resurse catolice - ave crux, spes unica -modele pentru meditarea suferintelor si mortii domnului...

IINNSSTTIITTUUTTUULL TTEEOOLLOOGGIICC RROOMMAANNOO-CCAATTOOLLIICC „„SSFFÂÂNNTTUULL IIOOSSIIFF””

AVE CRUX, SPES UNICAMMooddeellee ppeennttrruu mmeeddiittaarreeaa ssuuffeerriinnþþeelloorr

ººii mmoorrþþiiii DDoommnnuulluuii IIssuuss CCrriissttooss ppee ccrruuccee

SapientiaIaºi – 2003

ImprimaturPetru GHERGHEL

Episcop de Iaºi05.03.2003

Ediþie îngrijitã de pr. Anton Farcaº

© 2003 Editura SAPIENTIAInstitutul Teologic Romano-CatolicStr. Th. Vãscãuþeanu 6RO – 6600 IaºiTel. 0232/225228Fax 0232/211476www.itrc.tuiasi.roe-mail [email protected]

CUPRINS

Introducere ................................................................................... 7

MODELUL 1: Calea Sfintei Cruci tradiþionalã (I) ........................................ 9

MODELUL 2: Calea Sfintei Cruci tradiþionalã (II) ...................................... 17

MODELUL 3: Calea Sfintei Cruci tradiþionalã (III) ..................................... 25

MODELUL 4: Calea Sfintei Cruci biblicã (I) ................................................ 36

MODELUL 5: Calea Sfintei Cruci biblicã (II) ............................................... 47

MODELUL 6: Calea Sfintei Cruci euharisticã .............................................. 63

MODELUL 7: Calea Sfintei Cruci pentru ora de adoraþie ........................... 76

MODELUL 8: Calea Sfintei Cruci pentru copii (I) ....................................... 88

MODELUL 9: Calea Sfintei Cruci pentru copii (II) ...................................... 96

MODELUL 10: Calea Sfintei Cruci pentru seminariºti ................................. 103

MODELUL 11: Calea Sfintei Cruci pentru preoþi .......................................... 115

MODELUL 12: Calea Sfintei Cruci de papa Paul al VI-lea ............................ 127

MODELUL 13: Calea Sfintei Cruci de pr. Ioan Maria Vianney .....................139

MODELUL 14: Calea Sfintei Cruci de pr. Eduard Ferenþ ..............................148

MODELUL 15: Calea Sfintei Cruci de Michel Quoist .................................... 155

MODELUL 16: Calea Sfintei Cruci în versuri ................................................. 174

MODELUL 17: Meditarea suferinþele Domnului nostru Isus Cristos ........... 186

MODELUL 18: Iubirea ºi milostivirea inimii lui Isus .................................... 198

MODELUL 19: Suferinþele lui Isus ºi preasfânta Fecioarã Maria ................. 210

MODELUL 20:Reflecþii practice asupra suferinþelor lui Isus ....................... 221

MODELUL 21: Suferinþele lui Isus

ºi gândul la cele patru lucruri de pe urmã ....................... 233MODELUL 22:

Înaintarea în viaþa creºtinã ................................................... 247

6 CUPRINS

INTRODUCERE

Calea Sfintei Cruci este icoana vieþii noastre. Ne apropiem deun Calvar, mai mult sau mai puþin departe. La prima staþiunesuntem condamnaþi la moarte, iar la ultima, aºezaþi în mormânt.Dar între aceste douã momente ale vieþii noastre, câte încercãri,lupte ºi necazuri, vai, câte cãderi!

Sfânta Fecioarã Maria ne urmeazã pe acest drum, aºa cum l-aurmat ºi pe Isus; este mereu atentã la ceea ce ni se întâmplã,este gata sã ne ridice când cãdem, sã ne întãreascã atunci cândam obosit.

Isus îþi spune ºi þie ce i-a spus unui suflet nobil: „Admirã-mã,ajutã-mã, iubeºte-mã!”

Isus a suferit atâtea pentru tine ºi tu cât te gândeºti la aceasta?El aºteaptã de la tine puþinã recunoºtinþã... Dacã trãieºti, oareaceasta nu se datoreazã morþii sale? Timpul ce îl ai oare nu estepreþul sângelui sãu? Isus te-a iubit atât de mult încât a muritpe cruce pentru tine, iar tu ce ai fãcut pentru el?

Maria l-a însoþit ºi, dupã înãlþarea lui la cer, a fãcut des drumulcrucii. Urmeaz-o meditând cât mai des suferinþele lui Isus.

Practicii de pietate a Cãii Sfintei Cruci, fãcute cu evlavie,sfânta Bisericã i-a acordat o indulgenþã plenarã, care se poatecâºtiga o datã pe zi.

Înainte de a începe Calea Sfintei Crucii, poþi spune: „Ne închi-nãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm; Cãci prin sfânta ta cruceai rãscumpãrat lumea”. Iar la sfârºit: „Doamne, miluieºte-ne”,sau „Marie Maica lui Dumnezeu, roagã-te pentru noi”, sau„Preamãrire ºi închinare fãrã de sfârºit preasfintei ºi dumne-zeieºtei Taine”, sau „Miluieºte-ne, Isuse, miluieºte-ne”, sau „ªipentru pãtimirea ta sfântã îndurã-te de noi”.

La sfârºitul Cãii Sfintei Cruci, se spune o rugãciune dupãintenþia Sfântului Pãrinte, pentru dobândirea indulgenþelor.Aceastã rugãciune poate fi un „Tatãl nostru” ºi un „Bucurã-te,Marie”, sau o altã rugãciune pe care o alege cel ce face CaleaCrucii.

Trecerea prin faþa fiecãrei staþiuni este obligatorie, dacã nueste mare aglomeraþie în bisericã; altfel nu se câºtigã indulgenþe.

Nu este obligatorie recitarea unui „Tatãl nostru” ºi „Bucurã-te,Marie” dupã fiecare staþiune.

8 INTRODUCERE

MODELUL 1

CALEA SFINTEI CRUCITRADIÞIONALÃ (I)

RUGÃCIUNE DE PREGÃTIRE

Preasfântã Treime, îþi jertfim Calea Sfintei Cruci, ca sã cinstimºi sã lãudãm maiestatea ta, sã-þi mulþumim pentru marele haral mântuirii ºi sã aducem ispãºire pentru pãcatele noastre ºipentru sufletele din purgatoriu.

Isuse, tu ai îndurat moartea pe cruce pentru mântuirea noastrã.Te rugãm, deºteaptã în inimile noastre o cãinþã adevãratã pentrupãcatele sãvârºite ºi dã-ne o încredere nestrãmutatã în meriteletale. Fã sã te urmãm pe calea stropitã cu sângele tãu, în aºa felîncât sã ajungem la fericirea veºnicã. Amin.

Staþiunea I

ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE

– Ne închinãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm,– Cãci prin sfânta ta cruce ai rãscumpãrat lumea.

Isus este hotãrât sã sufere chinurile nedrepte la care îl osân-deºte Pilat.

Doamne, Dumnezeul meu, osândit pe nedrept la moarte, terog sã-mi dai putere sã rabd cu blândeþe când mi se face vreonedreptate, ca astfel sã fiu asemenea þie.

– Tatãl nostru...– Bucurã-te, Marie...

Staþiunea a II-a

ISUS IA CRUCEA PE UMERI

– Ne închinãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm,– Cãci prin sfânta ta cruce ai rãscumpãrat lumea

Isus îmbrãþiºeazã crucea, o ia pe umerii sãi ºi o duce curesemnare.

Mântuitorul meu, tu, care ai purtat cu resemnare cruceaîncãrcatã cu pãcatele mele, fã ca ºi eu sã port fãrã plângericrucea datoriilor mele zilnice ºi sã sufãr cu rãbdare neplãcerilece-mi ies în cale.


Staþiunea a III-a

ISUS CADE ÎNTÂIA OARÃ SUB POVARA CRUCII


Isus cade sub povara crucii, dar, gândindu-se la mântuireamea, se scoalã fãrã ºovãire ºi îºi urmeazã calea spre Golgota.

Mântuitorul meu, la prima ta cãdere sub povara crucii, îmiamintesc de primele mele cãderi în pãcat. Doamne, prin meritelesuferinþelor tale, te rog, iartã-mi pãcatele mele. Ca ºi tine, vreausã mã scol cu mai multã hotãrâre ºi sã te urmez cu mai multãdragoste pe calea pocãinþei.


10 MODELUL 1: CALEA SFINTEI CRUCI TRADIÞIONALÃ

Staþiunea a IV-a

ISUS O ÎNTÂLNEªTE PE MAICA SA ÎNDURERATÃ


Preasfânta Fecioarã îl însoþeºte pe Fiul ei iubit în toate sufe-rinþele sale. Ea este ºi mama mea ºi mã însoþeºte pe calea vieþii.

Mântuitorul meu, pentru durerile ce le-ai simþit când te-aiîntâlnit pe drumul Calvarului cu mama ta preasfântã, te rog,dã-mi iubirea cea mai curatã ºi devotatã faþã de ea. ªi eu suntfiul ei ºi vreau s-o cinstesc tot timpul vieþii mele.

Maicã îndureratã, roagã-te pentru mine.


Staþiunea a V-a

SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTÃ PE ISUSSÃ-ªI DUCÃ CRUCEA


Nu de bunãvoie, ci silit, îi ajutã Simon din Cirene lui Isus sã-ºiducã crucea. Însã el cunoaºte în curând cine este Isus ºi duce cubucurie povara crucii.

Doamne Cristoase, care ai deschis ochii lui Simon din Cirene,deschide ºi ochii sufletului meu, ca sã cunosc voinþa ta în greutã-þile pe care le întâmpin ºi, ajutat fiind de tine, sã le port curãbdare.


AVE CRUX, SPES UNICA 11

Staþiunea a VI-a

VERONICA ªTERGE FAÞA LUI ISUS CU O MARAMÃ


Isus îºi întipãreºte faþa plinã de sudoare, praf ºi sânge înmarama ce i-o întinde Veronica cea miloasã.

Doamne, ºtiu cã numai prin suferinþã voi putea reproduce înmine chipul tãu; te rog, deci, sã-mi dai putere ca prin muncã ºisuferinþã sã devin tot mai asemãnãtor cu tine, Dumnezeul meu.


Staþiunea a VII-a

ISUS CADE A DOUA OARÃ SUB POVARA CRUCII


Istovirea lui Isus creºte, drumul urcã, crucea îl apasã tot maigreu ºi el cade a doua oarã.

Doamne, ºi eu cad adeseori în pãcat. Dupã fiecare cãdere,ridicarea este tot mai anevoioasã. Dar dupã pilda ta ºi cu ajutorulharului tãu, vreau sã mã scol cu hotãrâre ºi fãrã întârziere.Printr-o spovadã bunã, vreau sã-mi dobândesc puteri noi ca sãte urmez. Ajutã-mã, Doamne!



Staþiunea a VIII-a

ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


Vãzând femeile care plâng de mila lui, Isus uitã de suferinþelesale ºi le mângâie.

Mântuitorul meu, tu ai trãit toatã viaþa ta pentru alþii ºi chiarîn suferinþele tale gãseºti cuvinte de mângâiere pentru cei întris-taþi. Dã-mi putere sã pot renunþa la dorinþele mele deºarte ºi sãgãsesc cuvinte de mângâiere pentru cei care suferã în jurul meu.


Staþiunea a IX-a

ISUS CADE A TREIA OARÃ SUB POVARA CRUCII


Isuse cade pentru a treia oarã sub povara crucii, dar se ridicãºi, cu ultimele puteri, urcã muntele Calvarului.

Mântuitorul meu, pe tine nu te-a putut întoarce nici o greutate.Privind la tine, mã ruºinez când mã gândesc de câte ori am uitatde propunerile mele bune. Prin meritele cãderilor tale, te rog,dãruieºte-mi puterea trebuincioasã ca sã nu mã abat de lapropunerile mele bune.



Staþiunea a X-a

ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


Cãlãii smulg fãrã milã hainele lipite de rãnile Mântuitorului,lãsându-l fãrã îmbrãcãminte în faþa mulþimii.

Doamne Isuse Cristoase, tu ai voit, prin ruºinea despuieriitale în faþa mulþimii, sã aduci îndestulare pentru lipsa mea debunã-cuviinþã în vorbe, purtare ºi îmbrãcãminte. Îþi promitcã-mi voi înfrâna gândurile, privirile ºi vorbele ºi voi cinstitrupul meu ºi al altora ca pe un templu al lui Dumnezeu.


Staþiunea a XI-a

ISUS ESTE RÃSTIGNIT PE CRUCE


Isus îºi lasã mâinile ºi picioarele în voia cãlãilor, care lepironesc pe cruce.

Doamne Isuse Cristoase, prin pironirea mâinilor ºi picioarelortale ai voit sã ne dai un exemplu de ascultare desãvârºitã. Tu aifost ascultãtor pânã la moarte, pânã la moartea pe cruce. Dupãexemplul ascultãrii tale, vreau sã urmez poruncile tale sfinte,chiar dacã va trebui sã rãstignesc dorinþele mele pãcãtoase.



Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Ajuns la capãtul suferinþelor sale, Isus, aplecându-ºi capul,îºi dã sufletul.

Isuse, Mântuitorul meu, tu ai împlinit tot ce þi-a încredinþatPãrintele ceresc în chipul cel mai desãvârºit. Dupã exemplul tãu,vreau sã trãiesc cu totul dupã chemarea mea ºi sã-mi împlinescdatoriile, chiar ºi cele neplãcute, în chipul cel mai desãvârºit,din iubire cãtre tine.


Staþiunea a XIII-a

ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


Ucenicii coboarã trupul lui Isus de pe cruce ºi-l pun în braþelemamei sale îndurerate.

Cine ar putea mãsura suferinþele tale, mamã îndureratã. Elesunt fãrã numãr, ca ºi rãutatea oamenilor care l-au rãstignit peFiul tãu iubit. Pentru durerea ce ai simþit-o la vederea trupuluineînsufleþit al Mântuitorului meu, te rog, primeºte-mã ºi pe minede copil al tãu ºi învredniceºte-mã în ceasul morþii de prezenþa ta.



Staþiunea a XIV-a

ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


Ucenicii ºi femeile care l-au urmat pe Isus pânã la Calvar aºazãtrupul sãu într-un mormânt nou, sãpat în stâncã. În liniºteamormântului, trupul lui Isus aºteaptã trei zile clipa învierii sale.

Doamne Isuse Cristoase, tu aºtepþi în liniºte ºi tãcere pe altarelenoastre sã te viziteze toþi cei osteniþi ºi împovãraþi. În nevoileºi suferinþele mele, voi cãuta ºi eu mângâiere ºi alinare în faþaaltarului.

– Tatãl nostru...– Bucurã-te, Marie..

RUGÃCIUNE DE ÎNCHEIERE

Doamne, tu ai sfinþit semnul crucii prin suferinþele ºi moarteaFiului tãu preaiubit pe lemnul crucii.

Te rugãm ca toþi acei care ne mãrturisim credinþa prin acestsemn sfânt sã ne bucurãm de ocrotirea ta cereascã. Prin Cristos,Domnul nostru. Amin.


MODELUL 2

CALEA SFINTEI CRUCITRADIÞIONALÃ (II)


Staþiunea I



Isus, Sfântul tuturor sfinþilor, Regele tuturor regilor, dupã cea fost biciuit pânã la sânge ºi încoronat cu spini, este osânditde fãptura sa la moartea cea mai dureroasã ºi mai ruºinoasã.

Eu sunt pricina acestei osândiri, eu m-am fãcut vrednic deo mie de ori de moartea aceasta prin pãcatele mele.

O, Isuse, dã-mi harul sã cunosc bine pãcatele mele, dã-mio umilinþã adevãratã!


Staþiunea a II-a



Dupã ce a aºteptat-o ºi a dorit-o 33 de ani, Isus ia acum cruceape umerii sãi, ca pe un steag al luptei sale, ca pe o unealtã amântuirii noastre.

O, Isuse, dã-mi harul sã preþuiesc ºi sã iubesc patima ºi cruceata sfântã, precum ºi suferinþele ce mi le trimiþi!


Staþiunea a III-a



Isus cade, obosit din pricina sângelui ce i-a curs, împovãratde pãcatele ce atârnau de cruce. El cade pentru a mã curãþa depãcate ºi pentru a mã pãzi sã nu cad din nou în ele.

O, Isuse, dã-mi harul statorniciei în bine!


Staþiunea a IV-a



Isus, cu crucea pe umeri, cu coroana de spini pe cap, o întâl-neºte pe mama sa îndureratã. Ce durere pentru Inima dumne-zeiascã a Fiului ºi pentru inima duioasã a Mamei!

O, Isuse, fã-mã ºi pe mine pãrtaº la durerile ºi suferinþele cevi le-am pricinuit þie ºi mamei tale!



Staþiunea a V-a



Simon din Cirene duce crucea lui Isus, pentru cã Isus n-o maipoate duce. Simon duce crucea fãrã voie ºi silit, dar ducând cruceacunoaºte cine este Isus ºi învaþã a-l iubi, precum ºi a duce cruceadin dragoste cãtre dânsul.

O, Isuse, dã-mi ºi mie harul ca, prin crucea ce-mi este datã,sã cunosc cine eºti ºi sã învãþ a te iubi ºi a rãbda orice suferinþãdin dragoste cãtre tine!


Staþiunea a VI-a

VERONICA ªTERGE FAÞA LUI ISUSCU O MARAMÃ


Cu mare compãtimire, Veronica ºterge sudoarea ºi sângelede pe faþa dumnezeiascã a lui Isus, ºi el, din recunoºtinþã, îºiîntipãreºte faþa pentru totdeauna pe marama ei...

O, Isuse, întipãreºte ºi în inima mea chipul feþei tale, ca sãnu uit niciodatã ceea ce ai suferit pentru mine ºi cât m-ai iubit!



Staþiunea a VII-a



Isus cade ºi peste dânsul cade crucea, care îi apasã mai adâncspinii în cap, producându-i astfel o durere nespusã. Aceºti spiniau fost pãcatele mele sãvârºite cu gândul, pofta, cuvântul ºiprivirea...

O, Isuse, dã-mi harul unei pocãinþe adevãrate pentru pãcatelemele, care þi-au pricinuit niºte dureri aºa de mari!


Staþiunea a VIII-a



„Fiicele Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci pe voi vãplângeþi ºi pe fiii voºtri. Cã de se fac acestea cu lemnul cel verde,cu cel uscat ce va fi?”

O, Isuse, tu eºti lemnul cel verde, iar eu, cel uscat, vrednicnumai sã ard în iad! Dã-mi harul unei adevãrate întoarcerispre bine ºi al unei statornice frici de Dumnezeu pentru ca, prinfapte bune, sã aduc roade pentru viaþa cea veºnicã.



Staþiunea a IX-a



Isus cade, dar cãlãii îl împing, îl bat ºi-l batjocoresc necontenitpe calea crucii pânã la Golgota...

O, Isuse, ce ruºine ºi ce durere ai suferit tu din dragoste cãtremine! Dã-mi harul ca, din dragoste cãtre tine ºi cu duh depocãinþã, sã sufãr bucuros orice ruºine ºi durere, ºi în chipulacesta sã nu încetez niciodatã de a te urma.


Staþiunea a X-a



Isus este despuiat de hainele sale ºi adãpat cu fiere ºi oþet.Hainele i se scot ºi astfel i se reînnoiesc toate rãnile pricinuiteprin biciuire. Prin dezbrãcarea hainelor ºi prin reînnoirea rãnilor,Mântuitorul ne-a dobândit iertarea pentru pãcatele noastreîmpotriva curãþiei, iar prin fierea cea amarã, prin oþetul acru,ne-a dobândit iertarea pãcatelor noastre de lãcomie...

O, Isuse, elibereazã-mã de robia poftelor trupeºti!



Staþiunea a XI-a



Mâinile ºi picioarele Mântuitorului sunt pironite pe cruce.Isus atârnã de rãnile mâinilor ºi picioarelor ºi suferã durerinespuse pentru toate faptele cele rele ale mâinilor noastre ºipentru cãile pãcãtoase pe care au umblat picioarele noastre.

Strãpunge-mã, o, Isuse, ºi pironeºte-mã pe crucea ta printr-osfântã fricã ºi dragoste, pentru ca, în toate ispitele ºi suferinþele,sã rãmân statornic în rãbdare, pânã la sfârºit!


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Dupã ce a atârnat trei ceasuri pe cruce, dupã ce a pãtimit ºis-a rugat, Isus îºi dã de bunãvoie sufletul în mâinile Tatãlui sãuceresc ºi moare.

O, Isuse, fã ca moartea ta sã-mi fie viaþã ºi dã-mi harul sã fiupururea mort pentru pãcat, pentru lume ºi pentru toate pornirilecele rele, ca sã trãiesc numai pentru tine ºi la sfârºit s-ajungprintr-o moarte bunã la viaþa cea veºnicã!



Staþiunea a XIII-a



Isus este dat jos de pe cruce ºi pus în braþele mamei saleîndurerate.

O, sfântã Mamã a lui Dumnezeu, ce durere pentru inima tade mamã a vedea în braþele tale trupul dumnezeiescului tãu Fiu,rece ºi fãrã viaþã, ºi a privi rãnile lui din care mai curge sânge.

Pentru aceste dureri ale tale, te rog, dobândeºte-mi de ladumnezeiescul tãu Fiu harul unei pocãinþe desãvârºite pentrupãcate, acum ºi în ceasul morþii mele.


Staþiunea a XIV-a



Trupul preasfânt al lui Isus este înmormântat într-un mor-mânt nou ºi curat...

O, Isuse, dã-mi harul ca inima mea sã fie o locuinþã curatã ºiplãcutã þie, pentru trupul tãu în preasfânta Împãrtãºanie, ºisã te primesc vredniceºte ºi cu evlavie pentru mântuirea sufle-tului meu, pururea, dar mai ales la sfârºitul vieþii mele!



RUGÃCIUNE DE ÎNCHEIERE (de Sf. Francisc Xaveriu)

O, Dumnezeule, eu te iubesc, dar nu te iubesc ca sã mã mân-tuieºti, sau pentru cã îi pedepseºti cu focul cel veºnic pe cei cenu te iubesc. Tu, o, Isuse, m-ai îmbrãþiºat cu totul pe cruce.Tu ai suferit piroanele, suliþa ºi multã ruºine, nenumãrate dureri,sudori, chinuri ºi moartea, ºi toate acestea le-ai suferit pentrumine, pãcãtosul.

Aºadar, pentru ce te voi iubi pe tine, o, Isuse preaiubite? Nute iubesc ca sã mã mântuieºti în cer, nici ca sã nu mã osândeºtiîn veci, nici pentru nãdejdea vreunei rãsplãþi, ci precum m-aiiubit tu pe mine, aºa te voi iubi ºi eu pe tine, numai pentru cãtu eºti Mântuitorul meu, Regele meu ºi Dumnezeul meu. Amin.


MODELUL 3

CALEA SFINTEI CRUCITRADIÞIONALÃ (III)


Doamne Isuse Cristoase, noi am venit sã te urmãm în rugã-ciune pe calea crucii pe care tu ai parcurs-o de la casa lui Pilatpânã sus, pe Golgota.

Recunoscãtori, ne gândim la marea ta îndurare cu care aiispãºit neascultarea noastrã ºi ai ºters pãcatele noastre.

Acestei îndurãri îi recomandãm ºi pe cei dragi nouã, ca ºipe toþi oamenii, ºi chiar ºi pe noi înºine, cu pãcatele ºi durerilenoastre.

– Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte,– Miluieºte-ne pe noi.

Staþiunea I



Judecãtorul lumii stã în faþa judecãþii oamenilor. Plinã de urã,mulþimea aþâþatã cere moartea lui. De frica oamenilor, Pilatrosteºte sentinþa nedreaptã. Isus, însã, stã legat ºi tace.

Nu a blestemat când a fost defãimat ºi nu a ameninþat când l-aubatjocorit. S-a lãsat în seama celui care l-a condamnat pe nedrept.A fost jertfit pentru cã el însuºi a voit-o; gura nu ºi-a deschis-o.

De câte ori ºi astãzi noi, oamenii, îl tragem la rãspundere peDumnezeu deoarece gândurile lui nu sunt gândurile noastre,iar cãile lui nu sunt cãile noastre!

Doamne Isuse, pentru a ne mântui ai acceptat în tãcere sen-tinþa de moarte rostitã de Pilat.

De aceea te rugãm: Ai milã de noi ºi de întreaga lume!


Staþiunea a II-a



Ostaºii aduc crucea. De bunãvoie, Domnul ia crucea pe umeri.El vrea sã bea paharul amar pe care i l-a dat Tatãl.

El a purtat suferinþele noastre ºi a luat asupra sa necazurilenoastre. Ca un miel a fost dus la înjunghiere. A tãcut ca o oaiefãrã glas în faþa celui care o tunde (Is 53,47).

Numai cel care în necazurile stãrii, în greutãþile muncii, încruce ºi suferinþã îºi ia crucea ºi-l urmeazã pe Isus poate sã fieucenicul lui.

Doamne Isuse, tu ai purtat de bunãvoie crucea pe care þi-aimpus-o pãcatul oamenilor.




Staþiunea a III-a



Povara este grea, drumul pietros, Domnul este istovit demoarte. Se clatinã ºi cade. El este însã îmbrâncit ºi silit sãmeargã mai departe.

Noi l-am considerat însemnat, bãtut de Dumnezeu ºi înfrânt. Ela fost strãpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru pãcatelenoastre. Nu avea nici chip, nici frumuseþe. Un om obiºnuit cu durereaºi boala (Is 53,2-5).

De câte ori noi, oamenii, refuzãm îndeplinirea datoriilornoastre! Însã Dumnezeu vrea ca noi sã mergem pânã la capãtuldrumului.

Doamne Isuse, tu te-ai ridicat dupã prima ta cãdere ºi ai duscrucea mai departe.



Staþiunea a IV-a



Mama se aflã pe drumul pe care Fiul îºi duce crucea grea.Privirile li se întâlnesc. Ea vede chinul lui ºi poartã toatãdurerea împreunã cu el.


Ochii mei s-au întunecat de plâns, cãci a plecat de la mine cel careera mângâietorul meu. Tare ca moartea este iubirea. Multele apeale mâhnirii nu pot sã o stingã.

Cristos suferã ºi azi în mãdularele trupului sãu, în surorileºi fraþii sãi. Cu Isus suferã Maria, mama lui ºi a noastrã.

Doamne Isuse, tu ai întâlnit-o pe mama ta îndureratã pedrumul crucii.



Staþiunea a V-a

SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTÃ PE ISUS SÃ-ªI DUCÃ CRUCEA


Domnul nu mai poate duce greutatea crucii. Atunci, soldaþiiîl silesc pe un bãrbat care venea de la câmp ºi tocmai treceape acolo sã-l ajute sã ducã crucea.

Cine vrea sã fie ucenicul meu sã se lepede de sine, sã-ºi ia cruceaºi sã mã urmeze. Unul sã ducã povara celuilalt. Astfel, împliniþiporunca lui Cristos.

Noi, oamenii, ne temem de suferinþã. Chiar ºi Petru, ucenicullui Isus, temându-se, s-a retras din faþa ei. ªi totuºi, numaiprin suferinþã ne putem mântui.

Doamne Isuse, tu l-ai acceptat pe Simon din Cirene ca ajutorpentru a duce crucea.




Staþiunea a VI-a



Veronica vede suferinþa lui Isus ºi cruzimea ostaºilor. Ea nuîntreabã ce gândesc oamenii. Curajoasã, pãtrunde prin mulþimeºi îi oferã Domnului marama pe care el îºi întipãreºte faþa.

Þie îþi vorbeºte inima mea: cautã faþa ta. Aratã-ne faþa ta ºivom fi mântuiþi. Nu-þi ascunde faþa de la noi.

Ne miºcã oare durerea celuilalt? Vedem noi faþa zdrobitã a luiCristos în semenii noºtri care suferã?

Doamne Isuse, plin de bunãtate þi-ai întipãrit chipul sfânt pemarama Veronicãi.



Staþiunea a VII-a



Isus cade a doua oarã, o cãdere mai chinuitoare decât ceadintâi. Cu mare efort, el se ridicã pentru a desãvârºi jertfa sa.

Dar eu sunt vierme ºi nu om, ocara oamenilor ºi batjocura poporului.Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine, strâmbã din buze ºi dau din cap(Ps 21).


De câte ori cãdem în vechile pãcate ºi greºeli; nu suntemstatornici în bine!

Doamne Isuse, în durerile tale fãrã margini te-ai prãbuºitpentru noi a doua oarã sub povara crucii.



Staþiunea a VIII-a



Pe drumul spre Calvar s-au adunat femei care îl plâng peDomnul chinuit. El, însã, plin de milã, se gândeºte la nenorocireacare va veni peste ele.

Nu mã plângeþi pe mine. Plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri.Veþi spune munþilor: cãdeþi peste noi. ªi dealurilor: acoperiþi-ne(Lc 23,27).

De cele mai multe ori noi vedem numai durerea exterioarã,ºi nu nenorocirea adâncã ce provine din pãcat. Simþim numaidurerea proprie ºi nu vedem nevoile celorlalþi.

Doamne Isuse, în toiul durerii tale te-ai gândit la necazurilecare, din pricina pãcatelor, vor veni asupra mamelor ºi copiilorpoporului tãu.




Staþiunea a IX-a



Domnul este extrem de istovit ºi se prãbuºeºte a treia oarãsub greutatea crucii. Dar el vrea sã ducã pânã la capãt lucrareape care i-a încredinþat-o Tatãl. Îºi adunã ultimele puteri ºi seridicã iarãºi.

Sufletul meu este umilit în þãrânã. Trupul meu este culcat lapãmînt. Pãcatul oamenilor s-a adunat asupra mea, el mã apasãca o povarã grea.

Nici noi nu suntem încã la þintã, suntem pe drum, adeseorisinguri ºi pãrãsiþi. ªi pentru noi poate sã vinã ceasul când totulne pãrãseºte.

Doamne Isuse, tu te-ai prãbuºit la pãmânt sub greutateapãcatelor noastre ºi þi-ai adunat puterile ridicându-te din nou.



Staþiunea a X-a



Domnul, zdrobit de suferinþã, a ajuns pe muntele Calvar.Soldaþii îi smulg hainele în faþa mulþimii, iar rãnile biciuirilorîncep din nou sã sângereze.


Ei îºi împart hainele mele ºi trag la sorþi cãmaºa mea. Din cãlcâipânã-n creºtet nu este nimic sãnãtos în mine. Numai cicatrici ºi rãni(Ps 21)

De câte ori îl desconsiderãm ºi îl dispreþuim pe semenulnostru; îl compromitem ºi nu lãsãm nimic bun în el!

Doamne Isuse, tu ai voit sã înduri pentru noi ºi ultima umi-linþã a morþii de rãufãcãtor.



Staþiunea a XI-a



Soldaþii îl trântesc pe Isus la pãmânt. Îi strãpung mâinile ºipicioarele, pironindu-l pe cruce. Apoi înalþã crucea. Acum s-aîmplinit cuvântul: „Când voi fi înãlþat de la pãmânt îi voi atragepe toþi la mine”.

Mi-au strãpuns mâinile ºi picioarele, mi-au numãrat toate oasele.Mi-au dat fiere în mâncare. ªi în setea mea mi-au dat sã beau oþet(Ps 21).

ªi noi suntem adesea legaþi de oameni, suntem încãtuºaþi deîndatoriri de care am vrea sã fugim. Cristos ne dã puterea ºi neînvaþã sã le îndeplinim în libertatea iubirii.

Doamne Isuse, tu te-ai lãsat rãstignit pe cruce pentru noi. De aceea te rugãm: Ai milã de noi ºi de întreaga lume!



Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Isus atârnã rãstignit pe lemnul crucii. El se roagã pentru cãlãiisãi. Pe la ceasul al nouãlea, strigã cu glas puternic: „Dumnezeulmeu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” ªi, murind,spune: „S-a sfârºit! Tatã, în mâinile tale îmi încredinþez sufletul!”

Crucea ta o slãvim, Doamne, ºi sfânta ta înviere o lãudãm ºi opreamãrim. Cãci prin lemnul crucii a venit bucuria în toatã lumea.Domnul sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze. Sã strãlu-ceascã faþa sa asupra noastrã ºi sã ne dãruiascã mântuirea sa(Liturghia din Vinerea mare).

Pentru cel ce crede în Cristos nu existã suferinþã fãrã rost.ªi în cel mai adânc abis Cel Rãstignit este cu el.

Doamne Isuse, ascultãtor voinþei Tatãlui, tu ai murit pe crucepentru mântuirea oamenilor.



Staþiunea a XIII-a



Cristos a murit. Iosif din Arimateea, plin de tristeþe ºi respect,a luat jos de pe cruce trupul Domnului. Apoi l-au aºezat pe Isusîn braþele Mariei, mama sa îndureratã.


Voi toþi, cei care treceþi pe aici, priviþi ºi vedeþi dacã se aseamãnãvreo durere cu a mea (Lam 1,12).

ªi noi ne întâlnim cu moartea; vedem cum mor oamenicare ne sunt apropiaþi ºi dragi. Propria noastrã moarte esteinevitabilã. Fecioara Mamã ne învaþã ºi ne ajutã sã fim tari înasemenea ocazii.

Doamne Isuse, neînsufleþit în braþele mamei tale, te rugãm:Ai milã de noi ºi de întreaga lume!


Staþiunea a XIV-a



Ei aºazã trupul Domnului în mormânt; dar moartea nu-l poateþine. Din mormânt se naºte viaþa; noua creaþie s-a sãvârºit.

Dacã bobul de grâu nu cade în pãmânt ºi nu moare, rãmâne singur.Dar dacã moare, aduce rod bogat”. „Se seamãnã în putreziciuneºi reînvie în neputreziciune. Se seamãnã în slãbiciune ºi reînvieîn putere. Sã nu fim triºti ca ºi cei care nu au speranþã. Cãci Cristos a înviatdin morþi ca primul dintre rãposaþi. ªi aºa cum toþi mor în Adam,aºa vor fi toþi înviaþi în Cristos.

Doamne Isuse, tu ai împãrþit cu noi soarta mormântului, dara treia zi ai înviat din morþi.





– Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte,– Miluieºte-ne pe noi.

Atotputernice, veºnice Dumnezeule, îþi mulþumim cã prinmoartea ºi învierea Fiului tãu ai reînnoit viaþa noastrã.

Ajutã-ne ca, prin participarea noastrã la Calea Sfintei Cruci,sã fim gata sã purtãm cu rãbdare ºi perseverenþã crucea noastrãºi sã-þi slujim cu fidelitate.

Dãruieºte tuturor celor pentru care ne-am rugat îndurareata ºi condu-i pe toþi rãposaþii noºtri la înviere, prin Cristos,Domnul nostru. Amin.


MODELUL 4

CALEA SFINTEI CRUCIBIBLICÃ (I)


Doamne, iubirea ta nu cunoaºte margini; tu nu l-ai cruþat nicichiar pe unicul tãu Fiu, ci l-ai dat pentru mântuirea tuturoroamenilor. Aratã-ne ºi astãzi iubirea ta, cãci vrem sã-l urmãmpe Cristos pe drumul crucii.

Învaþã-ne, pe acest drum, sã cunoaºtem iubirea ta, sã recu-noaºtem pãcatele noastre ºi sã le pãrãsim pentru a trãi diniubirea ta.

Tu, care ne chemi sã ne împãrtãºim din viaþa ta în toþi veciivecilor. Amin.

Staþiunea I



Is 53,6-8Toþi umblam rãtãcind ca niºte oi, fiecare îºi urma drumul lui, darDomnul a fãcut sã cadã asupra lui fãrãdelegile noastre, ale tuturor.Chinuit fiind, s-a smerit ºi nu ºi-a deschis gura; ca un miel dus laînjunghiere, ca o oaie fãrã de glas înaintea celor care o tund, elnu ºi-a deschis gura.A fost judecat ºi condamnat printr-o sentinþã nedreaptã: cine i-aluat apãrarea? A fost smuls dintre cei vii! Pentru fãrãdelegilepoporului sãu a fost dus la moarte.

Iartã-ne, Doamne, pentru cã aºa de des preferãm sã stãmliniºtiþi, acceptând tot felul de compromisuri, în loc sã reclamãmdreptatea ta ºi dreptul ce se cuvinte fraþilor noºtri.

Iartã-ne, Doamne, pentru cã facem din dreptatea omeneascã,din ordinea stabilitã, ceva absolut, ºtiind bine cã singurul bineabsolut este Iubirea.


Staþiunea a II-a



Is 53,4-5ªi totuºi, el purta durerile noastre ºi era împovãrat cu suferinþelenoastre. Noi îl socoteam pedepsit, bãtut ºi înjosit de Dumnezeu. Dar el era strãpuns pentru pãcatele noastre ºi zdrobit pentrufãrãdelegile noastre.Pedeapsa care a cãzut asupra lui ne-a adus nouã pacea ºi rãnile luine-au adus vindecarea.

Doamne, noi avem o idee greºitã despre tine. Ne vine greu sãte acceptãm cu crucea pe umeri, insultat de mulþime, sãrac ºidespuiat. Cu toate acestea, vrem sã ne încredem în tine ºi sãacceptãm sã credem cã numai bobul de grâu care moare poatesã aducã roade.



Staþiunea a III-a



Ps 37, 3.4.17.19.20.21Mâna ta, Doamne, apasã asupra mea. Fãrãdelegile mele se ridicã deasupra capului meu; sunt prea grelepentru mine. Sunt gata sã cad, zdrobit de pãcate, iar duºmanii mei sunt tari ºiputernici.Ei îmi întorc rãul pentru bine.Ei mã urãsc pentru cã eu vreau dreptatea.Nu mã pãrãsi, Doamne, salveazã-mã.

Te rugãm, Doamne, pentru toþi aceia care cad pradã descura-jãrii, pentru toþi aceia care se resemneazã, pentru cei zdrobiþide povara crucii lor.

Ne rugãm pentru cei care se sinucid, pentru cei care trãiescîn singurãtate, pentru cei care zi de zi aºteaptã moartea, deoarecele-a pierit orice gust de viaþã.

Rosteºte ºi pentru ei un cuvânt de speranþã; fii pentru eiluminã în întuneric, deschide-ne ochii ºi inima la deznãdejdeafraþilor noºtri.


Staþiunea a IV-a



38 MODELUL 4: CALEA SFINTEI CRUCI BIBLICÃ

Lc 2,48-50Vãzându-l, pãrinþii lui au rãmas înmãrmuriþi ºi mama lui i-azis: „Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Cât de îngrijoraþi am fost,cãutându-te, tatãl tãu ºi cu mine”.Dar el le-a zis: „Cum de m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiuîn casa Tatãlui meu?”Dar ei n-au înþeles cele spuse de el.

Ne rugãm, Doamne, pentru toþi cei care au pierdut un prieten,un soþ, o soþie, un copil; pentru cei care trebuie sã-ºi trãiascãmai departe viaþa, deºi au rãmas decepþionaþi în iubirea lor.

Deschide-le ochii ca sã descopere prezenþa ta în viaþa lor.


Staþiunea a V-a



Mt 16,24-25Dacã vrea cineva sã vinã dupã mine, sã renunþe la el însuºi, sã-ºiia crucea ºi sã mã urmeze.Pentru cã cine va voi sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; iar cine îºiva pierde viaþa pentru mine, o va salva.

Ne rugãm, Doamne, pentru toþi cei care muncesc ºi luptã,acceptând sã moarã pentru dreptate ºi pace; pentru toþi aceiacare se strãduiesc sã construiascã o lume mai bunã ºi mai dreaptã.



Staþiunea a VI-a



Ps 44,3Frumos eºti ca nimeni altul dintre fiii oamenilor, se revarsã farmecde pe buzele tale ºi de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.

Ne rugãm, Doamne, pentru toþi aceia care desfigureazã faþalui Dumnezeu.

Ne rugãm pentru creºtinii care, din cauza intransigenþei ºiînfumurãrii, prezintã o imagine falsã despre tine.

Ne rugãm pentru noi înºine, ca sã vedem în aproapele nostruchipul tãu.


Staþiunea a VII-a



Ps 35,15-16Când mã clatin, ei se bucurã ºi se strâng fãrã ºtirea mea ca sã mãbatjocoreascã ºi sã mã sfâºie neîncetat.Scrâºnesc din dinþi împotriva mea, împreunã cu cei nelegiuiþi, cusarcasme batjocoritoare.


Doamne, ajutã-ne sã construim o lume în care sã disparãexploatarea omului de cãtre om ºi în care fiecare sã poatã trãiliber ºi fericit.

ªtim cã existã încã în alte þãri exploatarea omului. Noi nerugãm pentru acei sãrmani oameni care nu au încã libertateacuvenitã demnitãþii de om.


Staþiunea a VIII-a



Lc 10,37-42O femeie, cu numele de Marta, l-a primit în casa ei. Ea avea o sorã,numitã Maria, care, aºezatã la picioarele Domnului, îi ascultacuvântul.Marta, în schimb, era ocupatã pânã peste cap cu o mulþime de tre-buri. De aceea, s-a dus ºi i-a spus lui Isus: „Doamne, nu-þi pasã cãsora mea m-a lãsat singurã sã slujesc? Spune-i sã mã ajute!”Dar Domnul i-a rãspuns: „Marta, Marta, pentru multe te zbaþiºi te frãmânþi. Însã un singur lucru este necesar. Maria ºi-a alespartea cea mai bunã, care nu i se va lua”.

Doamne, tu ne inviþi sã te recunoaºtem ºi sã te cunoaºtem.Fã ca sã putem descoperi în viaþa ºi în lumea noastrã prezenþaºi viaþa ta.



Staþiunea a IX-a



2Cor 12,19-20Domnul mi-a spus: „Harul meu îþi este de ajuns; cãci puterea mease vãdeºte din plin în slãbiciune”. Iatã pentru ce prefer sã mã laudcu slãbiciunile mele: ca sã locuiascã în mine puterea lui Cristos.De aceea, de dragul lui Cristos, accept cu bucurie slãbiciunile,insultele, necazurile, persecuþiile ºi stãrile de neliniºte, cãci tocmaicând mã simt slab, atunci sunt tare.

Ne rugãm, Doamne, pentru toþi oamenii degradaþi, umiliþi,împovãraþi; pentru aceia care-ºi pierd încrederea în viaþã sau îniubirea oamenilor, pentru cei care te cautã ºi nu te-au gãsit încã.


Staþiunea a X-a



Gen 3,6-8Aºadar, femeia a vãzut cã pomul era bun de mâncat ºi plãcut deprivit ºi cã pomul era de dorit, ca unul care dã înþelepciune, ºi a luatdin el ºi a mâncat ºi i-a dat ºi bãrbatului sãu, care a mâncat ºi el.Atunci li s-au deschis ochii amândurora ºi au cunoscut cã erau goi...Auzind glasul Domnului Dumnezeu,... bãrbatul ºi femeia s-au ascunsde privirea Domnului Dumnezeu printre pomii grãdinii.


Ne rugãm, Doamne, pentru cei nevoiaºi ºi lipsiþi, pentru ceicare nu au de lucru, pentru cei fãrã adãpost ºi fãrã pâine, pentrucei care n-au drept la nimic, nici mãcar la respect ºi prietenie.

Iartã-ne, Doamne, cã am uitat prea des aceste lucruri.


Staþiunea a XI-a



1Cor 1,23-25Noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit – scandal pentru iudei, iarpentru pãgâni, nebunie; dar pentru noi, cei chemaþi, fie iudei, fiegreci, Cristos este puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu.Cãci nebunia lui Dumnezeu este mai înþeleaptã decât înþelepciuneaoamenilor ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât putereaoamenilor.

Doamne, acum când Fiul tãu, Isus Cristos, a fost ridicat de pepãmânt, acum când este preamãrit, te rugãm ca el sã-i atragãpe toþi oamenii la sine, astãzi ºi întotdeauna.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE



Fil 2,5-11El, rãmânând Dumnezeu, nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cuDumnezeu, ci s-a înjosit pe sine, luând firea sclavului ºi devenindasemenea oamenilor.Dupã înfãþiºare era considerat un om ca toþi ceilalþi.S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarteape cruce. De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit un nume,care este mai presus decât orice alt nume, pentru ca, în numele luiIsus, toatã fãptura în cer, pe pãmânt ºi în adâncuri sã-ºi plecegenunchiul ºi orice limbã sã proclame spre mãrirea lui DumnezeuTatãl: Isus Cristos este Domnul!

Doamne, ajutã-ne sã renunþãm la bunãstarea ºi la comoditateanoastrã. Transformã-ne inima ca sã fim în lume semne ale iubiriitale pentru toþi oamenii.


Staþiunea a XIII-a



Is 52,13-15Iatã, servitorul meu va avea succes: va urca, va deveni mare ºise va înãlþa pe culmile mãririi. Precum pentru mulþi a fost pricinãde groazã, atât de schimonositã îi era faþa ºi chipul lui nu mai aveaînfãþiºare de om, tot aºa va fi pricinã de bucurie pentru multepopoare; regii vor amuþi în faþa lui, cãci vor vedea ceea ce nu li s-aspus vreodatã ºi vor privi ceea ce nu a auzit vreodatã.

Ne rugãm, Doamne, pentru cei care mor singuri, fãrã a aveaalãturi vreun prieten, pentru cei care mor fãrã speranþa învierii.


Celor care mor în acest moment, te rugãm sã le dai curajulsã-ºi încredinþeze viaþa în mâinile tale.


Staþiunea a XIV-a



Rom 6,3-11Sau nu ºtiþi cã noi toþi, care am fost botezaþi în Cristos Isus, am fostbotezaþi în moartea lui? Aºadar, am fost înmormântaþi împreunãcu el prin botez în moartea lui pentru ca, dupã cum Cristos a înviatdin morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã.Cãci dacã am fost împreunã sãdiþi într-o moarte asemãnãtoare cua lui, la fel vom fi în înviere, ºtiind bine cã omul nostru cel vechia fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupul pãcatului sã fienimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului, fiindcã cel carea murit a fost eliberat de pãcat.Dar dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãiîmpreunã cu el, ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare,moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Când a murit, el a muritpentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºtepentru Dumnezeu. Tot aºa ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentrupãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus.

Ne rugãm, Doamne, pentru cei care nu au primit pânã acumbotezul, pentru cei care din urã faþã de credinþã nu vor sã seconverteascã ºi sã devinã oameni noi îndepãrtând pãcatul, pentrucreºterea credinþei noastre în învierea de apoi.



Dumnezeule, Tatã ceresc, îþi aducem mulþumiri cã au venitzilele în care Isus, Mântuitorul nostru, suferã pãtimirea ºi învieglorios din morþi. Iatã zilele în care noi celebrãm deja victoriasa asupra rãului ºi misterului mântuirii noastre.

Pentru ca aceastã „Cale a Crucii” sã constituie o etapã nouãspre mântuirea noastrã, iartã-ne pãcatele ºi dã-ne tãria de ane dãrui viaþa pentru fraþii noºtri dupã exemplul lui Isus Cristos,Fiul tãu, care vieþuieºte ºi domneºte împreunã cu tine ºi cuDuhul Sfânt, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.


MODELUL 5

CALEA SFINTEI CRUCIBIBLICÃ (II)


Prea milostive Isuse, fiindcã eºti nemãrginit de bun ºi milostiv,te iubesc mai presus de orice lucru. Îmi pare rãu din toatã inimacã te-am mâniat pe tine, Pãrintele meu, Mântuitorul meu ºiDumnezeul meu, atât de mare ºi atât de bun.

Îþi ofer aceastã Cale a Sfintei Cruci în cinstea ºi amintireaacelei cãi prea dureroase ce ai fãcut-o pentru mine, pãcãtosul.Prin acest exerciþiu de pietate vreau sã-mi cureþi inima, sãdobândesc sfintele indulgenþe ºi sã mã rog pentru acele intenþiipentru care a fost datã aceastã comoarã spiritualã.

Te mai rog ca aceastã practicã de evlavie sã-mi fie folositoare;în viaþa pãmânteascã sã dobândesc mila ta, iar în cea viitoare,slava veºnicã. Amin.

Staþiunea I



In 19,15-16Dar ei au strigat: „La moarte cu el! La moarte cu el! Rãstigneºte-l!”Pilat le-a zis: „Pe regele vostru sã-l rãstignesc?”Marii-preoþi au rãspuns: „Noi nu avem alt rege decât pe împãrat!”Atunci l-a dat pe mâna lor, ca sã fie rãstignit, iar ei l-au luat.

Isus ne-a spus: „Unul este Tatãl vostru, cel din ceruri. Iar voitoþi sunteþi fraþi”. Suntem numiþi fii ai lui Dumnezeu, ºi suntemcu adevãrat. Cu acest spirit primit la botez sã îndreptãm spre elrugãciunea noastrã:

– Pentru ca fiecare om sã poatã înþelege ºi sã valorifice în viaþãrealitatea sa de fiu al lui Dumnezeu.

R. Te rugãm, ascultã-ne.– Ca sã putem descoperi chipul tãu în orice frate al nostru, mai

cu seamã în cel lipsit ºi duºman. R. – Ca sã ne ierþi ura ºi nedreptãþile, sã ne luminezi calea ºi sã

ne conduci spre tine. R.

Doamne Isuse Cristoase, prin jertfa ta, am devenit din nou fiiai Tatãlui ceresc; priveºte cu bunãvoinþã la marea familie a oame-nilor pentru care tu nu te-ai dat înapoi ca sã primeºti chinul cruciiºi sã-þi verºi tot sângele. Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºidomneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi veciivecilor. Amin.


Staþiunea a II-a



Is 53,4-5aªi totuºi, el purta durerile noastre ºi era împovãrat cu suferinþelenoastre. Noi îl socoteam pedepsit, bãtut ºi înjosit de Dumnezeu.Dar el era strãpuns pentru pãcatele noastre ºi zdrobit pentrufãrãdelegile noastre.


Isus ne-a spus: „Acela care vrea sã fie cu adevãrat uceniculmeu sã se lepede de sine, sã- ºi ia crucea ºi sã mã urmeze”. Sã-lrugãm ca sã ne facã urmaºi vrednici ai sãi.

Doamne Isuse Cristoase:– Învaþã-ne sã purtãm crucea noastrã, pentru ca astfel sã

putem mãrturisi viaþa plinã de suferinþe.R. Te rugãm ascultã-ne.– ªterge lacrimile celor ce plâng ºi se aflã în descurajare,

iar neîncrederea noastrã cufund-o în speranþa ta. R.– Umple viaþa noastrã cu meritele tale, ca sã putem învia ºi

noi împreunã cu tine. R.

Doamne Isuse Cristoase, tu ai voit sã duci crucea pe Calvarpentru a da oamenilor exemplu de smerenie, de tãrie ºi de încre-dere: dã-ne ºi nouã harul ca, ajungând ucenici ai pãtimirii tale,sã putem fi pãrtaºi ºi la învierea ta. Tu, care fiind Dumnezeu,vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl în unire cu Duhul Sfântîn toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a III-a



Ps 38,5Fãrãdelegile mele au copleºit capul meu, ca o sarcinã grea au apãsatpeste mine. M-am chinuit ºi m-am gârbovit pânã la sfârºit, toatãziua umblam mâhnindu-mã.M-am necãjit ºi m-am smerit foarte mult; am strigat din suspinareainimii mele deoarece s-a îndepãrtat de la mine ºi acela care mã iubea!


Isus ne-a spus: „Fãrã mine nimic nu puteþi face!” Pentruaceasta ne-a lãsat harul sãu. Sã-l rugãm ca sã ne ajute în lipsurilenoastre sufleteºti.

Isuse Mântuitorule:– Iartã-ne pãcatele ºi dã-ne putere în slãbiciunile noastre

sufleteºti.R. Te rugãm ascultã-ne.– Curãþã-ne viaþa noastrã ºi fã-ne capabili de a ne înãlþa pânã

la tine.– Lumineazã-l pe cel ce se aflã în greºealã; mântuieºte-l pe cel

care aleargã încrezãtor în tine.

Doamne Isuse Cristoase, noi suntem slabi ºi uºor cãdem înpãcate; harul tãu, însã, întotdeauna sã ne ridice ºi sã întãreascãvoinþa noastrã pentru a ajunge la scopul pe care ni l-ai orânduit.Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cuTatãl, în unire cu Duhul Sfânt în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a IV-a



Lc 2,34-35Simeon i-a binecuvântat ºi a zis cãtre Maria, mama lui Isus:„Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora înIsrael ºi ca un semn care va stârni împotrivire, ºi prin sufletul tãuva trece o sabie, ca sã se descopere gândurile din multe inimi”.

Isus i-a zis lui Ioan, care se afla sub cruce: „Iat-o pe mama ta”.Din clipa aceea, sfântul apostol a luat-o la sine pe Maria.


Sã-l imitãm ºi noi pe Ioan, primind în viaþa noastrã lucrareade mamã a preasfintei Fecioare Maria, rugând-o:

– Pentru ca noi sã fim credincioºi în îndeplinirea datoriilornoastre creºtineºti ºi sã fim mãrturisitori adevãraþi ai evangheliei.

R. Te rugãm ascultã-ne.– Pentru ca iubirea dezordonatã de noi înºine sã nu ne împiedice

în trãirea învãþãturii lui Isus. R.– Ca sã ne putem întâlni cu Isus în clipele grele ºi triste ale

singurãtãþii noastre.

Dumnezeule, care în planul tãu de a mântui lumea ai voitsã o asociezi ºi pe Maria, mama ta, la rãscumpãrarea oamenilor,ajutã-ne ºi pe noi sã ne bucurãm întotdeauna de mijlocirea ei înfaþa ta ºi sã reuºim a-i imita exemplul. Tu, care fiind Dumnezeu,vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt,în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a V-a



Mc 15,21L-au silit pe un trecãtor, care venea de la câmp, pe Simon din Cirene,tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus, ca sã ducã crucea lui Isus.

Isus Cristos ne-a spus: „Orice veþi face unuia dintre aceºtiamici, care sunt fraþii mei, mie mi-aþi fãcut”.


Sã-l rugãm sã ne facã sã înþelegem frumuseþea solidaritãþiicreºtine în suferinþa aproapelui.

– Pentru ca, acolo unde-i suferinþã, creºtinul sã aducã mân-gâiere; acolo unde-i plânset, sã aducã încurajare, iar acolo unde-ilipsã sã fie în stare sã aducã ajutor.

R. Te rugãm ascultã-ne.– Pentru ca bogãþia, traiul cel bun ºi progresul sã nu ne

îndepãrteze de tine, transformându-ne în purtãtori forþaþi aicrucii tale. R.

Doamne Isuse Cristoase, ajutã-ne ca noi nu numai sã ne purtãmcu încredere crucea mergând aproape de tine, dar dã-ne tãriasolidaritãþii creºtine faþã de fraþii noºtri, care îºi duc crucea alãturide noi. Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunãcu Tatãl în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a VI-a



Is 52,14Precum pentru mulþi a fost pricinã de groazã, atât de schimonositãîi era faþa ºi chipul lui nu mai avea înfãþiºare de om.

Dumnezeu a voit ca omul, prin intermediul muncii, al progre-sului ºi al unei stãri bune sã aducã la îndeplinire planul demântuire al oamenilor.


Sã ne rugãm ca aceste daruri sã nu se transforme în semne deegoism ºi de nedreptate:

– Sânge scump al lui Cristos, vãrsat pentru noi pe drumulCalvarului, trezeºte în noi sentimente demne în faþa nedreptãþii.

R. Te rugãm ascultã-ne.– Sânge scump al lui Cristos, care ai rãsplãtit curajul ºi credinþa

Veronicãi, nimiceºte nepãsarea noastrã în faþa nedreptãþii. R.– Sânge scump al lui Cristos, lumineazã ºi încurajeazã sudoarea

celui cinstit, a celui smerit ºi a sãracului neluat în seamã.

Doamne Isuse Cristoase, Veronica a avut privilegiul sã-þiºteargã faþa plinã de sudoare ºi de praf. Dã-ne ºi nouã o sensibi-litate omeneascã ºi socialã în virtutea mesajului tãu evanghelic,pentru ca orice aproape al nostru sã fie respectat în libertatea,în munca ºi în personalitatea sa. Tu, care Dumnezeu fiind,vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl în unire cu Duhul Sfânt,în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a VII-a



Is 53,4-5aªi totuºi, el purta durerile noastre ºi era împovãrat cu suferinþelenoastre. Noi îl socoteam pedepsit, bãtut ºi înjosit de Dumnezeu.Dar el era strãpuns pentru pãcatele noastre ºi zdrobit pentrufãrãdelegile noastre.


Dumnezeu ne-a spus: „Eu nu vreau moartea pãcãtosului, cica el sã se întoarcã ºi sã trãiascã”. În acest scop, ne-a lãsat sacra-mentul iertãrii.

Sã ne rugãm pentru ca „întoarcerea noastrã sã fie un actcontinuu de curãþie spiritualã.

– Sânge scump al lui Cristos, care ne-ai împãcat cu Tatãlnostru ceresc, fã-ne mereu pãrtaºi la viaþa dumnezeiascã.

R. Te rugãm ascultã-ne.– Sânge scump al lui Cristos, care ai transformat viaþa noastrã

prin mijlocul sfintelor Sacramente, vindecã în noi rãnile provo-cate de moarte. R.

– Sânge scump al lui Cristos, transformã slãbiciunea noastrãîn tãrie ºi pãcatul nostru într-o renaºtere sfântã spiritualã. R.

Doamne Isuse Cristoase, tu, care ne-ai poruncit sã fim desãvâr-ºiþi ca Tatãl nostru din ceruri, revarsã cu îmbelºugare sângeletãu asupra vieþii noastre spirituale, ca sã putem strãbate cumultã rãbdare calea ce ne conduce la tine. Tu, care Dumnezeufiind, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu DuhulSfânt, în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a VIII-a



Lc 23,27-28.31Dupã el venea mulþime mare de popor ºi femei; acestea îºi bãteaupieptul ºi-l plângeau. Isus s-a întors spre ele ºi le-a spus: „FiiceleIerusalimului, nu mã plângeþi pe mine, ci plângeþi-vã pe voi ºi pecopiii voºtri. Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul cel verde, ce se vaîntâmpla cu cel uscat?”


Isus Cristos a spus: „Fericiþi acei care plâng, cãci vor fimângâiaþi”.

Sã ne rugãm sã ne facã ºi pe noi vrednici a împlini în jurulnostru solia evanghelicã a bucuriei sale.

R. Te rugãm ascultã-ne.– Pentru acei care au lãsat totul spre a se dãrui pentru binele

altora, ca sã nu cadã în descurajare ºi în regrete. R.

Doamne Isuse Cristoase, tu ne-ai învãþat ºi ne-ai poruncitdragostea frãþeascã faþã de oameni ºi solidaritatea creºtinã însuferinþã.

Dã-ne, te rugãm, ºi nouã harul ca, învingând iubirea dezordo-natã din noi, sã reuºim a ne purta în viaþa noastrã întotdeaunaca niºte ucenici vrednici de tine. Tu, care fiind Dumnezeu,vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt,în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a IX-a



Mt 18,21-22În timpul acela, Petru, apropiindu-se de Isus, l-a întrebat: „Doamne,de câte ori va trebui sã-l iert pe fratele meu care greºeºte împotrivamea? Pânã la a ºaptea oarã?” Isus i-a zis: „Nu-þi spun pânã la aºaptea oarã, ci pânã la ºaptezeci de ori câte ºapte!”

Isus Cristos a spus: „În mãsura în care voi veþi ierta, veþi fiºi voi iertaþi de Tatãl vostru din ceruri”. Iar el i-a iertat pânã ºipe cãlãii care l-au rãstignit.


Sã-l rugãm sã ne dea ºi nouã tãria de a împlini „porunca sacea nouã”. Învãþãtorule:

– Dã-ne tãria de a urî rãul, însã de a-l ierta pe acela care îlsãvârºeºte.

R. Te rugãm ascultã-ne. – Fã ca experimentarea neîncetatã a slãbiciunilor noastre sã

ne mântuiascã de viciul mândriei.– Fã ca virtutea smereniei sã nu ne îngãduie a fi judecãtori

ai fratelui nostru care greºeºte.

Doamne Isuse Cristoase, tu, care ai pus ca temelie a mesa-jului tãu evanghelic legea iertãrii, dã-ne ºi nouã harul ca sã neorânduim viaþa în aºa fel încât, fiind întotdeauna îngãduitori cufraþii noºtri, sã primim din partea îndurãrii tale o iertare deplinã.Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cuTatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a X-a



In 19,23-24Dupã ce l-au rãstignit pe Isus, soldaþii au luat hainele ºi le-auîmpãrþit în patru, fiecãrui ostaº câte o parte. Rãmânea cãmaºa;era o cãmaºã fãrã cusãturã, þesutã dintr-o bucatã de sus pânã jos.Au zis, deci, între ei: „Sã n-o rupem, ci sã tragem la sorþi pentruea, a cui sã fie”. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Au împãrþithainele mele între ei ºi pentru cãmaºa mea au tras sorþi”. Tocmaiaceasta au fãcut soldaþii.


Isus Cristos ne-a spus: „Acolo unde este comoara ta, acoloeste ºi inima ta”. Prin aceste cuvinte, Isus Cristos a voit sãne arate cã fericirea omului se aflã în bunurile spirituale.

Sã-l rugãm pe Isus cu inima dezlipitã de lucrurile pãmânteºti:– Pentru ca toþi oamenii sã înþeleagã cã adevãrata bogãþie

constã nu în avea bunuri, ci în a ºti sã le folosim bine.R. Te rugãm ascultã-ne.– Pentru ca în lume sã fie mai multã dreptate cu privire la

împãrþirea bunurilor pãmânteºti ºi o mai micã diferenþã întreoameni. R.

– Pentru ca viaþa noastrã, chiar ºi atunci când ne bucurãmde trai bun ºi de progres, sã fie pãtrunsã de Duhul tãu ºi deînvãþãtura evanghelicã. R.

Doamne Isuse Cristoase, tu te-ai nãscut sãrac ºi ai murit sãrac.Cu toate acestea, tu eºti Stãpânul universului. Sãrãcia ta în celemateriale sã ne înveþe ºi pe noi a da bunurilor pãmânteºtiînþelesul cel drept ºi sã nu uitãm de sãrãcia fraþilor noºtri.Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cuTatãl, în unire cu Duhul Sfânt în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a XI-a



In 19,17-18Isus, ducându-ºi crucea, a ieºit spre locul numit Cãpãþânã, peevreieºte Golgota, unde l-au rãstignit; împreunã cu el pe alþi doi,de o parte ºi de alta, iar în mijloc Isus.


Isus a spus: „Moartea este ca un hoþ, ea vine pe neaºteptate.Vegheaþi, deci, ºi fiþi întotdeauna gata, ca sã nu vã prindã fãrãveste ºi sã vã afle nepregãtiþi”.

Sã ne rugãm cu încredere:– Pentru acei care trag de moarte, ca moartea sã le fie o

rãsplatã prin trecerea la viaþa veºnicã.R. Te rugãm ascultã-ne.– Pentru ca viaþa noastrã sã nu fie însoþitã de groaza morþii,

ci s-o trãim mereu în veghere, în rugãciune ºi în aºteptareacreºtinã. R.

– Pentru ca moartea ta sã dea adevãrat sens ºi valoare morþiinoastre. R.

Doamne Isuse Cristoase, prin rãstignirea ºi moartea ta, tune-ai redat viaþa pierdutã. Dã-ne harul ca noi sã preþuim ºi sãapãrãm întotdeauna acest dar. Fã ca moartea materialã sã nufie însoþitã de cea spiritualã, ci sã ne dea iertarea în viaþa veºnicfericitã. Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunãcu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Lc 23,44-46Era cam pe la ora a ºasea ºi s-a fãcut întuneric peste tot pãmântulpânã la ceasul al nouãlea, cãci soarele s-a întunecat. Catapeteasmatemplului s-a rupt în douã. Isus a strigat cu glas puternic: „Tatã,în mâinile tale îmi încredinþez sufletul”. ªi, spunând aceasta, ºi-adat duhul.


Fraþilor preaiubiþi, prin botez am ajuns sã fim pãrtaºi lamisterul crucii lui Cristos. Am fost îngropaþi cu el în moarte,pentru a învia cu el la o viaþã nouã.

Acum, ajungând oarecum la sfârºitul drumului nostru depocãinþã, înaintea crucifixului, sã ne reînnoim fãgãduinþele dela Botez. Devenind creºtini, ne-am lepãdat de Satana, de faptelelui ºi am fãgãduit sã trãim dupã învãþãtura lui Cristos. Aºadar:

– Vã lepãdaþi de Satana ºi de toate faptele lui?– Ne lepãdãm.– Vã lepãdaþi de pãcate pentru a trãi în libertatea fiilor lui

Dumnezeu?– Ne lepãdãm.– Credeþi în Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, creatorul cerului

ºi al pãmântului?– Credem.– Credeþi în Isus Cristos, Fiul sãu unic, Domnul nostru, care

s-a nãscut, a pãtimit pentru noi, a murit, a înviat ºi ºade ladreapta Tatãlui?

– Credem.– Credeþi în Duhul Sfânt, în Biserica Catolicã, împãrtãºirea

sfinþilor, iertarea pãcatelor, învierea morþilor ºi viaþa veºnicã?– Credem.ªi acum, cu toþii împreunã sã recitãm rugãciunea pe care

ne-a învãþat-o Domnul nostru Isus Cristos:

Tatãl nostru...

Dumnezeule atotputernic, Tatãl Domnului nostru Isus Cristos,care ne-ai ajutat sã ne naºtem la o viaþã nouã din apã ºi Duh Sfânt,ºi care ne-ai dat ºi iertarea pãcatelor, binevoieºte a ne pãstramereu în harul tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu,care, fiind Dumnezeu împreunã cu tine, vieþuieºte ºi domneºteîn unire cu Duhul Sfânt în toþi vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a XIII-a



In 19,38Dupã aceea, Iosif din Arimateea, ucenic al lui Isus, dar într-ascunsde frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat sã-i dea voie sã ia trupul lui Isus.Pilat i-a dat voie. Iosif a venit, deci, ºi a luat trupul lui.

Isus Cristos ne-a spus: „Eu sunt învierea ºi viaþa, cine trãieºteºi crede în mine nu va muri în veci”. ªi Isus l-a înviat pe Lazãrdin morþi.

Sã-l rugãm ºi noi cu aceastã speranþã în inimã:– Pentru toþi cei care au murit în nãdejdea lui Isus cel înviat,

ca sã fie primiþi în ceata sfinþilor.R. Te rugãm ascultã-ne.– Pentru sufletele scumpilor noºtri ºi ai binefãcãtorilor noºtri,

ca sã dobândeascã rãsplatã pentru faptele lor. R.– Pentru fraþii ºi surorile care se aflã în durere, din cauza

întristãrilor de tot felul, ca sã gãseascã tãrie în credinþã. R.

Doamne Isuse Cristoase, tu eºti învierea ºi viaþa. Primeºterugãciunea noastrã ºi fã ca sã fie spre ajutor sufletelor credin-cioºilor rãposaþi. Elibereazã-le de toate pãcatele lor ºi primeºte-leîn slava ta. Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºtiîmpreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.Amin.



Staþiunea a XIV-a



Mt 27,57-60Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, cu numeleIosif, care era ºi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat ºi a ceruttrupul lui Isus. Atunci, Pilat a poruncit sã i se dea. Iosif a luattrupul, l-a înfãºurat într-un giulgiu curat de in ºi l-a pus într-unmormânt nou, pe care ºi-l sãpase în stâncã. Apoi a prãvãlit o piatrãmare la uºa mormântului ºi s-a dus.

Isus Cristos a zis: „Eu sunt lumina lumii, cine mã urmeazãnu va vedea moartea în veci”. Datoritã acestui adevãr, menireanoastrã de creºtini este sublimã.

Sã-l rugãm pe Isus ca sã ne ajute sã înþelegem un asemeneaadevãr, mereu mai mult ºi mereu mai bine.

– Ca sã învãþãm a respecta în alþii darul vieþii.R. Te rugãm ascultã-ne.– Ca sã învãþãm a avea fricã nu de moartea trupului, ci de

aceea a sufletului. R.– Ca tu, Doamne, sã fii lumina paºilor noºtri, adevãrul minþii

noastre ºi învierea morþii noastre.

Doamne Isuse Cristoase, tu ai luminat mormântul tãu culumina învierii; dã-ne ºi nouã harul de a fi lumina lumii ºi sareapãmântului pentru a învinge moartea pãcatului ºi a dobândiprin tine viaþa veºnicã. Tu, care fiind Dumnezeu, vieþuieºtiºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt întoþi vecii vecilor. Amin.



Dumnezeule, Tatã ceresc, îþi aducem mulþumiri cã au venitzilele în care Isus, Mântuitorul nostru, suferã pãtimirea ºiînvie glorios din morþi. Iatã zilele în care noi celebrãm dejavictoria sa asupra rãului ºi misterul mântuirii noastre.

Pentru ca aceastã „Cale a Crucii” sã constituie o etapã nouãspre mântuirea noastrã, iartã-ne pãcatele ºi dã-ne tãria de a nedãrui viaþa pentru fraþii noºtri dupã exemplul lui Isus Cristos,Fiul tãu, care vieþuieºte ºi domneºte împreunã cu tine ºi cuDuhul Sfânt, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.


MODELUL 6

CALEA SFINTEI CRUCIEUHARISTICÃ


Doamne Isuse Cristoase, tu ne-ai lãsat în taina sfintei Euha-ristii o amintire a pãtimirii ºi morþii tale; dorinþa ta de pe urmãa fost ca noi, cinstind aceastã Tainã, sã ne amintim de moarteata pânã la sfârºitul lumii. Împlinind cuvântul tãu, voim sã facemCalea Sfintei Cruci, aducându-ne aminte cã aici, în sfânta Ostie,reînnoieºti în chip tainic suferinþele crucii ºi cã locuieºti aicicu aceeaºi dragoste ºi smerenie ca ºi pe sfânta cruce.

Iar tu, sfântã Fecioarã Marie, care necontenit îl priveºti peFiul tãu sub chipul pâinii, tot aºa ca odinioarã pe cruce, ajutã-nesã facem aceastã Cale a Crucii cu evlavia cuvenitã. Ne unimcu dorinþa ta, o, Isuse, precum ºi cu a ta, o, Marie, ºi voim sãdobândim toate indulgenþele, pentru noi ºi pentru sufletele dinpurgatoriu.

Sfinte înger pãzitor al acestei Biserici, sfinþilor patroni ºi voitoþi, sfinþilor ale cãror moaºte se aflã aici, vã rugãm sã ne veniþiîn ajutor. Amin.

Staþiunea I



Isuse, preadrept Judecãtor al celor vii ºi al celor morþi, deºierai nevinovat, totuºi judecãtorii nelegiuiþi ai poporului nerecunos-cãtor te-au osândit la moarte crudã. Dacã ar fi ºtiut ei cã odatã

vei veni cu putere ºi cu mãrire ca sã judeci lumea, þi s-ar fiînchinat cu fricã ºi cu teamã ºi ar fi cerut îndurare. Tu, însã,ai tãcut ºi ai primit osânda nedreaptã, pentru a ºterge pãcatelemele ºi a mã scãpa de veºnica pierzare.

Dumnezeiescule Judecãtor, ºi aici, sub chipul sfintei Ostii,tu îþi ascunzi maiestatea ºi puterea. Mã închin cu cea mai adâncãsmerenie înaintea mãririi ºi puterii tale. Ca sã nu mã osândeºti,mi-ai dat în Taina cea sfântã comori nespuse de daruri; tu însuþimi te dãruieºti cu trupul ºi sângele tãu drept zãlog al vieþii veºnice.Îþi mulþumesc din adâncul sufletului meu. Isuse din Taina ceasfântã, þie sã-þi fie cinste, mãrire ºi recunoºtinþã în vecii vecilor.


Staþiunea a II-a



Isuse preavrednic de iubirea cea mai mare, tu cunoºteaichinurile ºi ocara ce le aveai de îndurat pe cruce. Cu toateacestea, tu o aºteptai ºi ai îmbrãþiºat-o cu dor, cãci crucea eramijlocul ales de Tatãl spre a-i mântui pe oameni, iar dragosteata pentru noi era mai mare decât moartea.

Dar pe lângã crucea de lemn, tu, Isuse, din dragoste cãtreoameni, þi-ai mai pregãtit o altã cruce. ªtiai cã în Taina cea sfântãvei primi nenumãrate jigniri din partea oamenilor rãi ºi cãºederea ta în sfânta Tainã a iubirii va fi o nesfârºitã Vinere Mare.Cu toate acestea, ai orânduit sfânta Euharistie, ca sã porþi ºiaceastã cruce pânã la sfârºitul veacurilor.

64 MODELUL 6: CALEA SFINTEI CRUCI EUHARISTICÃ

Mã închin în faþa iubirii tale dumnezeieºti ºi te rog sã-mi daiharul de a te iubi tot mai mult în Taina euharisticã.


Staþiunea a III-a



Isuse, Dumnezeu Atotputernic, cerurile ºi pãmântul vestescmãrirea ta. Dar acum aceastã mãrire dumnezeiascã îþi esteumbritã.

Istovit de chinuri, tu cazi la pãmânt sub povara crucii, iarcãlãii nemiloºi te lovesc ºi te calcã în picioare. În acest fel, ispã-ºeºti pãcatele mele de mândrie ºi de nesupunere.

Dumnezeule Mântuitor din Ostia sfântã, tu cârmuieºti cerulºi pãmântul ºi orânduieºti soarta oamenilor. Dar ºi aici te arãþislab ºi neputincios, cãci te laºi în voia preoþilor tãi. Dar nurareori eºti victimã a nelegiuiþilor care te primesc nevredni-ceºte sau cu furie diavoleascã, te necinstesc, te batjocoresc orite calcã în picioare.

Isuse, victimã dumnezeiascã, mã apropii de tine cu încre-dere ºi te rog sã mã ajuþi, ca sã nu te mai jignesc niciodatã însfânta Tainã, ºi sã mã înveþi adevãrata smerenie, ca, urmându-tede aproape, sã ajung a fi cu tine în veci.



Staþiunea a IV-a



O, Sfântã Marie, tu, cea mai frumoasã floare a pãmântuluiºi cununa fãpturilor lui Dumnezeu, ca ºi Fiul tãu Isus, smeritãºi modestã, þi-ai ascuns cu grijã toate darurile ºi toatã mãreþia,dar înjosirile ºi durerile lui le-ai îndurat în vãzul tuturor. L-aiurmat de aproape în drumul pãtimirii sale ºi, mai mult ca oricealtã fãpturã, ai simþit în trupul ºi în inima ta suferinþele fiuluitãu.

Maicã minunatã, dupã înãlþarea lui Isus la cer ai continuata preamãri ºi a compãtimi dragostea întemniþatã a lui Isus dinsfânta Tainã, ºi astãzi încã îl adori ºi îl întovãrãºeºti cu nespusãiubire în sfântul sãu tabernacol. În faþa altarelor tale chemimulþimea credincioºilor ca sã adore ºi sã iubeascã iubirea ceaveºnicã a dumnezeiescului Prizonier ºi îi îmbrãþiºezi cu drag pecei care vin sã i se închine.

Dobândeºte-mi, deci, harul de a sta bucuros lângã Isus dintabernacol ºi de a mã înflãcãra tot mai mult de dragostea lui.


Staþiunea a V-a




O, dumnezeiescule Osândit, plin de sânge ºi de vânãtãi, cumãdularele zdrobite, huiduit ºi dispreþuit de oamenii cei rãi, cufiorii morþii în suflet, te clatini sub greutatea lemnului ºi apãcatelor lumii întregi. Cãlãii îl silesc pe Simon din Cirene casã te ajute. Îngerii ar fi alergat bucuroºi ca sã te uºureze, dar tu,Fratele nostru, al oamenilor, ai preferat un ajutor omenesc.

O, Dumnezeule îndelung rãbdãtor, dispreþuit de cei rãi ºiuitat pe sfintele altare! Cum de mai poþi rãbda nerecunoºtinþaoamenilor ºi cum mai poþi prelungi umilirea surghiunului tãueuharistic? E adevãrat cã în jurul altarului îngerii te adorã, dartu pentru oameni te-ai închis în tabernacol ºi pe oameni îiaºtepþi sã te cerceteze cu dragoste ºi sã te mângâie în închi-soarea euharisticã. Îmi pare rãu de nepãsarea ºi de rãceala meafaþã de aceastã tainã. Îmi pare rãu cã de atâtea ori am dat uitãriiDragostea nesfârºitã din altar.


Staþiunea a VI-a



O, frumuseþe nesfârºitã, faþa ta dumnezeiascã a fost pângãritãde cei fãrãdelege. Te-au lovit fãrã de milã ºi te-au scãldat în sânge.Te-au scuipat ºi te-au mânjit cu noroi. Îngerii ar fi fericiþi sã-þipoarte faþa ta dumnezeiascã, dar aceastã onoare ai rezervat-oVeronicãi. Nelegiuirea omeneascã trebuie sã o repare milaomeneascã.


Dumnezeiescule Mântuitor, chipul tãu din sfânta Ostie esteizvorul ºi modelul oricãrei frumuseþi create, icoanã ºi simbol aldesãvârºirii veºnice. Cerul întreg te adorã cu profundã închi-nare, dar tu aºtepþi adorare ºi ispãºire din partea oamenilor.O altã Veronicã, sfânta Margareta Maria, ascultând tânguirileinimii tale îndurerate, pentru necinstea ce þi se aduce în tainasfântului altar, a vãzut cã ceri ispãºire din partea oamenilorºi reparaþie pentru insultele ce þi se aduc. Isuse preaîndurerate,vreau sã-þi aduc îndestulare pentru nerecunoºtinþa mea ºipentru rãutatea ºi rãceala oamenilor, ca sã mã fac vrednic dea te privi faþã în faþã în ceruri.


Staþiunea a VII-a



Isuse cel dorit de toate neamurile, profeþii au grãit cãtre tine:„Apleacã-þi, Doamne, cerurile ºi te coboarã!” (Ps 143); ºi îngeriiau strigat: „Ridicaþi, principilor, porþile voastre, ca sã intre Împã-ratul mãririi” (Ps 25,7). Toþi regii pãmântului ºi toate popoarelear fi trebuit sã te însoþeascã cu alai sãrbãtoresc pe muntele Sion.Dimpotrivã, eºti gonit din oraº cu alai de batjocurã, ca un osânditordinar, ºi cu tâlc ascuns ai cãzut sub cruce chiar la porþile cetãþii.

O, bunule Isus, ar fi trebuit ca toþi suveranii ºi toate popoarelesã te adore cu cel mai adânc respect în Taina altarului. Însãcredincioºii te gonesc din mii de lãcaºuri sfinte, iar creºtiniite lasã singur ºi pãrãsit ca într-un pustiu, cãci gândurile ºi inimilelor sunt departe de tine. Isuse, îþi fãgãduiesc cã nu te voi mai


lãsa singur, cã voi apãra dupã puteri interesele casei tale ºiale preoþilor, cã voi veni sã te vizitez mai des în sacramentuldragostei tale.


Staþiunea a VIII-a



Isuse prea milostive, dacã pe acele femei evlavioase, care tecompãtimeau, le-ai îndemnat sã se cãiascã de pãcatele lor, câtde mare cãinþã nu ar trebui sã avem noi, cei care suntem împovã-raþi de nenumãrate pãcate ºi care te-am jignit neîncetat de cândmintea noastrã a început sã judece.

Sfinte Dumnezeule din Taina iubirii, ne cãim din inimã detoate pãcatele sãvârºite de noi ºi de alþi oameni împotriva sfinteitale Taine. Deplângem lipsa de respect ºi vorbele nefolositoareîn Bisericã, lipsa de atenþie la sfânta Liturghie, rãceala cu caretrecem pe lângã Bisericã, nepãsarea cu care facem semnul sfinteiCruci, îngenuncherea ºi celelalte rugãciuni.

Am dori, o, Doamne, sã putem repara toate insultele pe careþi le fac oamenii cei rãi. Isuse preamilostive, fie-þi milã de noiºi ajutã-ne sã ne îndreptãm...



Staþiunea a IX-a



Isuse, va veni ziua când sub paºii tãi atotstãpânitori se vorpleca dealurile ºi se vor netezi munþii. Acum, însã, tu cazi pentrua treia oarã sub greutatea crucii. Cãlãii te lovesc cu cruzime, iartu eºti atât de istovit încât aproape cã nu te poþi ridica. Ai voitsã înduri acest chin pentru ca ºi omul cufundat în pãcat sã sepoatã ridica.

La sfârºitul veacurilor, când rãutatea va nãpãdi lumea, cândomul pãcatului va apãrea ºi se va ridica împotriva a tot ceeace este divin, þi se va aduce, bunule Isuse, o necinstire atât demare, cum nu a mai fost niciodatã. Totuºi, ºi în acele zile veirãmâne în preasfântul Sacrament spre mângâierea celor buni.Deoarece nu putem înlãtura jignirile acelea, te rugãm sã ne daiharul de a te iubi acum din toate puterile noastre.


Staþiunea a X-a



O, Isuse Cristoase, tu cel de-a pururi îmbrãcat în slavã ºiluminã! Tu, care ai îmbrãcat soarele în haina sa strãlucitoare!Tu, care ai împodobit pãsãrile cerului ºi florile câmpului! Þie,Doamne, þi se cuvin cele mai preþioase daruri ale pãmântului.


Iar acum þi se smulg veºmintele ºi rãmâi descoperit; plin desânge ºi vânãtãi, expus batjocurii cãlãilor.

În sfânta Ostie, Isuse, te lipseºti de maiestatea ta fireascã ºirãmâi numai cu strãlucirea pe care þi-o pregãtesc credincioºii tãi.Ar trebui ca toþi oamenii sã adune în jurul sfântului tabernacol,toatã bogãþia aurului ºi frumuseþea artelor. Lumea, însã, îºiclãdeºte palate, lãsându-i pe slujitorii tãi sã cerºeascã banii dincare sã-þi ridice un lãcaº sãrãcãcios. Mai mult încã, lãcomiaomeneascã nelegiuitã mai rãpeºte ºi ceea ce cu trudã ºi muncãs-a adunat pentru lãcaºurile tale, pentru întreþinerea slujitorilortãi ºi a fraþilor tãi sãraci. Isuse, Împãrat al slavei, noi vom iubiîntotdeauna podoaba casei tale ºi ne strãduim ca sã meritãma intra odatã în lãcaºurile tale cereºti.


Staþiunea a XI-a



Isuse, preot veºnic ºi victimã nevinovatã, acum te urci pealtarul crucii. Îþi întinzi mâinile peste întreg neamul omenescºi te laºi pironit în cuie. Pentru toate pãcatele trupului ºi alesufletului nostru se chinuiesc toate mãdularele tale, ºi sufletultãu îndurã cele mai grozave suferinþe. Isuse, victimã dumne-zeiascã, aceeaºi jertfã a crucii o aduci zilnic pe mii de altare, lasfânta Liturghie.

Prin aceastã jertfã nesângeroasã, aduci Tatãlui ceresc maimultã mãrire decât ar putea aduce toate fãpturile laolaltã. Lasfânta Jertfã cunoaºtem piatra de încredere ºi de hotãrâre a


iubirii tale atotputernice. Aici vedem nemãrginita ta smerenieºi supunere, negrãita ta dragoste de Dumnezeu ºi de oameni.La sfânta Liturghie, suntem aproape de tine ca ºi apostolul Ioan.

O, dacã ar arde ºi inima noastrã de dragoste ºi de virtuþilecare îl însufleþeau pe sfântul tãu apostol! Sfântã Marie, care aipãtimit sub crucea lui Isus, ajutã-ne sã înþelegem cât preþuieºtesfânta Liturghie; ºi dacã nu zilnic, cel puþin în fiecare duminicãºi sãrbãtoare de poruncã, sã luãm parte la ea cu cea mai adâncãevlavie.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Omul a sãvârºit cea mai fioroasã nelegiuire, dar, în acelaºitimp, Dumnezeu a înfãptuit ºi mântuirea omului. Lumea ºi-aucis Creatorul, iar tu, Isuse, cu iubirea nemãrginitã ºi neînþe-leasã de oameni, ai nimicit pãcatul ºi ai desãvârºit rãscumpã-rarea omului. Toatã omenirea plângând amar, ar trebui sã seadune în jurul crucii sfinte ºi sã te adore cu credinþã ºirecunoºtinþã. Dar numai câteva persoane evlavioase, alãturide mama ta, au luat parte la jertfa sângeroasã.

La sfânta Liturghie, reînnoieºti, o, Isuse, jertfa Calvarului.Toate popoarele ar trebui sã se adune zilnic în jurul altarelorºi sã-þi strige cu evlavie adâncã: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,Sfinte fãrã de moarte, miluieºte-ne pe noi!” Dar oamenii te uitãºi te pãrãsesc. Mulþi chiar te urãsc ºi numai puþini te înconjoarãîn zilele de lucru.


O, preamare Dumnezeule, tu, care ai murit de iubire ºi careai cerut iubirea noastrã, miluieºte-ne pe noi ºi ajutã-ne sã teiubim mai mult. Sfântã Marie, care stai lângã Isus atât la jertfasângeroasã, cât ºi la cea nesângeroasã, fã-ne sã preþuim cumse cuvine jertfa sfintei Liturghii ºi sã o ascultãm cât mai des.


Staþiunea a XIII-a



Sfântã Marie, maicã îndureratã, dupã ce ai suferit durerinespuse ºi ai simþit în inimã împunsãtura suliþei, primeºti acumîn braþe trupul sfânt ºi sfâºiat al Fiului tãu. Iatã opera pãcatelornoastre. Deci, stelele cad, firea se întunecã, morþii învie ºistâncile se despicã la moartea Fiului tãu. Cât de mare a trebuitsã fie durerea ta. În aceste dureri ne-ai renãscut la viaþa ceaveºnicã. Maicã sfântã, îþi jurãm cã nu te vom uita, cã te vomcinsti ºi iubi cu înflãcãrare pânã la moarte ºi în veºnicie.

Sfântã Marie, care cu negrãitã evlavie ai primit în braþe trupulrece al lui Isus, mângâie-l pe Isus ºi strânge-l la piept ºi pentrunoi. Ajutã-ne ºi pe noi sã putem primi cât mai des trupul lui Isusîn sfânta Împãrtãºanie, cu aceeaºi dragoste ºi evlavie.



Staþiunea a XIV-a



Isuse, stãpân al vieþii, trupul tãu dumnezeiesc a rãmas trei zileîn mormântul în care te-aºezarã ucenicii tãi; iar sufletul tãus-a coborât la cei din limb, spre a le duce mântuirea ºi a-i puneîn lanþuri pe duºmanii lui Dumnezeu. Zdrobit de durere,îngenunchez la intrarea în mormântul tãu, sãrut cu lacrimipiatra sfântã ºi te ador cu credinþã ºi recunoºtinþã.

În taina cea nepãtrunsã, Isuse, te ascunzi ca într-un mormânt,ºi de aici aduci laudã Tatãlui ceresc pentru noi ºi lucrezi la mân-tuirea noastrã. Doamne, ajutã-ne sã luptãm cu tine, cãci dacãtu eºti cu noi, cine poate fi împotriva noastrã? Vom înconjuramereu sfântul tãu altar, cãci aici stã ascuns izvorul puterii noastre.Voim, Doamne, sã suferim ºi sã muncim cu tine, pentru caîmpreunã cu tine sã putem ºi învia.

Iar tu, o, preasfântã Marie a preasfântului Sacrament, carenu-þi dezlipeai inima de la mormântul Fiului tãu dumnezeiesc,dobândeºte-ne harul sã trãim, sã suferim, sã muncim ºi sã murimpentru Isus din Taina cea preasfântã, cãci el este începutultraiului, sfârºitul ºi viaþa noastrã cea de veci.


O, Isuse, Mântuitorul ºi Dumnezeul nostru, vrednic de închi-narea îngerilor ºi a noastrã, tu, care de bunãvoie ai lãsat sã fiilegat, judecat, batjocorit ºi osândit ºi apoi dat morþii, ca prinmoarte sã-i rãscumperi ºi sã-i mântuieºti pe oameni; tu, caredin dragoste nespusã pentru fraþii tãi rãtãciþi, te-ai închis într-unmormânt în sfânta Tainã euharisticã, ca sã-i aduni ºi sã-i cucereºti


cu dragostea ta; priveºte, te rugãm, la inima ta înflãcãratã, cares-a jertfit pentru noi, ºi la mila fãrã hotar pe care ne-ai arãtat-oºi dãruieºte-ne iertarea pãcatelor.

Spalã-ne, Doamne, sufletul în sângele tãu preasfânt ºi încãl-zeºte-ne inima cu razele harurilor tale din Taina euharisticã,pentru ca, dovedindu-þi dragostea noastrã prin paza poruncilortale, sã meritãm a te iubi de-a pururi în patria cereascã ºi apreamãri milostivirea ta în vecii vecilor.

Dumnezeule, care ne-ai lãsat în acest sacrament minunatamintirea pãtimirilor tale, fã-ne, te rugãm, ca astfel sã cinstimsfântul mister al trupului ºi sângelui tãu, încât sã simþim necon-tenit roadele rãscumpãrãrii tale. Care vieþuieºti ºi domneºti învecii vecilor. Amin.


MODELUL 7

CALEA SFINTEI CRUCIPENTRU ORA DE ADORAÞIE

RUGÃCIUNEA DE PREGÃTIRE

Staþiunea I


– Ne închinãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm,– Cãci prin sfânta ta cruce ai rãscumpãrat lumea..

Eu am fost condamnat la moarte, dar eu am fost condamnatnumai pentru cã aºa am voit. De fapt, în aceastã clipã s-a rostitosânda voastrã, a oamenilor. Voi aþi fost osândiþi la moartepentru pãcatele voastre.

Eu din iubire am luat asupra mea osânda voastrã, nu a mea.Eu am murit pentru cã am vrut sã vã scap pe voi de la moarte.Atunci eu v-am deschis poarta intrãrii, a mântuirii ºi a sfinþirii.Dar acum voi înºivã trebuie sã intraþi pe poarta aceasta. Eu v-amdeschis uºa. Intraþi acum voi prin ea, prin pocãinþã ºi, dupãpocãinþã, prin fuga de pãcat ºi prin înnoirea vieþii voastre.

Eu am murit pentru voi fãrã de voi. Dar nu vã pot mântuifãrã de voi. Dacã voi nu vreþi sã înþelegeþi cã eu am murit dincauza pãcatelor voastre..., nu vã puteþi mântui...

Când mã vedeþi aici, în faþa tribunalului, sã ºtiþi cã acesteaînseamnã un singur lucru: voi veþi fi osândiþi la moartea cea veº-nicã dacã nu vã veþi smulge din ghearele pãcatului. Eu merg lamoarte pentru voi, ca sã vã îngroziþi de pãcat ºi sã nu-l mai faceþi.


Staþiunea a II-a



Eu port crucea, adicã osânda mea spre Golgota... Eu am luatasupra mea pãcatele voastre... De acum nu mai puteþi fi ai meidecât dacã veþi face ceea ce am fãcut ºi eu. Sã luaþi crucea pãca-telor pe umeri ºi sã muriþi ºi voi pentru pãcat... Nu puteþi sã fiþiucenicii mei decât dacã veþi primi sã fiþi rãstigniþi pentru lume,pentru pãcat, pentru cele strãine de Dumnezeu...

Veþi primi voi aceastã cruce aºa cum am primit-o eu pentruvoi, cu neþãrmuritã iubire? Dacã eu am primit sã mor pentru voidin cauza pãcatului, voi sã primiþi a fi morþi pentru pãcat dindragoste cãtre mine.

Eu pornesc acum cu crucea grea ºi chinuitoare pe drumulCalvarului. Toatã Calea Crucii nu e altceva decât strigãtul deosândã împotriva voastrã, strigãt ce vine de la Tatãl ceresc.E strigãtul de groazã ce m-a cuprins în Grãdina Mãslinilor...E strigãtul de jale al tuturor creaturilor din valea de lacrimi.Calea Crucii e calea osândei pentru pãcat.


Staþiunea a III-a




Crucea reprezintã pãcatele... Nu crucea, ci pãcatele voastresunt atât de grele încât m-au doborât la pãmânt, m-au zdrobitsub povara lor...

Crucea o poate suporta Fiul lui Dumnezeu, ea e uºoarã ºi dulcepentru atotputernicia aceluia de care a ascultat furtuna mãrii,grozãvia morþii... Dar pãcatele... Eu nu le pot purta, puhoiul lorrespingãtor mã doboarã la pãmânt... Nici nu-þi poþi închipuicât sunt de grele: dispreþul ºi neascultarea de Dumnezeu, ura,duºmãnia, necurãþia, beþia, înjurãturile înfiorãtoare, blestemelenegre ca noaptea, crimele împotriva pruncilor nebotezaþi, osân-direa sufletelor botezate îmbrãcate în gloria ºi frumuseþea dumne-zeiascã a sufletelor veºnice ºi nemuritoare, cãderea lor în noapteaveºnicã, în ura veºnicã a Tatãlui. Toate acestea îmi aduce cãdereasub cruce...

Vezi cum au cãzut peste mine pãcatele? Sunt mai grele decâtcele mai grele blocuri de stâncã... Chiar dacã întregul universs-ar fi prãbuºit peste mine, nu m-ar fi zdrobit mai rãu. ªi tu,fiinþã atât de micã ºi atât de slabã, cum poþi purta pãcatul ce m-adoborât sub cruce?


Staþiunea a IV-a



Eu nu m-am întâlnit întâmplãtor cu mama mea pe calea cruciimele. Eu am chemat-o acolo ca ea sã fie prima dintre creaturicare ia parte la calea crucii mele.

78 MODELUL 7: PENTRU ORA DE ADORAÞIE

Prin ea v-am chemat ºi pe voi, pe voi care aþi venit sã luaþiparte la aceastã Cale a Crucii mele, ca sã suferiþi cu mine pentrugrozãvia pãcatului vostru. Aºadar, mergeþi voi pe calea cruciicu inima mamei mele? Aveþi voi credinþa ei care vede în cruceamea mântuirea de sub povara pãcatului? Aveþi voi iubirea ei,care vrea sã moarã pentru mine ºi împreunã cu mine pentrupãcatele voastre ºi ale fiilor voºtri aºa cum plânge ea? Strigaþivoi aºa cum a strigat ºi dânsa de durere în inima ei? Poporul meu,ce-mi faci tu mie? Poporul meu, de ce-l rãstigneºti tu pe Fiul meucu pãcatele tale?

Mama mea a plâns pentru suferinþa mea. A plâns pentru pãca-tele voastre... Poate cã dacã durerea mea nu vã mai miºcã inimile,poate vã va miºca durerea ºi plânsul Mamei mele...


Staþiunea a V-a



Simon din Cirene, un pãgân, un pãcãtos, mã ajutã sã duccrucea... ºi în cruce ajunge sã vadã lumina, credinþa, sfinþenia,mântuirea....

ªtii cine este Simon din Cirene? Eºti tocmai tu. Eu l-am alespe Simon ca sã fie o icoanã vie pentru tine. Datã tu vei lua cruceamea asupra ta, dacã tu mã vei primi cu milã ºi cu bunãtate caºi el, atunci îþi voi da ºi þie, omule, lumina mea, harul meu, peTatãl meu, pe Duhul meu Sfânt, veºnicia mea, nemãrginirea mea,ca sã fii un Simon din Cirene!


Dacã da, fii binevenit! Vino, binecuvântatul inimii mele! Te-aiapropiat ca sã-mi uºurezi povara pãcatelor? Ai luat de pe minepovara pãcatelor soþiei tale, ale soþului tãu, ale copiilor tãi, povarapãcatelor rudelor tale, a prietenilor, vecinilor ºi a colegilor tãi?

E o fericire pentru tine ca sã fii un Simon din Cirene, ca sãridici de pe mine înfiorãtoarea povarã a pãcatelor. Ai fãcutaceasta vreodatã? Ai stat pe calea crucii mele cum stau cãlãii,m-ai lovit ºi tu, m-ai îmbrâncit, m-ai scuipat, m-ai biciuit cu pãca-tele tale? Sau ai stat pe calea crucii mele ca fariseii? Bãtându-ºijoc de mine cu înjurãturi, cu blesteme, cu râsete batjocoritoare,dându-mi sãrutul lui Iuda? Vrei într-adevãr sã-mi fii un Simondin Cirene?


Staþiunea a VI-a



La gândul cã Veronica mi-a ºters faþa, îmi revarsã inima debucurie... Cãci nu este bucurie mai mare decât sã fii înþeles însuferinþã, sã nu fii pãrãsit la necaz, sã fii mângâiat în chinuri,sã fii ajutat în dureri ºi greutãþi... Cine face aceasta, acela areinimã. Pe calea crucii s-a întâlnit inima dumnezeiascã cu inimaVeronicãi.

Prin Veronica v-am chemat pe voi, care astãzi strãbateþi CaleaCrucii mele. V-aþi purtat voi asemenea Veronicãi pe aceastã cale?Aþi privit vreodatã calea mea nemãrginitã, lacrimile mele de sânge,faþa mea schimonositã de lovituri ºi de urã? M-aþi aºteptat undeva,


unde ºtiaþi cã trec, ducându-mi crucea? Aþi ieºit atunci în caleamea, mi-aþi ºters sângele scurs pe faþã din cauza loviturilorcãlãilor ºi a pãcatelor voastre? Aþi oprit vreodatã vreo înjurãturã?Aþi oprit vreun blestem? Aþi stins duºmãnii?

Dacã da, atunci vreau sã-mi întipãresc chipul feþei mele nu peo nãframã, ci pe buzele tale, pe faþa ta, în inima ta, în sufletultãu, astfel încât, vãzându-te lumea pe tine, sã mã recunoascãpe mine.


Staþiunea a VII-a



Eu am cãzut sub povara pãcatului tãu. Cât de mult m-a durutcãderea ta. M-am tãvãlit în praf ºi noroi cu crucea grea peste mine,cu rãnile deschise care s-au umplut de praf ºi sudoare... Dar apoiaþi fãcut din nou aceleaºi pãcate pe care vi le-am iertat la primamea cãdere... Acum mã arunc iar în praf ºi noroi, sub povaracrucii, cu pãcatele voastre...

Credeþi cã eu nu sunt cum sunteþi voi, eu nu simt relele pe carele repetaþi ºi care ard atât de mult în inima mea dumnezeiascã?O, cât de greu mã scol în sufletele voastre când aþi început sãrepetaþi pãcatele voastre! De n-ar veni vreun Simon din Cirenesub chipul unui preot, al unei soþii bune, al unor pãrinþi iubitori,poate nu m-aº mai putea scula niciodatã în sufletul vostru...Nu vã e milã de mine în staþiunea aceasta? Nu vã e groazã sã fiþiºi voi în rândul cãlãilor mei, care mã izbesc chiar ºi sub povaracrucii?


Nu uitaþi! Pe unii dintre voi v-am vãzut sub chipul unui Simondin Cirene, sub chipul Veronicãi, dar pe alþii nu numai o datãi-am vãzut sub chipul lui Iuda ºi a cãlãilor mei... ªi pe voi vã voiiubi, dacã vã veþi întoarce cum s-a întors Longinus, cel care mi-astrãpuns inima, dar apoi a devenit un sfânt. ªi tu îmi strãpungiinima mereu, dar sfânt când vei fi? Pânã când vei mai amâna?


Staþiunea a VIII-a



Femeile plângeau de mila mea. Plânsul lor m-a mângâiat,pentru cã era un plâns de iubire. Dar câte femei mai plâng astãzide mila mea? ªi totuºi, continuã ºi ele schingiuirea mea prinvorbele lor nestãpânite, prin certurile, prin geloziile, duºmã-niile ºi ura lor... Când se adunã, vorbesc, judecã ºi osândescsuflete pe care eu le-am rãscumpãrat cu sângele meu.

O, nu mã plângeþi pe mine, ci plângeþi pãcatele voastre, pentrucã aceste pãcate încep sã devinã mult mai mari decât pãcatelebãrbaþilor... Bãrbaþii n-au ucis în rãzboaie atâtea trupuri câtesuflete ucideþi voi cu limba într-o sãptãmânã... Plângeþi pentruvoi ºi pentru copiii voºtri, care ar trebui sã fie ºi nu sunt...Plângeþi cã, dacã în mine, lemnul cel verde, fãrã pãcat, Dumnezeuastfel pedepseºte pãcatul, ce va fi în lemnul cel uscat, în carepãcatul a început sã strige rãzbunare la cer...?

Plângeþi copiii voºtri, plângeþi-i. Vai, nici nu mai suferiþi cândcineva vã aduce aminte de datoria aceasta; dimpotrivã, ºtiþi


sã-i blestemaþi mai rãu pe cei pe care nu aþi ºtiut sã-i creºteþicreºtineºte... Plângeþi pentru voi ºi pentru copiii voºtri!


Staþiunea a IX-a



Eu te-am iertat o datã, de douã ori, de mai multe ori; cu dragãinimã te-am iertat, în cel mai scump rod al crucii mele, în scaunulde spovadã... Te-am iertat de la prima ta Împãrtãºanie ºi pânãastãzi,... dar tu niciodatã nu ai luat în serios iertarea mea...,pentru cã scaunul de spovadã a fost o glumã pentru tine, iar pemine m-a costat chinurile morþii... Tu m-ai luat în derâdere, euînsã te-am luat în serios pânã la moarte. Dar tu n-ai luat nimicîn serios, nici sufletul, nici pãcatul, nici virtutea. Eu am începutsã tremur pentru tine. Tu eºti orb, iar orbii cad în prãpastie...Pe tine te-am vãzut cãzând, pe tine, pe care te-am iubit mai multdecât viaþa mea, fericirea mea, cerul meu...

ªi, când am vãzut cã nici nu te mai dor sutele tale decãderi,când am vãzut cã nici nu te mai sperii de miile tale de înjurãturi,când am vãzut cã nu te mai temi de nici o grozãvie, nici de aceeace strigã la cer, atunci mi-am pierdut cu totul puterea ºi am cãzuta treia oarã lângã Golgota. Nu m-am mai putut ridica... Am fosttârât pânã la locul rãstignirii... Nici în sufletul tãu nu mã maipot scula, pentru cã tu eºti mai orb decât orbii ºi mai împietritdecât stâncile muntelui Calvar.

Eu am cãzut ºi nu m-am mai putut ridica... Dar tu?!



Staþiunea a X-a



Eu am ajuns pânã la ultima treaptã a batjocurei. Am fostdezbrãcat ca sã fiu ultimul dintre oameni, scârba tuturor, unvierme, ºi nu un om...

ªi aceasta mi-ai fãcut-o tu, frate... Mi-ai smuls haina strãluci-toare de rege ºi stãpân al tãu. Mi-ai smuls haina de prieten,de mântuitor, de om... M-ai fãcut ultimul dintre cei care teintereseazã... Când m-ai scuipat ºi m-ai luat în derâdere în viaþata personalã, în faþa familiei tale, pe drumuri, între prieteni,la petreceri... Se poate oare o ruºine mai mare pentru mine?

O, câtã ruºine am tras! M-ai despuiat de orice hainã a demni-tãþii, pe mine, Domnul ºi Dumnezeul cerului ºi al pãmântului!Vei veni oare vreodatã sã-mi redai coroana regalã? Vei veni oaresã-mi redai haina de Domn ºi de Rege? Vei veni sã-mi redai tronulce mi se cuvine în sufletul tãu? O, de n-ai întârzia aºa de mult...


Staþiunea a XI-a



Unii m-au scuipat... alþii m-au izbit la pãmânt... unii m-aubiciuit... alþii m-au dezbrãcat de haine... unii mi-au pus coroanade spini pe cap... Dar alþii m-au rãstignit, sfredelindu-mi cu


piroanele morþii mâinile ºi picioarele... În mâna cãlãilor carem-au pironit am vãzut mâna ta... În faþa cãlãilor nemiloºi amvãzut faþa ta...

Lemnul tare ºi aspru al crucii a fost mai moale decât inima ta...ªi atunci, ca ºi acum, mã uitam în ochii tãi, sã vãd dacã mai evreo licãrire de milã, sau dacã mã vei rãstigni ºi tu de acumînainte cu rãcealã ºi rãutate, prin pãcatele tale de moarte...

ªi atunci am strigat: „Mi-e sete!” Îmi era sete ºi atunci desufletul tãu, sete arzãtoare. O, cât doream sã te îmbrãþiºez sã teatrag la mine... Cum doreºte cloºca sã-ºi strângã puii sub aripilesale, aºa am vrut eu sã te strâng sub crucea mea, ºi mi-am întinslarg braþele spre tine, iar tu n-ai vrut... Totuºi, eu, fiindcã teiubesc, am strigat cãtre Tatãl meu: „Tatã! Iartã-l, cã nu ºtie ceface!” ªi Tatãl meu te-a iertat pânã azi cã m-ai rãstignit pe crucecu pãcatele de moarte. Pânã azi... Îþi repet iarãºi, pânã azi...

Întoarce-te la mine!...


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


O, Isuse, tu ai murit pe cruce pentru mine. Mã simt acum cumse simte un copil când i-a murit mama... Abia atunci îºi dãseama cât de bunã a fost mama ºi cât de mult îi simte lipsa...

Mã simt aºa cum se simte un om care a fãcut un rãu mare, fãrãjudecatã, dar când se dezmeticeºte, îºi dã seama cã ceea ce a comisîntrece orice mãsurã... Mã trec aceºti fiori... Îmi vine sã strig caIuda: „Am vândut sânge nevinovat”. Acum mi se pare cã m-am


trezit din beþia pãcatelor mele: l-am rãstignit, l-am ucis peDumnezeul meu!

Oare nu mã va urmãri mereu chipul Celui Rãstignit?... Cinea murit pentru mine a murit din cauza mea, a murit sub loviturilemele, a pãcatului meu de moarte... Ce voi face acum, unde sã fug?Dar unde pot scãpa, decât tot la pieptul tãu, o, Rãstignitule! Mãscol ºi mã întorc la tine ºi-þi spun cu sinceritate: Isuse, am greºitîmpotriva cerului ºi împotriva ta. Nu mai sunt vrednic sã-þi fiufrate, dar primeºte-mã printre slugile tale credincioase...


Staþiunea a XIII-a



În sufletul meu a fost rãstignit el, Isus, Fiul lui Dumnezeu,Mântuitorul... Acum am auzit un strigãt tainic, dar desluºit ºipãtrunzãtor...

Dã-mã jos de pe crucea din inima ta!Dã-mã jos, fie-þi milã de mine!Dã-mã jos de pe crucea înjurãturilor tale!Dã-mã jos de pe crucea blestemelor tale!Dã-mã jos de pe crucea duºmãniilor ºi a rãzbunãrilor tale!Dã-mã jos de pe crucea beþiilor tale!Dã-mã jos de pe crucea nepãsãrii ºi a rãcelii tale!Dã-mã jos de pe crucea hoþiilor tale!Dã-mã jos de pe crucea minciunilor tale!Dã-mã jos de pe crucea distrugerii familiei tale!Dã-mã jos de pe crucea sacrilegiilor tale!


Dã-mã jos de pe crucea crimelor ascunse ale inimii tale!Dã-mã jos de pe crucea plânsului necontenit al soþiei ºi al

copilaºilor tãi!Dã-mã jos de pe crucea îngrozitoare a pierzãrii tale veºnice!Dã-mã jos de pe crucea smintelilor tale, de pe crucea acelor

vorbe ºi fapte care rãspândesc moarte în sufletele din jurul tãu. Eu, Domnul ºi Dumnezeul tãu, mã rog þie: Dã-mã jos de pe

cruce ºi atunci îþi voi asculta ºi eu rugãciunile tale.


Staþiunea a XIV-a



Poate cã Isus este înmormântat în sufletul nostru. Poate cãau trecut luni de zile de când nu am mai sãrbãtorit în sufletPaºtele, Învierea lui Cristos. Pãmântul l-a þinut închis trei zile,dar tu? Oare nu-l þii înmormântat în sufletul tãu rece ºi dur,de trei luni, de trei ani, sau poate chiar de mai mult timp?Poate cã eºti chiar tu acela care de 20 de ani n-ai sãrbãtoritÎnvierea lui Cristos în sufletul tãu? Poþi tu rãbda în sufletul tãumoartea lui Isus mai mult de o clipã?

Pe mare, în corabie, Isus dormea, ºi furtuna i-a îngrozitatât de mult pe ucenici încât au început sã strige: „Doamne,trezeºte-te, cã pierim!” În sufletul tãu Isus este mort. Numaiatunci va învia când tu îl vei striga: „Doamne, trezeºte-te cã pier!”Aºtepþi tu cu dor ca Isus sã vinã în inima ta?


MODELUL 8

CALEA SFINTEI CRUCIPENTRU COPII (I)


O, Isuse preabune, cu inimã cãitã vin înaintea ta, spre a teurma pe drumul suferinþelor, ce l-ai îndurat de la Pilat pânãla Calvar. Vreau sã fac aceasta spre iertarea pãcatelor mele, sprea mã învãþa sã sufãr ºi sã mã jertfesc împreunã cu tine, pentrumântuirea sufletelor ºi pentru a dobândi toate indulgenþelecare se pot câºtiga, în folosul meu ºi al sufletelor din Purgator.

O, Marie, Mamã îndureratã a lui Isus, ajutã-mã sã fac bineaceastã Cale a Crucii!

Staþiunea I



O, Isuse, Mântuitorul ºi Dumnezeul meu, cei rãi te-au osânditpe nedrept la moarte. ªtiu cã tu nu meritai aceasta, dar pãcatelemele ºi ale oamenilor te-au fãcut sã îmbrãþiºezi moartea debunãvoie, spre a ne mântui.

Îþi mulþumesc, scumpul meu Mântuitor, pentru ceea ce aisuferit de dragoste cãtre mine. Vreau ca, fãcând aceastã Calea Crucii, sã culeg toate picãturile de sânge pe care tu le vei vãrsapentru noi. Învaþã-mã sã sufãr ºi eu ceva din dragoste cãtre tine.


Staþiunea a II-a



Dupã ce ai fost osândit la moarte, o, Isuse, þi s-a pus crucea ceagrea pe umeri! Tu ai primit-o de bunãvoie ºi ai sãrutat-o cubucurie, cãci ea era semnul prin care aveai sã ne mântuieºtipe noi. Îngenuncheat înaintea ei, vreau sã o sãrut ºi eu cu dragºi sã o duc împreunã cu tine. O, cum aº dori ca lacrimile melesã fie spre mângâiere!

Ajutã-mã, Isuse, sã îndur ºi eu cu rãbdare toate micile dureripe care tu mi le vei trimite.


Staþiunea a III-a



O, bunule Isuse, tu ai cãzut sub povara crucii!... Te-ai lovitrãu, desigur! ªiroaie de sânge curg din rãnile tale! Vãzându-tesuferind, mã întreb: care a fost pricina acestor suferinþe? Pãcatelemele, o, Isuse!

O, de aº putea sã le ºterg cu sângele meu ºi sã nu le mai facniciodatã! De azi înainte, vreau sã fug de orice pãcat ºi sã facnumai binele.



Staþiunea a IV-a



Pe drumul suferinþelor, ai întâlnit-o, o Isuse, ºi pe buna taMamã! Cine ar putea spune ce dureri i-au strãpuns inima cândte-a vãzut încununat cu spini ºi plin de sânge!

O, Marie, mamã preaiubitã, tu suferi împreunã cu Fiul tãuIsus, pentru mine, pentru pãcatele cu care l-am vãtãmat peDumnezeu. Ajutã-mã sã rãmân mereu un copil bun al tãu ºi unurmaº vrednic al lui Isus!


Staþiunea a V-a



O, Isuse, crucea pe care o duci te slãbeºte tot mai mult! Casã nu rãmâi strivit sub greutatea ei, Simon din Cirene te ajutãs-o duci mai departe.

Împreunã cu bunul Simon, îmi pun ºi eu umãrul sub cruceata, ca sã te ajut în purtarea ei. Voi suferi toate neplãcerile ce levoi avea, pentru mântuirea sufletelor ºi mângâierea preasfinteitale inimi.


90 MODELUL 8: CALEA SFINTEI CRUCI PENTRU COPII

Staþiunea a VI-a



Cu mare grijã ºi recunoºtinþã, Veronica îþi ºterge faþa plinã desudoare ºi de sânge, iar tu, o, Mântuitorul meu, îi laºi ca amintire,întipãrit pe marama ei, chipul feþei tale!

Ajutã-mã, o, Isuse, ca prin lacrimi de pocãinþã, prin mici jertfeºi suferinþe, sã-þi alin ºi eu nu numai faþa, ci ºi rãnile picioarelorpline de sânge, pentru ca astfel drumul pânã la Calvar sã-þi fiecât mai uºor...


Staþiunea a VII-a



O, Isuse, tu cazi acum pentru a doua oarã, cãci ºi noi de atâteaori recãdem în aceleaºi pãcate! Dar te ridici îndatã, pentru a nearãta, o, Isuse, cã nici noi nu trebuie sã rãmânem în stare de pãcat.

Dã-mi putere, o, Isuse, ca sã mã întorc cu adevãrat la tine, oride câte ori aº avea nenorocirea de a cãdea în vreun pãcat demoarte; te rog, întoarce-i ºi pe sãrmanii pãcãtoºi.



Staþiunea a VIII-a



Mamele bune din Ierusalim plâng, pentru cã Isus este dusla moarte. Dar Isus le spune sã plângã mai degrabã pentru eleºi pentru fiii lor pãcãtoºi.

O, Doamne Isuse, tu ceri de la noi o inimã curatã ºi fãrã depãcat! Iatã, eu îþi jertfesc inima mea, cu tot cea ce am ºi cu totceea ce sunt, rugându-te sã o primeºti în dar... Ajutã-mã sã trãiesccu tine ºi sã nu te mai supãr niciodatã!


Staþiunea a IX-a



Încã o datã, faþa cea frumoasã a lui Isus atinge pãmântul rece.El, cel atotputernic, Regele cerului ºi al pãmântului!

O, Isuse al meu, alerg sã-þi ridic cu mâinile mele crucea...Tu, care în cãderea ta, þi-ai vãrsat sângele tãu cel scump pentrunoi, fã sã trãiesc ºi sã mor fãrã de pãcat, ºi astfel sângele tãu sãnu fi fost vãrsat în zadar pentru mine!



Staþiunea a X-a



O nouã suferinþã îþi chinuieºte trupul nevinovat, o, Isuse!Cãlãii te dezbracã de hainele tale ºi sângele care încetase acumcurge iarãºi din trupul tãu. Cine poate înþelege cât de mult suferi,Isuse!

Pentru aceastã durere ºi ruºine ce ai suferit-o la dezbrãcareahainelor, dã-mi harul sã nu spun niciodatã vreun cuvânt sausã fac vreo faptã care sã pãteze curãþia inimii mele!


Staþiunea a XI-a



Dulce Isuse al meu, cãlãii te pironesc fãrã milã pe cruce! Cuielelungi ºi reci trec prin mâinile ºi picioarele tale, producându-þidureri nespuse.

O, cât n-ar trebui sã plâng ºi sã mã tem ºi eu, la gândul cã acelecuie au fost pãcatele mele... Ai milã de mine, o, Isuse, ºi dã-miharul ca niciodatã, de acum înainte, sã nu mai întrebuinþezmâinile ºi picioarele mele spre a te supãra pe tine!...



Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Ce-mi este dat sã vãd, o, Isuse? Dumnezeul ºi Mântuitorul meumoare pe cruce! Iatã pânã unde a ajuns dragostea ta pentru mine!

Veniþi creºtini, veniþi sã-i privim rãnile ºi sã le adorãm! Veniþisã-i privim mai ales coasta deschisã, de unde inima sa varsãflãcãri de iubire faþã de noi. Ne vom închide în aceastã inimã, ºiaici vom rãmâne pentru a nu ne mai despãrþi de ea niciodatã.


Staþiunea a XIII-a



Trupul preaiubitului tãu Fiu, o, Marie, este luat jos de pe cruceºi depus în braþele tale. Acela pe care tu l-ai nãscut ºi l-ai îngrijitcu gingãºia ta de mamã este acum lipsit de viaþã, plin de rãni ºisânge.

Ce durere þi-a strãpuns atunci inima! Pricina acestei dureriam fost eu ºi pãcatele mele. Ajutã-mã, o, bunã mamã, sã nu maifac greºeli cu care sã vã supãr pe tine ºi pe Fiul tãu.



Staþiunea a XIV-a



Cu multã evlavie ºi credinþã, intri în mormântul tãu, o, Isuse.Pe faþa ta se mai vãd încã urmele suferinþelor ce le-ai înduratpentru noi.

Îþi mulþumesc, o, Isuse! Primeºte în dar inima mea ºi fã dinea o locuinþã curatã, în care sã te primesc cu vrednicie în sfântaÎmpãrtãºanie. Fã sã fiu întotdeauna al tãu, aici, pe pãmânt, ºiîn slava cereascã. Amin.



Îþi mulþumesc, o, Isuse, cã mi-ai dat harul sã fac aceastã Calea Crucii. Cât de repede a trecut timpul acesta! Ce plãcut estea fi ºi a suferi împreunã cu tine! Aº vrea sã sufãr ºi pentru aceiacare sunt mai puþin sensibili la dragostea ta.

Priveºte spre mine, o, Isuse, ºi fii mulþumit. Inima mea o laslângã crucea ta, ca sã sufere împreunã cu tine. Ajutã-mã sã iubescsuferinþa ºi sã nu uit niciodatã cât ai suferit din dragoste cãtremine. Amin.


MODELUL 9

CALEA SFINTEI CRUCIPENTRU COPII (II)


Staþiunea I



Mã închin þie, Isuse, care pentru mine ai fost osândit la moarteasângeroasã pe cruce.

Scapã-mã prin mila ta de sentinþa morþii veºnice, pe care, dinnefericire, am meritat-o prin pãcatele mele.


Staþiunea a II-a



Mã închin þie, Isuse, care ai primit de bunãvoie povara greaa crucii.

Dã-mi harul de a-mi duce, cu rãbdare creºtineascã cruceasuferinþelor ºi a grijilor.


Staþiunea a III-a



Mã închin þie, Isuse, care, apãsat de povara crucii, ai cãzut lapãmânt.

Nu mã lãsa, Doamne, sã mai cad vreodatã în pãcat. Isuse,întãreºte-mi voinþa.


Staþiunea a IV-a



Mã închin þie, Isuse, la întâlnirea cu mama ta îndureratã.Dã-mi harul sã te aflu Pãrinte iubitor, când te voi întâlni

în ceasul morþii mele, ca sã nu mor fãrã sfânta Împãrtãºanie.


Staþiunea a V-a




Mã închin þie, Isuse, care ai fost ajutat de Simon din Cirene,pe când purtai crucea.

Dã-mi harul sã port de bunãvoie jugul plãcut al legii tale.Voi cãuta ºi eu sã uºurez crucea altora.


Staþiunea a VI-a



Mã închin þie, Isuse, a cãrui faþã a fost ºtearsã de Veronicacea pioasã.

Fã sã port neºtearsã icoana ta din inima mea ºi sã dispre-þuiesc judecata lumii, îndeplinindu-mi credincios datoriile melereligioase.


Staþiunea a VII-a



Mã închin þie, Isuse, care ai cãzut a doua oarã, apãsat de povaracrucii.


Dã-mi harul de a fugi de prilejurile de pãcat, ca sã nu sãvâr-ºesc din nou vechile pãcate.


Staþiunea a VIII-a



Mã închin þie, Isuse, care ai mângâiat femeile pioase dinIerusalim, întristate din cauza suferinþelor tale.

Fã sã plâng pãcatele mele, astfel încât sã merit de la tinemângâierea, aici, în viaþã, ca ºi dupã moarte.


Staþiunea a IX-a



Mã închin þie, Isuse, care ai cãzut a treia oarã sub povara crucii.Fã ca sã mã umilesc sincer aici, pe pãmânt, spre a fi înãlþat de

tine în cer.



Staþiunea a X-aISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE

– Ne închinãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm,– Cãci prin sfânta ta cruce ai rãscumpãrat lumea.Mã închin þie, Isuse, care ai fost despuiat de haine ºi adãpat

cu fiere ºi oþet.Fã sã renunþ la patimile mele ºi sã urãsc plãcerile amãgitoare

ale lumii.– Tatãl nostru...– Bucurã-te, Marie...

Staþiunea a XI-aISUS ESTE RÃSTIGNIT PE CRUCE

– Ne închinãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm,– Cãci prin sfânta ta cruce ai rãscumpãrat lumea.Mã închin þie, Isuse, care ai fost pironit pe lemnul aspru al crucii.Dã-mi harul de a-mi mortifica simþurile ºi de a-mi rãstigni

patimile neînfrânate.– Tatãl nostru...– Bucurã-te, Marie...

Staþiunea a XII-aISUS MOARE PE CRUCE


Mã închin þie, Isuse, care ai fost înãlþat pe cruce ºi ai muritpentru mine.


Dã-mi harul de a-mi dezlipi inima de bunurile lumeºti ºi dea stârpi în mine înclinaþiile rele.


Staþiunea a XIII-a



Mã închin þie, o, Isuse, care ai fost coborât de pe cruce ºi pusîn braþele mamei tale îndurerate.

Dã-mi harul de a abandona orice rãutate, ca sã-mi pot dasufletul în braþele tale ºi ale Mamei tale preaiubite.


Staþiunea a XIV-a



Mã închin þie, Isuse, care din braþele mamei tale ai fost depusîn mormânt.

Fã ca, din dragoste cãtre tine, viciile ºi patimile mele sãdisparã, ca sã pot învia glorios în marea zi a judecãþii, spre aceafericire pe care mi-ai dobândit-o prin patima ºi moartea ta.




Doamne Isuse Cristoase, care te-ai coborât din cer pe pãmântºi ai vãrsat sângele tãu preþios pentru iertarea pãcatelor noastre,te rugãm smeriþi, fã-ne vrednici în ziua judecãþii de a sta ladreapta ta ºi sã auzim cuvintele: „Veniþi voi, binecuvântaþii mei,ºi moºteniþi împãrãþia cerurilor!”

Doamne Isuse Cristoase, sã mijloceascã pe lângã milosti-virea ta, acum ºi în ceasul morþii noastre, preasfânta FecioarãMaria, mama ta, al cãrui suflet, în ceasul morþii ºi suferinþelortale, a fost strãpuns de sabia durerii. Amin.


MODELUL 10

CALEA SFINTEI CRUCIPENTRU SEMINARIªTI


Doamne Isuse Cristoase, voim sã meditãm suferinþele talefiindcã ele sunt pentru noi o carte pururea deschisã, în careputem citi atât iubirea ta nesfârºitã faþã de lumea aceasta,cât ºi grozãvia pãcatelor noastre. Prin cruce ne-ai arãtat caleape care trebuie sã mergem, mai ales noi, cei chemaþi la sfântaPreoþie. Tu ai spus: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sãrenunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mt 16,24).Noi voim sã devenim ucenicii tãi, luând pe umerii noºtri cruceachemãrii preoþeºti ºi sã o ducem pe drumurile vieþii spre Calvar.

Cu toate acestea, nu ne putem gândi la patimile tale fãrã afi pãtrunºi de o cãinþã adâncã pentru pãcatele noastre. Ne aruncãmla picioarele tale, ca niºte fii rãtãciþi, care implorã milã; ajutã-nenu numai sã compãtimim suferinþele tale, dar ºi ca inimilenoastre sã fie copleºite de sentimente de recunoºtinþã, ºi maiales de iubire faþã de chemarea noastrã.

Fã, te rugãm, o, prea bune Isuse, ca sã vedem în rãnile talepreasfinte opera pãcatelor noastre, învaþã-ne sã suferim ºi sãispãºim din dragoste faþã de tine ºi faþã de pãcãtoºi. Însã, maipresus de toate, îþi cerem, o, Isuse, harul ca sã întipãreºti îninimile noastre o dorinþã vie de a ne sfinþi prin meritelepãtimirii tale, practicând virtuþile necesare stãrii preoþeºti.

O, preasfântã Fecioarã Marie, care ai avut curajul ºi tãria sã-lurmezi pânã pe cruce pe Fiul tãu Isus, te rugãm sã ne înso-þeºti cu rugãciunile tale în pelerinajul nostru pe Calvar, ca sãputem medita cu mai mult folos suferinþele rãscumpãrãtoareale Mântuitorului nostru. Amin.

Staþiunea I

ISUS ESTE CONDAMNAT LA MOARTE


Isus este citat în faþa tribunalului; poporul nerecunoscãtorstrigã din rãsputeri: „Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l; nu voim caacesta sã domneascã asupra noastrã” (In 16). Baraba e preferatMântuitorului, iar Isus este condamnat la moarte. În realitate,Mântuitorul s-a lãsat condamnat de bunãvoie. A ascultat sen-tinþa datã de creaturile sale, gândindu-se la rãutatea oamenilorºi la necesitatea rãscumpãrãrii.

ªi noi, ca ºi tine, o, Isuse, voim sã primim în tãcere condam-narea lumii; voim sã ne oferim de bunãvoie în slujba ta, ca sãcontribuim în mãsura puterilor noastre la mântuirea sufletelor.

Dã-ne harul unei supuneri generoase faþã de toate îndato-ririle care decurg din sfânta noastrã chemare, precum ºi tãriade a suporta cu rãbdare greºelile altora.


Staþiunea a II-a



Slãbit din cauza agoniei de pe muntele Mãslinilor, istovit debiciuiri, acoperit de rãni, încununat cu spini, în dimineaþa VinereiSfinte, Mântuitorul primeºte povara crucii. Cu o iubire nespusã,Isus îmbrãþiºeazã crucea pe care va muri ca victimã, acea cruce

104 MODELUL 10: PENTRU SEMINARIªTI

pe care a preferat-o tuturor celorlalte feluri de a muri. Dar...pãcatele noastre atârnau mult mai greu pe umerii lui decâtgreutatea crucii. Totuºi, fiindu-i sete de suflete, Mântuitorulporneºte pe drumul calvarului, voind prin aceasta sã împlineascãvoinþa Tatãlui sãu ceresc.

ªi viaþa noastrã, o, Isuse, trebuie sã fie o continuã cruce.Da, în timp ce tu ai dus crucea cu iubire, noi fugim de suferinþã,cãutând sã îndepãrtãm cât mai mult crucile din viaþa noastrã.Ajutã-ne, te rugãm, sã iubim ºi noi crucea aºa cum ai iubit-o tu,ºtiind cã numai ducându-ne crucea cu iubire arzãtoare ne veigãsi de a fi aleºii tãi.


Staþiunea a III-a



La ieºirea din cetate, dupã ce a fãcut de-abia câþiva paºi, Isuscade, slãbit de puteri, sub povara crucii. El, Fiul lui Dumnezeu,ar fi putut evita cãderea, dar a voit ca prin acest nou act de umi-linþã sã ispãºeascã atât pãcatele noastre de moarte, cât ºi pecele veniale. El a vãzut atâtea deficienþe în viaþa celor chemaþila Preoþie: pãcate grave, precum ºi un nesfârºit numãr de pãcateuºoare. Prin cãderea ºi ridicarea sa, Isus a voit sã merite pentrutoþi pãcãtoºii harul convertirii, prin cãinþa adâncã, din stareapãcatului, la starea de har.

O, Isuse, trezeºte în inimile noastre o durere sincerã pentruorice pãcat personal ºi ajutã-ne sã preferãm mai degrabã moarteadecât sã te mai jignim vreodatã. Întãreºte-ne în lupta împotriva


oricãrui pãcat, ca sã ieºim întotdeauna victorioºi, adeverindu-seastfel în noi cuvintele sfântului Paul: „Toate le pot în acela caremã întãreºte” (Fil 4,13).


Staþiunea a IV-a



Preasfânta Fecioarã, care era întotdeauna aproape de Isus,l-a urmat ºi pe drumul Calvarului. Nu s-a dat înapoi de la niciun sacrificiu: nici durerile sufleteºti, nici frica de furia duº-manilor n-au reuºit s-o îndepãrteze pe cea mai sfântã dintremame de preaiubitul ei Fiu. Inima ei neprihãnitã, sfâºiatã dedurere, gusta din plin suferinþele amare ale Mântuitorului.

Ca ºi Maria, noi trebuie sã ne strãduim nu numai sã-l urmãmpe Isus, dar ºi sã-i imitãm viaþa, sã fim gata la orice sacrificiupentru el ºi sã nu pierdem niciodatã din vedere datoria de a lucraºi suferi pentru slava lui.

Mijloceºte pentru noi, o, preasfântã Fecioarã, harul ca sãsimþim în inimile noastre aceeaºi compãtimire faþã de suferinþelelui Isus, pe care ai simþit-o tu, ºi astfel sã-l urmãm nu numai cândne copleºeºte cu binefaceri, dar ºi când îl vedem dispreþuit ºiofensat. Mijloceºte-ne o râvnã arzãtoare pentru convertirea pãcã-toºilor prin exemplul bun, suferinþã ºi rugãciune.



Staþiunea a V-a



În drum spre Calvar, Isus a simþit o micã alinare, atunci cândSimon din Cirene, silit de cãlãi, l-a ajutat sã-ºi ducã crucea.Cu durere constatãm cã lumea vrea sã scoatã suferinþele ºicrucea din viaþa ei. Dar aceasta e cu neputinþã. Fiecare îºi arede purtat crucea sa.

Pe de altã parte, ºtim cã Mântuitorul vrea ca mai ales noi,cei chemaþi la Preoþie, sã ne asociem lui, ajutându-i pe fraþiinoºtri sã-l cunoascã, sã-l iubeascã ºi sã slujeascã lui Dumnezeuîn viaþa lor, primind cu credinþã ºi iubire purtarea crucii.

Pentru a ne îndeplini bine aceastã datorie, îþi cerem, o, Isuse,iubire, prudenþã, tãrie, înþelepciune, bunãtate ºi rãbdare faþãde suflete, dar mai ales harul de a ne pregãti bine la sfântaPreoþie, ca sã continuãm gestul caritabil al lui Simon, devenindadevãraþi mângâietori ºi îndrumãtori în suferinþe ai credin-cioºilor care formeazã trupul tãu mistic, adicã Biserica.


Staþiunea a VI-a




Isus a voit sã ne lase, ca o sfântã amintire, chipul feþei sale,pe vãlul cu care Veronica a ºters sudoarea ºi sângele de pe faþalui divinã.

Preotul – acest alt Cristos – trebuie sã aibã întipãrit chipultãu, o, Isuse, nu pe o maramã, ci în inima sa. De câte ori, dinnefericire, nu e desfigurat acest chip al tãu, prin tot felul depãcate, ºi astfel nu mai reprezintã imaginea ta vie. Sfântul Paulne spune: „Mergeþi pe urmele mele, aºa cum eu merg pe urmelelui Cristos” (1Cor 11,1). Dar de câte ori nu ne hotãrâm la aceastaºi uitãm repede hotãrârea noastrã!

Te rugãm, o, Isuse, sã întipãreºti din ce în ce mai adânc, însufletele noastre, chipul tãu prea sfânt, care sã nu se mai ºteargãniciodatã, precum ºi caracterul nu mai puþin glorios de victimã,pentru ca, strãlucind astfel în noi ca un ostensor viu, sã fie oatracþie puternicã a sufletelor spre a te proslãvi pe tine, Dum-nezeul nostru.


Staþiunea a VII-a



Prin aceastã nouã cãdere, Isus a voit sã merite pentru noiharul de a nu ne lãsa pradã descurajãrii. Mântuitorul s-a ridicatºi de data aceasta, îndemnându-ne ca sã prindem curaj ori decâte ori diavolul încearcã sã îndrepte spre noi ispita de a rãmânemai departe în starea pãcatului, voind astfel sã împiedice avântulnostru spre idealul preoþesc ºi spre sfinþenie.

Nu ne vom lãsa înºelaþi de momelile lui dacã tu, o Isuse, veirevãrsa asupra sufletelor noastre lumina binefãcãtoare a harului


tãriei. Avem nevoie de aceastã virtute în ostenelile luptelor vieþiispirituale. Pentru a nu ne descuraja, e nevoie sã veghem ºi sãne rugãm. Îþi cerem, aºadar, ºi aici umilinþa necesarã pentrua nu cãdea nici în descurajare, nici în pãcat, atunci când seabate asupra chemãrii noastre valul ispitelor.


Staþiunea a VIII-a



Femeile evlavioase, împreunã cu preasfânta Fecioarã Maria,înfruntând ºi ele batjocurile mulþimii, întãrite de harul interior,l-au urmat pe Isus pe calea crucii. Dar iatã cã Isus, vãzându-leplângând, renunþã la compãtimirea lor, numai sã le facã sã-ºidea seama de starea jalnicã în care se aflau: „Nu mã plângeþi pemine, ci pe voi vã plângeþi ºi pe fiii voºtri” (Lc 23,28). Rãscumpã-rãtorul se gândea la aceia care într-adevãr sunt de compãtimit,pentru care suferea, voind ca ei sã-ºi plângã pãcatele.

ªi noi, pentru a convinge lumea sã se cãiascã de pãcate, avemnevoie de viaþã interioarã, ca sã putem predica mântuirea cuinima ºi cu buzele curate.

Te rugãm, aºadar, o, Isuse, sã îndepãrtezi din sufletele noastrelâncezeala, dorinþa dupã un trai bun ºi sã le înlocuieºti cu râvnãadâncã pentru a ne pregãti la sfânta Preoþie, strãduindu-neîndeosebi sã trãim în unire cu Dumnezeu ºi sã nutrim în noicompãtimirea ºi zelul sincer pentru mântuirea sufletelor.



Staþiunea a IX-a



În apropierea Calvarului, Isus se prãbuºeºte a treia oarã dincauza oboselii ºi a durerii. Prin cãderea sa, el a voit sã-ºi înmul-þeascã suferinþele, simþind necesitatea de a ispãºi nenumãratelenoastre pãcate sãvârºite din încrederea prea mare în puterileproprii. Iar prin ridicarea de sub povara crucii, Mântuitorula binevoit sã ne merite harul statorniciei filiale.

Noi nu voim, o, Isuse, sã fim dintre cei prezumptuoºi. De aceea,te rugãm sã ne dai harul de a lupta mereu cu ispitele de mândrieºi de încredere în sine pentru ca, astfel, sã ne pãstrãm che-marea ca pe cel mai scump tezaur. Îþi cerem ºi harurile necesarepentru a rãmâne statornici pe urmele tale luminoase pânã lasfârºitul vieþii.


Staþiunea a X-a



În timpul dezbrãcãrii hainelor, Mântuitorul a fost expus uneinoi umiliri ruºinoase în faþa poporului rãzvrãtit împotriva lui.A voit prin aceasta sã ispãºeascã pãcatele noastre de mândrie,de necumpãtare ºi de necurãþie ºi sã ne înveþe cã nimeni nu-lpoate urma dacã nu se dezbracã de „omul cel vechi” ºi nu seîmbracã „în omul nou”, aºa cum a fost creat la început dupãchipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu.


Voim ºi noi, o, Isuse, sã devenim astfel de oameni noi. Nedãm seama cã numai o totalã despuiere de tot ceea ce provinedin mândrie, necumpãtare ori senzualitate ne va face capabilide a urca la altar ºi de a rãmâne la datorie pe înãlþimile Preoþiei.De aceea, te rugãm sã ne dai duhul umilinþei, pentru a învingemândria din inimi, duhul mortificaþiei, pentru a învinge necum-pãtarea în mâncare ºi bãuturã, virtutea îngereascã a curãþiei,pentru a învinge pornirile necurate ale inimilor noastre, ºi astfelsã devenim o hostie curatã, o hostie sfântã, o hostie nepãtatã,asemenea þie.


Staþiunea a XI-a



Cine îºi poate închipui îngrozitoarele dureri pe care a trebuitsã le îndure Isus în timpul rãstignirii sale? Ce crime au sãvârºitoare acele mâini adorabile ºi sfintele sale picioare, ca sã fie astfelchinuit pe lemnul crucii? Noi ºtim cã Mântuitorul a suferit penedrept, dar el a voit prin aceste dureri sã ispãºeascã pãcatelenoastre sãvârºite cu trupul ºi simþurile lui.

O, Isuse, înþelegem acum rostul sacrificiului ºi primim bucu-roºi sã ne jertfim ºi noi numai în slujba ta. Îþi declarãm cã de aziînainte vom medita mai adânc rãstignirea ta, precum ºi cuvin-tele sfântului Paul: „Lumea este rãstignitã pentru mine ºi eupentru lume” (Gal 6,14). Prin urmare, deviza noastrã va fi: „CuCristos sunt rãstignit pe cruce!” (Gal 12,19).



Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Dându-þi ultima suflare, ai îndeplinit, o, Isuse, actul supremal preoþiei tale: omenirea fiind rãscumpãratã, puteai rosti liniºtitîn cea din urmã clipã: „S-a sãvârºit... Tatã ceresc, þi-am înde-plinit voinþa”. Contemplând trupul tãu rãstignit, plin de rãniºi de sânge, peste care s-a lãsat umbra morþii, ne dãm seama,o, Isuse, pânã unde trebuie sã meargã ºi jertfa noastrã.

Te rugãm aºadar, sã nu ne uiþi nici o clipã. ªi noi trebuie sãmurim zilnic pentru tot ceea ce este creat, vremelnic, pãmân-tesc ºi plin de deºertãciune, ºi ne oferim drept victime, devenindcolaboratorii tãi prin sacrificiul vieþii preoþeºti. Inspirã-ne încãdin seminar acest spirit de sacrificiu, deoarece voim ca preoþianoastrã sã ne facã adevãraþi mântuitori de suflete.

O, preasfântã Fecioarã Marie, pe Calvar Mântuitorul te-a alessã fii ºi mama noastrã. Ca fii ai tãi, te rugãm sã ne mijloceºti harulca sã fim împreunã cu tine adoratorii ºi slujitorii veºnicului Preot.


Staþiunea a XIII-a



Cu câtã durere în suflet nu a primit preasfânta Fecioarã Mariaîn braþele sale trupul prea sfânt al lui Isus coborât de pe cruce.


Cu câtã iubire nu a sãrutat ea sfintele rãni ale Mântuitorului!Într-adevãr, vedem cât de eroicã a fost inima ei de mamã! Cu totdreptul ai meritat, o, Marie, titlul de Reginã a martirilor, învã-þându-ne pe toþi cum trebuie sã suferim ºi sã ne întãrim sufle-teºte în încercãri.

Dar, dacã nu-l putem primi în braþele noastre pe Isus celrãstignit, îl primim în schimb zilnic în sfânta Împãrtãºanie.Iatã mijlocul cel mai puternic care ne întãreºte în încercãri ºine sfinþeºte! Prin sfânta Împãrtãºanie facem mereu sã creascãviaþa divinã în sufletele noastre. Dobândim harul sã „cãutãmcele de sus, nu cele de pe pãmânt” (Col 3,2).

Te rugãm, aºadar, o Isuse, ca atunci când cobori în inimilenoastre sub chipul sfintei Ostii, sã ne aduci aceste haruri ºisã ne ajuþi ca sã colaborãm cu ele.


Staþiunea a XIV-a



Isus a fost tratat ca un simplu fiu al lui Adam, supus descom-punerii ºi, deci, înmormântat. Dar în mormânt pe Isus nu-laºtepta putrezirea, ci învierea glorioasã. El a învins moarteapentru a deveni nemuritor ºi s-au adeverit astfel cuvintele lui:„Oare nu trebuia sã pãtimeascã Cristos ºi aºa sã intre în slavasa?” (Lc 24,27).

Dar Isus nu s-a retras numai în mormânt, ci ºi în tabernacol,de unde ne îndeamnã sã-l imitãm ºi în aceastã privinþã. Caviitori preoþi, noi suntem chemaþi sã-i prezentãm lui Isus din


tabernacol omagiile omenirii ºi sã reparãm rãceala ºi lipsa deatenþie, precum ºi batjocurile oamenilor faþã de Isus Euharisticul.

Îþi declarãm, prin urmare, o, Isuse, cã voim sã ducem, ca ºitine, o viaþã retrasã, o viaþã de adoratori, cât mai aproape detabernacol, deoarece numai aºa ne vom putea sfinþi. Iar cândvom fi departe de bisericã, ne vom gândi cu drag la tabernacol,unde trãieºti pentru a atrage sufletele. Apropie-ne de tine, ca sãavem ºi noi parte de viaþa fãrã de moarte. Amin.



Am meritat suferinþele tale, o, Isuse, dar, în acelaºi timp, amconstatat ºi lipsurile noastre în a te urma, precum ºi ce maredeosebire este între viaþa noastrã ºi a ta. În loc sã te urmãm, noicãutãm satisfacerea gusturilor noastre, a amorului propriu,îndepãrtându-ne de calea mântuirii.

Îþi cerem încã o datã iertare pentru abaterile din viaþa noastrã,prin lipsa de la datorie, precum ºi pentru nenumãratele ofensepe care þi le aduce omenirea prin grozãvia pãcatelor ei.

Îþi fãgãduim, o, Isuse, cã voim sã ajungem ºi sã rãmânempreoþi- victime, cã voim sã te imitãm cât vom putea mai mult însuferinþã ºi în cruce, deoarece ne dãm seama cã toatã putereamântuirii pentru toate sufletele derivã din Jertfa ta. Vom fi,aºadar, ucenicii tãi, ucenicii crucii, adoratori ai prea sfintei Euha-ristii ºi prietenii tãi cei mai devotaþi.

O, preasfântã Fecioarã Marie, a cãrei inimã neprihãnitã a foststrãpunsã de sabia durerii, mijloceºte-ne harul ca sã urmãmºi noi, cu mai multã dãruire de sine chemarea Mântuitorului,fãcându-l cunoscut ºi iubit de lumea întreagã. Amin.


MODELUL 11

CALEA SFINTEI CRUCIPENTRU PREOÞI


Dumnezeule Rãscumpãrãtor, Isuse Cristoase, cu aprinsãdorinþã a sufletului meu reînnoiesc chemarea ta divinã ºi vreausã te urmez pe calea crucii tale!

Patima ta dureroasã sã fie pentru mine oglinda în care sã sereflecte viaþa mea preoþeascã. Patima ta sfântã sã fie pentrumine ºcoala în care sã mã înveþi cum sã trãiesc cu vrednicie viaþamea de preot. Patima ta sfântã sã fie pentru mine izvorul tãrieiºi bucuriei, ca sã pot purta crucea preoþiei cu inima voioasã ºicu perseverenþã.

Isuse, însufleþeºte inima mea cu acea iubire cu care ai purtatcrucea, ca sã-mi reînnoieºti viaþa sufleteascã. Reînvie în inimamea adevãrata dragoste faþã de aceastã patimã sfântã a ta,pentru ca aceastã sfântã evlavie sã fie spre slava Numelui tãusfânt ºi spre mântuirea sufletului meu.

Staþiunea I



Isuse, cine l-a determinat pe Pilat sã te condamne la o moarteaºa de dureroasã? ªi cine a aþâþat acest popor împotriva ta?Preoþii din Ierusalim!

Mediteazã, o, suflete al meu, cât de grea e cãderea preotuluicare neglijeazã rugãciunea ºi pierde atâtea haruri necesare

pentru a duce o viaþã sfântã. Preotul, din prieten, devine duº-manul lui Isus! Enoriaºii rãi îl vor urma pe calea pãcatului, ceibuni se vor rãci în evlavie ºi va fi tuturora o piatrã de scandal.Ce-i foloseºte unui astfel de preot, orb sufleteºte, dacã îl predicãpe Isus de pe amvon, dacã prin viaþa sa pãcãtoasã îl condamnãla moarte împreunã cu Pilat?

O, Învãþãtorul meu divin! Groaza ºi teama cuprind sufletulmeu când mã gândesc la preoþii din Ierusalim. Teamã pentru cãºi eu, din neglijenþã, am pierdut atâtea haruri ale sfintei melePreoþii. Tristeþe, pentru cã prin pãcatele mele am luptat împo-triva ta în loc sã-mi apropii sufletul de tine.

O, Isuse, din toatã inima mã cãiesc de pãcatele mele ºi de lânce-zeala mea ºi-þi promit cã pe viitor voi folosi mai bine harurile ºidarurile tale sfinte.


Staþiunea a II-a



Priveºte cum evreii pun o cruce grea pe umeri lui Isus. Numaicu câteva zile înainte l-au aclamat cu ramuri de palmier în mâini,iar acum, cu o cruce grea pe umeri, îl scot din Ierusalim.

ªi tu eºti pãstor de suflete. De ce te plângi când enoriaºii tãi,în loc de ramuri de palmier, îþi întind o cruce grea? De când învã-þãcelul e mai presus de Maestrul sãu? Mai bine gândeºte-te, nutu eºti de vinã pentru atâtea cruci pe care le ai de purtat dincauza pãcatelor tale?

116 MODELUL 11: CALEA SFINTEI CRUCI PENTRU PREOÞI

Doamne Dumnezeule, cât mã ruºineazã pilda ta sfântã! Eumã asemãn cu tine numai în purtarea crucii, dar nu ºi în rãb-darea ºi jertfirea de sine cu care ai primit crucea din mâinilepoporului tãu. De acum va trebui sã fie altfel. Vreau sã spun ºieu cu Apostolul: „Suferim persecuþie ºi rãbdãm cu bucurie”(1Cor 4,12).


Staþiunea a III-a



Priveºte cum cade Isus sub povara crucii! Preoþii evrei îlprivesc ºi, în loc sã-l ridice, râd batjocoritor. Cât de mult l-a durutacest lucru pe Isus! Oare nu comiþi ºi tu acelaºi pãcat cândpriveºti cu indiferenþã la confraþii tãi preoþi sau enoriaºi care gemºi suferã trupeºte ºi sufleteºte ºi cad sub crucea grea a vieþii?Cât de dureroasã este pentru sufletul nostru aceastã nepãsarecu care privim la suferinþele fraþilor noºtri!

Învãþãtorule divin, aº vrea sã plâng pentru fiecare clipã a vieþiipe care am trãit-o în zadar în loc sã fi ajutat ºi îmbãrbãtat atâþiasãraci ºi bolnavi... Aº vrea sã plâng amar pentru fiecare scandalºi pãcat pe care l-am sãvârºit!

Iartã-mã, iartã-mi pãcatele ºi pe viitor dã-mi harul ca sã uºurezcrucea suferinþelor în fiecare om, cât îmi stã în putere.



Staþiunea a IV-a



Priveºte la Maica sfântã cu câtã reculegere îl urmeazã pe Isuspe calea crucii! Îl vede venind pe Fiul ei sfânt. Pe umerii ducejertfa dureroasã a crucii pe care o închinã Tatãlui ceresc. Opriveºte pe Maria cu cea mai mare iubire. Privirea plinã decompãtimire a Maicii sfinte îl întãreºte ºi îl îmbãrbãteazã pe Isus.Strãbate mai cu curaj calea crucii.

ªi tu te-ai învrednici de mai multã îmbãrbãtare ºi bucurieºi ai duce mai uºor crucea preoþiei tale ºi ai fi mai fericit dacãzilnic ai privi la mama ta cereascã. O cinsteºti ºi o iubeºti peSfânta Fecioarã?

Învãþãtorule divin! Dacã pe drumul spinos al preoþiei meleprimesc aºa de puþine bucurii sufleteºti, eu sunt de vinã. Am uitatde buna mea mamã cereascã, de aceea pe care mi-ai dat-o camamã la picioarele crucii. De acum, zilnic, cu dragoste filialã ovoi privi pe sfânta Fecioarã ºi voi folosi orice prilej ca sã înflãcãreztoate inimile de dragoste cãtre sfânta Fecioarã.


Staþiunea a V-a




Priveºte la Isus obosit sub povara grea a crucii. ªi Simon dinCirene se apropie de Isus ca sã-l ajute la purtarea crucii. Simonnu era preot, ci un simplu om din popor, dar era un om cu inimade aur. Preoþii nu au miºcat nici degetul cel mic ca sã-l uºurezepe Isus la purtarea crucii, iar Simon silit, totuºi l-a ajutat dininimã pe Isus. Astfel, laicii de multe ori îl ruºineazã pe preot, ºinu rareori laicii, cu pilda lor bunã, fac mai mult apostolat decâtpreoþii. În aceastã problemã, ce-þi reproºeazã conºtiinþa ta?

O, Învãþãtorule divin! Cu cât te urmez pe calea crucii, cu atâtmã mustrã mai mult conºtiinþa mea. ªi eu cunosc laici care prinviaþa lor evlavioasã ºi curatã mã ruºineazã, cãci au mai multãiubire în inima lor faþã de tine decât am eu.

O, Doamne, pânã când turma îl va ruºina pe pãstorul ei?Înnoieºte tu în mine viaþa de evlavie, bucurie ºi iubire preo-þeascã, ca sã fiu pildã bunã de urmat pentru toþi oamenii.


Staþiunea a VI-a



Sudorile morþii acoperã faþa divinã a lui Isus. Sângele curgeºiroaie pe fruntea sa ºi pe faþa desfiguratã de dureri ºi îndureratãde moarte. Plinã de compãtimire, o femeie strãbate cu greu prinmulþime ºi, cu umilinþã, cucernicie ºi adâncã evlavie, îi întindeo maramã lui Isus. Aceastã faptã plinã de evlavie a Veronicãiar trebui sã-i ruºineze pe atâþia preoþi care îl ating în sfânta Ostiecu atâta respect. Marama Veronicãi vorbeºte de veacuri despre


dragoste, evlavie ºi smerenie. Ce-ar spune despre noi fiecarecorporal dacã ar putea vorbi...

O, dumnezeiescule Învãþãtor, cu umilinþã mã prostern lapicioarele tale ºi recunosc cã nu întotdeauna am atins sfântaOstie cu evlavia recerutã. De aceea, îþi promit cã mã voi purtacu mai multã evlavie faþã de sfânta Tainã euharisticã. Compor-tarea mea la sfânta Liturghie, la prefacere, la purtarea sfântuluiViatic ºi la împãrþirea sfintei Împãrtãºanii trebuie sã aratepoporului credincios cã ºi eu sunt plin de evlavie ºi smerenie faþãde tine prezent în sfânta Tainã, Mântuitorul meu ºi Rãscumpã-rãtorul meu!


Staþiunea a VII-a



Pe Mântuitorul meu iar l-au pãrãsit puterile. Greutatea cruciiºi a pãcatelor noastre îl doboarã din nou. Simon îl ajutã, dar nupoate împiedica aceastã nouã cãdere. Dar tu oare n-ai puteaîmpiedica atâtea cãderi triste în pãcat, mai ales ale tinerilor?Cât de mare este râvna ta în apostolat? Conºtiinþa nu-þi repro-ºeazã nimic? Nu au cãzut alþii în pãcat din pricina ta? Ori dinlipsa zelului tãu în apostolat?

O, dumnezeiescule Învãþãtor, ce se va întâmpla cu mine cândîntr-o zi îmi vei cere socotealã pentru acele suflete care dintr-unpãcat au cãzut în altul ºi au ajuns la moartea veºnicã?

Doamne, fii milostiv faþã de mine! De acum nu voi mai fi aºade lânced! Voi merge în întâmpinarea oiþelor aflate în primejdie


de pãcat ºi le voi readuce la staulul tãu. Dar tu, Doamne, mãreºteîn mine zelul pentru mântuirea sufletelor, ca sã suplineascãprin rugãciuni ºi apostolat ceea ce am neglijat pânã acum.


Staþiunea a VIII-a



Cu plâns amar, câteva femei cu copiii lor îl întâmpinã pe Isus.Iar el, cu milã ºi tristeþe, le spune: „Fiicele Ierusalimului, nupe mine mã plângeþi, ci pe voi ºi pe copiii voºtri; cãci dacã aºase întâmplã cu lemnul cel verde, cu cel uscat ce va fi?”

Într-adevãr, dacã Isus Cristos, Marele Preot, a trebuit sã sufereatât de mult pentru pãcatele noastre, ce va fi cu acei preoþi carenu s-au temut de pãcat ºi au nesocotit viaþa harului? Nu simþice groaznicã pedeapsã te aºteaptã? Vrei sã aparþii acelora careîntr-o zi astfel vor vorbi munþilor: „Rostogoliþi-vã peste noi,munþilor ºi dealurilor, acoperiþi-ne!”(Lc 23,30).

O, dumnezeiescule Învãþãtor, munþii ºi dealurile sunt amvonulºi poporul care mã vor acuza într-o zi dacã nu o rup cu pãcatul.Ruºinea ºi remuºcarea lui îmi umple sufletul. De atâtea ori amînceput o viaþã nouã dupã spovadã, dar din cauza noilor pãcate,mã transform în lemn uscat, gata sã ard în iad. O, Doamne, nute îndepãrta de mine ºi nu mã pãrãsi dupã mulþimea pãcatelormele.



Staþiunea a IX-a



Imediat dupã ce a vorbit de lemnul cel verde ºi de cel uscat,greutatea crucii îl doboarã pe Isus pentru a treia oarã. Nici acumevreii nu-l compãtimesc; ba, mai mult, îl lasã sub povara crucii.

Nu te gândeºti aici la atâþia nenorociþi care cad de mai multeori în acelaºi pãcat ºi vin la scaunul de spovadã cu faþa urâþitãde acesta ºi cad la picioarele tale? Nu fi rece ºi dispreþuitorfaþã de dânºii, ci aratã-te milostiv faþã de ei! Este ºi mai binedacã faþã de ei eºti plin de dragoste ºi le trezeºti dorinþa de a seîmpãca cu Dumnezeu.

O, dumnezeiescule Învãþãtor, cu sufletul cãit îngenunchez înfaþa ta ºi-þi cer iertare pentru cã de nenumãrate ori pe cei pãcã-toºi care au cãzut de mai multe ori în pãcat i-am primit cu atâtarãcealã ºi cu aºa de puþinã rãbdare. Trebuia sã-i primesc cu maimultã iubire ºi sã le trezesc în inimã adevãrata cãinþã. Nu tepurta, Doamne, faþã de mine cu rãcealã ºi lipsã de iubire precumm-am purtat eu cu cei pãcãtoºi. De acum înainte, voi fi în confe-sional cu mai multã râvnã ºi dragoste.


Staþiunea a X-a




Evreii smulg cu sãlbãticie hainele lipite de rãnile Mântui-torului. Îi întind un pahar de vin cu fiere, dar el refuzã. Aºa stãgol ºi însetat pe muntele Calvar, nebunie pentru pãgâni, scandalpentru evrei, iar pentru creºtini, icoanã de edificare. Dar tu cumstai în faþa lui Dumnezeu? Ca un preot vrednic ºi demn dechemarea sa, dar care se îmbracã cu lux? Care, atât în mâncareºi bãuturã, ca ºi în locuinþã, îºi modificã gustul ºi confortul?

Dumnezeiescule Învãþãtor, tu mã înveþi despre acele bogãþiiale preoþiei mele pe care pânã acum nu le-am respectat suficient.Ar trebui sã mã strãduiesc mai mult pentru curãþirea inimii mele.Ar trebui sã mã mortific mai mult în mâncare ºi bãuturã pentrua fi perseverent.

Iartã-mã, Doamne, pentru toate pãcatele comise pânã acumºi dã-mi harul ca sã te urmez pe calea crucii tale cu evlavie ºieroism.


Staþiunea a XI-a



Priveºte la Mântuitorul cum, tremurând din cauza oboselii,se culcã pe cruce. Cãlãii, fãrã milã, îl rãstignesc cu cuie lungi pecruce. Numai un geamãt uºor se aude, dar nu se jeleºte. Aºase pregãteºte ofertoriul vieþii lui Isus, pe care peste câteva oreîl oferã Tatãlui pentru mântuirea lumii.

Dar sfânta Liturghie nu este o reînnoire a jertfei de pe cruce?Cum te pregãteºti tu pentru celebrarea sfintei Liturghii? Isus,cu puþin înainte de jertfa de pe cruce, s-a culcat pe lemnul asprual crucii. ªi tu? Nu cumva cu câteva minute înainte de sfânta


Liturghie mai leneveºti în pat? Cât de micã e iubirea ta faþã desfânta cruce când pãºeºti spre altar aºa de sãrac sufleteºte? Tuîi oferi Tatãlui ceresc jertfa cea mai sfântã de pe lume ºi înaintede sfânta Liturghie nu poþi aduce o mortificare a simþurilor taleºi sã te oferi ca jertfã de ispãºire pentru pãcate?

O, dumnezeiescule Învãþãtor, cum mã voi mântui? De câte oridin vina mea ºi fãrã nici o pregãtire, fãrã nici o rugãciune, încãsomnoros sau distrat m-am prezentat în faþa altarului la sfântaLiturghie!

Iartã-mã, Doamne, pentru lâncezeala mea. De azi înainte nuvoi mai celebra sfânta Liturghie fãrã o pregãtire demnã.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Suferinþa lui Isus a ajuns la paroxism. Isus atârnã pe cruce ºi,în faþa întregii omeniri, în faþa întregului popor se pregãteºtepentru jertfa supremã.

Priveºte cu câtã evlavie se celebreazã sfânta Jertfã liturgicã;prefacerea dureazã trei ore: trei ore se revarsã sângele lui Cristospe lemnul crucii; trei ore se roagã Isus pe cruce pentru iertareapãcãtoºilor, pentru iertarea pãcatelor lumii, dupã care îºi pleacãfruntea ºi îºi oferã sufletul Tatãlui veºnic. ªi tu nici mãcar ojumãtate de orã nu ºtii sã stai cu dragoste ºi evlavie la altar?Cu grabã ºi distracþie sãvârºeºti sfânta Liturghie ºi îl lipseºtipe Dumnezeu de cinstea ce i se cuvine, pe tine de har ºi pepopor de edificare...

Dumnezeiescule Învãþãtor, la picioarele crucii, cu umilinþãîmi recunosc pãcatele pe care le-am fãcut la celebrarea sfintei


Liturghii cu atâta rãcealã ºi indiferenþã. Cum am putut celebracu atâta nerecunoºtinþã faþã de dragostea ta, care m-ai ales sãfiu preotul tãu dintre atâtea mii de suflete?

Dã-mi harul ca pe viitor sã celebrez sfânta Liturghie cu evlaviespre slava Numelui tãu sfânt, pentru mântuirea sufletului meuºi pentru desãvârºirea sufletelor care ascultã sfânta Liturghie.


Staþiunea a XIII-a



Iosif din Arimateia, cu teamã, coboarã trupul lui Isus de pecruce. Maria, la picioarele crucii, cu dragoste ºi evlavie, ia înbraþe trupul rece ºi chinuit al lui Isus ºi cu dragoste de mamãîl strânge la pieptul ei.

Tu cum îl cinsteºti pe Mântuitorul dupã Prefacere? Îl adoripe Isus mãcar un sfert de orã dupã sfânta Liturghie? Ca sfântaFecioarã îl adori în inima ta sau în acest timp eºti preocupatde alte lucruri ºi gânduri lumeºti?

O, dumnezeiescule Învãþãtor, cât de nerecunoscãtor sunt când,dupã sfânta Liturghie, te uit aºa de uºor pe tine, veºnica iubire.De multe ori am fost fãrã folos, fãrã evlavie la sfânta Liturghie,ºi nu þi-am mulþumit pentru harurile primite.

Dã-mi harul ca sã te port în inimã cu aceeaºi dragoste cu carete-a þinut Maria în braþe la coborârea de pe cruce ºi sã te port îninimã, Dumnezeul meu.



Staþiunea a XIV-a



Priveºte cu ochii sufletului cum este înmormântat Isus!Odinioarã s-a nãscut într-un grajd sãrac. El a dat totul ca sã-imântuiascã pe toþi. Cât de uºor moare acel preot care nu a fostrobul bogãþiilor lumii, care a închinat totul slujirii Domnului,pentru sãraci, pentru bolnavi! Cine este acel preot pe care sã-lpreamãrim pentru cã a fãcut minuni prin viaþa sa?

Dumnezeiescule Învãþãtor, sãrãcia ta mã acuzã pe mine. Inimamea este legatã de bunuri lumeºti. Aº putea face mai mult pentruBiserica ta, dar inima mea este legatã de multe bunuri pãmân-teºti. Îþi promit ca pe patul morþii sã nu las moºtenire decât niºteenoriaºi buni ºi amintirea unui preot evlavios.


Dumnezeiescule Învãþãtor, prin meditarea pãtimirii tale amaream vãzut ca într-o oglindã viaþa mea preoþeascã. Acum vãd clarcât trebuie sã lucrez la desãvârºirea ei. Învãþãcelul este departede Maestrul sãu.

Dupã pilda ta sfântã ºi eroicã, îþi promit cã voi trãi mai cuevlavie ºi sfinþenie viaþa mea preoþeascã. Pe calea crucii tale vreausã te urmez ca sã fiu cât mai aproape de tine.

Te rog sã mã învredniceºti de toate harurile necesare sfinteimele preoþii, ca sã îmbogãþesc harurile pe care le-am primit laconsacrarea mea. Amin.


MODELUL 12

CALEA SFINTEI CRUCIDE PAPA PAUL AL VI-LLEA


Staþiunea I



Mt 27,24-26Vãzând Pilat cã strãdaniile lui nu folosesc la nimic, ci provoacã maimare tulburare, a luat apã, ºi-a spãlat mâinile înaintea mulþimiiºi a zis: „Nevinovat sunt eu de sângele acestuia. Vã priveºte!”Tot poporul a rãspuns: „Sângele lui sã fie asupra noastrã ºi asupracopiilor noºtri!” Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã cea poruncit sã fie biciuit, l-a dat sã fie rãstignit.

Viaþa lui Isus Cristos mi-a fost datã ca model, iar moartea lui esterãscumpãrarea de la moartea pe care o meritasem. Viaþa lui a fosto lecþie pentru viaþa mea, moartea lui a distrus moartea mea.Viaþa lui a fost dureroasã, dar moartea lui este preþioasã: ºi una, ºicealaltã au fost într-adevãr necesare. Prin viaþa sa, Cristos ne-aînvãþat cum sã trãim, iar prin moartea sa ne-a dat speranþã în clipamorþii (Sf. Bernard, De laude novae militiae).

Doamne, tu eºti drept ºi iubeºti dreptatea ºi corectitudinea:ajutã-ne pe noi, cei care cinstim patima lui Isus Cristos, Fiul tãuunul nãscut, sã urmãm întotdeauna voinþa ta, cãutând mereuceea ce este bun ºi drept. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Staþiunea a II-a



Mt 16,24-25Atunci, Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Dacã vrea cineva sã vinã dupãmine, sã renunþe la el însuºi, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. Pentrucã cine va voi sã-ºi salveze viaþa, o va pierde; iar cine îºi va pierdeviaþa pentru mine, o va salva”.

Fraþilor, vouã, cei care aþi fost surzi la glasul evangheliei, vã spun:„Cine nu-ºi poartã crucea ºi nu vine dupã mine nu poate fi uceniculmeu”. Preamãriþi aceastã comoarã a crucii cu un suflet generos.De fapt, în ea existã un tezaur bogat de mângâiere ºi de îndemnstãruitor pentru cei care se strãduiesc sã-l caute pe Isus Cristos(Sf. Bernard, In vigilia Sancti Andreae).

Doamne Isuse Cristoase, care prin misterul crucii tale, distru-gând puterea morþii, ne luminezi viaþa prin învierea ta: ajutã-neca, vestind mãrirea crucii, sã avem puterea de a ne împlinidatoriile ºi astfel sã ajungem la unirea deplinã cu tine, cel carevieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a III-a



128 MODELUL 12: PAPA PAUL AL VI-LEA

Evr 5,8-9Fraþilor, Cristos, deºi era fiu, a învãþat ce este ascultarea din celece a pãtimit. Ajungând astfel desãvârºit, a devenit, pentru toþi ceicare ascultã de el, cauzã de mântuire.

Pentru a avea inima sensibilã la mizeria altuia, e necesar ca mai întâitu sã-þi cunoºti propria mizerie; dacã gãseºti în sufletul tãu senti-mentele aproapelui, vei ºti din propria-þi trãire cum sã-i vii într-ajutor.Fã acest lucru dupã exemplul Mântuitorului nostru, care a voit sãsufere spre a învãþa sã compãtimeascã, a voit sã devinã vrednic deîndurare, spre a învãþa sã aibã îndurare (Sf. Bernard, De gradibussuperbiae et humilitatis).

Doamne, Dumnezeul nostru, întãreºte fidelitatea Bisericii taleîn mijlocul încercãrilor pe care le întâmpinã în drumul ei; fã caîn exemplul crucii Fiului tãu sã gãseascã curajul necesar pentrua-ºi pãstra speranþa în promisiunile tale. Prin Cristos, Domnulnostru. Amin.


Staþiunea a IV-a



In 19,26Isus, vãzând-o pe mama sa ºi pe ucenicul pe care îl iubea stândalãturi, i-a zis mamei sale: „Femeie, iatã-l pe fiul tãu”.

De ce sã ne uimim mai mult de Maria, care suferã din compãtimire,decât de Fiul Mariei, care pãtimeºte? Dacã el a putut sã moarã întrup, de ce ea nu ar fi putut sã moarã în inima ei? În primul caza fost dragostea lui Cristos; în al doilea caz a fost dragostea Mariei,


pe care nici o altã creaturã nu o va egala vreodatã (Sf. Bernard,Dominica infra Octavam Assumptionis, 15).

Fiule, unul nãscut al lui Dumnezeu, care ai voit ca FecioaraMaria sã fie alãturi de tine în amãrãciunea patimii: nu permitesã fim copleºiþi de greutãþile vieþii, ci ajutã-ne sã aducem roadede fapte bune, pentru a putea ajunge într-o zi, împreunã cu mamata, în împãrãþia pe care ne-ai promis-o. Tu, care vieþuieºti ºi dom-neºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a V-a



Mt 27,31-32Dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat de mantie, l-au îmbrãcatîn hainele lui ºi l-au dus sã-l rãstigneascã. Ieºind, au întâlnit un omdin Cirene, numit Simon; pe acesta l-au silit sã-i ducã crucea.

Trebuie sã ne purtãm propria cruce pentru a fi rãstigniþi împreunãcu Cristos. Sã ascultãm cu mare atenþie glasul sãu: „Dacã cinevavrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine însuºi, sã-ºi ia cruceaîn fiecare zi ºi sã mã urmeze”. E ca ºi cum ar spune: cine mã doreºtesã înveþe a nu avea grijã de sine însuºi; cine doreºte sã împlineascãvoinþa mea sã caute sã nu-ºi urmeze propria voinþã (Sf. Bernard,In natali Sancti Andreae, 2,5).

Dumnezeul pãrinþilor noºtri, care l-ai preamãrit pe Fiul tãuIsus, pironit pe cruce pentru pãcatele noastre, fã ca voinþa noastrãsã o urmeze necontenit pe a ta, ca astfel sã putem într-o zi sã


fim pãrtaºi la mãrirea ta, care întrece toate dorinþele noastre.Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Staþiunea a VI-a



Is 53,3-4Era dispreþuit precum cel din urmã dintre oameni: om al durerilor,obiºnuit cu suferinþa; unul înaintea cãruia sã-þi întorci faþa; atâtde dispreþuit încât nu l-am luat în seamã. ªi totuºi, el purta durerilenoastre ºi era împovãrat cu suferinþele noastre. Noi îl socoteampedepsit, bãtut ºi înjosit de Dumnezeu.

E necesar ca cineva sã fie adumbrit de un trup asemãnãtor celui alpãcatului, ca sã nu piarã întregul neam omenesc din cauza pãcatului.Pentru a-i lumina pe oameni, e necesar ca cel mai frumos dintrefiii oamenilor sã-ºi piardã strãlucirea în timpul patimii, sã fie desfi-gurat pe cruce, sã capete culoarea palidã a mortului, sã nu mai aibãînfãþiºare de om, nici frumuseþe, ca astfel Biserica sã-i fie ca mireasãfrumoasã, fãrã patã ºi fãrã zbârciturã (Sf. Bernard, Super CanticaCanticorum, 28, 3).

Doamne, ai milã de noi, cei care suntem împovãraþi de mul-þimea pãcatelor noastre. Prin suferinþele patimii, fã sã strãlu-ceascã faþa ta peste fiii tãi rãscumpãraþi ºi dã-ne puterea dea urma întotdeauna voinþa ta, tu, care vieþuieºti ºi domneºti învecii vecilor. Amin.



Staþiunea a VII-a



Mt 11,28-30Veniþi la mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi eu vã voi da odihnã.Luaþi jugul meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la mine, cãci eu suntblând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre.Cãci jugul meu e dulce ºi povara mea este uºoarã.

Tot ceea ce Isus a fãcut pentru noi este meritoriu, necesar ºi avan-tajos pentru mântuirea noastrã. Slãbiciunea lui nu a fost mai puþinfolositoare decât maiestatea sa.De aceea, dacã prin puterea divinitãþii sale ne-a eliberat de sub jugulpãcatului, prin slãbiciunea trupului sãu a distrus toate drepturilemorþii (Sf. Bernard, De laude novae militiae, 27).

Doamne, nu respinge poporul pe care l-ai creat cu puterea ta:el te recunoaºte de Creator ºi te cinsteºte ca rãscumpãrãtor;iartã-ne pãcatele pe care le-am comis din nepãsare, pentru cã,în mila ta, nu poþi sã pãrãseºti moºtenirea pe care ai dobândit-oprin patima ta, tu, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a VIII-a




Lam 1,12-14O, voi cei care treceþi pe drum, priviþi ºi vedeþi, dacã mai este vreodurere ca aceea care mã copleºeºte ºi cu care Domnul m-a umplutde necaz în ziua întãririi mâniei lui!Jugul pãcatelor mele mi-a fost legat de gât de cãtre mâna lui; strânseca într-un mãnunchi, ele apasã asupra mea; el a fãcut sã se destrameputerea mea ºi m-a dat în mâna acelora cãrora nu puteam sã mãîmpotrivesc.

Când Domnul ieºea purtând în spate crucea, iatã cã plângeau demila lui nu toate triburile pãmântului, ci numai câteva femei.Întorcându-se cãtre ele, Isus le-a spus: „Fiicele Ierusalimului, numã plângeþi pe mine, ci plângeþi-vã pe voi înºivã ºi pe fiii voºtri!”Observaþi ordinea: El spune mai întâi „pe voi înºivã” ºi apoi „pe fiiivoºtri”. Fii atent la tine însuþi ºi învaþã sã-i compãtimeºti pe alþii.Priveºte la tine însuþi: ºi tu poþi fi încercat la fel (Sf. Bernard,In Resurrectione, 2,4).

Doamne, nu ne alunga din faþa ta ºi nu îndepãrta de la noimarea ta îndurare: pentru noi ai înfruntat suferinþele patimii;în mãsura în care ne recunoaºtem vina, dã-ne bucuria de a fimântuiþi. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a IX-a



Is 50,5-7Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit,nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajiispre a fi pãlmuiþi ºi faþa nu mi-am întors-o de la cei care mã ocãrau


ºi mã scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea num-au doborât ocãrile. De aceea le-am oferit o faþã ca de cremene ºiºtiu cã nu voi rãmâne de ruºine.

Dumnezeu, vãzând cã oamenii iubeau foarte mult propriul trup,le-a arãtat în Cuvântul întrupat un exemplu de bunãtate atât demare, încât, dacã cineva nu l-ar iubi, ar dovedi cã are o inimã depiatrã. De aceea s-a întrupat ºi a avut faþã de noi o dragoste cumnu ar fi putut avea cineva una mai mare: ºi-a dat propria viaþãpentru noi (Sf. Bernard, Sermo de divesis).

Doamne, tu eºti aproape de cei care te invocã ºi te cautã cuinimã sincerã; susþine-i pe cei care ºovãiesc ºi ridicã-i pe cei cãzuþi;din iubire faþã de noi ai îmbrãþiºat crucea ºi ne-ai deschis drumulspre cer, unde vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a X-a



Ps 21,17-20Iatã, o mulþime de câini mã împresoarã, o ceatã de nelegiuiþi dautârcoale în jurul meu; mi-au strãpuns mâinile ºi picioarele, îmi potnumãra toate oasele. Îºi împart hainele mele între ei ºi trag la sorþipentru haina mea. Dar tu, Doamne, nu te îndepãrta, tãria mea, vinodegrabã în ajutorul meu.

Cine poate aprecia exact umilinþa, blândeþea, bunãtatea, bunãvoinþaDomnului atotputernic atunci când a luat trup omenesc, când aîndurat moartea, când a suportat batjocura crucii? El a luat asuprasa toatã aceastã suferinþã, pentru a-l învãþa pe om cum sã-l iubeascã(Sf. Bernard, Super Cantica, 11,7).


Doamne, Dumnezeule preabun, umilinþa pãtimirii Fiului tãusã ne ajute sã învingem mândria noastrã ºi fã sã ajungem la viaþape care, în iubirea ta, ne-ai promis-o. Prin Cristos Domnul nostru.Amin.


Staþiunea a XI-a



Mt 27,35-40Dupã ce l-au rãstignit, ºi-au împãrþit hainele lui, trãgând la sorþi.Iar ostaºii stãteau acolo spre a-l pãzi. Deasupra capului i-au pusmotivul condamnãrii formulat astfel: „Acesta este regele iudeilor”.În acelaºi timp, au fost rãstigniþi împreunã cu el doi tâlhari, unulla dreapta ºi altul la stânga.Iar trecãtorii îl batjocoreau dând din cap ºi zicând: „Hei, tu caredãrâmi templul ºi-l zideºti la loc în trei zile, salveazã-te pe tine însuþi,dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, ºi coboarã-te de pe cruce!”

În pãtimirea Domnului trebuie sã remarcãm rãbdarea lui deosebitã.În timp ce cãlãii îi brãzdau spatele cu bicele, în timp ce era întinspe lemnul crucii, astfel încât i se puteau numãra toate oasele, în timpce îi erau strãpunse mâinile ºi picioarele, în timp ce era dus ca mielulla înjunghiere ºi stãtea ca o oaie mutã în faþa celor care o tund, elnu ºi-a deschis gura, nu s-a rãzvrãtit împotriva Tatãlui, care îltrimisese în lume, nici împotriva neamului omenesc, pentru caretrebuia sã plãteascã ceea ce era dator (Sf. Bernard, Feria IV,hebd. Sanctae, 2).


Doamne, Isuse Cristoase, care, pironit pe cruce, nu ai încetatsã te rogi Tatãlui pentru cei care-þi fãceau rãu: dã-ne nouã, caresuntem fiii tãi, harul de a înþelege adevãratele exigenþe ale iubiriitale. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Mt 27,45-46.48.50De la amiazã s-a fãcut întuneric peste tot pãmântul pânã la ora trei.Cãtre ora trei, Isus a strigat cu glas puternic: „Eli, Eli, lama sabactani!”Adicã: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?”Unul dintre ei a alergat îndatã, a luat un burete, l-a înmuiat în oþet,l-a înfipt într-o trestie ºi i l-a dat sã bea. Dar Isus, scoþând din nouun strigãt puternic, ºi-a dat sufletul.

El singur a avut puterea sã-ºi dea propria viaþã: nimeni nu i-o putealua. Dupã ce a bãut oþetul, Isus a spus: „Totul s-a sfârºit (împlinit)”,adicã nu mai este nimic de împlinit, nu mai trebuie aºteptat nimic.ªi, plecându-ºi capul, ascultãtor fiind pânã la moarte, ºi-a dat sufletul.A muri în acest fel e semnul unei mari virtuþi (Sf. Bernard, Feria IVHebd. Sanctae, 4).

Doamne, crucea Fiului tãu Isus, care e nebunie pentru cei carenu cred, sã-ºi arate puterea în cei care cred în cuvântul tãu, ºifã ca, suportând greutãþile vieþii, sã poatã dobândi mângâiereape care le-o pregãteºti. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.



Staþiunea a XIII-a



Mt 27,57-60Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif,care era ºi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat ºi a cerut trupullui Isus. Atunci, Pilat a poruncit sã i se dea. Iosif a luat trupul, l-aînfãºurat într-un giulgiu curat de in ºi l-a pus într-un mormânt nou,pe care ºi-l sãpase în stâncã. Apoi a prãvãlit o piatrã mare la uºamormântului ºi s-a dus.

Nu trebuie sã ascultãm de nimeni, nici de trup, nici de sânge, nicide vreun glas care ar vrea sã ne convingã sã coborâm de pe cruce:sã rãmânem pe cruce, sã murim pe cruce; mâinile altora sã necoboare, ºi nu comoditatea noastrã. Isus, capul nostru, a fost coborâtde pe cruce de oamenii cei drepþi; noi sã fim duºi în cer de îngeriicei sfinþi ( Sf. Bernard, In Resurrectione, 1,8).

Fiule unul nãscut al lui Dumnezeu, acceptând suferinþele vieþiiomeneºti, ai voit sã ne faci pãrtaºi la patima ta: ajutã-ne sã fimfii ai luminii ºi sã lucrãm în slujba adevãrului, pentru ca, învingândurmãrile morþii, sã mãrturisim slava ta, tu, care vieþuieºti ºidomneºti în vecii vecilor. Amin.


Staþiunea a XIV-a




Os 6,1-3Fiii lui Israel îºi ziceau între ei: „Haideþi sã ne întoarcem la Domnul!Cãci el ne-a rãnit, dar tot el ne va vindeca; el ne-a lovit, dar tot elne va lega rãnile. Dupã douã zile, el ne va da iarãºi viaþa; a treia zine va învia ºi vom trãi înaintea lui. Sã ne dãm silinþa sã-l cunoaºtempe Domnul! Venirea lui este sigurã ca zorile dimineþii; va veni lanoi ca o ploaie, ca o ploaie de primãvarã, care face pãmântul sãrodeascã”.

Cristos a ieºit din mormântul sigilat, el, care nu coborâse de pe cruce.Cã acest fapt este o mare minune o considerã chiar cei care închi-seserã mormântul cu mare grijã, sigilându-i piatra ºi punând pazãîn faþa mormântului. Domnul înviat a ieºit din mormântul închis,el, care a ieºit din sânul intact al Fecioarei pentru a se naºte la viaþã,ºi care avea sã intre la ucenici în timp ce uºile casei în care se aflauerau încuiate ( Sf. Bernard, In Resurrectione, 1, 9).

Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, adevãrata odihnã a sufletelornoastre, dupã ce ai împlinit opera mântuirii noastre, ai voit sãte odihneºti în mormânt: cãlãuzeºte cursul vieþii noastre pe cãileluminii ºi ale sfinþeniei, pentru ca într-o zi sã putem celebraîmpreunã cu tine bucuria deplinã a învierii tale. Tu, care vieþuieºtiºi domneºti în vecii vecilor. Amin.




MODELUL 13

CALEA SFINTEI CRUCIDE PR. IOAN MARIA VIANNEY, PAROH DE ARS


O, Isuse, dumnezeiescule Rãscumpãrãtor, iatã, îngenunchemcu smerenie la picioarele tale spre a-þi cere îndurare pentru noiºi pentru sufletele din purgatoriu. Binevoieºte a ne aplica meritelenesfârºite ale sfintei tale pãtimiri, pe care o vom medita. Fã ca,în aceastã Cale de lacrimi ºi suspine, inimile noastre sã fie atâtde smerite ºi pline de cãinþã încât sã îmbrãþiºãm cu dragoste toatesuferinþele, umilirile ºi contrazicerile pe care le-ai îndurat tu.

Îþi jertfim Calea Sfintei Cruci ca sã cinstim ºi sã lãudãmMaiestatea ta, sã-þi mulþumim pentru marele har al mântuiriiºi ca sã aducem ispãºire pentru sufletele din purgatoriu ºi pentrupãcatele noastre.

Iar tu, Marie, Maica lui Dumnezeu, care prima ne-ai învãþatsã facem Calea Sfintei Cruci, adânceºte în sufletele noastre rãniledumnezeiescului Rãstignit, pentru ca nimic, nici lumea, nici iadul,sã nu le poatã ºterge din amintirea noastrã. Amin.

Staþiunea I



Dimineaþa, sosind toþi mai-marii poporului, arhiereii ºi bãtrâniiîl predarã pe Isus lui Pilat. Pilat le spune cã este nevinovat, ºitotuºi Isus se lasã sã fie biciuit...

Câtã urã din partea fariseilor. Câtã laºitate din partea lui Pilat...Dar cu câtã dragoste Isus primeºte aceastã sentinþã nedreaptãpentru ispãºirea pãcatelor noastre ºi pentru a ne dãrui nouãviaþa veºnicã...!


Staþiunea a II-a



Iatã unealta chinurilor lui Isus; i se aruncã pe umerii sãi dejarãniþi ºi însângeraþi. Pãcatele lumii ºi propriile mele pãcate faccrucea aceasta atât de grea. Totuºi, ea este unealta mântuirii mele.

O, Doamne, fã sã-mi fie dulce jugul Legii tale, iar pãcatul carete-a fãcut sã suferi atât de mult sã-mi fie vrednic de dispreþ.


Staþiunea a III-a



Duºmanii lui Isus triumfã; câte blestemãþii rostesc când îl vãdcum cade; cu câtã cruzime îl lovesc cãlãii, ca el sã se ridice. Decâte ori, vai, nu am bucurat lumea prin scandalurile vieþii mele!

140 MODELUL 13: PR. IOAN MARIA VIANNEY

Iartã-mã, Isuse, ºi pãzeºte-mã prin dragostea ta de tot ce arputea rãni inima ta prea sfântã.


Staþiunea a IV-a



Maria îl vede pe Fiul ei iubit, acoperit de sânge ºi epuizat subpovara crucii. Ce strângere de inimã pentru Isus, ce durere pentruMaria! Dar Isus îi oferã lui Dumnezeu Tatãl suferinþele Maiciisale, împreunã cu ale lui, pentru mântuirea sufletelor noastre.

O, inimã preasfântã a lui Isus, inimã preacuratã a Mariei,da-þi-mi curaj ºi credinþã ca sã ºtiu sã sufãr cum se cuvine, dindragoste ºi pentru mântuirea veºnicã a sufletului meu.


Staþiunea a V-a



Câþi sfinþi ºi câþi mucenici aveau sã fie chemaþi pentru a duceastfel crucea Mântuitorului. Copilul meu, zice Isus, acela carenu consimte sã ducã crucea din dragoste pentru mine, nu estevrednic de mine.


O, Isuse, dã-mi harul sã duc cu sfinþenie crucea ce-þi va placesã mi-o dai; sã nu refuz, din dragoste cãtre tine, jertfele unei vieþiîntr-adevãr ºi în întregime creºtine.


Staþiunea a VI-a



Cu cât curaj aceastã femeie sfideazã respectul prea mare dece vor spune oamenii. Isus o rãsplãteºte întipãrindu-ºi chipulfeþei dumnezeieºti pe marama cu care a ºters faþa adorabilã.

O, Isuse, ºi eu vreau sã te mângâi cu devotamentul meu, ºi euvreau sã te slujesc prin evlavia mea. Fã ca eu sã semãn cu tineîn viaþa aceasta, spre a fi pãrtaº la slava ta în cer.


Staþiunea a VII-a



Genunchii se rãnesc; rãnile se redeschid. La aceste dureri semai adaugã ºi altele: cãlãii îl copleºesc cu lovituri, iar fariseii îlînjurã ºi-l insultã.


O, Dumnezeule, atâtea suferinþe, atâtea umiliri pentru a ispãºislãbiciunile mele, mândria mea, cãderile mele. Dã-mi harul sãplâng aceste slãbiciuni, sã ispãºesc aceste greºeli printr-o adevã-ratã ºi sincerã cãinþã.


Staþiunea a VIII-a



Le spune lor cu o mare blândeþe: „Fiicele Ierusalimului, numã plângeþi pe mine, ci plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri; cãciiatã, vor veni vremuri când veþi zice: munþilor, cãdeþi asupranoastrã, dealurilor, acoperiþi-ne”.

O, Dumnezeule rãscumpãrãtor, tu vrei sã ne faci sã înþelegemcã pãcatele noastre sunt singura cauzã a durerilor tale ºi, dacãnoi nu vom plânge aceste pãcate, nici patima, nici moartea tanu vor fi de ajuns pentru mântuirea sufletelor noastre.

O, Isuse, fã sã avem în inimile noastre o sfântã fricã de jude-cata ta. Dacã dragostea ta nu ar fi de ajuns pentru a ne stoarcelacrimi de pocãinþã, cel puþin amintirea dreptãþii tale sã ne îndepãr-teze de pe calea care ne duce la chinurile veºnice ale iadului.



Staþiunea a IX-a



Isus este la capãtul puterilor; dar mai ales inima sa e rãnitãla gândul atâtor suflete care nu vor fi mântuite prin moartea sa.El cade la pãmânt în agonie, ca ºi în Grãdina Mãslinilor, ºi oferãaceastã agonie pentru mântuirea sufletelor noastre.

O, Isuse, aº putea eu sã rezist la atâta dragoste din partea ta?Nu, eu vreau sã jertfesc totul în lumea aceasta, spre a nu fidespãrþit de tine în veºnicie. Aº putea fi aºa de nerecunoscãtor,aºa de nenorocit, ca sã cred încã în pãcat, sã mai sãvârºesc cubunãvoinþã ºi ºtiinþã un pãcat? Nu, nu, o, Isuse, NU!


Staþiunea a X-a



Iatã-l pe Isus dezbrãcat de haine ºi trupu-i rãmâne gol, desco-perit în faþa lumii ºi acoperit de rãni! Câtã suferinþã! ªi ce dureresimte când i se smulg hainele, cu bucãþi din carnea sa!

O, Isuse, la ce te gândeai tu atunci? Fiul meu, mã gândeam lasufletul tãu, lãsat pradã patimilor, ºi am oferit aceste dureri pentruca tu sã ai curajul sã te eliberezi de obiceiul nenorocit care te ducela pãcat.


O, Isuse, ce dragoste ºi ce învãþãturã pentru mine. Da, eu vreausã jertfesc totul în lumea aceasta spre a nu mai fi despãrþit detine, în veºnicie.


Staþiunea a XI-a



Câte chinuri îndurã Isus din nou, în mâini, în picioare, în trupulîntreg. Nu se aude oare trasul loviturilor cu ciocanul? Piroanelestrãpung mâinile ºi picioarele lui Isus. Oare nu mâna mea,picioarele mele sunt vinovate pentru aceste piroane?

O, Isuse, fã sã am o aºa mare dragoste faþã de tine încât nimic,nici lumea, nici eu-l propriu, nici moartea sã nu mã poatã despãrþide tine.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Trei ceasuri atârnã Isus pe cruce prin rãnile mâinilor ºi alepicioarelor. Câtã suferinþã ºi agonie... „Mi-e sete” zice Isus.Lui Isus îi este sete de mântuirea sufletelor ºi vede atâteasuflete care se pierd.


„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. ªi Isus îl iartã pe tâlharulcel bun: „Astãzi vei fi cu mine în rai”.

„Totul s-a sfârºit!” Isus moare pe cruce pentru noi.O, Isuse, iatã cât m-ai iubit. Tu m-ai iubit pe mine, iar eu aº

putea, aº mai îndrãzni sã te mai supãr vreodatã? Cerul se întunecã,stâncile se despicã: sã fiu eu oare singurul care sã rãmânã nesim-þitor la aºa priveliºte?

O, Isuse, care l-ai iertat pe tâlharul ce s-a cãit, eu plâng la picioa-rele tale. Iartã-mã! Iar în ceasul morþii aº dori sã te aud zicându-mi:„Astãzi vei fi cu mine în rai”. Sã nu fiu ca fecioarele nesocotite,fãrã ulei în candelã, cãci degeaba voi striga: „Doamne, Doamne,deschide-mi”, cãci voi primi rãspunsul cuvenit din partea Mireluiceresc: „Adevãrat îþi spun, nu te cunosc”. ªi va fi vai ºi amar demine.


Staþiunea a XIII-a



Maria îl primeºte pe Fiul ei iubit în braþele sale. Ea îl spalã culacrimile sale. Îi priveºte faþa însângeratã ºi desfiguratã, mâinileºi picioarele purtând urmele cuielor. Ce priveliºte ºi ce martiriuvãzându-i ºi coasta strãpunsã!

O, preasfântã Maicã a lui Dumnezeu, dã-mi ºi mie urã împo-triva pãcatului care l-a adus în aºa stare pe iubitul tãu Fiu. Iarîn ceasul morþii, primeºte sufletul meu în braþele tale, ca sã mãbucur împreunã cu tine de fericirea sfinþilor în patria cereascã.



Staþiunea a XIV-a



Isus este îmbãlsãmat, învelit într-un giulgiu alb ºi pus înmorânt, de unde va învia curând.

O, Isuse, care vii în inima mea prin sfânta Împãrtãºanie,dã-mi ºi mie o inimã reînnoitã, fãrã patã, împodobitã cu toatevirtuþile.

O, Isuse, fii mângâierea mea în timpul vieþii, nãdejdea mea înceasul morþii, fericirea mea în veºnicie. Iar trupul tãu dumne-zeiesc sã pãzeascã trupul ºi sufletul meu pentru viaþa veºnicã.Amin.



MODELUL 14

CALEA SFINTEI CRUCIDE PR. EDUARD FERENÞ


Doamne Isuse Cristoase, deja din primul moment al intrãriitale în istoria omenirii, pentru a împlini planul Tatãlui de mân-tuire a lumii, sub impulsul Duhului Sfânt (Evr 9,14), te-ai oferitpentru noi ca jertfã nepãtatã. Aceastã jertfã începutã la întrupare,continuatã în ministerul tãu pastoral, desãvârºitã pe Calvar ºiprimitã de Tatãl prin învierea ta din morþi, este cauza reconcilieriiºi a sfinþirii noastre.

Te rugãm, trimite în inimile noastre Duhul tãu Sfânt, inspira-torul ºi rodul jertfei tale, pentru ca, luminaþi de dânsul, sã te recu-noaºtem ca Fiu unic al Tatãlui ºi ca Mântuitorul nostru, acum,când ne propunem sã meditãm fericita ta Pãtimire. Tu, carefiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.

Staþiunea I



Doamne Isuse Cristoase, pentru a împlini voinþa Tatãlui, subimpulsul Duhului Sfânt ºi din iubire faþã de noi, te-ai oferit cajertfã nepãtatã pentru rãscumpãrarea omenirii, acceptând chiarcondamnarea la moarte.

Te rog, dã-mi harul de a mã comporta asemenea þie, chiar ºiîn judecãþile nedrepte.


Staþiunea a II-a



Mântuitorul meu, tu ai îmbrãþiºat din iubire crucea, semnuldivin al rãscumpãrãrii noastre.

Te rog, dã-mi harul ca sã port cu resemnare crucea datoriilorstãrii mele, trãind conºtient fãgãduinþele pe care þi le-am fãcutla botez.


Staþiunea a III-a



Mântuitorul meu, prima ta cãdere sub povara crucii pentrusalvarea omenirii îmi aminteºte de primele mele cãderi în pãcat.

Te rog, iartã-mi pãcatele ºi dã-mi harul unei adevãrate conver-tiri, zidind în mine o inimã nouã.


Staþiunea a IV-a




Mântuitorul meu, tu ai rãscumpãrat-o pe Maria, mama ta,ferind-o de orice patã, umplând-o cu orice har, asociind-o astfella misterul mântuirii noastre.

Prin Cea Plinã de Har, te rog, transformã-mã într-un adevãratucenic al tãu.


Staþiunea a V-a



Doamne Isuse Cristoase, în drumul tãu spre Calvar, întâl-neºti în Simon din Cirene pe omul care nu te cunoaºte, dar care,lãsându-se luminat de tine, a devenit ucenicul tãu.

Te rog, converteºte-mã ca ºi pe el, pentru a te urma cu aceeaºiiubire pe Calea Crucii.


Staþiunea a VI-a



Doamne Isuse, imagine vie a Tatãlui, întâlnind inima duioasãa Veronicãi, þi-ai întipãrit cu recunoºtinþã chipul pe marama ei.

150 MODELUL 14: PR. EDUARD FERENÞ

Te rog, prin misterul crucii tale, reparã chipul desfigurat alfiinþei mele, întipãrindu-þi în mine faþa ta divinã.


Staþiunea a VII-a



Doamne Isuse, a doua ta cãdere este pentru mine semnulvizibil al perseverenþei tale în împlinirea voinþei Tatãlui derãscumpãrare a lumii.

Te rog, prin aceastã cãdere a ta, ridicã-mã din abisul pãcatelormele ºi dã-mi harul de a fi statornic în împlinirea voinþei tale.


Staþiunea a VIII-a



Mântuitorule, deºi copleºit de chinurile crucii, îi chemi totuºipe cei osteniþi ºi împovãraþi, spre a-i mângâia.

Te rog, aºa precum ai mângâiat femeile din Ierusalim,înduioºate de suferinþele tale, tot astfel, întãreºte-mi voinþapentru a te urma pe drumul greu al vieþii mele.



Staþiunea a IX-a



Doamne Isuse, deºi istovit de suferinþele crucii, împlineºtitotuºi cu fidelitate voinþa Tatãlui.

Te rog, prin meritele acestei noi cãderi, fã sã rãmân statornicîn slujirea ta, pentru a mã putea bucura de roadele crucii tale.


Staþiunea a X-a



Isuse, Dumnezeule binecuvântat în veci, prin forþa iubirii talefaþã de noi, gãseºti puterea de a suporta umilirea dezbrãcãriide haine înaintea mulþimii robite de pãcat.

Te rog, uneºte-mã astfel cu tine, încât sã nu devin niciodatãrobul pãcatului.


Staþiunea a XI-a




Isuse, Mântuitorul nostru, purtat de iubirea de a împlini voinþaTatãlui, te jertfeºti total pe altarul crucii ca sacrificiu de ispã-ºire al pãcatelor omenirii.

Te rog, prin meritele sângelui vãrsat, spalã-mã de fãrãdelegilemele ºi fã-mã pãrtaº la roadele rãstignirii tale.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Isuse, Fiul unic al Tatãlui ceresc, de la înãlþimea crucii vesteºticu glas puternic împlinirea voinþei Tatãlui: „Consummatum est”.Pãmântul care se cutremurã, soarele care se întunecã, pietrelecare se despicã, morþii care învie condamnã vinovãþia noastrãºi slãvesc nevinovãþia ºi dumnezeirea ta.

Te rugãm, Doamne, mântuieºte-ne, prin misterul crucii tale.


Staþiunea a XIII-a



Doamne Isuse, tu ai ales-o pe Maria, mama ta ºi a noastrã, casã participe din plin la opera rãscumpãrãrii neamului omenesc,


necruþând-o de împlinirea profeþiei: „ªi o sabie îþi va strãpungeinima”, pentru cã în mâinile ei nevinovate a fost depus trupultãu, rece ºi fãrã viaþã.

Te rugãm, prin durerile inimii sale îndurerate, susþine-ne înispite ºi mântuieºte-ne în ceasul morþii.


Staþiunea a XIV-a



Doamne Isuse, iubirea ta faþã de Tatãl ºi faþã de omenire te-acondus în mormânt. Dar pentru fidelitatea ta, Duhul Tatãluite-a înviat din morþi.

Te rugãm, prin roadele misterului tãu pascal, scoate-ne dinsclavia Satanei, elibereazã-ne de lanþurile pãcatului ºi ale mândriei,îmbrãcându-ne cu viaþa cea nouã a învierii tale.



MODELUL 15

CALEA SFINTEI CRUCIDE MICHEL QUOIST


Nici astãzi nu a luat sfârºit agonia lui Cristos. Astãzi, când înjurul nostru suferã oamenii ºi mor, prin ei ºi prin suferinþa lor,tot el e acela care se jertfeºte Tatãlui pentru mântuirea lumii,deoarece, Calea Crucii este ºi calea Vieþii. Iar noi, creºtinii,trebuie sã nu uitãm aceasta niciodatã!

Staþiunea I



Fraþilor, când am venit la voi, ca sã vã vestesc taina lui Dum-nezeu, nu am venit ca unul iscusit în arta cuvântului sau înþelep-ciunii. Eu n-am voit sã cunosc printre voi altceva decât pe IsusCristos, ºi pe acesta rãstignit.

Am venit în mijlocul vostru întru slãbiciune ºi fricã, ba chiarde-a dreptul tremurând. Limbajul meu ºi predicarea evanghelieinu aveau nimic comun cu vorbele meºteºugite ale artei de aconvinge; dar ele se bazau pe Duhul Sfânt ºi pe puterea lui,pentru ca temeiul credinþei voastre sã nu fie înþelepciuneaoamenilor, ci puterea lui Dumnezeu.

Doamne, deja e prea târziu pentru ca sã mai taci; ai zis preamulte; e prea târziu ca sã cedezi; ai luptat atât de mult!

N-ai putut sã stai liniºtit, sã fii rezonabil; ai rãmas fidel cauzeitale pânã la nebunie.

Deci, toate acestea trebuiau sã vinã... Tu i-ai numit pui devipere pe cei care se bucurau de onoare.

I-ai învinuit cã, dincolo de strãlucirea exterioarã, inima lor edoar un mormânt spoit, întunecos.

L-ai sãrutat pe leprosul plin de bube.Ai intrat în vorbã cu cei strãini, respinºi de societate.Ai stat la masã cu cei pãcãtoºi ºi ai vorbit de o împãrãþie în

care prostituatele pot ajunge înaintea altora.Te-ai simþit bine în mijlocul celor sãraci, flenduroºi, schilozi.N-ai respins niciodatã legile cãrturarilor.Ai rãsturnat toatã legea ºi ai înlocuit-o cu una singurã: IUBIREA.N-ai voit sã taci, acum se vor rãzbuna pe tine.Doamne, ºtiu cã mã vor condamna ºi pe mine dacã vreau sã

trãiesc cu tine.ªi mi-e fricã, mi-e teamã.De pe acum mã aratã cu degetul.Unii râd de mine, alþii mã batjocoresc.Mulþi s-au scandalizat, iar alþii sunt gata sã mã trãdeze.Mi-e teamã, Doamne, sã nu mã poticnesc pe cale.Mi-e teamã de înþelepciunea acestei lumi.Mi-e teamã cã pânã la urmã voi asculta de aceastã înþelepciune,

care-mi ºopteºte cã pe drum trebuie sã merg cu bãgare de seamã;ºi cã poate nu trebuie interpretate toate cuvânt cu cuvânt; cã emai bine sã ne orientãm dupã împrejurãri.

ªi totuºi, Doamne, ºtiu cã numai tu ai dreptate!Ajutã-mã sã lupt!Ajutã-mã sã rãspund bine mereu!Ajutã-mã sã fiu fidel evangheliei tale, pânã la sfârºit, dacã va

fi cazul, pânã la moarte, pânã la „nebunia Crucii!”


156 MODELUL 15: MICHEL QUOIST

Staþiunea a II-aISUS IA CRUCEA PE UMERI

– Ne închinãm þie, Cristoase, ºi te binecuvântãm,– Cãci prin sfânta ta cruce ai rãscumpãrat lumea.Apoi Isus le-a spus tuturor: „Cine vrea sã vinã dupã mine sã renunþela el însuºi, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã mã urmeze; cãci cel carevrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde, însã cel care îºi va pierde viaþapentru mine o va salva” (Lc 9,23-24)

Doamne, iatã-þi crucea!Crucea ta... Ca ºi cum, într-adevãr, ar fi numai a ta!...Nu aveai cruce, Doamne, pe a noastrã ai venit sã o cauþi pe

acest pãmânt ºi de-a lungul vieþii, de-a lungul drumului nesfârºital vieþii; unul câte unul ai luat pe umerii tãi pãcatele lumii.

Acum umblã,chinuieºte-te,prãbuºeºte-te, dar scoalã-teºi mergi mai departe,Crucea trebuie purtatã.Doamne, înaintezi în liniºte. Deci, e adevãrat cã existã un timp

când sã vorbeºti ºi un timp când sã taci.Aºa e, Doamne, vine timpul luptei, dar ºi al pãcii, ca sã purtãm

în liniºte pãcatele noastre ºi ale lumii.Doamne, mai degrabã m-aº lupta cu crucea ta, dar îmi vine

greu sã o port ºi, cu cât merg mai departe ºi vãd miile de pãcate ale lumii, cu atât ele apasã mai greu

pe umerii mei.Fã-mã, Doamne, sã înþeleg cã ºi cea mai entuziastã faptã e o

nimica toatã dacã nu se întâmplã sub semnul tãcut al mântuirii.ªi pentru cã tu ai voit sã fie atât de lungã calea crucii mele,Ajutã-mã, te rog, sã pornesc la drum cu fidelitate, în fiecare

dimineaþã.– Tatãl nostru...– Bucurã-te, Marie...


Staþiunea a III-a



Trecând pe malul Lacului Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei,fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, cãci erau pescari. Isusle-a zis: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”.Lãsându-ºi îndatã mrejele, ei l-au urmat (Mc 1,16-17).

Isus le-a zis: „Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi paharul pe care îl voibea eu ºi sã primiþi botezul pe care îl voi primi eu?” Ei i-au rãspuns:„Putem!” (Mc 10,38-39)

Au ajuns la o grãdinã numitã Ghetsemani. Isus le-a spus ucenicilorsãi: „Staþi aici cât timp mã voi ruga”. I-a luat cu el pe Petru, pe Iacobºi pe Ioan ºi a început a se întrista ºi neliniºti. ªi le-a spus: „Sufletulmeu este cuprins de o tristeþe de moarte. Rãmâneþi aici ºi vegheaþi”.Iar el, îndepãrtându-se puþin, s-a aruncat cu faþa la pãmânt ºi s-arugat...Apoi s-a întors la ei ºi i-a gãsit dormind. Isus i-a spus lui Petru:„Simon, dormi? N-ai fost în stare sã veghezi mãcar un ceas?...”(Mc 14,32- 37).

A cãzut.S-a clãtinat ca un om beat ºi dintr-odatã s-a prãbuºit.Iatã-l pe Dumnezeu cãzut în praf...Doamne, am plecat ºi eu cu încredere pe urmele tale, dar iatã,

am cãzut.Pânã acum am crezut cã mã jertfisem cu totul þie, pentru

totdeauna, dar am vãzut pe marginea drumului o floare frumoasã.Te-am pãrãsit.Am abandonat crucea devenitã aºa de grea.Am pãrãsit drumul ºi m-am trezit în mânã cu câteva flori ofilite.Doamne, trec ºi alþii pe drum, trudiþi, zdrobiþi.Se pregãtesc cruci noi, care vor gârbovi alte spinãri noi.


Dar eu nu voi mai fi prezent în lupta contra rãului, ca sã-iajut pe semenii mei sã-ºi poarte crucea,

m-am oprit pe margine drumului...Ajutã-mã, Doamne, nu numai sã merg pe urmele tale, dar sã

pot rezista pânã la capãt pe drumul tãu,sã ocolesc cursele poticnirii ºi sã nu pãrãsesc în mod laº ºan-

tierul tãu în care se pregãteºte lumea viitoare!...


Staþiunea a IV-a



Simeon i-a binecuvântat ºi a zis cãtre Maria, mama lui Isus: „Iatã,acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel ºica un semn care va stârni împotrivire, ºi prin sufletul tãu va treceo sabie, ca sã se descopere gândurile din multe inimi” (Lc 2,34-35).

Doamne, mi se rupe inima vãzând-o pe sãrmana ta Mamã.Merge în urma ta,te însoþeºteºi parcurge drumul lung al Calvarului omenirii.Necunoscutã, înainteazã în rândul mulþimii, în timp ce

privirea ei e numai la tine.Nu-mi sunt strãine nici suspinele tale, nici rãnile tale

sângerânde, nici gesturile tale, nici loviturile nemiloase alesoldaþilor...

Vezi suferinþa ta,Ea vede suferinþa ta,o simte.


Nu se poate apropia de tine,nu te poate atinge,nu poate sã-þi vorbeascã,ªi totuºi, ea mântuieºte lumea alãturi de tine.Doamne,trãind între oameni, îi însoþesc pe Marele drum al crucii.ªi simt cã mã voi prãbuºi odatã sub povara pãcatelor.Mã simt incapabil pentru mântuirea lumii.A devenit prea grea, din ce în ce mai stricatã, ºi pe zi ce trece

întrezãresc noi necazuri, noi rele.Rele ºi nedreptãþi, murdãrii se zãresc la curbele neprevãzute

ale drumului.Doamne, pune-mi-o în faþã pe Maria, buna ta mamã, pe care

la fel mulþi o considerau inutilã, dar pe care Dumnezeu arânduit-o ca sã frângã marele blestem.

Dã-mi putere sã umblu printre oameni, sã vãd, sã le cunoscnecazurile, pãcatele.

Fã sã-mi þin ochii deschiºi, inima sã-mi fie mereu deschisã;ca sã primesc miile de necazuri ale lumii, sã mi le asum, sã sufãrºi sã împac, asemenea sfintei tale mame, Maria!...


Staþiunea a V-a

SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTÃ PE ISUS SÃ-ªI DUCÃCRUCEA


Apoi l-au dus ca sã-l rãstigneascã. L-au silit pe un trecãtor, carevenea de la câmp, pe Simon din Cirene, tatãl lui Alexandru ºi allui Rufus, ca sã ducã crucea lui Isus (Mc 15,20-21).


Purtaþi-vã sarcinile unii altora ºi aºa veþi împlini legea lui Cristos (...)Fiecare sã-ºi cerceteze faptele sale ºi astfel va avea laudã numai însine însuºi, ºi nu înaintea altora, cãci fiecare îºi va purta sarcinasa proprie (Gal 6,2-5).

Mergea agale pe drum.ªi l-au pus la lucru.Un cãlãtor necunoscut, un fiu al nimãnui.Doamne, cu toate acestea, i-au acceptat ajutorul. N-ai pretins

ca fapta lui sã izvorascã din adâncul inimii, aºa cum se angajeazãun prieten mãrinimos ºi devotat pentru fratele sãu, istovit ºibatjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.

ªi tu l-ai acceptat.Un om sãrman ºi neputincios te ajutã pe tine, Dumnezeule

atotputernic,Pentru cã ai vrut sã trãieºti ºi cu ajutorul pãmântesc al omului.Doamne, ºi eu am nevoie de ajutorul altora.E lung ºi anevoios drumul oamenilor dacã îl strãbaþi numai

de unul singur.Resping braþele care vor sã mã ajute, singur vreau sã fac totul,singur sã luptºi singur sã înving.Deºi trece pe lângã mine poate un prieten, un soþ devotat, un

frate drag, un vecin bine intenþionat sau un tovarãº cumsecade.Tu mi i-ai trimis ºi de multe ori eu nici nu-i bag în seamã.Deºi lumea n-o putem mântui decât împreunã!Dã-mi, Doamne, harul sã recunosc ºi sã-i accept pe toþi „Simonii”

din calea vieþii mele, chiar ºi atunci când vin „ºovãind”.



Staþiunea a VI-a



Suntem izgoniþi, dar nu pãrãsiþi; suntem doborâþi la pãmânt, darnu nimiciþi. Pretutindeni ºi întotdeauna purtãm în trupurile noastremoartea lui Isus, pentru ca ºi viaþa lui sã se arate în trupurile noastre(2Cor 4,9-10).

Acum vedem nelãmurit, ca într-o oglindã, dar atunci vom vedea faþãîn faþã (1Cor 13,12).

Te privea lung, Doamne, te urmãrea.Suferea cu tine.ªi n-a mai suportat sã stea cu mâinile în sân, a rupt rândurile

soldaþilor, care te trãgeau ºi te pãzeau, ºi cu marama ei þi-a ºtersfaþa însângeratã.

Doamne, þi-ai întipãrit chipul însângerat pe marama ei?E posibil.În inima ei? Asta mai mult ca sigur!...Trebuie sã mã uit la tine cu atenþie ºi sã te privesc îndelung,

sã mã las dus pe gânduri ºi sã te admir la fel cum îºi admirãfrãþiorul fratele mai mare.

Pentru cã, dacã vreau sã mã asemãn cu tine, trebuie sã-þistudiez fiecare trãsãturã.

Doamne, dacã-mi permiþi, mi-ar place sã fiu ca tine, cãci dacãun prieten îºi iubeºte cu adevãrat prietenul, atunci ºi sufletelelor devin una...

Dar eu, de multe ori, trec lipsit de griji prin faþa ta, iar dacãmã opresc sã te privesc o clipã, mã cuprinde plictiseala.

Semenilor mei le prezint obrazul tãu numai în imagini false,triste sau diforme.


Iartã-mã, pentru cã lumina ochilor mei nu mai reflectã strãlu-cirea ta.

Iartã-mã, pentru cã trupul meu aºteaptã ºi cautã numai desfã-tarea ºi nu aratã deloc prezenþa ta.

Iartã-mã, pentru cã inima mi-e împovãratã ºi nu e loc în eapentru iubirea ta sfântã.

Totuºi, Doamne, te rog, intrã ºi la mine!Uºa este larg deschisã...


Staþiunea a VII-a



Fiindcã mirele zãbovea, au aþipit toate ºi au adormit (Mt 25,5).

Fiþi atenþi, sã nu se moleºeascã inimile voastre din pricina chefurilor,a beþiilor ºi a grijilor vieþii acesteia... Vegheaþi, aºadar, tot timpulºi rugaþi-vã, ca sã scãpaþi de toate acestea care vor veni ºi sã puteþista în picioare înaintea Fiului Omului (Lc 21,34-36).

Doamne, nu te mai þin picioarele.Iatã: ai cãzut din nou.Dar de data aceasta nu te-a dãrâmat numai greutatea crucii,

ci ºi oboseala crescândã, istovirea chinuitoare.Suferinþa care se repetã mereu micºoreazã voinþa.Doamne, somniferele cele mai periculoase ale conºtiinþei sunt

pãcatele mele.E aºa de uºor sã te obiºnuieºti cu rãul:vezi aici lipsã de mãrinimie,


acolo necredinþã,mai încolo noi imprudenþe...Astfel, clarviziunea mea scade tot mai mult.Nu mai sunt atent la obstacole, nici nu bag de seamã cã mai

umblã ºi alþii pe acelaºi drum cu mine.Urechile mi se înfundã, nu mai aud gemetele tovarãºilor mei,ªi mã trezesc singur pe pãmânt pustiu, departe de cãrãrile pe

care mi le-ai hãrãzit.Te rog, Doamne, te implor, pãstreazã-mã în tinereþea puterilor

meleºi fereºte-mã de puterea obiºnuinþei care mã adoarme, ºi în

cele din urmã mã omoarã...


Staþiunea a VIII-a



Cum vezi aºchia din ochiul fratelui tãu, atunci când bârna din ochiultãu n-o observi? Cum poþi sã-i spui fratelui tãu: „Frate, stai sã-þiscot aºchia din ochi”, atunci când nu observi bârna din ochiul tãu?Fãþarnicule, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu, atunci vei vedealimpede ºi vei putea scoate aºchia din ochiul fratelui tãu (Lc 6,41-42).

Femeile plâng,se tânguiesc...Au pentru ce sã plângã, cãci e de ajuns sã ne uitãm la el ºi sã

vedem ce au fãcut cu el...Neputând sã-l ajute, ele stau neputincioase ºi plâng numai,

plâng din compãtimire...


Doamne, tu le-ai vãzut ºi le-ai zis: „Plângeþi mai bine pentrupãcatele voastre...”

Doamne, la vederea suferinþelor tale ºi la vederea stricãciuniiacestei lumi, ºi eu pot vãrsa lacrimi amare.

Dar sã plâng pentru pãcatele mele?...Asta-i cu totul altã întrebare!...ªi cât de uºor estesã te întristezi pentru pãcatele altora!O ºtiu prea bine! Cã doar o lume întreagã trece în fiecare zi

agale pe dinaintea scaunului meu de judecatã.Am gãsit ºi destui pãcãtoºi rãspunzãtori: politica, locuinþa

mizerã, munca, filmul, alcoolul sau criza economicã, de-al depierde-varã, creºtini – ºi chiar preoþi inutili ºi de neînþeles...

ªi încã mulþi alþii, Doamne...ªi pânã la sfârºit: pe toþi!... Numai pe mine, nu!...Doamne, fã-mã ºi pe mine sã înþeleg cã sunt pãcãtos!...


Staþiunea a IX-a



I-a zis Isus. „Îþi spun adevãrul: chiar în noaptea aceasta, mai înaintede a cânta cocoºul, de trei ori te vei lepãda de mine” (Mt 26,34).

Petru s-a întristat pentru cã l-a întrebat a treia oarã mã iubeºti ºii-a zis: „Doamne, tu pe toate le ºtii; tu ºtii cã te iubesc” (In 21,17).

Isus a cãzut.Nu se mai miºcã; degeaba îl lovesc ºi îl bat soldaþii.


Doamne, ai murit deja?Nu.Dar te-au pãrãsit puterile.E minutul cel mai amar.Trebuie sã te ridici numaidecât ºi sã porneºti din nou la drum,

aºa cum eºti, Doamne, sã mergi... sã faci un pas, al (treilea) doilea...ºi tot aºa mai departe...

A cãzut a treia oarã la pãmânt, dar de data aceasta mult maiaproape de înãlþimea Golgotei.

Iar a cãzut.ªi eu cad la nesfârºit.ªi mã tem cã niciodatã n-am sã ajung acolo, sus, ºi adesea mã

gândesc aºa, Doamne, cu toate cã tu mã aºtepþi acolo, sus, casã-mi încerci perseverenþa.

Doamne, azi, te rog, iartã-mã!Doamne, mã descurajez, sunt pierdut.Dar dacã lupt, sunt mântuit.Cãci ai cãzut a treia oarã la pãmânt – dar erai de acum aproape

de înãlþimea Golgotei!


Staþiunea a X-a



Isus le-a zis: „A sosit ceasul ca sã fie preamãrit Fiul Omului. Adevãr,adevãr vã spun cã, dacã bobul de grâu cãzut în pãmânt nu moare,rãmâne singur, iar dacã moare, aduce mult rod” (In 12,23-24)

Doamne, îþi mai rãmãsese doar tunica.ªi þineai mult la ea pentru cã þi-o þesuse mama.


Dar nici asta nu þi-au lãsat...Doamne, doar un singur lucru îþi era necesar: CRUCEA.Astfel, între voi doi au dispãrut toate barierele.Logodnici, nefericiþi, vã puteþi pregãti în sfârºit pentru nunta

misticã, ca sã mântuiþi lumea.Doamne, tot la fel trebuie sã renunþ ºi eu la hainele mele de

paradã, care mã stânjenesc în viaþã ºi mã ascund în ochii tãi;Trebuie sã arunc ºi ultimul lucruºor pe care îl posed, cãci îmi

hrãneºte eu-l ºi mã deosebeºte de ceilalþi.ªi aºa încetul cu încetul, va trebui, Doamne, sã dau totul morþii.Totul, din viaþa mea,Ce nu este pur ataºament de voinþa taDoamne, nu prea îmi surâdecã trebuie sã mor neîncetat.Nu!Îmi ceri prea mult, Doamne,prea mult!Îþi dau, ºi tu iarãºi ceri!Aºa de mult aº vrea sã reþin câte ceva pentru mine,câteva nimicuri, de care inima nu mã lasã sã mã despart,îmi vine aºa de greu sã renunþ...... ºi... ºi...Dar dacã þi-ai dorit totul, ia-mi totul!Smulge tot de pe mine,smulge ºi ultimul veºmânt!Pentru cã ºtiu: trebuie sã murim ca sã câºtigãm viaþa,aºa cum ºi bobul de grâu trebuie sã moarã ca sã dea viaþã

spicului auriu.



Staþiunea a XI-a



Am fost rãstignit împreunã cu Cristos pe cruce. Eu trãiesc, dar numai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. Aceastã viaþã, pe care otrãiesc acum în trup, o trãiesc în credinþa în Fiul lui Dumnezeu,care m-a iubit ºi s-a dat pe sine însuºi pentru mine (Gal 2,20).

Cu toatã lungimea trupului, Doamne, te-ai întins pe cruce.Da:aºa trebuie sã fie.Nu mai încape îndoialã: pentru tine a fost pregãtitã.O accepþi întru totul ºi, ca sã te uneºti tot mai mult cu ea,

permiþi sã fii pironit cu mare grijã pe ea.Doamne, ce muncã bine fãcutã, câtã conºtiinciozitate!Te potriveºti pe ea cu exactitate uimitoare.Dupã cum se potriveºte opera de artã mãsuratã, cioplitã ºi

ºlefuitã pe planul ei.Da, ai avut nevoie de aceastã exactitate sârguincioasã.ªi acum nu te mai miºti!...Tot aºa trebuie sã mã reculeg ºi eu trupeºte ºi sufleteºte.ªi trebuie sã fiu încã atârnat pe cruce, chiar din aceastã clipã,

cu toatã fiinþa mea.Lemnul suferinþei nu eu mi l-am ales.Crucea mea este gata, croitã exact pe mãrimea mea.În fiecare clipã din zi tu mi-o pui în faþã ºi eu trebuie sã o accept.Doamne, tu ºtii însã cã uneori e mult prea grea. ªi e atât de

scurtã clipa aceea, nu ai timp sã cântãreºti prea mult întrebarea.Dar cum te-aº putea gãsi în altã parte, când tu mã aºtepþi aici?...ªi numai aºa, împreunã, vom putea sã ne mântuim fraþii!...



Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


El s-a înjosit pe sine luând firea sclavului ºi devenind asemeneaoamenilor. Dupã înfãþiºare era considerat un om ca toþi ceilalþi.S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarteape cruce (Fil 2,7-9).

Prin aceea am cunoscut iubirea: cã el ºi-a dat viaþa pentru noi. ªinoi, deci, suntem datori sã ne dãm viaþa pentru fraþii noºtri (1In 3,6).

Încã câteva ore,câteva minute,câteva clipe;de treizeci ºi trei de anidureazã aceastã agonie, acest zbucium.Ai trãit intens 33 ani, minut cu minut.Nu vei mai scãpa.Te afli la capãtul vieþii, la piatra de hotar a lungului Drum.A mai rãmas de fãcut un singur pas:Ultimul act de dãruire totalã de sine, miºcarea finalã a vieþii,

care te va duce la viaþã.ªovãi.Sunt lungi, interminabile aceste ore, orele agoniei;sunt mai lungi decât alte trei ore din viaþã, sau chiar decât

33 de ani de viaþã.Hotãrãºte-te, odatã, Doamne, cãci totul e gata! Gata! Cel puþin

aparent...Tu stai aici nemiºcat pe aceastã cruce,Dar eºti mort pentru orice act exterior; douã braþe te mai þin agãþat pe cruce, cãci pentru aceasta te-ai nãscut.


Viaþa curge încã în pieptul ºi în trupul pironit pe cruce,Dar mori, mori odatã, trup muritor!ªi treci pragul veºniciei!...Flacãra vieþii, încet, încet se stinge ºi pãrãseºte treptat mem-

brele încã suferinde!Pironit, prigonit de moarte, ea se mai refugiazã încã în inima

care mai bate, o inimã nemãrginitã,grea cât lumea, pentru cã tu porþi mizeria ºi pãcatul ei...Doamne, încã o sforþare totuºi!Marea omenire necunoscutã, neºtiutoare, aºteaptã ultimul

cuvânt al Mântuitorului ei.Te aºteaptã fraþii tãi! Sunt toþi aici.Un tatã se apleacã spre tine ºi întinde braþele:„Mântuieºte-mã!...”

Priviþi!ªi-a luat în mâini ultima vãpaie a vieþii, ªi-a luat în mâini preasfânta sa inimã,ºi, încet, cu durere, singur între cer ºi pãmânt,în noaptea nemiloasã,înnebunit,pânã la nebunia iubirii sale sfinte ºi nesfârºite,îºi dã viaþa.Aºazã pe buzele sale povara pãcatelor lumii întregiºi-n strigãtul finaloferã totul:„Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu!”Cristos a murit pe cruce pentru noi.Ajutã-mã, Doamne, sã mor ºi eu pentru tine, pentru tine ºi

pentru ei...



Staþiunea a XIII-a



Mama lui i-a zis: „Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Cât de îngrijoraþiam fost, cãutându-te, tatãl tãu ºi cu mine”. Dar el le-a zis: „Cumde m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?”(Lc 2,48-49)

Þi-ai sfârºit opera, ai depus unelteleªi acum te poþi coborî ca sã te odihneºti,Cãci o meriþi.Te laºi încet în jos, la fel ca omul extenuat de muncã, pe care

somnul îl doboarã din picioare.Mama te primeºte în braþe.O, în ce hal eºti, Fiul meu! N-ai fost înþelept ºi prevãzãtor;

oboseala te-a lãsat mort.Poate nici Tatãl n-a voit aºa de mult de la tine.Acum te odihneºti în pace.Pe chipul tãu neted, liniºtit, se odihneºte conºtiinþa curatã

ºi parcã ar strãluci razele bucuriei.Multe suferinþe i-ai pricinuit mamei tale, dar ea e mândrã

de tine:„Dormi, scumpul meu copilaº, ochii mamei tale vegheazã

asupra ta!”Doamne, o datã cu terminarea muncii zilnice, adorm ºi eu.ªi uneori, vai, în ce stare, Dumnezeul meu!Din pãcate, însã, nu mã obosesc ºi nu mã murdãresc în slujba

Tatãlui...Marie, buna mea Mamã, mã primeºti totuºi sub mantia ta

ocrotitoare?Trupul meu e întinat ºi plin de mizerie, dar inima suspinã

dupã iertare.


Aminteºte-þi, mamã! Eºti protectoarea pãcãtoºilor.Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu, roagã-te pentru mine,

sãrman pãcãtos!Mijloceºte-mi harul ca prin meritele Fiului tãu sã nu merg

niciodatã la culcare fãrã ca mai înainte sã fi obþinut de la Tatãliertare, pentru ca, odihnindu-mã liniºtit în fiecare searã înbraþele tale, sã învãþ ca sã mor...


Staþiunea a XIV-a



Fraþilor, mã bucur de suferinþele pe care le îndur acum pentru voiºi completez în trupul meu ceea ce lipseºte pãtimirilor lui Cristospentru trupul lui, care este Biserica (Col 1,24).

Aºa cum noi avem parte din plin de suferinþele lui Cristos, la fel,prin Cristos avem parte din plin de mângâiere (2Cor 1,5).

Nu mai e loc pentru nici un cuvânt.Întoarceþi-vã acasã cu toþii.L-au înmormântat. Era piatra uriaºã la locul ei.Familia se tânguie, prietenii sunt mâhniþi.Acum, într-adevãr, totul s-a sfârºit.Ba nu, Doamne!Nu s-a sfârºit!ªtiu cã agonia ta þine pânã la sfârºitul timpurilor;Pe calea cea lungã a crucii, oamenii se schimbã unii pe alþii.Iar învierea ta va fi totalã numai la punctul final al drumului

lumii.


Aceasta este speranþa mea, Doamne, ºi încrederea meaneclintitã.

Nu existã nici cea mai micã suferinþã pe care sã n-o fi simþitºi tu, ºi pe care sã nu o fi schimbat pe parcursul îndelungateimântuiri.

Dacã acest drum e lung ºi monoton, ºi dacã acest drum mã ducespre mormântul sãpat în stâncã,

ªtiu cã dincolo de mormânt tu mã aºtepþi în slava ta cereascã!Ajutã-mã, Doamne, sã merg cu fidelitate pe drumul meu, acolo

unde mi-e fixat locul în viaþa omenirii.Dar, mai ales, ajutã-mã sã te recunosc în fraþii mei ºi sã te ajut

mereu în lungul ºir de peregrinãri.Cãci ar fi numai o minciunã sã plâng înaintea trupului tãu rece

dacã nu te-aº urma pe tine,Fiinþã veºnicã, pe cãrarea vieþii omenirii...


MODELUL 16

CALEA SFINTEI CRUCIÎN VERSURI

CHEMAREA SCRIPTURILOR

Scripturile mã cheamãCu credinþã sã pornescÎnspre-al ºarpelui de-aramãTrainic tron dumnezeiesc.

Vrând sã iau la ele-aminte,Pe cât pot ºi mã pricep,Calea crucii tale sfinteBune, Doamne, o încep.

Dã-mi sã aflu-n ea luminãªi tãrie cum tu vrei,Vindecându-ne de vinãAtât eu, cât ºi ai mei.

Staþiunea I


(Rugã pentru necreºtini)

Judecat fãrã dreptateeste astãzi de Pilat,Cel ce-n sfânta-i bunãtatePentru mine s-a-ntrupat.Mielul cel fãrã de moarte,Ca ºi fãr de-nceput,Osândirea mea s-o poarte În iubirea lui a vrut.

Dumnezeule, Cuvinte, Pentru mine înjosit,Fã de-acuma înainteSã fii numai preamãrit.

Glorioasa-þi umilireSã înalþe la botezªi la fericitul crezPrãbuºita omenire.

Staþiunea a II-a


(Pentru unirea creºtinilor)

Spre-a-i da Tatãlui mãrireªi mie pierdutul har,Domnul, fãrã-mpotrivire,Îºi ia crucea spre Calvar.

„Sã se lepede de sineCâþi sã mã urmeze vor ªi sã vinã dupã mineBlând purtându-ºi crucea lor”.

Dumnezeule-al dreptãþii, Fã-mã crucea s-o cinstescªi în ziua judecãþii Prin ea sã mã mântuiesc.

Prin ea, Doamne Împãrate,S-aduni ºi tu cu-al tãu harLa un singur sfânt altarÎntreaga creºtinãtate!


Staþiunea a III-a


(Pentru întoarcerea pãcãtoºilor)

Cel cu Tatãl de-o fiinþã, Fiul cel din veci nãscut,Zace-acum în neputinþãSub povara lui cãzut.

Cine nu se înfioarãCunoscând c-al sãu pãcatEste ceea ce-l doboarãPe Cuvântul întrupat.

Dumnezeule-al puterii,De-a mea vinã copleºit,Dã în mine glas dureriiDe-a te fi nesocotit.Varsã-þi rodnica-ndurarePeste neamul creºtinesc,Peste cei care-þi greºesc ªi îþi cer de zor iertare.

Staþiunea a IV-a


(Pentru cinstirea Nãscãtoarei de Dumnezeu)

Îi fusese prorocitãO grea sabie de chin,Maica pururi nenuntitãO înfrunt-acum din plin.

„Sã nu plângi tu, dulce Mamã, Cã din drum nu mã opresc.

176 MODELUL 16: CALEA SFINTEI CRUCI ÎN VERSURI

Voia Tatãlui mã cheamãAzi pe om sã-l mântuiesc”.Dumnezeule-al zidirii,Unei mame scump Odor, Dã-mi ca legile iubiriiSã le respect pânã mor.Sub privirea Maicii tale, Sã bat ºi eu al meu drum,Ca viaþa sã mi-o îndrum Dupã lacrimile sale.

Staþiunea a V-aSIMON DIN CIRENE ÎL AJUTÃ PE ISUS

SÃ-ªI DUCÃ CRUCEA

(Pentru mai multã iubire între oameni)Simeon se-mpotriveºteSã-l ajute pe-osândit;Domnul însã-i hãrãzeºteSã-nþeleagã c-a greºit.„Tu porþi crucea pentru mine,Bunul meu Mântuitor,S-o port ºi eu pentru tineSunt mai mult decât dator”.Dumnezeule-al veciei,Ce mã-nveþi prin Cirineu,Bunul simþ al datorieiDã-l ºi sufletului meu.Orbilor mã fã vedere,Celor slabi toiag ºi scut,Sprijin celor ce-au cãzut,Lacrimilor mângâiere.


Staþiunea a VI-aVERONICA ªTERGE FAÞA LUI ISUS

CU O MARAMÃ

(Pentru sfinþirea proprie)În scuipãri ºi-n lac de sângeArde faþa lui Cristos, Gloata-n jurul lui se strânge,Huiduindu-l duºmãnos.Întristat de-aºa prigoanã, Cel de-a pururi lãudatNe dã sfânta sa icoanãS-o avem la închinat.Dumnezeule preabune,Pe-o maramã zugrãvit,Preþuind aºa minune,Sãrut chipul tãu iubit.ªi-nþeleg cu duioºie,Fiule-al lui Dumnezeu,Cã icoanã-þi sunt ºi euPentru timp ºi veºnicie.

Staþiunea a VII-aISUS CADE A DOUA OARÃ SUB POVARA CRUCII

(Pentru preoþi buni)Drumul urcã, urcã-ntruna,Crucea pare tot mai grea,Sfântul Domn dintotdeaunaVede-n timp viaþa mea.

Vede tot ce-a fost vreodatãSau va fi în orice fel,


ªi mai cade înc-odatãSpre-a mã ridica la el.

Dumnezeule-al ºtiinþei,Fãrã umbre sau hotar,Îþi cer pacea conºtiinþeiÎn credinþã ºi în har.

Înzestreazã-þi sfânta lege Cu pãstori neîntinaþi,Care-n dragostea de fraþi,Sã ne-ndrume ºi dezlege.

Staþiunea a VIII-a


(Pentru ceea ce nu ºtim)

Plâng femeile-n neºtire,Plâng copiii-n jurul lor,De-a ta cruntã pãtimire,Domn al meu ºi-al tuturor.„Lãsaþi plânsul pentru mine,Maici duioase ºi soþii,ªi-l pãstraþi pentru ce vine,Pentru voi ºi-ai voºtri fii”.

Dumnezeule preasfinte,Ce spre noi cu drag te-apleci,Dã-mi sã iau mereu aminte La judeþul tãu de veci.

ªi de ºtii cã ne pândeºteVreun pericol ne-aºteptat,Dã-ne har nemãsuratªi de el ne mântuieºte!


Staþiunea a IX-a


(Pentru creºtinii necreºtini)

A rãmas cetatea-n urmã, Strãjuind al crucii drum.Veºnicul Pãstor de turmãCade-a treia oar-acum.

Cade spre-a le da tãrieªi sã-nalþe din pãcatCelor care din mândrieJugul lui l-au lepãdat.

Dumnezeule-al iertãrii,Ignorat ºi duºmãnit,Pune stavilã rãbdãriiDe-a te lãsa pãlmuit.Cu iubirea-þi creatoare,Tu, din veci slãvitul Miel,Fã-þi din orice gând rebelUn model de închinare.

Staþiunea a X-a


(Pentru suflete curate)

În ruºine-acum înnoatã,De ocãri acoperit,Cel prin care lumea toatãDin nimica s-a zidit.

Despuiat acum de haine,Domnul pare-a-mi aminti


C-ale sufletului taineToate-aºa se vor vãdi.

Dumnezeule-al tãriei,În luminã îmbrãcat,Dã-mi nobleþea curãþieiªi ruºinea de pãcat.

Dã-ne suflete curate,Sfinþi ne dã pentru cã poþi,Hãrãzeºte-ne pe toþiSã trãim cu demnitate.

Staþiunea a XI-a


( Pentru cei care suferã )

Bat ciocanele-n piroaneCa la toacã-n asfinþit,Sã-þi vesteascã vrând, Sioane, Cã Mesia s-a jertfit.

Prin ce tainã-nfricoºatã Rabdã cazn-acum Cristos,Când, la marea judecatã,Va trona victorios?

Dumnezeule Prea mare,ªtiu ce-nseamnã greu-þi chin, Tu te-ai dat rãscumpãrarePentru veºnicu-mi destin.

Cerne-þi buna mângâiere,Peste toþi care pãtimescSã-þi închine-a lor durere!


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE

(Pentru o moarte bunã ºi muribunzi)

Firea-ntreagã pãtimeºte,Morþii-nvie din mormânt,Templul jalea ºi-o vãdeºte,Sfâºiindu-ºi vãlul sfânt.

A murit Mântuitorul,Cum fusese prorocit;Pieptu-ºi bate-acum poporul,De-aºa semne îngrozit.

Dumnezeule Mesia,Când o fi ºi eu sã mor,Un Apostol ºi MariaSã mã aibã-n grija lor!

Parte-i fã de-mpãrãþie,ªi cui astãzi va muri,Sfântul har de-a se cãiDã-i-l cheie de vecie!

Staþiunea a XIII-a


( Pentru mame bune )

Ucenicii tãi, Cuvinte,De pe lemn când te-au luat,Pe genunchii Maicii sfinteDinadins te-au aºezat.


Au þinut sã-mi dea de vesteUnde pot sã te gãsesc,Ce nedespãrþitã-þi esteMama harului ceresc.

Dumnezeule-mpãrate,Ce-ai fost mort ºi-n veci eºti viu,Vreau ca Maicii preacurateSlugã vrednicã sã-i fiu.Mame bune te îndurãSã dai bunului pãmânt;Spre-a schimba în rugi ºi cânt Oriºice dezmãþ ºi urã.

Staþiunea a XIV-a


( Pentru cei rãposaþi )

Faþa nu-i mai strãluceºte,Ca odatã pe Tabor,În ochi nu i se citeºteCã e viaþa tuturor.

Dar ca mâine, în mãrire,Învia-va din mormânt,Îmbrãcând în nemurireCâte-au fost ºi câte sunt.

Dumnezeule ce-n tainãMoartea noastrã-acum o porþi,Dã-le veºnicã odihnã,Sufletelor celor morþi.

În lumina ta-i îmbracãPe toþi cei de ea lipsiþi,


Celor triºti ºi necãjiþi,Lacrima din ochi le-o seacã.

Epilog: MUSTRAREA SCRIPTURILOR

Din nou Biblia mã cheamãSã privesc în plin mister;Chipul ºarpelui de-aramãA cuprins întregul cer.

Crucea sfântã luminoasã,A-mpãratului Cristos,A venit la judecatãPeste lumea cea de jos.

Iatã, suflete, ce-nseamnã Crucea Domnului cea grea,Azi ne rabdã ºi ne-ndeamnã,Mâine ne va judeca!

Memento: RUGÃ MARIANÃ

Calea Crucii, Maicã bunã,O fãcurãm împreunã,Rogu-te ca ºi în rai,Lângã tine-un loc sã-mi dai.

Mijloceºte-mi ca în viaþã Sã am pururea în faþãCrucea Domnului Isus,Harul cel în mine pus.

Peste-ai mei ºi omenireVarsã-ntreaga ta iubire,


Mai presus de gândul meu Maicã a lui Dumnezeu.

Dup-a lui Isus dorinþã,Fã-ne una în credinþã,Fã-ne-o turmã ºi-un Pãstor,Tu, Mãicuþa tuturor.

Într-o tabãrã de îngeri,Schimbã lumea cea de plângeri,Dãruindu-i preoþi sfinþi,Mame ºi copii cuminþi.


MODELUL 17

MEDITAREA SUFERINÞELOR DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS


O, preaiubite Isuse, care ai parcurs calea dureroasã a crucii,stropind cu sângele tãu drumul Calvarului pentru a-mi spãlapãcatele ºi pentru a-mi arãta nesfârºita ta iubire, vreau ca medi-tarea suferinþelor tale sã mã umple de durere mai mult decâtpropriile mele suferinþe. Fereºte-mã de iubirea fãrã de fapte,care se mulþumeºte sã verse lacrimi la picioarele crucii, fãrãa avea curajul sã ofere din partea sa vreo jertfã.

Dã-mi o iubire generoasã, care sã nu þinã cont de jertfe, caresã nu dea înapoi în faþa nici unei renunþãri pe care ai putea s-oaºtepþi ori sã o ceri de la mine.

ªi tu, o, mamã îndureratã, care l-ai însoþit pe Isus pe drumulCalvarului, umple-mi inima de sentimentele de care era plinãinima ta pe drumul Calvarului ºi oferã-le lui Isus pentru iertareapãcatelor mele ºi ale tuturor oamenilor, pentru întoarcerea pãcã-toºilor ºi pentru alinarea ºi scãparea sufletelor din purgatoriu,precum ºi pentru sfinþirea ºi mântuirea sufletelor. Amin.

Staþiunea I



Isuse, merg pe urmele tale, te însoþesc cu inima ºi cu minteaînaintea lui Pilat, acest guvernator al Iudeii, roman nehotãrâtºi ºovãielnic între conºtiinþa ºi interesele sale.

Duºmanii tãi abuzeazã de slãbiciunea lui atât de cunoscutãºi-l ameninþã cã-l vor reclama împãratului dacã nu te condamnãpe tine, cel nevinovat, care în faþa nedreptãþii omeneºti taci ºite supui dispoziþiilor Tatãlui ceresc.

O, Doamne, aºa de rar mã gândesc la ispãºirea pe care aifãcut-o pentru pãcate începând prin sacrificarea onoarei tale.ªi cât de sensibil sunt eu la tot ce-mi atinge reputaþia ºi atâtde puþin mã tem de compromiterea mântuirii mele. Cât de uºorsãvârºesc pãcatele mici ºi cât de uºor, din invidie, aduc prin vorbesau numai în mintea mea judecãþi neîntemeiate sau critici laadresa aproapelui meu.

O, Isuse, eu am meritat osânda dreaptã adusã împotriva omuluipãcãtos. Trezeºte în inima mea pãrere de rãu pentru pãcatelemele ºi recunoºtinþã faþã de dragostea ºi binefacerile tale.


Staþiunea a II-a



O, Isuse, abia ai fost condamnat pe nedrept la moartea crucii,ºi la porþile palatului lui Pilat þi-au ºi adus crucea ºi þi-o pun peumeri cu atâta dispreþ.

ªi tu, o, Isuse, o primeºti ca ºi cum þi-ar fi venit din mâinileTatãlui ceresc prin intermediul duºmanilor tãi, ca sã trãieºti ºisã mori într-o desãvârºitã ascultare. Renunþi la voinþa ta ºite supui voinþei altora, reînnoind în fiecare moment dorinþa dea plãcea Tatãlui ceresc în umilinþã, tãcere, durere ºi lãsare totalãla voinþa sa.


Dupã pilda ta, vreau ºi eu sã fiu gata oricând sã primesccrucea cu toatã suita ei de fiecare zi, care-i va plãcea lui Dum-nezeu sã mi-o trimitã, adicã sã îndur plin de curaj ºi de rãbdaresuferinþele trupului ºi ale sufletului, toate necazurile ºi greu-tãþile zilnice ale vieþii mele.

Când primesc din mâinile tale, o, Isuse, suferinþa, ea nu maieste un rãu ºi voinþa mea nu vreau sã fie alta decât ca în toatesã îndeplinesc voinþa ta preasfântã. Ajutã-mã, Doamne!


Staþiunea a III-a



Mã apropii de tine, Isuse cãzut sub cruce în praful drumului,unde simþi toate tristeþile ºi umilirile omenirii. Mintea mea îþiatribuie atât de uºor mãreþia ºi nu poate înþelege ca tu sã fiiumilit ºi nimicit.

Pentru ce atâta suferinþã ºi atâtea umiliri? O, Doamne, tu nune mântuieºti atunci când ne minunezi cu mãreþiile ºi minuniletale, ci devii Mântuitorul nostru atunci când te laºi zdrobit ºirãstignit pe cruce.

Cât de mult trebuie sã înþeleg cã ºi viaþa mea, oricât de apre-ciatã ºi ridicatã în slãvi ar fi de lume, dacã nu este umilitã, atuncinu mã pot asemãna þie ºi nici nu voi avea parte de tine.

Doamne, învaþã-mã ºi ajutã-mã sã fiu blând ºi smerit cu inimaºi sã ºtiu a renunþa la pãrerile ºi voinþa mea proprie, ca sã ducla îndeplinire întotdeauna ºi în toate voinþa ta preasfântã.


188 MODELUL 17: MEDITAREA SUFERINÞELOR LUI ISUS

Staþiunea a IV-a



Sfinþii vorbesc cu accente atât de duioase despre întâlnireaatât de plinã de durere a lui Isus cu mama sa preasfântã pe drumulCalvarului, al cãrui nume nu a fost ºters de cele 19 veacuri careau trecut.

De Isus, ca ºi de mama sa preasfântã, nu mã poate ataºa nimicmai mult, decât meditarea suferinþelor lor îndurate pentru mân-tuirea mea, aºa cum nimic nu-mi poate inspira o hotãrâre maiputernicã de a suferi toate, ajutat de harul lui Dumnezeu, decâttot pronia cereascã, care le orânduieºte sau le permite spre a-miasigura mântuirea.

Doamne Isuse, îmi pare rãu din toatã inima cã prin pãcatelemele te-am fãcut pe tine, bunãtate nesfârºitã, ca ºi pe maica tapreasfântã, sã suferiþi atât de mult.

Vã mulþumesc pentru tot ceea ce aþi fãcut pentru mine; primiþidin partea mea cea mai vie mulþumire ºi recunoºtinþã ºi ajutaþi-mãsã vã fiu întotdeauna recunoscãtor, prin viaþa mea, trãitã în toatedupã voinþa lui Dumnezeu.


Staþiunea a V-a




Trei evangheliºti amintesc de faptul cã, pentru ca Isus sã numoarã pe cale, l-au obligat pe Simon sã poarte crucea.

Lãsarea lui Isus în voia cãlãilor mã învaþã sã folosesc toatemijloacele pe care mi le oferã Isus ca sã înaintez pe drumulvirtuþii. Cel care îl ajutã pe Isus sã-ºi poarte crucea e un strãin;nu putem merge cu adevãrat pe drumul crucii ºi al cerului decâtdacã suntem strãini lumii ºi duhului ei.

Simon este ascultãtor, iar una dintre principalele practiciale vieþii creºtine este lupta cu voinþa proprie. Împotrivirea acestuiom ca sã-l ajute pe Isus în purtarea crucii îmi aratã împotri-virile mele ºi slaba mea dorinþã de a mã sfinþi.

O, Isuse, fericit este sufletul ascultãtor care te întâlneºte pedrumul sãu ºi care cãlãtoreºte sprijinit fiind de inima ta, de harultãu. Ajutã-mã sã-mi duc cu folos ºi cu statornicie crucea de fie-care zi.

– Tatãl nostru... – Bucurã-te, Marie...

Staþiunea a VI-a



O femeie necunoscutã iese în calea lui Isus, se apropie de el,ºi, plinã de respect, îi ºterge cu o maramã faþa plinã de transpi-raþie, praf ºi sânge.

Ce ajutor neînsemnat la o aºa mare suferinþã în care se aflaIsus! Recunoºtinþa divinã, însã, nu se mãsoarã cu mãrimeabinefacerii, ci dupã dispoziþia generoasã a inimii noastre. ªi cumnimic nu e mai plãcut inimii decât amintirea aceluia pe care


îl iubeºti, Isus îºi lasã întipãritã icoana feþei sale pe nãframaacelei femei. Numai ei îi face acest dar, de unde îi vine ºi numelede „Veronica”, ceea ce înseamnã „adevãrata icoanã”.

Dacã, dupã atâtea sfinte împãrtãºanii, inima mea nu poartãasemãnarea lui Isus, este pentru cã n-am meritat sã pãstrezaceastã icoanã, lipsindu-mi adevãratele dispoziþii. De fapt, nuaflu nimic în mine din Isus; gândurile, dorinþele, cuvintele,judecãþile ºi faptele mele nu respirã Duhul lui Isus, ci acela allumii.

O, Isuse, un suspin, un gând, o privire spre tine ar sfinþi ºicele mai mici fapte ale mele. Binevoieºte a însufleþi cu harul tãutoatã viaþa mea ºi întipãreºte în inima mea trãsãturile tale divine,ca sã ia locul oricãrei alte imagini din sufletul meu.


Staþiunea a VII-a



Apropiindu-se de poarta oraºului, strada urca mereu ºi Isuscade din nou sub greutatea crucii.

Doamne Isuse, câte suferinþe þi-am cauzat prin pãcatele mele,din care nici nu m-am ridicat bine ºi iarãºi am cãzut.

ªtiind cã-mi va lipsi curajul ca sã urc alãturi de tine Calvarul,îmi laºi mângâierea de a mã umili lângã tine. Umilirile tale suntdin cauza sufletului meu cãzut ºi pãtat. Ce mângâiere dacã Isusar vedea în inima mea ruºinea ºi cãinþa pentru pãcate, însoþitãde hotãrârea sincerã de a nu-l mai supãra! Amintirea pãcatelorîmi aduce în suflet multã amãrãciune, dar pãrerea de rãu pentru


ele ºi pocãinþa ce o fac pentru ispãºirea lor reprezintã aproapeo mângâiere pentru sufletul meu.

Doamne Isuse, îmi este atât de plãcut sã-mi ascund capul înpraful atins de sângele tãu; dacã nu mã umilesc, atunci nu mãpot ridica având pacea în suflet. Doamne, sã sufãr ºi sã fiu umilitpentru cauza ta!


Staþiunea a VIII-a



Pline de compãtimire pentru Isus, care suferã, ºi încã atâtde mult, femeile plâng la vederea lui, iar Isus le priveºte cu atâtabunãtate ºi le învaþã pentru ce trebuie sã plângã.

Când Isus întâlneºte suflete care-l iubesc, le reproºeazã pãrin-teºte chinurile ºi slãbiciunile lor, ca sã le ajute sã se corijeze;dar trebuie, printr-o iubire activã, sã meritãm bunãvoinþa sa ºisã rãspundem cu multã delicateþe, pentru cã Isus în mijloculduºmanilor sãi suferã ºi tace. ªi cât este de tristã aceastã tãcere!Este o înºtiinþare a pãrãsirii sale ºi începutul pedepsei datepentru îndelungatele împotriviri la glasul harului sãu. Cât deimportant este sã nu punem piedici harurilor necesare uneiadevãrate întoarceri la Dumnezeu!

O, Isuse, dacã prin infidelitãþile mele am meritat tãcerea ta,acordã-mi cel puþin acum privirea ta divinã.



Staþiunea a IX-a



Vârful Calvarului este ultimul stadiu al pãtimirii lui Isus. Elajunge aici istovit de toate puterile ºi mãsoarã, în ultima cãdere,toatã adâncimea suferinþelor ºi a umilirilor sale. Colþurile stân-cilor îi redeschid rãnile care dau suferinþelor sale noi proporþii;spinii îi pãtrund mai adânc în cap, dar nici un vaiet, nici un oftat,ºi din inima lui se ridicã o rugãciune fervoroasã pentru sufletelenoastre prezente în mintea sa. Suspine de iubire urcã din inimasa pânã la tronul Tatãlui ceresc.

Doamne Isuse, rãnit atât de groaznic pentru pãcatele mele,oare cât va mai fi în sufletul meu rãceala, laºitatea ºi descura-jarea? Doamne, sãrut plin de umilinþã ºi recunoºtinþã mâiniletale, care nu-mi refuzã niciodatã ajutorul.


Staþiunea a X-a



Evangheliºtii, care au dat amãnunte atât de puþine despre viaþalui Isus, au descris totuºi cu lux de amãnunte toate suferinþeleDomnului pânã la rãstignirea pe cruce, sus, pe Calvar. ªi aceastaau fãcut-o ca sã vedem cât de mult ne-a iubit Isus ºi cum avemdatoria, dacã vrem sã ne mântuim, sã-l urmãm de aproape.


Orice despuiere este dureroasã. Domnul Isus ºtie cã despuiereade omul cel vechi, adicã de pãcat ºi de toatã suita lui, spre a neîmbrãca în omul cel nou, adicã sã ne însuºim duhul de jertfã,acela al lui Isus, nu se face fãrã suferinþã. De aceea a suportataceastã ruºine, de a fi lãsat gol în faþa mulþimii. Ca sã practicrenunþarea, trebuie sã mã coste, uneori chiar foarte mult, darharul lui Dumnezeu mã susþine ºi va încununa cu succes eforturilemele.

Doamne Isuse, pentru cã atât de mult te-a costat dreptul dea mã îmbrãca cu harul tãu, ajutã-mã sã-l pãstrez cu orice preþpânã în ultima clipã a vieþii mele.


Staþiunea a XI-a



Dacã ai fi fost prezent pe Calvar în momentul în care cioca-nele înfigeau cuiele în mâinile ºi picioarele Mântuitorului ºi aifi vãzut trupul sãu preasfânt plin de rãni ºi sânge atârnând delemnul crucii, ai fi avut în inima ta sentimentele neprihãniteale sfintei Fecioare? Dacã nu ai putut face aceasta pe Calvar, cuinima o poþi face ori de câte ori vrei, mai ales în faþa altarului.Isus are totdeauna rãnile la mâini, la picioare ºi în inimã; frunteasa mai este ºi acum încununatã cu spinii pãcatelor noastre. Dintabernacol ne aratã aceeaºi iubire ca pe cruce. ªi tocmai aici eleste uitat ºi pãrãsit.

O, dacã ai ºti ºi ai înþelege ce simte inima lui Isus pãrãsitã ºiaproape uitatã pe altarele noastre, spre a-þi arãta dragostea,


ispãºirea ºi recunoºtinþa inimii tale, ai veni deseori în faþa alta-rului, unde el te aºteaptã!

Fã, Doamne, ca sã am mereu prezentã icoana ta, o, Isuse rãs-tignit, ºi a sângelui pe care l-ai vãrsat pe cruce pentru mântuireaneamului omenesc, ca sã-þi mulþumesc ºi sã-þi fiu recunoscãtor,realizând în toate voinþa Tatãlui ceresc. Amin.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


A sosit ºi ceasul când sã se termine toate suferinþele lui Isuscare moare pe cruce. Mama îºi pierde Fiul, ucenicii, pe Învãþãtorulºi Prietenul lor, iar lumea, pe Mântuitorul ei.

Îngenuncheat la picioarele crucii, vorbeºte-i lui Isus care ºi-aplecat capul ºi spre tine... Plângi alãturi de sfânta Fecioarã ºiroag-o sã-þi obþinã binecuvântarea care a însoþit ultima suflarea lui Isus ºi o moarte sfântã.

Doamne Isuse, fã-mi parte în ceasul morþii de harul ºi binecuvân-tarea ta, sângele tãu sã-mi spele orice patã de pe suflet ºi te mairog sã-mi scrii numele ºi în Cartea vieþii ºi nu mã lãsa fãrã oiubire deosebitã faþã de mama ta, de la care sã obþin, prin mijlo-cirea ei, harul statorniciei în bine pânã la sfârºit.



Staþiunea a XIII-a



Trupul lui Isus este coborât de pe cruce ºi aºezat în braþelemamei sale, care-i acoperã mâinile ºi picioarele cu sãruturile ºilacrimile ei, fãrã a putea sã-ºi micºoreze prin aceasta durerea.Inima ei aflã o mângâiere tainicã în jertfa lui Isus.

Sfânta Fecioarã, cufundatã în abisul suferinþei, este modelultuturor inimilor mâhnite ºi scãparea tuturor sufletelor care suferãºi-ºi închipuie cã l-au pierdut pe Isus ºi harul sãu. Dacã eºti chinuitde astfel de suferinþe, rãmâi la picioarele crucii, unde vei gãsimângâiere ºi calm ºi cel puþin rãbdare în suferinþã. Isus cu mamalui cea sfântã te întãresc ºi te încurajeazã.

O, sfântã Fecioarã, moartea Fiului tãu este pentru inima taun martiriu atât de dureros ºi nouã pe pãmânt nu ne rãmâne nicio mângâiere decât lãsarea cu totul în mâna lui Dumnezeu, resem-narea ºi rugãciunea. Ajutã-mã ca sã te urmez în toate, pânã lasfârºitul vieþii mele.


Staþiunea a XIV-a



Dupã moartea lui Isus pe cruce, sfânta Fecioarã l-a condusîmpreunã cu apostolii la mormânt, unde ea vegheazã ºi se roagã,


fiind pãzitoarea primului tabernacol al lumii – mormântul Dom-nului Isus.

Nu voi putea niciodatã sã mã apropii de tabernacol fãrã sã audun glas tainic care-mi spune: „Iatã, aici e Domnul ºi Dumnezeultãu, care te-a iubit pânã la moartea crucii; ce ai fãcut ca sã-þiarãþi faþã de el iubirea ºi recunoºtinþa?” Vai, dacã mã gândesc,actele mele de virtute sunt atât de puþine ºi atât de imperfecteºi am sãvârºit atât de multe pãcate. Hotãrârea mea este ca sãnu mai consimt acestor greºeli, nici celor mai mici dintre ele,de bunãvoie.

O, sfântã Fecioarã, prin sfânta împãrtãºanie, devin un taber-nacol viu, cãci îl primesc pe Isus în inima mea, Te rog, ocroteºte-mãcu mijlocirea ºi puterea ta, pãstreazã-l întotdeauna pe Isus îninima mea ºi fã-mã vrednic sã-l am pentru veºnicie.



Doamne Dumnezeule, meditând asupra suferinþelor ºi morþiilui Isus pe cruce, fã-mã ºi pe mine pãrtaº la mãrirea pe care oacorzi sufletelor ce se fac pãrtaºe la suferinþele lui Cristos îndu-rate pe lemnul crucii. Nu-þi cer, dar nici nu-þi refuz crucea; tuºtii mai bine decât mine tot ceea ce am trebuinþã. Mã las cu totulºi cu toatã încrederea în voia dreptãþii tale, încrezându-mã înmilostivirea ºi iubirea ta. Amin.


MODELUL 18

IUBIREA ªI MILOSTIVIREA INIMII LUI ISUS


O, Isuse, tu ai spus tuturor: „Veniþi la mine voi toþi cei caresunteþi obosiþi ºi împovãraþi, iar eu vã voi uºura pe voi ºi veþiafla odihna sufletelor voastre!”

Doamne Isuse, suferinþa ºi moartea ta pe cruce sunt o carteîn care fiecare poate citi aceste cuvinte scrise cu sângele tãu.Se mai aude ºi astãzi pe Calvar ºi pe fiecare altar glasul duiosal inimii tale rostind mereu aceste cuvinte.

Iatã-mã înaintea ta ca, împreunã cu sfânta Fecioarã, sã cinstescsuferinþele tale ºi sã merg pe urmele tale pânã pe vârful Calva-rului, unde a fost primul altar de jertfã. Te rog cu toatã umilinþasã mã faci pãrtaº la meritele tale ºi sã mã faci sã cobor Calvarulducând în inimã amintirea suferinþelor tale ºi datoria recu-noºtinþei faþã de nesfârºita ta iubire.

Staþiunea I



Abia ajuns înaintea judecãtorului Pilat, Isus se vede sortitmorþii pe cruce. Atitudinea sa sfântã ºi atât de amabilã a fost omustrare permanentã a dezordinilor duºmanilor sãi, care nuse mai gândeau decât cum ºi cât de repede sã-l rãstigneascã,în timp ce inima lui Isus era plinã de dorinþa de a se jertfi pentrumântuirea celor vinovaþi.

Aºa cum l-a tratat Dumnezeu Tatãl pe Fiul sãu unic, tot la felpermite sã fie trataþi ºi cei care îl iubesc, urmând cu ambiþiesfântã sãrãcia, castitatea ºi ascultarea, cãutând suferinþa ºidispreþul, dupã pilda pe care le-o dã Isus.

Sfânta Tereza spunea cã Isus rãsplãteºte faptele bune alesufletelor predestinate trimiþându-le mâhniri ºi suferinþe. ªiaceasta este o dovadã cã suferinþele, sub orice mantie s-ar ascunde,le sunt atât de avantajoase din moment de Dumnezeu le trimiteca pe o dovadã a iubirii sale.

Doamne, fã-mã vrednic de iubirea ta ºi orice m-ar costa ca são câºtig va fi întotdeauna prea mic în comparaþie cu iubireafaþã de tine, Dumnezeul meu.


Staþiunea a II-a



Priveºte-l pe Isus ducându-ºi crucea ºi nu te vei mai îndoi denespusa lui iubire, spune sfântul Toma de Villanova, deoarececrucea ºi rãnile sale predicã tuturor mãreþia acestei iubiri.

Slãbiciunea ºi egoismul meu ascuns mã fac adesea sã-mi întorcochii de la cruce ºi sã mã opresc la suferinþele mele, cu mai puþinãconvingere, cãci „e o mare nenorocire sã nu suferi nimic în aceastãlume”.

Dar îl aud pe Domnul Isus care îi spune sfintei Tereza: „Cucât cineva este mai iubit de Pãrintele meu ceresc, cu atât primeºtemai multã suferinþã”. Nimic nu iese din mâinile sale decât sprefolosul sufletelor care se tem de el. A crede cã poþi fi iubit de


Dumnezeu fãrã a suferi ceva pentru el e o greºealã. A-l slujipe Dumnezeu nu înseamnã a fi mângâiat de el, ci a-l iubi fãrãa primi de la el mângâiere.

O, Isuse, sufletul meu care te iubeºte va fi destul de binerãsplãtit când va primi harul de a suferi cât mai mult pentruslava ta. Ajutã-mã sã înþeleg ºi sã trãiesc cu toatã convingereaacest lucru!


Staþiunea a III-a



Cât de mult a suferit Isus cãzând sub greutatea crucii pe drumulCalvarului. În toate fazele pãtimirii sale, Isus îmi spune: „Iatãcât de mult te-am iubit”.

Crucea sa vorbeºte inimii mele despre iubirea nemãrginitãa inimii lui Isus pentru mine. Bunãtatea lui Isus consimte sãplaseze încercarea dragostei mele faþã de el prin voinþa de a suferipentru el.

Nu mã voi mulþumi sã ascult de Dumnezeu în lucrurile uºoare,ci mã voi supune ºi celor mai grele încercãri când îmi va cere acestlucru mãrirea ºi cauza sa.

Doamne Isuse, partea celor ce te iubesc pe pãmânt este sufe-rinþa. Dã-mi, te rog, ºi mie rãbdare, umilinþã ºi iubirea crucii,pentru ca inima mea sã te iubeascã precum te iubesc îngerii încer.


200 MODELUL 18: IUBIREA ªI MILOSTIVIREA LUI ISUS

Staþiunea a IV-a



Sfânta Fecioarã îl priveºte pe Fiul ei ca pe o jertfã oferitã luiDumnezeu Tatãl pentru mântuirea lumii. ªtiind ea cã Isussuferã pentru noi, se supune Pãrintelui ceresc ºi amândoi auaceeaºi preocupare: preamãrirea lui Dumnezeu ºi mântuireanoastrã. ªi dacã Isus poartã crucea pe umeri, Maria o poartã îninimã. Care este mângâierea pe care am adus-o ºi vreau sã o aducacestor inimi? Constituie ele pentru mine centrul preocupã-rilor, gândurilor, cuvintelor ºi al faptelor mele?

Dacã Isus ºi sfânta Fecioarã nu ocupã primul loc în inima measau iubirea mea faþã de ei nu este constantã, atunci nu-i iubescdecât foarte puþin ºi sunt atât de departe de dispoziþiile sufle-teºti ale sfintei Fecioare...

Doamne, dã-mi, te rog, iubirea ta, chiar ºi în cele mai marisuferinþe, prin care sã-þi dovedesc cã te iubesc ºi trãiesc numaipentru tine!


Staþiunea a V-a




Inima lui Isus nu l-a chemat pe Simon numai sã-l ajute înpurtarea crucii, ci a voit sã-l apropie de inima sa, ca sã-l facã sãsimtã influenþa harului pe care i-l oferea pentru mântuire.

Sfântul Francisc de Assisi, în ziua în care nu avea de suferit,se temea ca sã nu-l fi uitat pe Domnul Isus. O, dacã aº avea ºieu aceastã teamã plinã de iubire, nu m-aº speria de nici o obo-sealã, de nici o muncã, de nici o suferinþã. Dar, vai, umilireagurii mã face sã tremur ºi, fiind atât de stãpânit de impresiilemele naturale, nu îmi înalþ gândul la Isus care vrea sã mã atragãla inima sa, invitându-mã, prin harul ce mi-l oferã, la o suferinþãprimitã cu resemnare ºi bucurie.

Nu trebuie sã mã tem niciodatã de ceea ce Dumnezeu îmi trimitesau permite sã vinã asupra mea, cãci el este doar Bunãtatea însãºi.

Doamne Isuse, vreau sã cinstesc ºi sã preþuiesc chinurile, neca-zurile ºi munca ta; te rog, aprinde în mine acea iubire înflãcã-ratã care singurã dã valoarea mortificãrilor pe care va trebui sãþi le ofer.


Staþiunea a VI-a



Ce mângâiere pentru aceastã femeie evlavioasã ca sã-l întâm-pine pe Isus la sfârºitul vieþii sale, ºtergându-i faþa cu o nãframãºi Isus rãsplãtind-o cu atâta delicateþe, primind actul ei de credinþãºi de dragoste, întipãrindu-ºi chipul feþei sale pe nãframa ei!

Primul efect al iubirii lui Dumnezeu este sã inspire sufletuluidorinþa dupã desãvârºire prin care dorim sã ne asemãnãm cu


acela pe care îl iubim. Nu mã pot numi creºtin decât cu numeledacã îmi lipsesc faptele bune. „ªi ceea ce mã miºcã, spune sfântaTereza, nu este nici ceea ce fac, nici ceea ce sufãr, ci ceea ce dorescsã fac”. Dacã Veronica ar fi ºovãit sã-l ajute pe Isus, nu ar maifi avut icoana feþei lui ºi, mai ales, harul care a însoþit acest darpreþios.

Doamne Isuse, vreau sã cinstesc ºi sã preþuiesc chinurile,necazurile ºi munca ta; sporeºte în sufletul meu dorinþa de a-þisluji cu fervoare!


Staþiunea a VII-a



Ajunºi la poarta Ierusalimului, Isus parcã a tresãrit la gândulcã iese pentru totdeauna din acest oraº vinovat ºi cade din nousub povara crucii. Este ultimul lui „adio” spus acestui oraº, înviaþã fiind. Ultimul „adio” spus ºi poporului pe care nu-l va maivedea decât atunci când va veni pe norii cerului în slavã, cu multãmãreþie, ca sã judece lumea. Isus doreºte sã ajungã pe Calvar,deoarece iubirea îl preseazã sã moarã pentru noi. Cãderea sa subcruce este ultima sforþare a inimii sale, care îi cheamã pe ceipãcãtoºi la pocãinþã. El nu dã înapoi în faþa nici unei umiliri,suferinþe ºi batjocuri la care este supus pe drumul crucii, ºiaceasta pentru a dãrui libertate acelora care i-au luat-o pe alui spre a le da viaþa veºnicã acelora care îl condamnã la moartearuºinoasã a crucii.

Nu existã nici un suflet cãruia Isus sã nu-i dovedeascã în modarzãtor binele ºi sã nu-i doreascã mântuirea cu toatã puterea


sufletului sãu. Isus, mântuirea mea? A aproapelui meu? ªi euce am de fãcut? Harurile pe care le-am primit mã opresc sã punla îndoialã bunãtatea inimii sale.

Doamne Isuse, fereºte-mã de nefericirea de a te lãsa sã ieºipentru totdeauna din sufletul meu! Mai degrabã moartea decâtpierderea ta!


Staþiunea a VIII-a



Isus iese din Ierusalim ºi se îndreaptã spre Calvar, dar pe caleîl întâmpinã un grup de femei care plâng ºi pe care Isus le priveºtecu multã bunãvoinþã, spunându-le: „Fiicele Ierusalimului, numã plângeþi pe mine, ci pe voi vã plângeþi ºi pe fiii voºtri”. Nuvã întristaþi de nimic decât de ofensarea lui Dumnezeu, de pãcat!

Primeºte inspiraþiile harului, asemenea acestor femei careascultã cuvintele lui Isus, care sunt înflãcãrãri ce izbucnesc dininima lui Isus ca sã mistuie imperfecþiunile noastre. Lasã-teîn toate cãlãuzit de voinþa lui, fãrã a-i opune preferinþele proprii.Dacã eºti mâhnit, primeºte necazurile cu umilinþã ºi supunere,fãrã a-þi încreþi mintea ºi fãrã a-þi slãbi ori pierde curajul.

Doamne, supun cu totul voinþa ºi mintea mea voinþei tale sfinte,cãci nu voi putea spune cã te iubesc dacã inima nu este în toatesupusã þie. Ajutã-mã, Doamne!



Staþiunea a IX-a



Dragostea l-a cãlãuzit pe Isus pânã pe vârful Calvarului, unde,istovit de puteri, cade din nou sub povara crucii ºi numai dragosteainimii sale faþã de noi îi mai susþine viaþa.

Dragostea este seva inimii creºtine. Tot ceea ce se face din iubire,spune sfântul Francisc de Sales, este iubirea. Munca, renunþarea,suferinþa, însãºi moartea este iubire, când le primim din iubire.

Numai Isus poate înãlþa inimile noastre la înãlþimea încercãrilorvieþii. Pot oare, gândindu-mã la suferinþele lui Isus, sã calculezactele sale de iubire? ªi dacã nu pot înþelege cât mã iubeºte, celpuþin trebuie sã simt necesitatea de a-l iubi ºi a spori numãrulactelor mele de iubire. ªi dacã voi fi ispitit sã mã plâng de jertfelepe care mi le impune viaþa, o, Doamne, punându-le alãturi desuferinþele tale, nu mã voi teme sã le primesc în ciuda slãbiciunilormele, convins fiind cã, fãcând totul spre a-þi arãta iubirea pe careo ai faþã de mine, nu-mi vei refuza harul de a-þi dovedi ºi eu iubireamea. Ajutã-mã, Doamne!


Staþiunea a X-a



Cãlãii smulg de pe Isus hainele care erau lipite de rãni, ºi acumsângele reîncepe sã curgã din rãnile redeschise. Faþa desfiguratãle aratã oamenilor pe Mântuitorul lor.


Firea mea tremurã în faþa atâtor suferinþe ºi nu are curajulsã spunã cu apostolul: „Sã mergem ºi sã murim cu el!” DarDomnul Isus, în nesfârºita sa milostivire, nu-mi cere decât jert-fele pe care mi le susþine cu harul sãu, ajutându-mã sã îmi perfec-þionez iubirea.

Dacã nu te iubesc, o, Isuse, în mãsura în care sã doresc cu înfo-care coroana martiriului, ajutã-mã cel puþin sã nu trãiesc decâtspre a te asculta, a-mi plânge pãcatele care au fãcut sã curgãsângele tãu cel sfânt. Amin.


Staþiunea a XI-a



Isus, dupã ce a fost rãstignit pe cruce, îºi îndreaptã privireaasupra lumii, trimiþând pânã în depãrtãri iertarea milostivãa inimii sale.

O, cât de departe a voit milostivirea divinã a inimii lui Isussã trimitã pacea ºi iubirea sa! Crucea e altarul mistic pe carese jertfesc victimele iubirii divine. Ai putea oare sã uiþi vreodatãcã între ea ºi sufletul tãu este un mijlocitor atotputernic, decare eºti legat atât de serios încât numai voinþa ta singurã estecapabilã sã rupã aceste legãturi?

Dacã tu nu vrei, nimeni ºi nimic de pe pãmânt nu te poatedespãrþi de dragostea lui Cristos. Spune-þi de mii de ori: Isusmã iubeºte cu toate cuiele pe care i le-am bãtut în mâini ºi înpicioare, cu toate pãcatele mele. El mã iubeºte întotdeauna; sepoate oare ca eu sã nu-l iubesc mereu?


Doamne Isuse, dã-mi harul ca în fiecare zi sã sporeascã însufletul meu viaþa de credinþã, nãdejde, dragoste ºi mulþumirepentru tot cea ce ai fãcut pentru sufletele noastre.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Iatã momentul cel mai miºcãtor al pãtimirii Domnului; Isusmoare pe lemnul crucii din dragoste cãtre noi ºi pentru mân-tuirea noastrã. Apropie-te de cruce, priveºte-i rãnile ºi nesfâr-ºita sa milostivire.

Iubirea unui Dumnezeu, victimã a pãcatelor noastre, varãmâne întotdeauna un mister care niciodatã nu va putea fisondat de minþile noastre. Privind aceastã iubire, privirilenoastre nu pot fi decât lacrimi, iar gândurile, o rugãciune. Isusne-a dat totul din dragoste, pe sine însuºi, toate harurile salepentru a fi la dispoziþia noastrã.

Nici o dovadã de iubire nu poate fi comparatã cu jertfa luiIsus, care continuã necontenit pe altarele noastre: „Dacã aº trãipânã la sfârºitul lumii, spunea sfântul Francisc, numai simplulgând la un Dumnezeu rãstignit pe cruce din dragoste pentru noimi-ar fi destul ca sã am mereu ocupatã mintea, inima ºi viaþa”.Împãrtãºind ºi eu aceste sentimente, voi oferi toate faptelemele lui Isus ºi nu voi sãvârºi nimic din ceea ce nu ar fi vrednicde iubirea sa.

O, Isuse, ajutã-mã sã te iubesc din toatã inima ºi sã muncesccu toate forþele pentru realizarea, cu ajutorul harului tãu, a sfin-þirii ºi mântuirii sufletului meu ºi al altora.



Staþiunea a XIII-a



Rãscumpãrarea este atât de bogatã pentru cã Isus ºi-a vãrsattot sângele din rãnile sale în timp ce era destul ºi numai opicãturã din acest sânge preþios, spunea sfântul Bernard, casã rãscumpere tot neamul omenesc. Dragostea a sfâºiat ºi astors inima lui Isus de tot sângele, dragostea pentru sfinþireaºi mântuirea sufletelor noastre.

Sfânta Fecioarã, fiind la picioarele crucii, a vãzut ºi a simþitîn inima ei cum suliþa sutaºului a strãpuns inima lui Isus.Dacã în acele clipe ea nu a murit e pentru cã Dumnezeu a þinut-oîn viaþã ca sã fie sprijinul Bisericii care se nãºtea ºi cãreia i-aoferit în inima ei de mamã un adãpost ºi o scãpare pentru toatesufletele mâhnite.

Am eu faþã de sfânta Fecioarã o iubire de adevãrat fiu? Oevlavie sincerã ºi statornicã? Cât de mult o iubesc pe mama luiIsus. Sã nu uit! Ea are tot dreptul asupra inimii mele.

Doamne Dumnezeule, îþi mulþumesc cã m-ai chemat sã mã nascîn sfânta Bisericã ºi cã mi-ai datã ca mamã pe însãºi mama ta!Ajutã-mã sã-i fiu întotdeauna un viu vrednic!


Staþiunea a XIV-a




Domnul Isus a fost înmormântat. Prietenii lui, dupã ce i-auîmbãlsãmat trupul, l-au aºezat într-un mormânt nou, prãvãlindo piatrã la intrare.

Iatã ceasul marilor umiliri ale lui Isus când s-a nimicit pe sineca sã ne înalþe pe noi; ceasul iubirii supreme, când de pe cruceintrã în tabernacole, unde stã glorios ºi umilit de dragul ºipentru hrana sufletelor noastre. Din tabernacol, însã, el vrea sãvinã în inimile noastre în sfânta Împãrtãºanie, ca sã se uneascãcu noi ºi ca tot cerul sã vinã astfel în inimile noastre.

Doamne Isuse, îþi promit cã te voi primi des ºi cu cât maimultã dragoste ºi credinþã în inima mea, chiar zilnic, de voi putea,ºi cu cea mai bunã pregãtire, trãind ziua respectivã, spunându-þiadesea în timpul zilei: „Isuse, te iubesc ºi mã dau cu totul þie!”



Doamne, nu e în puterea mea ca sã recunosc ºi sã înþeleg cumse cuvine bunãtatea fãrã margini, dar îþi las inima ºi mintea lapicioarele crucii, în tabernacol. Sângele tãu ºi lacrimile maiciitale sfinte sã curgã din belºug în sufletul meu ºi al acelora careîmi sunt scumpi..., asupra celor care suferã pe pãmânt ºi în purga-toriu, asupra tuturor sufletelor, mai ales asupra acelora care seaflã pe patul morþii; asupra acelora care se roagã pentru mineori s-au încredinþat rugãciunilor mele.

O, Isuse, dupã ce am meditat mãreþia iubirii, a bunãtãþii ºimilostivirii nesfârºite care îþi umplu inima, nu voi pleca de la tinepânã nu îmi vei da întoarcerea sufletului lui N. ºi mântuireaacelora care vor muri astãzi. Nu uita, Isuse, eu i-am încredinþatpe toþi inimii tale preasfinte, izvorul vieþii ºi al sfinþeniei ºi mân-tuirea celor care mor în tine. Amin.


MODELUL 19

SUFERINÞELE LUI ISUS ªI PREASFÂNTA FECIOARÃ MARIA


Dupã ziua dureroasei despãrþiri de Isus, Fiul ei, care a muritpe cruce, iar a treia zi a înviat, pentru sfânta Fecioarã pãmântula devenit un exil cu atât mai dur cu cât dragostea lui Isus a fostmai evidentã în nespusele sale suferinþe. Maria ºtia cã lui Isusîi datoreazã toate harurile cu care a fost împodobitã ºi cum îiva putea arãta recunoºtinþa dacã nu iubindu-l mereu, tot maidesãvârºit? În inima ei a rãmas întipãritã tragedia Calvarului.

Isus, în schimbul suferinþelor sale îndurate din dragoste cãtrenoi, nu cere altceva decât iubirea noastrã. Sã-l iubim, deci, cuo iubire curatã ºi gingaºã, sã meditãm deseori suferinþele sale,ca sã nu uitãm nimic din ceea ce a suferit pentru noi. Mergândpe urmele Maicii sfinte, vom strãbate ºi noi toate locurile în carea suferit Fiul ei. O, sfântã Fecioarã, cãlãuzeºte-mã pe drumulCalvarului.

Staþiunea I



Sub geamurile palatului lui Pilat, unde mulþimea însetatã desângele nevinovat al lui Cristos urlã furioasã, sfânta Fecioarãparcã aude mereu strigãtul: „Sângele lui sã cadã asupra noastrãºi asupra copiilor noºtri!” Ce amintire pentru o mamã!

Cine ar îndrãzni sã spunã: eu nu am scos niciodatã un strigãtde condamnare la moarte a lui Isus! Dacã în viaþa mea am sãvârºitchiar ºi numai un pãcat de moarte, sunt mai vinovat decât aceicare au chemat sângele lui Isus asupra lor ºi asupra copiilor lor,deoarece eu l-am vãrsat!

Prin pãcat am produs mai multe ºi mai mari dureri sfinteiFecioare decât au cauzat acei care au strigat împotriva lui Isus.Am primit atâtea haruri cum nimeni dintre ei nu a primit; darcum am corespuns? Sângele lui Isus mai curge asupra sufletuluimeu ca sã-l cureþe ºi sã-l sfinþeascã. Cum îl primesc? Cum îlpreþuiesc? Inima lui Isus nu se rãzbunã pe nerecunoºtinþa meadecât prin binefacere. Doamne, ajutã-mã sã-þi fiu credincios pânãla moarte!


Staþiunea a II-a



Sfânta Fecioarã a reflectat zilnic asupra tuturor suferinþelorîndurate de Isus. Ea a vãzut ºi crucea grea ce i-a fost pregãtitãlui Isus ºi pusã pe umeri dupã ce Pilat a rostit sentinþa de condam-nare la moarte.

Escortat de soldaþi, epuizat de puteri, flãmând, însetat, palid,dupã ce a fost biciuit atât de cumplit, scuipat, batjocorit ºiîncununat cu spini, plin de rãni ºi sânge, în faþa lumii careaplauda sentinþa de osândã, Isus primeºte crucea pe umeri ºisfânta Fecioarã se vede în situaþia lui, iar inima ei geme în faþaatâtor dureri.


Vai, cât de mult mã tem câteodatã de suferinþe ºi cu câtãîmpotrivire le primesc ºi câte merite ºi haruri pierd prin aceasta.Dacã aº privi suferinþa cu ochii lui Isus ºi ai Maicii sfinte, atuncim-aº bucura ºi i-aº mulþumi lui Dumnezeu pentru ele.

Isuse, îþi spun ºi eu cu sfânta Tereza de Avila: „Ori sã sufãr,ori sã mor!”, iar cu sfânta Magdalena de Pazzi: „Isuse, sã mor,dar sã sufãr!”


Staþiunea a III-a



Dupã ce a început sã poarte crucea, Isus cade sub greutateaei, chiar sub privirile Maicii sale sfinte, care îl urmeazã. Dar nicio mânã din ale acelora cãrora le-a fãcut atâta bine nu vine sã-lajute. Maria ºtie cã Isus îi iubea atât de mult pe aceºti oamenicare acum refuzã ajutorul ºi cã acum e gata sã sufere ºi sãmoarã în locul lor spre a-i mântui.

Acest gest lipsit de orice simþire rãneºte adânc inima neprihã-nitã a Mariei, care vede toate relele sufleteºti pe care Isus levindecã prin suferinþele sale ºi în acelaºi timp vede ºi iubireafãrã margini a lui Isus.

O, Isuse, ajutã-mã sã nu rãmân niciodatã surd ºi lipsit devoinþã în faþa harurilor tale care mã cheamã la iubirea ºiurmarea ta.


212 MODELUL 19: CALEA SFINTEI CRUCI ªI MARIA

Staþiunea a IV-a



Pe drumul Calvarului, Maria îl întâlneºte pe Isus cu faþadesfiguratã ºi plinã de praf ºi sânge ºi atât de istovit de puteri.În acele clipe, ºi-a reînnoit asocierea la suferinþele Fiului eipentru mântuirea neamului omenesc. Ea nu l-a oprit pe drumulCalvarului, ci l-a încurajat sã ducã la îndeplinire fãrã întâr-ziere voinþa Tatãlui ceresc. De altfel, sfânta Fecioarã a cãutattoatã viaþa ca sã devinã o copie fidelã a lui Isus, Fiul ei. Dupãce a fost sãracã, umilitã, ascultãtoare, blândã ºi rãbdãtoare caºi el, ea aspirase sã se facã pãrtaºã la suferinþele lui, devenindîn timpul patimirii maica durerilor, dupã cum Isus era omuldurerilor.

Doamne Isuse, nu-mi voi întoarce nicicând ochii de la sufe-rinþele tale, cãci toate îmi vorbesc de iubire ºi mã silesc sã teurmez cu desãvârºire. Ajutã-mã, Doamne!


Staþiunea a V-a



În acest moment, trec înaintea ochilor preasfintei FecioareMaria ºi celelalte suferinþe ale lui Isus: schimburile de cuvinteangajate între Simon din Cirene, care nu vrea sã accepte sã


ducã crucea lui Isus ºi cãlãii care îl silesc sã facã acest lucrudeoarece se tem cã Isus nu va mai ajunge în viaþã pe vârfulCalvarului. Vede ºi privirea întristatã a lui Isus care se opreºtecu mintea la cuvintele profetului: „Am aºteptat ca cineva sã iaparte la durerea mea, dar nimeni nu s-a oferit ca sã mã mângâie”.

Cât a suferit Isus ºi sfânta Fecioarã în faþa suferinþelor pe carele îndura Isus, dar ea ºtie cã Isus, prin aceste suferinþe, ispã-ºeºte revolta minþii omului împotriva legilor lui Dumnezeu,mândria ºi ambiþia omeneascã; ea se umileºte în faþa lui Dum-nezeu împreunã cu Isus ºi cere pentru sufletele credincioaseiubire pentru virtutea umilinþei.

Isuse ºi preacuratã Fecioarã Marie, ajutaþi-mã sã stau cât maideparte de mândrie, amorul propriu ºi egoism ºi întotdeaunasã fiu mortificat în simþurile mele.


Staþiunea a VI-a



Preasfânta Fecioarã se simte mult alinatã în suferinþele salecând o femeie merge înaintea lui Isus ºi îi ºterge faþa cu onãframã, iar Isus îºi întipãreºte chipul feþei sale pe nãframa ei.Favorurile extraordinare nu sunt de dorit. Preasfânta Fecioarãnu le-a primit ºi nici nu l-a vãzut pe Isus în strãlucirea dumne-zeirii sale pe muntele Tabor. Isus a acumulat asupra persoaneisale toate batjocurile ºi dispreþul; mamei sale nu i-a dãruit nicichipul feþei sale, dar a fãcut-o pãrtaºã la toate durerilepãtimirii sale.


Suferinþa este un dar cu mult mai mare decât mângâierilesufleteºti. O, dacã ºi eu aº fi convins de acest lucru! Dacã îl iubescpe Isus cu o iubire curatã ºi delicatã, voi primi cu recunoºtinþãpartea de suferinþe pe care Isus a fãcut-o mamei sale. DoamneIsuse, dã-mi harul sã privesc crucea ca pe un obiect vrednic deambiþia mea.


Staþiunea a VII-a



Maria îl urmeazã pas cu pas pe Isus pe drumul Calvarului.Parcã au trecut sute de ani în viaþa ei de la moartea lui Isus...ºi totuºi, locul suferinþelor lui Isus unde a cãzut sub cruce s-auîntipãrit adânc în inima ei, a Mamei, care, absorbitã de sufe-rinþele Fiului, nu simþea durerile proprii, ci sufletul ei se hrãneacu o cunoºtinþã tot mai clarã a suferinþelor Domnului.

Iubirea sfintei Fecioare a crescut prin numeroase jertfe necu-noscute de oameni, dar cunoscute atât de bine de Isus care ºi-apus puterea sa la dispoziþia sfintei Fecioare.

Nu vei câºtiga nici o putere asupra inimii lui Isus decât iubind-o,aºa cum a fãcut-o sfânta Fecioarã cu o iubire gata de orice jertfã.

O, Isuse, când va fi mistuitã viaþa mea de iubirea ta divinã?



Staþiunea a VIII-a



Sfânta Fecioarã se gândeºte la femeile evlavioase, care, fãrãa se teme ori ruºina de public, plâng suferinþele lui Isus ºi îºiaratã ataºamentul faþã de el. Neputând sã-l ajute cu bunurilelor, i-au pãstrat pânã la sfârºit cele mai nobile sentimente.

Sfânta Fecioarã va duce în cer numele lor scrise în inimaei, împreunã cu numele acelora care îl vor iubi pe DomnulIsus, ºi care, prin rugãciunile, jertfele ºi zelul lor, vor conduceºi alte suflete la Dumnezeu, muncind pentru mãrirea lui Dum-nezeu, sfinþirea sufletelor ºi nimicirea pãcatelor.

O, preasfântã Fecioarã Marie, o, Bune Isuse, ajutaþi-mã sã fiuºi eu în numãrul acelora ale cãror nume sunt înscrise în inimilevoastre ºi sã vã iubesc în toate ºi în tot timpul cât mai perfectposibil.


Staþiunea a IX-a



Sfânta Fecioarã, îngenuncheatã în locul unde a cãzut Isustocmai pe vârful Calvarului. De data aceasta, nu se mai poateridica singur. Cãlãii sesizeazã aceasta ºi îl dezbracã brutal dehainele lui. Sfânta Fecioarã îºi adunã puterile ca sã nu cadã ºiea în faþa acestui spectacol.


Îl priveºte cu atenþie pe Isus care suferã... Îi cunoaºte atât debine drepturile pe care le are asupra inimii tale... Sã asculte,sã sufere ºi sã iubeascã – în aceste trei cuvinte se rezumã toatãviaþa lui Isus ºi a sfintei Fecioare. Cât timp vei fi pe pãmânt veiavea mult de suferit, dar în ceasul morþii vei putea spuneîntr-adevãr: Dumnezeul meu, am suferit pentru tine, deoarecete iubesc mai mult decât orice.

Doamne, lãrgeºte-mi inima pentru a face sã intre iubirea ta;întãreºte-mi curajul în lupta continuã a vieþii.


Staþiunea a X-a



Haina necusutã, pe care sfânta Fecioarã i-a fãcut-o lui Isus,îi este acum smulsã de cãlãi. Coroana de spini este îndepãrtatãde pe cap sub privirea Maicii sfinte ºi apoi aºezatã din nou cumai multã furie. Torent dupã torent, în faþa acestei priveliºti,suferinþele lui Isus nãvãleau în inima neprihãnitei sale mame,cuprinzându-i toate simþurile ºi facultãþile. Cât a costat-o pesfânta Fecioarã faptul cã nu a putut obþine aceastã hainã a Fiuluiei, îmbibatã cu sângele lui!

În aceastã lume nu trebuie sã þinem ºi nici sã ne alipim inimade nimic decât de iubirea lui Isus, cãci toate trec, dar iubirea luiIsus rãmâne; celelalte bunuri, oricât de sfinte ºi preþioase ar fi,le pierdem o datã cu viaþa. Pe punctul de a pãrãsi totul, oaretrebuie sã mã mai neliniºtesc cu gândul la lucrurile destinatepieirii?


O, Isuse, îþi promit cã-mi voi lipsi uneori inima ºi simþurilede bucuriile legitime pe care ºi le-ar dori. Ajutã-mã, Doamne!


Staþiunea a XI-a



Cu faþa la pãmânt, care a fost stropit cu sângele lui Isus,Maria sãrutã acest pãmânt care a absorbit sângele Fiului ei.Ea priveºte scena sfâºietoare a rãstignirii; nici un amãnunt nu-iscapã memoriei, ºi totuºi nu aceasta este cea mai amarã amin-tire a ei. Fiecare cuvânt se întipãreºte adânc în inima ei imediatce îl aude de la Isus. Privindu-l cu atâta stãruinþã ºi rugãmintepentru noi, ea ne iartã ºi ne binecuvânteazã.

Ce rugãciune ºi în ce moment! Oare nu ºi pe mine m-a luat înbraþele ei pentru ca sângele Fiului ei sã nu fie zadarnic vãrsatpentru mine? Fiind mama mea, o voi asculta ºi urma în toate.Milostivirea ºi îndurarea lui Isus ºi a Maicii sfinte sã aducãiertare vieþii mele în tot ceea ce am greºit.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Cea mai crudã durere care poate sã sfâºie inima mameinoastre cereºti, este privirea la Isus mort pe lemnul crucii.


Pãtimirea lui Isus a continuat sã ocupe acelaºi loc în toatezilele vieþii ei pãmânteºti, ca ºi în ziua morþii lui Isus pe cruce.Fiecare gând ºi cuvânt care îi aminteºte de cruce o face sãsufere tot ceea ce a suferit ea lângã cruce pentru oameni.

Sfinþii, dupã pilda ei, au primit suferinþele ºi încercãrile mulþu-mind lui Dumnezeu pentru ele, ºi mulþi creºtini pe patul morþiiau socotit cã nu au suferit destul.

Doamne Isuse, în faþa iubirii tale nu gãsesc nici o suferinþãprea mare spre a-þi dovedi iubirea mea.


Staþiunea a XIII-a



Nemiºcatã, preasfânta Fecioarã Maria se pare cã vrea sã pãrã-seascã aceastã viaþã. Dar nu este aºa. Ea se gândeºte la ultimeleceasuri pe care Isus le va mai petrece pe cruce, la clipa cândprivirea ei nu o va mai întâlni pe aceea a lui Isus, la momen-tele când îl va adora singurã pe Dumnezeu în Fiul ei jertfit.Numai iubirea o mai þine în viaþã, ca sã sufere mult timp. ªidacã inima rece a lui Isus nu mai palpitã, inima ei este cufundatãîn toatã durerea ºi amãrãciunea din cauza pierderii Fiului ei.

Vreau sã o imit pe sfânta Fecioarã. Nu voi cãuta mângâieri înaceastã lume, ci le voi aºtepta cu rãbdare pe acelea pe care mile rezervã Dumnezeu.

Preasfântã Fecioarã, Mama lui Dumnezeu ºi a oamenilor,ajutã-mã sã te urmez oricând ºi în toate!



Staþiunea a XIV-a



Maria îl adorã pe Isus Om-Dumnezeu, al cãrui trup a fostaºezat într-un mormânt ºi apoi, printr-o sublimã lãsare la voialui Dumnezeu ºi aºteptând promisiunea lui Isus, îºi ridicãochii spre cer, unde se bucurã cã îl vede pe Isus în strãlucireamãririi sale.

Nu pot decât sã mã unesc cu sfânta Fecioarã ºi sã o urmezcu toatã inima ºi lacrimile mele la mormântul lui Isus. Dupãce voi fi cinstit pãtimirea Domnului aici, pe pãmânt, Isus vabinevoi sã-mi acorde la sfârºitul vieþii mele pãmânteºti harul dea muri unit cu el, în dragostea lui. Dupã pilda Sfintei Fecioare,voi fi întotdeauna gata sã merg cu Isus de la suferinþã la moarteºi de la sfânta Împãrtãºanie la cer. Voi completa în fiecare zipregãtirea mea prin meditarea suferinþelor Domnului ºi actelede lãsare totalã în voia lui Dumnezeu.

Doamne Dumnezeule, nãdãjduiesc cu tãrie cã voi dobândicerul prin meritele lui Isus Cristos ºi prin ocrotirea sfinteiFecioare Maria. Doamne Isuse, dupã pilda ta ºi a Maicii tale,mã voi decide sã îmbrãþiºez din toatã inima suferinþele vieþii meleºi, nefiind în stare sã-þi mulþumesc îndeajuns pentru iubirea ta,binevoieºte sã primeºti toate necazurile ºi suferinþele meleca o necontenitã mulþumire pentru jertfa ta de pe altar, ca ºipentru sfânta Împãrtãºanie. Însufleþeºte-mã cu duhul ce l-aavut sfânta Fecioarã ºi dã-mi fidelitatea ei ca sã rãmân pe Calvar,dacã trebuie, pânã la moarte. Amin.


MODELUL 20

REFLECÞII PRACTICE ASUPRA SUFERINÞELOR LUI ISUS


Doamne Isuse, vreau sã meditez suferinþele tale mergând pedrumul Calvarului, cãci în suferinþele tale se aflã toatã învãþã-tura ta sfântã.

Dã-mi harul sã meditez în mod serios suferinþele tale, sã leiubesc ºi sã folosesc toate mijloacele pentru a câºtiga meriteletale.

Lumineazã-mi mintea, o, Isuse, cãci sunt orb ºi neºtiutor;nu-mi refuza duhul tãu, care-mi va inspira gândurile cele maifolositoare sfinþirii sufletului meu.

Preasfântã Fecioarã Marie, ca ºi tine, vreau sã pãstrez vieamintirea suferinþelor lui Isus. Ajutã-mã cu mijlocirea ta!

Staþiunea I



Aminteºte-þi diferitele sentinþe aduse împotriva lui Isus, decãtre diversele tribunale unde a fost târât, ºi vezi pânã undeîl poate duce o patimã sau alta pe om, dacã se lasã subjugatde ele.

De câte ori am judecat ºi condamnat cu atâta uºurinþãfaptele aproapelui meu, care, în definitiv, nu avea nici o vinã.

Câte interpretãri bãnuitoare, subiective ºi nedrepte... De câtegreºeli aº fi scãpat dacã reflectam deseori asupra cuvintelor dinImitaþiunea lui Cristos: „A judeca pe alþii e o muncã zadarnicã”.

Amorul nostru propriu ne pune în afara posibilitãþii de ajudeca sãnãtos, aºa de uºor ne înºelãm, aºa de uºor pãcãtuim,pe când un examen serios al vieþii noastre este întotdeaunade folos sufletului nostru. Nu va trebui sã rãspund pentru alþiiºi nici nu voi da seamã înaintea lui Dumnezeu de faptele altora,ci numai de mine, ºi nu-i oare atât de importantã aceastã darede seamã ca sã merite toatã atenþia mea? Numai înaintea luiDumnezeu voi putea cunoaºte grozãvia rãului sãvârºit, pentrucã patimile întunecã adevãrul în sufletul meu.

Doamne Isuse, dã-mi ajutorul tãu întotdeauna ºi nu permiteca patimile mele sã împiedice strãlucirea adevãrului înainteaochilor mei ºi pe care voinþa mea sã-l urmeze în toate.


Staþiunea a II-a



Isus ia crucea pe umeri ºi ne cheamã sã-l urmãm. Altãdatãîi primea cu bunãvoinþã pe cei care veneau sã se ataºeze lui;pe unii îi refuza, pe alþii îi primea ori îi încerca, dar când evorba sã se meargã pe Calvar, invitaþia este adresatã tuturor.

Prin harul lui Dumnezeu, mi-am luat hotãrârea de a mergeîntotdeauna pe urmele lui Isus. Dar cum sã-mi duc cu foloscrucea? Aºa cum a purtat-o ºi Isus pe a sa. El merge fãrã aprivi înapoi, fãrã a o da la o parte, fãrã a ciopli din cruce, fãrãa murmura, fãrã a se plânge de nedreptatea ce i s-a fãcut. Înjurul lui lumea se agitã, dar Isus pãstreazã tãcerea.

Dupã exemplul lui, în necazurile mele mã voi pãstra întot-deauna senin, evitând murmurul, nerãbdare ºi nu mã voi plânge

222 MODELUL 20: REFLECÞII PRACTICE

nimãnui decât numai lui Dumnezeu, la picioarele cãruia voiaºeza toate lacrimile mele.

Crucea a sporit suferinþele lui Isus, ºi eu, fãrã a încerca são elimin din viaþa mea, suferinþa atât de mult ignoratã mi-adevenit o mângâiere. ªi Isus, având milã de slãbiciunea mea,varsã în sufletul meu un pic din pacea pe care crucea a adus-ope pãmânt, iar când sufãr, o, nu mai am de ce sã mã plâng.

Doamne, harul tãu sã pãstreze în sufletul meu duhul decredinþã.


Staþiunea a III-a



Vãzându-l pe Isus, Domnul nostru cãzut sub cruce, câþi oamenijudecã dupã prima impresie aceastã scenã dureroasã ºi se revoltã,insultã dumnezeirea aceluia pe care îl vãd atât de slab ºi umilit.

Ce lecþie pentru mine, aºa de grabnic în a-i acuza pe alþii, îna mã îndoi de virtutea lor, în a mã conduce dupã prima impresie.Vai, de câte ori inima ºi mintea mea sunt atât de grãbite în a sepronunþa ºi judeca pe alþii. „Atât de rar o acþiune nereflectatãpoate sã nu fie o nebunie!” ªi câte din faptele mele nu sunt pripite,fãcute dupã impresiile mele, ºi nu dupã adevãr ºi dreptate.

Cât bine sufletesc nu aº câºtiga dacã aº fi convins ºi aº recu-noaºte cã sunt atât de slab ºi vrednic de tot dispreþul înaintealui Dumnezeu ºi a oamenilor. Doamne, ajutã-mã sã fiu umil!



Staþiunea a IV-a



Se poate oare imagina o întâlnire mai dureroasã decât aceeaa lui Isus cu sfânta Fecioarã, mama sa, pe drumul Calvarului?Durerea lor depãºeºte puterea de înþelegere a minþii omeneºti.

Aceste suferinþe au fost o jertfã admirabilã înaintea lui Dum-nezeu, o mângâiere în necazurile noastre, un model de urmatîn încercãrile vieþii ºi, mai ales, în despãrþirile tragice ale vieþii.

Voi cãuta la fãpturi ajutoarele pe care Dumnezeu vrea sã mile dea prin ele, ºi dacã permite ca sã iasã din aceste relaþii noisuferinþe, mã voi lãsa cu totul în voia proniei divine.

Doamne Dumnezeule, fã ca toate suferinþele ºi jertfele melesã fie pentru Isus ºi în strânsã legãturã cu acelea ale lui Isusºi ale Maicii sale sfinte.


Staþiunea a V-a



Ca sã-l ajute câtva timp pe Isus în purtarea crucii pânã suspe Calvar, a fost pentru Simon un act de umilinþã, ºi numaiconstrâns s-a supus acestui serviciu.

Crucea nu-mi va lipsi niciodatã în viaþã; mii de mijloaceprovidenþiale mã cheamã ca sã-l urmeze pe Cristos care cautãsuflete tari capabile sã-i fie tovarãºele suferinþelor sale.


Sunt vrednic de aceastã alegere? ªtiu sã înving respectulomenesc ºi sã sufãr cu rãbdare? Toate evenimentele dureroasepe care le primesc cu resemnare sunt tot atâtea cruci al cãrorsprijin este Dumnezeu. De multe ori, mie îmi sunt o povarã fãrãa putea fi scãpat sau mângâiat de alþii. Isus nu a trãit nici unceas pe pãmânt fãrã sã sufere: la fel trebuie sã fie ºi creºtinii.

Doamne Dumnezeule, ajutã-mã sã nu mã îndepãrtez niciodatãde drumul crucii care duce la cer ºi, în locul jugului lumii, sãprefer jugul dulce ºi plãcut al lui Isus.


Staþiunea a VI-a



Veronica, oferindu-i lui Isus un vãl spre a-ºi ºterge faþa, îmidã lecþii importante. Nici un interes omenesc nu trebuie sã mãîmpiedice de la sfinþirea sufletului meu ºi de la preþuirea sufe-rinþei; dragostea adevãratã este dãruire totalã care excludeegoismul. În neputinþa sa de a alina durerile lui Isus, Veronicagãseºte totuºi o cale de a-ºi arãta compãtimirea ºi recunoºtinþa:nãframa cu care îi ºterge faþa lui Isus.

În neputinþa Veronicãi de a alina suferinþele lui Isus voirecunoaºte slãbiciunea firii mele de a sãvârºi binele, iar în delica-teþea gestului ei, zelul sincer ºi înflãcãrat care trebuie sã fie înviaþa mea. Dupã acest gest delicat, Veronica a dispãrut în singu-rãtatea familiei, departe de zgomotul ºi distracþiile lumii,spre a copia în viaþa ei trãsãturile lui Isus. ªi eu, în singurãtateainimii, departe de zgomotul ºi distracþiile ei, îmi voi spune cu


sfântul Francisc: „Ce mã intereseazã dacã sunt uitat de lume,dacã Dumnezeu se gândeºte la mine?”

Doamne Isuse, dã-mi singura ambiþie permisã ca, dupã exemplulVeronicãi, sã dispar din faþa lumii, sã mã umilesc ºi sã lucrez casã cresc în dragoste, umilinþã ºi evlavie.


Staþiunea a VII-a



Isus Cristos, chemându-ne sã-l urmãm pe drumul crucii, a puspentru viaþa creºtinã legea luptei, obligându-ne sã o purtãm cufermitate. Cãzând sub povara crucii, ne face sã vedem uºurinþaîn a ne pãrãsi hotãrârile noastre bune. Dar el se ridicã, îºi iacrucea ºi continuã drumul. Astfel, umilinþa curajoasã ºi sufe-rinþa resemnatã sunt douã mijloace de a nu-l pãrãsi pe Isus.

Când, dupã sfânta împãrtãºanie, sfânta Tereza îi spunea luiIsus plinã de teroare: „O, Isuse, ori sã mor, ori sã sufãr!”, eanu-i cerea altceva decât sã rãmânã cu orice preþ cu el. ªi eu amuneori astfel de dorinþe, dar când vine suferinþa, adesea nu oprivesc cu ochi buni. În acele clipe trebuie sã mã apropii deCristos, rugându-l stãruitor sã-mi întãreascã voinþa, deoareceviaþa creºtinã e o luptã permanentã, care, dacã e dusã cu fideli-tate, este însoþitã de multe haruri.

Doamne, ajutã-mã sã fiu statornic întotdeauna în luptã,contând întotdeauna pe ajutorul, meritele ºi promisiunile tale,precum ºi pe harul pe care mi-l vei oferi la fiecare suferinþã.



Staþiunea a VIII-a



Gândul de a se despãrþi pentru totdeauna de Învãþãtorulcel atât de sfânt ºi puternic, a cãrui bunãtate au simþit-o atâtde des, le întristeazã atât de adânc pe femeile evlavioase careplâng. ªi Isus nu rãmâne insensibil la lacrimile lor. Prietenulcel mai compãtimitor este acela care a suferit cel mai mult,ºi bunãtatea lui Isus a fost atât de mare faþã de acei nenorociþi.El nu vorbeºte în zadar sufletului mâhnit, ci mângâierile saletrebuiesc meritate.

Îi voi deschide inima mea mâhnitã cu toatã încrederea. Seaflã oare vreo suferinþã în inima mea care sã nu se se fi aflatºi în inima sa? În culmea suferinþelor mele, când aº dori sã audun cuvânt de mângâiere ºi compãtimire, de ce sã nu le cerinimii lui Isus? De câte ori suferã Isus în persoana atâtor bolnavi,nenorociþi, înfometaþi ºi pãrãsiþi? Care a fost ºi care este înprezent atitudinea mea faþã de ei? Cum ºi cu ce îi ajut?

Doamne Dumnezeule, dã-mi acea sfântã compãtimire careface atentã inima creºtinã la vederea mâhnirilor ºi suferinþelorfraþilor lui Isus!


Staþiunea a IX-a




Înainte de a se lãsa rãstignit, Isus se umileºte de mai multeori, spre a ne arãta cã în marile crize ale vieþii umilinþa esteca o ancorã a sufletului, care îl pãstreazã credincios inimii lui Isusîn mijlocul tuturor furtunilor de mâhniri, necazuri ºi suferinþeale vieþii.

Nu mã voi mira vãzându-mi atât de des sufletul lovit de fur-tunile vieþii, pentru cã nu e fundamentat pe umilinþã decât preapuþin. Nu existã necazuri pe care sã nu le merite pãcatele mele.Totuºi, Dumnezeu mã cruþã de atâtea ori vãzându-mi mareaslãbiciune. De ce face aceasta? Ca sã mã pregãteascã prin umi-

Doamne Isuse, prin cãderile tale sub povara crucii, semnulslãbiciunii mele nimiceºte mândria mea ºi întãreºte voinþa casã sufãr cu tine.


Staþiunea a X-a



O privire pe Calvar ni-l aratã pe Isus lipsit de toate lucrurilesale, pânã ºi de haine, culminând cu dãruirea vieþii pe cruceTatãlui ceresc pentru mântuirea noastrã.

A imita aceastã dezlipire totalã de tot ceea ce este pãmântescînseamnã, în general, a combate aplecãrile spre rãu ºi împotri-virile faþã de inspiraþiile divine, înseamnã a mã plasa în între-gime sub dependenþa lui Dumnezeu, spre a nu trãi decât în elºi prin el; înseamnã a nu mai avea voinþã proprie, încredin-þându-mã în tot ceea ce am ºi sunt în trup ºi suflet bunuri ºipreocupãri lui Dumnezeu, a cãrui voinþã sã o aduc în toate laîndeplinire, voinþã manifestatã prin aceia pe care i-a îmbrãcatcu autoritatea sa.


Voi fi gata sã îndur dispreþul, sãrãcia, bolile ºi necazuriledupã bunul plac al lui Dumnezeu, ºi atunci când voi fi totaldezlipit de cele pãmânteºti, voi simþi în sufletul meu urmãriledragostei prin care Dumnezeu este preferat întregului univers,îndrãznind sã spun cu sfântul Paul: „Cine mã va despãrþi dedragostea lui Cristos? Nimeni ºi nimic nu vor fi capabili sã mãdespartã de ea”.

Doamne Dumnezeule, dã-mi harul tãu care sã mã conducãla aceastã stare de dezlipire ºi pace.


Staþiunea a XI-a



Isus pe cruce intrã din ce în ce mai mult în durerile jertfiriitotale, ale dãruirii desãvârºite lui Dumnezeu, din dragoste faþãde Tatãl ceresc ºi omenire. Glasul sângelui lui Isus mã sileºtesã nu mai trãiesc pentru mine, ci sã fiu întotdeauna pregãtitsã renunþ la mine pentru cauza aproapelui. Dacã mi-a lãsattrupul ºi sângele sãu în Taina sfântului altar, este ca sã-l primescîn inima mea ºi sã mã dãruiesc cauzei sfinþirii ºi mântuiriiaproapelui meu, fãcând cât mai multe fapte de dragoste.

Doamne Isuse, fã ca inima ta sã devinã centrul tuturor preocu-pãrilor ºi al vieþii mele. Dupã ce Isus a fost rãstignit pe cruce,cãlãii ridicã ºi planteazã crucea, nu fãrã un plan tainic al pronieicereºti, care prin aceastã împrejurare ne învaþã cã în suferinþelenoastre nu trebuie sã rãmânem la pãmânt oprindu-ne asupranoastrã, ci, cu toatã libertatea ºi dragostea inimii noastre lovitede durere, sã încredinþãm totul lui Isus, îndreptându-ne inimaºi mintea spre cer, spre Isus.


Doamne, accept, iubesc ºi îmbrãþiºez crucea acestei sãptã-mâni, pentru cã mã dezlipesc de pãmânt ºi mã apropii de cer.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


În ceasul stabilit din veºnicie, pentru mântuirea noastrã, Isuscere ultima suferinþã pe care i-o mai destina dreptatea luiDumnezeu. „Mi-e sete”, a spus el, ºi repede cãlãii îi oferã unburete care a fost înmuiat în fiere ºi oþet, dupã care declarãcã totul s-a împlinit.

Isus nu mai trãia decât spre a ne iubi ºi suferi. Acest gândtrezea în sfinþi dorinþa ºi grija ca sã-i ofere zilnic lui Dum-nezeu zeci ºi zeci de sacrificii. Sã mori ca sã ai parte de Cristoseste dorinþa sufletului creºtin; sã suferi mult ºi din greu sprea-i arãta lui Isus tot mai mult iubirea, iatã strigãtul sufletuluieroic. Ah, când doresc moartea, nu o fac spre a scãpa de sufe-rinþã? O, cât de departe sunt de sentimentele sfinþilor care nunumai cã primeau suferinþele cu rãbdare, dar le cãutau ºi leiubeau, se bucurau de ele ºi îi mulþumeau lui Dumnezeu.

Sã-mi las din cauza descurajãrii faptele mele de rãbdare,de resemnare, de dragoste, de umilinþã ºi jertfire ar însemnasã încetez de a mã mai jertfi lui Isus ºi cu Isus, care nu înce-teazã nicicând de a-mi dovedi iubirea sa.

O, Isuse, fã-mã ºi pe mine vrednic sã sufãr ceva pentruslava ta, ajutat fiind de harul tãu!



Staþiunea a XIII-a



Care au fost gândurile ºi sentimentele sfintei Fecioarelângã trupul neînsufleþit al Fiului ei? Au fost gânduri ºi triste,ºi mângâietoare în acelaºi timp. Triste pentru cã firea omeneascãnu se putea despãrþi de drepturile sale, mângâietoare pentru cãmisterul pãtimirii Domnului deschidea resursele nemãrginiteale lui Dumnezeu, pentru oameni, pentru sufletul ºi mântuireanoastrã.

Sfânta Fecioarã ºtia cã Isus este ºi va fi întotdeauna aproapede ea ºi, privind coroana de spini, crucea, cuiele ºi celelalte instru-mente de torturã, ea nu mai vedea în ele decât monumentelemilostivirii divine. Ea se gândea la învierea lui Isus, la Euha-ristie, care i-l vor oferi oricând pe Fiul ei. De aceea, ea continuãsã se jertfeascã ºi sã se roage plinã de încredere ºi totalã supu-nere la voinþa lui Dumnezeu. Ca dânsa voi face ºi eu cu dragãinimã jertfele pe care mi le va cere Isus, ataºându-mã mereu totmai mult ºi mai perfect de el.

O, Isuse, sprijinã-mi ambiþia de a avea un suflet curat ºi oinimã de foc spre a te iubi tot mai mult!


Staþiunea a XIV-a




Noaptea a sosit, ucenicii s-au retras. Maria stã singurã, nemiº-catã, în faþa pietrei care închidea mormântul unde a fost aºezattrupul lui Isus. Nu mai aude ºi nici nu se mai gândeºte la insul-tele ºi batjocurile aduse lui Isus; câtã mâhnire în inima ei, înfaþa indiferenþei ºi pãrãsirii în care oamenii îl lasã pe Isus!

Durerea ei a reparat lâncezeala ºi laºitatea noastrã, iar cre-dinþa ei a întrecut credinþa tuturor credincioºilor pioºi, adoratoriai sfintei Euharistii; sacrificiul a devenit pentru ea un izvorbogat de fervoare ºi statornicie.

Adorarea ºi repararea, iatã viaþa întreagã de pe pãmânt asfintei Fecioare dupã moartea lui Isus. Ca ºi pe ea, ºi pe minetrebuie sã mã reþinã în faþa tabernacolului recunoºtinþa pentrubinefacerile primite, pentru rãscumpãrarea ºi rãmânerea luiIsus cu noi în Taina altarului ºi repararea ºi ispãºirea pe caresã le ofer lui Isus pentru rãceala, nepãsarea, profanarea ºisacrilegiile care-l vatãmã necontenit pe Isus în sfânta Tainã. Mãvoi strãdui sã câºtig ºi alte suflete pentru acest scop, ca, împreunãcu sfânta Fecioarã, sã-l cinstim pe Dumnezeu ascuns în tabernacol.

O, Isuse, suplineºte prin perfecþiunea jertfei tale ceea ce lip-seºte dispoziþiilor mele sufleteºti faþã de tine în preasfântulSacrament.


Doamne Isuse, îþi mulþumesc pentru toate insuflãrile pecare ai binevoit sã mi le dai prin meditarea morþii tale pecruce. Numai în cer voi putea înþelege pe deplin binefacerileoferite lumii pe Calvar ºi în tabernacol.

Mã unesc cu sfânta Fecioarã pentru a te ruga sã sãdeºti însufletul meu sentimentele de credinþã, încredere ºi iubire faþãde bunãtatea ta plinã de milostivire. Ajutã-mã sã rãmân pânãla moarte statornic în slujba ta. Amin.


MODELUL 21

SUFERINÞELE LUI ISUS ªI GÂNDUL LA CELEPATRU LUCRURI DE PE URMÃ


Doamne Isuse, moartea ta pe cruce, fiind ºcoala unei vieþisfinte, studiul meu de prim rang, trebuie sã fie sfinþirea sufle-tului meu ºi pregãtirea pentru o moarte sfântã. Nu existã nicio împrejurare cu atât de mari urmãri ca aceea a morþii atâtde importantã ºi poate atât de neluatã în seamã de oameni.

Fereºte-mã, Doamne, de nenorocirea de a uita de cele patrulucruri de pe urmã ale mele: moartea, judecata, cerul, iadul.Cu cât am trãit mai mult, cu atât mai mult se apropie ceasuldãrii de seamã de toatã viaþa mea; sã nu intri în judecatã cu mine,Doamne, cãci sângele tãu a plãtit toate datoriile mele.

Fã-mã sã vãd cât de zadarnicã este viaþa atunci când nu þi-afost dãruitã þie ºi sã înlãtur toate piedicile care m-ar opri sãajung la tine.

Staþiunea I



Isus este dus înaintea lui Pilat nu ca sã afle dreptatea ºi apã-rarea nevinovãþiei sale, ci spre a fi condamnat, fãrã nici o vinã,la moartea pe cruce.

Într-o zi, voi apãrea ºi eu înaintea tribunalului lui Dum-nezeu, dar sentinþa ce va fi rostitã asupra mea va fi dictatã de

faptele mele. Eu singur mi-o pregãtesc; dreptatea lui Dum-nezeu nu va face decât sã confirme judecata în favoarea sauîmpotriva mea, pe care mi-am scris-o în conºtiinþã prin faptelemele. Aº putea sã rãmân nepãsãtor în faþa dãrii de seamã pecare o voi da mai degrabã sau mai târziu înaintea lui Dumnezeucel atotputernic ºi atotºtiutor, de toate gândurile, cuvintele,dorinþele, faptele ºi omisiunile vieþii mele de 10, 30, 50 sau 100de ani?

Un om vinovat, în apãrarea sentinþei sale, face tot posibilulsã se salveze. Dar eu ce fac ºi ce am fãcut ca sã-mi asigur sen-tinþa de chemare la fericirea veºnicã înaintea judecãþii lui Dum-nezeu? Gândul la judecata lui Dumnezeu, de care nu mã des-parte decât o clipã, aceea a morþii, care mã poate ajunge oricândºi oriunde, mã va þine departe de orice pãcat, fie el oricât de mic,sãvârºit de bunãvoie.

Departe de a mã teme sã mã gândesc la moarte, te rog,Doamne, sã faci ca meditarea deasã a celor patru lucruri depe urmã ale omului sã-mi fie apãrare în ispite ºi în nenorocireade a muri în duºmãnie cu tine.


Staþiunea a II-a



Luând crucea pe umeri, Isus deschide prin suferinþe drumulcerului. Urmele sale sunt prea bine marcate ca sã nu le recu-noaºtem cu cea mai mare uºurinþã. Urmeazã cu fidelitate paºii,duhul ºi inima lui Isus, mergând pe drumul vieþii, ºi nu al morþiipãcatului.

234 MODELUL 21: CELE PATRU LUCRURI DE PE URMÃ

Acest drum este atât de scurt încât în puþine ceasuri primultovarãº al crucii atinge poarta cerului. ªi moartea îþi va des-chide poarta paradisului dacã te va afla împovãrat de crucealui Cristos. Aceastã viaþã nu este timpul bucuriilor, ci al speranþei.Mulþi vor sã se sustragã de la purtarea crucii, puþini îi pre-þuiesc foloasele care îi sunt nenumãrate.

Dumnezeu este bun, el ne înþelege slãbiciunea noastrã, darvrea bunãvoinþa noastrã de a ne apropia de el ºi a ne duce cruceaajutaþi necontenit de harul sãu, ca astfel sã satisfacem în aceastãviaþã dreptatea lui Dumnezeu, pentru a fi cruþaþi dupã moartede o lungã ispãºire în purgatoriu.

Doamne Isuse, ajutã-mã sã primesc cu evlavie toate crucilecare îmi sunt destinate, ca sã am mângâierea de a muri fãrãsã fi refuzat chiar ºi numai o singurã mãrturie de fidelitate înslujba ta.


Staþiunea a III-a



Nicãieri Isus nu s-a lãsat ºi nu s-a arãtat mai plin de compã-timire pentru mizeriile noastre decât pe drumul Calvarului,unde se lasã copleºit de crucea sa. Cãderile sale în vecinãtateacapãtului vieþii sale sunt o garanþie de încredere pentru ceasulnostru de pe urmã. Isus asigurã mântuirea sufletelor debunãvoinþã, care, surprinse de slãbiciunea omeneascã, cad îngreºeli, dar apoi, plini de umilinþã ºi de cãinþã, se ridicã cu hotã-rârea de a nu mai cãdea. Slãbiciunea lor nu este din cauza


lâncezelii, cu care niciodatã nu trebuie sã facem prietenie, cãciea este un mare pericol pentru sfinþirea ºi mântuirea noastrã.„Pentru cã nu eºti nici cald ºi nici rece, mã pregãtesc sã te aruncdin gura mea!” Ea este oftica sufletului, pe care-l duce în prã-pastia pãcatului ºi a pierzãrii, aproape fãrã sã-ºi dea seama.

Doamne Isuse, viaþa mea de pânã acum nu a fost decât unlanþ de pãcate sãvârºite din neºtiinþã, slãbiciune ºi chiar dinrãutate; aº fi cel mai mare nenorocit dacã nu aº înþelege, celpuþin acum, cã, îndepãrtându-mã de virtute, am pãrãsit adevã-rata cale, aceea a cerului, ºi am luat calea iadului. Îngrozit desoarta mea nenorocitã, mã apropii de tine, care mã opreºti dindrum ºi mã chemi la calea virtuþii, a cerului, a dragostei curateºi sfinte.

Dã-mi harul de a merge numai pe drumul cerului pânã lamoarte ºi îþi promit cã, ajutat de harul tãu, voi sta departe delâncezealã, de sãvârºirea pãcatelor mici de bunãvoie, care mãaruncã în lâncezealã; de sãvârºirea faptelor ºi a datoriilor meledin obiºnuinþã, fãrã dragoste ºi fãrã duh de credinþã, care tot lalâncezealã mã conduc. Voi reînnoi adeseori în timpul zilei actelede credinþã, dragoste, cãinþã ºi umilinþã, primind cu bucurieºi mulþumire tot ceea ce pronia cereascã va trimite sau permitesã vinã asupra mea. Ajutã-mã, Doamne!


Staþiunea a IV-a



Sfânta Fecioarã îl întâlneºte pe Isus pe drumul Calvarului,împovãrat de cruce. Se privesc unul pe altul, fãrã a-ºi spune


mãcar un cuvânt. Înaintea lor a fost desigur ºi viaþa mea, iarIsus m-a încredinþat mamei sale.

Crezi cã nu va avea grijã de tine? Nu! Maria nu primeºteîn zadar titlul de mamã pe care inima ta îl adreseazã atât dedes în timpul zilei. Ea nu te va asista în mod vizibil în pur-tarea crucii tale, aºa cum l-a asistat pe Fiul ei; dar din cerurivegheazã plinã de grijã ºi-þi ocroteºte toate momentele vieþiitale, sãrbãtorile, bucuriile, durerile ºi moartea ta.

O, fii fãrã teamã! Dacã ai iubit-o sau cel puþin o iubeºti pesfânta Fecioarã, nu vei muri singur. Ea va veni sã-þi culeagãultima suflare, sã-þi obþinã harul statorniciei în bine pânã lasfârºit, pe care îl cere zilnic pentru tine în rugile ei. Ai încredereîn bunãtatea sa. O, Marie, în ceasul morþii mele obþine-miharul de a afla viaþa cea adevãratã.


Staþiunea a V-a



Isus, copleºit de obosealã ºi de durere, nu mai poate purtacrucea, iar cãlãii îl obligã pe un oarecare Simon din Cirene sã ducãcrucea lui Isus. La început el se împotriveºte, dar, constrânsfiind de soldaþi, primeºte.

Vai, de câte ori ºi eu în viaþa mea am avut aºa de puþinãdragoste faþã de Isus ºi de fraþii lui. Isus mi-a cerut sã-i facsacrificii în persoana sãracilor, a bãtrânilor, a celor ce sufereautrupeºte sau sufleteºte ºi n-am fãcut-o cu toatã inima ºi nici


cât aº fi putut. La sfârºitul lumii, Isus mã va judeca dupãfaptele mele de caritate faþã de fraþii sãi: „Am fost flãmând ºinu mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi nu mi-aþi dat sãbeau, am fost bolnav ºi nu m-aþi vizitat, am fost gol ºi nu m-aþiîmbrãcat...!”

Vreau sã-mi pregãtesc o sentinþã favorabilã la judecata luiDumnezeu, ajutându-i personal ºi cu duh de credinþã pe ceicare suferã.

Doamne Isuse, e necesar un dram de iubire pentru a dorisfânta Împãrtãºanie, dar trebuie multe virtuþi pentru a suportaviaþa plinã de sacrificii: de aceea, cinstesc în persoana celorlipsiþi ºi suferinzi icoana ta perfectã ºi te rog sã mã însufle-þeºti pentru ei cu dragostea ta sfântã.


Staþiunea a VI-a



Ai putea sta oare nesimþitor, fãrã a oferi tot ajutorul pecare îl putem da unei persoane scumpe nouã care s-ar afla închinuri cumplite? Domnul Isus e rãnit de pãcatele noastre, derãceala ºi imperfecþiunile noastre, ºi nu întâlneºte decât indife-renþa noastrã. Vai, la judecata din urmã Veronica va ruºinalaºitatea ºi indiferenþa noastrã în slujba lui Dumnezeu.

Nu lãsa altuia grija de a te achita de datoria caritãþii faþã deaproapele. Sãvârºeºte binefacerile tale în favoarea mãdularelortrupului mistic al lui Cristos – fraþii lui – care suferã, ºi le vei


afla într-o zi înscrise în inima lui Isus. E mijlocul cel mai eficacede a obþine harurile de care ai nevoie, mai ales harul stator-niciei. Cerul e apanajul caritãþii. Închide pomana ta în sânulsãracilor ºi ea se va ruga pentru tine; glasul ei, care ajungela Dumnezeu, scurteazã, potoleºte, uºureazã focul purgatoriului.

Doamne Isuse, în sfânta Euharistie inima ta ni se dãruieºtecu atâta dãrnicie. Doamne, ajutã-mã ca sã nu mai pierd nicio clipã din viaþa aceasta, folosind toate ocaziile de a-þi dãruiiubirea mea, bunurile, suferinþele ºi viaþa mea în sfânta Împãr-tãºanie ºi în persoana fraþilor tãi.


Staþiunea a VII-a



Vederea cãderilor Domnului Isus produce teamã, cãci estevictima rigorilor dreptãþii divine. Cine oare, cu excepþia nevoiiunei reparãri, nu se simte slab ºi laº în practicarea pocãinþei?ªi totuºi, e mai de temut o viaþã presãratã cu atâtea greºeli,decât moartea cu durerile ei, cãci prelungirea vieþii mele îmisporeºte datoriile, pe când moartea le opreºte cursul.

Dacã am încredere în Dumnezeu, milostivirea sa va acoperiabuzul de har. Domnul Isus îmi dovedeºte, prin cãderile salesub cruce, mai mult decât prin cuvintele sale, cã el nu a venitpentru cei drepþi, ci pentru cei pãcãtoºi. Apelând la bunãtateasa nu voi fi dezamãgit, nu voi fi dezminþit de rãbdarea sa lavederea mizeriei mele.


Doamne Isuse, dupã atâtea dovezi de iubire ºi zel pentrumântuirea mea, dã-mi, te rog, harul ca sã lucrez cu fidelitateºi nu-mi închide inima ta sfântã din cauza pãcatelor vieþii meletrecute.


Staþiunea a VIII-a



Isus aruncã asupra femeilor pioase care plâng o privire plinãde iubire... ºi, printr-o comparaþie a suferinþelor sale cu aceleape care le meritã pãcatul, el le atrage atenþia asupra nesigu-ranþei soartei noastre veºnice. „Nu mã plângeþi pe mine, ci pevoi ºi pe fiii voºtri, cãci dacã astfel este tratat pomul cel verde,ce va fi cu cel uscat?”, ºi aceasta nu pentru o zi sau douã, ci pentruo veºnicie – problemã îngrozitoare, dar care trebuie rezolvatã!

Vai, nu sunt cumva o ramurã uscatã a trupului mistic al luiCristos? Ce va fi cu mine în veºnicie? Nu ºtiu... Ce meritãpãcatele mele? Vãzând ceea ce a suferit Cristos din cauza pãca-telor, la ce n-ar trebui sã mã aºtept eu? Ca sã câºtig împãrãþiacerului trebuie sã sufãr, sã-mi fac silã. Cãlãuzit de credinþã ºiavând o deplinã încredere în Isus care-mi asigurã prin sângelesãu dreptul la moºtenirea cereascã, trebuie sã lucrez cu toatãgrija la mântuirea ºi sfinþirea sufletului meu.

Doamne Isuse, privirea ta va rãpi pe veci sufletele carepãrãsesc pãmântul în harul tãu; dragostea ta sã rãpeascã ºiinima mea ºi s-o facã docilã inspiraþiilor tale. Fiecare din


cuvintele tale sã fie ca o sabie de foc care sã-mi strãpungãinima de dragostea ta.


Staþiunea a IX-a



Cu paºi domoli, Isus urcã muntele Calvar ºi, epuizat deputeri, cade din nou sub povara grea a crucii, ca sã ispãºeascãprin aceasta recãderile noastre în pãcat. ªi ce contradicþie însentimentele noastre – spune sfântul Ciprian – noi îi ceremzilnic lui Dumnezeu ca sã vinã împãrãþia sa ºi sã se împlineascãvoinþa sa, iar moartea, care este venirea acestei împãrãþii, nise pare atât de îngrozitoare.

Mã voi considera ca un strãin pe acest pãmânt pe care voitrãi având gândul ºi inima la cer, cãci fiecare zi ce trece dinviaþa mea de pe pãmânt mã apropie de paradis ºi orice prelun-gire a exilului meu pãmântesc nu e decât o întârziere la fericireamea veºnicã.

Doamne Isuse, tu n-ai voit sã mori fãrã a nu rãmâne pepãmânt ºi nici sã domneºti în cer fãrã a-þi continua jertfa;binevoieºte a-mi oferi harul ca, murind pentru mine însumi ºipentru tot ceea ce este pãcat, sã trãiesc numai pentru dragosteata ºi pentru mântuirea sufletelor.



Staþiunea a X-a



Fãrã a þine cont de rãnile dureroase pricinuite de biciuirealui Isus, cât din cruzime, cât din lãcomie, cãlãii smulg hainelede pe trupul lui. Aceastã despuiere este icoana dezlipirii totalede tot ceea ce este lumesc; sufletul creºtin nu trebuie sã aibãinima alipitã de nimic, fiind acelaºi în bucurii ca ºi în dureri,în bogãþie ca ºi în lipsã, fiind gata a jertfi totul din dragostecãtre Isus.

Într-o zi, moartea mã va despuia cu forþa de tot ceea ce iubesc,de tot ceea ce am ºi de tot ceea ce mã folosesc; tot ceea ce neeste drag ºi la care þinem mult vor rãmâne dovedind încã odatã neputinþa noastrã de a ne bucura de ele. Nu e mai binesã-i ofer lui Isus ceea ce tot va trebui sã-i ofer în curând, darnu de bunãvoie ºi fãrã nici un merit pentru mine ºi fãrã nicio mãrire pentru el? Cu cât îi voi da mai mult în timpul vieþiimele, cu atât îi voi avea de dat mai puþin în clipa morþii ºi, înplus, voi primi însutit ºi înmiit din plinãtatea fericirii cerului.

Doamne, întãreºte-mã cu harul tãu, ca sã trãiesc într-ototalã dezlipire de cele pãmânteºti.


Staþiunea a XI-a




Isus se aºazã pe cruce, patul sãu de moarte, de unde nu seva mai ridica viu. Într-o zi, ºi eu voi urca pe patul (meu) dure-rilor morþii, de pe care s-au ridicat la cer atâtea suflete sfinte,dornice de a scãpa de primejdiile vieþii prezente. „Când vomurca curajoºi pe cruce – spune sfântul Ioan Gurã de Aur – numai avem de fãcut decât un pas spre a intra în paradis”.

Moartea privitã cu ochii credinþei nu este nici distrugere ºinici nimicire, ci o schimbare de situaþie a vieþii prezente, princare scãpãm de mizeriile ei ºi ajungem la adevãrata viaþã. Eaeste trecerea la adevãrata viaþã nemuritoare de care ne-adespãrþit pentru un timp pãcatul. Moartea îmi dã adevãratafericire, despre care sfântul Paul spune: „Ceea ce ochiul nu avãzut ºi urechea n-a auzit ºi la inima ºi mintea omului n-aputut ajunge vreodatã, aceea a pregãtit Dumnezeu aceloracare îl iubesc pe el!” Deci, s-o doresc cu înfocare ºi s-o aºteptcu încredere, fiind întotdeauna pregãtit pentru meritele luiIsus Cristos.

Doamne, te rog sã mã fereºti de o moarte grabnicã ºi nepre-vãzutã, dar ajutã-mã ca astfel sã-mi fie viaþa încât întotdeaunasã fiu pregãtit sã mã dãruiesc inimii tale pentru veºnicie.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Spre ultimele clipe ale vieþii pãmânteºti, Isus luptã cu moartea...în sfârºit, se lasã sub puterea ei ºi moare, meritând harulsuprem al unei morþi fericite ºi preþioase înaintea lui Dumnezeu.


Eu mor zilnic... Fiecare ceas ce trece din existenþa mea îmismulge o parte din existenþa mea pãmânteascã. Clipa în careîncetãm de a mai trãi mã plaseazã înaintea lui Isus glorios,dupã ce l-am adorat în sfânta Tainã toatã viaþa mea ºi l-amîngropat în sufletul meu pregãtit prin sfânta Împãrtãºanie.Nu mã tem de moarte, pentru cã ea mã duce la Isus, la feri-cirea veºnicã, ºi Isus va veni sã primeascã ultima suflare, dupãcum în toate zilele eu am venit la picioarele crucii, ale altarului,unde sã-l ador în sfânta Euharistie. Îi voi mulþumi lui Isuspentru fiecare sfântã Împãrtãºanie ºi Liturghie, dupã cum îivoi mulþumi ºi pentru cã mi-a deschis cerul, strãduindu-mãsã mã sfinþesc pentru a deveni vrednic de iubirea sa veºnicã.

Doamne Isuse, când va suna ceasul morþii mele, sã fie numeletãu preasfânt ultimul cuvânt pe care sã-l rosteascã buzelemele, sfânta Împãrtãºanie, ultima mea hranã ºi ultima measuflare, sã se uneascã cu a ta de pe cruce ºi, însufleþit de osfântã încredere, sã mor consumat de o credinþã vie, de onãdejde neclintitã ºi de o dragoste înflãcãratã faþã de tine,Dumnezeul meu.


Staþiunea a XIII-a



Dupã moartea lui Isus, preasfânta Fecioarã nu-ºi putea luaochii de la el, rãmânând în adâncã tãcere la picioarele crucii.Despãrþirea de persoanele pe care le-am iubit începe prin moarteainimii – o încercare prin care Dumnezeu mãsoarã gradul iubirii


noastre faþã de el ºi pe care o judecã dupã supunerea noastrãperfectã faþã de voinþa sa. Pentru noi, aºa cum a fost ºi pentrusfânta Fecioarã, jertfa e mijlocul de a intra în conformitatealui Isus Cristos rãstignit, de a spori mãrirea sa ºi meritelenoastre. ªi, mai ales, este leacul imperfecþiunilor, bucuriilorvieþii noastre din trecut, când am neglijat sã chemãm asupralor binecuvântarea lui Dumnezeu.

Doamne Dumnezeule, aºez la picioarele crucii chiar ºi cele maiscumpe interese ale mele ºi ale acelora pe care îi iubesc ºi caresunt salvaþi ºi ocrotiþi prin sângele lui Isus – Om-Dumnezeu.Varsã meritele lui Isus asupra sufletelor scumpe inimii meleºi asupra tuturor fraþilor lui Isus. Ce mijloc mai bun de a le mani-festa iubirea mea decât deschizându-le cerul prin aplicarea sufe-rinþelor ºi meritelor lui Isus, care sã coboare asupra sufletelornoastre.


Staþiunea a XIV-a



Sacrificiul, jertfa s-au împlinit... O piatrã grea e prãvãlitã laintrarea în mormântul lui Isus. În faþa mormântului care i-arãpit sfintei Fecioare ceea ce-i era mai scump inimii ei, ea eplinã de lacrimi, de resemnare, de dãruire... Ea iubeºte în toatevoinþa lui Dumnezeu, oricât ar costa-o aceastã iubire. SfântaFecioarã îi dovedeºte lui Dumnezeu cã-l iubeºte numai pentruel însuºi, ºi nu pentru binefacerile lui. Isus rãstignit, mort ºiînmormântat era pentru inima ei obiectul celei mai amare jertfe.


Cu cât evenimentele din patima lui Isus îi fãceau durerea maimare, cu atât dragostea ei faþã de Dumnezeu creºtea prin aceastãdurere.

Iatã modelul dupã care sã-mi potrivesc toate miºcãrile inimiimele! Am iubit! Despãrþirea a sãpat o prãpastie... Sufãr... mãresemnez... ºi mã încred cu totul în Dumnezeu! Zilele vieþiimele se vor scurge între douã morminte: acela care va curmabucuriile ºi firul vieþii mele ºi tabernacolul, unde curajulmeu va creºte ºi se va împrospãta în iubirea lui Isus. Dar, aºacum a fost pentru Isus, ºi pentru mine mormântul nu va fidecât o scurtã trecere ºi cerul va fi preþul încercãrilor careîmi sfinþesc sufletul.

Doamne, mãsura zilelor mele e determinatã de înþelepciuneata; mã consider fericit cã moartea mea e în mâinile tale; dã-miharul de a pãstra sufletul meu întotdeauna pregãtit ca sã aparãîn faþa ta.


Înaintea crucii, înþeleg, o, Dumnezeul meu, cã în lume nu estedecât un singur lucru necesar: mântuirea sufletului – afacereunicã, ireparabilã ºi decisivã pentru veºnicie; ºi a mã pregãtipentru o moarte preþioasã înaintea Domnului, pentru a-miasigura veºnicia fericitã, trebuie sã fie þinta vieþii mele întregi.

Întãreºte-mã cu harul tãu în acest gând ºi aceastã hotã-râre pe care mi-o inspirã amintirea morþii lui Isus pe cruce.Ajutã-mã sã meditez adesea ºi cu folos cele patru lucruri de peurmã; fiecare clipã valoreazã cât veºnicia, cât sângele lui Isus,cãci prin ea pot câºtiga paradisul pe care Isus mi l-a deschis prinmoartea sa pe cruce.

Doamne, binevoieºte a-mi dãrui pentru meritele lui Isus toateharurile folositoare pentru mântuirea mea ºi nu-mi refuza,mie ºi celor scumpi ai mei, cel mai important dintre haruri:statornicia în bine pânã la sfârºit. Amin.


MODELUL 22

ÎNAINTAREA ÎN VIAÞA CREªTINÃ


Doamne Isuse, toatã activitatea vieþii creºtine constã în aforma în sufletele noastre icoana ta sfântã, ca sã fim asemeneaþie. Ajutã-mã sã îmbrãþiºez cu zel aceastã însemnatã datorieºi toatã viaþa mea sã fie cuprinsã de aceastã sfântã obligaþiede a deveni asemenea þie. Amin.

Staþiunea I



Citat la tribunal de autoritatea romanã, Isus se prezintãcu nevinovãþia, virtuþile ºi binefacerile sale ºi este condamnatla moartea pe cruce: iatã rãutatea inimii omeneºti.

ªi eu duc în faþa tribunalului lui Dumnezeu pãcatele mele,abuzul meu de harurile lui Dumnezeu, nerecunoºtinþa, ºi primesciertarea; iatã milostivirea inimii lui Isus! El mã învaþã compor-tarea pe care trebuie sã o am atunci când în calea vieþii mele întâl-nesc nedreptatea ºi rãutatea oamenilor, sã tac ºi sã iert cu Isus.

Mi-e fricã sã iert, mã costã, dar, datoria mea faþã de Dum-nezeu fiind nemãrginitã, trebuie sã folosesc faþã de alþii mãsurape care o foloseºte Isus Dumnezeu faþã de sufletul meu.

Doamne Isuse, cu atâta stãruinþã mi-ai recomandat sã iertîntotdeauna ºi din inimã dacã vreau sã fiu ºi eu iertat de multelemele greºeli. Vreau sã practic porunca ta ca sã merit a te iubimai desãvârºit.


Staþiunea a II-aISUS IA CRUCEA PE UMERI


Împovãrat de greutatea crucii, Domnul Isus urcã cu greuCalvarul.

Crucea mea îmi sunt datoriile pe care le am de îndeplinit,patimile de stãpânit, virtuþile de practicat, necazurile ºi greu-tãþile zilnice de primit cu rãbdare ºi supunere la voinþa lui Dum-nezeu, ºi nu existã nici una care sã fie hãrãzitã în mod provi-denþial spre sfinþirea mea. Pentru a trãi ca buni creºtini ni secer eforturi, bunãvoinþã, sã ne facem milã. Crucea mea nu-i nimicextraordinar ºi nici imposibil de purtat, cãci e potrivitã ºi datãdupã puterile mele, ºi greutãþii ei Dumnezeu îi mai adaugã ºispinii care fac inima sã sângereze. Nu trebuie nici sã refuzãmºi nici sã considerãm atât de amare aceste necazuri numitecruce.

Doamne Isuse, ajutã-mã sã te urmez purtându-mi cruceacu fidelitate, rãbdare, seninãtate ºi supunere desãvârºitã lavoinþa ta. Chiar dacã în purtarea crucii ar trebui sã curgã sângedin inimã ºi mãdulare, sunt gata, susþinut de harul tãu, sã-lvãrs pânã la ultima picãturã.


Staþiunea a III-a



248 MODELUL 22: ÎNAINTAREA ÎN VIAÞA CREªTINÃ

O nouã umilire la care cãlãii nu se gândeau, dar pe care Isusºi-a impus-o spre învãþãtura mea: cãderea sub cruce.

Viaþa creºtinã e plinã de suferinþe, fãrã nici un rãgaz împo-triva pãcatului ºi a naturii aplecate spre rãu, deoarece pe caleaîngustã a cerului legea suferinþei îi stãpâneºte pe cei care mergînrolaþi sub drapelul crucii.

Noi uitãm cã tãria în a-l urma pe Isus vine de la har, ºi nu dela eforturile naturii omeneºti; de asemenea, ea soseºte când,surprinºi de slãbiciunea noastrã ºi înºelaþi de visãrile amoruluinostru propriu, facem atât de puþin, dupã ce am muncit atâtde mult. Uitãm cã succesul izbânzilor spirituale este umilinþaºi iar umilinþa, care obþine harul lui Dumnezeu. Toate suntposibile ºi pe toate le poate obþine de la Dumnezeu sufletulsmerit care profitã de slãbiciunea sa ca sã fie mai vigilent,care nu iubeºte ºi nici nu apãrã omisiunile, neglijenþele, pãca-tele de surprinderea în care el cade cu toate hotãrârile sale bune.

O, Isuse, cât sunt de slab când mã încred în puterile mele!Fã-mã tare, sprijinindu-mã de harul ºi milostivirea ºi bunãtateainimii tale.


Staþiunea a IV-a


Inima Maicii sfinte este cuprinsã de straºnice suferinþe pedrumul Calvarului. Cât ar vrea sã aline suferinþele lui Isus ºichiar sã-l scape de ele, dar iubirea lui Dumnezeu ºi a sufleteloro face sã consimtã la moartea lui Isus.

Ce luptã cumplitã între iubire, rãbdare, resemnare ºi drep-turile firii omeneºti! Cum sã se despartã de Fiul ei? ªi totuºi,eroismul sfintei Fecioare oferã cerului un spectacol vrednic


de privirile sale. Cine poate spune ºi calcula durerile, dar ºimeritele sfintei Fecioare? ªi câte merite a câºtigat ea prin resem-narea la planurile lui Dumnezeu! Sufletul cu adevãrat umilit,dãruit total lui Dumnezeu ºi resemnat la planurile divine,culege mari merite din suferinþele zilnice ºi se apropie de Isusca ºi cum de nimic altceva nu s-ar putea apropia ca sã devinãasemenea lui.

O, sfântã Fecioarã, tu eºti regina, mama ºi modelul sufle-telor predestinate. Cheamã-mã ºi voi merge cu toatã încredereaºi iubirea la tine, mama lui Isus ºi a noastrã, a oamenilor.


Staþiunea a V-a



Dupã ce mai întâi Simon se împotriveºte umilirii la care îlsupun cãlãii – sã ducã crucea lui Isus – mai apoi, fiind atât deaproape de Isus, îl cunoaºte, cunoaºte ºi motivul adevãrat alcondamnãrii lui Isus ºi duce crucea din dragoste faþã de el.

Nimeni nu iubeºte în mod natural crucea, care se opune ºirepugnã firii omeneºti, cãutãtoare de fericire, ºi nu de suferinþã,dar credinþa ajutã sufletul sã-ºi facã silã ºi sã facã binele dindragoste faþã de Isus.

Dacã nu sunt încã miºcat de ceea ce a suferit Isus, la ce m-aºmai putea hotãrî ºi opri? ªi îngerii rãmân surprinºi de fricaºi fuga mea, de crucea vieþii mele. Ruºinat de laºitatea mea,nu voi mai murmura contra crucii ºi nici nu o voi duce târâº


sau sã mai tai din ea, ci mã voi strãdui sã o duc cu rãbdare,din dragoste cãtre Isus.

Doamne Isuse, dã-mi, te rog, harurile tale, duhul tãu ºi dra-gostea ta pentru cruce, pentru ca în toate sã mã supun hotã-rârilor providenþei divine, întotdeauna înþeleaptã în distribuireaevenimentelor. Nãdejdea mea în bunãtatea ta se sprijinã pecuvintele celui ce conduce lumea.


Staþiunea a VI-a



A face binele este deja un har; dar a face binele în vederealui Isus Cristos este harul propriu creºtinismului. Veronica,deja creºtinã cu inima, mânatã de o iubire delicatã, ascultãde dorinþa de a-l mângâia pe Isus. ªi recunoºtinþa lui Isus îilasã o amintire nepieritoare, dulcea invitaþie de a imita cufidelitate modelul adorabil, a cãrui imagine i-a fost datã.

Sfânta Veronica, ºtiind cã harul nu se pãstreazã decât prinumilinþã, a dispãrut în faþa lumii, învingând respectul omenescºi maximele lumii. Acesta este ºi drumul meu dacã vreau sãfiu urmaºul credincios al lui Isus. Dacã voi ºti sã-l slujesc pedumnezeiescul Mântuitor în persoana sãracilor, a bolnavilor,voi culege din plin harurile ºi binecuvântãrile sale.

Doamne Isuse, dã-mi, te rog, duhul de credinþã în practicareacaritãþii.



Staþiunea a VII-a



Câte mistere în cãderile lui Isus sub cruce, niciodatã nu vomputea folosi suficient cercetãrile lor. Ele reprezintã purtareanoastrã faþã de Domnul Isus: dacã la început am mers plini decuraj pe drumul crucii, multe suflete cad, se ridicã cu greutate,cad din nou ºi se strãduiesc sã îmbine duhul lumii cu acela allui Isus.

Trebuie sã nu uit niciodatã cã Dumnezeu vrea totul în viaþamea spiritualã; nu mã pot mulþumi sã-i ofer nici jumãtãþi demãsurã, nici sferturi, treimi sau optimi. El vrea ori totul, orinimic. Neîndeplinindu-mi bine decât numai o parte din datoriilemele, nu pot culege decât puþine haruri; de aceea, nestatorniciaîn multele cãderi care-mi slãbesc voinþa ºi-mi compromit foarteserios viaþa sufleteascã. Ocaziile nu-l fac pe om slab, ci îl dez-vãluie aºa cum este. De câte ori am cãzut în aceleaºi pãcate!De câte ori am promis ºi am fãgãduit sã fac un lucru ori o faptãbunã ºi au rãmas numai promisiunile!

Doamne Isuse, dupã ce am recunoscut în acest tablou chinurileºi nenorocirile conºtiinþei mele, mã voi strãdui sã evit ca sã semai repete aceastã ameninþare. Ajutã-mã sã-þi fiu credinciosîn toate!



Staþiunea a VIII-a



Domnul Isus, vãzând cã unele persoane îl plâng, le spune:„Nu mai plângeþi!” El suferã ºi tot el este acela care mângâie!

Când am suferit mult ºi cu resemnare, mila ºi compãtimireasincerã ies cu uºurinþã din suflet ºi se revarsã asupra celor caresuferã. Isus nu cautã nici o mângâiere pânã în ultimele clipe,dar primeºte tot ceea ce Tatãl ceresc îi trimite. În necazurilegrele, îi voi încredinþa lui Dumnezeu grija de a-mi conduceviaþa, primind cu aceeaºi dispoziþie sufleteascã lipsa, ca ºi mân-gâierea, ºi rãspândind în jurul meu mila ºi atenþia, fãrã sã oaºtept de la alþii în ceasurile mele de suferinþã ºi de necaz.

Doamne Isuse, nu voi mai plânge fãrã a-mi amesteca lacri-mile cu încrederea ºi dragostea cãtre tine.


Staþiunea a IX-a



A treia cãdere a lui Isus sub cruce îþi aratã slãbiciunea firiitale ºi-þi aminteºte de lipsa ta de energie. Eºti creºtin, adicãangajat în mod solemn sã lupþi contra patimilor, sã-þi stãpâneºtiaplecãrile spre rãu, sã învingi atracþia spre plãcere, o misiunefoarte grea dacã nu ai fi sprijinit de harul Domnului.


De ce atunci lucrezi ca ºi cum nu ai avea la dispoziþie harul,ori te-ai îndoi de puterea ºi acþiunea lui? De ce ºovãi atâta timpºi eºti când de partea lui Isus, când de partea lumii? Lumeanu-þi va oferi niciodatã tot ceea ce-þi promite ºi nici nu te vaputea ferici pe deplin, pe când Isus, dacã-i eºti credincios, te facepãrtaº încã de aici la pacea, mulþumirea ºi fericirea sufleteascã.

Câte mângâieri îþi rezervã în sfânta Împãrtãºanie, la sfântaLiturghie, la vizitele la sfântul Sacrament, dupã fiecare ispitãcombãtutã, dupã fiecare har la care rãspunzi din toatã inima!Urmeazã-þi, deci, cu sfinþenie hotãrârea de a-i sluji numai luiDumnezeu. Munca sfinþirii nu-i prea mare pentru un sufletnemuritor ºi nici peste puterile tale, cãci sfântul Paul spune:„Toate le pot în acela care mã întãreºte!”

Doamne, nu mã voi lãsa învins ori abãtut de greutãþile cele voi întâlni pe calea crucii în slujirea ta, pentru cã în tinemi-am pus toatã nãdejdea.


Staþiunea a X-a



Toate fiind pregãtite pentru chinuire, cãlãii îl înºtiinþeazãpe Isus cã trebuie sã-i ia hainele. ªi astfel, Isus este dezbrãcatde hainele sale, iar acest fapt aminteºte de munca dublã avieþii creºtine, învãþatã de sfântul Paul: mai întâi sã ne dez-brãcãm de omul cel vechi, de pãcat, ºi sã ne îmbrãcãm cu omulcel nou, virtuþile, cu Isus Cristos, sfinþenia însãºi.


Viaþa creºtinã ne cere, deci, jertfe, voinþa lui Dumnezeu neimpune sfâºieri de inimi: „Va trebui sã suferiþi mult în aceastãlume – ne spune Cristos – trebuie sã vã aºteptaþi la tot felulde împotriviri”. Iar Apostolul ne spune: „Cei ce sunt ai lui Cristosau renunþat la plãcerile simþurilor ºi ºi-au rãstignit trupurileîmpreunã cu Cristos”. Deci dacã vei fi umilit, vei afla în bogã-þiile infinite ale harului divin mijloacele infailibile care te vorconduce la sfinþenie. Nu trebuie sã te îngrozeºti de suferinþe,dar toatã teama sã o ai de pãcat ºi sã o împrãºtii prin încredereacare îþi va fi inspiratã de meditarea suferinþelor lui Isus de peCalvar. Pãstreazã-þi mereu bunãvoinþa de a te ataºa clipã declipã voinþei lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, întãreºte-mã în serviciul tãu prin dificultãþilece-mi vor ieºi în cale ºi pe care sã le înving cu ajutorul haruluitãu.


Staþiunea a XI-a



Isus este rãstignit pe cruce... Mama sa, Ioan ºi Magdalenarãmân în jurul crucii într-o adâncã tãcere ºi mâhnire, dar oprivire a lui Isus îi întãreºte în statornicia lor.

Îþi este destinat un dublu oficiu: acela de a trãi aproape deIsus rãstignit, unit intim cu el prin iubire; acela de a-l arãta peIsus care trãieºte în tine, cãci viaþa creºtinã este o oglindã care-lreflectã pe Isus. Ce vrei sã faci prin toate suferinþele tale,prin atâtea încercãri în mod providenþial aranjate, decât sã


formezi în tine icoana lui Cristos rãstignit ºi sã te sfinþeºtiastfel prin durere? Toþi sfinþii – spune sfântul Grigore – au fostmartiri prin sabie sau prin rãbdare ºi noi trebuie sã fim la fel,fie într-un mod, fie în altul. Roag-o pe sfânta Fecioarã sã cearãde la Isus pentru tine ºi în viaþa ta împãrãþia lui Cristos rãstignit.

Doamne, privirea agoniei tale dezarmeazã împotrivirile melefaþã de suferinþã; fã-mã sã dau mãrturie despre tine întot-deauna ºi, de va fi nevoie, chiar cu preþul vieþii ºi al sângelui.


Staþiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE


Dupã o cumplitã agonie, Isus moare într-o totalã pãrãsire,ca sã smulgã inimile noastre acestui pãmânt ºi sã le înalþe la cer.

Intrã la picioarele crucii prin dezlipirea totalã de acestpãmânt în adevãratul duh creºtinesc ºi vei învãþa sã mori bine.Isus, înainte de a te iniþia la sublimul devotament al inimiisale, sã curãþe sufletul tãu de orice alipire pãmânteascã. Oride câte ori îl adori în timpul elevaþiunii, aminteºte-þi de moarteasa pe cruce. Pe altar este total dezlipit de cele pãmânteºti, caºi pe cruce, ºi aceeaºi dezlipire vrea sã o sãdeascã ºi în inimata. Tinde, deci, spre el prin toate gândurile, dorinþele, cuvinteleºi faptele tale ºi lasã-te în toate condus de Duhul lui. El, murind,îºi pleacã capul pentru a-þi arãta resemnarea sa. Priveºte deseoripãmântul unde vei fi înmormântat, ca sã simþi mai bine deºertã-ciunea celor pãmânteºti care trec ºi se sting o datã cu viaþa.Adu-þi aminte cã vei ajunge cândva un pumn de þãrânã ºi cã numai


faptele vieþii tale îþi vor decide soarta veºnicã. Strãduieºte-tesã dai tuturor faptelor tale meritul unei mari curãþii de intenþie.

O, Isuse, pentru suferinþele tale îndurate pe cruce în momentulcând sufletul tãu s-a despãrþit de trup, binevoieºte sã ai milã ºide sufletul meu la ieºirea din aceastã lume.


Staþiunea a XIII-a



De la începutul patimii, nici un ucenic nu mângâie inima luiIsus. Abia a murit ºi meritele sângelui sãu vãrsat pentru lumeau fãcut sã coboare haruri deosebite asupra lor. Iosif din Arimateea,cu multã îndrãznealã, merge înaintea lui Pilat ºi cere trupul luiIsus. Îl obþine ºi revine însoþit de Nicodim; amândoi îl iau de pecruce ºi-l îmbãlsãmeazã.

Fericiþi ucenicii care au þinut în braþele lor trupul lui Isus,dar mai fericiþi preoþii care, printr-o prerogativã pe care nici îngeriinu o au, îl cheamã pe Isus din cer ºi, la cuvântul lor, Isus vine înmâinile lor pe altar. Fericit sunt ºi eu cã-l pot primi în inima mea,chiar în fiecare zi, dacã doresc. Dar mai fericit voi fi de mã voistrãdui sã înþeleg ºi sã imit umilinþa universalã a Fiului luiDumnezeu.

Doamne, fã-mã sã prefer tuturor bunurilor pãmânteºti sfântaEuharistie ºi umilinþa. Te rog, frânge mândria ºi iubirea dezor-donatã a inimii mele.



Staþiunea a XIV-a



Reflecteazã cu pietate asupra tuturor faptelor sfintei Fecioaredin timpul suferinþelor ºi morþii lui Isus, cãci îþi oferã atâteaînvãþãminte. Ea primeºte trupul lui Isus de pe cruce în braþeºi-l însoþeºte pânã la mormânt. Apoi, când Isus a dispãrut dinfaþa privirilor ei, revine ºi îngenuncheazã sub cruce, mergândpe urmele lui.

Obiºnuieºte-te sã participi la sfânta Liturghie, sã te apropiicât mai des de sfânta Împãrtãºanie ºi sã-þi îndeplineºti datoriilezilnice sub privirea sfintei Fecioare, cât mai bine ºi din dragostecãtre Isus. Ca ºi ea, aruncã-te în necazurile vieþii zilnice lapicioarele crucii ºi întãreºte-te în dorinþa de a suferi totul diniubire faþã de Isus. Cautã în suferinþã o mai mare unire cuCristos pe care îl vei afla cu bucurie în fiecare dintre suferinþeletale: acesta va fi mijlocul ideal de a o imita pe Maria. Isus aînceput din braþele Maicii sale opera de mântuire a sufletelornoastre ºi a adus-o la îndeplinire pe braþele crucii, anunþându-mãastfel cã ºi asupra vieþii mele va plana pânã la sfârºitul ei sufe-rinþa ºi cã mormântul, ultima mea pocãinþã, va fi preludiulmãririi.

Preasfântã Fecioarã Marie, dobândeºte-mi harul sã rãmânstatornic pânã la sfârºitul vieþii slujirii lui Isus, pãstrãrii ºi spoririidragostei faþã de el ºi de aproapele, contribuind astfel la sfin-þirea celorlalte suflete, pentru ca toate sã-l slujeascã ºi sã-lpreamãreascã pe Domnul Cristos.



Doamne Dumnezeule, îþi ofer viaþa ºi ultima clipã a vieþii mele,primind cu resemnare ºi în duh de pocãinþã felul de moarteºi tot ceea ce o va urma, pe care tu vei binevoi sã mi-o trimiþiºi pe toate le primesc cu suferinþele ºi moartea lui Isus pe lemnulcrucii, oferindu-þi-le ca reparare ºi ispãºire a tuturor pãcatelormele ca recunoºtinþã ºi mulþumire pentru toate binefacerilefãcute lumii întregi; binevoieºte, în milostivirea ta infinitã, a neda harurile necesare pentru a atinge gradul de sfinþenie pe caretu îl aºtepþi de la noi. Amin.


resurse catolice - ave crux, spes unica -modele pentru meditarea suferintelor si mortii domnului...

Documents