºi fragilizat dediminuarea suporturilor sociale ale existenþei sale, ameninþat de riscul permanent deeºec personal ºi de singurãtate socialã. Consecinþele acestor evoluþii asupra travaliuluisocial aratã cã relaþia de ajutor este profund afectatã de jocurile politice ale democraþiilorunde problema subiectivitãþii evolueazã spre o politicã a recunoºtinþei.

Relaþia de ajutor nu poate sã nu fie analizatã ºi între oscilarea dintre dar ºi contractualitate.Este tocmai analiza pe care a realizat-o Paul Fustier (�La relation d�aide et la questiondu don�) în cadrul travaliului social de intervenþie în cazul persoanelor în dificultatepsihicã. Unei practici unilaterale i se substituie o legãturã de schimb, considerându-l pebeneficiar drept un subiect sau coautor al ajutorului pe care-l primeºte. Acest schimbpoate fi echilibrat, luând în general forma contractualã. In unele cazuri însã, marcate deexistenþa unei carenþe precoce, beneficiarul va avea tendinþa sã interpreteze acþiunileprofesionale ale funcþionarului social nu ca un element contractualizat, ci ca un dar. Suntmenþionate riscurile pe care le aduce greºirea registrului (este vorba de un schimbcontractual sau de un schimb de daruri?) ºi neluarea în considerare a naturii legãturiicare se naºte între lucrãtorul social ºi beneficiar.

Adrian Neculau surprinde în articolul �La corruption de la relation d�aide dans uncontexte social contrôlé� specificitatea relaþiei de ajutor în totalitarism. Pentru cã înlogica statelor totalitare regimul politic cunoaºte cel mai bine nevoile individului,ajutorul, asistenþa individului devine un proces de reeducare în vederea obþinerii unui�om nou�, de internalizare a valorilor ºi normelor formulate dupã ideologia claselordominante în scopul funcþionãrii adecvate dupã �o normalitate dirijatã, controlatã,planificatã� (Neculau, 1999) Astfel, relaþia de ajutor devenitã o practicã de controlsocial, de control total al învãþãmântului, al formãrii are ca obiective derapajul anumitorlideri de conºtiinþã, �modificarea structurii personalitãþii prin devierea de la violenþa

179RECENZII

instituþionalã (experimentul Piteºti) la reeducare prin torturã� ºi apariþia unei noi eliteperfect adaptatã principiilor noii ideologii.

Dintr-o altã perspectivã, care pune în joc atât dimensiunea politicã dar ºi tradiþia,Maryvonne Charmillot propune o analizã a ambiguitãþilor în dezvoltarea þãrilor Africiide Est, analizã rezultatã din diagnosticul ambiguitãþilor provocate atât de eºecul ajutoruluipublic în dezvoltare, dar ºi cel al ajutorului de profil umanist din organizaþiile nongu-vernamentale. Reflecþiile sunt construite pornind de la interviuri aprofundate cu actori aisocietãþii civile din Burkina Faso, þara printre cele mai ajutate, dar care în limbajul deajutor internaþional se regãseºte printre cele �mai puþin avansate�.

Pentru Alain Ferrant, mizele ºi condiþiile de posibilitate ale relaþiei de ajutor în sânuldispozitivului psihanalitic implicã pe de o parte contemplarea de sine în gestul de a ajuta,dobândind un profit narcisist rezultat tocmai din disimetria instauratã între cel care ajutãºi cel ajutat. Pe de altã parte relaþia de ajutor poate fi rezultatul unui proces carealimenteazã tendinþele distructive: a ajuta pe celãlalt este uneori a-l îndrepta spre acontra-investi în mod repetat efectele propriului sãu sadism. Relaþia de ajutor poateimplicit sã construiascã trãsãturile unei legãturi de influentã, a unei puteri sau chiar aunei tiranii. Deºi dispozitivul psihanalitic construieºte a priori condiþiile pentru o relaþiede ajutor ca �ajutorare a celuilalt în demersul sãu de a se ajuta pe sine�, totuºi el poatefi rãsturnat în anumite contexte.

Relaþia de ajutor poate fi definitã în cadrul travaliului social ca un spaþiu de întâlnirecu alteritatea ºi devianþa (Michel Boutanquoi). Patrick Declerck prezintã în cadrul unuiinterviu cu Gilles Amado, natura ambiguitãþilor relaþiilor de ajutor adusã oamenilorstrãzii din Paris. Urmãrind aceastã populaþie într-o clinicã a extremului de mai bine de15 ani, Declerck surprinde cauzele eºecului ºi a rãului sistemului de ajutor (psihopatologiaoamenilor strãzii ºi sindromul de desocializare, funcþia socialã pe care o aveau înainte dea alege aceastã existenþã, aparent fãrã umanism) dar ºi capcanele în care cad cei care îiîngrijesc. In cadrul acestei relaþii autorul doreºte sã redea neutralitãþii binevoitoarevaloarea sa umanã cea mai profundã.

Situatã la interfaþa sanitarului ºi a socialului, relaþia de ajutor în gerontologie oscileazãîntre contractul social ºi dar, între profesionalizare ºi familiarizare, între supleanþã ºiasistenþã (Magalie Bonnet). Relaþia de ajutor pe care o implicã aceastã profesie surprindeprin caracterul sãu paradoxal (Lise Causse). Relaþiile de ajutor în cadrul domeniilor deîngrijire, deºi constitutive identitãþii acestor profesii, adesea gândite în termeni deoferire de sine, pot uneori bascula în respingere, agresivitate, dominare, ascendent,autoritate moralã, violenþã ca urmare a proceselor intrapsihice, organizaþionale ºi socialecare se combinã. Astfel, formele actuale de diviziune ºi de raþionalizare a activitãþilor autendinþa sã reducã ºi uneori chiar sã diminueze dimensiunea relaþionalã a travaliului. Inaceste condiþii perenitatea ºi calitatea relaþiilor de ajutor trebuie cãutate atât în travaliude elaborare ºi de simbolizare dar ºi în lupta colectivã de recunoaºtere profesionalã.

Raporturile între folosirea oralului ºi a scrisului în relaþiile de ajutor au fãcut obiectulanumitor cercetãri. In mod special, implicându-se în scrierile lor, psihanaliºtii publicãadeseori cazuri clinice despre curele foºtilor pacienþi. Efectele lecturii cazului de cãtreanalizatul în cauzã a suscitat interesul lui Jean Vincent care studiazã efectele lecturilorunui fost analizat despre cazul sãu publicat în douã documente (o carte ºi un articol) decãtre ex-psihanalistul sãu. Situaþia prezentatã de J. Vincent este deosebitã deoarece

180 RECENZII

comparaþia celor douã documente conduce la presupunerea unui fel de act ratat laautorul-psihanalist în momentul redactãrii acestui articol, în sensul dispariþiei unuiparagraf esenþial care apare în carte. Acest tip de �lapsus� din partea analistului arilustra ipoteza lui Dona Rudelic-Fernandez (1994) conform cãreia studiul unui caz clinicpoate scoate la ivealã elemente neanalizate la cura respectivã. Astfel, prin anumitescrieri publicate s-ar constitui un dispozitiv de ajutor neprevãzut ºi improbabil careaduce noi nuanþãri relaþiei de ajutor.

In societatea contemporanã câmpul relaþiei de ajutor nu poate fi scutit de reconfigurareapracticilor clinice convenþionale ca urmare a dezvoltãrii �teletehnicii�. Béatrice Leclercqºi Jean-Pierre Minary se intereseazã de practicile relaþionale ale serviciilor de telefoniesanitarã ºi socialã care propun un ajutor la distanþã, mediat prin tehnicã ºi folosit de cãtrevoluntari sau profesioniºti. Misiunile lor, finanþate de autoritãþile publice, sunt cele deinformare, de ascultare, de prevenþie ºi de orientare. Autorii încearcã sã înþeleagã sensulºi mizele unei telerelaþii sanitare ºi sociale, modul în care relaþia de ajutor trebuie sã seajusteze constrângerilor tehnice care derealizeazã ºi decontextualizeazã întâlnirea, dar ºipresiunilor economice, politice care înscriu dispozitivul în câmpul unei prevenþii publicegeneralizate.

Acest volum nu putea sã nu acorde un loc important relaþiei de ajutor din perspectivalui Carl Rogers. Marcia Alves Tassinari în �La dimension politique des relations d�aide:la contribution de Carl Rogers� prezintã punctele forte ale operei lui Carl Rogers înanaliza ºi dezvoltarea relaþiilor de ajutor centrate pe persoanã cu accent pe dimensiunilesale politice ºi sociale.

Societatea contemporanã aflatã într-o permanentã dinamicã socialã, familialã,tehnologicã, implicã evoluþii remarcabile ºi în dispozitivele care au rolul de a �ajuta� pecelãlalt. Astfel, în afara cabinetului psihologului sau confesorului, a biroului asistentuluisocial sau a grupului de dezvoltare personalã gãsim dispozitive situate în spaþiul publicmediatizate prin suporturi tehnologice (telefoanele verzi, consultaþii prin internet), celulede urgenþã psihologicã a cãror rol implicã rãspunderea la �nevoile� de ajutor ºi deinformare a publicului asupra ajutorului acordat sau dispozitive create pentru a rãspundepersoanelor abandonate, abuzate sau aflate în diverse situaþii care pot fi implicate într-orelaþie de ajutor. Evident cã ºi modalitãþile de realizare a ajutorului celor care au nevoiese înscriu într-un context de schimbãri profunde ºi multiple, adeseori conflictual sautensionat ca urmare a frãmântãrilor hegemonice ale referinþelor teoretice, sau a controverselorepistemologice, teoretice, tehnice ºi etice care decurg din modificãrile raporturilor deforþã între profesiile câmpului relaþiei de ajutor.

Deºi relaþia de ajutor este una dintre cele mai analizate ºi dezbãtute problematiciprezente în câmpul intervenþiei psihosociale, în cadrul lecturii acestui volum ea reuºeºtesã ne surprindã prin complexitatea ºi diversitatea reflexiilor pe care le suscitã în rândulprofesioniºtilor câmpului social. «Les ambiguïtés de la relation d�aide», tema dezbãtutãîn numãrul 6 al revistei «Nouvelle Revue de Psychosociologie» ne provoacã la o lecturãparticipativ-activã, la reflexii ºi întrebãri atât asupra calitãþii noastre profesionale darmai ales asupra calitãþii noastre umane implicatã în relaþia de ajutor.

181RECENZII

Mihai Curelaru

Ida Galli (ed.), Del potere e di altri demoni,Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli, 2008

Semnalãm cititorilor noºtri apariþia, în Italia, a unui volum ºtiinþific, reunind mai multestudii de psihologie, pe tema reprezentãrii sociale a puterii. Lucrarea, intitulatã Delpotere e di altri demoni, este coordonatã de profesoara Ida Galli, de la Universitatea dinNapoli, ºi are o prefaþã semnatã de Serge Moscovici. Titlul volumului, care trimite laun celebru roman semnat de Gabriel Garcia Marquez, anunþã o abordare mai puþinconvenþionalã, creativã ºi, în acelaºi timp, oarecum surprinzãtoare pentru cunoscãtoriidomeniului.

Puterea socialã, ca idee ºi exercitare, a fascinat din toate timpurile ºi, prin urmare,nu este de mirare interesul peren al filosofilor, politologilor, sociologilor ºi psihologilorpentru acest obiect de studiu. Tema puterii a fost exploratã la cele mai variate niveluri,de la cel politic, militar, economic ºi financiar, pânã la cel instituþional-organizaþional ºifamilial. Cercetarea mecanismelor puterii, a controlului indivizilor ºi a maselor, arolului ºi impactului liderilor, a raporturilor acesteia cu influenþa, comunicarea ºiinformaþia sunt doar câteva direcþii dintr-o arie vastã de preocupãri ºtiinþifice.

Aceastã lucrare, însã, ne propune altceva. În locul unei abordãri clasice a manifestãriiputerii, s-a preferat explorarea ºtiinþificã a unei �imagini� a puterii la nivelul simþuluicomun, care redã ceea ce înþelege omul obiºnuit prin acest concept. Aºadar, scopulcercetãrilor din acest volum este, potrivit editorului, acela de a oferi o lecturã alternativãa fenomenului puterii, prin prisma teoriei reprezentãrilor sociale, propusã de SergeMoscovici (1961).

Studiile cuprinse în volumul de faþã se bazeazã pe rezultatele obþinute de diverºicercetãtori, afiliaþi acestui câmp de cercetare, din mai multe þãri, ºi anume Italia, Franþa,România, Mexic, Indonezia. Colaborarea ºtiinþificã internaþionalã s-a desfãºurat încadrul unui proiect de cercetare condus de Ida Galli ºi finanþat de Maison des Sciencesde l�Homme din Paris, intitulat Analyse trans-culturelle des attitudes sociales à l�égarddu pouvoir (2003-2006). Este o nouã realizare a unei echipe ºtiinþifice care are deja înpalmares alte cercetãri de amploare, cum ar fi La représentation sociale de la pauvreté� une approche transculturelle et comparative (1997-2000) ºi La représentation socialedu pouvoir (2002-2004).

Într-un capitol introductiv, coordonatoarea lucrãrii propune cititorilor o trecere înrevistã a principalilor autori interesaþi de studiul puterii, începând cu cei din secoleletrecute, cum ar fi John Locke (1960), Charles-Louis de Montesquieu (1748) ºi Jean-Jacques

182 RECENZII

Rousseau (1762), ca sã citãm doar câteva nume din aceastã listã, continuând apoi cumarii autori interbelici, precum Max Weber (1922) ºi Vilfredo Pareto (1923), ºi ajungândla autorii zilelor noastre, dintre care citãm pe Elias Canetti (1960), Hannah Arendt(1970) ºi Michel Foucault (1977). În sfârºit, aceastã secþiune se încheie cu ilustrãri dinpsihologia socialã contemporanã, cu autori care au cercetat prin metodele ºi concepteleacestei ºtiinþe puterea, fie la nivel societal, fie intergrupal sau intragrupal. Aº menþionaaici, extrãgând din sinteza propusã de Ida Galli, câteva nume celebre: Ronald Lippitt ºiRalph White, Kurt Lewin ºi Dorwin Cartwright dintre fondatorii acestor cercetãri, apoiEdwin Hollander, Sik Hung Ng, Susan Fiske, Richard Bourhis, Fabio Lorenzi-Cioldi ºialþii, dintre cei mai aproape, în timp, de noi. Dincolo de nivelurile de abordare a puterii,enunþate mai sus, autoarea distinge, din perspectiva acestor cercetãtori, între diverse formeale acesteia: coercitivã, recompensatorie, de legitimare, de referinþã, informaþionalã etc.

Semnatarii studiilor cuprinse în volum, reprezentând abordãri individualizate distribuiteîn ºase capitole, sunt cercetãtori din tot atâtea þãri. Remarcãm dintre participanþii italienipe Ida Galli ºi Roberto Fasanelli, din echipa francezã pe Lucy Baugnet, din Mexic peFrancisco Uribe Patiño þi Maria Estella Rubi, iar din Indonezia pe Risa Permanadeli.Partea de contribuþie ºtiinþificã româneascã a fost susþinutã de doi cercetãtori de laLaboratorul de Psihologie Socialã al Universitãþii �Al.I. Cuza� din Iaºi, Adrian Neculauºi Luminiþa Iacob.

Cercetãrile se caracterizeazã printr-o metodologie comunã de culegere a datelor,elaboratã pe douã niveluri. În primul rând, subiecþii au fost solicitaþi sã rãspundã la osarcinã de asociere liberã. Aceasta este o tehnicã uzualã în studiul reprezentãrilor socialeºi se bazeazã pe un consemn simplu, accesibil subiecþilor, prin care li se cere sãasocieze, în mod liber, cinci cuvinte la un termen, numit stimul central sau inductor, încazul de faþã cel de �putere�. Analizele statistice ulterioare au pus în evidenþã structurainternã a reprezentãrii sociale, respectiv nucleul central ºi sistemul periferic al acesteia.Pornind de la termenii principali asociaþi, autorii au propus un set de categorii în scopulrealizãrii unei analize transculturale. Cel de-al doilea demers ºtiinþific s-a bazat perealizarea unor interviuri semi-structurate, prin care s-a urmãrit aprofundarea sensurilorvehiculate de subiecþi, pãtrunderea în construcþiile sociocognitive organizate în jurulconceptului de putere ºi descrierea teoriilor �naive� ale participanþilor la cercetare.

Dincolo de aceastã schemã metodologicã generalã, unii autori au propus instrumenteºi ipoteze proprii, care le completeazã pe cele comune. Astfel, de exemplu, în trei dintrecercetãri s-a recurs la o tehnicã imagisticã prin care se prezentau subiecþilor un set deºase fotografii înfãþiºând tot atâtea situaþii în care se manifestã puterea: papã-credincioºi,soþ-soþie, mamã-copil, medic-pacient, profesor-studenþi ºi comandant-trupã. Un set de 9întrebãri explorau, la fiecare situaþie în parte, diverse dimensiuni ale puterii, raporturiledintre participanþi, mijloacele exercitãrii puterii etc.

Nu avem posibilitatea de a prezenta aici rezultatele tuturor acestor studii, extinse pemai mult de douã sute de pagini. Dar, pentru cititorii revistei, prezentãm foarte pe scurtdatele obþinute la prima sarcinã în cadrul cercetãrii româneºti, respectiv asocierea determeni. Rezultatele sunt cuprinse în textul semnat de Adrian Neculau ºi LuminiþaIacob, intitulat, în traducere, Feþele lui Ianus în reprezentarea socialã a puterii. Maimenþionãm ºi faptul cã autorii români au utilizat, pe lângã cele douã metode comuneprezentate anterior, un diferenþiator semantic, prin care subiecþii trebuiau sã evalueze 11

183RECENZII

termeni relaþionaþi puterii, prin intermediul a 12 perechi de adjective bipolare, prevãzutecu scale de rãspuns în ºapte trepte. Analiza termenilor asociaþi la prima sarcinã aratã cãnucleul central al puterii se sprijinã pe elemente precum banii, autoritatea ºi monopolul.Dar, cu frecvenþã ridicatã, apar ºi forþa ºi tãria. Comparând cu rezultatele obþinute prinaceeaºi tehnicã în alte þãri, cum ar fi Italia ºi Mexic, remarcãm termenul forþã ca fiindunul comun, dar nu situat central. De asemenea, se observã la noi ºi la italieni cã baniise situeazã pe primul loc dupã ambele criterii (frecvenþã ºi importanþã), iar autoritateaeste un termen comun cu lotul mexican. Ca diferenþã, am menþiona lipsa referinþelor laputerea politicã, care apar, direct sau indirect, în nucleele centrale ale loturilor dincelelalte douã þãri. Se pare cã pentru români tema politicului nu este asociatã cu puterearealã, acesteia fiindu-i caracteristicã dimensiunea financiarã.

Revenind la imaginea de ansamblu a volumului de faþã, apreciem, în final, ideeaeditorului de a oferi cititorilor posibilitatea comparãrii unor reprezentãri sociale aleunuia ºi aceluiaºi obiect prin intermediul participãrii unor subiecþi aparþinând mai multorculturi. A fost o provocare a cercetãtorilor, care devine acum ºi a cititorilor, aceea dea înþelege ºi interpreta aceste asemãnãri ºi deosebiri, rezultate din descrierea câmpurilorreprezentaþionale ale puterii.

Pentru cei interesaþi de domeniul reprezentãrii sociale, cercetãtori sau studenþi, ar fiutilã, credem, traducerea în limba românã a acestei lucrãri. Recomandãm, prin urmare,o astfel de iniþiativã d-nei Ida Galli ºi colaboratorilor ei.

www.polirom.ro

Bun de tipar: noiembrie 2009. Apãrut: 2009Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. BOX 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected]

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. BOX 1-728, 030174

Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: [email protected]

Tiparul executat la S.C. Polirom ABB S.A.Str. Bucium nr. 34, 700265

Tel.: (0232) 230323; Fax: (0232) 230485

revista de psihologie sociala 23 2009

Documents