revista tare

BIRMINGHAM

PRIMUL NUMĂR 2010

REVISTA IUBITORILOR GIMNASTICII ROMÂNEŞTI

LACRIMI,PASIUNE ŞIMEDALII LAEUROPENE

ROTTERDAM

CONFESIUNI ÎN OGLINDĂ

ALEXXA ŞI LIUŢA: GIMNASTĂ ŞI PĂRINTE

TARE!

CUPA MONDIALĂDE LA GENT

REVENIRISPECTACULOASE

REPORTAJ

LOTUL DEGIMNASTICĂ

AEROBICĂDE LA PALATUL

COPIILOR

special

MONDIALELE SPERANŢELORŞI ÎMPLINIRILORROMÂNEŞTI

PRIMUL NUMĂR 2010

Concursurile gimnaştilor seniori

TARE!

INTERNAŢIONALELE ROMÂNIEIUltimul test înainte de europene

BIRMINGHAM 2010Lacrimi, pasiune şi medalii la europene

AMICALUL CU ANGLIA DE LA ISPWICHRăzboiul celor două roze

CUPA MONDIALĂ DE LA GENTReveniri spectaculoase

CAMPIONATELE NAŢIONALE DE LA REŞITASărbătoarea gimnasticii într-un oraş cu tradiţie

CAMPIONATELE MONDIALE DE LA ROTTERDAM 2010Mondialele speranţelor şi împlinirilor româneşti

5

15

8

12

17

20

BIRMINGHAM 2010

CUPA MONDIALĂ DE LA GENT

AUTORI ARTICOLE

Cris, Mia, Tess, MihaiP (Mikeyy), Deni, Mona, Oana, Liuţa, Alexxa, Mihai Maria Alexandra, Amalia, Alina

COORDONATORI

Alina - www.dracsor.comAmalia

DESIGNER GRAFIC

Irina - www.irulan.ro

FOTO COPERTĂ

Brigid McCarthy

MULŢUMIRI PENTRU FOTOGRAFII:

Brigid McCarthy, Stefan Wurzer, Martina Eggeling, Jerry Lynch, Ioana, Amalia, Alina

SURSE INFORMAŢII

Romgym.ro, Fangymnastics.com, DigiTv, TVR, Mesagerul Hunedorean

Concursurile gimnaştilorjuniori

ÎNCEPUT DE AN 2010Cum le găsim pe micuţele

gimnaste?

CAMPIONATELE ŞCOLARE DE GIMNASTICĂ

Micuţele speranţe la Buzău

CUPA PRIMĂVERII – ONEŞTIDe aici porneşte drumul spre

success

CAMPIONATELE EUROPENE DE JUNIORI

Medalii europene pentru juniorii români

CAMPIONATELE NAŢIONALECategoria Mica Gimnastă

CUPA DKMT INTERNAŢIONALDeva şi alte concursuri ale

micuţelor gimnaste

CAMPIONATUL NAŢIONAL PE ECHIPE

Concursul speranţelor şi alentuziasmului

SINGAPORE 2010Jocurile Olimpice de Tineret

41

49

42

48

53

54

55

57CAMPIONATELE EUROPENE DE JUNIORI

2010, an plin de evenimente şi noutăþi

ANUL 2010Evenimente în gimnastica românească

Reportaje prin gimnastica românească

PALATUL COPIILOR CRAIOVA Lotul de gimnastică aerobică

TVR Knock-out într-un minut şi 8 de secunde

DIGITIV„Fabrica de medalii” la Izvorani

Interviuri cu piticiCONFESIUNI ÎN OGLINDĂAlexxa şi Liuţa, gimnastă şi părinte

61

69

71

73

67

SPECIAL: INTERVIU CU ALEXXA ŞI LIUŢA

Primul număr al revistei TARE! a fost scris cu gândul la toþi cei implicaþi în gimnastică:

antrenori, gimnaşti, iubitori ai gimnasticii româneşti. Am vrut să le dedicăm acest număr pentru munca imensă ce se află în

spatele fiecărui rezultat, bun sau slab, pentru respectul şi dragostea arătată gimnasticii româneşti.

Ne dorim să arătăm că gimnastica românească este vie, alcătuită din oameni reali, demni de tot respectul.

Articolele sunt scrise de către iubitori ai gimnasticii, mai mult sau mai puþin specialişti, dar care au pus mult suflet

în scrierea acestora.

Mulþumim tuturor!

Amalia şi Alina

concursurilegimnaştilor seniori

În această primă parte a revistei „Tare!”, vă prezentăm cele mai importante concursuri susþinute de gimnastele şi gimnaştii noştri. Vă invităm să citiþi articole scrise de către fani ai gimnaştilor noştri, unii chiar prezenþi la competiþii. Lor le mulþumim pentru modul în care au susþinut echipa României de fiecare dată.

58

1215

1720

Internaþionalele României – Ultimul test înainte de europene

Lacrimi, pasiune şi medalii la europene – Birmingham 2010

Războiul celor două roze – Amicalul cu Anglia de la Ipswich

Reveniri spectaculoase – Cupa Mondială de la Gent

Sărbătoarea gimnasticii într-un oraş cu tradiþie – Reşiþa 2010

Mondialele speranþelor şi împlinirilor româneşti – Rotterdam 2010

Acum câteva zile mă ruga cineva să-i vorbesc despre Internaţionalele de gimnastică artistică de anul acesta de la Bucureşti. Cum a fost concursul pentru mine ca spectator şi fan al acestui sport? Emoţionant în primul rând... Era pentru a doua oară când vedeam un concurs din sală şi nu de acasă din faţa televizorului. Gimnastica este sportul meu de suflet. Le iubesc tare mult pe gimnastele noastre şi le sunt alături la fiecare concurs, chiar dacă nu reuşesc de fiecare dată să fiu "spectatorul" lor.

CONCURSUL A FOST UNUL DE VERIFICARE ÎNAINTEA CAMPIONATELOR EUROPENE

Concursul de anul acesta nu mi s-a părut a fi unul greu din punct de vedere competitiv şi asta pentru că de obicei la Internaţionalele României, din câte ştiu

eu, nu sunt prezenţi şi gimnaşti medaliaţi european sau mondial, dar cum orice concurs e binevenit pentru gimnaşti, nu contează neapărat cine le sunt competitorii. Astfel, concursul a fost unul de verificare înaintea Campionatelor Europene. Cu toate acestea, au existat şi

CONCURSURILE GIMNAŞTILOR SENIORI

Internaþionalele României: Ultimul test înainte de europene

5

ZÂM

BETU

L U

NEI

EC

HIP

E M

INU

NA

TEFo

to: C

ris

De ce existau gimnaste care nu puteau concura şi de ce nu se vorbea despre problemele pe care le aveau?

ÎN MOD CERT, LA ACEL MOMENT, FETELE

NU ERAU PREGĂTITE PENTRU CE CE URMA

Revenind la concursul de la Bucureşti şi rezumând totul în puţine cuvinte, pot spune că au existat şi plusuri şi minusuri. În mod cert, la acel moment, fetele nu erau pregătite pentru CE ce urma: încă se mai încercau elemente noi (Diana

AM REALIZAT CĂ NU SUNT DELOC CUM

ÎMI IMAGINASEM, CI DIN CONTRĂ SUNT

FOARTE DRĂGUŢE, FOARTE SIMPATICE ŞI

FOARTE PRIETENOASE

Surpriza pentru mine la acele Internaţionale a fost să stau în sală chiar lângă Simona Amânar, o femeie superbă şi o fostă gimnastă extrem de valoroasă. De fapt în sală erau prezente foste

Chelaru), unele dintre fete păreau obosite (Amelia Racea), altele aveau probleme în a-şi stăpani emoţiile (Raluca Haidu), exis-tau şi accidentări (Cerasela Pătraşcu, Ana Porgras), iar o echipă cu aceste probleme este o echipă nesigură. Cu toate astea, fetele s-au sacrificat la propriu pentru medalia de bronz de la Europene... Dar... asta e o altă poveste. Despre concursul băieţilor nu voi vorbi foarte mult pentru ca nu mă pricep foarte bine la gimnastică masculină, dar în mare a fost un concurs fără ezitări majore.

ezitări, şi lacrimi, şi emoții, şi fete care nu au putut con-cura...

Există lucruri în culisele gimnasticii care mă întrigă şi de cele mai multe ori încerc să privesc detaşat toate concursurile doar pentru că ţin foarte mult la fete. Însă nu am putut să nu mă întreb de ce existau gimnaste care nu puteau concura şi de ce nu se vorbea despre problemele pe care le aveau. Ceea ce m-a bucurat totuşi a fost revenirea Sandrei Izbaşa după o perioadă de accidentare destul de lungă şi evoluţia Larisei Iordache care este o gimnastă foarte talentată şi foarte ambiţioasă care cu siguranţă va fi medaliată la JO ce se apropie, dacă va fi sănătoasă...


6

gimnaste cam din toate generaţiile de sportive: Andreea Răducan, Gina Gogean, Maria Olaru, Floarea Leonida, Alina Stănculescu, etc şi chiar şi foştii, acum ac-tualii, antrenori Mariana Bitang şi Octavian Bellu. Nu mai vorbesc de fani şi de părinţii câtorva dintre gimnaste care le încurajau la fiecare exerciţiu.

Odată incheiat concursul, am trecut şi eu la treabă în sensul ca le-am rugat pe fete să facă poze alături de mine. La primul concurs la care am participat (Naţionalele de la Buzău din 2009), am ezitat destul de mult până să le vorbesc fetelor. Poate pentru că le priveam ca pe niste mici vedete. Acum, de când le cunosc mai bine, am realizat că nu sunt deloc cum îmi imaginasem, ci din contră sunt foarte drăguţe, foarte simpatice şi foarte prie-tenoase.

Avantajul spectatorului la un concurs de gimnastică faţă de un telespectator este că se pot vedea şi momentele de după exerciţii, momente pe care camerele de filmat nu le surprind întotdeauna. M-am concentrat asupra acestui aspect, mai ales că din experienţa anterioară de la

Buzău am sesizat că acelea sunt mo-mente extrem de valoroase.

Asadar, a fost un concurs frumos, emoţionant, cu bune şi cu rele, iar cum tot răul e înspre bine întotdeauna, sper ca pe viitor să nu mai auzim nici de accidentări grave, nici de gimnaste cu probleme de greutate sau de retrageri timpurii. Sper doar ca fetele să fie sănătoase pentru că atunci pot munci la capacitate maximă, se pot concentra şi da totul pentru rezultate cât mai bune şi medalii cât mai multe.

AUTOR: CrisFOTO: ttp://crisrusblog.blogspot.com/

7

FLAVIUS KOCZIFoto: Alina


Europenele băieţilor mi-au dat emoţii încă dinainte să înceapă, datorită problemelor de transport ale delegaţiilor, cauzate de norul buclucaş. Bine că s-au ţinut pînă la urmă, chiar dacă au lipsit o parte din gimnaştii buni ai continentului şi în special mă refer la ruşi.

Impresionanţi au fost nemţii, merituoşi cîştigători în concursul pe echipe, cu de-terminarea şi ardoarea cu care s-au bătut. Ai noştri au facut cît au putut, din păcate clasîndu-se departe de podium, dar me-daliile juniorilor ne dau o rază de speranţă pentru viitor.

Am admirat din nou efortul lui Flavius, care a trudit din greu pentru echipă şi i-am deplîns neşansa din finalele pe aparate, unde aş fi vrut mult mai mult pentru el şi în primul rînd titlul la sărituri, care i-ar fi fost atît de la-ndemînă...

Birmingham 2010: Lacrimi, pasiune şi medalii la europene

PO

DIU

MU

L EU

RO

PEA

N 2

010

Foto

: Cris

8


M-a dezamăgit situaþia în sine şi m-a întristat starea de sănătate a fetelor. JUNIOARELE – ZÂMBETE ŞI PASIUNE

Surpriză Concursul fetelor s-a ţinut în efec-tiv complet, dându-ne ocazia să urmărim evoluţii încântătoare. Foarte interesant este pentru mine că, deşi nu s-a televizat concursul junioarelor, urmărind în direct notele de pe aplicaţia minune şi avînd în scurt timp acces la filmuleţe, am impresia că "am văzut" şi concursul lor.

Fetiţele noastre m-au uns pe suflet cu ati-tudinea şi pasiunea cu care au intrat în lupta pentru medalii, mereu zâmbăreţe, vesele şi optimiste. Un alt motiv de bucu-rie a fost pentru mine grupul părinţilor

REZULTATELE FINALE PE ECHIPE

FLAVIUS KOCZI

ADRIAN BUCUR

OVIDIU BUIDUSO

ALIN JIVAN

IANCU C.

TOTAL

Sol

14.950

14.350

14.375

43.675

Cal cu minere

14.575

12.625

14.200

41.400

Inele

14.050

13.550

13.875

41.475

Sarituri

16.450

15.675

16.050

48.175

Paralele

14.550

12.800

11.150

38.500

Bara

13.700

13.850

13.800

41.450

ECHIPA DE BRONZ A ROMANIEIFoto: Cris

9


junioarelor. Buna-înţelegere de-acolo mi se pare benefică pentru echipă. De-ar fi să aleg un exerciţiu preferat, acesta ar fi solul Larisei.

RAZA DE LUMINĂ

A FOST BUCURIA

MEDALIATELOR. AM FOST FERICITĂ

PENTRU ELE.

La senioare am trait sentimente contradic-torii. Desigur că-mi doream măcar argintul, dar nu pot zice că m-au dezamăgit fetele. M-a dezamăgit situaţia în sine şi m-a în-tristat starea de sănatate a fetelor. Mi-era şi teamă să intru pe forum, că iar voi citi că s-a mai accidentat cineva.

La internaţionale mi s-a părut că se conturează o echipă optimistă, că fetele se susţin şi sunt mai vesele şi mai puternice, iar la Birmingham am văzut tristeţe, suferinţă, resemnare. Mă durea sufletul la fiecare aterizare chinuită şi m-am temut că sunt forţate şi asta va avea repercursiuni grave asupra sănătăţii lor.

Raza de lumină a fost bucuria medaliatelor.

DIANA CHELARU, BRONZ EUROPEAN LA SOLFoto: Cris

AUR, AMELIA RACEAFoto: Cris

REZULTATE CONCURS PE ECHIPE SENIOARE

ANA PORGRAS

AMELIA RACEA

DIANA CHELARU

RALUCA HAIDU

TOTAL PUNCTAJ

Sărituri

14.100

14.250

13.625

41.950

Paralele

13.700

14.350

13.575

40.825

Bîrnă

14.800

14.100

12.100

41.000

Sol

13.650

14.200

13.325

41.175

10


Am fost fericită pentru ele.

Vreau să fac o referire şi la comentariul de la tv: m-au incîntat atît domnul Pop, cît şi Ramona Micu. Jos palaria!

Europenele au ramas în urmă. Urmează mondialele unde cu siguranţă va fi mai bine. Speranţa moare ultima.

REZULTATE CONCURS PE ECHIPE SENIOARE

SĂRITURI

KURBATOVA EKATERINA

DUFOURNET YOUNA

NABIEVA TATIANA

CHELARU DIANA MARIA

KAESLIN ARIELLA

TOTH RENATA

RACEA ELENA AMELIA

HIBBERT NICOLE

14.287

14.275

14.150

14.062

13.975

13.700

13.662

13.025

BÎRNĂ

RACEA ELENA AMELIA

MUSTAFINA ALIYA

HAIDU RALUCA OANA

VAN GERNER CELINE

MYZDRIKOVA ANNA

PREZIOSA ELISABETTA

DEMYANCHUK YANA

HOLENKOVA VALENTYNA

14.400

14.375

13.950

13.850

13.150

13.075

12.900

12.525

PARALELE

TWEDDLE ELIZABETH

MUSTAFINA ALIYA

KONONENKO NATALIYA

NABIEVA TATIANA

DOWNIE REBECCA

DUFOURNET YOUNA

FERRARI VANESSA

SEITZ ELISABETH

15.875

15.050

14.750

14.675

14.625

14.450

14.150

14.000

SOL

TWEDDLE ELIZABETH

MYZDRIKOVA ANNA

CHELARU DIANA MARIA

FERRARI VANESSA

RACEA ELENA AMELIA

RIPPIN NIAMH

BREVET MARINE

MUSTAFINA ALIYA

14.825

14.325

14.125

13.850

13.700

13.400

13.400

13.225

AUTOR: MiaFOTO: http://crisrusblog.blogspot.com/

AUR AMELIA RACEA, ARGINT ALYIA MUSTAFINA, BRONZ RALUCA HAIDU Foto: Cris

11


A fost în august 2010. Gimnastică artistică feminină. Concurs de verificare internaţional. Ipswich, Anglia. Participante: Marea Britanie şi România.

Intr-o altă conjunctură, „amicalul cu Anglia” ar fi fost un amical şi atît. Dar, în august douăzeci-zece, unele lucruri trebuiau luate în seamă şi factorizau matematic importanţa acestui concurs:

1. Imperiul gimnasticii feminine româneşti suferise o înfrângere oficială pe cât de

neaşteptată, pe atât de dureroasă în faţa Regatului britanic la Campionatele Euro-pene.

2. Jumătatea lui august marca intrarea în linie dreaptă în ce priveşte pregătirea pentru Mondiale (precum spunea dl. Apolozan de la FRG).

P. 123

Amicalul cu Anglia de la Ipswich: Războiul celor două roze


12

CER

ASE

LA P

ATR

ASC

U, D

IAN

A T

REN

CA

, RA

LUC

A H

AID

U, D

AN

A

AN

DR

EI, G

ABR

IELA

DR

AG

OI

Foto

: Cris

3. Amicalul cu Anglia e primul concurs al româncelor de la reîntoarcerea antrenorilor Bellu şi Bitang.

4. România face deplasarea în Anglia fără vedetele Sandra Izbaşa, Amelia Racea, Diana Chelaru, Ana Porgras.

Suporterii aşteptau nerăbdători să o vadă pe Cerasela Pătraşcu concurând după o pauză de mai bine de doi ani, voiau să vadă cum mai stă Raluca Haidu cu emoţiile după accidentare, voiau să o vadă pe Gabriela Drăgoi – veterana – con-firmând, voiau să vadă surprize frumoase şi evoluţii pe măsură de la Diana Trenca şi Dana Andrei.

Toate acestea au făcut ca Amicalul cu Anglia să fie aşteptat cu sufletul la gură de suporterii gimnasticii artistice feminine româneşti. Britanicii anunţaseră că vor filma finalele pe aparate. Aparatele de în-registrat emoţii în ziua respectivă erau în zona maximă indiferent că manifestarea

ad-hoc, ros unghiile, căutând cu înfrigu-rare pe net o veste, un blog, o pagină cu o noutate despre concurs sau trimiţând mesaje text pe telefon, obosind tot reîncărcând pagina de net în speranţa că în secunda următoare pe ecran va apărea ceva nou.

La aflarea primei veşti telegrafice (neoficiale şi incomplete) că echipa României s-ar fi clasat pe primul loc în faţa Marii Britanii, bucuria şi emoţiile au fost atît de mari că multora nu le venea să creadă şi doreau să îşi ţină bucuria în frîu până la difuzarea rezultatelor oficiale.

Că tot am pomenit de rezultate, să trecem în revistă cîştigătoarea individual com-pusului: Hannah Whelan – campioana naţionala a Marii Britanii. Diana Trenca a făcut 4 aparate şi la sol a trecut peste Pitic.

Oare are sol nou sau tot dansul său oşenesc? Dana Andrei a facut tot 4 aparate şi s-a clasat pe un nesperat loc doi foarte aproape de Hannah spre bucuria şi surpriza suporterilor. Gabi are dificultate de 6.0 la paralele, Pitic, în ciuda faptului

Aparatele de înregistrat emoþii în ziua respectivă erau în zona maximă...

Ce sol-istă e Diana!


13

că a stat în ghips dupa Europene, face DTY, iar exerciţiul Ceraselei la paralele are coborârea ce o avea înainte de acciden-tarea din 2008. Ce fete de ispravă avem! Şi cum se poate transforma un simplu amical într-o bucurie mare! Datorită fetelor noastre dragi, cărora le dorim sănătate şi cărora le mulţumim pentru momentele fericite ce ni le dăruiesc.

Concluzia după prima zi de concurs e că cele rămase acasă nu pot fi sigure pe bi-letul de avion pentru participarea la Mon-diale. Fetele ce au concurat azi au, vor şi pot spune multe în gimnastică.

Totuşi, speram ca Cerasela să reuşească o coborîre mai dificilă la bârnă şi să-şi recâştige viteza şi amplitudinea în execuţie la paralele. Gabi să revină în forţă şi la bîrnă, Pitic are nevoie de ceva mai multe ore de 24 într-o zi ca să recu-pereze înainte de Mondiale timpul cît a stat cu piciorul în ghips. Dana se conturează ca o gimnastă cu un potenţial imens, dar mai are de recuperat la dificul-tate. Dianei îi trebuie mai mult curaj şi agresivitate. Poate! Are de unde!

Ziua finalelor pe aparate ne-o prezintă pe Imogen Cairns în formă, câştigând săriturile (la egalitate cu Jennifer Pinches)

şi solul. Aurul de la paralele îl ia Becky Downie, iar cel de la bârnă îi revine Ceraselei Pătraşcu. Pitic a luat bronz la sărituri, Diana a urcat pe podium la bârnă şi sol, iar Dana Andrei la paralele ia bronz şi argintul la sol.

Dincolo de rezultate, acest amical mi se pare important pentru ceea ce au arătat fetele noastre: Menţinându-şi execuţia corectă şi ţinuta elegantă, în real progres, Dana Andrei are o viteză de înşurubare cu care i-ar putea face concurenţă lui Flavius Koczi. Gabi Drăgoi – o gimnastă care mai poate spune multe în gimnastică. Diana Trenca cu posibilitatea de a creşte frumos. Raluca – mezina echipei, dar şi a concur-sului, care se bate cu emoţiile şi aparatele ca să se recupereze în timp record dupa accidentarea la gleznă. Cerasela – o reve-nire mult aşteptată – ce ne dezvăluie o gimnastă frumoasă, cu speranţe pentru gimnastica românească la Olimpiada lon-doneza!

Bravo, fetelor!

Mezina echipei se bate cu aparatele...

AUTOR: TessFOTO: http://crisrusblog.blogspot.com/

P. 123


14

Vă puteţi imagina că după amicalul cu Marea Britanie, Cupa Mondială de la Gent a fost aşteptată cu un interes incredibil de către toţi cei care iubesc gimnastica românească. Erau prezente Amelia Racea, Sandra Izbaşa, Ana Porgras şi Diana Spiriduş Chelaru. Con-cursul s-a desfăşurat între 11-12 septembrie şi a adunat gimnaşti din întreaga lume.

Aparatele la care concura fiecare a stârnit un mare in-teres, întrebări şi nelămuriri. De ce Ama-chan nu face sol? Oare face acel element pe care l-am văzut în repor-tajul de la TVR? Unde vedem con-cursul? Nu de alta, dar nici o televiziune din România nu a părut să aibă vreun interes legat de o cupa mondială la care participau nume de referinţă din gimnastica noastră.


Cupa Mondială de la Gent: Reveniri spectaculoase

DIANA CHELARU SI ANA PORGRASFoto: Cris

EMOŢIILE CALIFICĂRILOR

Ziua calificărilor a fost plină de emoţii. Spiriduşul s-a calificat la sărituri cu a doua medie. Ama-chan a reuşit un paralel cu dificultate 6 şi o notă la execuţie de 8.5 şi

s-a calificat în finală de pe locul 3. Ana s-a calificat şi ea în finala de la paralele cu 14.350, dificul-tate 6.1. Emoţii mari la sol, unde Sandra a acumulat 13.9, dificultate 5.8, iar Diana 13.8. Bârna i-a adus Anei primul loc în califi-cări cu 14.825, difi-cultate 6.1, dar Amelia a ratat finala. Nici acum nu

ştim de ce nu a facut coborârea?

15

MEDALII FRUMOASE PENTRU DIANA, ANA

ŞI SANDRA

Spre marea noastră bucurie un post de televiziune brazilian a transmis live, online concursul de a doua zi. Nici acum nu înţeleg ce-o fi în capul celor de la TVR de

Diana la sărituri ca de obicei probleme cu ţinuta, dar am fost de acord că încearcă să şi-o corecteze şi încă nu e obişnuită cu noile repere. Şi încă o medalie de argint pentru Spiriduş.

Atitudinea Anei la bârnă a fost: VENI, VIDI, VICI! 14.775

şi un zâmbet de la Ana! Ce poate fi mai frumos? Aurul mondial la bârnă? Spre marea noastră dezamăgire postul brazil-ian a întrerupt fix la finala de la sol. Am aflat de pe internet că Sandra a câştigat aurul, iar Diana a ocupat locul 4. Of, Spiriduş! Trebuie neapărat să corectezi problemele de ţinută. Am atâtea vise legate de tine pentru mondiale!

AMELIA RACEA ŞI SANDRA IZBAŞAFoto: Cris

nu transmit cupe mondiale de gimnastică la televizor. Să ne mândrim cu medaliile cucerite se poate, dar de susţinut măcar prin transmisii televizate sau înregistrări nu.

Ordinea: paralele, sărituri, bârnă şi sol. Am avut emoţii mari: Ama a ratat coborârea la paralele, Anuşca a luat argintul.

Gent-ul ne-a adus o mulţime de informaţii: mustaţa zbârlită a dlui Bellu, solul şi atitudinea frumoasă a Sandrei, căutarea de noi repere a Spiriduşu-lui, „atacul” bârnei realizat de Anuşca, paralelul frumos al Ameliei.

Să ne mândrim cu medaliile cucerite se poate, dar de susþinut măcar prin transmisii televizate sau

înregistrări nu.

AUTOR: AlinaFOTO: http://crisrusblog.blogspot.com/

16


17

În zilele premergătoare naţionalelor de gimnastică, la Radio ResIţa apăreau articole de promovare în care invariabil, Reşiţa era denumită "oraşul de pe Bîrzava". Aşa că o plimbare pe malul apei a devenit unul dintre obiectivele mele "turistice" legate de eveniment. Din păcate n-am reuşit s-o fac.

Am văzut Bîrzava de cîteva ori în trecere în drumul spre pensiune şi mi-am amintit de cartea "Nadia" a lui Ioan Chirila, unde se spunea că, deşi merg în multe oraşe din lume la competiţii, gimnastele nu au timp niciodata pentru a le şi vizita, acest lucru fiind mereu amînat pentru altădată. Aşa şi noi. Am avut timp să admirăm padurile frumoase ce-nconjoară oraşul doar de pe terasa pensiunii.

SE VEDE CĂ GIMNASTICA MASCULINĂ


Campionatele Naþionale de la Reşita: Sărbătoarea gimnasticii într-un oraş cu tradiþie

ECHIPA FEMININĂ LA ANTRENAMENTEFoto: Radio Reşiţa

ŞI-A AVUT CASA LA RESIȚA MULTĂ VREME

Primul concurs, al băieţilor, prima surpriză: sala nu e goală, ba dimpotrivă. Se vede că gimnastica masculină şi-a avut casa la Resiţa multă vreme. Familiile gimnaştilor sunt în tribună şi noi incercăm să-i identificăm. Ne ajută şi crainicul.

Pe băieţii mari îi ştiu mai bine, dar cu cei mici mi-e greu tare. Noroc că sonorizarea sălii e bună şi înţeleg ce spune crainicul. L-am văzut şi pe Armando. Ne-a scris sora lui pe forum despre el cândva şi am ţinut minte numele.

Juniorii sunt nişte scumpi. Mă sperie şuruburile şi aterizarile lor la sol. Zici că acu-acu îşi vor rupe picioarele. Dar nu se lasă. Unii par atât de fragili! Te şi miri cum pot să facă atîtea pe aparate!

FLORILE GIMNASTICII FEMININE

A venit şi ziua de sâmbătă şi concursul fetelor. Ce frumoase sunt toate! Îmi dau

18

PRESTANŢĂ SI AGERIME

Domnul Bellu domină sala prin statură şi atitudine. Are prestanţă, ce mai! Întot-deauna mi-a plăcut să-l urmăresc. I se mai zburleşte mustaţa la ratări şi aş vrea să fiu mai aproape în acele momente.Doamna Mariana stă mereu pe margine, în sectorul bârnei, dar nu-i scăpa nimic din ce mişcă-n sală. Vede tot. Se uita atentă şi la junioare. La un moment dat s-a aşezat pe o stivă de saltele, aparent se odihnea, dar la o privire mai atentă

MICUŢELE SPERANŢE ALE GIMNASTICII

ROMÂNEŞTI

Duminică-finalele, mai întâi speranţele. La băieţi cel mai popular e proaspătul cam-pion olimpic de tineret, zîmbăreţul Andrei. E mereu vesel şi fericit. Felicitările şi urările noastre sunt bine primite.La fetiţe se detaşează evident Larisa, care e în altă categorie. Mi se umple sufletul de bucurie şi speranţă cînd văd cum o priveşte Mariana Bitang. Cu atîta talent,

vedeam că dumneaei de fapt urmărea fetele pînă-n capătul celalalt la paralele şi sărituri.

GIMNAŞTII NOŞTRI LA ANTRENAMENTEFoto: Radio Reşiţa

lacrimile de emoţie că sunt aşa aproape de ele şi le pot privi în voie. E interesant şi cel mai neînsemnat gest de la încălzire. Să nu mai vorbim cînd încep lucrurile serioase. Suntem cu ochii-n patru: „Ai vazut ce a incercat?! I-a ieşit! Bravo! Off... bine că n-a păţit nimic.”

Sandra şi Ana sunt foarte vesele. Mereu glumesc, chiar şi cu seriosul domn Bellu. Aş vrea să aud ce-şi spun în treacăt şi-apoi izbucnesc în râs. Mă fascinează cum se înţeleg în agitaţia din sală. E de-ajuns o privire sau un gest şi gimnasta ştie ce are de facut.


19

SALA A DEVENIT NEÎNCĂPĂTOARE LA

CONCURSUL SENIORILOR ŞI E ATÂT DE

FRUMOS SĂ FIE AŞA!


pasiune şi ambiţie şi aşa o îndrumare n-are cum să nu ajungă unde îşi doreşte şi unde îi dorim şi noi. E spectaculoasă, e deosebită şi e a noastră. Exigenta an-trenoare ne dă voie să-i facem poze, chiar dacă se grăbesc să plece.

Abia aşteptam s-o văd concurând pe Irina şi Irina a fost la înălţime: elegantă ca o prinţesă, cu nerv şi plăcere de a concura! Bravo, Irina! Mă înduioşează gestul micuţei Măriuca Bâlea, care-şi freacă mînuţele de emoţie aşteptînd să sară, precum şi zîmbetul Dianei Bulimar cînd vede bannerul de felicitare, fragilitatea Mariei Răuţă, eleganţa Anei Maria Baicu şi mă bucur de prezenţa tuturor şi de truda antrenorilor, care sunt concentraţi să fie totul perfect, aranjează saltele, potrivesc trambuline, le spun lucruri importante şi mai ales le felicită şi le incurajează după fiecare evoluţie.Grupul de părinţi şi susţinători e mare şi însufleţit şi foarte-foarte generos cu aplauzele.

Chiar mi-e greu să spun ce mi-a plăcut mai mult: la băieţi, măiestria lui Flavius, buna-dispoziție şi zîmbetele lui Alin şi Vlad, revenirea lui Marius şi a lui Robert, eleganţa lui Ovidiu, seriozitatea lui Cristi, Adrian şi Andrei şi peste toate atitudinea lui Marius Urzică, modul în care trăieşte exerciţiile elevilor săi, zici că-i gata să se urce pe aparate; la fete, revenirea extraordinară a Sandrei, dar şi a celorlalte care au fost accidentate

Frumuseţea fetelor noastre, drăgălaşenia lor, zîmbetele şi eleganţa, dar mai ales sentimentul că s-au adunat, că sunt o echipă, că se bucură de ceea ce fac. Revenirea "zeilor" B&B îmi dă sentimentul că se poate, că va fi mai bine pentru gim-nastica românească. Sper ca antrenorii tineri să-nveţe zi de zi de la maeştri, astfel incît talentul, munca şi pasiunea copiilor să dea rezultatele pe care le merită.

Părăsim oraşul de pe Bârzava pe ploaie, dar în sufletul meu e soare şi bucurie. Simt că am locul meu într-un colţişor din aceasta fascinantă lume: gimnastica.

AUTOR: Mia

20

Concursul de calificări al fetelor a început sub semnul unor mari emoţii. Mari emoţii. Calificările nu se transmiteau live, aşa că am fost nevoiţi să urmărim concursul cu ajutorul unui live ticker. România a fost repartizată în subdiviziunea a 3-a, împreună cu Polonia, Brazilia şi Israel. Echipa era formată din: Diana Chelaru, Gabriela Drăgoi, Raluca Haidu, Sandra Izbaşa, Cerasela Pătraşcu, Ana Porgras. Rezervă: Amelia Racea.

Speranţele erau legate de un concurs fără ratare. Ştiam că fetele încă nu aveau difi-cultatea necesară pentru a se bate pentru locul 1 sau 2. Iar antrenorii coordonatori Mariana Bitang şi Octavian Bellu spuseseră foarte clar că nu trebuie să avem aşteptări prea mari. Fetele abia îşi reveniseră din accidentări grave. Era nevoie de răbdare şi mai mult timp. Dar... credeţi că noi nu visam deja?

După ce am urmărit cu sufletul la gură evoluţia chinezoaicelor, ce au luat note astronomice la paralele (pe de altă parte paralelul este aparatul lor favorit, unde sunt greu de ajuns), deja încercam să ghicim cam ce note am putea să obţinem, luând în calcul informaţiile puţine pe care le aveam.

Ora 14:30 şi Raluca Pitic Haidu a deschis concursul la paralele. Emoţii, calculul matematic cu pixul şi hârtia în mână,

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Emoþiile calificărilor pentru gimnastele noastre

CERASELA PĂTRAŞCU PE PUNTEA SUSPINELORFoto: Brigid McCarthy


21

scrierea notelor obţinute, citirea comen-tariilor, superstiţii...

Alte site-ul care făceau live bloging ne mai dădeau informaţii privind exerciţiile fetelor. Una mai ales mi-a incălzit sufletul. Gym-nastics Examiner: „The Romanians are the loudest when it comes to talking their teammates through their routines.” – Româncele sunt cele mai gălăgioase când vine vorba de susţinerea colegelor în timpul exercițiilor. Dar şi „There are a lot of Romanian fans here. Giant Romanian flags are being waved from the upper and lower tiers at one end of the arena.” – Sunt o mulțime de fani români aici. Steaguri imense sunt fluturate în diverse părţi ale arenei. Mulţumim, mondialişti! Aţi fost minunaţi!

Am avut câteva ratări la paralele şi bârnă, dar note frumoase la sol şi sărituri. Cea mai mare surpriză au constituit-o săriturile, unde fetele au avut note su-perbe la execuţie. Sandra Izbaşa 9.033,

Raluca Haidu 8.833, Diana Chelaru 8.8, Cerasela Pătraşcu 8.733, Ana Porgras 8.833. Dar ceea ce ne-a lăsat uimiţi au fost cele 3 DTY-uri prezentate de Sandra, Diana şi Raluca. Nu ne-a venit să credem. Şi încă ce DTY-uri!

Finalul ne-a adus multe bucurii: echipa s-a calificat în finală, Raluca Haidu şi Ana Porgras la individual compus, la paralele şi bârnă Ana Porgras, la sol Sandra Izbaşa şi Diana Spiriduş Chelaru, la sărituri Diana Chelaru. Mulţumim, fetele!

Mulþumim, mondialişti! Aþi fost minunaþi!

AUTOR: AlinaFOTO: http://www.thecouchgymnast.com/

RA

LUC

A P

ITIC

HA

IDU

Foto

: Brig

id M

cCar

thy


22

Dupa emoţiile din calificările fetelor şi bucuria adusă de acestea, ne-am adunat apoi în jurul live ticker-ului ce ne informa tot ce se întâmplă la Rotterdam. Urmau calificările pentru băieţi. De data aceasta am fost pregatită mai bine. Am făcut tabelul în care să notez evoluţiile băieţilor cu o ora înaintea concursului. Dar emoţiile erau la fel de mari.

Echipa a fost formată Flavius Koczi, Ovidiu Buidoşo, Cristian Băţagă, Adrian Bucur, Marian Drăgulescu si Marius Berbecar. Rezervă: Vlad Cotuna.

Recunosc că am ţinut pumnii strânşi tare tare pentru Flavius Koczi, care a reuşit un concurs foarte bun, singurul „pitic” care i-a stricat notele frumoase fiind cel de la bară. România a reuşit un total de 350.134 de puncte şi s-a clasat pe locul 9, dupa Franţa, la o diferenţă atât de mică.. Dacă, dacă.. dar nimic nu mai putea fi făcut. Aş vrea să-l menţionez pe Cristi Băţagă care a avut un concurs bun. Dacă vă uitaţi pe notele lui, veţi vedea că doar la sărituri a avut erori. Şi lângă el pe Ovidiu Buiduşo cu un concurs la fel de frumos.

În final, Flavius Koczi s-a calificat la indi-vidual compus, la sol şi sărituri.

Felicitări, băieţii! Felicitări, Flavius!

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Emoþiile calificărilor pentru gimnaştii noştri

FLAVIUS KOCZIFoto: Yahoo Sports

AUTOR: Alina



După calificări, am respirat puţin uşuraţi. Fetele avuseseră un concurs bunuţ şi se calificaseră cu echipa, Pitic şi Anuşca la individual compus, paralele şi bârnă Anuşca, Sandra sol şi Diana Spiriduş la sărituri şi sol.

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Finala pe echipe feminin – Tareeee, feteleeee!!

23

24

TCG, adică The Couch Gymnast aka Brigid McCarthy, ne dăduse veşti îmbucurătoare. La antrenamente fetele fuseseră vesele şi binedispuse. Iată ce spunea:

„Româncele erau fericite azi. Au fost foarte vesele la antrenament şi tot ce văd sunt glume şi căldură între gimnaste şi antrenori. Sandra era clovnul-şef. A greşit o linie acrobatică, a aterizat aiurea şi a decis să cadă într-o parte foarte dramatic şi a stat acolo un minut "moartă". Toată lumea râdea. Cerasela murea de râs şi până şi Octavian şi Lili râdeau.

Amelia a antrenat paralele azi, la fel şi Gabi. Îmi pare rău să zic, dar Gabi arată destul de rău pe paralele. Amelia arată mai bine chiar dacă e accidentată. Apoi l-am vazut pe Lucian cum a mângâiat-o pe spate pe Raluca şi o făcea să râdă până când o lovit-o uşor (nu cu răutate, ci ca să fie şmecher) - ea a zis "auu"-şi părea că se va intoarce şi îl va pocni şi ea.

Alte chicoteli a stârnit şi faza în care Pitic a încercat să o "prindă" pe Sandra atunci când a ratat linia acrobatică. De parcă micuţa Raluca ar fi putut să facă ceva în faţa proiectilului Izbaşa!”

BALET PE BÂRNĂ, ANA PORGRASFoto: Brigid McCarthy

Gabi arată destul de rău pe paralele


25

Spre marea noastră dezamăgire nu am văzut-o pe Găbiþa la bârnă

„BRAVO, GABI, BRAVO! BRAVO! BRAVO!

AI VĂZUT CĂ AI PUTUT?”

Concursul a început la paralele. Raluca Pitic Haidu a deschis concursul şi ... noi ne-am ţinut respiraţia. Nu am văzut-o la televizor şi de aceea am stat cu pumnii strânşi, cunoscând cât de emotiv este Piticuţul nostru. Am oftat. 13.700. Hai, Anaaaaa!!!!! Frumooooooos!! Coborârea un pic cam joasă, dar bine! 14.466.

Hai, Găbiţaaaaaaa!!! Sau vorba Anei: „Atentă, Gabs!” Ce bine! Ce frumos a lucrat Găbiţa la paralele! Se auzea dl. Sandu: „Hai, că a fost bine până acum! Sus genunchii! Sus genunchii!”

Găbiţa a avut emoţii mari, foarte mari. Se vedea cum tremura de încordare. Dupa ce a terminat, a coborât şi fetele s-au strâns în jurul ei. „Bravo, Gabs! Aşa!” O încurajează Sandra. Lucian Sandu: „Hotărâte că a fost bine! Atente, da?!” Pitic: „Bravo, Gabi, bravo! Bravo! Bravo! Ai văzut că ai putut?”

ANA DANSEAZĂ PE BÂRNĂ.

Bârna! Aparatul unde începem să

recuperăm. Prima în linia întâi Sandra. Of, coborârea aia! Trebuia să fie 1080, dar.. Sandra se uită la timpul scurs şi se bucură: „1,20! 1,20!” Cerasela îi confirmă: „La 1 şi 6 te pregateai de co-borâre!” Sandra râde. Cera continuă: „De-aia ţi-am zis. E timp. Să stai să re-spiri. A fost mai bine. Bine, nu stiu dacă îţi dau 1080, dar oricum..” Sandra aprobă. „Important e că.. (respiră adânc de două ori) e că e dus.” Cera: „ Că e dus, că e curat!” Sandra dă din cap: „ La fel! 14.333.”

„Haide, Ană!” se aude o voce bărbătească. „Poţi, Ana!” strigă şi Sandra, deşi nu i s-a afişat nota. „Nu te grăbi!” Ana dansează pe bârnă. Se aud vocile fetelor: „Liniştită, Ana!”, „Nu te grăbi!” O mică bâlbâială la saltul lateral, dar un exerciţiu frumos. 15.066. Spre marea noastră dezamăgire nu am văzut-o pe


26

PIRUETA SPIRIDUŞULUI DE DUPĂ A DOUA

DIAGONALĂ STÂRNEŞTE CHICOTELI.

Solul este deschis de Anuşca. Modul de filmare se potriveşte mănuşă pe dansul ei elegant şi delicat. „O gimnastă clasică! Ceva atât de neobişnuit pentru românce”, spun comentatorii de la BBC care par a savura fiecare moment. Anuşca coboară şi se întâlneşte cu Diana. Dă mâna cu ea şi îi spune: „Baftă! Ai incredere în tine că merge!” Cerasela o întâmpină şi o îmbrăţişează: „Bine!!” Găbiţa o ia în brațe: „Bravo!” Pentru o gimnastă care a început să se antreneze de mai puţin de două luni este cu adevărat fenomenal ce face Ana. „Bravo, bravo, bravo, bravo!” Apoi Cera glumeşte: „Good job!” Anuşca râde. Găbiţa priveşte spre Spiriduş: „Haide, Di!” Iar noi vrem să ştim de unde 5.3 la dificul-tate!

În timpul exerciţiului chinezoaicei Deng Linlin se aud mondialiştii: „România!”, „Hai, Diana!!” Solul Dianei place comenta-torilor BBC, care sunt încântaţi că în cadrul

UN DTY CÂT PITIC DE MARE!

La sărituri avem un Pitic, un Spiriduş şi o Şefă de Echipă: Ralucuţa, Diana şi Sandra. 3 DTY-uri pe care nu le visam înainte de mondiale şi note superbe: 14.866, 14.700, 14.700. Cine ar fi crezut că la sărituri vom avea cea mai mare medie?!

aceleaşi echipe poţi vedea soluri atât de diferite şi care se potrivesc personalităţii gimnastei. Pirueta spiriduşului de după a doua diagonală stârneşte chicoteli. Şi eu ador modul în care se punctează muzica prin piruetă. Deşi a făcut un sol frumos, Spiriduşul nu e multumit. Cera o ia pe Diana în braţe: „Ei, acuma nu ai ce-i mai face. Las-o aşa!”

N-o vedem pe Sandra în direct, dar în timpul exerciţiului (noi vedem o bârnă) auzim un „Oooooh!” şi ne panicăm. Aplicaţia minune arată o penalizare de 0.3. Vedem solul în reluare şi înţelegem. La ultima diagonală a ieşit din covor. Cu toate astea Sandra a făcut un sol frumos, mai artistic decât am văzut până acum. Chiar îmi place din ce în ce mai mult.

Găbiţa la bârnă, dar i-am aflat nota: 14.166. Fără ratare!

AUTOR: AlinaFOTO: http://www.thecouchgymnast.com/


27

După acordarea medaliilor pe echipe din zilele anterioare, a venit vremea competiţiei cele mai importante pentru gimnaştii compleţi, şi anume – finală de la individual compus. Primii 24 de gimnaşti/gimnaste calificate pentru această finală urmau să intre în competiţie pentru titlul absolut şi pentru distincţia de “Cel mai bun gimnast al lumii”.

Alyia Mustafina, Rebecca Bross, Jiang Yuyuan, Ana Porgras, Lauren Mitchell, Kohei Uchimura, Jonathan Horton, Daniel Purvis, Phillip Boy sau Flavius Koczi sunt doar câteva dintre numele nominalizate ca fiind favoriţi la medalii. Atenţia noastră a fost îndreptată, bineînţeles, către gimnaştii noştri. Ana Porgras, Raluca Haidu şi Flavius Koczi au fost eroii noştri în acea seară. Încurajări precum: “tare”, “hai că merge”, “până la capăt”, “stai” şi-au auzit ecoul în Ahoy Arena şi au ţinut piept (pe cât posibil) cu tradiţionalul “komm op” al olandezilor, care, aşa cum era normal, îşi încurajau fa-vorita, pe Celine van Gerner.

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Individualul compus sau magia gimnaştilor compleþi

RALUCA HAIDU, EMOŢII ŞI CANDOAREFoto: Brigid McCarthy

FLAVIUS A ÎNCEPUT CONCURSUL LA UNUL

DINTRE APARATELE LUI FORTE

Ziua a început cu finala masculină, iar speranţele noastre la o primă medalie au început să se ivească. Flavius a început concursul la unul dintre aparatele lui forte


28

– calul cu mânere, dar, din păcate, acest aparat s-a dovedit a fi cam nărăvaş în acea după-amiază. După ce a executat o ridicare în stând pe mâini pe unul dintre mânere, Flavius a coborât brusc de pe aparat. Vizibil dezamăgit şi supărat, Fla-vius şi-a dus apoi exerciţiul până la capăt, dar greşeala era deja înregistrată în punctajul primit. Dar şi aşa, matematic vorbind, Flavius mai avea şanse la câştigarea unei medalii. Între timp, campi-onul en-titre, japonezul Kohei Uchimura se distanţa de restul “plutonului”, asigurându-şi o nouă victorie, la fel de lejeră ca cea de anul trecut de la Londra.

Pentru Flavius, următoarele 3-4 execuţii au fost bune, gimnastul nostru reuşind să-şi ducă până la capăt exerciţiile. La încălzirea de dinaintea ultimului aparat – bara fixă – am putut observa la Flavius o oarecare încordare. Câteva ezitări de la

încălzire au fost suficiente pentru ca noi să stăm cu inima strânsă în timpul execuţiei lui din concurs. Dar aceste lu-cruri nu ne-au oprit. Mai mult decât atât parcă ne-au oferit mai multă forţă şi deter-minare ca să putem fii alături de gimnas-tul nostru şi la ultimul aparat. Un stalder, un adler, urmate de o desprindere… totul părea că merge bine, conform planului, însă la un moment dat inevitabilul s-a produs, iar Flavius s-a dat jos de pe aparat…

Titlul mondial a fost câştigat, aşa cum se aştepta toată lumea, de către Kohei Uchimura. Japonezul a fost urmat, pe podium, de către germanul Phillip Boy şi de către Jonathan Horton din Statele Unite ale Americii.

Titlul mondial a fost câştigat, aşa cum se aştepta toată lumea, de către Kohei Uchimura. “ANA ÎNCEPE LA SĂRITURI, DAR LASĂ CĂ

E MAI BINE AŞA…”, “A CÂTA INTRA PITIC

ÎN CONCURS?”

După festivitatea de premiere a urmat o pauză de aproximativ jumătate de oră, timp în care se punea totul la punct pentru finala ce avea să urmeze – cea a fetelor. Pe cele două ecrane din sală puteam


29

urmări ordinea de intrare în concurs la toate cele patru aparate, iar primele im-presii au început să curgă. “Ana începe la sărituri, dar lasă că e mai bine aşa…”, “A câta intra Pitic în concurs?”, etc. Toate aceste gânduri au fost dublate de emoţii şi de entuziasmul faptului că fetele noastre urmează să intre în sală, în aceeaşi sală în care Aurelia Dobre reuşea să câştige, acum 23 de ani, în 1987, primul titlu mondial absolut din istoria gimnasticii româneşti.

Muzica a început să răsune în toată arena, cei din public au început să facă valuri, ar-bitrele şi-au luat locurile… totul era gata sau aproape gata. Şi asta deoarece lip-seau personajele principale ale acelei finale. În aplauzele tuturor, cele 24 de fi-naliste şi-au făcut apariţia pe suprafaţa de concurs, fiecare îndreptându-se spre aparatul la care urma să înceapă. “Tare,

Pitic! Tare, Ana!” se auzea din partea gal-eriei noastre, în timp ce întreaga sală scanda numele favoritei gazdelor. Ana urma să înceapă concursul la sărituri, iar Pitic pornea la drum cu paralelul. Cu pri-virea în două părţi, am încercat să fim atenţi la tot ceea ce se întâmplă în con-curs. Bucuria noastră cea mai mare a fost faptul că fetele noastre au făcut un con-curs curat, fără greşeli majore. Cele mai mari emoţii le-am avut în timpul exerciţiului de la bârna al Ralucăi, deoarece ştiam că acolo îi este şi ei puţin teamă. După ce a trecut cu bine peste saltul înapoi grupat cu întoarcere de 360 grade, am răsuflat liniştiţi pentru că ştiam că partea cea mai grea a trecut. Piticul nostru şi-a făcut treaba, a stat pe aparate, iar asta e tot ceea ce conta.

DACĂ AŞ FI ÎN LOCUL CELORLALTE ŢĂRI,

MI-AŞ FACE PROBLEME PENTRU VIITOR.

Ana a făcut parte din prima grupă valorica şi astfel a concurat la acelaşi aparat cu Alyia Mustafina, Rebecca Bross sau Jiang Yuyuan. Deşi Ana pornea cu un dezavan-taj la dificultate, săritura ei nefiind la fel de valoroasă ca cele ale celorlalte gim-

În aplauzele tuturor, cele 24 de finaliste şi-au făcut apariþia pe suprafaþa de concurs


30

compus. A fost o zi lungă, dar frumoasă, în care mă bucur că am putut să fiu alături de gimnaştii noştri. Pentru noi toţi, ei au fost cei mai buni în acea zi. Cu siguranţă se vor întoarce în sala de antrenament şi vor încerca să pună la punct acele lucruri care nu prea au funcţionat. Tot ceea ce trebuie să facem e să avem încredere în ei şi să îi susţinem necondiţionat!

În aplauzele tuturor, cele 24 de finaliste şi-au făcut apariþia pe suprafaþa de concurs

ZBORUL UNEI LEBEDE. ANA PORGRASFoto: Brigid McCarthy

Chiar dacă nu s-au aflat pe podiumul mondial, fetele noastre au reuşit să atragă atenţia tuturor şi să demonstreze că au valoare, că pot concura la toate cele patru aparate şi mai mult decât atât că sunt constante în execuţie. Dacă aş fi în locul celorlalte ţări, mi-aş face probleme pentru viitor. Ana Porgras şi Raluca Haidu sunt două nume de care vom mai auzi mult.

Astfel s-a încheiat şi finala de la individual

naste, a reuşit să-şi facă treaba foarte bine şi să ţină aproape de celelalte favor-ite.

Poate nu a avut cea mai bună săritură, însă a avut cu siguranţă cel mai bun exerciţiu la bârna. Dificultate, siguranţă şi eleganţă. Trei calităţi pentru care Ana a fost răsplătită cu cea mai mare notă de la bârna din tot concursul.

AUTOR: MihaiP (Mikeyy)FOTO: http://www.thecouchgymnast.com/


31

Gimnasta Ana Porgras s-a clasat pe locul 5 în finala de la paralele, disputată sâmbătă în cadrul Campionatelor Mondiale de Gimnastică Artistică de la Rotterdam. Ana Porgras a fost notată pentru exercițiul ei cu 14,600, notă cu care nu putea emite pretenţii la o med-alie.

„Stiam că sunt altele mai bune, care or să câştige, iar eu m-am dus cu gândul să-mi fac integralul cât pot eu de bine. Am reuşit într-o oarecare măsură, pentru că nu l-am făcut chiar perfect. Se face diferenţa la di-ficultate, trebuie să mai lucrăm, să creştem nota de plecare, pentru că altfel tot aşa vom fi.” A spus micuţa şi eleganta gimnastă.

Spiriduşul ştia că nu are şanse de med-alie. S-a clasat pe locul 7. Dacă prima săritură era un DTY, a doua a fost din 4.8. „Decât să ratez şi să mă fac de râs, am ales o săritură mai sigură”, a declarat micuţul spiriduş, care mâine la sol speră să facă un exercițiu bun. „Nimeni nu este mulţumit de locul 7, dar sper că pe viitor voi munci mai mult şi voi avea o săritură de valoare. Duminică sper să fie bine la sol, după bronzul european mi-aş dori mai mult. Dar vreau să-mi fac exerciţiul cum ştiu eu mai bine şi nu mai contează ce va fi după. Atât îmi doresc. Să-mi fac

exercițiul cât mai bine.”

Bravo, spiriduş! Bravo, Anuşca! Sus pe podium cu voi mâine!

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Finală sărituri şi paralele fete

ANA PORGRASFoto: Gazeta sporturilor

SURSĂ DECLARAŢII: romgym.ro


32

Da, pentru mine Flavius este un erou. Nu a câştigat nici o medalie anul acesta la mondi-ale, dar a făcut concursuri meritorii. Consider acest mondial ca pe un antrenament pentru el. Un antrenament pentru aurul olimpic. Nu-mi fac iluzii că va fi uşor. Va fi chiar groaznic de greu. Dar vreau să sper că un om muncitor, serios, dedicat gimnasticii, care seamănă din multe puncte de vedere cu Marius Urzică, va fi răsplătit cu o medalie olimpică.

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Flavius Koczi – eroul mondialelor

ECHILIBRU ŞI FORŢĂFoto: Asport

CALUL NĂRĂVAŞFoto: Prosport

AUTOR: Alina

ANTRENORII MI-AU SPUS CĂ AM PRIMIT

CAM PUŢIN LA EXECUŢIE, UNDE ÎN AFARĂ

DE PRIMA LINIE, AM STAT BINE ÎN TOATE

LINIILE

Flavius s-a calificat în finalele de la sol şi sărituri. Şanse avea la amândouă, dar mai ales la sărituri. Din păcate Flavius a greşit la prima diagonală, iar acest lucru i-a adus o depunctare serioasă. A primit 15.066 la un exerciţiu ce avea în mod normal dificul-tate 6.5, dar care acum a primit doar 6.2 şi 8.866 la execuţie.„Normal exerciţiul meu de la sol avea ca

ANTRENORII TREBUIE SĂ IA DECIZIILE, SĂ

FACĂ PROGRAMUL, NOI TREBUIE SĂ-L

RESPECTĂM

Finala de la sărituri nu i-a adus medalie, Flavius ocupând locul 5. „Nu stiu dacă m-a costat pasul înapoi de la prima

notă de plecare 6,500, dar nu mi-a ieşit prima linie şi a scăzut la 6,200. Dar şi cu sol de 6,500 era greu să urc pe podium. Antrenorii mi-au spus că am primit cam puţin la execuţie, unde în afară de prima linie, am stat bine în toate liniile”.


33

AUTOR: Alina

săritură. Eu consider că mi-am facut treaba la sărituri. Am ieşit pe 5, nu am ce să fac, poate data viitoare va fi mai bine. A fost un concurs foarte greu, cu presiune, cu dificultăţi pe care le-am întâmpinat la aparatele la care aveam probleme, dar şi la aparatele la care eram sigur. Antrenorii trebuie să ia deciziile, să facă programul, noi trebuie să-l respectăm”

EU TREBUIE SĂ FAC 6 APARATE, CA SĂ

AJUT ECHIPA.

Şi ca să înţelegeţi de ce îmi place atât de mult Flavius, o să vă mai ofer câteva declaraţii date de el: „Voi continua să fac concursul de individual compus, chiar dacă nu voi reuşi vreodată să urc pe podium. Eu trebuie să fac 6 aparate, ca să ajut echipa. Nu contează că în ultimul timp nu am urcat pe podium la cal cu mânere sau sol, ci numai la sărituri. Contează că îmi ajut echipa, că mă calific în finale, asta e important. Medaliile vin şi ele.”

Îmi doresc mult de tot o medalie olimpică pentru acest om serios şi muncitor. Hai, Flavius! Ţin pumnii!

EFORT ŞI CONCENTRAREFoto: Jerry Lynch

PRECIZIE ŞI DETERMINAREFoto: Jerry Lynch

ARGINT MONDIAL 2009Foto: Jerry Lynch

CONCENTRAREFoto: Jerry Lynch

AUTOR: Alina


Ultima zi a Campionatelor Mondi-ale de Gimnastică de Rotterdam... Ultima zi în care puteam cuceri medalia de aur sau cel puţin o medalie, indiferent de culoare.

Am ajuns la Ahoy Arena cu o oră înainte de începerea competiţiei, aşa cum procedasem în fiecare zi. Nu mai aveam răbdare... Îmi doream să înceapă mai repede şi să aud imnul. Aveam atâta în-credere în Ana!

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Regina mondialelor – Ana Porgras

O AVEAM PE ANA ŞI ERA SUFICIENT.

Plecasem spre Rotterdam în minte cu un duel la bârnă Ana-Ama, între fosta campioană europeană de junioare şi ac-tuala campioană europeană de senioare. Visul mi-a fost spulberat imediat ce am ajuns în Olanda, iar calificările m-au în-tristat văzând că nici Pitic, nici Gabi nu au reuşit să facă un exerciţiu de finală. Dar nu-i nimic. O aveam pe Ana şi era sufi-cient.

Am intrat în sală în momentul antrena-mentului pe podium. Toţi finaliştii ultimelor zile erau prezenţi şi se antrenau la aparatele la care erau calificaţi. Am stat cu ochii pe bârnă. Ana mici ezitări la câteva legări, Musti a ratat apelul, Deng Linlin cade la coborâre, iar Mitchell la saltul întins. Deja de la încălzire Ana arăta că este cea mai sigură. Nu mai aveam stare pe scaun. Începe finala… În sfârşit!!! Iar galeria fantastică strigă în cor ”Tare, Ana!”.

34


35


ÎNCEPE FINALA… ÎN SFÂRŞIT!!! IAR GA-

LERIA FANTASTICĂ STRIGĂ ÎN COR ”TARE,

ANA!”

Sacramone începe în forţă finala, dar fără emoţii pentru noi. Nu are notă de plecare mare, deci nu emite pretenţii la podium. Urmează Mitchell, care teoretic are cea mai mare notă de plecare… Dar ezitările făcute o scot din joc.

Urmează Bross. Emoţii mari! Are aceeaşi notă de plecare ca Ana. Lucrează destul de bine, mici ezitări, dar nota finală este foarte bună 15,223. Îmi dau seama că Ana ar trebui să facă cel mai bun exerciţiu de la mondiale. Am emoţii la coborâre. Acolo e problema ei. Pentru aur, azi trebuie să stea la aterizare. Emoţiile sunt la nivel maxim, palmele transpirate şi inima îmi bate tare. Nu mai am nici putere să strig şi totuşi reuşesc: „Tare, Ana! Liniştită!”. Sper ca ea a lăsat emoţiile acasă, că eu nu mai pot.

MĂ USTURĂ ŞI PALMELE ŞI SUNT PE CALE

SĂ-MI PIERD VOCEA DE ATÂTA STRIGĂT.

Mica dezechilibrare la elementul de echili-bru îmi aduce aminte de finala pe echipe la europene. Nu-i nimic, Ana! Atentă în continuare! Danila-flic-salt bine. Cloche-ul la cap este incredibil! Execuţie de manual. Emoţii mari… urmează saltul întins. O uşoară dezechilibrare, dar nu mai mult de 3 zecimi. Hai, Ana, că merge! Urmează coborârea… sus şi stai!!! Un mic pas, dar nu mai contează. Şi-a făcut treaba foarte bine.

Eu zic că e suficient pentru aur. Să vedem

Are verde… salută arbitrele şi urcă pe bârna. Mihai priveşte în altă parte. Nu are puterea să se uite la exerciţiu. Eu nu am avut puterea în zilele anterioare, dar azi ma încăpăţânez şi ambiţionez să o văd. Ştiu că va fi bine.

Îmi dau seama că Ana ar trebui să facă cel mai bun exerciþiu de la mondiale

Să vedem ce spun şi arbitrii. Începem să strigăm „România!” şi „Ana!!!”

36


DECI AZI ASCULTĂM IMNUL…

ÎN SFÂRŞIT!!!

Doar rusoaicele şi Deng mai pot influenţa clasamentul. Chinezoaica are ezitări, Mus-tafina ratează la apel, iar Dementieva cade şi ea. Abia mă abţin să nu ţip de bucurie. Ana are aur şi este campioană mondială! 9 ani am aşteptat aceasta me-dalie şi eu sunt chiar la faţa locului!!! Deci azi ascultăm imnul… În sfârşit!!! Ce

diferenţă între Ana de anul trecut şi Ana de anul acesta! Va domina bârna pe viitor. A făcut 4 concursuri fără ratare. Bravo ei! Dovedeşte că e o campioană!!! Deja mă gândesc la mondialele viitoare şi vreau să o văd cu o notă mai mare de ple-care, pentru că totuşi la acest capitol sunt câteva gimnaste peste ea. Am încredere în doamna Bitang că va mai adăuga ceva legări în exerciţiu. Multumesc, Ana, pentru imensa bucurie oferită la Rotterdam!

Bravo ei! Dovedeşte că e o campioană!!!

AUTOR: Deni

CLASAMENT FINAL BÂRNĂ

1. Ana Porgras (România)

2. Rebecca Bross (SUA)

2. Linlin Deng (China)

4. Lauren Mitchell (Australia)

5. Alicia Sacramone (SUA)

6. Ana Dementieva (Rusia)

7. Aliya Mustafina (Rusia)

8. Iana Demianciuk (Ucraina)

15,366

15,223

15,223

15,200

15,066

13,966

13,766

13,733

ce spun şi arbitrii. Începem să strigăm „România!” şi „Ana!!!” Apare nota şi-mi vine să sar de pe scaun: 15,366. Bravo, Ana! Mă ustură şi palmele şi sunt pe cale să-mi pierd vocea de atâta strigăt. Esteeeeeee!

37

Începe finala la sol. O finală mult aşteptată, cu multe emoţii, o finală în care avem şansa să câştigăm două medalii. Sandra Izbaşa şi Diana Chelaru sunt reprezentantele noastre în această finală, ele calificându-se de pe poziţia a doua, respectiv a cincea, însă având cele mai dificile exerciţii din concurs.

Campionatele Mondiale de la Rotterdam 2010: Abia aştept revanşa ta, Sandra! Bravo, Di!


SANDRA IZBASA, O MARE LUPTATOAREFoto: Brigid McCarthy

după un an de pauză din cauza unei rup-turi a tendonului lui Achile, însă nu ai spune că a fost departe de podiumul de concurs atâta timp. Aici la Rotterdam a avut două zile foarte bune de concurs ajutând echipa României în calificări şi în finala pe echipe cu execuţii foarte bune la cele trei aparate la care a concurat: sărituri, bârnă şi sol şi a fost alături de colegele ei de echipă la paralele ajutându-le să-şi pregătească aparatul.

Diana este câştigătoarea medaliei de bronz la sol la Campionatele Europene de la Birmingham din acest an şi o prezenţă foarte energică pe podiumul de concurs. Ştim că poate mult mai mult şi că e capabilă să ne ofere o surpriză la aceste Campionate Mondiale.

FETELE NOASTRE, O COMOARĂ!

Sandra a revenit în competiţii anul acesta

NOI, FANII GIMNASTICII, SUNTEM

COPLEŞIŢI DE EMOŢII

Fetele intră în sală şi urcă pe podiumul de concurs. Începe prezentarea concurente-

38

lor. Pe feţele lor se citeşte concentrare maximă în timp ce noi, fanii gimnasticii, suntem compleşiţi de emoţii şi ne dorim două medalii… de aur dacă se poate pentru fetele noastre. Şi noi ştim că se poate!

Prima concurentă în finala la sol este Aliya Mustafina din Rusia, calificată cu prima notă. Aliya începe frumos, cu o primă diagonală dificilă însă are o ezitare destul de mare la aterizarea celei de-a doua di-agonale şi după părerea mea ar trebui să îi fie devaluată pirueta dublă cu piciorul la cap deoarece nu a întors-o suficient. Este notată cu 14.766.

O primă diagonală dificilă însă o ezitare destul de mare la aterizare

“E BINE, SANDRA!” ABIA A A

TA, SANDRA!

Urmează Sandra! Emoţiile cresc şi mai tare. Ştim cât de mult îşi doreşte o med-alie şi noi la rândul nostru ne dorim la fel de mult să o vedem pe podium. Începe frumos lipind aterizarea primei diagonale,

însă offfff… o aterizează în afara covorului pe cea de-a doua. Încă o ieşire din covor la ultima diagonală îi răpeşte şansa de a fi medaliată la aceste Campionate Mondi-ale.

Aşteptăm nota deşi ştim că nu mai contează, citim pe faţa Sandrei supărare şi frustrare, iar dacă în timpul exerciţiului am strigat şi am încurajat-o tot timpul, acum nu mai ştim ce să-i strigăm ca să îi ridicăm moralul. Îmi fac curaj şi strig: “E bine, Sandra!”, iar ceilalţi se uită la mine cu ochi întrebători. De ce am strigat asta? Pentru că aşa am simţit. Pentru că nu mai puteam să o văd plângând şi să tac. Pentru că ştiu că a fost dezamagită de evoluţia ei, însă pe mine nu m-a dezamăgit nicio clipă, din contră! M-a uimit puterea de care a dat dovadă după acea accidentare şi îndârjirea cu care a

Nu mai puteam să o văd plângând şi să tac


ŞTEPT REVANŞ

39

luptat pentru a reveni.

Ştiu că şi-a dorit, ştiu cât de mult a muncit şi cât suflet a pus şi cât s-a luptat cu ea însăşi pentru a trece cu bine şi psihic, nu doar fizic peste acea accidentare groaznică. Acum a reuşit să revină, şi-a ajutat echipa la aceste Mondiale, însă nu a reuşit să-şi îndeplinească visul ei, acela de a fi campioană mondială, vis pe lângă care a trecut de multe ori din diferite motive.

E dreptul ei să fie supărată, e dreptul ei să fie nemulțumită, e dreptul ei să plângă. Noi nu putem decât să fim în continuare lângă ea, să o susţinem şi să sperăm că va avea puterea să meargă mai departe pentru că ce-a fost mai greu a trecut. De-acum să fie sănătoasă şi mulţumită cu ce face şi sunt sigură că medaliile vor apărea. La acest Mondial nu a fost să fie. Nota 13.983 nu arată valoarea ei actuală, însă concursul e concurs. Abia aştept revanşa ta, Sandra! Şi ştiu că va veni

curând.

Nota 13.983 nu arată valoarea ei actuală

DAR SĂ TRECEM LA CONCURS!

A doua rusoaică din concurs, Ksenia Afa-nasyeva, a avut şi ea o zi proastă, încheiând concursul cu două ratări şi punctajul 12.700.

Vanessa Ferrari, cea mai titrată gimnastă din Italia, revenită şi ea după o acciden-tare şi o pauză destul de lungă, are o evoluţie foarte bună la sol, însă dificul-tatea destul de mică nu o ajută să treacă de Mustafina şi rămâne deocamdată pe locul doi cu 14.600.

Americanca Alexandra Raisman obține o notă mare la execuţie după un exerciţiu bun, deşi nu e cea mai elegantă gimnastă şi trece pe poziţia a doua cu nota 14.716.

STRIGĂM TARE “HAI DIANA!!!” ȘI

ÎNCERCĂM SĂ NE STĂPÂNIM EMOŢIILE

Ana Porgras, noua noastră campioană mondială a venit în sală pentru a o susţine pe Diana şi chiar înainte ca ea să urce pe podiumul de concurs a strigat-o şi i-a spus ceva. Apoi Diana s-a îndreptat către


40

ESTE PRIMA MEDALIE MONDIALĂ PENTRU

DIANA ŞI A MERITAT-O DIN PLIN

Chinezoaica Sui Lu are o dificultate mai mică decât Diana la sol şi nu reuşeşte s-o întreacă, terminând pe poziţia a patra cu 14.666.

Ultima concurentă este Lauren Mitchell din Australia. Nu ştiu cât are dificultatea, însă nu ar trebui să primească mai mult decât Diana la execuţie. Arbitrii nu sunt de acord cu noi şi o pun pe Lauren pe prima poziţie, astfel că Diana termină concursul pe pozi-ţia a doua la egalitate cu Aliya Mustafina.

E bucurie mare la noi în galerie acum. Este prima medalie mondială pentru Diana şi a meritat-o din plin. Se pare că după bronzul de la Europene e tot în creştere. Îmi doresc să fie la fel de ambiţioasă şi în viitor şi cine ştie ce se poate întâmpla la Olimpiada de la Londra…

doamna Eta, medicul lotului, iar aceasta i-a luat mâinile într-ale ei şi le-a ţinut aşa câteva secunde. Am crezut iniţial că-i încălzeşte mâinile, dar apoi am aflat că e de fapt o superstiţie a fetelor.

Diana noastră e următoarea concurentă şi, deşi în general e foarte jucăuşă, când urcă pe podiumul de concurs e extrem de concentrată. Strigăm tare “Hai, Diana!!!” şi încercăm să ne stăpânim emoţiile şi să aplaudăm pe muzică, poate – poate o va ajuta energia sălii.

Diana începe bine, însă are o ezitare destul de mare la aterizarea celei de-a doua diagonale, ca să fie în frunte nu mai are voie să facă şi alte greşeli. Şi nici nu mai face! Îşi termină foarte frumos exerciţiul cu o aterizare lipită şi noi o vedem deja pe prima poziţie în clasament.

Da, am avut dreptate!!! Diana primeşte nota 14.766 la egalitate cu Aliya şi urcă

pe prima poziţie a clasamentului. Mai urmează doar două concurente aşa că avem siguranţa că Diana va fi pe podium.

AUTOR: MonaFOTO: http://www.thecouchgymnast.com/

Diana primeşte nota 14.766


concursurilegimnaştilor juniori

Micuþele gimnaste... păpuşi vii şi pline de candoare. Amalia şi Oana au încercat să prezinte cu multă emoþie şi pasiune câteva dintre concur-surile în care aceşti copii, viitori campioni olimpici şi mondiali, se formează, se întrec, se susþin. Mulþumim, Ama şi Oana!

Micuþele gimnaste la început de an 2010

Micuþele speranþe ale gimnasticii româneşti la Buzău

De aici porneşte drumul spre succes: Cupa Primăverii la Oneşti

Medalii europene pentru juniorii români

Campionatele Naþionale la categoria Mica Gimnastă

Cupa DKMT Internaþional: Deva şi alte concursuri ale micuþelor gimnaste

Concursul speranþelor şi al entuziasmului: Campionatul Naþional pe echipe

În căutarea aurului olimpic la Singapore: Jocurile Olimpice ale Tineretului

4142484953545557

Anul 2010 a început în forţă pentru cele mai micuţe din gimnastele noastre. Chiar la în-ceputul lunii ianuarie, gimnastele de la Bârlad au participat la o competiţie internaţională, la Nîmes, unde au şi câstigat titlul pe echipe, deşi sunt mai mici decât adversarele lor. Acolo, ele au amintit de marile campioane mondiale şi olimpice ce au participat cu ani în urmă, şi au şi câstigat, printre ele: Andreea Răducan şi Gina Gogean.

La aproape o lună distanţă, trei dintre ju-nioarele noastre au participat la competiţia organizată de Nadia Comăneci, Nadia Comăneci International Invitational: Diana Rusu, Georgiana Gheorghe şi Andreea Tufă, alături de gimnaste din SUA, Canada, Ucraina, Australia, Mexic, Istrael, Venezuela, Peru, unde Georgiana Gheor-ghe a câştigat medalia de bronz la junio-are, chiar dacă a avut un deget tăiat, chiar înainte de exerciţiul la bârnă.

În luna martie, alte patru junioare ale no-astre au participat la Gymnix International, în Montreal: Ana Maria Baicu, Diana Buli-mar, Tatiana Geamparoiu şi Larisa Ior-dache. Diana Bulimar a câstigat acolo finala la sol şi argint la sărituri, iar Larisa Iordache şi Ana Baicu au avut acolo finale la bârnă, Larisa întorcandu-se şi cu med-alie la bârnă.

Tot în luna martie, a avut loc un concurs

amical, un triunghiular România - Franţa - Marea Britanie, unde au participat nu doar senioarele, ci şi junioarele: Larisa Ior-dache, Diana Bulimar, Mădălina Neagu, Ana Maria Baicu, Maria Balea şi Beatrice Mărgărit, echipa clasându-se pe primul loc.

CONCURSURILE GIMNAŞTILOR JUNIORI

Început de an 2010: Cum le găsim pe micuþele gimnaste?

GYMNIX INTERNATIONAL, MONTREALFoto: fangymnastics.com

AUTOR: Amalia

41

Primul mare concurs naţional al anului a avut loc tot la sfârşit de lună martie, la Buzău. În competiţia masculină s-au remarcat Rădeanu, cu două medalii (sol şi bară), un argint cu echipa şi un bronz la sărituri, Andrei Groza, Alexandru Avram.

În competiţia feminină, prima zi a fost rezervată categoriei IV (nivel 1 şi 2).

În prima zi de concurs, Alexandra Mihai s-a impus în 4 din 6 finale, cucerind medalia de aur la AA, FX, UB, echipe. S-au mai remarcat Olivia Câmpeanu – aur la paralele (Deva) şi Mădălina Enache – argint la paralele (Deva). Echipa din Deva- argint la echipe şi 8 medalii. CSS2 aur la echipe.

Ora 8:30 - Ajunge la sală şi domnişoara antrenoare Adela Popa (CSS Deva), căreia îi mulţumesc şi pe această cale pentru toată amabilitatea şi bunăvoinţa dumne-aei. Am petrecut câteva minute stând de vorbă, ea răspunzându-mi la întrebări, după care m-a ajutat să ‘’capăt trecere” pe lângă cei care se ocupau de organizare

pentru a primi un set complet de rezultate ale concursului care a avut loc cu o zi inainte. A fost un început de zi minunat, întâlnind oameni atât de amabili, care în ciuda programului aglomerat, a emoţiilor


Campionatele Şcolare de Gimnastică: Micuþele speranþe la Buzău

PODIUMUL LA INDIVIDUAL COMPUS, CATEGORIA IVFoto: Amalia

42

BÂRNA MĂRTURISESC CĂ MI S-A PĂRUT

EXTREM DE ÎNALTĂ

În ziua a doua, 31 Martie, ora 8:00 - Sala de sport în care urma să înceapă partea a doua a Campionatelor Şcolare de gimnastică părea foarte mare şi goală. În jumătatea de oră până când au început să vină fetiţele pentru încălzire, am avut bucuria să ‘’cercetez” în amănunt fiecare aparat de gimnastică şi ajungând la bârnă, mărturisesc că mi s-a părut extrem de înaltă pentru a avea curaj să mă apropii prea mult.

concursului şi a multitudinii sarcinilor ce trebuiau îndeplinite, şi-au facut timp pentru a sta de vorbă, şi pentru a răspunde întrebărilor - şi cei care mă cunosc ştiu că de obicei nu pun întrebari puţine! Vă mulţumesc tuturor pentru toate acestea!


SURORILE POSTOLACHE SUNT NIŞTE FETIŢE

FOARTE DULCI, SCUMPE ŞI… GREU DE RE-

CUNOSCUT

Ora 9:00 – În sală încep să intre pe rând păpuşi vii, echipate sport, cu antrenorii lor. Între timp, începe o mică şedinţă tehnică, dar micuţele se îngrămădesc toate pe suprafaţa solului, şi… încep încălzirea. La început, au ajuns fetiţele de la Focşani cu antrenorii lor, iar eu eram cu ochii pe ele, pentru că de mult timp îmi doream să le văd pe surorile Postolache. Şi mi-a fost dată şi bucuria asta: una dintre ele în faţă, conducând încălzirea celorlalte, surorile ei pe lângă ea. Aveam impresia că sunt două oglinzi acolo. Surorile sunt nişte fetiţe foarte dulci, scumpe şi… greu de recunoscut! După ele, au ajuns la sală şi fetiţele de la Deva 2, în frumoasa lor costumaţie. După ce am terminat de

EMOŢIILE AU APĂRUT, MÂINILE AU ÎN-

CEPUT SĂ TREMURE ÎN TIMPUL FILMĂRII

Ora 9:50 - Crainicul sălii anunţă şi roagă arbitrele să îşi ocupe locurile şi fetiţele să se prezinte în faţa arbitrelor! Prima rotaţie: la sărituri Deva, la paralele fetele care concurau la individual, la sol fetele de la Focşani, la bârnă fetele de la Constanţa. Emoţiile au apărut, mâinile au început să tremure în timpul filmării şi… greşelile de ‘’filmator” (cuvânt inventat de una din gimnastele componente ale lotului de se-nioare acum, pe vremea când ea era foarte micuţă - multumim, Pitic, pentru acest cuvânt minunat inventat de tine!) au început deja să apară. Priveam la parale şi filmam la sol, sau invers!

urmărit ‘’minunile de la Focşani”, mi-am fixat ochii pe fetiţele de la Deva. Au în-ceput apoi să vină pe rând toate celelalte fetiţe care urmau să concureze dimineaţă.

Ora 9:30 - Acomodarea generală se termină, începe încălzirea pe aparate, iar eu… fugeam pe unde puteam pentru a surprinde, prin fotografii, câteva momente de la încălzirea fetelor pe aparate.

43

Pentru că ştiam că la final voi primi rezul-tatele, am privit concursul fără să fiu foarte atentă la note, eram mai atentă la cine concurează, pentru că asta a fost una din probleme, nu ştiam numele tuturor fetiţelor! În această primă rotaţie, am fost foarte atentă la început la fetele de la Focşani la sol, apoi la paralele mi-a plăcut Paula Tudorache. În rest, am mai urmărit puţin din săriturile celor de la Deva 2 şi bârna fetelor de la Constanţa. Astfel s-a încheiat prima rotaţie.

“TREBUIE SĂ FII LINIŞTITĂ PE BÂRNĂ ŞI SĂ

PARI SIGURĂ PE TINE”

În următoarele rotaţii, am fost foarte atentă la paralelele celor de la Deva 2, am mers la bârnă special pentru a o urmări pe Paula Tudorache, pentru că o văzusem la încălzirea pe aparat şi… mi-a stârnit curi-ozitatea să o văd şi în concurs. Dar, ajungând lângă bârnă mai devreme, am ‘’tras cu urechea” şi la discuţii dintre an-trenoarea Paulei şi Paula. Îmi pare rău că nu îi ştiu numele doamnei antrenoare, dar vreau s-o felicit pentru modul său de a în-curaja fetele. La bârnă era o altă gimnastă, pe care Paula o urmărea, dar

care, din păcate, a ratat. Iar Paula părea oarecum afectată de acest lucru. Şi, în momentul acela, doamna antrenoare a în-ceput să îi dea ultimele sfaturi înainte de evoluţie: “Trebuie să fii liniştită pe bârnă şi să pari sigură pe tine, asta contează mult… nu trebuie să-ţi fie frică de bârnă! Ştii că poţi şi o să faci un exerciţiu frumos” Sunt doar câteva dintre lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Lângă ele era şi o micuţă, cred că gimnastă şi ea, dar poate la categoria “Mica gimnastă”, care de la începutul exerciţiului Paulei şi până la sfârşit a strigat continuu, îi ştia exercitiul pe de rost, şi o încuraja foarte frumos! Mi-am luat timp să povestesc despre asta, deşi sunt amănunte, dar… sunt imagini care mi-au rămas în minte… şi nu puteam să nu amintesc. După bârna Paulei, pentru mine a fost un adevărat maraton, alergând de la aparat la aparat pentru a putea vedea cât mai mult din concurs. Astfel am putut surprinde imagini din solurile fetelor de la Constanţa, paralelele celor de la Deva 2, alte exerciţii la bârnă, sau frag-mente din exerciţii.

Spre finalul ultimei rotaţii, în sală au


44


ÎNCĂLZIREA GENERALĂ A FETIŢELOR DE LA DEVAFoto: Amalia

apărut şi fetiţele mai micuţe, eu concentrându-mi câteva minute atenţia pe încălzirea micuţelor de la Deva. În final, m-am întors la concurs pentru a surprinde alte câteva exerciţii la sol, de data aceasta ale fetelor de la Deva 2 şi câteva momente din exerciţiile la bârnă ale fetiţelor de la Focşani.

Astfel, s-a încheiat şi prima parte din con-curs, pentru nivelul 4.

ATENŢIA MEA A FOST ÎNDREPTATĂ SPRE

PĂPUŞILE DE LA DEVA

Ora 11:50 - Încălzirea generală a fetiţelor de la categoria a III-a, nivel 3 s-a încheiat şi începe încălzirea pe aparate, pentru alte câteva minute, eu alergand din nou şi încercând să surprind imagini, dar şi discuţii, sfaturi ‘’din culise”. De data aceasta, atenţia mea a fost îndreptată, în cea mai mare măsură, recunosc, e şi puţin subiectivism, spre păpuşile de la Deva. Şi în timp ce le urmăream pe rând, la încălzire la paralele, la bârnă, la sol şi în final la sărituri ascultam cu interes discuţiile. La bârnă a fost din nou un moment care mi-a placut: cele 2 antreno-

are care se ocupau de fetiţe, Adela şi Cos-mina m-au impresionat prin felul în care li se adresau fetiţelor, cum le încurajau să lucreze frumos, liniştite, întins, şi fără ratări!

Ora 12:10 (aproximativ) - Din nou încep emoţiile şi mâinile tremurate! Începe con-cursul! Fetiţele de la Deva erau la sărituri în prima rotaţie, aşa că am fugit acolo, urmând ca celelalte aparate să le urmăresc printre picături. Deva la sărituri, Sibiul la bârnă, iar la paralele fetele pentru individual. 3 minute de încălzire pe aparat, şi… start concurs! Cele mai mari emoţii le-am avut atunci cand am văzut-o pe Laura Jurca pregătită să sară, dar şi

45

„TARE, LAURAAAA! ATENTĂ! LINIŞTITĂ!

ŢINEEEEE! DA!”

Urmeaza rotaţia a doua: fetele de la Deva la paralele: începe Andreea Iridon, cu nota 12.75, fiind la egalitate în finala de la paralele cu Emanuela Pârva, colega ei, pe locul 2. Emoţiile cresc, cresc… şi ajung foarte mari pentru că… urmează Laura ‘Tare, Lauraaaa! Atentă! Liniştită! Ţineeeee! Da!” Asta se auzea în timpul exerciţiului ei şi termină un exerciţiu frumos, notat cu 12,65. Urmează Adela Florea, cu o notă de 12,70. Ultima în concurs, dar prima pe podium a fost

LA SFÂRŞIT M-A ÎNTRISTAT PLÂNSUL EMEI

Cum probabil v-aţi dat seama, după paralele m-am “mutat” la bârnă. Între timp, mai urmăream puţin din solul fetiţelor de la Sibiu, dar fiind atât de aproape de bârna şi având în faţă o mulţime de păpuşi care făceau galerie, poziţia de “filmator” nu mi-a fost deloc posibilă. Începe şi penultima rotaţie.

Prima la bârnă este Ema Parva, un exerciţiu frumos, dar... cu o micuţă ratare, notat cu 12.45. La sfârsit m-a întristat plânsul Emei. Dar din nou m-au impre-sionat fetele cum au încurajat-o şi cum, împreună cu antrenoarea au mobilizat-o

Mădălina Blendea, cu un exerciţiu frumos, notat cu 13,30. Astfel, primele 5 locuri în finala de la paralele au fost ocupate de fetiţele de la Deva 2, urmând ca în final, Aida Orheanu de la Focşani să ocupe locul rămas în finala de la paralele, cu o notă de 12,50.

pentru colegele ei, pentru că stând câteva minute mai devreme pe lângă ele, la încălzire, deja, fără să-mi dau seama, am prins drag de toate! Adela Florea a început concursul, terminând săriturile cu media 10.90. După ea, Andreea Iridon, 9,700. Apoi, Laura!!!! Emoţii mari şi… 12.05! Apoi Emanuela Pârva cu nota 12,600 şi Mădălina Blendea cu o nota la sarituri de 12.25, ea fiind şi pe locul 6 în finala de la sărituri cu o medie de 12,400). Între timp, le-am urmărit şi pe fetele de la Sibiu, la bârnă.

Împreună cu antrenoarea au mobilizat-o pentru sol


46


AUTOR: Amalia

pentru sol. Urmează Adela Florea, apoi Andreea Iridon, cu o notă de 12.65. Şi… din nou Laura. Urcă timid pe bârnă, dar sigură. Lucrează destul de frumos, însă… inima era să ne stea în loc! Fetele strigau din nou cu putere: ‘’Haide, Laura! Liniştită! Atentă! Zambeşte, Laura! Ţiiiiiiiiiiiiiine!” Şi e gata şi exerciţiul Laurei! Urmează, din nou ultima în ordinea de concurs, dar prima pe podium şi la bârnă, Mădălina Blendea, cu un exerciţiu frumos, notat cu 13.05. În timpul de pauză dintre exerciţiile de la bârnă, am reuşit totuşi să o urmăresc şi pe Gabriela David la sol, de la CSS7 Dinamo, fiind încă sub impresia an-trenoarei ei şi a Paulei, de care v-am po-vestit mai devreme.

Astfel s-a încheiat şi penultima rotaţie. Urmează solul pentru fetiţele de la Deva. Sibiul e la paralele şi celelalte fete la sărituri. La sol, începe Andreea Iridon, un exerciţiu frumos, notat cu 12.35. Apoi Adela Florea, un exerciţiu notat cu 12.50. Apoi Lauraaaa! Un exerciţiu foarte frumos, micuţa zburdând pe melodia aceea frumoasă pentru o notă de 13.30, a treia notă din clasament. Apoi Emanuela Pârva a fost notată cu

14.00, la egalitate cu Dora Vulcan de la Focşani, pe locul 2, în timp ce locul 1 la sol a fost ocupat de Aida Orheanu, tot de la Focşani! Între timp, mai urmăream câteva momente de la paralelele micuţelor de la Sibiu. Şi urmează Mădălina Blendea la sol, cu o notă de 13.20. Acesta a fost, practic, şi ultimul exerciţiu din concurs.Este anunţată o scurtă pauză, pentru pregătirea festivităţii de premiere.

Ora 14:30 - Începe festivitatea de pre-miere. Am urmărit cu drag fericirea fetiţelor primindu-şi medaliile şi diplomele!

Ora 15:00 - a venit şi vremea de rămas-bun de la sală, de la fete şi de la domnişoarele antrenoare şi de la acel domn binevoitor căruia îi mulţumesc pentru efortul de a-mi pune rezultatele la dispoziţie. Cu multe amintiri plăcute, cu foile cu rezultate în mână, ca să am ce să cercetez până acasă, mă îndreptam spre gară, urmând ca la ora 16:00 să plec din Buzău, îndreptându-mă spre casă, re-memorând fiecare imagine frumoasă de la concursul de la Buzău.

47

Pe 27 martie 2010, la Oneşti s-a desfăşurat prima ediţie a “Cupei Primăverii”, unde au putut participa gimnaste începătoare, dar şi mai avansate. Peste 20 de tinere gimnaste au evoluat cu mult curaj şi perseverenţă, dar şi cu multe emoţii, şi fragilitate, datorate vârstei.

Cupa Primăverii – Oneşti: De aici porneşte drumul spre succes

Poate că citind aceste rânduri veţi crede că sunt unele greşeli de tehnoredactare, dar nu... sunt punctajele obţinute de micuţele participante la acest concurs. Observându-le, am învăţat o lecţie: de aici porneşte drumul spre succes. De aici por-nesc micuţele, şi ajung la punctajele cu care suntem astăzi obişnuiţi în gimnastică... Urmărind rezultatele acestui concurs mi-am propus ca, de fiecare dată când voi urmări o gimnastă experimentată într-un concurs mult mai cunoscut ca acesta, să îmi amintesc, fie şi pentru o clipă, de aceste micuţe. Dacă vom face astfel, aprecierea noastră pentru aceste păpuşi va fi mult mai mare. Pentru că o merită! Felicitări, fetelor, şi succes mai de-parte! Vrem să mai auzim de voi şi la con-cursurile şcolare, naţionale, internaţionale!

CATEGORIA IV, INDIVIDUAL COMPUS

LOC

1

2

3

NUME

Daniela Dumitraşcu

Gabriela Ababei

Bianca Tulbure

TOTAL

36.5

35.4

33.3

CATEGORIA V, INDIVIDUAL COMPUS

LOC

1

2

3

NUME

Ioana Oprea

Magdalena Gaftoi

Sabina Hrişca

TOTAL

36.4

36.3

35.8


48

PREMIEREA GIMNASTELOR A ADUS LAC-

RIMI ÎN OCHII UNOR MICUŢE

Unul din momentele de maximă emoţie l-a constituit cel al premierii. Clovnul adus special la acest eveniment de către organizatori a fost de natură să mai deten-sioneze atmosfera, deşi premierea gimnastelor a adus lacrimi în ochii unor micuţe. Absolut toate participantele au primit diplome şi dulciuri, iar evenimentul s-a încheiat într-o atmosferă de petrecere şi veselie generală. De altfel, conducerea CSM Oneşti a promis că va permanentiza acest concurs de casă, care să le pregătească pe tinerele gimnaste cu atmosfera de concurs.

AUTOR: Amalia

În luna aprilie, au avut loc campionatele europene de gimnastică, unde sportivii noştri ne-au adus multe emoţii, dar şi bucurii. Prima parte a concursului a fost rezervată baieţilor, noi fiind reprezentaţi de Andrei Muntean, Daniel Rădeanu, Andrei Groza, Adelin Kotrong şi Laurenţiu Nistor.


Campionatele Europene de Juniori:Medalii europene pentru juniorii români

Calificările masculine au contat ca şi finală pe echipe, calificare pentru finalele individuale, dar şi calificare pentru Olim-piada Tineretului din Singapore. Concursul

începe cu paralele şi se continuă cu bara fixă, sol, cal cu manere, inele şi sărituri.

După prima subdiviziune, băieţii noştri s-au impus pe locul 1, iar Andrei Muntean, candidatul nostru pentru Singapore a ter-minat cu un total de 83,750, punctaj care sperăm să îl menţină în listă, fiind pe primul loc în clasamentul individual.Concursul s-a terminat cu clasarea României pe locul 4, după Marea Britanie, Elveţia şi Franţa, iar băieţii noştri s-au cali-ficat în următoarele finale: individual compus: Andrei Muntean şi Daniel Rădeanu; Sol: Andrei Groza şi Adelin Ko-trong; Inele: Andrei Muntean; Sărituri: Daniel Rădean; Paralele: Andrei Muntean. Felicitări băieţi, şi succes pe mai departe!

UN COPIL BUCUROS, DIANA BULIMARFoto: gymnet.org

TARE, FETELE!!!

În prima zi în care micuţele noastre au concurat, emoţiile au fost mari, deoarece acel concurs a fost concurs de calificare în

49


FINALA INDIVIDUAL COMPUS A JUNIO-

ARELOR

30 aprilie 2010: Finala de individual compus a junioarelor: România e reprezentată de două dintre cele mai val-oroase junioare ale noastre: Larisa Ior-dache (14 ani) şi Diana Bulimar (15 ani), finală ce s-a terminat cu o medalie pentru România: Larisa Iordache, bronz după un concurs fără ratare. Primele două locuri au

primul rând, ca şi finală pe echipe, apoi calificarea pentru finalele individuale, dar nu în cele din urmă, pentru Olimpiada Ti-neretului de la Singapore.

Ziua concursului, emoţii mari, deoarece nu putem urmări concursul la televizor... Sin-gura sursă de informaţii este site-ul acela minune care ne-a ajutat mult şi în calificările baieţilor. Participă toate cele cinci gimnaste: Diana Bulimar, Larisa Ior-dache, Mădălina Neagu, Beatrice Mărgărit şi Diana Rusu şi se vor lua în calcul cele mai mari 3 note, pentru punctajul echipei. Fetele încep concursul la prânz, în cea de-a doua subdiviziune, la sărituri.

Emoţii mari până la finalul concursului, dar rezultatele finale ne bucură tare mult. Fetele noastre ne-au adus prima medalie, medalia de argint. Şi nu a fost singura veste bună. Acestea au concurat cu fina-lele în care s-au calificat fetele: Individual compus: Larisa şi Diana; sărituri: Larisa şi

Diana Rusu; paralele: Didi; bârnă: Mădălina şi Larisa; sol: Larisa şi Didi. Prima zi de concurs a fetelor noastre se termina frumos, cu speranţe şi vise de podium.

Fetele noastre ne-au adus prima medalie

GIMNASTELE CU MEDALIILE DE ARGINT PE ECHIPEFoto: British Gymnastics

50


CÂND DIDI EVOLUA LA PARALELE, INIMA

APROAPE CĂ MI-A STAT ÎN LOC ÎN

AŞTEPTAREA NOTEI

A sosit şi ziua finalelor pe aparate ale ju-nioarelor, momente în care aşteptam din clipă în clipă, deşi nu puteam vedea competiţia, informaţii, note, orice noutate era aşteptată cu sufletul la gură, să aflăm ce fac păpuşile noastre în concurs.

În finala de la sărituri, am fost reprezentaţi de Larisa Iordache şi Diana Rusu. Larisa a primit două note ce au adus-o foarte aproape de podium, clasându-se în final pe locul 4, Diana Rusu clasându-se pe locul 6 în această finală.

În finala de la paralele am fost reprezentaţi doar de Diana Bulimar. Când Didi evolua la paralele, inima aproape că mi-a stat în loc în aşteptarea notei, şi bucuria a fost imensă pentru exerciţiul ei ce l-am văzut abia mult mai târziu, dar exerciţiu ce a clasat-o pe locul 2, fiind

devansată doar de Anastasia Grishina.

În finala de la bârnă, am fost reprezentaţi de Larisa Iordache şi Mădălina Neagu. Nici această finală nu a trecut fără o medalie, Larisa aducând acasă încă un argint.

În finala de la sol, ultima finală a junioare-lor şi cea mai frumoasă din punctul mul-tora de vedere, am fost încântaţi de eleganţa şi măiestria sportivelor calificate, printre ele şi frumoasele Diana Bulimar şi Larisa Iordache. Două exerciţii minunate,

fost ocupate de Viktoria Komova şi Anas-tasia Grishina, ambele din Rusia, Diana Bulimar clasându-se pe locul 4.

MĂDĂLINA NEAGU, FINALA EUROPEANĂ, BÂRNAFoto: gymnet.org

51

AUTOR: Amalia

TARE, DIDI! VREM SĂ TE VEDEM PE

PODIUM ŞI ÎN SINGAPORE!

Cu această finală, campionatul european al junioarelor a luat sfârşit, însă emoţiile noastre nu, deoarece în aceeaşi zi au urmat alte finale pe aparate, ale senioare-lor de aceasta dată.

Concursul s-a terminat cu o medalie de argint cu echipa, o medalie de bronz la in-dividual compus - Larisa, două medalii de argint la paralele (Didi) şi bârnă (Larisa) şi o medalie de aur la sol (Larisa). Felicitări, fetelor pentru concursul reuşit şi succes în continuare! Didi, pentru tine urmează Olimpiada! Tare, Didi!

Vrem să te vedem pe podium şi în Singa-pore!

cel al Larisei răsplătit cu prima notă, la egalitate cu al Anastasiei, şi cu medalia de aur mult aşteptată, iar cel al Dianei, cu a treia notă, însă fără medalie, datorită egalităţii.

Didi, urmează Olimpiada!LARISA IORDACHEFoto; gymnet.org

LARISA IORDACHEFoto: gymnet.org

52


În luna mai, a avut loc un alt concurs important pentru cele mai mici dintre gimnastele noastre, Campionatele Naţionale la categoria Mica Gimnastă.


Campionatele Naþionale:Categoria Mica Gimnastă

AUTOR: Amalia

În concursul pe echipe, s-a impus CSS2 – Bucureşti, cu 273.663 puncte, urmată de Farul Constanţa şi CSSG Focşani.

La individual compus, nivel 1, s-a impus Alexandra Mihai (CSS2 Bucureşti) – cu 55,175 puncte, urmată de Carmen Glăvan

(Constanţa) şi Alexandra Pîrghie (Oneşti).

La nivelul 2, s-a impus Cristina Vrabie (Steaua Bucureşti), cu 56.675 puncte, urmată de Anda Butuc (CSS2 Bucureşti) şi Diana Damian (Focşani).

CONCURSUL PE ECHIPE, PODIUMFoto: Amalia

NIVEL 1 – FINALA DE LA SOLFoto: Amalia

INDIVIDUAL COMPUS, NIVEL 2 Foto: Amalia

NIVEL 2 – FINALA DE LA PARALELE Foto: Amalia

NIVEL 1 - FINALA DE LA BÂRNĂFoto: Amalia

NIVEL 1 – FINALA DE LA PARALELEFoto: Amalia

53

Tot în aceeaşi perioadă, în oraşul gimnasticii româneşti, la Deva, a avut loc Cupa DKMT. Concurs ce a reunit 3 mici concursuri. În competiţia celor mai mici, categoria 8-10 ani, concursul a fost câştigat de Adela Florea cu 47,700 puncte, urmată de Kuzmanovic Dejana (Novi-Sad) şi Kunovic Katarin (Novi Sad).

Cupa DKMT Internaþional:Deva şi alte concursuri ale micuþelor gimnaste

AUTOR: AmaliaFOTO: http://ww.adevarul.ro

Podiumul de la categoria 11-13 ani a fost alcătuit din Andreea Iridon – 47,900 puncte, Emanuela Pârva şi Mădălina Blen-dea cu 47,100 puncte, Laura Jurcă, având un punctaj de 46,100 puncte s-a clasat imediat după colegele ei.În concursul DKMT Internaţional, aurul a fost câştigat de Makra Noemi (Torna Club Bekescsaba), urmată de Dorina Jelencsics

(Ungaria) şi Alexandra Marcu (Deva).

Luna mai a fost plină de competiţii naţionale, dar junioarele mai mari au par-ticipat şi la competiţii internaţionale, cum a fost cea din Franţa: Ana Maria Ocolişan, Christiana Mironescu şi Alexandra Marcu, care s-au calificat şi în finale.

La începutul lunii iunie a avut loc memo-rialul Sergiu Popa la Focşani, concurs dominat de gimnastele din Focşani, care au câştigat acolo 14 medalii.

În concursul individual de la nivelul 3 s-au impus Diana Damian, Andreea Puiu (Oneşti), Ana Postolache şi Oana Spinu şi Irina Postolache, majoritatea de la Focşani.

PARTICIPANTE LA MEMORIALUL SERGIU POPAFoto: http://www.adevarul.ro

Aurul a fost câştigat de Makra Noemi

S-au impus Diana Damian şi Andreea Puiu


54

La final de iunie, au avut loc şi campionatele naţionale ale junioarelor III, II şi I, finala pe echipe şi calificările pentru finalele individuale din toamnă. Am fost în sală. În sala în care în urma cu un an am ţinut pumnii strânşi maestrelor României.


Campionatul Naþional pe echipe:Concursul speranþelor şi al entuziasmului

ciuda tuturor greutăţilor gimnastica românească nu moare, nu vrea să moară…

Viitorul gimnasticii româneşti a defilat la Buzău în categorii de vârstă de la 10-11 ani la 15… şi cu cât mai mică vârsta cu atât mai mare entuziasmul.Au debutat fetiţele de 10-11 ani. Primele exerciţii, primele emoţii şi deja primele

Am intrat din nou cu speranţă şi en-tuziasm. Şi micile gimnaste mi-au dăruit mai mult!Nu trebuie să fii specialist şi nici măcar fan ca să îţi dai seama de stângăcii, ratări, greşeli sau de talent, măestrie, dăruire… am văzut de toate la Buzău... şi am plecat, ca în urmă cu un an cu speranţa că în

PODIUMUL PE ECHIPE LA CATEGORIA IIIFoto: Amalia

Aurul a fost câştigat de Makra Noemi

CU CÂT MAI MICĂ VÂRSTA CU ATÂT MAI

MARE ENTUZIASMUL

55

promisiuni pentru viitor: mogâldeţe mov-albastre cu mişcări atente, elegante, grave, fetiţele de la Cetate Deva, la doar 11 ani sunt deja nume cunoscute: Mădălina Blendea, Andreea Iridon, Laura Jurcă, Adela Florea. Aveau să rămână până la finalul zilei cea mai impresionantă echipă a concursului!

Promisiuni de campioane am regăsit şi în micuţe, precum Andreea Puiu, Larisa Cul-bece sau Anda Butuc.

ANDREEA IRIDON SI MADALINA BLENDEAFoto: Amalia

CONCURSUL A FOST UNUL AL

SPERANŢELOR ŞI AL ENTUZIASMULUI

Mai târziu au intrat în scenă fetele de 12 ani. Dominat de Irina Păun atât prin difi-cultate, cât şi prin prezentare şi ţinută, acest nivel a adus în scenă alţi copii frumoşi, precum eleganta Paula Tudo-rache sau Ioana Badea.Micile adolescente de 13, 14 şi 15 ani s-au întrecut la finalul zilei aducând un plus de experienţă şi spectacol. Între cele de 13 ani s-a impus Alexandra Marcu făcându-se remarcate şi focşănenele Maria Răuţă şi Andreea Rotaru, dar şi Ana Maria Ocolişan şi Mariana Panait. În

bătălia viitoarelor senioare în absenţa marilor speranţe Larisa Iordache şi Diana Bulimar, s-au duelat Maria Bâlea şi Mădălina Neagu. Din războiul emoţiilor a ieşit învingătoare micuţa Maria Bâlea, locul al treilea fiind acceptat cu entuziasm de Georgiana Gheorghe, o gimnastă ce are toate calităţile pentru a îşi dori mai mult. La finalul zilei am fost din nou optimistă. În absenţa celor mai valoroase junioare ale momentului, concursul a fost unul al speranţelor şi al entuziasmului, al talentului şi al muncii răsplătite, al depăşirii propriilor limite, al dorinţelor de a fi mai bun, cel mai bun.

AUTOR: Oana


56

În sfârşit a sosit şi luna august, cu Jocurile Olimpice de Tineret din Singapore, unde am avut doi reprezentanţi: Diana Bulimar şi Andrei Muntean. Competiţia a început cu sesiunea de calificări masculin, unde, eu şi mulţi alţii am avut mari mari emoţii la evoluţiile lui Andrei, şi apoi am aşteptat rezultatele finale, pentru a vedea în ce finale îl vom revedea pe Andrei.


Singapore 2010:Jocurile Olimpice de Tineret

Site-ul competiţiei ne-a ajutat foarte mult şi nu odată ne-am bucurat pentru orga-nizarea minunată de care au dat dovadă.

DIANA BULIMAR, SOL, MEDALIA DE ARGINTFoto: Diana Bulimar via Jerry Lynch

Diana Bulimar s-a clasat pe locul 6

ERAM PUŢIN ÎNGRIJORAŢI DE STAREA EI

DE SĂNĂTATE

Următoarele emoţii şi emoţii fantastice le-am avut la calificările lui Didi, mai ales că eram puţin îngrijoraţi de starea ei de sănătate, şi chiar fotografiile pe care le văzusem nu ne-o arătau pe Didi aşa cum

o ştim cu toţii, o fetiţă scumpă foc, zâmbăreaţă mereu, mai ales în timpul exerciţiului la sol.

Au început şi finalele şi... mari emoţii în finala de individual compus masculin, unde doar 0.05 puncte l-au despărţit pe Andrei de podiumul olimpic. Calificat din poziţia a şasea, Andrei a reuşit un concurs foarte bun în finală, prezentând exerciţii curate şi fără greşeli majore, în final clasându-se în spatele gimnastului chinez – Zhu Xiaodong.

Următoarea zi a fost cea rezervată finalei de individual compus feminin, unde Diana Bulimar s-a clasat pe locul 6, în spatele unor gimnaste puternice (Komova şi Sixin), dar şi unele gimnaste talentate, din

57

EXERCIŢIU DE AUR LA INELEFoto: Jerry Lynch

FINALĂ CU SCLIPIRI DE AUR

O zi mare pentru reprezentanţii noştri în Singapore. Andrei Muntean a reuşit să câştige aurul olimpic de tineret la inele, cu un punctaj de 14,350. Primul titlu olimpic de tineret din istoria României, fiind urmat de Yuya Komoto (Japonia) şi Nestor

FINALELE ARGINTULUI PUR

Pentru mine cea mai frumoasă zi a Jo-curilor Olimpice de Tineret din Singapore a fost ziua de 22 august 2010. Andrei Mun-tean, cel care deja avea o medalie de aur, nu s-a mulţumit cu atât şi a câştigat şi un argint la paralele, aurul fiind câştigat tot de Oleg Stepko, Ucraina. Îţi mulţumim, Andrei, pentru bucuria pe care ne-ai făcut-o cu cele două medalii, şi pentru zâmbetele tale minunate de pe podium,

Abad. (Egipt).

În aceeaşi zi, Andrei a evoluat şi în finala de cal cu mânere, clasându-se pe locul 8, finală câstigată de Oleg Stepko, din Ucraina.

În aceeaşi zi, Diana Bulimar a evoluat în finalele de sărituri şi paralele, finale câştigate de Viktoria Komova, din Rusia. A fost ziua în care eu, cel puţin, mi-aş fi dorit mult să pot să o încurajez pe Didi pentru finala de la sol ce urma să aibă loc chiar de ziua ei... Însă, neavând ocazia asta... am sperat ca Diana să fie bine şi să strălucească a doua zi!

ţări cu mai puţină tradiţie în gimnastică.


58


PRINŢESA DIANA DIN ROMÂNIAFoto: Diana Bulimar via Jerry Lynch

Momente în care mi-era greu să mai privesc concursul, printre lacrimile de bucurie ce îmi inundau ochii

zâmbete molipsitoare! Felicitări, Andrei!

Finala de la bârnă a decurs fără emoţii pentru noi, în sensul că nu aveam reprezentantă, însă emoţii au fost: ratarea Viktoriei Komova, exerciţiul frumos al lui Tan Sixin, care a şi câştigat finala...

Începe finala de la sol... Emoţii mari, mai ales că Didi urma să fie ultima... Exerciţiul cu probleme al Viktoriei Komova, tristeţea ei... concentrarea păpuşii din China, zâm-betul ei de după exerciţiu... Sentimente cât se poate de diferite între gimnaste... Dar şi pentru ele, ca şi pentru noi, mari emoţii... urma cea mai frumoasă gimnastă din concurs, fără să exagerez, şi cu solul cel mai frumos. Emoţii mari... inima bătea cu putere... Şi…

Ziua s-a terminat cu un ‘’La mulţi ani” la scenă deschisă pentru micuţa noastră gimnastă, Diana Bulimar. Concursul olim-pic de gimnastică s-a terminat astfel, chiar. Incredibil, dar adevărat. Un vis prea frumos, dar realitate. Păpuşa noastră i-a cucerit pe spectatori, pe arbitri şi chiar pe

contracandidatele ei prin siguranţă, forţă, dinamism şi eleganţă, dar cel mai mult, poate, prin zâmbetul ei molipsitor. Cel mai frumos exercitiu la sol al ei, chiar în ziua în care împlinea 15 ani, aplauzele tuturor şi toată sala îi cânta la multi ani la finalul exerciţiului ei, după anunţarea

59

mulţumim pentru cadoul ce ni l-ai făcut nouă, tuturor, pentru că ne-ai oferit ocazia să plângem de bucurie împreună cu tine. Îţi multumim că ne-ai făcut fericiţi, în acea zi... Şi, cum mai spunea cineva: când iţi aminteşti asemenea momente minunate, viaţa e mai frumoasă! Felicitări, Didi!

Lăcrămioara Moldovan, componentă a colectivului tehnic al Lotului de Junioare de la Deva, alături de Gheorghe Orban, Cristian Moldovan, Ramona Micu, Adela Popa şi de coregrafa Corina Dorean, spune că Diana Bulimar era convinsă că va lua medalie la sol încă de acasă. „Are un exerciţiu foarte bun, cu un grad mare de dificultate pentru o junioară, pe care-l execută bine. La Singapore, execuţia ei a fost superbă, iar muzica, un mixaj popular, ales de mine, i s-a potrivit perfect şi a ajutat-o să cucerească juriul şi publicul. Diana era convinsă că va lua medalie la sol, încă de când a plecat de la Deva, pentru că muncise foarte mult. Sperăm ca ea să facă pasul spre lotul de senioare şi să fie în echipa olimpică a României, pentru că e talentată şi ambiţioasă” – sursa: www.mesagerulhunedorean.ro.

notei. Au fost momente de neuitat, după care au urmat felicitările tuturor si imag-inile minunate, când antrenorul fericit îşi strângea micuţa gimnastă în brate, mo-mente în care mi-era greu să mai privesc concursul, printre lacrimile de bucurie ce îmi inundau ochii, momente care şi acum, după câteva luni, îmi stârnesc lacrimi. De ce lacrimi? Pentru că micuţa Didi şi-a făcut în acea zi cel mai frumos cadou, medalia olimpică de argint. „Cu un stil proaspăt şi încântător, care arată cât de mult iubeşte solul, Diana Buli-mar a câştigat complet inimile spectato-rilor. Coregrafia exerciţiului s-a potrivit per-fect cu muzica şi pentru ea a fost vizibil că se bucură de ceea ce face. Ca un actor versat, ştiind că a interpretat bine, Diana a mers apoi să se afunde în braţele antreno-rului (Cristi Moldovan n.r). Punctajul de 14.325 i-a adus medalia de argint, un cadou unic pentru ziua ei de naştere, împreună cu aplauzele unei mulţimi entu-ziaste, care i-a cântat “Happy Birthday”, în onoarea zilei sale de naştere”, a punctat site-ul Federaţiei Internaţionale de Gimnastică.” Sursa romgym.roŞi dacă noi nu vom putea uita acea zi... tu, Didi, sigur nu o vei uita niciodată! Îţi

AUTOR: Amalia


60

flexibilitate

2010, an plin de evenimente şi noutăþi

În acest capitol am adunat evenimente ce au avut loc pe parcursul anului 2010 şi care au influenþat gimnastica românească.

Revenirea cuplului B&B, plecarea dlui Forminte, un nou site al FRG, retrageri importante din gimnastica aerobică sunt numai câteva dintre noutăþile acestui an.

Vă invităm să aflaþi ce s-a întâmplat în acest an în gimnastica românească.

2010, AN PLIN DE EVNIMENTE ŞI NOUTĂŢI

Anul 2010:Evenimente în gimnastica românească

La data de 1 iunie 2010, antrenorulcoordonator al lotului de gimnastică

feminină şi-a înaintat demisia datoritădeciziilor luate de către Federaţia Română

de Gimnastică. Nicolae Forminte a decis să demisioneze în urma revenirii la lot a

dlui Bellu şi a dnei Bitang. Deşi au existat câteva momente în care s-a crezut în

reîntoarcerea acestuia, fostul coordonator al lotului s-a reîntors la

Constanţa, colaborând în acelaşi timp cu un club din Italia. Mult noroc şi succese în

continuare dlui Forminte!

Pe data de 1 iunie 2010, Federaţia Română de Gimnastică i-a rugat pe celebrii antrenori să revină la lotul naţional pentru a ajuta la pregătirile ce vizează Olimpiada de la Londra din 2012. Dl. Bellu şi dna Bitang au acceptat cererea Federaţiei, astfel încât în prezent aceştia sunt antrenorii coordonatori de facto al lotului naţional feminin de gimnastică. Multa baftă şi putere de muncă, B&B!

Demisia lui Nicolae Forminte de la lotul Naþional de Gimnastică feminină

Revenirea la Lotul Naþional de Gimnastică Feminină a

cuplului Bellu şi Bitang

61

La începutul lunii iunie a acestui an, Federaţia Română de Gimnastică a decis să facă un pas înainte şi să îşi consoli-deze prezenţa online. Noul său site s-a dovedit a fi în permanenţă updatat cu ul-timele informaţii ce priveau pregătirea şi rezultatele gimnaştilor, precum şi informaţii ce ţineau de gimnastică pe plan mondial. Alături de informări punctuale, s-a observat şi o mai mare deschidere în a colabora cu iubitori ai gimnasticii româneşti, colaborări ce au dus la intervi-uri frumoase, o galerie foto minunată şi un conţinut foarte bun. Felicitări Federaţiei pentru acest proiect!

Site-ulwww.romgym.ro – un pas

înainte în comunicarea online

După o perioadă în care lotul masculin nu a avut un

coordonator, Ioan Suciu preia această sarcină deosebit de dificilă.

Obiectivul principal al acestuia este calificarea la Olimpiada de la

Londra din 2012.Multe succese, dle Ioan Suciu!

Numirea lui Ioan Suciu ca antrenor coordonator la lotul naþional de gimnastică masculină

62


Fundaţia “Casa Campionilor” i-a premiat pe sportivii români care au format 24 de echipe şi echipaje campioane olimpice, într-o ceremonie organizată la Sala Polivalentă din cadrul Complexului Olimpic „Sydney 2000”.

Aflată la cea de-a zecea ediţie, de-cernarea trofeului “Campioni de Legendă” i-a avut ca protagonişti pe componenţii lo-turilor de gimnastică feminină, de canotaj şi de kaiac-canoe. Laureatele ediţiei din

2010 pentru trofeul “Campioni de Legendă” au fost componentele echipelor feminine de gimnastică ce au câştigat aurul olimpic la JO din 1984, 2000 şi 2004, cele de la kaiac-canoe medaliate în 1968, 1980, 1984, 2000 şi echipajele de la canotaj (JO din 1984, 1988, 1992, 1996, 2000, 2004 şi 2008).Alte 11 premii speciale au fost oferite gimnastelor Lavinia Miloşovici, Gina Gogean, Dan-iela Silivaş, lui Mihai Covaliu (scrima), antrenorilor de canotaj Victor Mociani, Ion Boicu, Adrian David, Nicolae Gioga, Mircea Roman, plus Manoilă Milicin (antrenor kaiac-canoe) şi fostului comentator sportiv Cristian Ţopescu.Sursa: romgym.ro

Premierea campionilor olimpici de

către Fundaþia “Casa Campionilor”

63


Aşa cum ne-au obişnuit în ultimul deceniu şi jumătate, reprezentanţii gimnasticii aerobice se află permanent pe podiumul marilor competiţii, ultima reuşită fiind la Campionatele Mondiale de la Rodez (Franţa), acolo unde România a ocupat primul loc pe naţiuni, în timp ce au fost cucerite şi alte medalii de aur, argint şi bronz. De remarcat, de asemenea, că la Rodez a avut loc şi Concursul Mondial pe grupe de vârstă – în fond un veritabil campionat mondial -, gimnaştii noştri luând parte doar la cat. 15-17 ani, dar numărându-se, de asemenea, printre cei mai buni.Din păcate, în perioada actuală, gimnastica aerobică se află în faţa unei situaţii dificile, mai mult de jumătate dintre sportivi anunţându-şi intenţia de a se retrage din activitatea competiţională, din varii motive, cel mai des invocat fiind cel referitor la dificultăţile finan-ciare. Se află în aceasta situaţie, printre alţii, Cristina Nedelcu, Mircea Zamfir, Nadina Hotca, Mircea Brânzea, Cosmin Muj, Florin Nebunu, Cristina Antonescu ş.a., în fond toţi cei care în ultimii ani au adus glorie în această disciplină a gimnasticii.

Sursa: romgym.ro

Mulþi gimnaşti de la aerobică şi-au anunþat retragerea

64


În cadrul unei festivităţi care a avut loc la Complexul Olimpic Sydbey 2000, de la Iz-vorani, sportivii clasaţi pe primele 6 locuri la Jocurile Olimpice ale Tineretului şi ant-renorii lor au fost premiaţi şi au primit câte o medalie comemorativă. Au fost felicitaţi de oficialii sportului românesc, Octavian Morariu – preşedinte COSR, Doina Melinte – preşedinte ANST, Mariana Bitang – con-silier prezidenţial, Ana Maria Pascu, Marcel Popescu – vicepreşedinţi COSR, Ioan Dobrescu – secretar general COSR.

Delegaţia României (30 sportivi) a cucerit la Singapore şapte medalii, una de aur, patru de argint şi doua de bronz, plus doua de bronz câştigate cu echipele mixte, ceea ce a situat ţara noastră pe locul 21 în clasamentul general, cea mai buna performanţă reuşind-o gimnastul Andrei Muntean, singurul medaliat cu aur, dar în palmares şi cu o medalie de argint.

Sursa: romgym.ro

COSR i-a premiatpe cei mai buni sportivi

români la JOT 2010

65


Succesele reprezentanţilor României la marile întreceri de gimnastică aerobică, fie şi dacă ne raportăm la ultima ediţie a “mondialelor”, sunt prea bine cunoscute. Poate mai puţin cunoscut este faptul că Maria Fumea, sufletul acestui sport, şi elevii săi sunt implicaţi şi în show-biz, fiind protagoniştii a sute de spectacole susţinute de Trupa Aeros pe marile scene ale lumii. Au fost peste tot în Europa, în Australia, în America. Au ajuns, la un moment, dat chiar şi în Alaska.Trupa Aeros, condusă de Maria Fumea, şi care i-a cuprins pe Cristina Nedelcu, Ana Georgescu, Oanea Ganea, Cristina Antonescu, Anca Surdu, Corina Constantin, Laura Cris-tache, Maria Luiza Pavel, Mircea Zamfir, Florin Nebunu, Bogdan Popa, Mircea Brânzea, Cosmin Mus, Alexandru Bors, Cristian Costache, Lucian Alexa – sub îndrumarea foarte cunoscutului George Iancu, stabilit în Italia de aproape 30 de ani, cu o bogată carieră de balerin şi coregraf, care cuprinde peste douăzeci de stagiuni la Teatro alla Scala (Milano) şi colaborări cu prestigioase companii de balet din întreaga lume – a susţinut 9 spectacole la acest Festival, pentru care “ne-am pregătit timp de o lună”, după cum ne spunea Mar-cela Fumea.De altfel, trupa Aeros a revenit pe scena Festivalului de la Sferisterio di Macerata, ea bucurându-se de un frumos succes şi în 2007. De această dată a asigurat coregrafia în nouă spectacole, la operele “Faust” de Charles Gounod – în rolul principal a fost tenorul român Teodor Ilincai -, “Forţa Destinului” şi “Lonbardi, prima cruciadă”, ambele de Giuseppe Verdi, din nou smulgând ropote de aplauze din partea sutelor de spectatori.

Sursa: romgym.ro

66


Trupa Aeros, la celebrul Festival de Opera de la Sferisterio

p ă r i n t e

p ă r i n t e

c o p i l

c o p i l

Interviuri cu pitici

Este dificil să fii părinte de gimnastă, mai ales dacă fetiþa ta are câþiva anişori.

Alexxa, fetiþa-gimnastă ce iubeşte solul şi medaliile de aur.

Citiþi un interviu în oglindă.

Alexxa – micuţa gimnastă Pentru Liuţa – o mămică de copil campion

INTERVIURI CU PITICI

Confesiuni în oglindă:Alexxa şi Liuþa: gimnastă şi părinte

DE CE ÎŢI PLACE SĂ FACI GIMNASTICĂ?

E un sport frumos şi greu.

DE CE AŢI ALES GIMNASTICA PENTRU

FETIŢĂ?

Am ales un sport la întamplare. Gimnas-tica mi s-a părut cea mai ok pentru o fetiţă de 4 ani. Am vrut să facă un sport care să-i fie util şi la şcoală. Nu m-am gândit că va ajunge să facă performanţă. A fost „dragoste la prima vedere”.

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU DVS SĂ O VEDEŢI

CONCURÂND?

Emoţii inmulţite la un milion... Îţi trec prin minte primii paşi, prima zi de grădiniţă (m-am întors de la grădiniţă şi am început să plâng că am văzut casa goală) şi, desigur, prima zi de gimnastică şi fiecare zi când a venit acasă şi-mi spunea că a mai invaţat un element nou. Cea mai mare amintire de la gimnastică e când a venit la mine cu „palma ruptă” şi a zis: „Mi-a zis D-na Liliana că am devenit gimnastă”. Nu am avut multe concursuri, doar 2, dar au fost cele mai frumoase din viaţa mea, pentru că a participat o prinţesă: Mihai Alexandra Maria.

CARE ESTE APARATUL FAVORIT ŞI DE CE?

Solul, pentru că pot să dansez. Îmi plac elementele acrobatice, dar elementele ar-tistice sunt mai grele, dar tot le fac.

CUM SE DESFĂŞOARĂ UN ANTRENAMENT

NORMAL?

Începe cu încălzirea pe fiecare categorie de încheieturi, începând de la gât la glezne, apoi mobilitate (nu prea îmi place, dar asta e trebuie facută şi asta).

Urmează aparatele. Depinde ce zi a săptămanii e. Se fac elementele generale şi apoi elementele pentru categoria ta şi noile elemente pentru categoria ce urmează. O mică pauză între aparate e binevenită.

Şi la urmă pregătirea fizică... care îmi pare aşa de lungă.

67

Alexxa – micuţa gimnastă Pentru Liuţa – o mămică de copil campion

INTERVIURI CU PITICI

CARE ELEMENT ȚI SE PARE FOARTE GREU

DE EXECUTAT?

În momentul ăsta... la bârnă flick – salt, la sol dublu salt înapoi grupat, la sărituri tzu-kahara, la paralele bragler.

CE ÎNSEAMNĂ PENTRU BUGETUL FAMILIEI

SĂ AI UN COPIL GIMNAST?

Costume, colanţi, şosete (numai albe), cipici şi multe altele de la farmacie: faşă de tifon, betadină, dermazin, actovegin... Dar cel mai important pentru un sportiv de performanţă e hrana. Nu se poate face performanţă pe stomacul gol.

PENTRU VIITOR, CE VEŢI ALEGE: GIMNAS-

TICA SAU ŞCOALA?

Viitorul îi aparţine Alexandrei. Ea va decide ce va face în continuare.

CUM O ÎNCURAJAȚI DVS. CA PĂRINTE

CÂND ÎI ESTE GREU ?

Sunt perioade când zice că este greu, că nu mai poate, dar încercăm alături de an-trenori să-i explicăm că un sport e greu, orice sport. O întreb dacă îşi doreşte în adâncul sufletului să se lase de gimnastică şi răspunsul e întotdeauna „NU”.

CARE ESTE CEA MAI BUNĂ PRIETENĂ A TA

DIN ECHIPA DE GIMNASTICĂ?

Toate suntem prietene, Alexandra, Luminiţa, Alina, Anda, Laura, Roberta, Cristiana, Cristina, Flori. Altfel nu putem fi o echipă.

CÂND ÎŢI ESTE FOARTE GREU LA SALĂ,

CARE E GÂNDUL CARE TE AJUTĂ SĂ

MERGI MAI DEPARTE?

Îmi place când sunt pe podium cu medali-ile de gât (mai ales cele de aur sunt pre-feratele mele).

CUM TE AJUTĂ ANTRENORII? CARE SUNT

METODELE PRIN CARE TE ÎNCURAJEAZĂ

CÂND ÎŢI E GREU?

Cu multă înţelegere.

68

Gimna

stii n

u sun

t n

iste masini perfecte. Chipul lor

este

plin

de po

vesti.

Daca te uiti cu atentie,incepisa ci

testi

: det

erminare, triumf, bucurie,

triste

te, f

rustr

are, concentrare, efort dezn

adejd

e. Chipurile gimnas-

tilor

sunt carti

deschise, vii, expresive. Citeste-le.Vei fi uimit de bog

a- tia frumusetea si detaliile povest

ilor ce se ascund intr-un chip de gimna

st. Unzambet, un suras, o lacrima. Totul se

tese

in jurul unui succes sau esec, creand un

mit

Reportaje prin gimnastica românească

Gimnastica aerobică. Un spectacol plin de energie, pasiune, în care precizia, sincronizarea se împletesc cu eleganþa si dificultatea mişcărilor.

Alexandra dezvăluie un pic din această lume incredibilă şi frumoasă. (pag. 69)

După mondiale televiziunile ne-au răsfaþat cu câteva reportaje minunate. Ştiri despre elementele dificile pe care le învaþă fetele de la TVR (pag. 71), o intreagă emisiune la Izvorani de la DigiTv (pag. 73).

Un adevărat regal informativ. Mulþumim!

Pe noi ne recunoşti după treningurile roşu cu alb. Sunt mai multe loturi care au treninguri roşii, dar ale noastre au ceva aparte. Pe spate scrie mare cu alb “Palatul Copiilor Craiova”. Suntem 17 fete în total, cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani.

REPORTAJE PRIN GIMNASTICA ROMÂNEASCĂ

Palatul Copiilor Craiova: Lotul de gimnastică aerobică

SPUNEM GLUME, NE ARANJĂM PĂRUL,

MACHIAJUL ŞI COSTUMELE

Ne place să mergem la concursuri în alte oraşe şi mai ales să ne întoarcem de acolo învingătoare. Concursurile noastre iau de fapt forma unui spectacol ce se desfăşoară pe scenă, cu spectatori, con-stând în exerciţii de gimnastică şi un fundal muzical antrenant. Când ajungem în sălile de desfăşurare a concursurilor ne place să fim primele pe scenă, să ne acomodăm.

Apoi luam loc în lojele pentru spectatori, una lângă alta, să putem forma “galeria”. Ne înarmăm cu bannere, fluiere şi “avem la noi” ţipetele de încurajare. Între timp, până să fim anunţate la rând, ne ocupăm timpul cum putem mai bine. Spunem glume, ne aranjăm părul, machiajul şi cos-tumele şi le ajutăm pe cele mai mici să facă asta sau mâncăm. Chiar dacă unele dintre noi avem ceva experienţă la concur-suri, tot mai mâncăm puţin, ca să uităm de emoţii!

REACŢIA SĂLII POATE FI BUNĂ SAU REA

În general participăm cu acelaşi exerciţiu la toate evenimentele dintr-un an

Când eşti pe punctul de a intra pe scenă nu poţi să nu te gândeşti că mişcările şi exerciţiile au fost dobândite numai după antrenamente îndelungate. Mai exact de 3 ori pe săptămână. Am vrea mai mult, dar şcoala ne ocupă şi ea ceva timp şi nici măcar una dintre noi nu are probleme cu notele.

LOTUL DE GIMNASTICĂ AEROBICĂ, CRAIOVAFoto: Mihai Maria Alexandra

69


E CEVA NORMAL PENTRU NOI SĂ NE

AJUTĂM

Dupa fiecare concurs adunăm cate o amintire în plus. În culise sau în microbuz, povestim întâmplări de la Slatina, Bucureşti, Arad, amintindu-ne cu amuza-ment tot felul de „peripeţii” din locurile în care am concurat. E ceva normal pentru noi să ne ajutăm să ne aranjăm echipa-mentul, să ne prindem părul, să ne împărţim agrafele şi fixativul şi chiar sticla cu apă.

Obişnuim să ne odihnim capul una pe umărul alteia, să ne bucuram împreună pentru succesele noastre şi să ne încurajăm în caz de eşec. Suntem ca o familie, mai ales ca unele dintre noi suntem colege la şcoală sau chiar vecine..

Ena, Alexia, Laura, Adela, Bianca, Caro-lina, Larisa, Andreea, Irina, Ana, Iulia, Al-exandra, Ionela, Mihaela, Crina, Cristina, Mădălina suntem lotul de gimnastică aerobică de la Palatul Copiilor Craiova.

competiţional, tocmai pentru că acesta este dificil de învăţat şi de pus în practică fără greşeli. Reacţia sălii poate fi bună sau rea, este una dintre greutăţile pe care ni le asumăm. Uneori stăm cu ochii pe adver-sarele noastre. Nu din răutate, ne place doar să fim cu picioarele pe pământ şi să ne recunoaştem valoarea. Alteori - după situaţie - le admirăm pe adversarele noas-tre. Ne place să păstrăm legătura cu fetele din alte oraşe şi abia aşteptăm să ne in-tâlnim la concursuri. Suntem adversare doar pe scenă, în afara ei suntem pri-etene.

Când mergem la concursuri “departe de casă” apare oboseala: de cele mai multe ori, presiunea la care suntem supuse din punct de vedere psihologic, dar şi solici-tarea fizică, ne determină să nu putem nici măcar să ne mai bucurăm de succes-ele obţinute. Vrem, pur şi simplu, să ajun-gem acasă şi să avem parte de puţină linişte.

Ne amintim peripeþii din lo-curile in care am concurat

Suntem ca o familie

AUTOR: Mihai Maria Alexandra

70

Agitaţie mare printre iubitorii gimnasticii româneşti. Digi Sport anunţase că emisiunea „Fabrica de medalii” va fi realizată la Izvorani. Nu vă puteţi imagina ce a însemnat! Câtă agitaţie! Câte planuri! Câte rugaminţi de înregistrare a emisiunii!


TVR: Knock-out într-un minut şi 8 de secunde

Dar cu o zi înainte de emisiune, TVR ne face knock-out cu un reportaj. După viz-ionarea lui tensiunea ajunsese la 24, emoţiile şi surescitarea la maxim şi deja ne întrebam dacă visăm sau nu. Dacă nu cumva suntem în zona crepusculară sau într-un univers paralel. Un minut şi 8 de secunde a avut reportajul, dar a fost anali-zat mai ceva ca în laboratoarele de criminalistică.

„ALINA ALEXOI:

Nimeni nu stă pe margine, toate fetele

învaţă elemente. Se munceşte fără conc-esii, iar gimnastele s-au obişnuit deja cu exigenţa celor 2 tehnicieni.

MARIANA BITANG:

Important e că au înţeles că dacă nu au suficientă dificultate, n-au cum să se lupte pentru medalii. S-au introdus unele dintre cele mai dificle elemente din codul de punctaj.

B&BFoto: romanialiber.ro

Alina Alexoi a lovit exact cum trebuia.

Într-un minut ne-a oferit cât nu a fost în stare TVR-ul în timpul mondialelor.

71


DIANA CHELARU:

Fără asta chiar nu se poate. Dacă nu munceşti şi nu esti sigură pe tine că poţi, nu ai cum. Nu!

ALINA ALEXOI:

Campioana mondială Ana Porgras a învăţat deja altă săritură şi creşte în difi-cultate şi la paralele şi la sol.

ANA PORGRAS:

Primele zile... aşa... când le-am început a fost mai greu că nu simţeam mişcările, dar acum e bine.

ALINA ALEXOI:

În decembrie Bitang şi Bellu le vor duce pe fete într-un cantonament în străinătate. Nimeni nu se supără că vor petrece Crăciunul şi Revelionul în antrenamente.

DIANA CHELARU:

Să nu pierd şi după aia eu ma chinui şi o să regret.”

Knock-out fără drept de apel. Mulţumim, Alina Alexoi!

ALINA ALEXOI:

O tsukahara dublă numita Silivaş, una întinsă, 3 şuruburi şi jumătate sau săritura Amânar prind contur pentru Iordache sau Chelaru. Se speculează codul şi calităţile gimnastelor.

LARISA IORDACHE:

Nu prea mi-a fost greu să învăţ, dar trebuie să le perfecţionez.

Când le-am început a fost mai greu că nu simþeam mişcările

Nimeni nu se supără că vor petrece Craciunul şi Revelionul în antrenamente.

72


DigiTV: „Fabrica de medalii” la Izvorani

REPORTERIȚA:

Aţi avut o perioadă scurtă de timp la dispoziţie ca să pregătiţi această competiţie. Au apărut aceste rezultate. Cum vi s-au părut? Erau previzibile? Aceste două medalii şi acel loc 4 din în-trecerea pe echipe?

OCTAVIAN BELLU:

Aş începe cu întrecerea pe echipe. Acel loc 4 era previzibil. De ce? Pentru că timpul a fost foarte scurt, a trebuit să par-curgem o perioadă extrem de grea, să lucrăm în paralel la recuperarea medicală, la refacerea potenţialului fizic şi bineînţeles la partea tehnică a pregătirii. Nu a fost timp să rezolvăm foarte multe probleme. Noi ne-am gândit la două as-pecte: siguranţa în execuţie şi exactitatea, dacă vreţi, în modul în care abordau exerciţiile. Asta s-a văzut. Echipa României chiar n-a avut ratări la finala pe echipe.

Totuşi ştiam bine informaţiile, pe care acum le obţii foarte uşor de pe internet, inclusiv imagini de la concursurile impor-tante, ca principalii noştri parteneri

tradiţionali de competiţie, SUA, China şi Rusia au avut mult mai multe concursuri în picioare, cum spunem noi în sport, în comparaţie cu noi şi aveau şi gimnaste foarte bine pregătite, care nu avuseseră întreruperi în pregătire aşa cum s-a întâm-

OCTAVIAN BELLUFoto: campioniiromaniei.ro

73

plat cu gimnastele noastre.

Medalia de la bârnă ne-o doream cu toţii, cred că. Ideea a fost ca Ana să îşi prezinte exerciţiul la cel mai înalt nivel. Este poate pentru cunoscători, dar nu numai. Este de remarcat faptul că ea a avut cel mai bun exerciţiu şi cea mai mare notă la toate compeţiile premergătoare finalei. Şi a im-presionat arbitrele.

Şi Diana la sol a încercat şi a reuşit să facă un sol bun şi a reuşit şi ea în final să vadă că o mică greşeală la o săritură artistică şi un pas la un element acrobatic a costat-o medalia de aur. Sunt multe învăţăminte de tras şi chiar nu am avut intenţia să facem o analiză foarte de deta-liu, pentru că ştim foarte bine de unde am plecat, unde s-a ajuns la momentul Ro-tterdam şi cât mai este de muncă până la jocurile olimpice.

Sunt multe învăþăminte de tras

REPORTERIŢA:

Aţi avut ocazia să le cunoaşteţi pe fete în concurs. Aţi preferat să urmăriţi competiţia din tribune tocmai pentru că nu ştiaţi cum se comportă în momentele de tensiune. Cum vi s-au părut aceste fete din acest punct de vedere?

OCTAVIAN BELLU:

Aicea sunt aşa... dacă vă aduceţi aminte de un film „Lumini şi Umbre”. Şi lucruri pozitive şi lucruri mai puţin lăudabile. Sunt printre ele gimnaste care se concentrează şi reuşesc să facă cele mai bune exerciţii în concurs, altele care sunt dominate de emoţie şi nu de fiecare dată lipsa de experienţa este explicaţia unor ratări sau a unor exerciţii mai puţin reuşite. Le-am cunoscut acum.

De văzut le văzusem în două concursuri anterioare fără miză, dar cred că acest proces de cunoaştere continuă pentru că vrem-nu vrem vor exista şi de-aici înainte două tipuri de gimnaste: gimnaste foarte bune în antrenament, dar care nu reuşesc să arate ce au învaţat în concurs şi gimn-aste care în antrenament nu neapărat


74


Dacă nu obþi o medalie de aur la olimpiadă, nu eşti o gimnastă completă

Voi munci mult pentru olimpiadă.

strălucesc, dar au o mare capacitate de a se concentra în concurs şi sunt stimulate de dorinţa de a arăta publicului că sunt mult mai valoroase decât chiar de multe ori credem noi, în urma antrenamentelor pe care le desfăşurăm.

[...]

REPORTERIȚA:

Ana, tu ai adus prima medalie de aur la un campionat mondial de gimnastică după o pauză de 9 ani. Veneai după acel bronz la paralele în 2009 la Londra. Acum, iată, a venit şi medalia de aur. Ce înseamnă pentru tine acest rezultat?

ANA PORGRAS:

Pai, înseamnă foarte mult pentru mine că am reuşit să obţin această medalie, mai ales că timp de 9 ani de zile nu s-a mai cucerit şi sper... să nu fie nici prima, nici

REPORTERIŢA:

Vorbim acum cu Diana Chelaru. Tu, să spunem aşa, ai produs o oarecare surpriză la Rotterdam. Ai avut o evoluţie cât de cât curată, nu foarte multe ratări, ai profitat de ce s-a întâmplat în concurs. Iată a venit această medalie de argint. Te motivează

ultima.

REPORTERIŢA:

Îmi spuneai la Rotterdam imediat după ce ai coborât de pe podium că te gândeşti la toate sacrificiile pe care le-ai facut pentru a obţine această medalie de aur. Apoi îmi vorbeai de Londra 2012. Eşti hotărâtă să faci aceleaşi sacrificii în continuare?

ANA PORGRAS:

Da, sunt hotărâtă şi mă gândesc că o gimnastă nu cred ca este împlinită numai cu o medalie de aur la mondiale. Dacă nu obţii o medalie de aur la olimpiada, nu esti o gimnastă completă.

75

MARIANA BITANGFoto: Prosport

acest rezultat?

DIANA CHELARU:

Da, bineînţeles că mă motiveaza şi îmi dă oarecum o putere de muncă să merg mai departe pentru că am avut şi eu unele greutăţi şi domnul Bellu şi doamna Ma-riana Bitang m-au ajutat foarte mult şi le mulţumesc şi sper să nu fie, la fel ca Ana, prima şi ultima medalie. Voi munci mult pentru olimpiadă.

REPORTERIȚA:

Cum ţi s-a părut întrecerea pe echipe şi acel loc 4?

DIANA CHELARU:

Cel mai important a fost pentru că am făcut un concurs fără ratare şi, chiar dacă nu am avut dificultate, totuşi noi ne-am gândit la siguranţă şi asta a fost cel mai important. Dacă o să adăugăm puţin câte puţin şi la dificultate, cred eu că o să fie bine.

[ ... ]

REPORTERIŢA:

Dna Bitang, spuneaţi despre acest cam-pionat mondial de la Rotterdam că aceas-ta ne este valoarea în acest moment. Mă refer la întrecerea pe echipe. E un pic cam dureros să acceptăm acest lucru?

MARIANA BITANG:

Nu e dureros să accepţi realitatea. Dureros este să ai inconştienţa să treci peste această realitate lamentându-te că este altcineva de vină că nu ai obţinut o med-alie. Eu cred că nu atât noi, cât fetele trebuie să înţeleagă să nu aştepţi ca alţii să cadă de pe aparat sau să se întâmple nu stiu ce descalificări ca să obţii o med-alie.


76


Trebuie să fii extrem de bine pregătit, să ai într-adevăr valoare şi atunci să te lupţi de la egal la egal cu pretendentele din ul-timii ani la podium. Pentru că, cu regret şi cu tristeţe trebuie să spun că în ultimii ani, la competiţiile pe plan mondial, am urcat accidental pe podium. Adică eu mi-aş dori ca prezenţa României pe podium să fie o constanţă, aşa cum era înainte. Eram o constanţă în titluri mondiale. Fetele au cucerit cinci titluri mondiale consecutiv. Nu a fost uşor. Iar orice disciplină sportivă, şi cred că în orice domeniu, a fi cel mai bun din lume implică automat sacrificiu şi foarte multă muncă.

REPORTERIŢA:

Cât de mult s-a schimbat gimnastica în ultimii ani?

OCTAVIAN BELLU:

Spre surprinderea multora, eu consider că nu s-a schimbat deloc. Şi aici ne ascun-dem în spatele unor efecte ale unui cod de punctaj, de parcă acum s-a schimbat pentru prima dată codul de punctaj. Numai eu am prins vreo 10-15 coduri schimbate.

Elementele sunt aceleaşi. Chiar dacă s-a schimbat forma de notare, vedeţi ca nota pentru execuţie, şi este un detaliu, dar nota pentru execuţie este foarte importantă, trebuie să execuţi curat aşa cum s-a afirmat aici mai devreme, dar şi înainte cine făcea lucruri grele, cine făcea elemente spectaculoase avea de câştigat şi se impunea la aparatul respectiv. Şi acum la fel. Chiar după părerea mea este stimulată de acest cod de punctaj fuga după elemente foarte grele. O să ajungem să terminăm literele din alfabet. Eu zic că nu s-a schimbat.

Probabil singurul lucru pe care în văd inte-resant de a fi remarcat este faptul ca au apărut ţări pretendente la medalii care înainte nici nu visau să se lupte pentru o medalie de aur europeană. Bravo lor! E meritul lor! Şi este bine că plaja de preten-dente a crescut foarte mult şi cu atât mai mult tu trebuie să fii foarte bine pregătit ca să nu ai întâmplări.

Chiar m-am amuzat şi ne amuzăm de fie-care dată, o gimnastă din lotul nostru a fost învinsă la un aparat de o gimnastă

77

venită dintr-o zonă geografică foarte interesantă din punct de vedere istoric, dar care nu avea nici o legatură cu gimnastica acum 10 ani. Iată că globalizarea are efecte şi în gimnastică.

REPORTERIŢA:

Andreea, cum ţi se pare ţie acum gimnas-tica faţă de perioadă în care erai sportivă de performanță? Ţie ţi se pare că s-a schimbat?

ANDREEA RĂDUCAN:

S-a schimbat poate puţin. Vis-a-vis de ce spunea dl. Bellu cu schimbarea codului de punctaj, e foarte adevărat că nu cred că asta e soluția să ne lamentăm. Dacă bine îmi aduc aminte în afară de un cod de punctaj care s-a schimbat, cel puţin în perioadă în care eram eu sportivă de performanţă, ni s-a schimbat şi un aparat. Vorbesc aici de masa de sărituri. Eu cred ca cel mai important e... Câştigă cel care reuşeşte să se adapteze cel mai bine noilor schimbări, pentru că un cod de punctaj şi un aparat nu se schimbă doar pentru echipa României sau doar pentru echipa Rusiei. Aşa că mai puţin cu

MARIANA BITANG:

Dacă tot vorbim despre reveniri şi ca să nu ţinem copiii ăstia pe post de fundal viu, uite vorbim de o revenire. Ia să o întrebăm pe Anamaria Tărmîrjan ce a determinat-o să revină?

ANAMARIA TĂMÎRJAN:

Mi-am dat seama că nu am făcut destul în gimnastică şi m-am intors să văd dacă mai pot să fac ceva.

MARIANA BITANG:

Bravo, Ana! Ana a făcut o pauză de aproape un an de zile. Ea este medaliată la jocurile olimpice, este campioană europeană şi cu toate astea mă bucură mentalitatea ei. Consideră că nu a făcut

discuţiile şi mai mult la muncă.

[...]

Mi-am dat seama că nu am făcut destul în gimnastică


78


destul în gimnastică. Şi sunt convinsă că va face mai mult. Bravo! Baftă!

ANAMARIA TĂMÎRJAN:

Mulţumesc!.

MARIANA BITANG:

Voi, pitici? De ce v-aţi apucat de gimnastică? Ia să vedem...

OCTAVIAN BELLU:

Pe Mărie o întrebăm. Ia zi, Mărie!

MARIA:

Mi-a plăcut.

MARIANA BITANG:

Ţi-a plăcut? Şi-ţi mai place?

MARIA:

Da. Mi-a plăcut şi-mi place.

REPORTERIŢA:

Cam cât timp o să-ţi mai placă aşa?

MARIA:

Mult.

MARIANA BITANG:

Şi de ce faci gimnastică?

MARIA:

Să ajung campioană.

MARIANA BITANG ŞI OCTAVIAN BELLU:

Bravo, Mărie!

[...]

REPORTERIȚA:

Larisa

MARIANA BITANG:

Larisa vorbeşte. Larisa Iordache este campioană europeană de juniori. Are mai multe medalii la campionatele europene

Eu vreau să ajung la olimpiadă şi să iau toate medaliile de aur

79

de juniori.

REPORTERIŢA:

Da, bronz la individual compus, aur la sol, argint la bârnă...

MARIANA BITANG:

Alea de bronz nu se pun.

LARISA IORDACHE:

Da, numai alea de aur.

MARIANA BITANG:

Aşa. Tu? Ce cauţi pe aici?

LARISA IORDACHE:

Eu vreau să ajung la olimpiada şi să iau toate medaliile de aur.

MARIANA BITANG:

Oaaau! Larisa, nu chiar toate! Hai să le mai lăsăm...

REPORTERIȚA:

Fii mai blândă cu adversarele.

LARISA IORDACHE:

Mă duc cu gândul ăsta ca să reuşesc, să fiu convinsă, să mă pregătesc cât mai bine şi vreau să fac ceva bine. Nu să regret că n-am muncit şi n-am făcut ce-a trebuit ca să ajung acolo sus.

MARIANA BITANG:

Bravo! Sigur o să iei medalia de aur la olimpiadă. Ia să vedem! Pitic?

REPORTERIȚA:

Şi ea are emoţii.

MARIANA BITANG:

Toată lumea are emoţii.

OCTAVIAN BELLU:

La ea trebuie umblat puţin la voce. Are o voce specifică.

MARIANA BITANG:

Băgaţi mai mulţi başi. Zi, Pitic!

RALUCA PITIC HAIDU:

Eu îmi doresc foarte mult să ajung la


80


Dacă nu obți o medalie de aur la olimpiada, nu esti o gimnastă completă

olimpiadă, să câştig medalia de aur şi să ajut echipa şi să muncesc mult până să ajung acolo.

REPORTERIŢA:

Ana, tu cum vezi această mentalitate de învingător? Spunea dl. Bellu mai devreme şi dna. Bitang că nu contează medalia de bronz.

ANA PORGRAS:

Nu. Eu cred că cea mai importantă med-alie este cea de aur, pentru că în momen-tul când o obţii esti cel mai bun. Medalia de argint şi bronz sunt pe lângă.

OCTAVIAN BELLU:

Nici nu cântă imnul.

ANA PORGRAS:

Nu.

[ ...]

REPORTERIȚA:

Ajungem încet-încet la discuţia despre

viitor, despre Londra. Dar până la Londra mai sunt campionatele mondiale de la Tokyo de anul viitor. La ce să ne asteptăm?

OCTAVIAN BELLU:

Eu întotdeauna m-am ferit de aceste pre-viziuni. Câte medalii? Adică tot am impre-sia că este aşa... câte porumb boabe la hectar? Şi faci nişte calcule într-o situaţie în care conjunctura competiţiei este ex-traordinar de schimbătoare. Mondialele de la Rotterdam nu seamănă cu ce va fi la anul la Tokyo. Aşa cum olimpiada nu va semăna cu mondialele de la Tokyo.

Eu zic că perspectiva ţine de modul în care ele vor fi responsabile să se dăruiască total acestei activităţi, că vor munci cu atenţia mărită ca să nu mai aibă întreruperi în pregătire, că vor dori să-şi completeze exerciţiile pentru a creşte valoarea şi dacă ai rezolvate măcar 75% din aceste cerinţe pentru a obţine medalia de aur, forma de moment şi conjunctura de la faţa locului îţi pot fi favorabile sau nu. Dar trebuie să fii pregătit pentru orice situaţie şi ce ţine de tine să rezolvi: de la

81

MARIANA BITANG:

Eu vreau să subliniez un lucru. După cam-pionatul mondial marea majoritatea a sportivilor pleacă acasă. O pauză de recu-perare. Având în vedere că din nefericire ele au avut perioade atât de lungi de recu-perare de natură medicală, am considerat că e oportun, că e mai bine să stăm, ele fiind într-o oarecare formă fizică după această competiţie să abordăm elemente noi.

Deja lucrul se vede, se vede o accelerare în însuşirea unor noi elemente şi de mare dificultate şi sper să ţinem tempoul ăsta, chiar dacă lăsăm un pic mai moale şi accelerăm din nou, pentru că doar acum se mai poate învăţa. Acum o lună-două. Că după aceea te pregăteşti pentru cam-pionatele europene care sunt la începutul lunii aprilie. Deja cu două luni-două luni şi ceva înainte trebuie intri pe integrale şi nu prea mai poţi invăţa elemente noi.

Deci trebuie să înţeleagă în acest moment că există o singură dominantă: gimnas-tica. Restul sunt lucruri auxiliare. Şi vacanţele şi alt gen de trăiri. Dacă într-adevăr îşi doresc cu ardoare o medalie olimpică trebuie să accepte aceste realităţi.

REPORTERIŢA:

Cum vi s-au părut fetele la întoarcerea de la Rotterdam? S-a simţit din punct de vedere moral mai multă încredere?

MARIANA BITANG:

Primele două antrenamente au zbârnâit.


82

curăţenia execuţiei, de aterizările la care dai foarte mult atunci când arbitrele te depunctează şi la un păsuleţ cât de mic. Totul ţine de cantitatea de muncă, de cali-tatea pe care reuşeşti să o faci până la campionatele mondiale.

[ ... ]

Trebuie să înþeleagă în acest moment că există o singură dominantă: gimnastica


OCTAVIAN BELLU:

Se acumulează şi oboseala, dar unul din factorii extrem de importanţi este această continuitate în pregătire. În gimnastică acest stereotip pe care încerci să-l construieşti prin muncă se pierde extraor-dinar de repede. Şi atunci trebuie să o iei de la capăt. Primele 3 clasate nu au de făcut decât să menţină gimnastele la nive-lul ridicat pe care l-am văzut la Rotterdam, pe când noi trebuie să venim la unele aparate şi unele exerciţii din urmă, să le ajungem şi să ne putem lupta de la acelaşi nivel cu ele.

[ ... ]

MARIANA BITANG:

Ia zi, Ana, cu surprinsul ăla!

ANA PORGRAS:

Păi, de obicei... adică după mondiale

Dacă erau concursurile atunci... Şi-au dorit mai mult. Adică au prins mai multă în-credere în ele că „Uite, pot!”. Dar trebuie să înţeleagă că nu e loc de sinusoide în pregătire. Trebuie să fii tu foarte exigent cu propria persoană pe aparat. Pentru că dacă îţi permiţi un antrenament foarte bun şi a doua zi să nu faci nimic, nu se acumulează. Noi trebuie să acumulăm lu-cruri corect făcute şi bune, trebuie să eliminăm greşelile cât mai rapid din execuţie şi numai pe elemente corect con-struite putem să construim altă valoare de plecare.

REPORTERIȚA:

Cum e, Ana, sunteţi pregătite de muncă?

ANA PORGRAS:

Da.

MARIANA BITANG:

Ea, săraca, e cam obosită, dar...

ANA PORGRAS:

După cât am stat înainte de mondiale ...

Dificultatea a făcut diferenþa

83

Abia aşteaptă să se întoarcă acasă să se apuce de elemente noi.

urma o perioadă când o luam mai uşor şi acum am început cu elemente noi şi...

MARIANA BITANG:

Şi ţi se pare culmea că poţi!

ANA PORGRAS:

Da.

MARIANA BITANG:

Da, a surprins-o. Zice: „Măi, sar şi eu acum 7.2”.

REPORTERIŢA:

Păi, la Rotterdam exact asta spunea. Că abia aşteaptă să se întoarcă acasă să se apuce de elemente noi.

ANA PORGRAS:

Da, pentru că dificultatea a făcut diferenţa.

[ ... ]

REPORTERIŢA:

O putem numi, de exemplu, pe Larisa Ior-dache surpriza pe care o pregăteşte gim-nastica românească pentru Londra 2012?

MARIANA BITANG:

Dar nu e o surpriză.

OCTAVIAN BELLU:

Pe ea o ştie toata lumea. Dar probabil va fi surpriza strict legată de cât va acumula până la jocurile olimpice şi ce exerciţii va prezenta acolo. Ea în orice caz anul viitor

ECHIPA ROMÂNEASCĂ DE GIMNASTICĂFoto: DigiTV


84


85

Mi-aş dori foarte tare ca ele să reînveþe să fie o echipă

va participa la Festivalul Olimpic Euro-pean, va trebui să se ducă cu exerciţii foarte bune şi în general în gimnastică nu prea apar lucruri miraculoase. Chiar la Rotterdam dacă aţi observat cam cu aceleaşi exerciţii a câştigat şi Tweddle paralelul şi Sacramone săritura. Este bine să te ştie toata lumea că eşti, anterior concursului, printre cei mai buni sau pre-tendentul la medalia de aur.

MARIANA BITANG:

Iar eu sper ca surpriza la Londra 2012 să se numească echipa României de gimnastică. Mi-aş dori foarte tare ca ele să reînveţe să fie o echipă, pentru că trăiesc aici una cu cealaltă mai mult decât trăiesc acasă cu proprii fraţi şi aş vrea să se dezvolte un real spirit de echipă şi să înţeleagă: cu cât sunt mai multe bune, cu atât echipa va fi mai valoroasă şi trebuie să se sprijine una pe cealaltă. Inerent apar

şi momente dificile în pregătire. Şi atunci trebuie să o ajuţi pe respectiva colegă să depăşească acel moment dificil.

[...]

Mulţumim, DigiTv! Mulţumim, B&B!

Sursa: DigiTv

OCTAVIAN BELLU, DIANA CHELARUFoto: Ioana

86


D E D I C A T I E

Se spune că gimnastica este un sport complet. Dificil. Necesită sacrificii înca de la

început. Din momentul în care te prinde, gimnastica îţi aranjează viaţa în condiţiile

impuse de ea.

Priviţi un gimnast când lucrează. Forþa de care este nevoie în executarea unui

exerciţiu la paralele, sărituri, cal cu mânere sau inele este colosală. Muşchii sunt încordaţi

la maxim, iar forţa necesară ar doborî un om.

Zâmbiţi încântaţi când un spiriduş dansează şi face tumbe. Gimnastele sunt păpuşi vii,

delicate, expresive, pline de graþie. Bucuraţi-vă de dansul lor graţios!

Apreciaţi-le frumuseţea!

Puntea suspinelor. Gimnasta sare de pe bârna de 10 cm lăţime. Trupul ei pare un elastic.

Este atât de flexibil încât vârfurile picioarelor ating părul prins în codiţă. Perfecţiune.

Viteză, precizie. Totul se petrece rapid, în fracţiuni de secundă. Dinamismul e

lege. În gimnastică nu ai timp să te plictiseşti.

Poveşti scrise pe chipuri de copii şi adulţi plini de ambiţia de a fi cel mai bun: triumf,

concentrare, tristeţe.

Dar dincolo de toate acestea se află muncă, pasiune, implicarea totală faţă de cel mai

dificil sport. În gimnastică nu există loc pentru negocieri, pentru leneşi. Pe primul loc se

află întotdeauna munca, gimnastica. De la antrenori la gimnaşti, toţi trebuie să se

dedice complet zeiţei.

Gimnastica este perfecţiune pentru că cere perfecţiune.

Am vrea să urăm sănătate, putere de muncă, împlinirea tuturor dorinþelor fanilor gimnasticii româneşti, gimnaştilor şi antrenorilor! Totodată un călduros "La mulþi ani!" Anei Porgras, Ceraselei Pătraşcu si lui Marian Drăgulescu!

GIMNASTICAESTE O MÂNDRIE

NAȚIONALĂ

feedback: [email protected]

revista tare

Documents