Nr. 154 mai - iunie 2016

Realizat de tinerii din Gherăești.... Pentru cei cu suflet tânăr!

2

Cuprins 1. Coincidență? 2.Împărtășindu-ne cu Isus euharistic așa cum s-a

împărtășit Maria 3.A fost odată... 4.Fericitul Vladimir Ghika 5.Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot 6.De vorbă cu ... Sr. Maria Maica Iubirii Frumoase 7. Ziua Tineretului Buruieneşti 8.Cu Isus în familia mea 9.În campus 10.Bucură-te Marie 11.Împreună rezolvăm! 12.Tânăr liber 13.Infarctul miocardic şi măsuri de prim ajutor 14.Cartea Leviticului

Revista “GÂND SENIN” caută

colaboratori. Trimiteţi-ne articolele dumoavoastră !

Vă aşteptăm cu nerăbdare!

3

L u” este o localitate mică – 4.000 de locuitori – în Piemonte (Italia) la 100 km de Torino.

Către anul 1870 nu exista nici un preot originar din acest sat, lucru care însemna o lipsă dureroasă pentru oamenii pioși din Lu”. Într-o zi, opt femei s-au întrunit și și-au spus: ”Prin rugăciune, putem orice. Haideți să-i cerem Domnului, în fiecare zi, un preot, fiu de-al satului nostru”. Timp de unsprezece ani s-au rugat, în fiecare zi, fără să vadă nici un rezultat, însă în al unsprezecelea an a apărut prima vocație.

Au continuat să se roage și, în următorii cincizeci de ani, au luat naștere în acea localitate, cu doar 4. 000 de locuitori, peste cinci sute de vocații de preoți, călugări și călugărițe.Promisiunile lui Isus Cristos, referitoare la eficacitatea rugăciunii, sunt clare: ”Căci adevăr vă spun, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo„ și el s-ar muta. Și nimic nu v-ar fi imposibil” (Mt 17,21).

Putem și trebuie să cerem cu siguranță absolută, pentru că Isus Cristos și-a dat cuvântul. Ceea ce nu ne-a spus este când ne va da, în aceeași zi în care am cerut sau în ziua următoare. Acele femei din Lu” s-au rugat timp de unsprezece ani, în fiecare zi, fără a vedea nici un rezultat. După aceea însă ... o recoltă bogată. Ai credință și nu te da învins niciodată!Cardinalul Jorge Mario Bergolio a fost ales Papă la 13 martie 2013, în a doua zi a Conclavului Cardinalilor, în al V – lea tur de scrutin.

Coincidență?

4

Un Papă al unei întreite premiere: primul Papă din emisfera sudică,

primul Papă iezuit, primul care și-a luat, ca Papă, numele de Francisc. Un Papă deschis dialogului interconfesional. Un Papă care promite, prin sacerdoțiul exercitat până acum, că va face în privința deșertăciunii spiritului lumesc același lucru pe care Papa Ioan Paul II l-a făcut în privința comunismului. Un pontificat care începe în primăvară, de ziua Sf. Iosif,

Patronul Bisericii Universale, demonstrând prin însăși tripla sa premieră că Biserica noastră este tânără, viguroasă, bogată în milostivire, iubire, umilință apostolică, rigurozitate doctrinară și bucurie. Este interesant pentru că rădăcinile familiale ale Papei sunt din aceeași regiune Piemonteză care are legătură cu aceeași localitate mică de 4.000 de locuitori din Lu”( în 2013 avea 1.160 de locuitori) și cu acel grup de femei care și astăzi se roagă pentru vocații. Nu credeți? Iată! Papa s-a născut la 17 decembrie 1936, la Buenos Aires,

fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei Bergolio. Tatăl, Mario Jose (lucrător la calea ferată), născut în Portacomaro (provincia Asti), Piemonte, Italia. Mama, Regina Maria Sivori (casnică), născută în Buenos Aires, într-o familie de origine Piemonteză (bunicul ei), bunica ei era de origine genoveză.

Să fie o coincidență? Sau puterea rugăciunii? Ce ziceți?

Pr. Ghitiu Daniel

5

D e multe ori ne împărtășim la Sfânta Liturghie deoarece avem acea dorință interioară și dispoziție de a-l primi în inimile noastre pe Isus prezent în Sfânta Euharistie. Dar de multe ori ne împărtășim simțindu-ne condiționați de

ceilalți, mă împărtășesc pentru că și ceilalți o fac și dacă nu mă împărtășesc soția sau vecinul sau ceilalți credincioși vor comenta pe seama mea. De multe ori mergem la biserică pentru că acolo merg și cunoștințele și pri-

etenii noștri. De multe ori ne împărtășim, însă avem inima ocupată cu multe alte lu-cruri. Asta ne arată că Isus nu este totul pentru noi, și de aceea el nu ne poate umple ființa noastră cu prezența sa, cu iubirea sa, pentru că nu suntem flămânzi doar după el, flămânzim și după o altă hrană, materială. Dacă dorim să înțelegem Sfânta Eu-haristie, faptul că Isus este totul, dacă do-rim ca Isus să ne transforme în sine, trebuie să renunțăm la multe lucruri, chiar la toate. Pentru Sfânta Fecioară Maria, Euharistia a constituit o situație specială, pentru că mai înainte a pierdut totul: l-a pierdut pe Isus care a murit pe cruce. Astfel a reușit să retrăiască și să descopere faptul că Euharis-

tia este într-adevăr totul pentru ea: Dumnezeu-Isus, fiul ei. Așadar, dacă durerea ne copleșește, dacă cineva ne decepționează, dacă pierdem pe cineva sau ceva și simțim în noi un gol tulburător, să ne gândim la Sfânta Fecioară Ma-ria. Sub cruce ea a pirdut totul, dar la înviere și în Euharistie a regăsit totul. Să ne împărtășim așadar împreună cu Maria. Dacă pierdem ceva și acest lucru ne provoacă suferință, să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că astfel ne conduce la Isus pentru ca el să ne umple tot mai mult viața. Și dacă în noi trăiește un timp du-rerea pierderii, să nu ne speriem deoarece și pe Ma-ria a durut-o pierderea lui Isus. Dar această durere a fost umplută de bucuria că Isus a înviat și a rămas în Euharistie. Cu cât mai mult îl recunoaștem pe Isus în pierderile noastre, cu cât mai mult încercăm în întuneric să ne împărtășim cu Maica îndurerată, cu atât mai real vom înțelege împreună cu Sfânta Fe-cioară Maria prezența lui Isus înviat în Euharistie.

Împărtășindu-ne cu Isus euharistic așa cum s-a împărtășit Maria

6

Cristos este prezent cu adevărat în Sfânta Euharistie. Aceasta ne-o confirmă și ultimul miracol care a avut loc în anul 2013 în Polonia și a fost confirmat de către Congregația pentru Doctrina Credinței. Pe 25 decem-brie 2013, în timpul distribuirii Sfintei Împărtășanii, o ostie consacrată a fost scăpată jos, iar apoi a fost luată și pusă într-un recipient cu apă. La scurt timp după aceasta au apărut niște pete de culoare roșie, ase-mănătoare sângelui. Episcopul emerit de Legnica, Stefan Cichy, a instituit o comisie pentru a studia fenomenul. Comisia a dispus extragerea unor probe care au fost supuse unor analize riguroase de către importante instituții de cercetare. Rezultatele finale au atestat că ”în analiza histopatologică s-a constatat că fragmentele de țesut conțin părți de mușchi striat transversal. Este foarte ase-mănător cu mușchiul inimii, cu modi-ficări care apar frecvent în timpul agoniei. De asemenea, studiile genetice au arătat că țesutul este de origine umană”. După confirmarea venită din partea Con-gregației pentru Doctrina Credinței din Vatican, ostia sângerândă a fost expusă pentru venerare. Sărbătoarea hramului comunității noastre Trupul și Sângele Dom-nului, ne invită să ne întrebăm din nou: care este relația mea cu Isus din Sfânta Euharistie? Cât de mult mă pregătesc pentru a-l primi în inima mea? Sunt conștient de ceea ce primesc? Cum trăiesc Euharistia în viața mea și în relația cu aproapele? Să cerem ajutorul Sfintei Fecioare Maria ca ea să ne pregătească inim-ile ori de câte ori dorim să ne împărtășim. Să provoace în noi acea foame după Isus care, odată primindu-l, să sature ființa noastră.

Pr. Alexandru Percu

7

S ărbătorim și anul acesta cu mare bucurie hramul comunității noastre: Trupul și Sângele Domnului sau Joia Verde. Sărbătoare trăită astăzi mai mult cu trupul decât cu sufletul. "Biserica catolică își arată cultul de adorație față de

Sacramentul Euharistic nu numai în cursul Liturghiei, dar și în afara celebrării ei, păstrând cu cea mai mare grijă Ostiile consacrate, prezentându-le venerării solemne a credincioșilor creștini, purtându-le în procesiune spre bucuria mulțimii creștine. Din această credință deosebită s-a născut și sărbătoarea «Trupul și Sângele Domnului», care, în special, prin strădania slujitoarei lui Dumnezeu, fericita Iuliana de Mont Cornillon, a fost celebrată pentru prima dată în dieceza de Liege, iar înaintașul nostru Urban IV a extins-o la întreaga Biserică" notează Papa Paul al VI. Episcopul din Liege a fixat această sărbătoare în joia de după duminica Sfintei Treimi, și a celebrând-o el însuși pentru prima data în anul1246. Denumirea de Joia Verde, este o denumirea populară care s-a născut datorită unei celebrări care constă în construirea de altare în căsuțe din crengi verzi, sau împodobirea altarelor cu multă verdeață, acolo unde urmează să se facă o procesiune cu Preasfântul Sacrament.

În mod deosebit în localitățile rurale, credincioși se adună cu o zi înainte pentru a construi altare adăpostite de construcții din lemn acoperite cu multă verdeață și flori. Femeile creează podoabele care presupun covoare, icoane, mese și țesături artizanale. În localitățile mai mari, fiecare parte a localității se străduiește să împodobească cel mai frumos locul unde va trece procesiunea cu Preasfântul Sacrament. În fața preotului care poartă Ostensorul cu Preasfântul Sacrament, copiii, care în acel an au primit Prima Sfântă Împărtășanie, aruncă flori, îmbrăcați fiind în hăinuțe albe.

An de an la Sfâta liturghie din prima zi de hram dar și din cea de-a doua zi, participă numeroși preoți, ceea ce prin anii 1955- 1960 era doar o

minune. Atunci Sfâta liturghie era celebrată de maximum 5 preoți, care veneau cu mare bucurie din parohiile vecine. Şi credincioșii trăiau altfel această sărbătoare: își îmbracău hainele bine păstrate pentru a fi purtate în această zi specială, ia și catrința fiind nelipsite.

A fost odată...

8

Gospodinele pregăteau mâncăruri alese, prin sat se făceau celebrele corturi în care era depus pentru câteva minute Preasfântul Sacrament și nimeni nu rămânea nespovedit în această zi sfântă. Procesiunea, cel mai divin moment al zilei, nu avea traseul de astăzi iar, pe atunci se făceau două corturi în curte bisericii, un cort pe drumul spre Săbăoani iar în fața bisericii se făceau încă 2 corturi. Fiecare sector din sat avea propriul cort făcut special pentru această zi. Credincioșii, îmbrăcați în costume naționale și

încălțați cu opinci, alături de rudele invitatea din satele din jur, se închinau cu vrednicie înaintea Preasfântului Sacrament în toate cele 5 corturi și apoi se întorceau cu toții în curtea bisericii pentru a primi binecuvântarea finală. Tot satul veneau să-l primească pe Isus în inimă, iar după sfânta liturghie, toți se îndreptau spre casă alături de rude pentru a servi bucatele pregătite special pentru acestă zi. În fața bisericii nu se organiza vestitul bâlci de astăzi ci hora, la care participau toți tinerii din sat. Spre seară, fanfara adusă din satele învecinate, pentru a cânta tinerilor lua o pauză, deoarece toți tinerii participau în biserica la Vecernie. Tot satul de altfel participa în seara de hram la această celebrare iar după terminarea ei, tinerii își reluau jocul iar adulții rămâneau pentru a-I privi cu drag. Hramul nu se celebra și a doua zi, dar în unii ani se organiza doar hora, prilej de mare bucurie pentru tineri. Această bucurie însă avea și un preț, astfel, tinerii care aduceau fanfara, strângeau bani de la cei prezenți pentru a o plăti.

Așa era sărbătorit hramul de părinții, bunicii sau străbunicii nostri. Să trăim hramul mai mult în suflet și să cinstim mereu această zi binecuvântată când Isus Euharisticul este purat pe străzile noastre spre a fi cu noi, între noi și pentru noi totdeauna. O sărbătoare deosebită să aveți, dragi cititori. Domnul să vă binecuvânteze pe toți cu harurile Sale!

Veronica Blaj

9

S -a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol

(astăzi Istanbul – Turcia) , în familia de principi care a dat

Moldovei și Valahiei zece domnitori. A fost botezat și miruit

ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica

Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al

României în Imperiul Otoman. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică și

va lucra toată viața în favoarea unității Bisericii. După ce a studiat

literatură și drept, medicină și istorie, ajunge la Roma unde studiază

filosofie și teologie la Colegiul dominican Sfântul Toma, din Roma. Dorea

să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la

idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Şi-a

desfășurat activitatea în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo,

Tokyo, Sidney, Buenos Aires. În tinerețe îl

însoțește în misiunile diplomatice pe fratele

său Dimitrie, dar este mereu gata să pună în

practică idealuri caritative fără precedent în

România.

Le-a adus la București pe surorile

Sfântului Vicențiu de Paul și cu ele a pus

bazele primului dispensar gratuit pentru

săraci. A creat un serviciu de ambulanțe

pentru victimele Răscoalei din 1907 și a

îngrijit soldații bolnavi în timpul Războiului

din Balcani, ca și în Primul Război Mondial.

În 7 octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois,

arhiepiscopul locului; își va desfășura ministerul sacerdotal în Franța până

în 1939. Sfântul Scaun i-a acordat la scurt timp după hirotonire dreptul de

a celebra și în ritul bizantin. Prințul Ghica a devenint astfel primul preot

român biritual din Vechiul Regat. Lucrează pentru străinii și marginalizați

în cartierul periferic al Parisului, la Auberive a întemeiat Comunitatea

Sfântul Ioan.

Este numit Protonotar Apostolic de către Sfântul Părinte și ales

membru al Comitetului permanent al Congreselor Euharistice

Internaționale. În această calitate a dus pe toate meridianele Pământului

mărturia credinței și a iubiri sale. La 3 august 1939 se întoarce în România

unde îl surprinde cel de-al Doilea Război Mondial. Refuză să părăsească

România pentru a fi alături de săraci și bolnavi, să-i poată ajuta și încuraja.

Fericitul Vladimir Ghika

10

Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai ca și Isus pe Cruce, își încredințează sufletul în mâinile Tatălui Ceresc. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat sâmbătă, 31 august 2013, la Romexpo, Sfânta Liturghie fiind prezidată

de Eminența Sa Cardinalul Angelo Amato Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. La Sfânta Liturghie a participat si un grup de credincioși din parohia noastră. La această sărbătoare a fost prezentă si Uniunea Mamelor Crestine, mamele fiind îmbracate în costum national. Relicva Fericitului Vladimir Ghika este prezentă și în parohia noastră cu o fărâmă din osul monseniorului. Această relicvă a fost primită în dar de la Arhiepiscopia Romană- Catolică din București.

„Dacă știi să pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, Îl vei regăsi în tot ceea ce ți se petrece.”

Fericite Vladimir Ghika – roagă-te pentru noi

Prelucrare Eusebiu Blaj

11

I nstitutul "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" a fost fondat în anul 1987 la Miroslava, județul Iași, din inițiativa Excelenței sale PS Petru Gherghel, în acel timp ordinarius al Diecezei de Iași. La acea dată a creat o Asociație cu un statut

propriu pentru persoanele care deja lucrau în parohii și în Seminarul diecezan și aspirau la perfecțiunea evanghelică și care din cauza regimului comunist nu puteau să se organizeze în mod oficial. Pentru această Asociație "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", a fost elaborată în condiții de clandestinitate și dificultăți deosebite, o regulă de viață având titlul de "Norme", iar primele opt tinere au făcut prima lor profesiune religioasă la 7 octombrie 1989.După căderea regimului comunist, din decembrie 1989, având libertatea de a organiza viața religioasă, episcopul diecezan, Mons. Petru Gherghel, consacrat la 1 mai 1990, a decis să dea o formă oficială acestui grup de persoane creând Asociația religioasă "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot". În ziua de 25 martie 1995, același episcop de Iași a ridicat Asociația religioasă la rang de Institut religios de drept diecezan. A primit aprobarea Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică din Roma la 21 noiembrie 2003, cu efect de la data întemeierii Institutului cu drept diecezan și a aprobării constituțiilor, 25 martie 1995. Prin consacrarea în Institutul "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", surorile doresc să trăiască mai intens propria preoție primită la Botez, participând la opera răscumpărătoare a lui Cristos, văzându-i în preoți pe continuatorii acestei opere de mântuire săvârșite de Fiul lui Dumnezeu. Îl urmează pe Cristos care și-a exercitat Preoția sa oferindu-se pe sine Tatălui, prin ascultarea sa plină de iubire "până la moartea pe cruce" (Fil 2,8).

Slujitoarele lui Cristos, Marele

12

Slujitoarele lui Cristos îndeplinesc rolul Martei în slujire și rolul Mariei - viața de rugăciune și de contemplație. Spiritualitatea este: euharistică, sacerdotală și mariană. Cele 144 de surori din Institutul Diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" își desfășoară activitatea, în proporție de 90 %, pe teritoriul Diecezei de Iași: Seminarii, episcopie, casa de formare, internat pentru elevi, universitate, grădinițe, centrul de presă, spital și în aproximativ 50 de Parohii. Comunitatea noastră a fost binecuvântată cu prezența acestui institut în mai multe rânduri. În primul rând avem două surori ce se îngrijesc de păstorii parohiei și de bunul mers al acesteia, iar în al doilea rând le avem pe surorile de la Grădinița „Sfânta Familie” ce îi educă pe cei mici și le însușesc, pe înțelesul lor, principiile credinței. Să mulțumim Cerului pentru acestea şi să continuăm să ne

rugăm pentru noi vocații la viața consacrată. Bordianu Ramona

Să susținem cu rugăciunea nostră toate persoanele consacrate ! Însă ruga noastră să se îndrepte și spre noile vlăstare chemate la viața sfântă, spunând:

Isuse, Bunule Păstor, tu ne chemi să folosim fiecare

darurile primite pentru a întări Trupul tău mistic. Vrem

să te urmăm, acolo unde tu vrei să îndrepți pașii noștri.

Te rugăm, trimite lucrători în secerișul tău pentru ca

Evanghelia să fie vestită, săracii să fie slujiți cu iubire,

cei bolnavi să fie alinați, iar poporul tău să fie întărit

prin sfintele sacramente.

Dăruiește-i Bisericii tale laici tot mai responsabili și

implicați, precum și numeroase vocații la preoție și la

viața consacrată, care să colaboreze la zidirea

Împărăției lui Dumnezeu în lume.

Fă-ne docili pentru ca să-l lăsăm pe Duhul tău Sfânt să

acționeze în noi. Tu care viețuiești și domnești în toți

vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Adu-ți aminte.

13

A fost un copil crescut lângă Biserică și cu frica lui Dumnezeu. S-a tranformat într-o tânără frumoasă și cu un chip senin care emana bucurie. Acum este o soră plină de entuziasmul Slujirii lui Cristos. Paula Anton,

consăteanca noastră, Maica Iubirii în Italia. 1.Când te-ai hotărât să mergi pe acest

drum? Mi-am descoperit vocația când aveam 14 ani,

lucru la care au contribuit mai mulți factori, printre care faptul că i-am cunoscut pe Frații Scolilor Creștine de la Pildești. Când eram în clasa a 8-a ei au organizat întalniri cu elevii care terminau generala și urmau să treacă la liceu. Am participat impreună cu ceilalți colegi ai mei și am rămas impresionată de amabilitatea lor, de faptul că nu făceau diferențe de persoane, de modul de-a se juca cu noi etc. Am zis: WOW! Ce minunat este să fii așa! Un alt factor deosebit de important a fost indemnul doamnei profesoare de religie, tot când eram in clasa a 8-a, de a merge zilnic la Sfânta Liturghie de dimineața în Advent. Când a trecut Adventul, n-am putut „să mă opresc” din a merge zi de zi la Biserică și de a-l primi pe Isus în inimă zi de zi. Așa m-a pregătit Isus ca să-i pot zice: DA!

2. Este vreodată de ajuns o anumită perioadă să te gândești în luarea unei astfel de decizii?

În marea sa Iubire și Înțelepciune, Dumnezeu din eternitate are un plan perfect pentru fiecare om, pentru a-l duce la fericire. Împlinind acest plan, urmând inspirația lui Dumnezeu și ajutat de harul Său, omul va ajunge la fericire. Dumnezeu dă omului vocația (la viața consacrată, la căsătorie) atunci când îi creează sufletul. În acea clipă, El pune în suflet toate darurile și toți talanții pentru stilul de viață al fiecăruia, în conformitate cu planul făcut din eternitate. Cu asta vreau să spun că vocația omul o are de când este creat. Faptul că unii o descoperă mai devreme, iar unii mai târziu, ține foarte mult de educația religioasă primită în familie, drept e că nimeni nu poate să iubească ceea ce nu cunoaște. Nimeni nu-l poate urma pe Dumnezeu dacă nu-l cunoaște. Exemplu este familia Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Părinții au fost sfinți, iar copiii și-au descoperit vocația la vârstă fragedă. De asta trebuie să apărăm familia.

3.De ce ai ales acest ordin? Am ales acest ordin pentru că doream o congregație care să aibă

adorație la Preasfântul Sacrament în fiecare zi. Apoi, doream o mănăstire de clauzură și congregația noastră are ambele ramuri, cea contemplativă și cea activă. Intrând în contact cu surorile, mi-a plăcut mult clima de bucurie și bună dispoziție în care ele trăiesc, precum și accentul pe care il pun pe formarea intelectuală a tuturor surorilor, plecarea în misiune a lor fiind precedută, de obicei, de patru ani de studii de filozofie și teologie.

De vorbă cu ... Sr. Maria Maica Iubirii Frumoase

14

4. A fost greu să te desparți de cei dragi? Nu e ușor să stai departe de familia, uneori mă gândesc că dacă aș fi

acasă i-aș putea ajuta mai mult. Dar când am plecat, a rămas Isus în locul meu. El poate să le poarte de grijă infinit mai bine decât mine!

5. Din afară viața consacrată e foarte diferită de cea de familie, iar mulți ar spune că și mai ușoară decât a avea o casă, un soț și copii de întreținut. Tu ce crezi despre acest lucru, judecă greșit lumea persoanele consacrate?

A fi sfânt nu este lucru ușor nici pentru o persoană căsătorită nici pentru o persoană consacrată, căci pentru a ajunge la gloria Învierii, e absolut necesar să treci prin Vinerea Pătimirii. Așa cum viața de familie are greutățile ei, la fel și viața consacrată. Iubirea și suferința salvează sufletele, iar Domnul cere fiecărui om să-l ajute la salvarea sufletelor prin iubire și suferință. O persoană care alege viața consacrată, nu pentru Domnul, ci pentru că are casă, mâncare asigurată etc, nu va fi niciodată fericită și nu-i va duce pe ceilalți la Dumnezeu, pentru că nu caută gloria lui Dumnezeu ci comoditatea proprie. Dar Dumnezeu, care hrănește păsările cerului și îmbracă crinii câmpului, (cf. Mt 6, 26-34) cu cât mai mult nu se va ingriji de noi, care ne dăm viața ca să-l facem cunoscut pe El în toate colțurile pămantului?

6. Imediat după ce ai terminat facultatea ai ales să mergi pe acest drum. Ți-ai spus vreodată după aceea că a fost prea devreme?

Îți spun sincer că întrebarea ta m-a făcut să zâmbesc. Mă întrebi dacă a fost prea devreme să intru în mănăstire la 23 de ani. Să fii soră înseamnă să fii mireasa lui Isus. Nu mi-ar fi plăcut să mă mărit la bătrânețe! Toată lumea zice că anii tinereții sunt cei mai frumoși ani. Domnul merita ca să-i ofer cei mai frumoși ani!

7. Ai regretat vreodată alegerea ta? NU! Și îi cer Domnului harul să nu regret niciodată! E normal să ai

îndoieli în privința vocației, dar sunt ispite din partea diavolului (atunci

când superiorii sau directorul spiritual te asigură de asta). Când am depus

primele voturi, chiar dacă au fost pentru un an, în inima mea le-am depus

pentru toată viața. Nu e nimic de regretat când ai ales partea cea mai bună,

ca Maria, sora Martei din Evanghelie (cf Lc 10,38).

15

8. Ce le sfătuiești pe tinerele

fete care ar dori să meargă pe acest drum, dar la presiunea societății nu fac asta?

Cum zicea apostolul, trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Unul dintre Părinții Bisericii, sfântul Ioan Gură de Aur, zicea că atunci când părinţii împiedică lucrurile spirituale, nu trebuie nici măcar recunoscuţi ca părinţi, iar sfântul Ieronim, în Scrisoarea către Eliodor, zice că dacă tatăl tău se pune-n dreptul ușii când tu vrei să ieși ca să pleci la mănăstire, să treci peste el. Sunt cuvinte foarte radicale, dar un om nu are niciun drept să se împotrivească planului lui Dumnezeu.

Nu pot să se împotrivească decât oameni care nu au destulă credință. Însă Dumnezeu, în nespusa lui bunătate, toate le îndreaptă spre binele omului. De cele mai multe ori, poate chiar de fiecare dată, într-un timp mai scurt sau mai lung, persoanele care se împotrivesc vocației se convertesc și ajung să conștientizeze măreția unei vocații și importanța pentru binele Bisericii.

Don Orione spunea că, dacă un preot sau călugăr este fidel vocației sale și tinde la sfințenie, rudele sale, până la al patrulea grad de rudenie, se vor mântui, (pe langă multe alte suflete, adaug eu). Aș zice că e destul de

avantajos! Sr. Maria Maica Iubirii Frumoase, Familia

Religioasă a Cuvântului Întrupat.

Alexandra Enășoae

16

S -ar fi zis că timpul s-a scurs într-un ritm foarte rapid la ziua în care mulți oameni s-au pregătit pentru a o petrece frumos ca pe o proprie aniversare, însă cu atât mai mult entuziasm a fost simțită. Lucrul

drept este că într-adevăr a fost ziua fiecăruia, în sufletul lor. Ziua Tineretului, de această dată celebrată la Buruinești, ni s-a deschis prin imnul ce răsuna din fiecare unghi, începând de pe eșafodul din fața bisericii și culminând până în depărtare, spre ieșirea din sat. Am privit parohii adunându-se, chipuri ale tinerilor ce se însuflețeau pe măsură ce sărbătoarea trecea cu avânt; am văzut, printre altele, și chipuri cunoscute ori uitate și acum recunoscute; apoi prin mișcări ale corpului, voluntarii au deschis drumul dansului chemându-i și pe ceilalți să se alăture lor. Pe note de dans, atmosfera a prins și mai mult a părea o sărbătoare. La fiecare întoarcere a capului vedeam tot mai mulți tineri venind cu pași repezi și voioși, pentru a afla mai târziu că s-a adunat un număr de 2600. În tot acest timp, sărbătoarea a fost difuzată la radio Maria, unde au fost luate ulterior interviuri tinerilor, dar și prin intermendiul internetului, accesat de întreaga lume. Pe urmă, a fost celebrată sfânta liturghie, și chiar dacă emoțiile au fost imense, predica arhiepiscopului Ioan Robu a fost pe măsură, cuvintele lui atingând cea mai sensibilă coardă. După momentul sfânt, o scurtă pauză de masă s-a luat prin servirea unor sarmale făcute de gospodinele comunității, ca spre a ne îndulci la sfârșit cu o felie de cozonac. Încheind și acest moment al odihnei, tinerii prezentatori au alungat cu totul oboseala din mădularele tinerilor, aducând în scenă niște viitori artiști. Când muzica a început să se audă din nou, cu aceeași putere, dând impresia că boxele se vor sparge în curând de volumul intens, nu numai că au ridicat tinerii în picioare, dar le-au ridicat și bucuria în inimă; în special la muzica populară când s-au format hore, care mai mari și însuflețite, care mai restrânse și timide. Astfel s-a petrecut Ziua Tineretului pentru ca în suflet să imprime o experiență de pură bucurie și în minte o amintire tipărită cu momente grăitoare. Ziua s-a încheiat ca o cortina ce fusese trasă la sfârșitul actului și toți și-au îndreptat pașii spre casă, împreună cu parohiile de care aparțineau, ducând cu ei o poveste simplă dar unică prin experiența însăși.

Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire (Mt 5,7) Alexandra Galațanu

Ziua Tineretului Buruieneşti

17

S fânta Familie din Nazaret formată din Isus Maria și Iosif constituie un adevărat model de familie. De-a lungul timpului au existat nenumărate familii bune și sfinte, însă aceasta le depășește pe toate

în sfințenie pentru că în mijlocul ei era prezent însuși Fiul lui Dumnezeu.Copiii, chiar dacă sunt mici, trebuie să-și respecte îndatoririle față de părinți. De aceea, îndatoririle copiilor față de părinți sunt: 1. IUBIREA - este prima și cea mai importantă datorie. 2. ASCULTAREA - care decurge din iubirea și respectul datorat părinților. Copiii trebuie să asculte de părinții lor, dar și de cei cărora au fost încredințați. 3. RESPECTUL față de părinți - pentru că ei țin locul lui Dumnezeu pe pământ. În părinți îl respectăm și pe Dumnezeu, cel care ne-a dat viață. 4. RECUNOŞTINȚA - se datorează faptului că părinții ne-au adus pe lume, ne-au crescut cu dragoste și ne întrețin prin munca lor. 5. AJUTORUL oferit părinților, mai ales atunci când se află în nevoi, când sunt bolnavi și bătrâni. Copiii, chiar dacă sunt certați de părinți, trebuie să înțeleagă că nu îi ceartă că așa au ei chef, ci îi ceartă din dragoste și respect față de ei. Copii, sper să nu uitați că îl avem în familie și pe Domnul nostru Isus Cristos!

Ilinca Denisa Eu am o familie minunată. Ea este alcătuită din tata, mama, fratele meu și eu. În familia mea este o relație foarte bună. Părinții mei sunt foarte buni și sunt într-o relație foarte bună cu noi. Ei ne învață la bine, ne spun lucrurile pe care trebuie să le facem și cele pe care nu trebuie să le facem, de exemplu: să dăm bună ziua la oamenii care trec pe lângă noi, să nu vorbim urât, să ne rugăm neapărat dimineața și seara, să mergem la biserică, să îi mulțumim Domnului că suntem sănătoși și că avem o familie unită, să nu comentăm înapoi și să ne aducem aminte că Dumnezeu ne dă putere. Noi trebuie să îi respectăm, să le arătăm cât de mult îi iubim, să îi ajutăm la bătrânețe, să nu uităm că ei ne-au dat viață și că ne-au crescut cum au putut. Noi ne respectăm datoriile față de ei, dar și ei au niște datorii pe care le respectă foarte bine. Simțim dragostea lor, au grijă de educația noastră, ne respectă foarte mult, ne sunt aproape la bine și la rău și de aceea le suntem recunoscători. Noi ținem enorm la ei și ei la noi. Suntem o familie unită. Ne ajutăm unii pe alții și mergem cel puțin odată pe săptămână la biserică. Duminica nu lipsim de la Sfânta Liturghie, iar vara mergem mai des. Seara obișnuim să facem rozariul în fața statuietei. Aceasta este familia mea. Sper să vă placă de ea.

un copil de la Armata Albă

Cu Isus în familia

18

E u împreună cu alți patru ministranți am mers în campus vocațional la seminarul “Don Orione” din Iași.Vineri la ora 16:00 pr. Marius Bereșoae a venit după noi și am plecat spre Iași. Când am ajuns am

făcut rozariu după care am jucat împreună cu seminariștii, un fotbal. Sâmbătă am început ziua cu Laudele și Sfânta Liturghie în capela din seminar. Am avut și un moment de cateheză care s-a numit “Tânărul de ieri și tânârul de azi”. După care am mers și am vizitat două mănăstiri ortodoxe. Seara am făcut un campionat de fotbal. Duminică la ora 9:30 am celebrat Sf. Liturghie. Pe la ora 12:00 pr. Marius ne-a scos în plimbare prin oraș. Luni după ce am celebrat Sf. Liturghie am plecat spre casă.

A fost o experiență de neuitat.

Eduard Bereşoaie

În campus...

19

B ucură-te Marie, cea plină de har, Bucură-te Marie căci vei primi în dar, Pe unicul Său Fiu, Cristos Mântuitorul, Ți-a spus îngerul trimis de Domnul. Bucură-te Marie, îți spunem acum și noi, Cerându-ți să ne fii tu armă și scut în război. Bucură-te Marie și nu ne părăsi, În nevoile ce ne apasă de fiecare zi. Bucură-te Marie, iar mai apoi să plângi cu noi, Când crucea vieții ne apasă rău umerii goi. Să nu ne părăsești măcar o clipă, Fii tu aripa ce spre cer ne ridică. Bucură-te Marie, cu tine și noi ne bucurăm, Căci ne-ai arătat calea ce trebuie s-o urmăm. Încrezători și curajoși pe ea zilnic pășim, Iar tristețile, bucuriile, cu drag ți le-oferim.

Alina Andrei

Bucură-te Marie...

20

R ebusul, primul joc de cuvinte încrucișate a fost publicat pe 21 decembrie 1913, în paginile ziarului "New York Times", ca rezultat al creativității jurnalistului Arthur Wynne, din Liverpool.

Un secol mai târziu, careurile de cuvinte încrucișate au rămas la fel de populare, dar diferă într-o oarecare măsură de cele originale. Acestea erau create în formă de diamant și nu ofereau rezolvări distincte pe orizontală și verticală. Haideți să încercăm și noi! Timp de lucru: 30 min.

Prelucrare: Bordianu Ema

Împreună rezolvăm!

21

22

D e multe ori este dificilă păstrarea orientării către adevăr când omul, așa cum se întâmplă în timpurile actuale, crezându-se liber, este adesea ostaticul curentelor de gândire care-l împing să rătăcească

în erorile sau iluziile unor ideologii aberante. Între legea lui Dumnezeu și libertatea omului nu există contradicție. Legea lui Dumnezeu nu restrânge și nici nu elimină libertatea omului, ci, dimpotrivă, o garantează și o promovează, pentru că își atinge perfecțiunea când este orientată spre Dumnezeu, căci „nu”-ul poruncilor sale sunt tot atâtea „da”-uri pentru sporirea unei libertăți autentice. Viața este un mister aproape de nepătruns și, de aceea, mereu proaspăt. Esența ei însă rămâne ascunsă. Fără Dumnezeu omul nu știe încotro merge și nici nu reușește să se înțeleagă pe sine, pe semenii săi și realitățile înconjurătoare. Omul este creat pentru căutarea adevărului. Dumnezeu l-a înzestrat cu rațiune, și

omul trebuie s-o folosească în acest scop. A iubi și a urma adevărul înseamnă menținerea direcției libertății care duce spre fericire. Viața umană are nevoie să fie susținută de iubire pe tot parcursul ei. Menținerea legăturii cu izvorul vieții și al iubirii, Dumnezeu, face posibilă estomparea și dispariția devierilor de la justa apreciere a valorilor care conferă vieții demnitatea sa. Iubirea care dorește binele persoanei este fundamentul unirii

conjugale în sentimentul căsătoriei. Familia este cadrul legitim al apariției vieții, al creșterii și dezvoltării ființei umane. Toate mijloacele care împiedică procrearea afectează contextul natural privându-l de responsabilitatea caracteristică ființei umane prin implicarea liberă a voinței. Suferința este o însoțitoare fidelă a omului pe acest pământ. Dându-i o semnificație creștină prin participarea la pătimirea lui Cristos și unire cu jertfa sa, suferința dobândește o valoare nouă în planul de ,ântuire a lui Dumnezeu. Acest aspect este ignorat mai ales în perioada actuală când este căutat confortul, plăcerea, comoditatea. Valorile morale sunt înlocuite cu surogate relativiste care oferă speranțe deșarte și se sfârșesc cu deziluzii.

Tânăr liber

23

Sfântul Papa Ioan Paul al II-lea se adresa tinerilor la o întâlnire spunând: „Tineri ai celui de-al treilea mileniu, nu vă folosiți greșit libertatea. Dacă este greșit folosită, libertatea poate să ne despartă de Dumnezeu. Poate să ne conducă la pierderea demnității care ne-a fost conferită. Atunci când nu este conformă cu Evanghelia, libertatea se poate transforma în sclavie: sclavia păcatului și a morții eterne.”

Papa Francisc se adresează comunității din Mexic cu îndemnul de a nu spulbera speranța tinerilor de astăzi. „În multe moduri și în multe forme s-a voit să se reducă la tăcere și să se șteargă această dorință, în multe moduri au încercat să ne anestezieze sufletul, în multe forme au pretins să trimită în letargie și să adoarmă viața copiilor și tinerilor noștri cu insinuarea că nimic nu se poate schimba sau că sunt vise imposibile. Expuși la o cultură care încearcă să suprime toate bogățiile,

caracteristicile și diversitățile culturale, urmărind o lume omogenă, au nevoie – acești tineri – ca să nu se piardă înțelepciunea bătrânilor lor!” Nu vă pierdeți înalta demnitate de fii ai lui Dumnezeu, care v-a fost încredințată, supuneți-vă numai lui Cristos, care dorește binele vostru și adevărata voastră bucurie. Astfel veți descoperi că doar prin aderarea la voința lui Dumnezeu noi putem fi lumina lumii și sarea pământului!

Paula Cobzariu

24

C ând se produce un infarct, înseamnă că miocardul nu mai este hrănit, iar celulele sale încep să moară. În majoritatea cazurilor, persoanele afectate mor la 3-4 ore de la incident dacă nu sunt

ajutate. De aceea, este important să recunoaşteţi simptomele stopului car-diac. Cel mai frecvent semn este durerea toracică, ce poate iradia spre umăr, baza gâtului sau spate. Aceasta este foarte intensă şi durează peste 10-15 minute. Poate fi însoţită de transpiraţii reci şi fenomene digestive precum: greaţă, vărsături, dureri epigastrice, dar şi de ameţeli, respiraţii scurte şi frecvente, bătăi de inimă rapide sau neregulate.

Pentru a preveni sau identifica la timp atacul de cord, este necesar sa cunoasteți și celelalte simptome, mai subtile, pentru a solicita ajutor în timp util: durerea la nivelul umărului sau al maxilarului, tulburările de sensibilitate la diabetici, senzația de picioare umflate, senzația de sufocare în lipsa efortului fizic, starea de oboseală sau tulburările de somn.

Mulţi dintre cei care au experimentat un atac de cord au manifestat semne de avertizare cu câteva ore, zile sau chiar săptămâni în avans. Sem-nele de avertizare timpurie ale unui atac de cord s-ar putea desfăşura sub forma unor episoade de durere toracică ce debuteză în timpul activităţii fizice şi care se ameliorează în repaus.

Indiferent dacă ţi se întâmplă ţie sau cuiva de lângă tine, păstrează-ţi pe cât posibil calmul şi telefonează de urgenţă la 112. Apoi, ţine cont de câ-teva reguli de prim ajutor.

Infarctul miocardic şi măsuri de prim ajutor

25

Resuscitarea de bază presupune următoarele etape: verificarea stării de constienţă printr-o uşoară scuturare de umeri însoţită de întrebarea: Sunteţi bine? Dacă persoana răspunde, se lasă în aceeași poziție și se investighează situația. În cazul în care victima nu răspunde (este inconştientă), sunt necesare manevrele de resuscitare. eliberarea căilor aeriene - primul gest este deschiderea căilor aeriene prin hiperextensia capului (cu mâna pe frunte) şi ridicarea bărbiei cu două de-gete. Se deschide gura şi se observă dacă există ceva ce blochează căile aeri-ene. În caz afirmativ, acestea se extrag manual. următorul pas este verificarea prezenţei respiraţiei. Menţinând deschise căile aeriene se verifică dacă persoana respiră, privind mişcările toracelui, ascultând zgomotele respiratorii şi simţind fluxul de aer. Dacă victima respiră normal, dar este inconştientă, va fi aşezată în poziţia laterală de sig-uranţă. dacă victima nu respiră, sunt necesare compresiile toracice externe. Persoana care efectuează resuscitarea se așează în lateralul victimei şi îşi poziţionează podul palmei pe centrul toracelui sau la jumătatea sternului, apoi pune a doua mână deasupra primeia. Cu degetele întrepătrunse, coatele drepte şi braţele perpendicular execută 30 de compresii toracice. După efectuarea a 30 de compresii, se efectuează 2 ventilaţii gură la gură. Îngenuncheat lângă bolnav, cu o mână îi menţii acestuia gura uşor întrede-schisă, iar cu cealaltă îi susţii fruntea şi îi astupi nările; apoi inspiri profund şi îți lipești buzele pe gura victimei, insuflând aer timp de două-trei secun-de.manevrele de resuscitarea se continuă până la sosirea echipei de resusci-tare sau până la revenirea respiraţiei normale.

Mai există și cazul nefericit în care bolnavul se află singur. În această situație este bine ca acesta să cheme ajutoare şi să încerce să-şi păstreze calmul până la sosirea lor. El poate stimula şi oxigena sângele care circulă spre inimă prin tuse constantă și puternică.

Cea mai bună metodă de a împiedica un atac de cord este de a-l preve-ni. Încercaţi pe cât posibil să aveţi valori normale de colesterol, o greutate normală şi renunţaţi la fumat.

Andreea Andrei

26

Î n perioada 24 martie - 14 mai comunitatea noastră s-a bucurat de prezența părintelui diacon Valerică Ciobanu. Părintele diacon a venit la noi pentru a face o experiență pastorală înainte de a fi hirotonit preot. Înainte de a pleca l-am rugat să răspundă la câteva întrebări:

Cum ai primit vestea că vei merge de Paște, în pastorație, în parohia Gherăești?

Așteptând să aflu unde voi merge în pastorație pentru perioada pascală, am fost plăcut-surprins să aud că voi ajunge în comunitatea din Gherăești. M-am bucurat că voi avea ocazia să-mi îmbogățesc experiența într-o comunitate mare și activă.

Cum a fost perioada petrecută aici? Cum te-a ajutat?

Perioada petrecută în comunitatea din Gherăești a fost, într-adevăr, una încărcată de momente frumoase care m-au întărit în drumul meu. În toate activitățile desfășurate în această comunitate am descoperit că oamenii sunt cu adevărat minunați și că atunci când se simt iubiți răspund și ei cu iubire. Răbdarea și înțelegerea pe care mi-au acordat-o m-au făcut să mă simt bine primit și m-au ajutat să fiu mai încrezător în mine. Activitatea pastorală am simțit-o ca pe o pregătire și ca o conștietizare a ceea ce voi avea de îndeplinit în misiunea mea. A fost o perioadă binecuvântată de Dumnezeu!

Cu ce gânduri te întorci la Seminar? Mă întorc la Seminar cu entuziasm, hotărât să-mi închei drumul de pregătire

pentru a mă întoarce cât mai curând în mijlocul oamenilor ca să-i întăresc în convingerea că Domnul este bun și milostiv.

Ce le transmiți copiilor, tinerilor și familiilor din parohia Gherăești? În primul rând vreau să le mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru primirea

și atenția pe care mi-au acordat-o. Copiilor le doresc să fie mereu cu zâmbetul pe buze și să-i cânte mereu Domnului,

la Sfânta Liturghie, cu vocile lor de îngerași. Tinerilor le doresc să fie întotdeauna plini de speranță și să nu uite că Domnul este mereu alături de ei, chiar și atunci când se simt triști sau singuri. Iar familiilor le mulțumesc pentru grija ce o poartă pentru copiii lor și le îndemn să dea mereu mărturie despre Dumnezeu propriilor copii, căci exemplul lor e cea mai bună educație pe care le-o pot oferi.

Mă rog ca Domnul să vegheze mereu asupra acestei comunități și să reverse harurile sale cu îmbelșugare asupra tuturor. Totodată, vă rog să adresați o rugăciune și pentru mine bunului și milostivului Dumnezeu ca să mă învrednicească să devin un bun păstor pentru Biserica sa!

Mulțumim părintelui diacon pentru aceste cuvinte frumoase. Ne bucurăm că a fost prezent în mijlocul nostru și ne-a vorbit prin cuvât și fapte despre milostivirea lui Dumnezeu. Îi dorim ca bunul Dumnezeu să-l binecuvânteze cu toate darurile necesare pentru a fi un preot bun și sfânt după Inima lui Isus.

Interviu realizat de pr. vicar Alexandru Percu

Fiți mereu cu zâmbetul pe buze

27

28

Campus vocațional cu ministranții la Seminarul liceal

din Bacău

De Ziua Bolnavului la Cacica

Ziua Tineretului de la Buruienești

Excursie cu tinerii la Durău

Gherăești în imaginiGherăești în imaginiGherăești în imagini

Copiii de la Armata Albă Copiii de la Prima Sfântă

Împărtășanie